UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 6

ELEMENTE DE CONSTRUCŢII (II) – Pereţi;

Uşi şi ferestre

Cuvinte cheie: elemente de construcţii, pereţi, uşi pentru adăposturi, ferestre pentru
adăposturi

Rezumat: În această unitate de învățare sunt prezentate cunoștințele nece-

sare inginerilor zootehniști privind principalele tipuri de pereți, uși
și ferestre folosite în realizarea construcțiilor zootehnice.

Durata medie de parcurgere a unității de studiu este de 2 ore

3.2. PEREŢI
Pereţii sunt elemente de construcţie verticale care închid clădirile la ex-
terior şi le compartimentează la interior. Ei au rol de izolare termică şi fonică
a încăperilor şi pot fi suportul altor elemente de construcţie sau al instalaţiilor.

3.2.1. Clasificarea pereţilor

– după rolul în construcţie:

 pereţii de rezistenţă (portanţi) pot prelua şi încărcările transmise de
alte elemente de construcţie (planşee, acoperiş);
 pereţii de umplutură (purtaţi) îndeplinesc numai un rol de delimitare a
încăperilor şi nu suportă decât greutatea proprie.
– după modul de execuţie:
 pereţii turnaţi pe loc pot fi executaţi din lut sau beton;
 pereţii zidiţi (ziduri) se realizează din cărămidă, blocuri mici de zi-
dărie (ceramice, din beton cu agregate uşoare, din B.C.A. etc.) sau din
piatră naturală;
 pereţii montaţi se construiesc din elemente prefabricate (din beton
armat, B.C.A., lemn, metal, azbociment, materiale plastice, sticlă etc.).
– după poziţia în construcţie:
 exteriori (de închidere);
 interiori (despărţitori).

31
 3.2.2. Pereţi din zidărie (ziduri)

Zidurile (figura 3.7) pot fi realizate din: cărămidă, blocuri mici cu goluri
(ceramice, din beton de zgură etc.), blocuri din BCA, piatră naturală etc.

rost vertical discontinuu

6
EXT. 4
5 INT.
6
5
3 7
4
9
3

2 8
2

1 1
Secţiune longitudinală Secţiune transversală

Fig. 3.7 – Perete din zidărie (zid): 1 – pământ natural; 2 – fundaţie din beton
simplu, B50; 3 – hidroizolaţie; 4 – zidărie din cărămidă sau blocuri mici; 5 – rosturi
umplute cu mortar; 6 – tencuială; 7 – pardoseală; 8 – trotuar; 9 – dop de bitum

Pereţii din zidărie de cărămidă se construiesc prin aranjarea (ţeserea)

cărămizilor într-o anumită ordine şi asigurarea legăturii între ele cu mortar.
Ţeserea cărămizilor se face în aşa fel încât să se evite formarea de rosturi
verticale continue.
Pereţii din cărămidă au o serie de avantaje, cum ar fi: au rezistenţe me-
canice şi durabilitate suficient de mari, se comportă bine din punct de vedere
termic, pentru execuţie nu este nevoie de muncitori de înaltă calificare etc.
Dintre dezavantaje, pot fi amintite: au greutate mare şi necesită multă mano-
peră.
Grosimea pereţilor din cărămidă este dictată de destinaţia lor:
 zidurile despărţitoare: ½ cărămidă plină ( 12,5 cm);
 zidurile interioare de rezistenţă: o cărămidă plină ( 25 cm);
 zidurile exterioare au o grosime care se alege ţinându-se cont de
necesitatea realizării unei izolări termice corespunzătoare, în diferitele zone
climaterice ale ţării: minim 1 ½ cărămizi pline ( 37,5 cm) sau o cărămidă cu
goluri ( 25 cm).

