Sunteți pe pagina 1din 26

Cele 5 Legi BioLogice - un Miracol Cenzurat de medicina alopata -

Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer

INTRODUCERE

Pe 18 August 1978Dr. Ryke Geerd Hamer M.D., la vremea aceea internist sef la clinica
oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau,
Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr.
Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav
bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului poate avea legatura directa cu
tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au
facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A aflat foarte
curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente extrem de stresante, inainte ca boala
sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte si organism nu a fost
surprinzatoare. Numeroase studii aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt
foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale
cu un pas mai departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt
controlate de creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor
medical. Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata de o
zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod particular, de un
conflict soc, perfect identificabil. Rezultatul cercetarilor sale se constituie intr-o diagrama
stiintifica, ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si creier si corelatia cu organele si
tesuturile intregului organism uman (varianta engleza a "Diagramei stiintifice a GNM"
este in lucru).
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale "Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine",
datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui pacient, ofera o
perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si a procesului natural de
vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul crescand al interpretarilor gresite ale
descoperirilor sale si pentru a pastra integritatea si autenticitatea muncii sale stiintifice,
Dr. Hamer si-a protejat in mod legal materialele de cercetare, sub numele de German
New Medicine (GNM - Noua Medicina Germana). Termenul "New Medicine" nu poate fi
folosit nicaieri la nivel international) .

In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicina a


Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi, pana astazi,
Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda obligativitatii legale de a
o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria universitara. In mod similar, medicina
oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice
diferite, facute atat de medici independenti, cat si de asociatii profesionale.
La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a
renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea contractului la
Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata pusa la indoiala sau
dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala, pe motive ca a refuzat sa
se conformeze principiilor medicinei standard. Cu toate acestea, era hotarat sa-si continue
munca si, in 1987a reusit sa-si extinda descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de
medicina.

Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile
germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania, unde isi
continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a "New
Medicine". Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen isi
mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este refuzat dreptul de a
beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.

ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER

Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional, care surprinde
individul total nepregatit" (Prima Lege Biologica). In onoarea fiului sau, Dr. Hamer a
denumit acest incident stresant: Dirk Hamer Syndrome, sau DHS. Psihologic vorbind,
DHS este un incident foarte personal, conditionat si determinat de experientele noastre
trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile personale, de valorile si credintele personale. Cu
toate acestea, DHS nu este doar un conflict emotional, ci si biologic, care trebuie inteles
in contextul evolutiei noastre personale. Animalele experimenteaza aceste socuri
biologice in urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a
separarii de partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de
nemancare sau a unei amenintari de moarte.

Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului", cand


isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc conflictual „in
camin" poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei, un soc conflictual de
tipul „abandonului" poate fi declansat de un divort neprevazut sau de o spitalizare de
urgenta, copiii sufera deseori un soc conflictual „de separare", cand mama se decide sa se
intoarca la munca , sau cand se despart parintii.

Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a


descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica,
predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un set
clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate tomografice,
a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a aparaturii). Dupa
impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul corespondent , care, la
randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi anticipata. Motivul pentru care
diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela ca, de-
a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programata sa raspunda
instantaneu la posibile conflicte sau amenintari. In timp ce „vechiul creier" (cerebelul,
zona amigdaliana) este programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care
corespund respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier" (creierul mare) este codat cu
teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de
separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si respectul
de sine.

Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca,
indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei
tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea sunt
determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul, cat si tesutul
cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).

GNM "Ontogenetic System of Tumors" (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustreza ca


organele controlate de „vechiul creier" care deriva din endoderm sau vechiul creier
mesoderm, precum plamanii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea in profunzimea ei,
pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc.genereaza intotdeauna proliferare
celulara, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata
de DHS). Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic asociat cu cancerul
de plaman este un soc de tipul „frica de moarte"deoarece, in termeni biologici, panica de
moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de
moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se
multiplice, formind o tumoare pulmonara. Contrar parerilor conventionale, aceasta
multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fara rost, ci serveste unui scop
biologic foarte bine definit, si anume sa creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel
sansele de supravietuire ale organismului. Analizele tomografiilor intreprinse de Dr.
Hamer demonstreaza ca fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o
configuratie clara de tip inele concentrice, in zona corespondenta din creier si ca fiecare
pacient a suferit un soc conflictual emotional total neasteptatde tipul „frica de moarte",
inaintea declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor, teama de moarte a fost
declansata de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamere, ste rezultatul grijilor provocate de un
conflict de tipul "mama-copil" sau "probleme cu partnerul". Aceste tipuri de conflicte
impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de
lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe
griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata
fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice,
formand o tumora. Scopul biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea
de lactatie pentru copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia.
Fiecare femeie si fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie
biologica pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca
femeile, chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare, din
cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui
parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).

Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice alt tip
de cancer ce isi are originea in „vechiul creier". Fiecare tip de cancer este declansat de un
conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis" (A Cincea Lege
Biologica) ce ii permite organismului sa depaseasca obisnuintele functionarii zilnice si sa
se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip de conflict exista o zona cerebrala
specifica, de unde este coordonat acest program de urgenta.
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei active a
conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul creier. Toate
organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele,
oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene,
canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectodermul sau mesodermul noului creier. In
momentul producerii conflictului - soc, tesuturile organelor corespondente acestei zone a
creierului raspund prin degenerare celulara.

Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal,
de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla intr-o stare
emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa cum este de
asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica precisa.

Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu decat
glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului, cortexul
cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie este unul de tip
conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu (sau partenerul meu)
mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera un astfel de conflict, atunci
cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex natural la acest conflict-soc, tesutul
canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul acestei reactii este marirea diametrului
canalelor de lactatie, astfel incat laptele nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se
congestioneze in interiorul sanului. Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de
reactie-raspuns biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu
grija si hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana
iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu
exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.

CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI

Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o rezolvare, iar
desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege Biologica). In timpul primei
faze a conflictului activ (si anume, atata timp cat acesta exista) intregul organsim este
orientat catre a face fata conflictului. In timp cela nivel fizic, au loc dereglari celulare
specifice, psihicul si sistemul nervos vegetativ autonom se confrunta si ele cu situatii
neasteptate. Comutata intr-o faza de stres (sympathicotonia), mintea devine total
preocupata de continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt
simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei
asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru
rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece". Deoarece
pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele specifice ale
activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile), tremurul si transpiratia
rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de intesitatea si impactul socului
conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare prea mult timp, urmarile pot fi
fatale.

Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata de
cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice produse de
tumori, de exemplu blocarea unui organ vital ,precum colonul sau bila, dar in nici un caz
celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine, distinctia
dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o
constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur si simplu, indica o activitate
de reproducere celulara, ce a depasit o anumita limita complet arbitrara.

Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei din
cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii mentale si
emotionale. De cele mai multe ori, este vorba de impactul emotional devastator al unui
diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul Mai ai doar sase luni de trait!, impact
ce arunca pacientii de cancer, si pe cei apropiati lor, intr-o stare de disperare. Cu foarte
mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor vitala, isi consuma inutil energia si,
in cele din urma, mor in urma unui proces agonizant pentru pacientii de cancer, pe care
tratamentele conventionale nu fac decat sa il accelereze.

Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special


chimioterapie sau radioterapie) GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o
ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de
autoritati. Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale,
fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a confiscat fisele pacientilor sai
si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca, in timpul procesului, ca
dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In
cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversa. Conform declaratiilor
epidemiologului si biostatisticianului Dr. Ulrich Abel (Germania), succesul majoritatii
chimioterapiilor este jalnic... nu exista nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de
a extinde, in mod apreciabil, viata pacientilor care sufera de cele mai comune forme de
cancer organic… Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie,
care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un pustiu stiintific scientific
wasteland. (Lancet 1991).

CORPUL SE VINDECA SINGUR

Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale, reprezinta inceperea fazei a doua a


programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in modul de
reparare, programul de vindecare fiind asistat, in mod direct, de sistemul nervos
vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obositi
(putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si furnizarea tuturor
nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe perioada de vindecare. A doua faza
este denumita faza calda si, in aceasta perioada, vasele de sange se maresc, incalzind
extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului, se produce o schimbare la nivelul organelor,
proliferarea celulara (vechiul creier - controlul cresterii tumorale) si distrugerea celulara
(creierul nou - controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este declansat
procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat, sau a prezentat ulceratii in timpul
fazei active a conflictului, este acum regenerata si refacuta cu celule noi. Acest proces
este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase, cauzate de edeme care protejeaza
tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice regenerarii sunt: hipersensibilitate,
mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare sunt implicate) si inflamatii. Exemple de
boli care apar doar in procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi,
laringita, brosita, artrita, ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite
boli ale ficatului si infectii (vezi mai jos).

Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia standard dintre


tumoare benigna si maligna, medicina conventionala interpreteaza procesul natural de
producere celulara a tesutului care se vindeca drept tumoare maligna. In GNM, distingem
la fel doua tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai
degraba sunt clasificate dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde
sunt controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a
conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile
uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de
vindecare.

In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici
accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de indata ce
tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-
Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si cancerul cervical,
toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu conditia ca
procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului-
soc, aceste tumori dispar pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.
Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ (DCIS), intra de asemenea in aceasta
categorie. In timp ce un cancer de san este un indicator ca femeia este in faza activa a
conflictului de tip grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca problema asociata
conflictului de separare a fost rezolvata. O femeie nu face un cancer de san, fara motiv!
Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact in sanul stang nu este o coincidenta.

IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE BIOLOGICE

Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina daca o boala precum este cancerul, se
dezvolta in partea stanga sau dreapta a organismului. Aceasta este regula: o persoana
dreptace raspunde unui conflict cu mama sau cu copilul cu partea stanga a organismului,
si cu partea dreapta, la un conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii
etc. Pentru stangaci este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre creier si
organism, pentru ca fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in
relatie directa cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea
noastra biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica daca suntem
stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul stang, o
problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o paralizie motorie pe
partea dreapta (dupa un atac cerebral), ne dau un prim indiciu despre cine a fost implicat,
atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce priveste conflictele mai avansate (si
regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie de asemenea luat in calcul, pentru o
evaluare precisa.

ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR

Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata
procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii precum ciupercile, bacteriile
si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in care ei opereaza
este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A Patra Lege Biologica). Bacteria de
tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile controlate de creierul vechi. Functia
lor pe timpul procesului de vindecare este de a descompune tumorile care nu-si mai au
rostul: tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata,
tumorile la uter, tumorile de san, melanoamele si mesothelioma. Bacteriile tuberculozei
sunt esentiale pentru descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit
scop biologic, in timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt
disponibile din cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice, ori in urma
chimioterapiei, tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si
sunt incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina, totusi, ele pot fi
diagnosticate ca si cancer si noi conflicte potentiale pot aparea, in urma aflarii vesti, icu
noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta perspectiva
poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt
necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al tesuturilor coordonate exclusiv
de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala, mucoasa stomacala, mucoasa
canalelor biliare si epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa si gripa stomacala
indica faptul ca procese virulente naturale de vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste
rolul virusilor, Dr. Hamer prefera sa vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul
timp, existenta virusilor este pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu
descoperirile initiale ale Dr. Hamer, care evidentiau faptul ca procesele de reconstructie si
regenerare ale tesuturilor necrozate sau ulcerate au totusi loc, chiar si in absenta virusilor
specifici tesuturilor respective. Dilema in care se gaseste medicina conventionala este
aceea ca esueaza in a recunoaste tiparul de evolutie in doua faze, al fiecarei boli, prima
faza, aceea a conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din moment ce
microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora este in mod normal
acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri, microbii sunt considerati
raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu provoaca boli. Pana la urma,
este organismul nostru cel care angajeaza microbii pentru a optimiza procesul de
vindecare. Microbii pot fi bineinteles transmisi, dar ei raman inofensivi, pana in
momentul in care persoana este in faza de vindecare a aceluiasi tip de conflict.

PUNAND LA INDOIALA METASTAZELE

Bazandu-se pe GNM ,"Sistemul Ontogenetic al tumorilor", teoria vast raspandita a


metastazelor care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange si
limfa, cauzand tumori si in alte locuri, este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune
academica. Celulele in general si celulele canceroase, in mod special, nu isi pot schimba,
sub nici o forma, structura lor histologica, sau sa treaca de bariera bacteriana. De
exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de origine endoderma,
controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza de-a lungul fazei active a
conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa, care este de origine mesoderma
si este controlata de cortexul cerebral, celula care se deterioreaza in timpul fazei active a
coflictului, in procesul de decalcifiere. In scenariu cancerul pulmonar metastazeaza la
oase, celulele cancerului pulmonar creaza de fapt un gol (descompunere celulara!—
reversul cancerului) in anumite oase din organism. Trebuie de asemenea sa ne intrebam
de ce celulele canceroase rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la
uter, la cervix. Daca celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat
sangele donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt atunci gasite o multitudine
de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de cancer?

Acum doi ani, pe 19 August 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un articol
intitulat: Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san, care contine
declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul sangvin a durat 10 ani
si, pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e reusit sa izoleze in mod cert o singura
celula tumorala, dintre milioanele de celule rosii si albe continute in orice mostra de
sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este departe de a fi incheiata (asa cum indica
articolul), nu sugereaza asta cumva ca ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a
speriat de moarte milioane de pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii ?

Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar
aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase care se
transforma, in mod miraculos, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt urmarea
noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta traumatizanta
aditionala, sau prin socul provocat de diagnostic. Asa cum am mentionat mai devreme, un
diagnostic neasteptat de cancer, sau a-i comunica cuiva ca are metastaze, poate declansa
o spaima de tipul frica de moarte (ce provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de
diagnostic relationat cu socul emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale
organsimului. In multe cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc pana in faza de vindecare,
din cauza starii de stres foarte grave, care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte
putine sanse de supravietuire extrem de toxicului tratament chimioterapeutic.

Al doilea tip de cancer, foarte intalnit dupa cancerul pulmonar, este cancerul osos. Dr.
Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea, respectul si stima
de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii ameninta viata, in mod
special una care se presupune ca se raspandeste ca focul prin organism, este echivalent
cu: acum sunt total inutil si, pe langa faptul ca ne simtim inutili, oasele incep sa se
decalcifieze (in cazul cancerelor de san, deseori in zona sternului si a coastelor). Tot asa
cum se rupe un os, scopul programului biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de
vindecare. Cand faza de reparare este completa, osul va fi mult mai puternic in zona
respectiva, asigurand in acest fel ca suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei
unui nou conflict al stimei de sine.

NATURA TUMORILOR CEREBRALE

Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale impreuna cu psihicul si organul


aferent intra in faza de vindecare. Odata cu repararea oricarei rani, se dezvolta o edema
(fluid in exces) pentru a oferi protectie tesutului cerebral ce este refacut. Pe tomografie,
schimbarile sunt foarte usor de observat: vizibilele inelele concentrice dispar in edema si
apar acum neclare si inchise la culoare. In momentul de varf al fazei de vindecare, atunci
cand edemul cerebral atinge dimensiunea maxima, creierul declanseaza un scurt si
puternic impuls care expulzeaza edema. In terminologia GNM, aceasta reglare este
denumita Criza epileptica (CE). In timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru
scurt timp, intr-o stare de simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos
simpatic)retraind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece,
extremitati reci, puls accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate
este determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace,
accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple ale
acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura
conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata.

Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport structural
neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile celulelor nervoase care
au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta acumulare naturala este ceea
ce medicina conventionala denumeste tumoare cerebrala, acesta veste avand consecinte
cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este
o boala in sine, ci un simptom al fazei de vindecare, ce se desfasoara paralel si la nivelul
organului afectat (controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica ce se afla
simultan in faza de reparare). Astfel ca Metastazele cerebrale. de fapt. nu exista nici ele.
TERAPIA GNM (pe scurt)

Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a simptomului, de
ex: un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice. O tomografie si un istoric
medical complex sunt de asemenea vitale pentru a determina daca pacientul este inca in
faza activa a conflictului, sau deja se vindeca. Daca este inca in faza activa, atentia
trebuie indreptata asupra identificarii motivului socului initial DHS si dezvoltarea unei
strategii pentru rezolvarea conflictului. Este cruciala pregatirea pacientului si informarea
lui despre simptome si despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot apare.
Simptomele sunt foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui Hamer ne furnizeaza, pentru
prima oara in istoria medicinei, un sistem sigur care ne permite nu numai sa intelegem,
dar si sa prezicem dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata
medicina preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient.
Adevarata preventie necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea
ce cercetarile Dr-lui Hamer furnizeaza in detaliu.

Intelegand cele "Cinci Legi Biologice" ale cauzei si ale procesului de vindecare al bolii,
ne putem elibera de teama si panica ce deseori apar, odata cu instalarea unor simptome.
Aceasta cunoastere inseamna mai mult decat putere. Ea poate salva vieti.

Cele 5 Legi Biologice - un Miracol Cenzurat (2)

SINTEZA PRINCIPIILOR NOII MEDICINI GERMANE

Nouă Medicină Germană® este un set de descoperiri şi principii care pune la baza
apariţiei şi evoluţiei bolilor:
· principiile universale biologice;
· interacţiunea dintre cele 3 niveluri ale fiinţei umane: psihic, creier şi organe.

