15 Documentar IIG

S.C. ALBEST S.R.L.
NĂVODARI
Nr. 99 din 15.02.2013
APROB
Director general
ing. Krupp RHEINMETALL
DOCUMENTAR
PENTRU EFECTUAREA INSTRUIRII
INTRODUCTIV – GENERALE A PERSONALULUI
DIN S.C. ALBEST S.R.L.
IIG-SSM
Ediţia I
Revizia 01
- 2013 –
-PAGINĂ ALBĂ-
2 din 36
CUPRINS
Introducere ................................................................................……….…pag. 4
Cap. I. Programul instruirii introductiv-generale................................….. pag. 6
Cap. II. Generalităţi privind procesul de muncă.........................................pag. 7
Cap. III. Date de identificare a societăţii .....................................................pag. 9
Cap. IV. Legislaţia în vigoare pe linie de securitate şi sănătate în

muncă....................................……………………………......…..pag. 10
Cap. V. Consecinţe posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei

pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă....................….……........pag. 29
Cap. VI. Riscuri de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice

unităţii ..........................................................…………................pag. 36
Cap. VII. Măsuri la nivelul unităţii privind acordarea primului

ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor .......…...pag. 43
3 din 36
INTRODUCERE
Pregătirea şi instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este parte integrantă a

pregătirii profesionale şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi
igienă a muncii în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale.
Conţinutul procesului de instruire reprezintă totalitatea informaţiilor aferente sferei noţiunii de
securitate şi sănătate în muncă, care prin asimilarea lor, conduc la formarea deprinderilor de securitate a
muncii, dezvoltă orientarea corectă faţă de riscuri, stimulând totodată capacitatea de mobilizare faţă de
sarcina de muncă şi pericole.
Pregătirea şi instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este parte componentă a
pregătirii profesionale şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor de securitate şi
sănătate în muncă.
Instruirea pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde trei faze - potrivit prevederilor art. 77
din Hotărârea Guvernului nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006:
-instruirea introductiv-generală;
-instruirea la locul de muncă;
-instruirea periodică.
Instruirea introductiv generală se efectuează:
a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din Legea 319/2006 1;
b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii
şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile
de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
Conform legii, instruirea introductiv-generală se face de către:
a) angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; sau
b) lucrătorul desemnat; sau
c) un lucrător al serviciului intern de prevenire şi protecţie; sau
d) serviciul extern de prevenire şi protecţie.
La nivelul ……………………………………….., instruirea introductiv-generală se efectuează de
către personalul Compartimentului protecţia mediului, securitate şi sănătate în muncă, supraveghere
tehnică şi metrologie legală, care îndeplineşte funcţiile serviciului intern de prevenire şi protecţie.
Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
Durata acesteia se stabileşte de către angajator şi depinde de specificul activităţii şi de riscurile pentru
securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi/sau al unităţii, în general. Aceasta va fi stabilită prin decizia angajatorului şi nu va fi mai
mică de 8 ore.
În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor
şi evacuarea lucrătorilor.
Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste,
iar rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire. Lucrătorii nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-
au însuşit cunoştinţele prezentate în instruirea introductiv-generală.
După încheierea instruirii introductiv-generale activitatea de pregătire şi instruire din punct de
vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă se continuă cu instruirea la locul de muncă, ce se va face de
către conducătorul direct al locului de muncă.
1
lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi
participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
4 din 36
CAPITOLUL I
PROGRAMUL INSTRUIRII INTRODUCTIV-GENERALE
PLANUL DE DESFĂŞURARE
ORA ACTIVITATEA
08.00-08.20 Prezentarea societăţii de către reprezentantul legal.
Prezentarea structurii organizatorice şi a activităţilor principale
08.20-09.00 Prezentarea regulamentului de ordine interioară – se citeşte regulamentul cu accent
pe obligaţiile lucrătorilor în domeniul SSM.
Consecinţe ale necunoaşterii sau nerespectării legislaţiei de SSM (CAP. V / IIG-SSM
Înregistrat)
09.00-10.00 Prezentarea generală a sistemului legislativ în domeniul S.S.M.
- Legea S.S.M. 319/2006
- H.G. 1425/2006 – Norme de aplicare a L.319/2006
- Codul Muncii – L.53/2003 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la
prevederile de s.s.m.
10.00-10.10 Pauză
10.00-10.30 Prezentarea riscurilor evaluate şi a măsurilor luate pentru limitarea sau diminuarea
efectelor acestor riscuri asupra lucrătorilor
10.30-11.00 Prezentarea planului de prevenire şi protecţie
11.00-11.20 Prezentarea instrucţiunilor proprii de S.S.M. (detalii în dosarul cu instruirea la locul
de muncă)
11.20-12.00 Măsuri la nivelul instituţiei, privind acordarea primului ajutor
- se prezintă posibile tipuri de accidente de muncă şi boli profesionale care se pot
produce datorită nerespectării măsurilor de s.s.m.
- se prezintă modul de intervenţie şi de acordare a primului ajutor, unui posibil
accident
12.00-12.10 Pauză
12.10-13.00 Măsuri de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor
- se dă citire datelor din Planul de evacuare şi din Dosarul Ap.Î.I. existent la instituţie
13.00-13.50 Exerciţiu demonstrativ de stingere a unui focar de incendiu şi de evacuare a
materialelor şi lucrătorilor din zona afectată de focarul de incendiu
13.50-14.00 Pauză
14.00-15.00 Verificarea cunoştinţelor personalului nou instruit, prin test grilă
15.00-16.00 Verificarea răspunsurilor şi comunicarea datelor obţinute.
5 din 36
CAPITOLUL II
GENERALITĂŢI PRIVIND PROCESUL DE MUNCĂ
Potrivit literaturii de specialitate procesul de muncă trebuie analizat ca un sistem alcătuit din patru
componente:
- factorul uman;
- sarcina de muncă;
- mijloacele de producţie;
- mediul de muncă.
Prezentarea factorului uman, ţinând cont de specificul unităţii, trebuie făcută prin prisma
următoarelor elemente:
- structura relaţiilor funcţionale;
- structura ierarhică;
- structura comunicaţională.
Factorul uman – „omul” – reprezintă elementul activ al oricărui proces de muncă. În procesul
muncii, omul ocupă o anumită „poziţie”, are un anumit „rang”, care reflectă mai mult sau mai puţin fidel
atributele şi capacităţile sale şi în conformitate cu această poziţie el exercită o anumită funcţie.
Orice grup de muncă se caracterizează prin aceea că relaţiile primare dintre membrii săi sunt
subordonate realizării anumitor obiective, efectuării în comun a unor acţiuni. De felul cum reuşeşte
fiecare să-şi îndeplinească sarcinile ce-i revin va depinde atât eficienţa de ansamblu a grupului, cât şi
aprecierea nivelului de competenţă individuală.
În cadrul unui grup de muncă, nu toţi membrii se situează pe acelaşi plan şi nu îndeplinesc aceeaşi
funcţie. Nivelurile de responsabilitate şi competenţă se diferenţiază, prefigurându-se astfel o structură
ierarhică: delimitarea unor funcţii de execuţie şi de conducere. În acest context, ia naştere relaţia lider-
subaltern, care devine un factor cu mare influenţă asupra dinamicii şi eficienţei activităţii de muncă.
Desfăşurarea procesului muncii presupune un permanent schimb de informaţie între membrii
unităţii. Astfel ia naştere structura comunicaţională, care exercită o influenţă puternică asupra
randamentului în activitate şi în acelaşi timp asupra securităţii muncii.
Sarcina de muncă reprezintă totalitatea acţiunilor care trebuie efectuate de executant prin
intermediul mijloacelor de producţie pentru a realiza scopul sistemului de muncă. Aceasta este
circumscrisă de comportamentul de muncă în relaţia om – mijloace de producţie – mediu de muncă şi este
determinată de ceea ce trebuie să facă omul în calitatea de executant în vederea îndeplinirii statutului cu
care a fost investit în cadrul colectivului de muncă.
Mijloacele de producţie reprezintă totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri, instalaţii, maşini,
unelte, mijloace de transport etc) şi a obiectelor muncii (materii prime, produse intermediare etc) utilizate
în procesul de producţie a bunurilor materiale.
În cadrul unităţii, acestea sunt reprezentate de:
1. aparate electrice şi electronice:
- calculatoare electronice (PC);
- imprimante;
- aparate telefonice (faxuri);
- lămpi portabile şi fixe pentru iluminat;
- aparate de încălzit electrice;
- aparate de aer condiţionat.
2. alte aparate, unelte şi mijloace necesare în procesul muncii:
- aparate copiatoare tip xerox;
- ustensile şi elemente de birou.
Mediul de muncă constituie cea de a patra componentă a sistemului de muncă formată din
totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care executantul îşi desfăşoară
activitatea. Acesta cuprinde, pe de o parte, mediul fizic ambiant (condiţii de microclimat, iluminat,
zgomot, vibraţii, radiaţii, noxe chimice, factori biologici etc), iar pe de altă parte, mediul social (relaţiile,
atitudinile, interacţiunile care se stabilesc în cadrul colectivităţii).
6 din 36
Influenţa factorilor mediului de muncă asupra celorlalte componente ale procesului de muncă, în
special asupra omului, poate să fie considerabilă în anumite situaţii. Acţiunea acestora produce atât efecte
fiziologice, cât şi psihologice, cu consecinţe directe asupra productivităţii şi securităţii muncii.
Din acest punct de vedere, în unitate există următoarea situaţie:
 microclimatul: temperatura, umiditatea şi viteza de mişcare a aerului sunt în limite normale;
 noxele: măsurătorile efectuate, periodic, de organele specializate confirmă depăşirea limitelor
stabilite pentru concentraţiile admisibile la radiaţiile electromagnetice de radiofrecvenţă;
 ventilaţia: încăperile de lucru (birourile) sunt prevăzute cu mijloace de ventilare naturală, o
parte din birouri fiind prevăzute şi cu aparate de aer condiţionat;
 iluminatul: asigură desfăşurarea funcţiilor vizuale şi securitatea persoanelor corespunzător
sarcinilor de muncă ale acestora.
CAPITOLUL III
DATE DE IDENTIFICARE A UNITĂŢII
1. Denumirea unităţii: S.C. ALBEST S.R.L.

