Tehnici de comerț exterior

Cursul 3. Raportarea statistică a tranzacțiilor intra comunitare în statele membre ale UE

Pentru operaţiunile de export-import (cu parteneri din afara UE), prelucrarea informaţiilor
referitoare la statistica de comerţ exterior se face de către oficiile sau institutele naţionale de
statistică ale fiecărei ţări din UE, pe baza datelor extrase din declaraţiile vamale.
Întrucât în schimburile intracomunitare nu se efectuează vămuirea mărfurilor, colectarea
informaţiilor statistice referitoare la comerţul cu bunuri între statele membre se face pe baza
declaraţiilor statistice obligatorii ale operatorilor economici din statele membre ale UE, în cadrul
sistemului Intrastat. La nivelul UE aceste date (împreună cu cele referitoare la schimburile
extracomunitare) se centralizează de Eurostat (Oficiul de Statistică al Comunităţilor Europene).
Pregătirea şi implementarea sistemului Intrastat în România se bazează atât pe legislaţia
europeană (Regulamentul Consiliului nr.638/2004 privind statisticile cu bunuri de comerţ
exterior între statele membre ale UE şi Regulamentul Comisiei nr.1982/2004, de implementare a
Regulamentului nr.638/2004, amendate prin Regulamentul Comisiei nr.1915/2005 privind
simplificarea modului de întocmire a declaraţiei şi specificarea mişcărilor de bunuri şi
Regulamentul Comisiei nr. 750/2005 privind clasificarea ţărilor şi teritoriilor pentru statisticile
de comerţ exterior şi de comerţ intracomunitar), cât şi pe legislaţia naţională ( HG 669/2004
privind pregătirea şi implementarea sistemului statistic Intrastat în România publicată în M. Of.
nr. 429/2004 şi Legea nr.422/2006 publicată în M. Of nr. 967/2006 privind organizarea şi
funcţionarea sistemului statistic de comerţ internaţional cu bunuri).

