Am cedat rugăminților lui fantasmagorice după aproape un an de zile, adică în Iunie

2018, făcându-mi apariția la sediul lor din Via Garibaldi, proaspăt tuns și
bărbierit. Când am intrat, aerul stătut îmi deranjă glandele nazale. Un coridor
lung, cu câte trei uși pe fiecare parte mă întâmpina. Pe una din ele stătea scris
cu litere mari numele editurii. Am bătut de două ori în ușă până am auzit o voce
pițigăiată strigând: Intră! Am intrat și primul pas fusese deja înfăptuit. Eram în
fața lor. Directorii, editorul și redactorul șef, dădură mâna cu mine și apoi am
început interogatoriul. „Mie ce-mi revine la această afacere”, „în cât timp trebuie
să le predau manuscrisul”, „ce anume să scriu in el”, „unde vor apărea amintirile
și poveștile mele de viață”, „de ce insistau atât de mult asupra mea, având în
vedere că nu sunt o persoană care să aibă o poveste demnă de un film”, „când vom
publica cartea” etc. La un moment dat am crezut că insistentele mele întrebări îi
vor forța să mă dea afară și să uite complet de afacere, însă spre surprinderea
mea, i-a întărâtat mai mult. Le ceream câte în lună și în stele, fiind convins că
de data aceea, vor refuza. Mi-am închis ochii și am vizualizat promisiunea lor, voi
deveni un mare scriitor, voi scrie când voi simți iar timp de un an de zile îmi voi
descrie viața exact așa cum a fost și cum este, fără înflorituri, fără ficțiuni și
cât mai detaliat posibil. Creierul meu se scurtcircuitase și îmi arunca diverse
vibrații incandescente. Ce voiau de fapt acești domni de la mine? De ce eu?
Întrebarea îmi stăruise pe limbă minute întregi până când un simplu cuvânt al lor
îmi tăie respirația. ”Iubire”. Cumva, de undeva, aflaseră despre ea, cea care îmi
armonizase sufletul în nenumărate feluri, cea care mă scosese din planul meu
diabolic de a-mi reteza destinul. Cea care mă iubise indiferent de comportament,
atitudine și acțiune. Cea care....Editorilor le făcea o deosebită plăcere să mă
prezinte lumii ca fiind un dobitoc ce sfârșise într-un ocean de lacrimi ascunse.
S-a sfârșit înainte să înceapă 17
După ce am dezbătut nu foarte pe larg aceste chestiuni de maximă importanță, au
început să-mi spună cât de valoros eram eu în ochi oamenilor. Da, acei oameni care
mă vor judeca de îndată ce vor termina de citit această carte.