Sunteți pe pagina 1din 12

Titular disciplină: Lector univ. dr.

kinetoterapeut Anca Jianu


An 3 kinetoterapie

KINETOTERAPIE IN NEUROLOGIE 2 C8-10

HEMIPLEGIA

AVC. Dpdvd etiologic AVC se impart in 4 mari categorii: primele 2 mai frecvente iar
celelalte mai rare.
 ischemia cerebrala
 hemoragiile intracraniene
 malformatiile vasculare cerebrale
 tromboflebitele cerebrale

Ischemia cerebrala se poate recunoaste prin:


-forme acute localizate - accidentul ischemic tranzitor
- accidentul ischemic cronic (poate fi o etapa de evol. a primului)
->in evolutie
->in remisie
->sechelar
-forme cronice difuze (se intalnesc in mai multe conditii patologice);
- arteroscleroza cu modificari cerebrale
- encefalopatia hipertensiva
- encefalopatiile dismetabolice

II. Hemoragiile intracraniene unde avem mai multe:


hemoragia cerebrala (encefaloragia)
hemoragia subarahnoidiana
hematoamele: - hematomul extradural
- sub/ intradural
- intracerebral.

III. Malformatii vasculare cerebrale exista: angioamele (tumori vasculare


benigne)
anevrismele

IV. Tromboflebitele cerebrale : - dezvoltate pe sinusurile durrei mater


- in venele cerebrale.

Mecanismele fiziopatologice ale acestor AVC-uri

SINDROMUL DE NEURON MOTOR CENTRAL

Cand AVC se produce pe traseul caii piramidale se instaleaza HEMIPLEGIA.


Hemiplegia= deficitul motilitatii voluntare a unei jumatati a corpului datorita lezarii
unilaterale a caii corticospinale ( calea piramidala ).

Caracterele SDR de N.M.C. (Tablou clinic): 6 elemente


 Paralizia sau semnul de deficit –totala si poarta numele de plegie
--partiala si poarta numele de pareza
Acest lucru se exprima mai ales la niv. miscarilor voluntare –amplitudinea, viteza, forta-
scad dramatic (pana la impotenta functionala totala) sau in plegiile cu impact mai mic se
constata scaderea rezistentei la efort.
 exista paralizii (pareze) => mono- , hemi- , para- , di- , tetraplegii in functie de
teritoriile afectate;
 paralizia domina (intotdeauna) la mb. inferioare –pe flexori; la mb. superioare –
pe extensori si determina afectari la diverse etaje dar cele mai grave privesc miscarile
fine ale mainii si degetelor.
 In cadrul constituirii acestei paralizii apare fenomenul de eliberare medulara
(care e temporar) mascat de inhibitia pasagera ce apare la niv. neuronului motor
periferic;
 Hipertonia= expresia exagerarii reflexului miotatic
= este suportul spasticitatii
Spasticitatea =rezistenta la intindere a unui/ unor muschi; rezistenta are un puternic
caracter elastic respectand fenomenul „lamei de briceag”
=domina la mb. inf. pe extensori si la mb. superioare pe flexori; domina pe
grupele musc. antrenate pe miscarea voluntara si pe musculatura antigravitationala.
Spasticitatea:
1. se accentueaza la miscarile sincinetice, voluntare sau la aplicarea stimulilor
cutanati sau a stimulilor viscerali;
2. caracteristic, in aparitia acestei spasticitati este hipertonia buclei γ
=>hipersensibilitate a fusului temporal ce determina o crestere exagerata a excitabilitatii
motoneuronilor α;
3. exagerarea ROT cu difuziunea raspunsului cu aspect polikinetic sau a clonusului;
4. apar relexele patologice: Babinski, Oppenheim, Rossolimo, Hoffman;
5. abolirea reflexelor cutanate abdominale si a reflexelor cremasteriene;
6. Sincineziile=miscari care se pot efectua concomitent cu unele miscari voluntare ale
musculaturii neafectate.
Sincineziile 3 categorii:
- globale-apar la orice efort: tuse, stranut, miscari de partea sanatoasa
- de imitatie- atunci cand miscam voluntar partea sanatoasa determina
miscari lente, similare de partea bolnava (ex : daca subiectul strange cu forta pumnul
de partea sanatoasa degetele de partea bolnava schiteaza flexia)
- de coordonare- cand sinergia evolueaza favorabil= un muschi de partea
paralizata determina contractia altor grupe sinergice.