3.1 Condiţii ce trebuie îndeplinite pentru completarea declaraţiilor statistice în statele

membre ale UE
În vederea întocmirii declaraţiilor statistice, oficiile/institutele naţionale de statistică din fiecare
ţară membră a UE elaborează şi pun la dispoziţie operatorilor economici gratuit, în sistem
informatic, formularele care trebuie completate.
În UE este considerat declarant orice persoană juridică, plătitoare de impozite, care încheie un
contract comercial cu un partener străin, având ca obiect expedierea sau introducerea
intracomunitară de mărfuri şi care derulează efectiv acest contract. Pentru ca o astfel de persoană
să devină furnizor de informaţii statistice Intrastat (FIS), ea trebuie să îndeplinească 4 condiţii: să
fie însctisă în Registrul operatorilor intracomunitari (ROI) prin ANAF, să fie înregistrată ca
plătitor de TVA, să realizeze operaţiuni de comerţ intracomunitar cu bunuri şi să depăşească
pragul statistic de excludere pentru cel puţin unul din două fluxuri: introduceri/expedieri. De
menţionat că formularul poate fi completată şi de către o terţă persoană declarantă (TPD) din
dispoziţia şi în numele FIS. Pragurile statistice de excludere se stabilesc separat şi pot avea
valori diferite pentru introduceri şi respectiv expedieri intracomunitare de bunuri. Începând cu
2007 Institutul Naţional de Statistică (INS) publică pragurile statistice pentru anul următor în
fiecare noiembrie a anului în curs. Pentru 2020 prin Ordinul 1827 din 22 noiembrie 2019, INS a
menținut pragurile din 2018, respectiv 900000 lei atât pentru introduceri cât și pentru expedieri
Declaraţia statistică se depune, în Romania, atât pentru introduceri cât şi pentru expedieri
intracomunitare de bunuri, inclusiv pentru cele în contrapartidă, pentru cele trimise pentru
prelucrare, pentru cele expediate ca parte a contractului de leasing financiar, pentru cele
introduse sau expediate în regim de consignaţie, sau comision, sau pentru cele returnate,
indiferent de locul în care îşi au sediul vânzătorul şi cumpărătorul, pentru cele primite sau
expediate gratuit, pentru cele trimise pe şantierele proprii din statele UE, pentru a fi utilizate
acolo.
Declaraţiile statistice nu se întocmesc pentru:
- bunurile introduse sau scoase din ţară de persoanele fizice ca şi de misiunile diplomatice sau
oficiile consulare acreditate şi de membrii acestora;
- operaţiunile de expediere sau introducere intracomunitară de bunuri sub anumită valoare;
- mijloacele de plată legale, aurul monetar, titlurile de valoare, acţiunile şi obligaţiunile
transferate;
- ajutoarele de urgenţă în caz de dezastre şi calamităţi naturale;
- leasing, în cazul mărfurilor care sunt returnate după cel mult 24 de luni;
- bunurile aduse la târguri, expoziţii şi alte manifestări cu caracter similar;
- mostre şi materiale publicitare.
Declaraţiile trebuie completate şi transmise lunar până în cel mult 15 zile de la sfârşitul lunii
calendaristice în care s-a efectuat expedierea sau introducerea bunurilor. Dacă facturarea mărfii
se face ulterior expedierii, luna de declarare va fi considerată cea următoare lunii în care marfa s-
a livrat. De exemplu, pentru o marfă care se expediază în Franţa în luna mai, dar este facturată cu
luna iunie, luna de declarare va fi iunie. Pentru o marfă achiziţionată din Italia în luna august, dar
facturată cu luna septembrie, declararea se va face pentru luna septembrie. Pentru o marfă
expediată în Danemarca în luna septembrie, dar facturată în luna decembrie, declararea se va
face pentru luna octombrie.
În cazul în care, în luna de referinţă nu s-au înregistrat introduceri şi/sau expedieri de bunuri,
operatorul economic va transmite o declaraţie nulă, până la expirarea termenului de raportare.
Altfel, se consideră că nu a transmis declaraţia, fiind susceptibil la plata amenzilor prevăzute de
lege.
Dacă valoarea sau cantitatea nu sunt cunoscute la data completării formularelor, ele sunt
apreciate cât mai corect posibil, iar ulterior, după obţinerea datelor finale, se trimit prin
procedură informatică la oficiile/institutele centrale de statistică rectificările necesare (pentru
diferenţe cantitative de peste 10%, sau diferenţe valorice mai mari de 3000 RON, în România).
Operatorii economici trebuie:
- să depună o declaraţie standard (unde se completează toate rubricile, mai puţin valoarea
statistică) pentru introduceri între 300.000 şi 10.000.000 RON şi pentru expedieri între 900.000
şi 20.000.000 RON;
- să depună o declaraţie extinsă (unde se completează toate rubricile) pentru introduceri egale şi
mai mari de 10.000.000 RON şi pentru expedieri egale sau mai mari de 20.000.000 RON.
Această prevedere are ca principal obiectiv reducerea sarcinilor de raportare pentru
întreprinderile mici;
Transmiterea declaraţiilor Intrastat se poate face numai în format electronic, prin una din
următoarele trei modalităţi:
- Printr-un formular Web disponibil pe site-ul www.intrastat.ro. Această formă este valabilă
pentru acele firme care au doar puţine mişcări de marfă, lunar.
- Prin utilizarea aplicaţiei off-line Intrastat, inclusă pe CD-ul Intrastat din pachetul Intrastat
pentru crearea unui fişier de declaraţie şi transmiterea ulterioară la INS, prin:
a) e-mail la adresa: declaratie.intrastat@insse.ro ;
b) încărcarea fişierului în aplicaţia web de pe site-ul Intrastat: www.intrastat.ro ;
c) dacă nu există posibilitatea transmiterii declaraţiei Intrastat prin e-mail, se va copia fişierul de
declaraţie Intrastat pe o dischetă/CD şi se va transmite prin e-mail la INS de pe un calculator
instalat la direcţiile teritoriale de statistică.
- Prin utilizarea software-lui existent la operatorul economic, pentru realizarea fişierului de
declaraţie creat după un format predefinit descris în manualul special existent pe CD-ul Intrastat
şi transmiterea acestuia folosind aceiaşi procedură descrisă mai sus, în cazul în care operatorul
economic decide modificarea corespunzătoare a software-lui propriu, sau când crează o aplicaţie
proprie pentru realizarea declaraţiei Intrastat.
INS recomandă să se utilizeze aplicaţia off-line furnizată de el sau aplicaţia on-line de pe site,
întrucât acestea conţin toate regulile de validare pentru realizarea unei declaraţii corecte. De
asemenea, INS recomandă să se păstreze o copie, printată a declaraţiilor transmise.

3.2. Modul de completare a formularului de declaraţie statistică pentru expedierile şi

introducerile de bunuri intracomunitare
Datele şi informaţiile care trebuie înscrise în rubricile formularului declaraţiei statistice pentru
expedierile şi introducerile de bunuri intracomunitare, în România, sunt următoarele:
-Datele de identificare a operatorului economic - FIS (codul de înregistrare fiscală în scop de
TVA, denumirea, adresa, persoana de contact, care completează declaraţia, număr de telefon, fax
şi e-mail), şi datele de identificare ale terţei persoane – TDP (la fel ca şi la FIS) în cazul în care
aceasta completează declaraţia;
-Perioada de referinţă (luna şi anul pentru care se întocmeşte declaraţia);
-Fluxul de date (introduceri sau expedieri);
-Tipul de declaraţie (nouă, corectată, sau nulă);
-Codul bunului şi descrierea acestuia (codul cu 8 cifre din Nomenclatorul Combinat utilizat la
vămuirea mărfurilor şi denumirea comercială a bunului respectiv. Dacă, în baza denumirii
comerciale nu se poate stabili cu precizie care este natura mărfii şi încadrarea sa tarifară, aceasta
se va face pe baza menţiunilor privind natura materialelor, a prelucrării, după obiectul utilizării
sau după alte indicii corespunzătoare);
-Codul statului membru de expediţie (în cazul declaraţiei Intrastat pentru „introduceri”), sau al
statului membru de destinaţie (în cazul Declaraţiei Intrastat pentru „expedieri”). Aceste coduri
se găsesc în Nomenclatorul ţărilor şi teritoriilor pentru statisticile comerţului internaţional al
Uniunii (de exemplu: IT pentru Italia, GB pentru Marea Britanie, DE pentru Germania etc);
-Codul ţării de origine (numai în cazul declaraţiei Intrastat la “introduceri”);
-Greutate netă, în kilograme (se înscrie greutatea netă, rotunjită, în kilograme a mărfii,
corespunzător greutăţii proprii, fără ambalaj, exprimată în numere întregi);
-Cantitatea în unităţi de măsură suplimentare (se înscrie cantitatea livrată în unităţile de măsură
corespunzătoare: bucăţi, metri, kw etc, cu codurile din tabelul de mai jos:

TABELUL Nr. 1. LISTA unităţilor de măsură suplimentare

Abreviere Denumire unitate de măsură

m Metru
m2 metru pătrat
l Litru
m3 metru cub
1.000 l 1.000 litri
c/k carate - 1 carat metric a 2 x 10-4 kg
g Gram
GT tonaj brut
ct/l capacitatea de încărcare în tone metrice
1.000 KWh 1.000 kilowatt oră
gi F/S gram izotopi fisionabili
1.000 m3 1.000 metri cubi
pa număr perechi
p/st număr de bucăţi
100 p/st 100 bucăţi
1.000 p/st 1.000 bucăţi
l alc. 100% litru de alcool pur - 100%
kg 90% sdt. kilogram de substanţă uscată 90%
ce/el număr de elemente
kg K2O kilogram de oxid de potasiu
kilogram de hidroxid de potasiu -
kg KOH
potasă caustică
kg N kilogram de azot
kilogram de hidroxid de sodiu - sodă
kg NaOH
caustică
kilogram de pentoxid de fosfor -
kg P2O5
anhidridă fosforică
kg U kilogram de uraniu
kg
kilogram de clorură de colină
C5H14C1NO
kg H2O2 kilogram de peroxid de hidrogen
kg met. am. kilogram de metilamină
kilogram greutate netă a produsului
kg/net eda
scurs
TJ terajoule - putere calorică superioară;

-Valoarea facturată, în lei (valoarea facturată de vânzător cumpărătorului pentru bunurile

expediate, fără TVA sau alte taxe. Dacă această valoare este exprimată în valută, transformarea
în lei se face la cursul de schimb stabilit de BNR în momentul expedierii/introducerii bunurilor,
sau la cursul de schimb utilizat de banca prin care se fac decontările. Începând cu 2008 se
utilizează cursul anual unic, publicat de BNR. Pentru bunurile expediate/introduse în vederea
prelucrării, se va indica valoarea din factura proforma, sau dacă nu este menţionată, valoarea
totală care ar fi fost facturată în cazul cumpărării sau vânzării obişnuite a acestor bunuri, de
exemplu: ţesătura din bumbac destinată producerii cămăşilor. Pentru bunurile
reintroduse/reexpediate în urma prelucrării, la valoarea bunului se adaugă valoarea prelucrării.
De exemplu, valoarea ţesăturii plus restul cheltuielilor pentru producerea cămăşilor. Dacă bunul
este plătit în rate, valoarea declarată va fi cea totală din momentul când bunul este
expediat/introdus);
-Valoarea statistică, în lei (este valoarea bunului la intrarea/ieşirea din ţară, iar în cazul
expedierilor maritime, reprezintă valoarea FOB la expedieri şi CIF la introduceri. De exemplu, în
cazul unei mărfi cu preţul 100000 euro EXW Bucureşti, vândută în UE, valoarea statistică se
calculează adăugând la acest preţ costul transportului de la Bucureşti până la ieşirea din
România. Sau, în cazul unei mărfi cumpărate din UE, la preţul de 100000 euro CIP Bucureşti,
din această valoare se scade costul transportului de la intrarea în România până la Bucureşti.
Dacă valoarea bunurilor nu este cunoscută, cum ar fi cazul livrărilor gratuite, procesării sau
returnării, ea se va estima. În cazul leasingului financiar, pentru Intrastat trebuie declarată
valoarea totală a bunurilor şi nu a doar a uneia sau mai multor rate;
-Natura tranzacţiei (se referă la codificarea tranzacţiilor privind: transferul dreptului de
proprietate, returnarea bunurilor, transferul de proprietate fără beneficii financiare sau de
altă natură, operaţiuni de prelucrare, operaţiuni care succed prelucrării, operaţiuni în scopuri
naţionale, operaţiuni pe bază de proiecte comune de apărare sau alte programe comune
interguvernamentale de producţie, furnizarea materialelor şi echipamentelor de construcţii
pentru lucrări care fac parte dintr-un contract de construcţie sau de proiectare generală, alte
operaţiuni. Aceste coduri ale tranzacţiilor sunt prezentate în tabelul de mai jos:

TABELUL Nr. 2 Codificarea naturii tranzacţiei

Coloana A Coloana B Cod

1. Achiziţie/Vânzare
1.1
definitivă
2. Furnizarea pentru vânzare
la vedere sau cu testare,
1. Tranzacţii care implică transferul real sau pentru consignaţie sau prin 1.2
intenţionat de proprietate de la rezidenţi la intermediul unui agent
nerezidenţi în schimbul unei compensaţii comisionar
financiare sau de altă natură (cu excepţia 3. Comerţ în barter -
tranzacţiilor enumerate la pct. 2, 7 şi 8) 1.3
compensaţie în natură
4. Leasing financiar -
1.4
închiriere - achiziţie(1)
9. Altele 1.9
1. Returnări de bunuri 2.1
2. Înlocuiri de bunuri
2.2
returnate
2. Returnări şi înlocuiri de bunuri în mod gratuit
3. Înlocuiri - de exemplu,
după înregistrarea tranzacţiei iniţiale
sub garanţie - ale bunurilor 2.3
care nu au fost returnate
9. Altele 2.9
3. Tranzacţii care implică transferul de
proprietate fără compensaţii financiare sau de 3
altă natură (de exemplu, ajutoare)
1. Bunuri destinate
reintroducerii în statul
4.1
membru de unde au fost
expediate iniţial
2. Bunuri care nu sunt
4. Operaţiuni în scopul prelucrării pe bază de destinate reintroducerii în
4.2
contract (lohn)(2) (fără transferul dreptului de statul membru de unde au
proprietate către prelucrător) fost expediate iniţial
3. Bunuri destinate
prelucrării, considerate din
punct de vedere fiscal drept 4.3
achiziţii/livrări
intracomunitare asimilate
1. Bunuri reintroduse în
statul membru de unde au 5.1
fost expediate iniţial
2. Bunuri care nu sunt
5. Operaţiuni ca urmare a prelucrării pe bază de reintroduse în statul membru
5.2
contract (lohn) (fără transferul dreptului de de unde au fost expediate
proprietate către prelucrător) iniţial
3. Bunuri obţinute în urma
prelucrării produselor
5.3
anterior declarate cu codul
de natura tranzacţiei 4.3
6. Tranzacţii particulare înregistrate pentru
6
scopuri naţionale
7. Operaţiuni în cadrul unor proiecte comune de
apărare sau alte programe comune 7
interguvernamentale de producţie
8. Tranzacţii care implică furnizarea de
materiale de construcţie şi echipament tehnic în
cadrul unui contract general de construcţii sau
8
construcţii civile pentru care nu este necesară o
facturare separată a bunurilor, fiind emisă
numai o factură pentru totalitatea contractului
1. Închirieri, împrumuturi,
leasing operaţional cu durata 9.1
9. Alte tranzacţii care nu pot fi clasificate la alte de peste 24 de luni
coduri 2. Comerţ indirect(3) 9.2
9. Altele 9.9
(1)
Leasingul financiar cuprinde operaţiuni unde ratele de leasing sunt calculate în aşa fel încât să
acopere în întregime sau aproape în întregime valoarea bunurilor. Riscurile şi beneficiile
dreptului de proprietate sunt transferate concesionarului. La sfârşitul contractului, concesionarul
devine proprietarul legal al bunurilor.
(2)
Prelucrarea include operaţiunile (transformare, construcţie, montaj, îmbunătăţire, renovare
etc.), având ca obiectiv producerea unui articol nou sau îmbunătăţit în mod efectiv. Aceasta nu
implică neapărat o modificare a clasificării produsului. Activităţile de prelucrare realizate pe cont
propriu de prelucrător nu sunt incluse la această poziţie, fiind necesară înregistrarea acestora la
poziţia 1 din coloana A.
(3)
Comerţul indirect se referă la:
- expedieri din România către alte state membre UE de bunuri importate din ţări care nu fac parte
din UE (procedura de vămuire are loc în România),
- introduceri în România din alte state membre UE de bunuri destinate exportului către ţări ce nu
fac parte din UE (procedura de vămuire are loc în România).
În legătură cu aceste coduri trebuie mentionat:
- Codul 1 acoperă majoritatea expedierilor şi introducerilor de bunuri, adică tranzacţiile în care
dreptul de proprietate asupra bunului este transferat de la un rezident către un non-rezident, iar
plata se face în bani sau în natură. Această codificare se aplică şi în cazul bunurilor trimise între
întreprinderi înrudite sau de la/către depozite centrale de distribuţie, chiar dacă nu există o plată
imediată.
Există următoarele variante ale codului 1:
Codul 1.1 care evidenţiază achiziţiile sau vânzările integrale, definitive, de mărfuri, inclusiv
piese de schimb şi alţi înlocuitori, livraţi contra cost (de exemplu o expediere de mobilă din
România în Germania, sau o achiziţie de aparatură din Franţa în România);
Codul 1.2 care evidenţiază furnizările de mărfuri în scopul vânzării după obţinerea aprobării, sau
după verificare, sau prin intermediul unui comisionar (de exemplu trimiterea de mărfuri pentru a
fi vândute în consignaţie);
Codul 1.3 care evidenţiază tranzacţiile în regim de compensaţie în natură (de exemplu se vinde
vin în Germania, contra feronerie);
Codul 1.4 care evidenţiază tranzacţiile efectuate în regim de leasing financiar.
- Codul 2 presupune evidenţierea returnărilor de bunuri în tranzacţiile înregistrate iniţial cu codul
1, ca şi a înlocuirilor bunurilor livrate gratuit. Returnarea sau înlocuirea bunurilor înregistrate
iniţial sub alte coduri (de exemplu 3, 4 etc), va fi înregistrată cu codurile respective.
Există următoarele variante ale codului 2:
Codul 2.1 care evidenţiază returnarea definitivă a bunurilor înregistrate iniţial (când au fost
livrate) cu codul 1 (de exemplu, au fost expediate, iniţial, în Italia 100 tone de tablă, care este
returnată în totalitate din motive de calitate).
Codul 2.2 care evidenţiază înlocuirea bunurilor returnate (de exemplu, s-a livrat în Grecia o
maşină pentru tăiat lemn, al cărei motor electric este returnat ca necorespunzător, urmând a fi
