Copii străzii

1. Enumerați categoriile de copiii ai străzii.

a)Copii pe stradă - sunt cei care au o legătură permanentă cu familia, nu frecventează școala
și își petrec majoritatea timpului pe străzi, încercând să câștige bani, revenind în familiile lor
pentru a dormi.
b)Copii în stradă - sunt cei care întrețin relații sporadice cu familia. Pe măsură ce copiii se
integrează în subcultura străzii, investiția lor în relația cu familia se diminuează
corespunzător, ceea ce se explică prin faptul că sursa de stimulare, securitate afectivă și
identitate devine acum grupul informal.
c)Copiii străzii - sunt cei care au pierdut orice legătură cu familia sau cu instituția de ocrotire.
Adaptarea la condițiile vieții pe stradă le permite să supraviețuiască în condițiile în care nu au
deprinderi profesionale, nu au bani, nu au adăpost, nu au un plan organizat de acțiune și riscă
să fie exploatați, abuzați fizic și sexual.
d)Familii cu copii pe stradă - această categorie include adulți care, din diverse motive, își
pierd locuințele și ajung să trăiască cu copiii lor în stradă

2. Caracterizați succint viața în stradă a acestor copii.

După definiția adoptată de diferite organisme neguvernamentale, copilul străzii este orice
fetiță sau băiat care nu este suficient protejat, controlat sau îndrumat de adulți responsabili
și pentru care strada (în sensul cel mai amplu al termenului, care include locuințe abandonate
sau depozite de deșeuri) a devenit locuința obișnuită și mijlocul său de existență
Copiii străzii, numiți așa pentru că din diferite motive au ajuns să trăiască în stradă, plătesc
pentru greșelile părinților lor, fiind umiliți și alungați, trăind într-un mediu în care trebuie să
înfrunte o realitate crudă.
Unii cercetători au propus o clasificare a copiilor străzii în copii vagabonzi și copii
delincvenți. Copiii străzii mai sunt numiți și copii problemă, minori în pericol, copii fugari,
aurolaci, șobolanii din canale, spălătorii de parbrize, cerșetorii din tramvai și de la metrou.
Respinși adesea de societate, ei s-au retras în lumea lor, un spațiu al mizeriei și
neputinței, ostil prin regulile dure ale supraviețuirii.
Cele mai multe persoane care se află permanent în stradă au ajuns în această situație după ce
au fugit de acasă sau din centre de plasament, după ce au fost izgonite de acasă sau externate
din instituții de protecție. În cazul copiilor și tinerilor aflați temporar în stradă, starea de fapt
este următoarea: 28% dintre aceștia sunt plecați de acasă cu acordul părinților, iar alți aproape
20% afirmă că au fugit / au fost alungați de acasă sau din centre de plasament, locuind la
rude, prieteni sau alte situații asemănătoare.