Clasificarea topografica a hemiplegiei: Se impart in 4 etaje:


- de origine corticala
- capsulare
- de trunchi cerebral
- medulare
1. Hemiplegiile corticale = sunt ,destul de rar, globale (apar at. cand leziunea
cuprinde intreaga arie motorie). Este aproape imposibil ca accidental sa intereseze tot
hemicorpul.
Caracteristici :
 sunt hemiplegii parcelare in care cel mai adesea afectarea se produce in
mod deosebit la membrul superior si teritoriul facial
 mai rar pot sa afecteze membrul inferior
 daca accidentul (hemiplegia) are tendinta de extindere posterioara- in zona
lobului parietal- se exprima clinic prin tulburari de sensibilitate care pot
merge pana la anestezie.
 caracteristica = e un deficit predominant distal
 in plus pot sa apara ataxia corticala si astereognozia
 daca e vorba de o leziune care apare in lobul stg (paralizie pe dreapta) apar
tulburari de vb (datorita lezarii ariei Broca) si tulburari de schema corporala.
 exista riscul extinderii in profunzime a accidentului si daca se formeaza
intereseaza teritoriile temporo-occipital => hemianopsia omonima laterala
(pac pierde capacitatea de a vedea in jumatatea laterala a campului vizual pe
partea afectata, hemiplegica)
 posibilitatea aparitiei crizelor jacksoniene (crize de epilepsie)
 tulburari psihice:
-tulburari de afectivitate- tulburarile de afectivitate apar daca e lezat lobul
frontal= pp euforie si un comportament ilar, pueril, tendinta spre erotism si bulimie
-tulburarile de comportament = lipsa simtului critic, subiectii au reactii
necenzurate si de foarte multe ori au o oscilatie de comportament
-tulburarile intelectuale= subiectii incep sa aibe vicii de atentie si memorie si
evoca amnezia de fixare
-tulburari ale fctiei de cunoastere= sunt dezorientati temporo-spatial.
-tulburarile de activitate = subiectul isi pierde initiative si indiferent ce solicita sa
faca nu finalizeaza.

2. Hemiplegiile capsulare
= in care leziunea intereseaza spatiul ingust dintre talamus si nucleul reticular
=este vb de o zona stramta prin care trece integral fascicolul piramidal si datorita
faptului ca este un spatiu ingust leziunea este obligatoriu totala.
Caracteristici:
-hipertonie (spasticitate) maxima,
-deficitul motor e global- de obicei leziunea motorie e pura. Din pacate apar la oamenii
tineri si e deosebit de spastic si intereseaza intreg hemicorpul.
Exista o sg exceptie: forma in care accidentul depaseste capsula si ajunge la talamus
unde se adauga durerile intense de tip talamic (dureri f intense ce intereseaza tot
hemicorpul si sunt rebele-la orice efort).
3.Hemiplegiile de trunchi cerebral, apar asa numitele hemiplegii alterne.
Caracteristicile acestor hemiplegii sunt deficitul motor total care se gaseste in
hemicorpul opus leziunii la care se adauga tulburarile caracteristicilor nervilor cranieni
atinsi (dar de aceeasi parte).
Principalele tipuri de hemiplegii:
a) de peduncul cerebral- caracteristica-> paralizia faciala de tip central
- hemiplegiile heterolaterale- cu hipertonie moderata.
SDR Weber- se adauga paralizia nv oculomotor, homolateral leziunii care se imprima
de acceasi parte cu leziunea. Miscarile in sus si in jos ale ochiului sunt imposibile. Apare
o ptoza palpebrala, apare un strabism divergent pt ca cei 2 muschi isi pierd echilibrul.
Apare midriaza si diplopie heteronima.
b) hemiplegiile protuberantiale (pontine)
Caractere:
-paralizia faciala de tip central e homolaterala cu leziunea.Paralizia e de partea opusa
hemiplegiei.
-hemiplegia e parcelara si se insoteste cu alte manifestari care pot fi : tulb. de
sensibilitate alterne, superficiale si profunde (subiective sau obiective), ataxie, tulb
oculogire, paralizia de nerv abducens cu strabism convergent, si diplopie omonima,
afectarea nv acustico-vestibular cu aparitia clinica de surditate sau nistagmus.
c) hemiplegiile bulbare
Caracteristici:
- nu Ǝ paralizie faciala
- Ǝ un SDR bulbar paramedial central= SDR DEJERINE (caracterizata de hemiplegie
controlaterala-opusa lez.- dar este caract de o disociatie de tip tabetic homolaterala si de
paralizia homolaterala a nv hipoglos-XII )
4. hemiplegiile medulare sunt mult mai rare.
Caracteristici :
sunt de aceeasi parte cu leziunea,
respecta fata
lezinuni medulare deasupra lui C5- apar sub forma SDR Brown-Secquard, in
conditile in care leziunile se produc deasupra lui C5 ( se produc
tulburari de sensibilitate superficiala, tulburari de sensibilitate profunda
de aceeasi parte, apare o disociatie siringomielitica homolateral si e
conservata sensibilitatea tactila e conservata in ambele jumatati).