Nouă Medicină Germană® priveşte corpul ca un întreg, în care psihicul este


integratorul tuturor funcţiilor comportamentului şi a tuturor ariilor de conflict, iar creierul
este calculatorul principal al tuturor funcţiilor comportamentale, ariilor de conflict şi
organelor corespunzătoare acestora.
Nouă Medicină Germană® este o ştiinţă a naturii, bazată pe 5 legi biologice care sunt
aplicabile fiecărei boli a oamenilor sau mamiferelor.
În Noua Medicină Germană®, boala nu este o eroare a naturii, ci ea are o anume
semnificaţie biologică. Boala evoluează pe baza unor programe ale naturii proiectate cu
scopul de a-l ajuta pe individ să coopereze cu evenimentele apărute în viaţa lui sau să îl
elimine pe baza mecanismelor de selecţie, necesare evoluţiei grupului din care individul
face parte
Dr. Hamer a constatat faptul că moartea soţiei sale şi propriul lui cancer pot fi
corelate cu împuşcarea şi apoi decesul fiului lor Dirk. Ca medic, cercetător şi şef al
clinicii de oncologie din Munchen, dr. Hamer a ajuns la următoarea concluzie: Un
eveniment fizic poate crea un şoc conflictual biologic care se va manifesta în transformări
vizibile ale creierului şi poate conduce la schimbări măsurabile ale parametrilor
sistemului nervos, care la rândul lor pot produce creşterea unor tumori canceroase,
ulceraţii, necroze şi perturbări funcţionale în organe specifice fiecărui tip de conflict
biologic.
După 20 de ani de cercetare şi terapie a peste 31.000 de pacienţi, dr. Hamer a stabilit
ca un conflict-şoc biologic generează o fază de îmbolnăvire rece: canceroasă sau
necrotică, iar dacă conflictul este rezolvat, se trece la o fază de vindecare caldă prin care
procesele canceroase sau necrotice sunt inversate pentru a se autorepara ţesuturile
afectate în faza de îmbolnăvire şi a restabili starea de sănătate optimă.

CELE 5 LEGI ALE NOII MEDICINI GERMANE® DESCOPERITE ŞI FORMULATE


DE DR. HAMER:

1. PRIMA LEGE BIOLOGICĂ:

Regula de fier a cancerului:

A. Fiecare cancer sau afecţiune echivalentă cancerului are drept cauză: sindromul Dirk
Hamer (DHS) generat de un şoc foarte grav, acut, dramatic şi izolat. Trăirea acestui
conflict-şoc are loc simultan la 3 niveluri (psihic, creier şi organ);

B. Tipul conflictului care a provocat DHS determină localizarea HH (cercuri concentrice


vizibile pe tomografia computerizată) în creier şi a locului corespunzător într-un anumit
organ, în care va apare cancerul sau o afecţiune echivalentă cancerului;

C. Continuarea conflictului la nivel psihologic determină evoluţia HH în creier şi a


cancerului sau a afecţiunii echivalente cancerului în organul corespunzător locului
apariţiei HH.

2. A 2-A LEGE BIOLOGICĂ:

Fiecare afecţiune generată de un conflict-şoc are o evoluţie în 2 faze:

A. Faza de conflict activ (de îmbolnăvire) în care sistemul nervos autonom simpatic este
activat, şocul continuă cu preocuparea continuă faţă de evenimentul declanşator şi
produce o stare de tensiune şi nelinişte însoţită de pierdere în greutate, apar dificultăţi la
adormire şi tulburări ale somnului. Nopţile devin lungi, extremităţile sunt reci şi leziunile
sau tumorile apărute continuă să se dezvolte;

B. Faza conflict rezolvat (de autovindecare) în care sistemul nervos autonom


parasimpatic şi sistemul vagal sunt activate, însoţite de o stare de epuizare şi somnolenţă
şi dermă + extremităţi calde. În această fază procesele apărute pe timpul fazei de
îmbolnăvire sunt reversate: tumorile sunt remise sau capsulate, iar leziunile de tip
necroză sau ulcer sunt înlăturate prin regenerarea naturală a ţesuturilor afectate de
acestea. La sfârşitul acestei faze de autovindecare, ţesuturile şi organele afectate sunt
refăcute complet şi deseori devin mult mai rezistente, decât au fost înainte de apariţia
conflictului-şoc, iar persoana are o stare generală mai bună şi devine mai înţeleaptă decât
înainte de a se fi îmbolnăvit.

3. A 3-A LEGE BIOLOGICĂ:

Sistemul Ontogenetic al Tumorilor şi bolilor echivalente cancerului:

A. Un anumit tip de conflict afectează un anumit nivel embrionar, care la rândul lui
generează HH (inele concentrice) într-o anumită zonă a creierului, afectând un anumit
organ ce corespunde nivelului embrionar, cu o formaţiune histologică specifică acelui
nivel;
B. Conflictele care generează HH în zona creierului arhaic (creierul ancestral generat din
endoderm şi cerebelul generat din mezoderm) prezintă o multiplicare a celulelor în faza
de îmbolnăvire (ca conflict activ) şi de distrugere (de către fungi şi microbacterii) sau
încapsulare a tumorii în faza de vindecare (pcl post conflict), pe când conflictele care
generează HH în zona creierului nou (cortex) determină o scădere a numărului de celule
(necroze, ulcere) sau diminuare a funcţiilor până la disfuncţia completă (numite şi boli
cancer echivalente) în faza de îmbolnăvire (conflict activ), urmate de multiplicarea
celulelor, reconstrucţia organului (de către bacterii şi virusuri) afectat şi restabilirea
funcţionării normale a acestuia în faza de vindecare (pcl post conflict);
C. Bolile cu cele 2 faze (îmbolnăvire şi vindecare) sunt funcţii biologice deosebite, care
ne permit să depăşim şi să ne redresăm funcţional după ce am fost confruntaţi cu
probleme biologice neobişnuite sau neaşteptate, generate de obicei de conflicte
psihologice.

4. A 4-A LEGE BIOLOGICĂ:

În faza de autovindecare (pcl post conflict) există o corespondenţă între grupurile de


organe aparţinând unui anumit nivel embrionar şi grupurile de microbi aparţinând acelui
nivel. Microbii nu sunt cei ce provoacă o anumită simptomatologie, ci dimpotrivă, ei sunt
cei ce participă la autovindecare. Ei sunt comandaţi de către creier; la comanda creierului,
microbii patogeni devin, prin dezactivare, microbi apatogeni şi se retrag într-o anumită
parte a organismului, iar în faza de autovindecare (pcl post conflict) vor fi chemaţi şi
reactivaţi pentru a repara organul afectat.

5. A 5-A LEGE BIOLOGICĂ.

Chintesenţa: semnificaţia biologică a fiecăruia din programele biologice speciale ale


naturii (bolile cu cele 2 faze: îmbolnăvire – conflict activ şi autovindecare – post
conflict). Spaniolii au numit noua medicină germană®: la medicină sagrada ( medicina
sacră). Conform acestei legi boala nu este o eroare fără rost a naturii sau biologiei, ci un
program special creat de natură, de-a lungul a milioane de ani de evoluţie, pentru a
permite organismelor să depăşească funcţionarea standard (de zi cu zi) şi să poată face
faţă unor situaţii de urgenţă excepţionale sau neobişnuite. Un exemplu: cancerul osos este
faza de vindecare a necrozei osoase, care însoţeşte conflictul de auto-subevaluare. În faza
de îmbolnăvire (pe timpul conflictului de auto subevaluare) are loc un proces biologic de
osteoliză (diminuarea celulelor osoase). Când conflictul de auto-subevaluare este rezolvat
în mintea pacientului, organismul trece în faza de autovindecare (post conflict); apare o
anemie care previne distrugerea oaselor slăbite pe timpul conflictului, începe recalcifierea
(diagnosticată eronat ca fiind cancer osos), continuă anemia, apar durerile osoase şi se
instalează o stare leucemică (toate acestea având ca scop imobilizarea corpului până la
vindecare completă). Toate acestea dispar pe cale naturală, când structura osoasă este
complet refăcută, iar rezistenţa osului va fi mai mare decât înainte de a fi început faza de
îmbolnăvire. Prin acest dublu mecanism îmbolnăvire – autovindecare, natura a
îmbunătăţit şansa de supravieţuire a celui care şi-a rezolvat conflictul de auto-
subevaluare. Dacă persoana nu îşi rezolvă conflictul de auto-subevaluare, va fi eliminată
din grup.