2. Localitatea: NĂVODARI
3. Domeniul de activitate: metalurgia aluminiului -producerea de aliaje pe bază de aluminiu, cod
CAEN 2442
4. Nr. de angajaţi: 55
5. Organigrama
DIRECTOR GENERAL
DIRECTOR DE DIRECTOR DIRECTOR

PRODUCŢIE FINANCIAR COMERCIAL
LABORATOR PRODUCŢIE
ANALIZE ALIAJE Anexă
(spectrometru) LOGISTICĂ
CONTROL
TURNĂTORIE PROCES
6. Echipament de muncă
a. hala turnătoriei
b. cuptorul cu arc electric
c. depozit temporar deşeuri aluminiu
d. depozit temporar aliaje
e. spectrometru
7 din 36
CAPITOLUL IV
LEGISLAŢIA ÎN VIGOARE
PE LINIE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ
A. Legislaţia U.E. privind securitatea şi sănătatea în muncă

Principalele acţiuni comunitare ale securităţii şi sănătăţii în muncă:
1951 – Tratatul de la Paris – CECA
1957 – Tratatul de la Roma – CEE şi EUROATOM (organ permanent pentru securitate şi salubritate în
minele de huilă şi alte industrii extractive).
1974 – Comitetul consultativ pentru securitate, igiena şi protecţia sănătăţii la locul de muncă
1978 – Primul program de acţiune în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă
1984 – Al doilea program de acţiune în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă
1987 – Actul unic european – ART. 118a
- premise: - lipsa bazei juridice în domeniul social;
a. dificultăţile create de clauza de unanimitate cuprinsă în art. 100 (prelungirea duratei de
elaborare a directivelor);
b. necesitatea edificării Europei sociale în acelaşi timp cu Europa economică.
- adoptat în 1986, intrat în vigoare în 1987.
- modifică tratatul de la Roma prin introducerea art. 100a şi art. 118a.
- creează baza juridică pentru integrarea condiţiilor de muncă în proiectul realizării pieţei interne.
 ART. 118a:
a. angajează statele membre în promovarea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă pentru protejarea
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor având ca obiectiv armonizarea progresivă a condiţiilor existente în acest
domeniu.
b. creează un sistem legislativ denumit “SISTEMUL DE PRESCRIPŢII MINIMALE” care
garantează un nivel suficient de protecţie împotriva accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale
şi care facilitează libera circulaţie a lucrătorilor
c. deschide posibilitatea adoptării directivelor comunitare în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor.
d. prevede armonizarea progresivă a legislaţiilor pornind de la prescripţiile minimale.
e. umple vidul juridic creat de art. 117 şi de art. 118 autorizând adoptarea pe calea directivelor, cu
majoritate calificată (ceea ce permite evoluţia rapidă a textelor), a prescripţiilor minimale de securitate.
1988 – Al treilea program de acţiune în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă
- acoperirea maximului de riscuri cu minimum de directive spre a evita fragmentarea legislaţiei
a. Directiva – cadru 89/391/CEE (iunie 1989) vizând promovarea securităţii şi sănătăţii în muncă
în toate sectoarele de activitate private sau publice:
- fixează principiile generale privind obligaţiile şi responsabilitatea patronului în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă;
- defineşte procedurile de informare, formare, consultare şi participare a lucrătorilor în acest domeniu;
- este totodată şi directivă program deoarece prevede completarea cu directive specifice.
1989 – Directiva – cadru 89/391/CEE, pentru aprobarea Cartei sociale - program de acţiune pentru
punerea în aplicare a cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor.
1992 – Anul european pentru securitate, igienă şi securitate în muncă
1993 – Tratatul de la Maastricht – UE, înfiinţarea Agenţiei europeane pentru sănătate şi securitate în
muncă
1994 – Cadrul general pentru acţiunea comisiei europene în domeniul securităţii, igienei şi sănătăţii în
muncă (1994 – 2000)
Obiective:
- transpunerea corectă a obiectivelor comunitare de către Statele membre şi aplicarea adecvată în
dreptul naţional;
- promovarea lucrărilor comunităţii în ţările terţe;
- continuarea dezvoltării securităţii şi sănătăţii în muncă în cadrul Comunităţii.
Baza juridică:
8 din 36
- art. 118 şi 118a ale Tratatului de la Roma ţinând seama de măsurile luate în baza art. 100a;
- art. 118b - bază pentru promovarea dialogului cu partenerii sociali.
Acţiuni:
- punerea în aplicare, consolidarea, raţionalizarea şi extinderea legislaţiei comunitare din
domeniu de fiecare dată când este necesar:
a. transpunerea directivelor în legislaţia naţională;
b. actualizarea, extinderea, revizuirea directivelor (în special substanţe cancerigene, toxice
precum şi activităţi cu risc ridicat);
- promovarea lucrărilor Comunităţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă în afara
Comunităţii şi cooperarea internaţională:
a. în cadrul acordurilor de asociere între UE şi ţările din Europa Centrală şi de Est, armonizarea
legislaţiilor şi implementarea directivelor Comunitare;
b. în cadrul acordurilor de parteneriat şi cooperare între Comunitate şi ţările Europei Centrale şi de Est;
c. cooperarea cu organizaţii internaţionale OMS, BIT.
- informarea, formarea şi educaţia (cu atenţie specială pentru întreprinderile mici şi mijlocii):
a. informarea şi formarea lucrătorilor;
b. formarea formatorilor;
c. integrarea în programele şcolare a cunoştinţelor din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
- dezvoltarea iniţiativelor nelegislative vizând completarea şi fundamentarea obiectivelor
legislative:
a. stabilirea unei metodologii de urmărire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale;
b. definirea criteriilor procedurilor de evaluare a riscurilor;
c. aprofundarea studiilor privind:
- anumite sectoare de activitate cu riscuri ridicate;
- expunerea la anumite substanţe chimice toxice sau nocive;
- probleme proprii grupelor specifice (de ex. tineri).
9 din 36
Directivele europene în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
1 – 89/654/CEE – locul de muncă
2 – 89/655/CEE – utlizare ET
3 – 89/656/CEE – utilizare EIP
4 – 90/269/CEE – manipularea manuală a

maselor
5 – 90/270/CEE – activităţi cu VDT
6 – 90/394/CEE – agenţi cancerigeni
DIRECTIVA 7 – 90/679/CEE; 93/88/CEE – agenţi biologici

CADRU
89/391/CEE
8 – 92/57/CEE – şantiere temporare sau
promovarea îmbunătăţirii
mobile
securităţii şi sănătăţii în
muncă
9 – 92/58/CEE – semnalizarea de securiate
10 – 92/85/CEE – lucrătoare gravide
11 – 92/91/CEE – ind. extractivă prin foraj
12 – 92/104/CEE – ind. extractivă de

suprafaţă sau subteran
13 – 93/103/CEE – nave de pescuit
1 – 82/605/CEE – plumb metallic şi

compuşii săi ionici
2- 83/477/CEE;
91/382/CEE - azbest
DIRECTIVA
CADRU 3 – 86/188/CEE - zgomot
- 80/1107/CEE modificată de
- 88/642/CEE protecţia contra
riscurilor legate de expunerea la 4 – 88/364/CEE – interdicţii (amine
agenţi chimici, fizici şi biologici aromatice)
5 – 91/322/CEE – valori limită
10 din 36
B. Principalele acte normative care reglementează activitatea de securitate şi sănătate în muncă
în România
1. Imaginea de ansamblu
E M I T E N T:
CODUL MUNCII
PARLAMENT
ELEMENT
GENERATOR:
CONSTITUŢIA
LEGEA:
SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN
MUNCĂ
MEDIULUI LEGISLAŢIA PRIMARĂ:
ASIGURĂRILOR SOCIALE - principii; PARLAMENT
LEGEA SECURITĂŢII ŞI
SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ
LEGISLAŢIA SECUNDARĂ: M.M.P. şi

- măsuri de prevenire; E.S.
- reguli de aplicare;
NORME: STANDARDE:
- GENERALE - DE SECURITATE
- SPECIFICE - DE PRODUS
- METODOLOGICE OPERATORIEC
- NORMATIVE ONOMICI
LEGISLAŢIA TERŢIARĂ:
- măsuri de prevenire detaliate;
INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
Principalele acte normative în vigoare la nivel naţional:

- Legea nr. 319/2006 – privind securitatea şi sănătatea în muncă;
- Hotărârea Guvernului Nr. 1425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006;
- HG nr. 1048/09.08.2006 – privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;
- HG nr. 1050/09.08.2006 – privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
din industria extractivă de foraj;
- HG nr. 1049/09.08.2006 – privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor
din industria extractivă de suprafaţă sau subteran;
- HG nr. 1051/09.08.2006 – privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea
manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special afecţiuni dorsolombare;
- HG nr. 493/12.04.2006 – privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de zgomot;
- HG. nr. 1058/09.08.2006 – privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţiei
sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unuii potenţial risc datorat atmosferelor explozive;
- HG nr. 971/06.07.2006 – privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate
la locul de muncă;
- HG nr. 300/02.03.2006 – privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare
sau mobile;
11 din 36
- HG nr. 1091/16.08.2006 – privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă;
- HG nr. 1875/22.12.2005 - privind protecţia sănătăţii şi securităţii faţă de riscurile datorate expunerii la
azbest;
- HG nr. 1876/22.12.2005 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscurile generate de vibraţii;
- HG nr. 1007/02.08.2006 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la asistenţa
medicală la bordul navelor;
- HG nr. 1093/16.08.2006 - privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de
muncă;
- HG nr. 1092/16.08.2006 - privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la
agenţi biologici în muncă;
- HG nr. 1135/30.08.2006 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă la bordul navelor
de pescuit;
- HG nr. 1136/30.08.2006 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice;
- HG nr. 1028/09.08.2006 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la utilizarea
echipamentelor cu ecran de vizualizare;
- HG nr. 1146/30.08.2006 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în muncă
de către lucrători a echipamentelor de muncă;
- HG nr. 1218/2006 - privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru asigurarea protecţiei
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi chimici în muncă.
2. Structura sistemului legislaţiei de bază