Utilizarea blocurilor mici cu goluri şi a celor din BCA pentru realizarea

zidăriilor prezintă cel puţin două avantaje:
 prin dimensiunea lor mare (echivalentă cu cea a 6 … 8 cărămizi)
permit mărirea vitezei de execuţie şi reducerea consumului de mortar de zi-
dărie;
32
  având un volum mare de goluri conduc la realizarea unor ziduri mai
uşoare şi cu calităţi termice superioare pereţilor din cărămidă.
Zidurile din piatră naturală au avantajul că se execută cu materiale loca-
le, dar, datorită capacităţii în general reduse de izolare termică a rocilor, ele
au o grosime şi o greutate mare. Execuţia acestor ziduri este pretenţioasă şi
necesită un volum mare de manoperă.
Între fundaţie şi zidărie se prevede o hidroizolaţie (din carton asfaltat li-
pit cu bitum, folie din polietilenă etc.) care întrerupe ascensiunea prin capilari-
tate a apei din sol, prevenind astfel apariţia fenomenului de igrasie în pereţi.
Zidăria se tencuieşte pe ambele feţe.
La partea superioară a zidurilor se toarnă centuri din beton armat care
au rolul de a le consolida. La pereţii de rezistenţă, pe centuri se reazemă
planşeele şi şarpantele acoperişurilor, de la care preiau încărcările şi le
transmit, repartizându-le uniform, zidurilor.
Atunci când aceste încărcări au valori mari, depăşind capacitatea por-
tantă a zidurilor, în planul pereţilor se realizează stâlpi (de obicei, din beton
armat) care preiau parţial sau integral aceste încărcări. Pentru ca în dreptul
stâlpilor să nu scadă rezistenţa termică a peretelui, se vor prevedea, la faţa
exterioară, izolaţii termice (spume poliuretanice rigide, BCA etc.).
Goluri în zidărie. În ziduri trebuie lăsate goluri (fig. 3.8) pentru amplasa-
rea uşilor, ferestrelor, prizelor de aer etc.

 15 cm Fig. 3.8 – Gol în zidărie: 1 – zid;

2 – mortar de ciment pentru poza-
3 2 rea buiandrugului; 3 – buiandrug
1

Pentru ca deasupra golurilor să se poată continua zidăria, pentru susţi-

nerea acesteia se folosesc nişte elemente de rezistenţă numite buiandrugi.
Aceştia se realizează din beton armat, lemn sau oţel.
La adăposturile în care sunt cazate animale mai sensibile la variaţiile de
temperatură se pot adopta şi soluţii de pereţi din zidărie prevăzuţi cu izolaţii
termice suplimentare. Aceste izolaţii se aplică la faţa exterioară a peretelui,
putând fi realizate din: plăci din BCA, spume rigide din poliuretan etc. Pot fi
construiţi şi pereţi constituiţi din două rânduri de cărămidă (unul la interior,
gros de o cărămidă, cu rol de rezistenţă şi celălalt la exterior, gros de ¼ sau
½ cărămidă, cu rol de protecţie), între care sunt incluse straturi cu rol termoi-
zolant.

3.2.3. Pereţi prefabricaţi

Aceşti pereţi se construiesc prin montarea pe şantiere a unor panouri
de perete produse în fabrici specializate, mărindu-se astfel viteza de execuţie
şi crescând calitatea lucrărilor.
33
 De obicei, aceşti pereţi se execută în mai multe straturi, fiecare strat
având un rol bine definit: de rezistenţă, de protecţie împotriva acţiunii factori-
lor fizico-chimici din exteriorul şi interiorul clădirii, de izolare termică şi fonică,
de barieră contra vaporilor etc.
În planul pereţilor trebuie realizat un schelet de rezistenţă, format din
grinzi orizontale şi din stâlpi, de care panourile de perete se fixează prin: su-
dură, împănare, şuruburi etc.
Pereţii din panouri mari de beton armat au,
1 2 3 1
de obicei, şi rol de rezistenţă (panouri portante).
Pentru pereţii interiori, dacă nu se pun probleme
de izolare fonică, se folosesc panouri realizate
dintr-un singur strat din beton armat.
Panourile pentru pereţi exteriori (fig. 3.9) EXT. INT.
sunt alcătuite din două straturi de beton armat,
între care se găseşte un miez termoizolant (pâslă
minerală, BCA, granulit, polistiren expandat etc.).
Pentru a se preveni umezirea termoizolaţiei de
către vaporii de apă care difuzează din interiorul
clădirii, se prevăd bariere de vapori (carton asfal- Fig. 3.9 – Panou prefabri-
tat lipit cu bitum, folii de polietilenă etc.). cat, din beton armat:
Fixarea panourilor de celelalte elemente ale 1 – straturi din beton armat;
2 – termoizolaţie; 3 – bari-
clădirii se face prin sudura mustăţilor de armătură eră de vapori
care ies din panou şi, apoi, prin monolitizarea cu
beton a rosturilor.
Pereţii din fâşii din BCA sunt neportanţi, având doar un rol de închidere,
la exterior, sau de compartimentare, la in-
terior, a unei clădiri. Se realizează din fâşii 2 1 3
de beton celular autoclavizat, slab armate,
a căror lungime corespunde cu înălţimea
peretelui.
Aceste fâşii (fig. 3.10) se aşează pe
un strat din mortar de ciment, întins pe so- 4
clul fundaţiei, şi se fixează, prin împănare EXT. INT.
sau sudură, de o grindă prevăzută la par- 5

