Am încheiat contractul după câteva ore interminabile de presupuneri, motivații și

promisiuni, într-o baltă de apă curgătoare pe frunte. O nădușeală mă cuprinse și

îmi tamponam mereu un șervețel pe frunte. Comandasem de vreo trei ori caffe latte,
de două ori câte o bere brună și de încă trei ori apă plată. O combinație
fantastică! Am ieșit imediat ce am bătut palma și m-am transformat instantaneu
într-un făuritor de povești. Primul impuls a fost să alerg spre casă, să mă închid
acolo și să îmi forțez mintea să creeze o poveste demnă de luat în seamă, dar
trebuia să mă ocup doar de viața mea. Ce pot să scriu într-o carte de memorii? Ce
amintiri pot să depăn, ce instrumente să folosesc ca să fie atât de tulburător
încât cinematografia americană să alerge după mine? Nu aveam niciun indiciu. Decât
să încep sincer să spun tot ce am pe suflet. Cum a început totul, și evident, cum
se va termina. Iar asta nu o știu. Tot
Ioana Dumitrăchescu18 18
ce scriu acum face parte dintr-un plan elaborat, bine pus la punct. Amintirile care
mă chinuiesc și prezentul care mă omoară. Iar apoi, drag cititor vei putea să mă
judeci. Așa e cel mai cinstit. Scurta introducere pare mai lungă, și îmi cer scuze
dacă până acum te-am plictisit. Poate nu am fost suficient de clar, nu am
economisit cuvinte, mi-am expus adevărul exact așa cum e, gol-goluț. În încercarea
de a te face să mai reziști acestei tornade de informații despre minunata mea
viață, pot să-ți spun că nu sunt de acord cu faptele comise de mine. Vei afla de
ce. Și totuși, nu pot să le reprim, trebuie să iasă afară cu aceeași viteză cu care
au fost concepute. Dacă te aștepți la acțiune multă, răsturnări de situații,
personaje complexe, te rog să te oprești aici. Nu are nici una, nici alta. Vei găsi
doar viață adevărată, iubire, pasiune, profesie și mult regret. Dacă te-am prins în
mreje și ai citit până aici, te felicit și îți urez o călătorie frumoasă. În cazul
în care dorești să abandonezi, considerând memoriile mele niște întâmplări fără
noimă, îți mulțumesc că ai ajuns totuși să citești primele cuvinte. Mă simt onorat
și te rog, amintește-ți că perfecțiunea nu există decât în mentalul nostru. În
rânduirea acestei lumi, am fost strecurați aici, printr-o forță magnetică și ne-a
fost dat să ne sacrificăm și să fim doar pe cont propriu. Dar evident, asta e doar
părerea mea.