înlocuit, gratuit. Atît motorul returnat, cât şi cel care îl înlocuieşte vor fi codificate cu 2.1.).
Codul 2.3 care evidenţiază înlocuirea bunurilor care nu au mai fost returnate (în exemplul de mai
sus nu s-a mai returnat motorul defect, care a fost casat în Grecia, expedierea motorului care îl
înlocuieşte codificându-se cu 2.3).
- Codul 3 presupune evidenţierea mişcărilor de bunuri care implică transferul de proprietate, dar
fără beneficii (financiare sau sub altă formă).
- Codul 4 presupune evidenţierea bunurilor expediate/sosite temporar, în vederea prelucrării pe
bază de contract (cu excepţia celor înregistrate sub codul 7). Returul acestor bunuri, neprelucrate,
în aceiaşi stare în care au fost primite (fie pentru că sunt defecte, fie din alte motive), se codifică
tot cu 4. Lucrările de reparaţii nu trebuie înregistrate sub acest cod. O reparaţie presupune
restaurarea bunurilor, readucerea lor la condiţia sau la starea lor de funcţionare iniţială. Obiectul
operaţiunii de reparaţie este strict acela de a menţine bunurile în stare de funcţionare, ceea ce
poate necesita reconstruiri sau îmbunătăţiri, dar nu modifică în nici un fel natura produsului.
Bunurile pentru şi după reparaţii sunt excluse din statisticile de comerţ cu bunuri între statele
membre, care trebuie trimise la Eurostat.
Există următoarele variante ale codului 4:
Codul 4.1 care evidențiază bunurile destinate reintroducerii în statul membru de unde au fost
expediate iniţial (de exemplu o firmă din UE trimite în România materiale pentru a fi prelucrate
în produse finite care să fie apoi trimise firmei respective. Firma respectivă va folosi pentru
expedierea materialelor în România codul 4.1 la fel ca și firma prelucrătoare la introducerea
materialelor în România).
Codul 4.2 care evidențiază bunuri care nu sunt destinate reintroducerii în statul membru de unde
au fost expediate iniţial (în exemplul de mai sus dacă produsele prelucrate cu material dintr-un
stat membru al UE sunt trimise în alt stat membru al UE).
Codul 4.3 care evidențiază bunuri destinate prelucrării, considerate din punct de vedere fiscal
drept achiziţii/livrări (de exemplu materiale achiziționate din România de către firma din UE
pentru a fi prelucrate în România și trimise sub formă de produse finite în statul membru
respectiv sau în alte state membre).
- Codul 5 presupune evidenţierea bunurilor expediate/sosite, în urma prelucrării pe bază de
contract (cu excepţia celor înregistrate sub codul 7). Este cazul bunurilor care au fost prelucrate
cu materialele trimise dintr-un alt stat membru al UE.
Există următoarele variante ale codului 5:
Codul 5.1 care evidențiază mărfurile reintroduse în statul membru de unde au fost expediate
iniţial
(de exemplu, confecţiile prelucrate în România cu bumbacul primit dintr-un stat membru și care
sunt expediate în același stat membru, pentru care firma din România folosește codul 4.1 la
introducerea bumbacului în și 5.1. la expedierea confecțiilor în statul membru respectiv).
Codul 5.2 care evidențiază mărfuri care nu sunt destinate reintroducerii în statul membru de unde
au fost expediate iniţial (în exemplul de mai sus bumbacul este introdus în România cu codul 4.2
și confecțiile expediate din România în alt stat membru cu codul 5.2).
Codul 5.3 care evidențiază mărfuri obţinute în urma prelucrării produselor anterior declarate cu
codul de natura tranzacţiei 4.3
- Codul 6 presupune evidenţierea bunurilor livrate/achizitionate prin tranzacţii particulare
codificate pentru scopuri naţionale care nu implică transferul de proprietate (de exemplu,
reparaţii, închirieri, împrumut, leasing operaţional şi alte utilizări temporare pe o perioadă de
maximum doi ani, cu excepţia prelucrării pe bază de contract). Tranzacţiile înregistrate sub acest
cod nu vor fi transmise la Eurostat.
- Codul 7 presupune evidenţierea bunurilor livrate/achiziţionate pe bază de proiecte comune de
apărare sau alte programe comune interguvernamentale de producţie.
- Codul 8 presupune evidenţierea bunurilor sub forma materialelor şi echipamentelor
expediate/primite pentru lucrări ce fac parte dintr-un contract de construcţie sau de proiectare
generală (de exemplu, trimiterea de către o firmă din România unuia din şantierele sale, dintr-un
alt stat membru al UE, de materiale şi utilaje). Tranzacţiile înregistrate sub acest cod implică
numai bunurile care nu sunt facturate separat, dar pentru care o singură factură acoperă întreaga
valoare a lucrărilor. Unde nu se aplică acest lucru, tranzacţiile trebuie înregistrate sub codul 1.
- Codul 9 presupune evidenţierea bunurilor livrate/achiziţionate prin alte tranzacţii decât cele
menţionate mai sus. Există următoarele variante ale codului 5:
Codul 9.1 care evidențiază închirieri, împrumuturi, leasing operaţional cu durata de peste 24 de
luni.
Codul 9.2 care evidențiază mărfurile care constituie obiectul unui comerţ indirect.
-Modul de transport unde se înscriu următoarele coduri aferente diverselor modalităţi de
transport, espectiv: 1 – pentru transportul maritim, 2 – pentru transportul feroviar, 3 – pentru
transportul rutier, 4 – pentru transportul aerian, 5 – pentru transportul poştal, 6 – pentru
transportul prin instalaţii fixe, 7 – transportul naval pe căi de interior şi 7 – pentru transportul cu
propulsie proprie).
Dacă transportul se efectuează cu mai multe mijloace de transport, se declară modul de transport
cu care bunul intră/părăseşte teritoriul naţional. În majoritatea statelor membre această rubrică nu
se completează;
-Condiţia de livrare (unde se utilizează unul din cei 11 termeni din Incoterms 2020.