tea superioară. 6
Deoarece BCA este un material sen- 7
sibil la umiditate, peretele se va proteja,
atât la interior cât şi la exterior, împotriva Fig. 3.10 – Perete din fâşii armate
acesteia. La exterior, protecţia se face, de din BCA: 1 – fâşie armată din BCA;
2 – barieră de vapori; 3 – placă ondu-
obicei, cu plăci ondulate din azbociment lată din azbociment; 4 – cârlig şi
sau cu plăci cutate sau ondulate din tablă şurub pentru fixarea plăcii ondulate;
5 – mortar de poză; 6 – hidroizolaţie;
zincată. Uzual, faţa interioară a acestor 7 – soclu din beton, cu termoizolaţie
pereţi se gletuieşte, aplicându-se apoi, pe
glet, un strat de vopsea impermeabilă.
Pereţii neportanţi din panouri uşoare termoizolante constituie o soluţie
la care, în prezent, se apelează din ce în ce mai mult, deoarece permit, atât
sporirea la maximum a vitezei de execuţie şi a calităţii lucrărilor, cât şi reali-
zarea unor clădiri foarte bine izolate termic. Industria oferă o gamă foarte di-
versificată de asemenea panouri.
34
 De obicei, în componenţa unor asemenea panouri de pereţi intră:
 un schelet de rezistenţă al panoului, format din rigle de lemn de
esenţă moale sau din profile de oţel, aluminiu sau materiale plastice;
 două straturi exterioare, care se execută, de regulă, din materiale du-
re, cu un grad ridicat de impermeabilizare: tablă
din oţel sau din aluminiu, plăci plane din azboci- 1 2 1
ment sau din materiale plastice, scânduri fălţuite
(lăcuite la exterior), plăci din PAL sau din PFL dur
(melaminate sau lăcuite la exterior) etc.
 un miez termoizolant, care poate fi realizat
dintr-un singur strat de material termoizolator sau
poate avea o structură compusă. Ca materiale
termoizolatoare, pot fi folosite: polistirenul expan-
dat, spumele poliuretanice, plăci semirigide din
vată minerală, PFL-ul poros etc. În structura pere-
telui pot fi incluse şi straturi termoizolatoare din Fig. 3.11 – Panou din
aer. Straturile de aer pot fi mărginite de folii din azbopan: 1 – plăci plane din
aluminiu sau din materiale plastice metalizate, ca- azbociment; 2 – izolaţie termi-
că din polistiren expandat
re au rolul de a reduce pierderile de căldură prin
radiaţie.
Din multitudinea de soluţii posibile pentru realizarea panourilor uşoare
pentru pereţi, în figurile 3.11 şi 3.12 sunt prezentate două asemenea soluţii:
un panou constituit din două plăci plane din azbo-
ciment care mărginesc un miez din polistiren ex- 1 2 3 4 1
pandat (azbopan), respectiv un panou care are în
componenţa sa mai multe straturi realizate din pro-
duse de lemn.
Panourile uşoare pot fi folosite pentru realiza-
rea pereţilor la orice adăpost pentru animale, cu
specificaţia că aceste panouri au, de regulă, o rezis-
tenţă mică la şoc şi de aceea trebuie luate măsuri ca-
re să nu permită animalelor mari să ajungă în contact
cu ele.
Din asemenea panouri se pot construi pereţi de- Fig. 3.12 – Panou din
montabili, adăposturile putându-se transforma, în sezo- lemn: 1 – PFL dur, lăcuit la
exterior; 2 – PFL poros;
nul cald, în construcţii de tip şopron. Aceasta face ca să 3 – strat de aer; 4 - PAL
se îmbunătăţească substanţial confortul animalelor ca-
zate.
Acelaşi lucru se poate obţine şi în cazul utilizării pereţilor de tip cortină.
Aceşti pereţi se realizează din prelate alcătuite din două foi impermeabile
(din pânză cauciucată, din materiale plastice cu armătură textilă etc.), între
care se prevede un strat termoizolator (de obicei, din spume poliuretanice
elastice). În sezonul cald aceste prelate se rulează la partea superioară a pere-
telui.