Tipuri de hemiplegii

Tablou clinic :
Hemiplegia in leziunile cerebrale

Este controlaterala si poate sau nu sa asocieze ,in fctie de localizare, cu unul sau mai
multe din elementele:
tulburari constienta,
tulburarile de vorbire,
paralizii de nervi cranieni,
tulburari sensitive la nivelul membrelor,
sindrom cerebelos,
sindrom extrapiramidal.

Observatii: hemiplegia e controlaterala; sindromul cerebelos sau sindromul


extrapiramidal apar numai cand sindromul motor e partial.
Hemiplegia in leziunile cerebrale poate sa treaca prin 3 etape:
A. HEMIPLEGIA CU COMA
-subiectul e inconstient
-nu este obligatorie
-apare in AVC grav
-pac nu trb abandonat niciodata
Rolul kt incepe din faza de coma. Programul kinetic incepe cand sub e in faza spastica
nu e foarte corect. Programele de kt care urmaresc evident stadiul de evolutie a unei
hemiplegii trebuie sa inceapa neaparat din stare de coma.
In faza de coma, in tabloul clinic (elemente/aspecte clinice) al hemiplegicului pot
sa apara:
deviatia capului si a ochilor ( SDR Foville), * daca deviatia capului si a ochilor se produce de
partea hemiplegiei cum spunem noi “pacientul isi priveste hemiplegia” leziunea e
pontina; *daca deviatia capului si a ochilor e de partea opusa hemiplegiei adica
“subiectul isi priveste leziunea” inseamna ca leziunea se gaseste deasupra puntii.
al 2-lea element clinic: examenul ocular – daca subiectul prezinta strabism sau miscari
pendulare ale globilor pendulari inseamna ca avem de-a face cu o suferinta de trunchi
cerebral sau si mai grav avem de-a face cu o inundatie ventriculara; daca subiectul
prezinta midriaza pe partea leziunii acest element reprezinta semnul unui fenomen de
angajare (ca intr-un vid cranian deasupra mezencefalului) cu compresia perechii a III-a
de nervi cranieni (nervii oculomotori).
al 3-lea element e consituit de paralizia faciala: ea e inegala si ea afecteaza etajul inferior al
fetei se produce datorita hipotoniei obrazului de aceeasi parte (« semnul pipei » ).
al 4-lea element e redoarea de ceafa: iritatie meningiala, care poate fi datorata inflamatiei fie
hemoragiei subarahnoidiene.
al 5-lea element e paralizia membrelor

B. HEMIPLEGIA FLASCA

Se dezvolta in perioada de inhibitie a neuronului motor periferic datorata asa numitului