TERAPIILE VIITOARE SPECIFICE NOII MEDICINI GERMANE®:

1. Pacientul va deveni “şeful absolut” al tratamentului şi procedurilor de autovindecare a


bolii sale, el nu va mai fi tratat, ci se va trata singur, iar relaţia dintre pacient şi medic va
fi complet regândită şi redefinită;
2. Se vor folosi mult mai puţine medicamente;
3. Se vor baza pe înţelegerea de către pacient a cauzei care a provocat conflictul şi
implicit boala;
4. Pacientul împreună cu medicul vor găsi împreună cea mai bună rezolvare a conflictului
generator al bolii şi vor stabili cea mai bună strategie de evitare a acestui conflict pe viitor
de către pacient;

RELAŢIA DINTRE STRES ŞI BOALĂ

Concluzii prezentate de dr. Hamer în interviul:


http://www.newmedicine.ca/interview.htm
În viaţă, fiecare dintre noi putem avea ocazia să ne confruntăm cu 2 tipuri de conflicte
sau evenimente:
- normale: evenimentele sau conflictele zilnice care nu ne surprind, deoarece avem
capacitatea de a le anticipa şi de a le depăşi;
- biologice (conflict-şoc): evenimente sau conflicte apărute pe neaşteptate (nu au putut fi
anticipate), care ne dau sentimentul de neputinţă şi ne aduc în imposibilitatea de a
reacţiona, ne vor induce o stare de şoc însoţită de panică. Apariţia unui astfel de
eveniment generează Sindromul Dirk Hamer (DHS), care la rândul lui induce şi dezvoltă
cancerul sau alte boli cancer – echivalente, specifice fazei de îmbolnăvire (ca conflict
active), până când conflictul va fi rezolvat. După rezolvarea conflictului va apare faza de
autovindecare (pcl post conflict) a cărei durată va depinde de masa conflictului (durata şi
intensitatea conflictului), pe timpul căreia toate modificările funcţionale şi morfologice
apărute în faza de îmbolnăvire vor fi reversate, iar persoana va reveni la o stare mai bună
decât înaintea conflictului.
De exemplu: o mamă, cu copilul de mână, stă de vorbă la marginea şoselei cu o vecină.
Copilul se desprinde de mâna mamei (fără ca ea să observe) şi trece în fugă şoseaua, fiind
accidentat de o maşină. Mama a fost surprinsă de acest eveniment neaşteptat şi pe toată
perioada cât copilul este la spital mâinile sunt reci, nu poate dormi şi nici mânca, trăieşte
o continuă stare de stres şi observă dezvoltarea unui nodul malign în sânul stâng (faza de
îmbolnăvire, conflict activă). După ce copilul este externat şi medicul îi spune “noi
suntem norocoşi deoarece copilul este bine din nou”, mâinile mamei se vor încălzi, va
dormi bine, apetitul va reveni la normal şi în următoarea perioadă nodulul malign se va
resorbi pe cale naturală (faza de autovindecare pcl post conflict).
· O persoană sănătoasă, bine hrănită şi odihnită va avea de înfruntat mult mai puţine
conflicte biologice şi le va face faţă mult mai uşor;
· Persoanele cu o situaţie materială bună au un risc de a se îmbolnăvi (de cancer sau de
alte boli cancer echivalente) de 10 ori mai mic decât persoanele sărace (care nu îşi pot
rezolva cele mai multe conflicte din lipsa banilor);
· Cel mai important factor în faza de autovindecare este ca pacientul să înţeleagă ce se
întâmplă cu el, deoarece numai atunci el va putea să adopte o atitudine constructivă şi
relaxată faţă de procesele de autovindecare;
· Dacă pe timpul fazei de îmbolnăvire sau pe timpul fazei de autovindecare, pacientului îi
este teamă de cancer, această teamă va induce un nou conflict biologic, care pe timpul
unei noi faze de îmbolnăvire va genera cancer pulmonar, iar dacă va apare la acelaşi
bolnav şi teama de moarte, aceasta va induce un alt conflict biologic care în faza de
îmbolnăvire va genera un proces de decalcifiere a întregului sistem osos. Conflictul
biologic nu este determinat direct de eveniment (de ce se petrece), ci de modul în care
persoana resimte sau trăieşte la nivel psihic evenimentul declanşator (de stresul
interpretat). Funcţie de această dimensiune interioară a evenimentului, poate apare sau nu
un conflict biologic, iar intensitatea şi localizarea efectelor acestuia vor depinde de
intensitatea şi tipul trăirii interioare. Exemplu: o soţie îşi surprinde soţul în pat cu cea mai
bună prietenă, iar funcţie de modul în care soţia interpretează acest eveniment vor apare
următoarele efecte:
· dacă soţia îşi iubeşte soţul, ea va suferi un conflict de tip frustrare sexuală, care în faza
de îmbolnăvire îi va provoca un carcinom la uter;
· dacă soţia nu îşi iubeşte soţul şi abia aşteaptă un motiv de divorţ, ea va trăi un conflict –
şoc biologic de tip conflict cu partenerul, care pe timpul fazei de îmbolnăvire va genera
un nodul malign la sânul drept (supărări externe);
· dacă soţul este surprins în pat cu o prostituată, soţia va avea un conflict-şoc de tip
teamă-revoltă, care pe timpul fazei de îmbolnăvire se va manifesta prin hipoglicemie;
· dacă soţul e surprins în pat cu o persoană cu 20 de ani mai tânără decât soţia, aceasta
(indiferent dacă îşi iubeşte sau nu soţul) va trăi un conflict de subevaluare sexuală
(spunând în gândul ei: eu nu pot să o concurez pe ea şi nu mai pot acum să îi ofer ce îi
oferă ea), care pe timpul fazei de îmbolnăvire va suferi de o decalcifiere (osteoliză) a
pelvisului. Faza de îmbolnăvire (conflict activ ) încetează numai când conflictul – şoc
este rezolvat. Imediat se va instala faza de autovindecare (pcl post conflict).
În lumea animalelor avem multe exemple de acest fel:
· un animal deposedat de teritoriu va supravieţui numai dacă îşi recapătă teritoriul sau
obţine alt teritoriu;
· o femelă căreia i-a fost ucis puiul va intra în călduri şi va putea avea astfel un alt pui, iar
orice formă de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale naturală pe timpul sarcinii;
Şi la noi oamenii, pentru a trece din faza de îmbolnăvire în faza de autovindecare
trebuie să rezolvăm conflictul iniţial la nivel psihic:
· Mamă care s-a îmbolnăvit în urma accidentării copilului se va face bine, numai după ce
copilul se va însănătoşi;
· Un bărbat care a fost părăsit de soţie va putea trece în faza de autovindecare, numai
după ce se va împăca cu aceasta sau îşi va găsi o nouă soţie;
· Cel care şi-a pierdut locul de muncă va putea trece în faza de autovindecare, numai după
ce îşi va găsi un alt loc de muncă;
· O persoană care a ieşit la pensie va putea trece în faza de autovindecare, numai după ce
se va înscrie la un club sau îşi va găsi o nouă pasiune sau o nouă ocupaţie.
· La femeile însărcinate, orice formă de cancer sau de tip cancer se va remite pe cale
naturală, începând cu a 3-a lună de sarcină, deoarece sarcina sau, mai bine zis, viaţa are
prioritate absolută.
German New Medicine - How You Control Your Own Healing

UPA CE ANI DE ZILE A SPUS PACIENTILOR CA CHIMOTERAPIA ESTE


SINGURA CALE PENTRU A INCERCA (CUVANTUL CHEIE E A INCERCA!) SA
SE ELIMINE
CANCERUL, JOHN HOPKINS S-A HOTARAT SA PREZINTE SI CALEA
ALTERNATIVA DE TRATAMENT A MALADIEI.

Esti ceea ce mananci - asadar: mananca sanatos!

O intuitie uimitoare a generatiilor trecute este acum confirmata de stiintele nutritioniste.


Acestea au aratat ca ceea ce s-a numit candva doctrina semnaturilor era in mod uimitor
foarte corect. Acum, aceasta
afirma ca mancarea integrala are un tipar care se aseamana cu un organ din corp sau cu o
functie fiziologica si ca acest tipar actioneaza caun semnal sau ca un semn, in functie de
beneficiul pe care mancarea
il ofera consumatorului. Iata doar o scurta lista de exemple de semnaturiale hranei
integrale.

O felie de morcov se aseamana cu ochiul uman. Pupila, irisul si liniile radiale arata exact
ca ochiul uman si, da, stiinta demonstreaza acum ca morcovii maresc considerabil fluxul
sanguine catre ochi si functia acestora.

O rosie are patru compartimente si este rosie. Inima este rosie si are patru camere. Toate
studiile arata ca rosiile sunt intr-adevar hrana pura pentru inima si sange.

Strugurii atarna in ciorchine, care are forma unei inimi. Fiecare bobita arata ca o celula a
sangelui si toate cercetarile de astazi arata ca strugurii sunt, de asemenea, o hrana
revitalizanta substantiala pentru inima si sange.

O nuca arata ca un mic creier, cu o emisfera dreapta si una stanga:creierul mare deasupra
si cerebelul din partea de jos. Chiar si incretiturile sau cutele unui miez de nuca arata ca
neocortexul. Si acum stim ca nucile ne ajuta sa ne dezvoltam peste trei duzini de
transmitatori neuronali care ajuta la functionarea creierului.
Boabele de fasole chiar vindeca si ajuta la mentinerea functiei rinichilor si, da, arata exact
ca si rinichii umani.