Categorii principale de probleme:
 persoanele care beneficiază de securitatea şi sănătatea în muncă
 persoanele care răspund pentru realizarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă
 obligaţii ale operatorilor economici, ale conducerii acestora, ale compartimentelor şi persoanelor cu
atribuţii în domeniu şi ale executanţilor proceselor de muncă
 accidentele de muncă şi bolile personale (definire, elemente, clasificare, declarare, cercetare,
evidenţă, măsuri de prevenire).
3. Persoanele şi organele care realizează măsurile de securitate şi sănătate în muncă

 operatori economici:
- conducerea persoanei juridice sau persoana fizică;
- la locul de muncă : persoanele cu atribuţii de organizare şi conducere a proceselor de muncă
 economie naţională:
- organele M.M.F. şi E.S.;
- organele Ministerului Sănătăţii Publice;
- alte organe desemnate de lege;
 reglementări principale:
- Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 din 14.07.2006;
- Hotărârii Guvernului nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006;
- set de 19 Hotărâri de Guvern/2006 privind măsuri de securitate şi sănătate în muncă la diferite
locuri de muncă – la înălţime, subteran, agenţi chimici, biologici, nave maritime etc.
4. Obligaţiile generale ale angajatorilor

 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 din 14.07.2006:
- să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protecţiei sănătăţii lucrătorilor, prevenirea
riscurilor profesionale, informarea şi instruirea lucrătorilor, asigurarea cadrului organizatoric şi a
mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă;
12 din 36
- să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii
şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor,
determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;
- să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă,
atunci când îi încredinţează sarcini etc.
5. Obligaţiile serviciului intern de prevenire şi protecţie

 normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 privind securitatea şi
sănătatea în muncă
- rol ajutător, tehnic, pentru angajator sau pentru lucrător în realizarea şi verificarea aplicării
măsurilor de securitate şi sănătatea în muncă,
- stabilirea cerinţelor minime pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din unitate şi
protecţia lucrătorilor la locul de muncă, cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie în cadrul unităţii, precum şi
reglementarea statutului de reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii
şi sănătăţii în muncă.
-
6. Obligaţiile lucrătorilor
 Codul muncii, Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 din 14.07.2006 , Normele
metodologice de aplicare a prevederilor legii nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în
muncă, contractul colectiv de muncă la nivel naţional
- fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa,
precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană. cât şi alte persoane care pot fi afectate
de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
- alte obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport
şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze
sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a
dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi
clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care
au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice
deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de
propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face
posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari,
pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a
permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri
pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
7. Îndrumarea şi controlul realizării securităţii şi sănătăţii în muncă