“fenomen de mascare” a eliberarii medulare.
Examenul obiectiv (elemente/aspecte clinice) in hemiplegia flasca e dominat de :
 aspectul de pareza faciala de tip central in care cel mai afectat e teritoriul inferior
(mai ales la musculature gurii), teritoriul facialului superior e partial atins, in sensul ca
orbicularul pleoapelor nu se poate contracta independent, se inchid ochii prin actiune
sinergica. Motilitatea automata a fetei, asa numita motilitate emotionala, e mult mai
bine conservata decat in paralizia periferica (subiectul are fata cazuta, dar daca el trece
printr-o stare de emotie, expresia fetei poate sa o realizeze automat).
 al 2-lea element e deviatia limbii de partea paralizata.
 al 3-lea element e deficitul motor al membrelor, ele sunt total deficitare sau deficitul
e foarte important, adica tonusul muscular e f. scazut, memebrele sunt flasce, la ciupire
se poate obtine reflexul de tip reflexie.
Indiciul ca subiectul evolueaza spre recuperare e trecerea graduala spre spasticitate,
subiectul face la inceput miscarile sinergice, de obicei reluarea se face de la membrul
inferior la cel superior, recuperarea motilitatii intereseaza intai musculatura proximala
si apoi cea distala, iar la membrul inferior motilitatea revine intai la extensori apoi la
flexori iar la membrul superior e invers. In general motilitatea duce la trecerea spre
spasticitate.
Durata perioadei flasce e variabila. Flaciditatea e mare daca leziunea e masiva sau
instalarea e brusca. Durata perioadei flasce este mai mare daca leziunea cerebrala e
asociata si cu leziuni cerebeloase sau eventual cu leziuni de trunchi cerebral sau daca
leziunea cerebrala e insotita cu leziuni ale caii sensibilitatii profunde asa cum se
intampla fie in sindromul thalamic fie in cel parietal.
a) paralizie
b)hiperemie
c) abolirea ROT
Revenirea se face in felul urmator :
-miscarile automate sinergice- Ǝ tendinta sa se recupereze intai MI si apoi MS ; intai
musculatura centurilor si apoi cea distala ; la MI intai extensorii apoi flexorii iar la MS
invers.
Evolutia normala este spre spasticitate. Flasciditatea dureaza mai mult daca, pe langa
AVC, mai avem afectare a TC sau daca pe langa leziunile specifice se localizeaza si
leziuni ale caii sensibilitatii profunde ( SDR talamic sau SDR parietal ).

C. HEMIPLEGIA SPASTICA

La examenul obiectiv domina reflexele osteotendinoase exagerate, hipertonia, si


sincineziile.
Hipertonia care caracterizeaza spasticitatea are anumite caractere:
-spasticitatea apare la miscari bruste, de obicei spasticitaeta nu exista la miscarile lente.
-faptul ca se instaleaza aceasta spasticitate creeaza posturile caracteristice.
 Membrul superior – pozitia caracteristica spastica: e rotat intern si bratul addus,
cotul flectat, antebratul pronat, pumnul in flexie palmara cu degetele flectate,
policele addus si flectat in palma.
 La nivelul membrului inferior domina extensia la nivel de sold, genunchi, piciorul e
eqvin (uneori valus eqvin – merge pe marginea externa a piciorului, pasul nu se mai
face normal datorita faptului ca subiectul are paralizia SPEE, pt a nu se impidica de
varf pacientul merge cosit).
Sincineziile evoca faptul ca functia ariei motorii corticale principale (aria 4) este preluata de
ariile extrapiramidale (ariile 6 si 8), arii care comanda numai miscarile sinergice si nu pot
initia miscari izolate.
Principalele sincinezii :
La MS avem -sincinezia de flexie: subiectul ridica umarul, face abductia bratului, flexia si
pronatia antebratului si flexia degetelor.
-sincinezia de extensie: adductia bratului, extensie si pronatie antebrat si
extensie/flexie degete.
Ori de cate ori subiectul vrea sa faca o miscare izolata se declanseaza toata
sinergia.Subiectul lucreaza numai sinergic. In aceasta faza miscarile fine sunt abolite.
Opozitia policelui si pensa polidigitala este 0.
a) paralizie
b) hiperemie
c) ROT exagerate
Din pacate acest aspect clasic al hemiplegiei poate sa fie completat tulburari
vasomotorii si trofice. Aceste tulburari depind de gradul leziunii.
Ele sunt:- edemul care se gaseste pe fata dorsala a manii plegice, el poate sa fie moale la
inceput sau dur in timp. Daca hemiplegicul e neglijat acest edem incepe sa se extinda.
- Mana si picior cianotice, temepratura locala e mai mica.
- Atrofia moderata a musculaturii mici a mainii(intr-o evolutie destul de lunga),
mana apare mai scheletica decat cealalta si se atrofiaza eminenta tenara si hipotenara.
Inactivitatea muschilor impreuna cu o artropatie S-H (PSH specific hemiplegic) sau
lipsa influentei trofice pe care o exercita cortexul motor datorita functionalitatii
perturbate a motoneuronului α fac posibila evidentierea spatiilor interdigitale.
- Artropatii la nivelul membrului superior, articulatiile membrului sunt afectate
din cauza lipsei de miscare. Prima care sufera e cea a umarului apoi a pumnului si a
degetelor. Aceasta artropatie are aspectul la inceput de caldura locala dar cu timpul se
pot produce limitari de miscare si aparitia sindroamelor de miscari dureroase.
In unele AVCuri superficiale sau putin intinse e destul de dificil sa evidentiezi
hemiplegiile usoare.
Elemente de diagnostic in hemiplegiile usoare:
-tendinta la pronatie (daca subiectul sta cu mainile intinse in supinatie, mebrul afectat
va merge spre pronatie),
- bratele intinse cu ochii inchisi, bratul paretic are tendinta sa cada,
- cu antebratele flectate si in pozitie verticala la manevra de respiratie energica a
degetelor policele are tendinta sa ramana in urma si face o adductie si flexie (cuta
palmara),