Telina, rubarba si alte legume arata exact ca oasele. Aceste alimente tintesc in mod
special duritatea oaselor. Oasele sunt 23% sodiu, iar aceste alimente au 23% sodiu. Daca
nu avem destul sodiu in alimentatie, organismul si-l extrage din oase, facandu-le friabile.
Aceste alimente completeaza nevoile scheletului corpului nostru.

Vinetele, fructele de avocado si perele tintesc catre sanatatea si buna functionare a


uterului si cervixului femeii, si arata exact ca aceste organe. Cercetarile de astazi arata ca,
atunci cand o femeie mananca un avocado pe saptamana, acesta ii echilibreaza hormonii,
o scapa de kilogramele in plus in urma nasterii si previne cancerul cervical. Si cat de
profund e asta? Ii ia exact noua luni unui avocado sa se dezvolte de la nivelul de floare
pana la cel de fruct copt. Sunt peste 14 000 de constituenti chimici fotolitici de nutritie in
fiecare dintre aceste plante (stiinta moderna a studiat si numit doar 141 dintre ei).

Smochinele sunt pline de seminte si atarna doua cate doua atunci cand cresc. Smochinele
cresc motilitatea spermei masculine si sporesc numarul de spermatozoizi, astfel incat
trateaza sterilitatea masculina.

Cartofii dulci arata ca pancreasul si chiar ficatul echilibreaza indexul glicemic la


diabetici.

Maslinele participa la sanatatea si buna functionare a ovarelor.

Grapefruitul, portocalele si alte citrice arata exact ca si glandele mamare ale femeii si
contribuie la sanatatea sanilor si la miscarea limfei inspre si dinspre sani.

Ceapa arata ca celulele corpului. Cercetarile de astazi demonstreaza ca ceapa ajuta la


curatarea deseurilor din toate celulele organismului. Ceapa provoaca lacrimile care spala
straturile epiteliale ale ochilor.

Noutati in tratamentul cancerului de la John Hopkins:

1. Cu totii avem celule canceroase in corp. Aceste celule nu apar,insa,la testele standard
daca nu sunt in numar de miliarde. Cand doctorii spun bolnavilor ca nu mai exista celule
canceroase in corpul lor dupa tratamentele efectuate,inseamna doar ca testele sunt
incapabile sa le masoare deoarece nu mai sunt in numar detectabil.

2. Celulele canceroase apar in corp de 6 pana la 10 ori in timpul vietii unui om.

3. Cand sistemul nostru imunitar este puternic,celulele canceroase sunt distruse si astfel
este impiedicata multiplicarea lor si formarea de tumori.

4. Cand este diagnosticat cancerul,inseamna ca persoana respectiva are deficiente


nutritionale multiple.Aceste deficiente pot sa apara din cauze genetice,a noxelor din
mediul inconjurator, a alimentatiei si
stilului de viata gresite.

5. Pentru a preintampina deficitele nutritionale multiple, este necesara schimbarea dietei


si administrarea de suplimente nutritive, ceea ce va duce la intarirea sistemului imunitar.

6. Chimioterapia presupune “otravirea” celulelor canceroase cu rata mare de crestere,dar


astfel sunt distruse si celulele sanatoase cu crestere rapida din maduva spinarii, tractul
gastro - intestinal, etc, iar organe importante, cum ar fi ficatul, rinichii, inima, sau
plamanii pot fi iremediabil afectate.

7. Radioterapia distruge celulele canceroase, dar, in acelasi timp,arde, cicatrizeaza si


distruge celule,tesuturi si organe sanatoase .

8. Chimioterapia si radioterapia vor reduce, la inceput, dimensiunea tumorilor. Folosirea


indelungata a acestor tratamente nu va duce, insa, la distrugerea definitiva a lor.

9. Cand in corp se acumuleaza prea multe “deseuri” toxice rezultate in urma chimio- si
radioterapiei, sintemul imunitar este fie compromis, fie distrus, iar pacientul poate muri
din cauza unor infectii banale
si a complicatiilor lor

10. Chimioterapia si terapia cu radiatii pot favoriza mutatii genetice in celulele


canceroase care le fac foarte rezistente la tratament, si greu de distrus. Interventiile
chirurgicale pot determina diseminarea (imprastierea) celulelor canceroase la alte organe
(metastaze ).

11. O metoda foarte buna de lupta impotriva celulelor canceroase este de a le infometa,
adica a se evita alimentele de care acestea au nevoie pentru a se multiplica.

CELULELE CANCEROASE SE DEZVOLTA CU :

a. ZAHAR
Eliminad din alimentatie zaharul, se elimina,astfel, una din cele mai importante surse de
hrana a celulelor canceroase. Inlocuitorii de zahar, indulcitorii sintetici cum ar fi
zaharina, sau alte produse (Nutrasweet, Equal, Spoonful, etc ), au ca baza aspartamul ( E
951), o substanta chimica daunatoare. Un inlocuitor natural al zaharului ar fi mierea de
albine si melasa,dar in cantitati moderate.

Sarea de bucatarie contine adaosuri chimice pentru a avea culoarea alba. Alternativa ar fi
sarea de mare.

b. LAPTELE SI PRODUSELE LACTATE


Laptele favorizeaza productia de mucus in corp, in special la nivelul tractului gastro -
intestinal. Cancerul este hranit de acest mucus .Renuntand la lapte si produsele derivate,
si la consumul de lapte de soia ,celulele canceroase “mor” de foame.
c. PH ACID
Celulele canceroase “infloresc” in mediu acid. O alimentatie preponderent carnivora
induce un pH acid in corp, si ar fi mai bine sa se consume peste si pasare in cantitati mici,
decat carne de vita sau porc. Carnea mai poate contine substante administrate animalelor:
antibiotice, hormoni de crestere si paraziti,ce dauneaza, in special persoanelor cu cancer.

d. O dieta bazata 80 % pe legume proaspete consumate ca atare sau sub forma de suc,
grau integral, seminte, nuci si fructe schimba pH-ul corpului in alcalin. 20 % din
alimentatie poate fi din alimente gatite, inclusiv fasole boabe. Sucurile proaspete din
legume asigura necesarul de enzime digestive, usor absorbabile, care ajung la nivel
celular in 15 minute de la consumare, si care hranesc si favorizeaza cresterea de celule
sanatoase. Este bine sa se consume sucuri proaspete de 2-3 ori pe zi. Enzimele sunt
distruse la 4o grade Celsius.

e. Evitati cafeaua, ceaiul si ciocolata ce pot contine cantitati mari de cofeina. Ceaiul verde
este o alternativa foarte buna, avand si proprietati anti - canceroase. Cea mai buna bautura
este APA - purificata sau filtrata pentru a fi, astfel, eliminate toxinele sau metalele grele.
Apa distilata este acida ,deci evitati-o!

12. Proteinele din carne sunt dificil de digerat si necesita o cantitate mare de enzime
digestive. Carnea nedigerata ramane in interiorul intestinului, intra in putrefactie, si se
creste, astfel cantitatea de reziduuri toxice din corp ..

13. Celulele canceroase sunt acoperite de un perete gros de proteine. Renuntarea la carne
sau reducerea ei in alimentatie duce la eliberarea de cantitati din ce in ce mai mari de
enzime; acestea ataca proteinele din peretele celular si permit astfel, celulelor specializate
sa distruga aceste celule canceroase .

14. Unele suplimente nutritive ajuta la intarirea sistemului imunitar, cum ar fi: *vitamina
B9*, continut de taratele de grau, seminte, nuci, *antioxidanti* , *vitamine*,*
minerale* ,etc.,toate stimuleaza imunitatea sa lupte si sa distruga celulele canceroase.
Alte suplimente cum ar fi *vitamina E* produc apoptoza sau moartea programata a
celulelor, metoda naturala a corpului de a scapa de celulele bolnave, nedorite si inutile.
NUTRILITE este la acest moment cel mai important producator de suplimente nutritive,
atat din punct de vedere al cantitatii, dar mai ales datorita calitatii produselor, integral
naturale, obtinute in ferme atestate organic.

15. Cancerul este o boala a mintii, corpului, si spiritului. Gandirea pozitiva si o fire activa
ajuta pe cel care lupta cu cancerul sa supravietuiasca. Furia, neiertarea si amaraciunea
“construiesc” un mediu stresant si acid in corp. Trebuie sa invatam sa avem un spirit
iubitor si iertator, sa ne relaxam si sa ne bucuram de viata!