 este reglementată de: legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319 din 14.07.2006 , Hotărârea
Guvernului nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, Hotărâri de Guvern/2006 privind măsuri de securitate şi
13 din 36
sănătate în muncă la diferite locuri de muncă – la înălţime, subteran, agenţi chimici, biologici, nave
maritime etc.
 se execută de: Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse care este autoritatea competentă
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
 are ca atribuţii principale:
- elaborarea politicii şi strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în colaborare cu
Ministerul Sănătăţii Publice şi prin consultarea cu alte instituţii cu atribuţii în domeniu;
- desfăşurarea de activităţi de informare – documentare, potrivit legii;
- monitorizarea aplicării legislaţiei pe baza datelor, a informaţiilor şi propunerilor transmise de instituţii
aflate în subordine şi coordonare, precum şi ale celor cu care colaborează în desfăşurarea activităţii;
- reprezintă statul în relaţiile internaţionale din domeniul său de competenţă.
 alte organe şi organisme cu atribuţii în domeniu:
- Ministerul Sănătăţii Publice;
- Ministerul Apărării, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei – Direcţia
Generală a Penitenciarelor, Ministerul Finanţelor Publice – Garda Financiară, Serviciul Român de
Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Serviciul de
Protecţie şi Pază – pentru unităţi proprii;
- Inspecţia Muncii - autoritate competentă în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei
referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;
- Inspecţia de stat pentru controlul cazanelor, recipientelor sub presiune şi instalaţiilor de ridicat
(I.S.C.I.R.);
- organizaţiile sindicale;
- Asigurătorul, stabilit de lege - autoritate competentă în domeniul asigurării pentru accidente de
muncă şi boli profesionale ;
- Institutul Naţional de Cercetare-dezvoltare pentru Protecţia Muncii - fundamentează ştiinţific
măsurile de îmbunătăţire a activităţii de securitate şi sănătate în muncă şi promovează politica
stabilită pentru acest domeniu.
 Structuri cu responsabilităţi în domeniu din Ministerul Apărării Naţionale:
- Secţia programe protecţia mediului, securitatea şi sănătatea în muncă, supraveghere tehnică şi
metrologie legală/Corpul de control şi inspecţie;
- la Statul Major General - Biroul protecţia mediului, securitatea şi sănătatea în muncă,
supraveghere tehnică şi metrologie legală/Direcţia logistică;
- la Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” – Biroul/compartiment protecţia mediului,
securitate şi sănătate în muncă, supraveghere tehnică şi metrologie legală.
8. Principalele acte normative care reglementează securitatea şi sănătatea în muncă în România
a. Extras din Constituţia României din 31.10.2003
ART. 41
Munca şi protecţia socială a muncii
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a
locului de muncă este liberă.
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea
salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară,
repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale,
formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective
sunt garantate.
14 din 36
b. Extras din Legea Securităţii şi Sănătăţii în Muncă nr. 319/2006,
ART. 1
(1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi
sănătăţii în muncă a lucrătorilor.
(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia
sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea,
participarea echilibrată potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile
generale pentru implementarea acestor principii.
……………………………………………………………………………………
CAP. 2
Domeniu de aplicare
ART. 3
(1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.
ART. 4
(1) Fac excepţie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în care particularităţile inerente ale anumitor
activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de
dezastre, inundaţii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradicţie cu prezenta lege.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinându-se
seama de principiile stabilite prin prezenta lege.
ART. 5
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în
perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu
excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu
lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;
……………………………………………………………………………………….
CAP. 3
Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1
Obligaţii generale ale angajatorilor
ART. 6
(1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate
de muncă.
…………………………………………………………………………………….
SECŢIUNEA a 4-a
Alte obligaţii ale angajatorilor
ART. 12
(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă,
inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de
protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile
de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor
de muncă, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte
privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
SECŢIUNEA a 7-a
Instruirea lucrătorilor
ART. 20
15 din 36
(1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă
şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni
de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară
activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile
legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au
dreptul la instruire corespunzătoare.
ART. 21
(1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor
şi/sau a reprezentanţilor acestora.
(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie să se realizeze în timpul programului de lucru.
(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie să se efectueze în timpul programului de lucru, fie în
interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.
……………………………………………………………………………………….
Cap. 10 Autorităţi competente şi instituţii cu atribuţii în domeniu
ART. 50
(1) Ministerul Apărării, structurile militare şi structurile în care îşi desfăşoară activitatea funcţionari
publici cu statut special din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală a
Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii
Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, precum şi Comisia
Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare organizează, coordonează şi controlează activitatea de
securitate şi sănătate în muncă din unităţile lor, prin serviciile de prevenire şi protecţie create sau
desemnate de către aceste instituţii, în scopul aplicării prevederilor prezentei legi.
(2) Cercetarea, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în
unităţile din subordinea instituţiilor prevăzute la alin. (1) se efectuează de organele proprii ale acestora.
(3) Instituţiile prevăzute la alin. (1) pot elabora reglementări proprii pentru aplicarea prezentei legi, în
completarea celor existente la nivel naţional.
c. Extras din Hotărârea Guvernului Nr. 1425 din 11 octombrie 2006 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006
CAP. 5 Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
ART. 74
Prezentul capitol stabileşte procedura instruirii lucrătorilor din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii
în muncă, în conformitate cu art. 20 din lege.
ART. 75
Instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea
deprinderilor de securitate şi sănătate în muncă.
ART. 76
(1) Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau al
unităţii se efectuează în timpul programului de lucru.
(2) Perioada în care se desfăşoară instruirea prevăzută la alin. (1) este considerată timp de muncă.
ART. 77
16 din 36
Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă cuprinde 3 faze:
a) instruirea introductiv-generală;
b) instruirea la locul de muncă;
c) instruirea periodică.
ART. 78
La instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă vor fi folosite mijloace, metode
şi tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstraţia, studiul de caz, vizionări de filme, diapozitive,
proiecţii, instruire asistată de calculator.
ART. 79
Fiecare angajator are obligaţia să asigure baza materială corespunzătoare unei instruiri adecvate.
ART. 80
Angajatorul trebuie să dispună de un program de instruire - testare, pe meserii sau activităţi.
ART. 81
(1) Rezultatul instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se consemnează în
mod obligatoriu în fişa de instruire individuală, conform modelului prezentat în anexa nr. 11, cu
indicarea materialului predat, a duratei şi datei instruirii.
(2) Completarea fişei de instruire individuală se va face cu pix cu pastă sau cu stilou, imediat după
verificarea instruirii.
(3) După efectuarea instruirii, fişa de instruire individuală se semnează de către lucrătorul instruit şi de
către persoanele care au efectuat şi au verificat instruirea.
(4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită
de o copie a fişei de aptitudini, completată de către medicul de medicina muncii în urma examenului
medical la angajare.
ART. 82
(1) Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, angajatorul
stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, reguli privind
instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.
(2) Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi pe bază de
contract de prestări de servicii în întreprinderea şi/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar al
serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii
respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire
şi protecţie la nivelul întreprinderilor şi/sau unităţii, în general.
(3) Instruirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se consemnează în fişa de instruire colectivă, conform
modelului prezentat în anexa nr. 12.
(4) Fişa de instruire colectivă se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se va păstra de
către angajator/lucrător desemnat/serviciu intern de prevenire şi protecţie care a efectuat instruirea şi un
exemplar se păstrează de către angajatorul lucrătorilor instruiţi sau, în cazul vizitatorilor, de către
conducătorul grupului.
(5) Reprezentanţii autorităţilor competente în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare
la securitate şi sănătate în muncă vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără
a se întocmi fişă de instructaj.
SECŢIUNEA a 2-a
Instruirea introductiv-generală
ART. 83
Instruirea introductiv-generală se face:
a) la angajarea lucrătorilor definiţi conform art. 5 lit. a) din lege;
b) lucrătorilor detaşaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
c) lucrătorilor delegaţi de la o întreprindere şi/sau unitate la alta;
d) lucrătorului pus la dispoziţie de către un agent de muncă temporar.
ART. 84
Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activităţile specifice întreprinderii şi/sau
unităţii respective, riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de
prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.
ART. 85
17 din 36
Instruirea introductiv-generală se face de către:
ART. 86
Instruirea introductiv-generală se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane.
ART. 87
(1) Durata instruirii introductiv-generale depinde de specificul activităţii şi de riscurile pentru
securitate şi sănătate în muncă, precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul
întreprinderii şi/sau al unităţii, în general.
(2) Angajatorul stabileşte prin instrucţiuni proprii durata instruirii introductiv-generale; aceasta nu va
fi mai mică de 8 ore.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin. (2) persoanele prevăzute la art. 82, cărora li se vor prezenta
succint activităţile, riscurile şi măsurile de prevenire şi protecţie din întreprindere şi/sau unitate.
ART. 88
(1) În cadrul instruirii introductiv-generale se vor expune, în principal, următoarele probleme:
a) legislaţia de securitate şi sănătate în muncă;
b) consecinţele posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei de securitate şi sănătate în muncă;
c) riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii;
d) măsuri la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor
şi evacuarea lucrătorilor.
(2) Conţinutul instruirii introductiv-generale trebuie să fie în conformitate cu tematica aprobată de
către angajator.
ART. 89
(1) Instruirea introductiv-generală se va finaliza cu verificarea însuşirii cunoştinţelor pe bază de teste.
(2) Rezultatul verificării va fi consemnat în fişa de instruire.
(3) Lucrătorii prevăzuţi la art. 83 lit. a) şi d) nu vor putea fi angajaţi dacă nu şi-au însuşit cunoştinţele
prezentate în instruirea introductiv-generală.
SECŢIUNEA a 3-a
Instruirea la locul de muncă
ART. 90
(1) Instruirea la locul de muncă se face după instruirea introductiv-generală şi are ca scop prezentarea
riscurilor pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie
la nivelul fiecărui loc de muncă, post de lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Instruirea la locul de muncă se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83, inclusiv la schimbarea
locului de muncă în cadrul întreprinderii şi/sau al unităţii.
ART. 91
(1) Instruirea la locul de muncă se face de către conducătorul direct al locului de muncă, în grupe de
maximum 20 de persoane.
(2) Fişa de instruire se păstrează de către conducătorul locului de muncă.
ART. 92
(1) Durata instruirii la locul de muncă depinde de riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă,
precum şi de măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul fiecărui loc de muncă, post de
lucru şi/sau fiecărei funcţii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de muncă nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte prin instrucţiuni
proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
ART. 93
18 din 36
(1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-
a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de
prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi
păstrate la persoana care efectuează instruirea.
(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde:
a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă
şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale
locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de muncă va include în mod obligatoriu demonstraţii practice privind activitatea
pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului
individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor.
ART. 94
Începerea efectivă a activităţii la postul de lucru de către lucrătorul instruit se face numai după
verificarea cunoştinţelor de către şeful ierarhic superior celui care a făcut instruirea şi se consemnează în
fişa de instruire individuală.
SECŢIUNEA a 4-a
Instruirea periodică
ART. 95
Instruirea periodică se face tuturor lucrătorilor prevăzuţi la art. 83 şi are drept scop reîmprospătarea şi
actualizarea cunoştinţelor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
ART. 96
(1) Instruirea periodică se efectuează de către conducătorul locului de muncă.
(2) Intervalul dintre două instruiri periodice va fi stabilit prin instrucţiuni proprii, în funcţie de
condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru, şi nu va fi mai mare de 6 luni.
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul dintre două instruiri periodice va fi de cel mult
12 luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de către şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea şi
prin sondaj de către angajator/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciile
externe de prevenire şi protecţie, care vor semna fişele de instruire ale lucrătorilor, confirmând astfel că
instruirea a fost făcută corespunzător.
(5) Instruirea periodică se va completa în mod obligatoriu şi cu demonstraţii practice.
ART. 97
Instruirea periodică se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat
atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire
şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, care vor fi păstrate la
persoana care efectuează instruirea.
ART. 98
Instruirea periodică se face suplimentar celei programate în următoarele cazuri:
a) când un lucrător a lipsit peste 30 de zile lucrătoare;
b) când au apărut modificări ale prevederilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi
specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru sau ale instrucţiunilor proprii, inclusiv datorită
evoluţiei riscurilor sau apariţiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activităţii după accident de muncă;
d) la executarea unor lucrări speciale;
e) la introducerea unui echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau procedurilor de lucru;
g) la introducerea oricărei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.
ART. 99
19 din 36
Durata instruirii periodice prevăzute la art. 98 nu va fi mai mică de 8 ore şi se stabileşte în instrucţiuni
proprii de către conducătorul locului de muncă respectiv, împreună cu:
c) un lucrător al serviciului intern de protecţie şi prevenire; sau
d) serviciul extern de protecţie şi prevenire.
ART. 100
Instruirea periodică prevăzută la art. 98 se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul
care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul
intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator,
care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.
C. Principalele regulamente, instrucţiuni care reglementează activitatea de securitate şi sănătate

în muncă în Ministerul Apărării Naţionale.
1. Reglementări privind asigurarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă
a. SSM-1/2008, Instrucţiuni privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de protecţie a muncii în

Armata României, aprobate prin ordinul ministrului apărării nr. 219/2007.
Conţine precizări referitoare la:
- Organizarea şi desfăşurarea activităţii de securitate şi sănătate în muncă
- Pregătirea şi instruirea personalului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
- Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor
- Prevederi generale privind supravegherea stării de sănătate a personalului
- Autorizarea funcţionării unităţilor/formaţiunilor militare din punct de vedere al securităţii şi
sănătăţii în muncă
- Dotarea cu echipament individual de protecţie şi de lucru
- Acordarea materialelor igienico-sanitare şi a alimentaţiei de protecţie
- Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific
- Avizarea documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă
- Evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională Dispoziţii finale
b. PM.-3/2008, Instrucţiuni privind raportarea, cercetarea şi evidenţa evenimentelor grave, în Ministerul
Apărării Naţionale;
c. Regulamentul asigurării tehnice cu armament şi muniţii în timp de pace, ediţie 1989 - care în cap. XI
se referă la reguli de protecţie a muncii pe timpul lucrului cu armament şi muniţii – A114;
d. Dispoziţia Tehnică nr. A 102 privind repararea muniţiilor în depozite şi la unităţi (mari unităţi),
Ed.1986. Conţine norme tehnice de securitatea muncii - pe procese tehnologice pentru întregul
personal care participă la activitatea de întreţinere şi reparare, manipulare şi transport muniţii,
inclusiv pentru persoanele care conduc aceste activităţi sau care au acces în sectoarele şi incintele
unde se desfăşoară lucrări cu muniţii.
2. Reglementări privind asigurarea drepturilor personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii
deosebite şi speciale
a. Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 12/2002 pentru aprobarea instrucţiunilor de aplicare în
Ministerul Apărării Naţionale a H.G. nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a
locurilor de muncă în condiţii deosebite pentru personalul civil.
b. Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 116/2002 pentru aprobarea normelor metodologice
privind încadrarea în condiţii deosebite, speciale şi alte condiţii specifice cadrelor militare în activitate.
c. Ordinul ministrului apărării nr. M. 180/2005 pentru aprobarea „Instrucţiunilor de aplicare în M.Ap. a
prevederilor H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de
muncă în condiţii speciale, pentru personalul civil şi militarii angajaţi pe bază de contract”.
20 din 36
d. Ordinul nr. 32 din 11.01.2010 al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale pentru
monitorizarea şi controlul aplicării prevederilor aplicării Legii-cadru nr. 330 din 05.11.2009 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
e. Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 818/2007 pentru modificarea şi completarea Regulamentului
privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 115/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005, aprobat
prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 721/2005.
3. Reglementări privind concediul suplimentar de odihnă

a. Ordinul General al ministrului apărării naţionale nr. O.G.33 din 11.09.1992, privind stabilirea
locurilor de muncă sau activităţilor care dau dreptul la concediu de odihnă suplimentar, precum şi durata
acestuia, modificat şi completat cu Ordinul M 190/09.12.2005.
4. Reglementări privind programul redus de lucru