35
 3.3. UŞI ŞI FERESTRE
Uşile şi ferestrele fac parte din elementele de tâmplărie ale unei clădiri.
Tâmplăria cuprinde o parte fixă, numită toc, şi părţi mobile, numite canaturi.
Canatul mai poartă şi denumirea de foaie, la uşi şi de cercevea, la ferestre.
Tâmplăria se poate executa din lemn, metal sau materiale plastice, iar
pentru părţile fixe se poate folosi chiar şi betonul armat. La adăposturile pen-
tru animale se recomandă folosirea tâmplăriei din lemn de răşinoase, deoa-
rece nu este scumpă şi corespunde din punctul de vedere al izolării termice.

3.3.1. Uşi
Uşile permit accesul în clădiri şi circulaţia în interiorul acestora.
Numărul, poziţia şi dimensiunile uşilor sunt impuse de:
 necesităţile tehnologice privind circulaţia animalelor şi îngrijitorilor,
transportul furajelor, evacuarea dejecţiilor etc.;
 cerinţele de evacuare rapidă a animalelor din adăpost în cazul unor
calamităţi, impuse de normele privind paza contra incendiilor.
Numărul maxim de animale pentru care trebuie prevăzută o uşă este
de: 25 – pentru cai de reproducţie; 35 – pentru cai de muncă, bovine adulte
sau scroafe cu purcei şi vieri; 50 – pentru tineret bovin; 200 – pentru porci la
îngrăşat.
Lăţimea minimă a unei uşi se alege în funcţie de specia şi categoria de
animale cazate: 0,90 m – pentru porcine şi păsări; 1,50 m – pentru viţei de
până la 6 luni; 2,00 m – pentru celelalte categorii de taurine şi pentru cabali-
ne; 3,00 m – pentru turmele de oi.
Înălţimea uşilor prin care circulă animalele şi îngrijitorii este de 2,10 m,
cu excepţia uşilor destinate vacilor cu lapte unde se impune o înălţime de
2,60 m.
Dimensiunile uşilor care asigură accesul utilajelor tehnologice sunt dic-
tate de gabaritul acestora.
Pentru ca în cazul unor calamităţi (incendii, inundaţii, cutremure etc.),
să nu se blocheze uşile, acestea trebuie să se deschidă, în mod obligatoriu,
spre exterior. De asemenea, este interzisă plasarea de praguri sau trepte în
apropierea uşilor.
La adăposturile pentru animale se folosesc, de obicei, uşile pivotante
sau uşile glisante. La uşile pivotante (fig. 3.13 a şi b), deschiderea uşii este
asigurată cu ajutorul unor balamale dispuse pe o latură verticală a canatului,
iar la cele glisante (fig. 3.13 c), cu ajutorul unor role care se deplasează pe o
şină prevăzută la partea superioară a uşii.
După cum se vede în figura 3.13, alegerea tipului de uşă se face, de obi-
cei, în funcţie de lăţimea acesteia.
La uşi, o atenţie deosebită se va acorda problemelor legate de reduce-
rea pierderilor de căldură.