16. Celulele canceroase nu se pot dezvolta in prezenta oxigenului. Facand exercitii fizice
zilnice si de respiratie, oxigenul ajunge adanc, la nivel celular. Terapia cu oxigen este
foarte importanta pentru distrugerea celulelor canceroase …
ATENTIE

1. Nu introduceti recipienti de plastic in cuptorul cu microunde.


2. Nu congelati apa
3. Nu puneti in microunde recipiente cu capace de plastic. Dioxina este o substanta ce
provoaca cancer, in special la sani. Este extrem de toxica pentru celulele
corpului.Dioxina este eliberata din plasticul sticlelor cu apa introduse la congelator.
Recent, Dr. Edward Fujimoto, manager al programului de sanatate din cadrul Castle
Hospital, a vorbit, in cadrul unei emisiuni TV, despre pericolele care pandesc sanatatea.
A vorbit despre dioxina si raul pe care il poate face. Sa nu se incalzeasca mancarea la
coptorul cu microunde in vase de plastic. Este vorba,mai ales,de mancarea ce contine
grasime. Profesorul a spus ca combinatia dintre grasime, temperaturi mari si plasti
elibereaza in mancare dioxina,care ajunge,in cele din urma,in celulele noastre. A
recomandat, in schimb, folosirea de vase de sticla sau ceramica pentru a incalzi
mancarea. Se obtin aceleasi rezultate, dar fara dioxina .. Hartia nu e daunatoare, dar nu se
stie ce mai contine ea. Profesorul a amintit ca multe fast food-uri au renuntat la recipienti
din spuma
poliuretanica, folosind hartia. Aparitia dioxinei a fost motivul. S-a subliniat ca acelasi
efect negativ il are si acoperirea vaselor cu capace de plastic in vederea gatirii mancarii in
cuptorul cu microunde. Este indicat folosirea unui servet de hartie.

Acesta este un material ce ar trebui trimis/DISTRIBUIT tuturor celor care sunt importanti
in viata voastra

SI NU NUMAI.

CAND IMPARTITI BINELE NU ALEGETI,

NU COSTA….SI DUSMANII AU NEVOIE DE AJUTOR

Generalităţi despre utilizarea argilei în terapeutică

Efectele ce survin in cazul utilizării proprietăţilor benefice ale argilei sunt puternice.
Singura lipsă, în cazul terapeuticii cu argilă,, este faptul că aceasta este foarte
cunoscută , si deci, puţin vulgarizată. În literatura secolelor trecute vom găsi , însă,
exemple uimitoare de vindecări într-o serie de afecţiuni, adeseori grave.
Se pare că în legătură cu argila, ca şi în alte domenii, anumite lucrări vechi au fost
pierdute. Ştim, totuşi, că egiptenii o foloseau pentru mumifierea cadavrelor
(datorită proprietăţilor antiseptice ale argilei).
Dacă luăm ad literam citate din lucrările vechi , argila pare să fi fost înzestrată, în
vremuri îndepărtate, cu anumite virtuţi dispărute în zilele noastre. Într-adevăr,
acum nu ne gândim să tratăm nişte tumori sau nişte deformări osoase cu plasturi de
argilă decât ca tratament ajutător. Anumite populaţii , lipsite de alte mijloace,
folosesc şi astăzi, pentru îngrijirea unor astfel de cazuri , doar plasturii şi băile de
argilă şi obţin rezultate foarte bune.
Este posibil ca, în cazul unor leziuni osoase, plasturii şi băile de argilă să nu aibă
aceeaşi eficienţă , în zilele noastre, faţă de cea observată odinioară în baza tradiţiei
în cursul mai multor generaţii sau a influenţelor de ordin psihologic survenite la
anumite grupări omeneşti. Componentele biologice ale contemporanilor noştii sunt
întrucâtva diferite de ale omului care vieţuia acum două-trei mii de ani. Astfel, în
urmă cu mai puţin de jumătate de veac, se socotea că procentajul normal al
colesterolemiei din sânge se situa între 1,80 g şi 2,20 g/l de sânge. În prezent,
numeroşi autori cred că acest nivel normal poate fi ridicat la 2,40 g-2,50 g/l de
sânge.
În felul acesta reacţiile la tratament pot să se modifice în funcţie de condiţiile
fiziologice ale momentului. Poate că aici este explicaţia cu privire la anumite
“moduri terapeutice “, uneori defăimate, medicamentele noi făcând legătura cu cele
vechi, ajunse cu timpul inactive.
În Indochina, între anii 1950 şi 1953, mulţi medici au remarcat că anumite
medicamente, devenite ineficiente pentru pacienţii francezi, se dovedeau foarte
eficiente când se administrau vietnamezilor.
Se pare că deprinderea cu medicamentele naturale este în mod obişnuit limitată de
timp. Dar, pentru mulţi contemporani, din cauza îndelungatei uitări în care a fost
ţinut, tratamentul cu argilă ar fi susceptibil să joace rolul unei terapeutici “noi�?.
Medicul grec Discoride îi atribuia argilei o forţă extraordinară. Pliniu cel bătrân ,
Galen, Avicenna au vorbit îndelung despre ea în scrierile lor.
Ludovic al XIV-lea uza bucuros de argilă pentru că straşnica lui poftă de mâncare îi
pricinuia uneori anumite neplăceri. Literatura ne-a relatat , de altfel, despre fisurile
anale, despre hemoroizi şi despre alte infirmităţi din pletora Regelui-Soare.Este
oare raţiunea pentru care, după Saint-Simon, Ludovic a XIV-lea făcea o mare risipă
de parfumuri ?
În “Science et Voyages�? s-a putut citi , sub semnătura llui M.M.Deribere şi A.
Esme: “Marco Polo semnala de pe atunci că pelerinii care se duceau în oraşul sfânt
Niabar erau adesea bolnavi de febră din trei în trei zile, pe care o îndepărtau
absorbind puţin pământ roşu din locul situat aproape de cetate “.
Mai aproape de noi, Kuhn (din Leipzig),Strumpf, Just, Kneipp au contribuit mult la
reabilitarea terapeuticii cu argilă. Profesorul Strumpf, de la Universitatea din
Berlin, a prescris argilă în anul 1903, la numeroşi bolnavi atinşi de febră asiatică. În
faţa rezultatelor obţinute, un librar a devenit propagatorul metodei.
În timpul războiului din 1914-1918 se adăuga în muştarul destinat unor regimente
franceze o cantitate mică de argilă. Contrar altor unităţi, acestea nu au fost
decimate de dizenterie. Trupele ruseşti, de asemenea, foloseau argila pe cale internă.
Metoda este des întâlnită, sub diverse forme, în numeroase medii populare. Există
ţări în care bolnavii continuă să se trateze înghiţind argilă, mai ales în Africa, în
America de Sud, în India, unde chiar Gandhi o recomanda.
Geografia anumitor ţări aduce celor care folosesc argila diverse săruri minerale şi
metale, cum ar fi fierul şi calciul. În Indochina, autohtonii au obiceiul de a tulbura
apa râurilor înainte de a bea din ea. Justificarea ar fi că apa limpede ascunde în ea
“spiritul răului�?. Tulburând apa, cel care voia să-şi potolească setea, scăpa de el.
Adevărata explicaţie este însă cu totul alta şi mult mai simplă. Este vorba, fără
îndoială, de un act de salubritate, ale cărei origini au fost uitate. Strămoşii
vietnamezilor beau probabil din apa argiloasă pentru că îi cunoşteau virtuţile
dezinfectante şi tonifiante.
Doctorul Keller-Hoerschelmann care, în aşezământul lui ospitalier, trata prin
argilă, declara la rândul său că “folosirea ei internă, în caz de pleurezie, peritonită,
inflamaţie a părţii de jos a abdomenului, catar al vezicii, apendicită, calculi biliari,
viermi intestinali, cancere, ulcere, pleurită etc., este de o eficacitate
surprinzătoare�?.
Se presupune că utilizarea actuală a sării şi a apelor minerale nu este, în definitiv,
decât o formă deghizată şi mai rafinată decât a simplei ingerări de argilă.
În ceea ce priveşte utilizarea argilei pe cale externă, animalele care cunosc din
instinct plantele necesare sănătăţii lor, se scaldă în mocirla argilei când sunt rănite
sau bolnave.
Oamenii au folosit-o şi ei în felul acesta din vremurile cele mai depărtate, iar în
literatura medicală descrierile de acest gen abundă. “Nămolul cuţitarilor�?, care
nu era altceva decât argila, se folosea până de curând în Franţa contra arsurilor. În
prezent se cunoaşte acţiunea asemănătoare a caolinului, a silicatului de alumină.
Argila este compusă, într-o mare măsură, din acest ultim produs.
Moştenitor al unei îndelungare tradiţii, parohul Kneipp folosea în mod curent un
amestec de argilă şi de oţet pentru cataplasme şi pentru plasturii lui.
În zilele noastre, în Germania şi în Elveţia, anumiţi specialişti ftiziologi aplică pe
toracele bolnavilor un plasture de argilă caldă, care se ţine, mai multe ore şi uneori
toată noaptea.