a. Ordinul General nr. 12 din 14.06.1993 al ministrului apărării naţionale, elaborat în baza Legii
nr. 31 din 1991 privind stabilirea duratei timpului de lucru sub 8 ore pe zi pentru salariaţii care lucrează
în condiţii deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase se referă la stabilirea categoriilor de personal
din Ministerul Apărării Naţionale, activităţilor şi locurilor de muncă cu condiţii deosebite pentru care
durata timpului de muncă se reduce sub 8 ore pe zi.
5. Reglementări privind acordarea echipamentului de protecţie

a. O.G. nr. 7 din 26.04.1993, emis în baza Ordinului nr. 58 din 1991 al Ministerului Muncii şi
Solidarităţii Sociale, prin care se aprobă “Normelor de dotare cu echipament individual de protecţie şi de
lucru personalului civil din Ministerul Apărării Naţionale;
b. Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 2066 din 31.03.1995 prin care se aprobă
modificări şi completări la “Normele de dotare cu echipament de protecţie şi de lucru a personalului civil
din Ministerul Apărării Naţionale” - O.G. nr. 7 din 26.04.1993 - L5;
c. L -4/14/2008 Instrucţiuni privind asigurarea cu echipament şi materiale de resortul
echipamentului pentru personalul ministerului apărării
6. Reglementări privind alimentaţia de protecţie

a. L-4/1-2008, Instrucţiuni privind hrănirea în Ministerului Apărării Naţionale în timp de pace
aprobate prin Ordinul ministrului apărării nr. M 96/2008,
 Norma nr. 12 (A,B,C,D)– Suplimente de hrană;
 Norma 12 D – Alimentaţia de protecţie ce se acordă gratuit personalului militar şi civil.
7. Reglementări privind materialele igienico-sanitare

a. Instrucţiuni privind echiparea şi înzestrarea cu bunuri materiale specifice a personalului M.Ap.
în timp de pace şi misiuni internaţionale - L-4/14/ 2008 şi a regulilor de aplicare a normelor de echipare a
militarilor şi de asigurare cu materiale de resortul echipamentului în timp de pace şi misiuni
internaţionale:
 Norma nr. 14 - pentru aprovizionarea şi consumul materialelor de spălat şi igienă, de reparat şi
întreţinut echipament şi gospodărie.
21 din 36
CAPITOLUL V
CONSECINŢE POSIBILE ALE NECUNOAŞTERII ŞI NERESPECTĂRII
LEGISLAŢIEI DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
Accidentarea care produce incapacitate temporară de muncă şi determină întreruperea activităţii

lucrătorului pe o perioadă cu o durată de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive şi este confirmată prin
certificat medical.
Accidentarea care produce invaliditate şi determină, pierderea totală sau parţială a capacităţii de
muncă şi confirmată prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate emisă de organele medicale în
drept.
Accidentarea mortală care presupune decesul accidentatului imediat sau după un interval de timp,
dacă acesta este confirmat în baza unui act medico-legal, ca fiind urmare a accidentului survenit.
Accidentarea colectivă în situaţia în care sunt accidentate cel puţin trei persoane în acelaşi timp şi
din aceleaşi cauze în cadrul aceluiaşi eveniment.
Îmbolnăvirea profesională care se produce ca urmare a exercitării meseriei (activităţii) cauzate de
factori nocivi, fizici, chimici sau biologici caracteristice locului de muncă, precum şi de solicitarea
diferitelor organe sau sisteme ale organismului pe timpul desfăşurării activităţilor.
Apariţia la locurile de muncă a pericolului deosebit, care presupune un nivel ridicat de risc de
accidentare sau de îmbolnăvire profesională ce pot genera accidente cu consecinţe grave, ireversibile
(deces sau invaliditate).
Apariţia pericolului iminent de accidentare care presupune situaţia corectă, reală şi actuală căreia
îi lipseşte doar prilejul declanşator pentru a deveni realitate în orice moment.
Potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/14.07.2006:
- art. 37 – „Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către
persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de
producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă.”
- art. 39 – „ (1) Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre
situaţiile prevăzute de lege”
Extras din prevederile Legii nr. 319/2006, legea securităţii şi sănătăţii în muncă
Infracţiuni
ART. 37
(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care
avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui
accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la un an la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un
an la 3 ani sau amendă.
(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau
cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
un an sau cu amendă.
ART. 38
(1) Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea
şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui
accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la un an la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un
(3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior
eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un
22 din 36
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la un an sau cu amendă.
Contravenţii
ART. 39
(1) Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute de
prezenta lege.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei încălcarea
dispoziţiilor art. 13 lit. b), c), p) şi r).
dispoziţiilor art. 13 lit. n).
dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), art. 13 lit. a), d) - f), h) - m) şi o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) şi
ale art. 32 alin. (2).
dispoziţiilor art. 7 alin. (4) - (6), art. 8, art. 11 alin. (1) şi (3), art. 13 lit. q) şi s) şi ale art. 27 alin. (1) lit.
a) şi b).
(6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei următoarele fapte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 şi 16;
b) încălcarea dispoziţiilor art. 14, 15 şi ale art. 34 alin. (1).
dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (4), ale art. 17, 19 şi 21.
(8) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei următoarele fapte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c) şi d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) şi (6) şi ale art. 36;
b) încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5).
(9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind:
a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori preparatelor chimice
periculoase şi a deşeurilor rezultate;
b) prevenirea prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau biologici, precum
şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman;
c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor, echipamentelor de
muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor tehnologice;
d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesită măsuri
speciale de siguranţă;
e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt interzise;
f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea
instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor electricităţii statice şi ale
descărcărilor atmosferice;
g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de muncă unde există
pericole de incendiu sau de explozie;
h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a echipamentelor de muncă;
i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor şi produselor;
j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase;
k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;
l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a
instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circulă fluide sub presiune
şi a altor asemenea echipamente de muncă;
m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de muncă;
n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;
o) asigurarea iluminatului de siguranţă;
p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de
protecţie;
23 din 36
q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de muncă şi a
rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;
r) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere,
realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificării minelor din punctul de vedere al
emanaţiilor de gaze;
s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în condiţii de izolare.
ART. 40
Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea de
către serviciile externe a raportului semestrial de activitate.
ART. 41
Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 39 alin. (2) - (9) şi la art. 40 se aplică angajatorilor.
ART. 42
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (2) - (9) şi la art. 40 se
fac de către inspectorii de muncă.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit.
b) se fac şi de către inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice şi al unităţilor
subordonate.
(3) În caz de constatare a unei situaţii care se încadrează în prevederile art. 37 şi 38, inspectorii
prevăzuţi la alin. (1) şi (2) vor sesiza de îndată organele de urmărire penală competente, potrivit legii.
ART. 43
(1) Prevederile art. 39 alin. (2) - (9) şi ale art. 40 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii
procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute
de lege, corespunzător faptei pentru care a fost sancţionat, inspectorul de muncă făcând menţiune despre
această posibilitate în procesul-verbal.
ART. 44
Angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor
accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin
prestaţiile asigurărilor sociale de stat.
Extras din Ordonanţa Guvernului nr.2 /12.07.2001 privind regimul juridic al contravenţiilor
ART. 1
Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie
contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a
Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al
sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
ART. 5
(1) Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare.
(2) Sancţiunile contravenţionale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravenţională;
c) prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
(3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii;
b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei
activităţi;
c) închiderea unităţii;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activităţii agentului economic;
24 din 36
f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior,
temporar sau definitiv;
g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.
(4) Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare.
(5) Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.
(6) Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei.
(7) Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi
una sau mai multe sancţiuni complementare.
ART. 6
(1) Avertismentul şi amenda contravenţională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau
juridică.
(2) Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se poate aplica numai contravenienţilor persoane
fizice.
ART. 7
(1) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social
al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a
contravenţiei nu prevede această sancţiune.
ART. 8
(1) Amenda contravenţională are caracter administrativ.
(2) Limita minimă a amenzii contravenţionale este de 25 lei, iar limita maximă nu poate depăşi:
a) 100 000 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin lege şi ordonanţă;
b) 50 000 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;
c) 5000 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor judeţene ori ale Consiliului
General al Municipiului Bucureşti;
d) 2 500 lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor,
municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(3) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislaţia în vigoare
se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepţia celor aplicate, potrivit legii, de autorităţile
administraţiei publice locale şi amenzilor privind circulaţia pe drumurile publice, care se fac venit
integral la bugetele locale.
(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare
se fac venit integral la bugetele locale.
ART. 16
(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde
este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele
personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale
contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost
săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la
evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se
sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare
producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din
minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de
exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.
(1^1) În cazul contravenienţilor cetăţeni străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni români cu
domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi numărul
paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent.
(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi
domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.
25 din 36
(6) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu
privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia,
precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă
contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile
sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-
verbal.
ART. 28
(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii
procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute
în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În
actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres.
Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare, iar termenul care se
sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul
primei zile de lucru următoare.
(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi Consemnaţiuni -
C.E.C. - S.A. sau la unităţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa
de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile autorităţilor administraţiei publice locale
ori ale altor instituţii publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea
pe a cărei rază acestea funcţionează, de cetăţenia, domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de
locul săvârşirii contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a
României. O copie de pe chitanţă se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin
poştă organului din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).
(3) Amenzile contravenţionale pot fi achitate şi prin intermediul instrumentelor de plată electronică în
cadrul Ghişeului virtual de plăţi, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei
Informaţiei, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Naţional. În acest caz:
a) achitarea unei amenzi contravenţionale se dovedeşte prin prezentarea extrasului de cont al
plătitorului sau a dovezii de plată emise de Ghişeul virtual de plăţi, aceasta specificând data şi ora
efectuării plăţii;
b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada
de plată emisă de Ghişeul virtual de plăţi către agentul constatator sau organul din care acesta face parte.
ART. 31
(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face
plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin
bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.
26 din 36
CAPITOLUL VI
RISCURI DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ
SPECIFICE UNITĂŢII
1. Noţiuni generale despre riscurile de accidentare şi îmbolnăviri profesionale