3.3 Rezolvarea unor situaţii practice privind declararea statistică a bunurilor expediate în,
sau introduse dintr-un alt stat din UE
Completarea rubricilor declaraţiilor statistice nu pune, de regulă, probleme deosebite pentru cei
însărcinaţi cu această operaţiune. O serie de particularităţi, existente în comerţul intracomunitar,
pot face însă, uneori, mai dificilă completarea acestor rubrici. Iată, în continuare, câteva exemple
de situaţii practice mai complicate, care pot apărea în declararea statistică a mărfurilor expediate
în sau introduse din un alt stat din UE. Exemplele sunt luate în cazul firmelor româneşti:

Cazul 1. – „Efectuarea transportului mărfii de către firma cumpărătoare”

O firmă românească (R1) cumpără o marfă de la o altă firmă românească (R2), pentru a o folosi
în Belgia. În contractul încheiat între cele două părţi se prevede că transportul mărfii din
România în Belgia intră în obligaţia firmei R1.
- Întrebare: Cine este declarantul?
- Răspuns: Declarant este firma R1 întrucât ea este cea care dispune transportul mărfii în
străinătate.

Cazul 2. – „O afacere între 3 parteneri”

O firmă cu sediul în insulele britanice Guernsey (zonă liberă) cumpără de la o firmă românească
(R) o marfă care, conform contractului, urmează să fie folosită în Italia, unde este expediată de
firma R.
- Întrebare: Trebuie completată o declaraţie statistică?
- Răspuns: Declaraţia trebuie completată de firma R pentru o expediere intracomunitară cu
destinaţia Italia. Deşi cumpărătorul mărfii are sediul în afara UE, furnizorul aparţine totuşi unui
stat membru al UE, care efectuează o livrare într-un alt stat membru al UE.

Cazul 3. – „O afacere între 3 firme din UE”

O firmă românească (R) vinde unei firme belgiene marfa pe care ea a produs-o în Slovacia.
Marfa va fi expediată direct din Slovacia în Belgia.
- Întrebare: Unde trebuie completate declaraţiile statistice?
- Răspuns: În Slovacia, pentru expediere şi în Belgia, pentru introducere şi nu în România.
Declaraţiile statistice sunt întocmite în UE de către cel care livrează şi de către cel care
achiziţionează marfa.

Cazul 4. – „Tranzitul de mărfuri”

O firmă din România (R) vinde unei firme daneze (DK) o marfă pe care o produce în Bulgaria.
Marfa va fi expediată din Bulgaria în Danemarca, tranzitând România.
- Întrebare: Tranzitul trebuie evidenţiat statistic în România?
- Răspunsuri: a) Dacă marfa este doar în tranzit, nu se completează nici o declaraţie statistică.
b) Dacă marfa este descărcată şi supusă unor transformări (reambalare, prelucrare
etc.) în România, se va completa declaraţia statistică pentru o introducere intra comunitară, din
Bulgaria, indiferent de perioada cât durează operaţiunile de transformare (ore, zile etc.) şi pentru
o expediere intracomunitară în Danemarca.

Cazul 5. – O afacere „pe Dunăre”

O firmă austriacă (A) vinde o marfă unei firme româneşti (R1) în condiţia de livrare FOB Viena.
R1 revinde, la rândul său marfa, în aceiaşi condiţie de livrare, altei firme româneşti (R2), care şi
ea revinde marfa, în aceiaşi condiţie de livrare tot unei firme româneşti (R3). R3 efectuează
transportul mărfii în România.
- Întrebări: a) Când trebuie întocmită declaraţia statistică?
b) Cine este declarantul?
- Răspunsuri: a) Declaraţia trebuie întocmită atunci când marfa soseşte efectiv în România, la
termenul stabilit în contractul dintre A şi R1. R1 îl va instructa pe A să predea marfa firmei R3.
b) Declarant va fi firma românească R3, în calitate de cumpărător intra comunitar
care introduce marfa în România.