Clasificarea etiologica a hemiplegiei:- originile posibile ale AVC se pot plasa in 3


categorii:
a. originea vasculara propriu-zisa(hemoragie difuza sau hematom/ ischemie bine
sistematizata)
b. posttraumatica (hematom ca si consecinta a unei contuzii) ; in fct de gravitatea
traumatismului se poate insoti de tulb de educatie sau de atentie
c. compresiunea intracerebrala (fie congenitala, fie dobandita, aparuta in copilarie
sau in stadiul adult).

Programul de recuperare neuromotorie in


hemiplegie
Obiectivele fundamentale sunt:
 combaterea spasticitatii la membrul superior pe flexori si la membrul inferior pe
extensori
 combaterea hipotoniei la membrul superior pe extensori si la membrul inferior
pe flexori.
Daca aceste obiective se fac paralele se ajunge defapt la reechilibarea musculaturii
agoniste cu cea antagonista si putem sa realizam in final reluarea mersului si a
prehensiunii.
Recuperarea urmareste :
obtinerea -fortei de contractie,
obtinerea -rezistentei musculare,
obtinerea coordonarii musculare,
obtinerea amplitudinii optime de miscare =sa se identifice unghiul la care forta si
rezistenta musculara au valoare functionala.
obtinerea vitezei optime de executie = e acea viteza la care consumul energetic este
minim si randamentul functional e maxim.
Fiecare pacient hemiplegic are amplitudinea lui de miscare si viteza optima proprie.
si  sunt parametri specifici individuali si sunt influentati atat de gradul de
spasticitate cat si de afectarea functionala, dar ei reprezinta elementele fundamentale ale
noului model de miscare al hemiplegicului=> trebuie sa gasim acel unghi de miscare si
acea viteza de executie care sa fie optime adica la care sa se realizeze un consum
energetic minim in conditiile uniu randament functional maxim.
Nerespectarea acestor 2 parametri -- care tin de particularitatile individuale ale fiecarui
hemiplegic -- activeaza reflexul miotatic si cresc spasticitatea (dezechilibreaza si mai
mult relatia dintre agonisti/antagonisti si =>discoordonare -->se pierde precizia gestului
si finalitatea activitatii gestuale nu se mai obtine), ceea ce compromite eficienta fiecarui
program kinetic.
Fiecare pacient hemiplegic trebuie sa aibe un nou model de miscare care sa tina
cont de deficitul prezent. Daca in timpul programului kinetic spasticitatea creste e un
lucru foarte prost, obiectivul fiind scaderea spasticitatea iar precizia gestului sa fie cea
mai buna.

Mijloace prin care se incearca sa se atinga aceste obiective sunt urmatoarele:

KINETOTERAPIA:
-I. Kt pasiva
-II. Tehnicile de facilitare- T. Rood, Bobath, Brunstrom, Kabat.
-III. Kt activa