Riscul a fost definit în literatura de specialitate în domeniul securităţii muncii prin probabilitatea
cu care, într-un proces de muncă, intervine un accident sau o îmbolnăvire profesională, cu o anumită
frecvenţă şi gravitatea consecinţelor. Se ştie că existenţa riscului într-un sistem de muncă este datorată
prezenţei factorilor de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională. Prin urmare, elementele cu ajutorul
cărora poate fi caracterizat riscul sunt, de fapt, probabilitatea cu care acţiunea unui factor de risc poate
conduce la accident şi la gravitatea acţiunii factorului de risc asupra victimei.
În limbajul uzual securitatea este definită ca faptul de a fi la adăpost de orice pericol, iar riscul
(posibilitatea) de a ajunge în primejdie, pericol potenţial; prin urmare, securitatea şi riscul sunt două
noţiuni abstracte, contrare, care se exclud reciproc.
Pentru evaluarea riscului/securităţii este necesară parcurgerea următoarelor etape:
a) identificarea factorilor de risc din sistemul analizat;
b) stabilirea consecinţelor acţiunii asupra victimei, respectiv gravitatea lor;
c) stabilirea probabilităţii de acţiune al lor asupra executantului;
d) atribuirea nivelurilor de risc în funcţie de gravitatea şi probabilitatea consecinţelor acţiunii
factorilor de risc.
În condiţiile unui sistem de muncă real, aflat în funcţiune, nu există suficiente resurse (de timp,
financiare, tehnice etc) pentru ca să se poată interveni simultan asupra tuturor factorilor de risc de
accidentare şi îmbolnăvire profesională. Chiar dacă ar exista, criteriul eficienţei interzice o astfel de
acţiune. Din acest motiv, nici în cadrul analizelor de securitate nu se justifică luarea lor integral în
considerare.
Din multitudinea factorilor de risc a căror înlănţuire se finalizează potenţial cu un accident sau o
îmbolnăvire, factorii care pot reprezenta cauze finale, directe, sunt cei ai căror eliminare garantează
imposibilitatea producerii evenimentului, deci devine obligatorie orientarea studiului asupra acestora.
În acest context, identificarea factorilor de risc specifici activităţii din unitatea noastră s-a făcut
prin prisma componentelor procesului de muncă mijloace de producţie – sarcina de muncă – executant,
rezultatele fiind următoarele:
A. MIJLOACE DE PRODUCŢIE
1. Factori de risc mecanic
1.1 Mişcări periculoase:
1.1.1 Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:
-organe de maşini în mişcare (copiatoare, imprimante,
aparate telefonice tip fax);
-deplasări ale mijloacelor de transport.
1.1.2 Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale
mişcărilor funcţionale ale echipamentelor tehnice
1.1.3 Deplasări sub efectul gravitaţiei:
-alunecare;
-rostogolire;
-rulare pe roţi;
-răsturnare;
-cădere liberă.
1.2 Suprafeţe sau contururi periculoase:
-înţepătoare;
-tăioase;
-alunecoase.
2. Factori de risc termic
2.1 Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor;
27 din 36
2.2 Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor;
2.3 Flame.
3. Factori de risc electric
3.1 Curentul electric:
-atingere directă;
-atingere indirectă;
-tensiune de pas.
B. SARCINI DE MUNCĂ
1. Conţinutul necorespunzător al sarcinii de muncă în raport cu
cerinţele de securitate
1.1 Operaţii, reguli, procedee greşite;
1.2 Absenţa unor operaţii;
1.3 Metode de lucru necorespunzătoare.
2. Sarcina sub/supradimensionată în raport cu capacitatea
executantului
2.1 Solicitare fizică:
-efort static;
-poziţii de lucru forţate sau vicioase;
efort dinamic.
2.2 Solicitare psihică:
-ritm de muncă mare;
-decizii dificile în scurt timp;
-operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex;
-monotonia muncii.
C. MEDIUL DE MUNCĂ
1. Factori de risc fizic
1.1 Temperatura aerului:
-ridicată;
-scăzută.
1.2 Umiditatea aerului:
-ridicată;
-scăzută.
1.3 Curenţi de aer
1.4 Presiunea aerului
- ridicată
- scăzută
1.5 Zgomot
1.6 Iluminat
- nivel de iluminare scăzută
1.7 Radiaţii electromagnetice
- microunde
- de frecvenţă înaltă
- de frecvenţă medie
- de frecvenţă joasă
1.8 Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, surpări, prăbuşiri de teren
sau copaci, seisme etc.)
2. Factori de risc chimic
2.1 Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici
2.2 Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi
D. EXECUTANT
1. Acţiuni greşite
28 din 36
1.1 Executarea defectuoasă de operaţii
- comenzi
- manevre
- poziţionări
- fixări
- asamblări
1.2 Efectuarea de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă
- pornirea echipamentelor tehnice
- întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice
- alimentarea sau oprirea alimentării cu energie electrică
- deplasări, staţionări în zone periculoase
- deplasări cu pericol de cădere:
- de la acelaşi nivel:
- prin dezechilibrare
- prin alunecare
- prin împiedicare
- de la înălţime:
- prin păşire în gol
- prin dezechilibrare
- prin alunecare
Observaţii:
 indiferent de factorul de risc şi de evenimentul pe care-l poate genera,
consecinţele asupra executantului pot fi grupate după categoriile definite prin lege (incapacitate
temporară de muncă, invaliditate, deces);
 pentru fiecare factor de risc se poate afirma cu certitudine care este consecinţa
sa maximă posibilă;
 factorii de risc se vor diferenţia între ei prin faptul că fiecare conduce cu altă
probabilitate la producerea unui accident/îmbolnăvire;
 fiecărui factor de risc i se poate asocia un cuplu de elemente caracteristice,
gravitate – probabilitate; iar pentru fiecare se va stabili un nivel de risc;
 în practică trebuie admise o limită de risc minim, respectiv un nivel al riscului
diferit de zero, dar suficient de mic pentru a se considera că sistemul de muncă este sigur, ca şi o limită
de risc maxim, care să fie echivalentă cu un nivel atât de scăzut de securitate, încât să nu mai fie permisă
funcţionarea sistemului.
2. Riscuri de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice unităţii
29 din 36
În funcţie de factorii de risc identificaţi în cadrul unităţii noastre s-au stabilit o serie de măsuri
preventive după cum urmează:
LOCUL DE MUNCĂ: sectorul tehnico-administrativ (birouri)

Componenţa Indicarea Forma concretă de
sistemului de riscului de manifestare a factorului de Măsuri de prevenire
muncă accidentare risc
-organizarea ergonomică a
-prindere degete la închiderea
spaţiului din birouri;
sertarelor birourilor;
-evitarea unor suprapuneri
-răsturnări fişete sau dulapuri
multiple de obiecte de
cu prinderea unor părţi ale
mişcări mobilier fără o asigurare
corpului între două suprafeţe;
periculoase corespunzătoare;
-împiedicări de diferite
-adoptarea unei poziţii
elemente de mobilier;
corecte la masa de lucru;
-loviri cu uşa la intrarea-
-evitarea deschiderii-
ieşirea din încăperi.
închiderii bruşte ale uşilor.
-folosirea lamelor introduse
-tăieturi la degete în
Mijloace de în dispozitive de protecţie;
momentul utilizării cuţitului
producţie: -aranjarea obiectelor tăioase
de mână sau a lamei pentru
-elemente de sau ascuţite în
tăierea hârtiei;
mobilier; compartimente separate din
-înţepături provocate de
-ustensile de suprafeţe sertarele birourilor,
aşchiile din mână sau de
birou înţepătoare dulapurilor şi fişetelor;
vârful creionului în momentul
sau tăietoare -adoptarea unei poziţii
ascuţirii;
corespunzătoare în
-răniri în piesele de mobilier
momentul ascuţirii
ale căror margini nu sunt
creioanelor sau tăierii
netede sau sunt crăpate, se
hârtiei.
mişcă sau prezintă defecţiuni.
-verificarea izolaţiei
cordoanelor de alimentare;
curent electric -electrocutare prizele vor fi verificate
pentru a nu avea elemente
deteriorate.
-asigurarea ventilaţiei
naturale sau mecanice fără
Mediul de muncă temperatura -temperatură ridicată vara expunerea corpului în
curenţi de aer care să
provoace îmbolnăviri
-orientarea meselor de lucru
astfel încât să poată fi
utilizat cât mai eficient
-scăderea acuităţii vizuale şi iluminatul natural;
iluminatul
chiar pierderea vederii -folosirea lămpilor de birou;
-asigurarea unui iluminat
artificial corespunzător
Sarcinile de solicitare -ritm de muncă prea mare; -organizarea judicioasă a

muncă psihică -monotonia muncii timpului de lucru cu
respectarea programului de
pauze;
-evitarea lucrului în salturi;
30 din 36
-asigurarea unui mediu
ambiant plăcut care să
menţină tonusul pentru
lucru;
-evitarea situaţiilor
tensionate.
LOCUL DE MUNCĂ: sectorul de prelucrare automată a datelor, încăperile cu aparatură