Cazul 6. – „Operaţiuni de prelucrare efectuate în ţara vânzătorului”

O firmă din Ungaria care comercializează mobilă (H), cumpără din România, (de la firma R1)
material pentru îmbrăcat fotolii, confecţionând fotoliile tot în România, la firma (R2), care, la
rândul ei, în baza contractului cu firma H, îi va expedia acesteia fotoliile îmbrăcate cu materialul
livrat de firma R1.
- Întrebări: a) Care din mişcările de marfă trebuie declarate statistic?
b) Cine este declarantul?
- Răspunsuri: a) Trebuie declarată marfa care, după ce iese din România poate fi folosită, adică
fotoliile. Materialul care a fost cumpărat de H de la R1 şi trimis la R2 pentru prelucrare, nu face
obiectul declaraţiei statistice.
b) Declarantul mărfii este R2, care de fapt, livrează marfa în străinătate. R1 nu
poate fi declarant întrucât nu a fost încheiat nici un contract pentru o livrare de material care să
iasă din România. R2 va trece în declaraţia pe care o întocmeşte contravaloarea prestaţiei sale
către firma H, la rubrica “valoarea de facturare”. La stabilirea valorii statistice a mărfii, R2
trebuie totuşi să ia în considerare, la rubrica respectivă şi contravaloarea materialului, pe care
dacă nu o cunoaşte o va estima.
Cazul 7. – „Efectuarea livrării intracomunitare prin comisionar”
Un comisionar din România (R1) vinde în numele său dar pe contul unei firme din Germania
(G) o marfă altei firme româneşti (R2), marfa fiind livrată direct din Germania firmei R2.
- Întrebare: Cine este declarant în România?
- Răspuns: Declarant va fi firma R1, întrucât, în baza contractului încheiat cu firma R2 ea se
obligă să aducă marfa în România. Pentru firma R2 este vorba doar de un contract intern, care nu
face obiectul declaraţiei statistice intracomunitare. R2 poate fi declarant numai dacă are încheiat
un contract de achiziţie intracomunitară cu firma G, prin intermediul firmei R1.

Cazul 8. – „Livrări în consignaţie”

O marfă este livrată de către o firmă italiană (I) într-un depozit în consignaţie din România,
aparţinând unui consignatar român (R1), firma italiană rămânând proprietarul mărfii. R1 vinde
marfa, în numele său dar pe contul firmei I, unei alte firme româneşti (R2).
- Întrebări: a) Ce fel de declaraţie statistică trebuie întocmită?
b) Cine este declarantul?
- Răspunsuri: a) Aducerea mărfii din Italia într-un depozit în consignaţie în România necesită
completarea unei declaraţii statistice de expediere intracomunitară în Italia şi de introducere intra
comunitară în România. Revânzarea mărfii în România de către firma R1 firmei R2 nu face
obiectul declaraţiei statistice intracomunitare.
b) Declarant pentru expedierea mărfii, în Italia, este firma I, iar pentru
introducerea mărfii, în România, este firma R1. I livrează marfa către România iar R1 o primeşte
în România.

Cazul 9. – „Livrările intrafirmă”

O firmă din România (R) are în Ungaria un depozit central pentru semifabricatele şi produsele
finite pe care le realizează în România şi Ungaria. Din acest depozit sunt livrate mărfuri tuturor
clienţilor din UE, inclusiv celor din România.
- Întrebare: Care dintre mişcările de mărfuri din România trebuie evidenţiate în statistica
intracomunitară?
- Răspuns: În statistica intracomunitară trebuie evidenţiate toate mişcările de mărfuri care au loc
între depozitul de mărfuri din Ungaria şi România. Astfel, toate livrările de semifabricate şi
produse finite din România către depozitul din Ungaria vor fi evidenţiate statistic, în România, ca
expedieri intracomunitare, în timp ce toate livrările din depozitul din Ungaria către România vor
fi evidenţiate, în România, ca introduceri intracomunitare. Pentru livrările efectuate din depozitul
din Ungaria către celelalte ţări din UE, nu este nevoie de declarare statistică în România. Pentru
toate cazurile în care trebuie făcută declararea în România este răspunzătoare firma R.

Cazul 10. – „Livrări reciproce de mărfuri”

O firmă din România (R1) cumpără din Italia materiale textile, dispunând să fie livrate altei
firme româneşti (R2), în vederea prelucrării pentru firma R1, care va vinde produsele prelucrate
unei firme din Austria (A). Livrările se vor efectua direct de către firma R2 firmei A, din
dispoziţia firmei R1.
- Întrebare: Care dintre mişcările de mărfuri din România trebuie declarate?
- Răspuns: Orice marfă care este livrată din România în altă ţară din UE sau este achiziţionată în
România din altă ţară din UE face obiectul declarării statistice. În ambele cazuri prezentate mai
sus declarant este firma R1, în calitatea sa de partener contractual intracomunitar. Raporturile
contractuale dintre R1 şi R2 nu sunt luate în considerare în cadrul declarării statistice
intracomunitare.

Cazul 11.
O firmă italiană (IT) trimite materiale în România firmei (RO), în vederea prelucrării pentru
firma italiană. Produsul prelucrat este expediat de RO lui IT. Firma IT va înregistra expedierea
materialelor în România cu codul 4.1. şi primirea produselor prelucrate din România cu 5.1.
Firma RO va înregistra intrarea materialelor primite din Italia cu 4.1. şi expedierea produselor
prelucrate în Italia cu codul 5.1.
Cazul 12.
O firmă italiană (IT) expediază în România firmei (RO) bumbac pentru prelucrare sub forma de
cămăşi, pe contul firmei italiene, solicitând firmei RO ca după prelucrare să trimită cămăşile în
Bulgaria firmei (BG). În această situaţie IT va folosi codul 1.1. la expedierea în România, RO va
folosi codurile 4.1 şi 5.1, iar BG codul 1.1.