PROPRIETĂŢILE argilei mai importante sunt


dezinfectant, antiseptic, bactericid
regenerator, remineralizant, echilibrant
vitalizant, tonifiant
cicatrizant
antitoxic
absorbant
degresant, decolorant

Argila este antiseptică şi, ca toate celelalte antiseptice naturale (esenţele aromatice,
îndeosebi), ea nu prezintă inconvenientele anumitor antiseptice chimice uzuale.
Acestea din urmă omoară microbii dar lezează totodată şi celulele care ne alcătuiesc
ţesuturile. Alexis Carell a vorbit adesea despre “inteligenţa naturii “. Argila este cu
siguranţă înzestrată cu ea, dar inteligenţa aceasta, aşa cum scria el, este încă
inexplicabilă cu ajutorul cunoştinţelor noastre actuale.
Proprietăţile bactericide ale argilei sînt întrebuinţate cu folos în numeroase stări
infecţioase: enterite, colite, colibaciloză, afecţiuni pulmonare sau parazitare
(parazitoze intestinale).
O PLAGĂ PURULENTĂ TRATATĂ CU ARGILĂ SE VINDECĂ CU O
RAPIDITATE CARE NE UIMEŞTE. Puroiul este eliminat şi ţesuturile se refac.
Analiza efectuată în 1928 de profesorul Labourde , de la Facultatea de Farmacie din
Strasbourg , a permis să se constate că argila curativă este sterilă, adică lipsită de
germeni microbieni.
Argila este un absorbant remarcabil: 5 g sunt de ajuns să decoloreze 10 cmc ai unei
soluţii de albastru de metilen 0,1 %. Ea absoarbe mirosurile urâte (dezinfectare
uşoară a tinetelor şi a oalelor de noapte). Puterea ei absorbantă explică proprietatea
sa de a elimina mirosul neplăcut al unor uleiuri medicinale şi al anumitor materii
grase care vor să concureze untul; se foloseşte în unele aplicaţii, chiar militare,
pentru dispozitive de purificare rapidă a apei colectată din surse aproape oricât de
insalubre.
Argila are proprietăţi degresante şi decolorante (romanii puneau rufele în apa
argiloasă). În industrie se foloseşte pentru decolorarea uleiurilor minerale sau
vegetale.

Compozitie:
Compoziţia argilelor este destul de variată dar, ca exemplu, la analiza unui tip de
argilă putem obţine: siliciu 49,1 %, alumina 14,61 %, oxizi de fier 5,65 %, CaCo3
4,44 %, magneziu 4,24 %, oxizi alcalini 3,08 %, anhidrida titanica 0,74 %,
umiditate 7,4 %, pierdere la foc 10,85 %.
INDICAŢII:
- acnee, erupţiile feţei, riduri, cuperoza – mască de argilă; dimineaţa , argilă pe cale
orală ( pe gură);
- gingivite, stomatite, pioree alveolară - se recomandă să sugem mici bucăţele de
argilă.
- umflături, plăgi purulente,răni gangrenoase, necroze, ulceraţii, ulcere varicoase,
abcese, furuncule, contuzii – cataplasme groase, care se menţin 1-2 ore; alternativ se
vor face aplicaţii de frunze de varză zdrobite pentru afecţiunile închise - 4-6
cataplasme zilnic; pentru rănile infectate deschise – pansament umed cu decoct de
pătlagină- noaptea ( 40 g frunze la un litru de apă fierte până când apa scade la
jumătate);
- diaree, enterite, colite,rectocolite, dizenterie –argilă pe cale orală (pe gură) ;
cataplasme pe abdomen- 2 ore- cât mai des; aplicaţii de pastă de argilă în rect (se
menţine 8-12 ore) sau clisme cu lapte de argilă;
- constipaţie- la fel ca la diaree(!) dar atenţie: dacă nu se constată o ameliorare
rapidă a constipaţiei, se opreşte tratamentul;
- ulcere gastrice şi duodenale, gastrită , aerofagie- argilă pe cale orală;
- afecţiuni renale- nefrite, colici nefritice, litiază renală, albuminurie- argilă pe cale
oralăn (pe gură); zilnic 1 sau 2 cataplasme cu argilă, reci , lăsate câte 2-3 ore şi,
alternativ, aplicaţii de frunze de varză zdrobite, în acelaşi mod de administrare;
- afecţiuni ale prostatei – abces, adenom, inflamaţie – în zona anal-perineală -
cataplasme cu argilă, reci, 1-2 pe zi, 1-2 ore; aplicaţii de pastă de argilă călduţă în
rect- 10-20 ml, seara şi se menţine până dimineaţa; alternativ, aplicaţii de foi de
varză zdrobite sau cataplasme de foi de varză tocate- câteva ore şi chiar de seara
până dimineaţa;
- hemoroizi – cataplasme cu argilă, reci, mici lăsate una sau două ore în regiunea
anală ; alternativ aplicaţii de foi de varză; consult medical;
- cuperoze, vaginite, colpite, rectite, parazitoze intestinale - spălături vaginale şi
clisme, în doze de 3-4 linguri la litrul de apă , la temperatura corpului; aplicaţii
locale de pastă de argilă , pentru 12-24 ore în vaginite , colpiteşi rectite;
- demineralizare, anemie, limfatism, devitalizare, îmbătrânire prematură, oboseală
generală, astenie- argilă pe cale orală;
- reumatism, gută – cataplasme cu argilă ,zilnic, reci sau călduţe în crize acute sau
calde în afecţiunile cronice;
- echilibrarea activităţii glandelor endocrine- argilă pe cale orală;

MOD DE UTILIZARE

O dată începută, o cură de argilă nu trebuie întreruptă – în afara unor cazuri


excepţionale. Ea declanşează un ansamblu de procese succesive – drenaj,
revitalizare – iar oprirea lor ar putea fi nefastă. La început, ca şi în alte numeroase
cure active, se va putea observa o agravare aparentă a afecţiunii (mărirea plăgii
atone, a unui ulcer, recrudescenţa temporară a durerilor reumatice). Dacă este mai
greu de suportat micşoraţi doza pentru o vreme după care reveniţi gradat la
modalitatea iniţială.

INTERN : Argila care se va folosi pentru uz intern trebuie să fie o argilă cât mai
curată, grasă, cernută fin, fără nisip, nefiartă şi neamestecată cu alte produse
medicamentoase. Există argile verzi, albe, galbene sau roşii. Câteva testări ne vor
permite să determinăm , pentru fiecare caz în parte, varietatea mai activă. În
principiu, argila din regiunea sau cel puţin ţara în care trăim este recomandabilă.
S-a observat că se pot obţine rezultate cu o mare varietate de argile (dar care
îndeplinesc condiţiile enumerate). Multe din proprietăţile terapeutice nu sunt în
mod deosebit dependente de un anumit tip . Totuşi, s-a observat că există varietăţi
mai valoroase, de obicei cu o compoziţie chimică mai complexă decât altele. Unele
din argilele colorate sunt mai bogate în componenţi şi putem întâlni astfel tipuri
care se dovedesc a avea proprietăţi mai deosebite decât de obicei.
Argila, mai ales dacă este umedă, interacţionează ionic cu obiectele şi vasele din
metal sau absoarbe substanţe sau mirosuri din recipienţii din material plastic sau
chiar şi alţi recipienţi. De aceea este mai bine să punem cât mai puţin obiecte din
metal în contact cu ea şi să o păstrăm în recipienţi inerţi, din ceramică sau sticlă.
Aceasta nu înseamnă că o argilă care a fost prelucrată cu unelte metalice sau care a
fost păstrată într-un recipient de material plastic, de exemplu, nu ar mai avea
proprietăţi benefice. Totuşi, acestea ar putea fi , de la caz la caz, mai mult sau mai
puţin atenuate.
Mai important este să folosim argila care ne este accesibilă decât să nu facem nici un
fel de procedeu terapeutic cu această substanţă simplă dar valoroasă, în aşteptarea
unei specialităţi de argilă mai greu de găsit.
Doza obişnuită este de o linguriţă la un pahar umplut ¾ cu apă (1/2 linguriţă pentru
copii sub 12 ani). Este bine să începem prin a bea numai apă argiloasă timp de 4-5
zile. Pentru anumite afecţiuni: dizenterie, afecţiuni gastro-intestinale, anemii,
tuberculoză vom putea, dimpotrivă, să luăm două-trei linguriţe pe zi.
Pentru cura internă se foloseşte întâi “apa de argilă�?, obţinută prin amestecarea
argilei cu apă (dacă este posibil apă de izvor) care se pregăteşte seara. A doua zi se
bea , pe stomacul gol, numai apa clară. Se repetă timp de 8 zile. Astfel se purifică
sângele şi se pregăteşte corpul pentru a primi într-o a doua etapă ( după 8 zile de
repaus) “ laptele de argilă�?. Pregătirea trebuie să se facă în ajun: punem o
linguriţă de argilă într-u pahar plin ¾ cu apă, o lăsăm toată noaptea şi, a doua zi
dimineaţa sorbim, după ce am amestecat bine în pahar. Putem deopotrivă să ne
luăm argila la culcare sau chiar cu jumătate de oră înaintea uneia din mesele
principale.
Copiilor care, în mod evident, nu pot să înghită soluţia de argilă, le vom prepara
mici perişoare de argilă cu apă aromatică (apă în care s-au macerat muguri de pin,
eucalipt, cimbrişor, mentă). Vor suge aceste perişoare şi vor obţine aceleaşi
binefaceri.
Se recomandă să sugem mici bucăţi de argilă în caz de gingivite, stomatite, pioree
alveolară, angine, guturaiuri.
Prima cură de argilă este recomandat să dureze trei săptămâni. Apoi se va relua
zece zile pe lună sau o săptămână din două.
Dacă apare o constipaţie consecutivă trebuie să micşorăm doza de argilă, sporind
cantitatea de apă şi ingerând raţia în două sau trei reprize în cursul zilei ( cu o
jumătate de oră înainte de mese).În cazul persistenţei constipaţiei, trebuie să
întrerupem ingerările de argilă vreme de 10-15 zile.
Cura de argilă este incompatibilă cu o alimentaţie bogată în materii grase ; se indică
să se bea, apă curată sau sucuri naturale în cantităţi suficiente.
Contraindicaţii : constipaţii cronice, tendinţe de ocluzii intestinale şi hernie iar în
cazuri de hipertensiune arterială se va folosi cu prudenţă.