de multiplicat
Componenţa Indicarea Forma concretă de
sistemului de riscului de manifestare a factorului de Măsuri de prevenire
muncă accidentare risc
-se interzice a se umbla la
instalaţii, aparate sau
tablouri electrice;
-este interzis să se folosească
-electrocutare prin atingere prize defecte, cabluri rupte,
curent electric
directă sau indirectă cu izolaţia deteriorată sau
Mijloace de fără ştechere;
lucru: -personalul va fi instruit din
-elemente de punct de vedere al utilizării
mobilier; aparatelor acţionate electric.
- aparate electrice -personalul care lucrează în
şi electronice; aceste locuri de muncă este
-copiatoare. dator să respecte regulile
-deplasări cu pericol de
specifice lucrului în birouri;
mişcări cădere de la acelaşi nivel prin:
-se vor evita mişcările
periculoase alunecare, dezechilibrare sau
bruşte;
împiedicare
-ordinea interioară trebuie să
asigure condiţiile unei
mişcări normale.
-asigurarea ventilaţiei
naturale sau mecanice fără
expunerea corpului în
-căldura excesivă în timpul
temperatura curenţi de aer care să
verii
provoace îmbolnăviri;
-reducerea acţiunii surselor
Mediul de muncă
de căldură exterioare.
-folosirea ecranelor de
protecţie pentru tehnica de
potenţialul
-încărcarea electrostatică calcul;
electrostatic
-utilizarea unor
descărcătoare electrostatice.
-îmbinarea armonioasă a
muncii cu repausul;
solicitare -surmenaj;
Sarcinile de -asigurarea unui mediu
fizică sau -stres;
muncă ambiant plăcut;
psihică -oboseală.
-organizarea ergonomică a
locului de muncă.
31 din 36
CAPITOLUL VII
MĂSURI LA NIVELUL UNITĂŢII PRIVIND ACORDAREA PRIMULUI
AJUTOR, STINGEREA INCENDIILOR ŞI EVACUAREA LUCRĂTORILOR
1. Măsuri la nivelul unităţii privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare
a. Personalul autorizat desemnat pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare a
personalului unităţii:
- medic Cornelia Boală
2. Măsuri la nivelul unităţii pe linia apărării împotriva incendiilor

(normele interne prevăzute la nivelul întreprinderii, instrucţiuni proprii PSI)
Art. 7. - Întregul personal este obligat să cunoască şi să respecte cu stricteţe regulile şi măsurile de
apărare împotriva incendiilor, să fie în măsură să pună în funcţiune şi să mânuiască materialele şi
mijloacele de stingere a incendiilor din dotare şi să participe la salvarea persoanelor şi a bunurilor
materiale aflate în pericol.
Art. 8. - Comandanţii/şefii unităţilor militare sunt obligaţi să asigure instruirea întregului personal
pe linia apărării împotriva incendiilor, să verifice şi să se convingă că regulile şi măsurile necesare de
protecţie au fost transmise şi înţelese corect, iar în cazul în care acestea nu se respectă, să dispună
aplicarea sancţiunilor prevăzute de actele normative în vigoare.
Art. 11. - La structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, direcţii,
comandamente, instituţii militare de învăţământ, şcoli de aplicaţie, unităţi şi formaţiuni militare,
apărarea împotriva incendiilor se organizează, coordonează, conduce şi controlează prin cadre tehnice
atestate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor şi formaţiuni proprii de intervenţie,
prevăzute în statele de organizare sau prin cumul de responsabilităţi, în funcţie de natura/nivelul riscurilor
de incendiu, mărimea cazărmii şi natura activităţilor desfăşurate.
Art. 20. - (1) Responsabilul cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor se numeşte prin ordin
de zi pe unitate, de către comandantul/şeful unităţii militare.
(2) Cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor se numeşte în funcţia
prevăzută în statul de organizare a unităţii, în conformitate cu competenţele în vigoare, de numire în
funcţie a personalului Ministerului Apărării.
Art. 21. - (1) În cazarma în care sunt dislocate mai multe unităţi militare, comandantul/şeful fiecărei
unităţi militare numeşte prin ordin de zi pe unitate responsabilul cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor sau, după caz, în funcţia prevăzută în statul de organizare a unităţii, cadrul tehnic.
(2) Activitatea acestora va fi coordonată de cadrul tehnic/responsabilul cu atribuţii în domeniul
apărării împotriva incendiilor, subordonat comandantului cazărmii.
Art. 26. - Ofiţerul de serviciu pe unitate are următoarele obligaţii privind apărarea împotriva incendiilor:
a) să conducă acţiunea formaţiunii proprii de intervenţie până la sosirea cadrului
tehnic/responsabilului cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, comandantului unităţii
şi/sau detaşamentului I.S.U.J.;
b) să cunoască şi să fie în măsură să pună în practică planul de apărare împotriva incendiilor;
c) să controleze funcţionarea sistemelor şi instalaţiilor de avertizare şi alarmare împotriva
incendiilor;
d) să verifice prezenţa şi pregătirea pompierului de serviciu şi a personalului care încadrează
formaţiunea proprie de intervenţie;
e) să controleze după terminarea programului spaţiile unităţii, în vederea depistării eventualelor
nereguli, cauze potenţiale şi pericole ce pot determina producerea unor incendii;
f) să consemneze în procesul-verbal de predare-primire a serviciului de zi pe unitate, deficienţele
privind apărarea împotriva incendiilor care nu au fost remediate pe loc.
Art. 27. - Şefii de compartimente, sectoare de activitate, secţii, birouri, ateliere, depozite, magazii şi
comandanţii de subunităţi au, pentru activităţile pe care le coordonează şi pentru bunurile, clădirile,
spaţiile, instalaţiile tehnologice pe care le utilizează şi/sau gestionează, următoarele obligaţii:
a) întocmesc, supun verificării şi aprobării instrucţiuni proprii de apărare împotriva incendiilor
pentru locurile de muncă din zona de responsabilitate, urmăresc însuşirea şi verifică respectarea acestora
de către personalul din subordine;
32 din 36
b) întocmesc şi asigură aplicarea planurilor de protecţie împotriva incendiilor compuse din:
organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de muncă, planul de evacuare a persoanelor,
planul de depozitare şi de evacuare a materialelor combustibile/periculoase, planul de intervenţie detaliat
la locul de muncă;
c) verifică toate spaţiile la terminarea programului de lucru şi dispun înlăturarea cauzelor ce pot
provoca incendii;
d) asigură instruirea periodică, pe schimb, la locul de muncă, la intervalele de timp stabilite prin
ordin de zi, privind apărarea împotriva incendiilor, pentru personalul din subordine şi verifică însuşirea
instructajului, iar după caz, execută instructajul persoanelor din afara unităţii, care îşi desfăşoară
activitatea temporar în zona sa de responsabilitate;
e) elaborează documentaţia pentru instructaje;
f) organizează în colaborare cu cadrul tehnic/responsabilul cu atribuţii în domeniul apărării
împotriva incendiilor exerciţii de alarmare, evacuare şi intervenţie în zona de responsabilitate;
g) urmăresc nivelul de asigurare şi solicită dotarea conform prezentelor norme cu mijloace tehnice
de stins incendii a locurilor de muncă din subordine;
h) asigură măsurile specifice în caz de lucru cu foc deschis;
i) fac propuneri comandantului/şefului unităţii pentru sancţionarea personalului din subordine, în
cazul nerespectării normelor şi instrucţiunilor proprii de apărare împotriva incendiilor;
j) participă la întocmirea documentaţiei pentru avizarea/autorizarea privind securitatea la incendiu,
pentru zonele pe care utilizează.
Art. 30. - Personalul unităţilor militare este obligat:
a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă sub orice
formă, de comandatul/şeful unităţii sau de persoanele desemnate de către acesta;
b) să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele
potrivit instrucţiunilor tehnice şi a normelor proprii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă;
c) să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate la sistemele şi instalaţiile de
apărare împotriva incendiilor;
d) să raporteze imediat după constatare şefului sectorului de activitate, orice încălcare a normelor
de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu,
precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;
e) să colaboreze cu cadrul tehnic/responsabilul cu atribuţii în domeniul apărării împotriva
incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
f) să acţioneze în conformitate cu prevederile din planul de apărare împotriva incendiilor la locul
de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu;
g) să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare
la producerea incendiilor.
Art. 36. - Organizarea apărării împotriva incendiilor în unităţile Ministerului Apărării se asigură prin:
a) dotarea, conform normelor, cu mijloace tehnice de stins incendii şi asigurarea funcţionării
acestora la parametrii proiectaţi;
b) întocmirea „Planului de apărare împotriva incendiilor”;
c) planificarea şi executarea controalelor proprii periodice, în scopul depistării, cunoaşterii şi
înlăturării oricăror stări de pericol, care pot favoriza iniţierea sau dezvoltarea incendiilor;
d) analizarea trimestrială a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;
e) organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;
f) îndeplinirea criteriilor şi cerinţelor pentru avizarea/autorizarea privind securitatea la incendiu;
g) emiterea de ordine şi dispoziţii ale comandantului/şefului unităţii, prin care se stabilesc
atribuţiile şi răspunderile personalului din subordine, în părţile ce-i revin, pe linia apărării împotriva
incendiilor;
h) elaborarea, aprobarea şi transmiterea documentelor şi evidenţelor specifice privind apărarea
împotriva incendiilor;
i) asigurarea pregătirii, instruirii şi antrenării personalului, pentru cunoaşterea şi aplicarea
normelor de prevenire şi stingere a incendiilor;
j) realizarea unui sistem operativ de observare, anunţare şi alarmare, în cazul producerii unui
incendiu;
33 din 36
k) reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor, în relaţiile generate de
contracte/convenţii şi altele;
l) asigurarea formularelor tipizate;
m) reglementarea fumatului şi folosirii focului deschis.
Art. 58. - Ordinul de zi emis de comandantul/şeful unităţii privind apărarea împotriva incendiilor se
referă la:
a) modul de organizare şi responsabilităţile privind apărarea împotriva incendiilor;
b) numirea responsabilului cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;
c) constituirea formaţiunii proprii de intervenţie;
d) organizarea instruirii personalului, respectiv cine execută, la ce intervale de timp, cine
verifică/aprobă tematicile de instructaj;
e) măsurile speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase şi
pentru sezonul rece;
f) măsurile proprii de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi
depozitarea substanţelor periculoase specifice unităţii;
g) reglementarea focului deschis şi a fumatului;
h) răspunderile ce le revin în domeniul apărării împotriva incendiilor, utilizatorilor care folosesc
temporar, prin antrepriză, închiriere, cedarea dreptului de folosinţă şi altele, a bunurilor imobile din
patrimoniul unităţii;
i) sistarea lucrărilor de construcţii/oprirea funcţionării sau utilizării construcţiilor/ amenajărilor în
cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu.
Art. 61. - Documente gestionate de conducătorii locurilor de muncă:
a) fişele individuale de instructaj pentru personalul din subordine;
b) documentaţiile pentru instruirea personalului din subordine;
c) instrucţiunile proprii de apărare împotriva incendiilor la locurile de muncă -exemplarul afişat;
d) formularele tipărite şi afişate, reprezentând organizarea apărării împotriva incendiilor la
locurile de muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 27.
Art. 62. - (1) Documentele aflate la ofiţerul de serviciu pe unitate sunt:
a) sinopticul activităţilor desfăşurate de personalul din serviciul de zi, în caz de incendiu;
b) planul de analiză şi acoperire a riscurilor al unităţii administrativ-teritoriale/ oraş/comună, dacă
unitatea are responsabilităţi în acest sens;
c) planul de apărare împotriva incendiilor.
(2) Planul de apărare împotriva incendiilor conţine:
a) fişa operativă de stingere a incendiilor, conform modelului prevăzut în anexa nr. 28;
b) planul de intervenţie întocmit în colaborare cu reprezentanţii formaţiunii zonale I.S.U.J.,
conform modelului prevăzut în anexa nr. 29;
c) planul de cooperare întocmit cu alte unităţi/formaţiuni din zona de dispunere a unităţii, conform
modelului prevăzut în anexa nr. 30;
d) planurile de evacuare a persoanelor şi materialelor, conform modelului prevăzut în anexa nr.
31.
Art. 72. - Instruirea personalului în domeniul apărării împotriva incendiilor se face la angajare şi periodic,
realizându-se prin următoarele categorii de instructaje:
a) instructajul introductiv general;
b) instructajul specific locului de muncă;
c) instructajul periodic;
d) instructajul pe schimb, acolo unde situaţia o impune;
e) instructaj special pentru lucrări - activităţi periculoase;
f) instructajul la recalificarea profesională;
g) instructajul pentru personalul din afara instituţiei.
3. Măsuri la nivelul unităţii pentru evacuarea lucrătorilor
Extras din Planul de evacuare a persoanelor/materialelor