Cazul 13.
O firmă din Bucureşti (B) trimite unei firme din Timişoara (TM) materiale pentru prelucrare,
după care produsele prelucrate sunt trimise de TM în Germania firmei (DE).
Raportarea statistică o va face în România B, cu codul 1.1, iar în Germania DE, tot cu codul 1.1.
Cazul 14.
Firma franceză (FR) expediază materiale la Bucureşti firmei (B) în vederea prelucrării,
solicitându-i să livreze produsele prelucrate firmei (AB) din Alba Iulia. FR va expedia
materialele în România cu codul 1.1, iar B le va înregistra statistic, la intrare, tot cu codul 1.1.

Cazul 15.
Firma (R) din România vinde lemn firmei austriece (AU), care cere ca lemnul să fie trimis în
Ungaria firmei (HU) în vederea prelucrării sub formă de mobilă, pe contul firmei AU. În aceste
condiţii R va raporta statistic cu codul 1.1, HU cu codurile 4.1, la primirea lemnului din România
şi cu 5.1, la expedierea mobilei în Austria, iar AU cu codul 1.1 la primirea mobilei din Ungaria.

Cazul 16.
Firma (DE) din Germania, cumpără materiale de la firma (B) din Bucureşti şi cere ca materialele
respective să fie trimise la Cluj, firmei (CJ) în vederea prelucrării pentru DE, după care
produsele prelucrate să fie expediate firmei DE, în Germania. Firma CJ va declara produsele
prelucrate expediate în Germania cu codul 1.1, iar firma DE le va declara la primire tot cu 1.1.

Cazul 17.
Firma (AU) din Viena cumpără materiale de la firma (BV) din Braşov şi cere să fie trimise în
Austria firmei (LZ) din Linz, pentru prelucrare în numele firmei AU. Firma BV va raporta cu 1.1
expedierea materialelor, iar firma AU tot cu 1.1 introducerea materialelor în Austria.

Cazul 18.
Firma (GJ) din Târgu Jiu expediază marfă unui centru de distribuţie (HU) din Ungaria, în
vederea vânzării mărfii în Ungaria sau în alte ţări din UE. Expedierea mărfii va fi codificată cu
1.1, iar returul mărfii nevândute cu 9.1., cu corectarea codului expedierii pentru marfa returnată.
Firma din Ungaria va înregistra introducerea mărfii cu codul 9.1, iar după vânzare va corecta
codul cu 1.1.
Cazul 19.
O firmă din România trimite în Franţa un motor electric pentru a fi încorporat într-un utilaj
comandat de firma românească firmei franceze. Codul utilizat de firma din România la
raportarea expedierii motorului electric va fi 9.1.

Teste pentru Cursul 3 (discutate la seminar)

1. Una din condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană juridică pentru a deveni
FIS Intrastat este:
(a) să fie înregistrată ca plătitor de TVA;
b) să aibă statut de operator economic autorizat de Autoritatea Națională a Vămilor;
c) să expedieze sau să primească mărfuri, indiferent din ce țară.

2. Natura tranzacției se referă la:

(a) codificarea tranzacțiilor;
b) valoarea statistică;
c) codul bunului respectiv.

3. Pragurile statistice de excludere reprezintă limita valorică a schimburilor

intracomunitare:
a) peste care operatorii economici nu sunt obligați să transmită declarații Intrastat;
(b) sub care operatorii economici nu sunt obligați să transmită declarații Intrastat
c) peste care operatorii economici sunt obligați să vămuiască marfa.

4. Materialele trimise de o firmă din UE pentru a fi prelucrate în România în produse finite

care să fie retrimise firmei respective:
a) nu se evidențiază în Intrastat;
(b) se evidențiază în Intrastat atât de firma din UE cât și de cea din România;
c) se evidențiază în Intrastat doar de firma din UE proprietara materialelor.

5. Dintre datele care trebuie înscrise în declarația Intrastat face parte:

a) codul INS;
b) pragul statistic de excludere;
(c) valoarea facturată.

6. Dacă o firmă din afara UE cumpără din România o marfă și cere să-i fie expediată în
Italia, în vederea prelucrării:
a) nu trebuie completată declarația statistică;
b) trebuie completată declarația statistică doar în România;
(c) trebuie completată declarația statistică în ambele țări.

7. O firmă din Ploiești trimite o marfă unei firme din Arad pentru a fi prelucrată și livrată
unui client din Ungaria al firmei din Arad, declarația statistică trebuie completată de firma
din:
(a) Arad;
b) Ploiești și de cea din Arad;
c) Ploiești.

8. O firmă din România cumpără din Polonia o marfă pe care o trimite direct din Polonia
în Germania, cu transportul efectuat de firma germană. Se va întocmi declarație statistică :
a) doar de firma din România;
(b) de firmele din Polonia și Germania;
c) de toate cele 3 firme.

9. O firmă din Ploiești cumpără o marfă din Bulgaria și o trimite la Oradea în vederea
prelucrării pentru un client al său din Ungaria.. După prelucrare marfa este trimisă de
firma din Oradea în Ungaria. Declarația statistică va fi completată de firmele din:
a) Oradea și din Ungaria;
b) Ploiești, Oradea și Ungaria;
(c) Ploiești și Ungaria.