EXTERN: Prepararea pastei de argilă este foarte simplă: punem argila într-un
recipient de sticlă, de lemn, de faianţă, de porţelan (niciodată în vas de metal) şi
amestecăm, adăugând apă, până obţinem o pastă densă, mai moale decât pasta de
modelat. Se recomandă se se acopere argila cu apă şi să se lase astfel câteva ore
pentru a obţine o pastă omogenă. Eficienţa va creşte dacă vom adăuga şi anumite
macerate de plante, picături din diferite tincturi naturale sau esenţe aromatice
naturale. Din ea vom face cataplasme, groase de cca 1-1,5 cm şi cu o suprafaţă care
să depăşească puţin pe cea a regiunii tratate.
Cataplasmele (plasturii) vor fi , după caz, aplicate reci, călduţe sau calde:
reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului; în acest caz se
reînnoiesc imediat ce s-au încălzit (15-30 minute) ; dacă senzaţia de rece persistă, se
schimbă cataplasma rece cu una călduţă;
călduţe sau calde pe regiunea hepatică, pe rinichi, pe vezică, pe oase; cataplasma va
fi aplicată direct pe piele sau, la nevoie, cu ajutorul unui tifon;
anumite afecţiuni – contuzii, varice, afecţiuni cardiace - se tratează , cel puţin la
început , prin aplicări de comprese şi apoi cu cataplasme
Cataplasmele şi plasturii se vor fixa, după regiunile tratate, printr-o faşă, o centură
de flanelă sau un bandaj în formă de T (pentru perineu); pentru un plasture la
ceafă, se fixează banda de imobilizare în jurul frunţii, nu al gâtului.
Durata aplicării variază de la caz la caz, de la o oră la 3 ore iar uneori toată
noaptea.Dacă apar senzaţii neplăcute (frig, durere) se va scoate cataplasma şi nu se
va reînnoi decât după 12 sau 24 de ore. În cazul în care cataplasma se usucă prea
repede, se va înlocui cu alta proaspătă.
După scoaterea plasturelui, rămăşiţele se îndepărtează prin spălări simple cu apă
rece sau încropită. Ritmul aplicărilor variază după afecţiuni şi după reacţiile
bolnavului:
abcese, supuraţii diverse: se reînnoiesc plasturii din jumătate în jumătate de oră,
apoi la interval de o oră şi jumătate, zi şi noapte, dacă este necesar; pentru noapte se
poate înlocui plasturele cu o compresă de apă argiloasă, care se va înlocui o dată sau
de două ori;
regiunile lombare, abdomen, partea inferioară a cestuia, regiunea hepatică:
aplicările pot provoca reacţii mai mult sau mai puţin vii; de aceea ne vom limita la o
cataplasmă pe zi, menţinută două până la patru ore ; uneori vom putea să lăsăm
plasturele toată noaptea .
Nu vom face mai multe aplicări în acelaşi timp. În cazurile în care plasturii vor fi
indicaţi în mai multe locuri (partea de jos a abdomenului şi plămânul, de exemplu),
se va respecta intervalul de două până la patru ore între diversele aplicări.
Femeile se vor abţine de aplicări de argilă în timpul menstrei.
După folosire este necesar să aruncăm argila căci este impregnată de toxine. Se vor
spăla bandajele utilizate.
Orice cură externă de argilă trebuie precedată sau însoţită de un tratament
dezintoxicant intern fito-aromo-terapeutic, suc de lămâie, laxative naturale uşoare,
argilă în genere, alimentaţie echilibrată atoxică (preferabil cu cât mai puţină
carne) .
Vom începe întotdeauna cu cataplasme subţiri (1/2 cm), puţin întinse, timp de una
până la două ore. Progresiv, se vor utiliza plasturi de 1-2 cm grosime, de formate
mai mari şi cu durate de aplicare mai lungi. Toate acestea cu condiţia ca ele să fie
bine suportate.
O altă modalitate de folosire a argilei este următoarea : se ia argilă grasă, de la o
adâncime mai mare, cel mai bine dintr-un mal bătut de soare. Se ţine la soare
pentru a se încărca cu energii binefăcătoare. Apoi, după ce se usucă, fie la soare, fie
în cuptor (dar, atenţie, la temperaturi moderate) se pisează mărunt şi se amestecă
bine cu apă sau oţet, cu macerat de Coada Mânzului sau de Scrântitoare. Când s-a
făcut ca o alifie, se întinde pe o cârpă şi se pune , cald, pe partea dureroasă, pe piept,
pe spate, abdomen, genunchi, unde se lasă până se usucă, apoi se schimbă.
Pe lângă plasturi şi comprese, argila poate fi întrebuinţată cu succes pentru
pudrare, ca şi pudra de talc, atât la sugari cât şi la copii şi adulţi. La nivelul plăgilor,
pudrarea cu argilă are o acţiune antiseptică şi cicatrizantă. La fel şi pentru fisuri
(crăpături), eczeme, furunculoză, abcese, ulcere, anumite cazuri de eritrem. Plăgile
se pot spăla cu o soluţie lichidă de argilă, la care se adaugă câteva picături de
lămâie. Cataplasmele sunt indicate şi în cazuri de migrene, nevralgii şi afecţiuni
dentare.
Pe de altă parte, argila poate fi utilizată şi în spălături vaginale şi clisme, în doze de
3-4 linguri la litrul de apă , la temperatura corpului (cuperoze, vaginite, colite,
rectite, parazitoze intestinale).
O modalitate este aplicaţia de argilă vagin sau rect care se face injectând cu o
seringă fără ac de 10 sau 20 ml o cantitate corespunzătoare de pastă de argilă
preparată în prealabil şi având temperatura corpului. Pentru a putea injecta în rect
e suficient să introducem conul seringii în anus şi să presăm uşor seringa spre
interior, după care putem începe să apăsăm pe piston,
Măştile de frumuseţe conţin adesea argilă. Se poate proceda simplu, economic şi
eficace folosind argila pudră din care se face o pastă cu jumătate apă, jumătate suc
de castravete de roşii sau de struguri. Pasta aceasta va fi întinsă în strat subţire pe
toată faţa şi păstrată până se usucă: 15 minute până la o jumătate de oră. Se va
îndepărta cu apă călduţă. Procedeul acesta, realizat o dată pe săptămână, prezintă
numai avantaje. Se tratează astfel acneea, erupţiile feţei, cuperoza, ridurile. Argila
praf, amestecată cu ulei de măsline dă o cremă deopotrivă de eficace în toate
cazurile enumerate. Efectele argilei şi a preparatelor cu argilă asupra tenului sunt
excepţionale iar acesta este un domeniu de aplicaţii unde efectele se obţin relativ
uşor, uneori imediat şi mai ales … se văd !

Pentru bolnavii care au prescrieri de băi de nămol, care nu au timpul sau mijloacele
pentru a se duce într-o staţiune termală specializată, prezentăm mijlocul de a
beneficia , totuşi, de această metodă terapeutică se va prepara o pastă de argilă
suficientă pentru a umple o baie. Baia va putea fi folosită de mai multe ori. Va fi
suficient să adăugăm, de fiecare dată, apă caldă. Durata acestor băi va fi de 5-10
minute la început, apoi de 15-20 minute. Băile se vor face de din două în două zile
sau de două ori pe săptămână, timp de o lună. Se repetă, dacă este necesar, după o
întrerupere de 5-6 săptămâni. Sunt indicate mai ales în cazuri de afecţiuni
reumatismale sau osoase şi deopotrivă în anemie.
Băile locale vor fi practicate în cazurile reumatismelor mâinilor sau ale picioarelor.
În măsura posibilităţii, este preferată apa de mare sau cea în care s-a pus sare
marină.