1. Date de identificare: Turnătorie
34 din 36
Căile de acces, evacuare şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia
- Scările de acces dispuse în pavilioanele A, B, C, D şi pavilionul „Panduri”.
Locul/locurile de adunare a persoanelor în caz de incendiu
Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu
3. Concepţia de organizare a evacuării persoanelor/bunurilor
Mijloacele prin care se realizează anunţarea (alertarea) persoanelor ce răspund de executarea şi
dirijarea evacuării în caz de incendiu.
- sistemul de alarmare al unităţii;
- voce.
a.Responsabil cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor:
- Nae Pîrjol
Bază: art. 20 şi 58 din Ordinul ministrului apărării nr. M. 111/11.11.2008 pentru aprobarea
“Normelor de apărare împotriva incendiilor în Ministerul Apărării”.
b. Responsabilul pentru efectuarea instructajului introductiv general în domeniul
apărării împotriva incendiilor:
- Nae Pîrjol
Bază: art. 76-81 şi anexa nr. 32 din Ordinul ministrului apărării nr. M. 111/11.11.2008
pentru aprobarea “Normelor de apărare împotriva incendiilor în Ministerul Apărării”.
Responsabilii pentru efectuarea instruirii la locul de muncă şi instruirii periodice pe linia
securităţii şi sănătăţii în muncă precum şi a instructajului specific locurilor de muncă şi
instructajului periodic în domeniul apărării împotriva incendiilor sunt şefii locurilor de muncă
conform statului de organizare a unităţii
Nominalizarea persoanelor care au atribuţii în ceea ce priveşte evacuarea/bunurilor pentru
fiecare nivel în parte:
Personalul desemnat cu alarmarea şi evacuarea lucrătorilor:
- Bogdan Ologu (administrator) – pentru alarmarea lucrătorilor şi evacuarea din
Turnătorie;
Personalul desemnat cu anunţarea serviciilor de urgenţă:
- Bogdan Ologu - pompieri;
- Octavian Pavel – serviciul de ambulanţă.
Personalul desemnat pentru oprirea echipamentelor de muncă în caz de constatare a stării de
pericol grav şi iminent:
- George Pană;
- Ovidiu Dudă
Administratorii de pavilioane se ocupă de întocmirea listelor celor prezenţi la locul de adunare
amenajat şi marcat corespunzător şi de ordinea în care urmează să se facă evacuarea persoanelor
şi a bunurilor, în funcţie de valoarea lor şi de vulnerabilitatea la incendiu.
4. Organizarea evacuării persoanelor/bunurilor
Se întocmeşte, pentru fiecare nivel la care se află persoane sau bunuri necesar a fi evacuate,
schiţa nivelului, pe care se specifică numărul nivelului şi numărul maxim al persoanelor ce pot fi
la un moment dat pe nivel şi se marchează prin simbolurile corespunzătoare căile de evacuare,
încăperile/locurile în care se află persoane/substanţe periculoase sau bunuri de evacuat.
Se stabilesc traseele pe care se face evacuarea persoanelor, pe cât posibil, urmărindu-se ca
evacuarea persoanelor să se facă pe alte căi decât cele destinate evacuării materialelor şi astfel
stabilite încât să nu îngreuneze intervenţiile pompierilor.
Măsurile de siguranţă care trebuie luate la efectuarea evacuării persoanelor şi a materialelor care
prezintă pericol deosebit (explozivi, recipiente pentru gaze sau lichide sub presiune) ori a
materialelor cu deosebită valoare sau care se deteriorează uşor sub efectele temperaturii (aparate
de precizie şi altele asemănătoare)
Numărul şi locul în care se află mijloacele de iluminat mobile, de transport, precum şi alte
materiale auxiliare necesare pentru efectuarea evacuării.
Instrucţiuni de urmat în caz de incendiu
Locul/locurile de adunare a persoanelor de pe nivelul respectiv
35 din 36
Locul/locurile de evacuare a bunurilor în caz de incendiu.
Întocmit
Lucrător desemnat cu S.S.M.
ing. Cătălin Cioroiu
36 din 36

15 Documentar IIG

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

15 Documentar IIG

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S.C. ALBEST S.R.L.

Nr. 99 din 15.02.2013

Cap. I. Programul instruirii introductiv-generale................................….. pag. 6

Cap. II. Generalităţi privind procesul de muncă.........................................pag. 7

Cap. III. Date de identificare a societăţii .....................................................pag. 9

Cap. IV. Legislaţia în vigoare pe linie de securitate şi sănătate în

Cap. V. Consecinţe posibile ale necunoaşterii şi nerespectării legislaţiei

Cap. VI. Riscuri de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice

Cap. VII. Măsuri la nivelul unităţii privind acordarea primului

Pregătirea şi instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este parte integrantă a

1. Denumirea unităţii: S.C. ALBEST S.R.L.

DIRECTOR DE DIRECTOR DIRECTOR

A. Legislaţia U.E. privind securitatea şi sănătatea în muncă

3 – 89/656/CEE – utilizare EIP

4 – 90/269/CEE – manipularea manuală a

5 – 90/270/CEE – activităţi cu VDT

6 – 90/394/CEE – agenţi cancerigeni

DIRECTIVA 7 – 90/679/CEE; 93/88/CEE – agenţi biologici

10 – 92/85/CEE – lucrătoare gravide

11 – 92/91/CEE – ind. extractivă prin foraj

12 – 92/104/CEE – ind. extractivă de

13 – 93/103/CEE – nave de pescuit

1 – 82/605/CEE – plumb metallic şi

5 – 91/322/CEE – valori limită

LEGISLAŢIA SECUNDARĂ: M.M.P. şi

INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

Principalele acte normative în vigoare la nivel naţional:

2. Structura sistemului legislaţiei de bază

3. Persoanele şi organele care realizează măsurile de securitate şi sănătate în muncă

4. Obligaţiile generale ale angajatorilor

5. Obligaţiile serviciului intern de prevenire şi protecţie

7. Îndrumarea şi controlul realizării securităţii şi sănătăţii în muncă

8. Principalele acte normative care reglementează securitatea şi sănătatea în muncă în România

a. Extras din Constituţia României din 31.10.2003

CAP. 5 Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

C. Principalele regulamente, instrucţiuni care reglementează activitatea de securitate şi sănătate

1. Reglementări privind asigurarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă

a. SSM-1/2008, Instrucţiuni privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de protecţie a muncii în

3. Reglementări privind concediul suplimentar de odihnă

4. Reglementări privind programul redus de lucru

5. Reglementări privind acordarea echipamentului de protecţie

6. Reglementări privind alimentaţia de protecţie

7. Reglementări privind materialele igienico-sanitare

Accidentarea care produce incapacitate temporară de muncă şi determină întreruperea activităţii

1. Noţiuni generale despre riscurile de accidentare şi îmbolnăviri profesionale

LOCUL DE MUNCĂ: sectorul tehnico-administrativ (birouri)

Sarcinile de solicitare -ritm de muncă prea mare; -organizarea judicioasă a

LOCUL DE MUNCĂ: sectorul de prelucrare automată a datelor, încăperile cu aparatură

2. Măsuri la nivelul unităţii pe linia apărării împotriva incendiilor

3. Măsuri la nivelul unităţii pentru evacuarea lucrătorilor

Extras din Planul de evacuare a persoanelor/materialelor

ing. Cătălin Cioroiu

S-ar putea să vă placă și