Programul kt in recuperarea hemiplegiei pe stadii

1. stadiul initial al hemiplegiei prezinta urmatoarele caractere:


 hipotonie musculara, flacciditate,
 reflexele tonice si spinale devin dominante. Controlul trunchiului si al centrurilor
este f scazut, net diminuat. Datorita ultimelor aspecte mentinerea sau schimbarea
posturilor e foarte dificila/grea.
 in al 3-lea rand controlul voluntar pe partea afectata este nul. Din pacate acest
lucru influenteaza si partea sanatoasa, fiind dificila utilizarea ei.
 Pierderea “constientei” asupra partii afectate.
 Functiile vitale pot sa fie afectate.
Obiectivele programului kt:
-ameliorarea functiilor vitale (respiratie, deglutitie, alimentatie),
-creste constientizarea schemei corporale, ameliorarea controlului
trunchiului si al centurilor,
-cresterea abilitatii de a incrucisa linia mediana a corpului cu membrele
afectate, -mentinerea mobilitatii tuturor articulatiilor,
-normalizarea tonusului,
-ameliorarea activitatii functionale cat se poate.
Posibilitatile sunt limitate si se refera la posturare si mobilizare, ne bazam in mod
definitor pe mobilizarile pasive combinate cu elemente facilitatoare (comanda verbala,
contact manual, gheata, vibratia, periajul). Tot in aceasta faza urmarim controlul
trunchiului si a extremitatii superioare.

2. stadiul mediu: este stadiul de spasticitate


in care dpdv clinic tabloul e dominat de:
hipertonie (spasticitate),
reflexele tonice spinale se normalizeaza,
reflexele centrale sunt crescute,
sinergii, initierea miscarii e ameliorata dar controlul miscarii e insuficient
deoarece functioneaza spasticitatea si impiedica controlul complet al
miscarii, rezistenta spastica (aspect caracteristic pt muschii flexori la
m.s. si extensori la m.i.) ingreunand miscarea.
Obiectivele:
-inhibitia musculaturii spastice cu promovarea antagonistilor,
-promovare a unor scheme complexe de miscare,
-promovarea controlului musculaturii proximale in cadrul unor activitati cu
performanta din ce in ce mai mare,
-promovare a controlului motor in articulatiile intermediare.
Pt a realiza aceste obiective se utilizeaza posturile.
In aceasta faza se postureaza in DD si DL.
Intr-o faza mai avansata se postureaza in DD cu genunchii flectati si se creste
pana la pozitia de sezand si ortostatism.
FNP-urile cele mai folosite sunt:
* initierea ritmica, daca urmarim promovarea mobilitatii sau
* izometria alternanta eventual stabilizarea ritmica daca urmarim cresterea
stabilitatii. Facilitarea posturarilor si tehnicilor neuromusculare proprioceptive se
realizeaza la fel prin factori termici, periaj, vibratii. In aceasta faza se urmareste
controlul trunchiului impreuna cu a m.i. si m.s. separate.
Majoritatea sechelarilor raman in acest stadiu.
stadiul de refacere e limitat, putini ajungand aici. Cei ce au un restant functional
suficient+capacitate de revenire trec la stadiul de refacere. In aceasta faza hipertonia
incepe sa scada, miscarile in afara schemei sunt partial posibile, incepe sa se
performeze controlul motor distal. Acest control este dificil dar posibil. Si in final, pt
cei mai norocosi, incepem sa exersam abilitatea respectiva, gestuala si viteza de
executie.
Obiectivele deriva din aceste caractere: antrenarea abilitatii extremitatilor (mana si
glezna-picior), controlul motor excentric, cresterea vitezei de executie, obtinerea
automatismului miscarilor. Acestea reprezinta telul pt orice program kinetic.

La programul kinetic se adauga si alte proceduri din diverse domenii ale terapiei fizice
care incearca sa sustine kt.
Astfel in cadrul programului de recuperare a hemiplegicului fuctioneaza mai multe
metode de :
MASAJ --- In mod specific se utilizeaza:
I. Masajul cu gheata Masajul cu gheata se face pe m hipotoni, pe tegumentul ce
acopera grupele musculare hipotone si se prezinta sub forma a 2 metodologii: “C”Icing
si “A”icing.
C-icing consta prin aplicarea cubului de gheata 3-5 sec. care determina o excitatie
care e preluata de fibrele C si det o excitatie a neuronilor gamma care activeaza
contractia fibrelor musculare.
A-icing consta prin aplicarea rapida-loviri rapide, puternice cu cubul de gheata
pe tegument producandu-se o contractie reflexa. Acesta ar fi masajul stimulativ al
musculaturii hipotone.
Vibratiile mecanice aplicate manual sau cu diverse dispozitive se exercita in mod
deosebit pe tendon. Sunt f importante deoarece aduc un plus de informatie pentru
declansarea contractiei.
Netezirea se aplica pe tegumentul ce acopera grupele musculare spastice. In
functie de viteza manevrei poate fi :
-inhibitorie- scade excitabilitatea asupra motoneuronilor alfa
-sau stimuleaza α- motoneuronii antagonisti.
Masajul in hemiplegie are efect complex- degajeaza efecte antialgice sau de
crestere a biotroficitatii locale si segmentare- dar are si efecte specifice- faciliteaza
sensibilizarea fusurilor neuromusculare, care astfel pot sa controleze si sa coordoneze
mai bine echilibrul intre grupele agoniste si antagoniste.
CRIOTERAPIA e asemanatoare masajului cu gheata. Imersia in apa rece s-a
dovedit ca scade foarte mult temperatura musculara profunda. Exista studii care evoca
faptul ca imersia in apa rece de 7 grade, pt 10 minute scade spasticitatea. Dispare
clonusul si datorita acestui lucru durata contractiei voluntare creste foarte mult.