36
 Uşile trebuie să se închidă etanş, pentru a se evita formarea de curenţi
de aer în apropierea lor. La partea inferioară a uşilor se vor prevedea şorţuri
din fâşii de cauciuc, iar pe celelalte laturi, garnituri elastice din poliuretan.

Vederi din faţă

5
1
3 6

2
2
4 4

a) b) c)

Reprezentări schematice în secţiuni orizontale

exterior

L  1,00 1,00  L  2,00 L  2,00 m

Fig. 3.13 – Tipuri de uşi folosite la adăposturile pentru animale:

a) – uşă pivotantă cu un canat; b) – uşă pivotantă cu două canaturi; c) – uşă glisantă;
1) – toc; 2 – canat (foaie); 3 – balama; 4 – perete; 5 – şină; 6) – rolă

Este raţional ca uşile adăposturilor pentru animale să fie prevăzute cu

căptuşeli termoizolante.
În uşile glisante, care sunt de dimensiuni mari, se recomandă să fie
practicate uşi pivotante, late de circa 80 cm, care să asigure circulaţia îngriji-
torilor.

3.3.2. Ferestre
Ferestrele au două funcţii importante: iluminat şi ventilaţie.
În funcţie de numărul de straturi de geam, ferestrele pot fi:
 simple – cu un singur strat de geam;
 duble – cu două straturi de geam.
Pentru condiţiile de climă din ţara noastră, se impune folosirea, la adă-
posturile pentru animale, a ferestrelor cu geam dublu (fig. 3.14). Prin ferestre-
le simple, pierderile de căldură sunt de 2,25 ori mai mari decât prin ferestrele
duble. De asemenea, la ferestrele simple, probabilitatea de apariţie a con-
densului şi de îngheţare a acestuia este mai mare, ceea ce conduce la redu-
cerea eficienţei lor luminoase.
Suprafaţa totală a ferestrelor unui adăpost se stabileşte în funcţie de
mărimea suprafeţei pardoselii adăpostului şi de specia şi categoria de anima-
le cazate. Dimensiunile uzuale pentru ferestrele adăposturilor sunt: 0,90 ...
1,80 m, pentru lăţime şi 0,60 ... 0.90 m, pentru înălţime.

37
 7

2
2
1
4
EXT. INT. 1
5 b)

3 Fig. 3.14 – Fereastră cu geam dublu, basculantă, pentru adă-

6 posturi: a) – secţiune transversală; b) – vedere; 1) – cercevea;
2 – toc; 3 – balama; 4 – dispozitiv pentru reglarea deschiderii
a) ferestrei; 5 – două straturi de geam; 6) – perete; 7 – buiandrug

Înălţimea de la pardoseală (parapetul) la care se amplasează ferestrele

este de 1,50 ... 1,80 m. Acest parapet înalt permite o mai bună distribuţie a
luminii înspre zonele centrale ale adăpostului şi evită ca aerul rece care intră
prin ferestre să vină în contact direct cu animalele cazate.
La adăposturile pentru animale se recomandă folosirea ferestrelor bas-
culante, care au balamalele dispuse la partea de jos a cercevelei. Aceste fe-
restre permit direcţionarea fluxului de aer rece spre partea superioară a adă-
postului. Pentru reglarea debitului de aer admis, ferestrele vor fi prevăzute cu
mecanisme de limitare a deschiderii cercevelei.
În mod obligatoriu, ferestrele basculante se vor deschide spre interior,
pentru a se evita scurgerea apei din precipitaţii în interiorul adăpostului.

Întrebări:

1. Ce sunt pereţii şi care este rolul lor?

2. Care sunt criteriile de clasificare a pereţilor?
4. Cum se alcătuiesc pereţii din zidărie?
5. Ce sunt pereţii prefabricaţi şi care sunt soluţiile tehnice pentru adăposturile
de animale?
6. Pe ce criterii se bazează alegerea numărului, poziţiei, dimensiunilor şi a
tipurilor de uşi, la adăposturile pentru animale?
7. Cum se alcătuiesc ferestrele adăposturilor pentru animale?
8. Executaţi cu mâna liberă desenele din figurile 3.7 ... 3.14, introduceţi-le
într-un dosar şi prezentaţi-le la examen.

38