HIDROTERAPIA este deosebit de benefica. De obicei se lucreaza la limita To de


indiferenta 34 o C.
Fata de programele de HKT la posttraumatici, programul la neuro se face la
inceput pasiv, apoi asistat prin controlul kt, dupa care se fac miscarile pasive. Apoi se
recupereaza mersul. (FILM: INTOARCERE ACASA).
Programele HKT combat sechelele, deblorcarea articulatiilor, redorilor
articulare, contracturile si retracturile de tendon.
Este idicat ca prgr kinetic sa inceapa in bazin, To apei sa fie mai joasa ( 33 o C),
To de indiferenta 34 o C=> scimburile calorice dintre organism si mediu sunt minime.
In apa se performeaza mobilizarile articulare avand urmatoarele avantaje :
a) forta hidrostatica face ca activitatea antigravitationala sa scada => subiectul
poate sa se concentreze asupra efortului volitional, inclusiv pe musculatura
deficitara.
b) Posibilitatea utilizarii coloanei de apa ca rezistenta la miscarea pacientului. Se
utilizeaza anumite palmare (labe).
c) Efectul sedativ (calmant) datorita caldurii apei. Contracturile au tendinta sa se
relaxeze si coeficientul de elasticitate a structurilor creste.
Programul HKT la hemiplegic
-derularea progresiva in ordinea inversa derularii oricarui program intr-o patologie
posttraumatica- ex. pasive --> pasivo-active --> active asistate.
-aici se incepe cu miscari active libere --> se continua cu ex active asistate (pt a incerca
sa crestem amplitudinea de miscare)--> la sfr se continua miscarea cu miscare pasiva.
F. imp. este reeducarea mersului in apa (este spectaculoasa).
Sedintele se realizeaza dupa o anumita metodologie:
-la inceput pacientul face o baie „libera”- miscari aleatorii, adaptarea cu apa, inducerea
unei relaxari generale.
-apoi, se incepe ,practic, programul de HKT analitica si dureaza aprox. 20 min.
-apoi urmeaza din nou baie libera sau inot=> reprezita iesirea din efort. Este f. indicat in
hemiplegie.
Contraindicatii:
-Pacientii ce prezinta asociate- afectiuni evolutive cronice, c-vasculare, respiratorii sau
neurologice grave.
-Pers. ce prezinta tare (suferinte cu marcaj puternic viscerale grave) –hepatita grava,
ulcer gastric sau duodenal operat etc.
-pacientilor de peste 70 ani (c-indicatie relativa).

ELECTROTERAPIA
Ca si forma tehnica de sustinere la hemiplegici poate fi de 2 feluri :
antialgica
excitomotorie (de stimulare)
Electroterapia Antialgica
-se adreseaza zonelor la nivelul carora apar tulb de tip algic fie in cadrul hemiplegiei, fie
ca si consecinta a unor complicatii (mai ales articulare si musculo-ligamentare).
-este o terapie simptomatica
-se utilizeaza indeosebi crt. de joasa frecventa – de forma rectangulara
-- 50-500 stimuli/ secunda
-- curenti care se aplica pe pcte dureroase,
zonele dureroase sau pe zonele reflexe.
Curentii de joasa frecventa J.F.
TENS-ul (forma speciala)- stimulare neurala transcutanata, forma clasica de terapie
analgetica.
Curenti Trabert
Alte tipuri de curenti : faradici
neofaradici
sinusoidali rapizi.

Efectul analgetic e direct proportional cu intensitatea curentului (la trecerea crt de joasa
frecventa). Dupa aplicarea electrozilor intensitatea crt. creste gradual pana la nivelul
suportat.
Durata sesiunilor de electroanalgezie cu acesti curenti de J.F. este mare (mai mare de 30
min.)
Daca durerea e produsa de o cauza inflamatorie, de un spasm sau de o contractura- se
pot utiliza impulsuri exponentiale sau tringhiulare sau alte forme si frecvente de crt.
Curentii de medie frecventa M.F.
Curentii Interferentiali :
Se produce vasodilatatia care compenseaza oxigenarea insuf. a tesutului (prin  fluxului
sangvin)
Combaterea spasmului- efect decontracturant.
Pe langa efectul analgetic acesti curenti au si efecte vasculotrofice, hiperemiante,
rezorbtive dat faptului ca stimuleaza circulatia; stimuleaza reactiile metabolice.
b) Electroterapia Excitomotorie Trebuie sa se tina seama de :
Electrostimularea :
-trebuie sa se faca cu stimuli izolati
-cresterea graduala a intensitatii pt recrutarea unui nr tot mai mare de fibre musc
(sumatie spatiala)
-se folosesc de obicei 3 stimuli :-subminimal
-submaximal
- supramaximal
- in anumite etape de recuperare se utilizeaza stimuli subminimali care devin eficace cu
insumatie latenta.
- ES se adreseaza musculat hipotone utilizand impulsuri rectangulare si exponentiale.
Avantaje : pentru stimularea musculaturii precare
-se previne atrofia musc
-creste volumul fb musculare
-se mentine elesticitatea musculara
-este inhibata fibrozarea muschiului
-este franata deteriorarea structurii
-creste eficienrta pompei musc, mai ales la niv musculat M.I. cu efect asupra circulatiei
veno-limfatice.
Electroterapia in recuperarea NMC
-este total c-indicat pe suprafete mari. Dezavantaj : stimuland suprafete mari este
excitat SNP, excitatia iradiind, iar integrarea excitatiei nu mai poate fi controlata =>
actiunea motorie poate fi viciata; intrarea in functie a fibrelor musculare fiind
controlata insuficient. Apare riscul agravarii deficitul motor –a spasticitatii.
Tipuri si tehnici de ES :
-tratamentul musculaturii hipotone prin excitatie directa pe fibre
-ES ce se adreseaza spasticitatii
Tehnica HUFFSCHMIDT
Foloseste electroexcitatia ap. Golgi de la nivelul joctiunii muschiului cu tendonul sau
(este f imp pt ca excitatia de la niv ap. Golgi se transmite la niv zonei interneuronilor
medulari).
Se utilizeaza 2 circuite ce se aplica pe grupul spastic si pe antagonistul sau.
Ex : biceps-spastic triceps-flasc
Se aplica impulsuri rectangulare. Este stimulata contractia alternativa a grupului
muscular scazand spasticitatea si refacand echilibrul intre muschii spastici si
antagonistii lor hipotoni.
Aplicarea acestor proceduri determina o relaxare a musculat spastice. Aceasta tehnica
se aplica etajat, de la proximal la distal- 10 min/pozitie. La o sedinta sa nu se depaseasca
40-50 min.
Efectul Tehnicii :
-ef de bio-feed-back
-ef de informare a centrilor nervosi superiori care determina  spasticitatii si astfel
ameliorarea coordonarii neuromotorii
- Ǝ ES cu curenti de M.F. si ES pe canale multiple (pe 4 canale cu utilizare de 8
electrozi, cate 2 pt fiecare canal).
Cele mai utilizate tehnici :
-de ES functionala- se utilizeaza in structura ortezelor electrice . Ortezele pot fi electrice
si dinamice.
Ort. Electrice+ ES functionala- pt asistarea extensiei pumnului si a degetelor
- pt asistarea dorsiflexiei plantare.
Aceste orteze trebuiesc aplicate foarte timpuriu.
CONTROLUL GENUNCHIULUI LA HEMIPLEGIC ESTE ESENTIAL.

Este esential :
-posturarea mainii si a piciorului pacientului –ori in faza de coma ori in faza flasca=>
spasticitatea va prelua pacientul pozitionat corect a.i. recuperarea va fi mai usoara.
- orteza care sa tina glezna pozitionata la 90o cu piciorul.