Dispozitii generale

Codul deontologic reflectă particularităţile profesiunii, se bazează pe tradiţiile farmaciei

universale şi cuprinde responsabilităţile morale ale farmaciştilor. Oferă spre călăuză criteriile
etice în activitatea profesională şi este menit să contribuie la consolidarea prestigiului
farmacistului în societate, perfecţionarea activităţii farmaceutice în Republica Moldova.

1. Obligaţiunile generale ale farmaciştilor în societate

(1) Obligaţiuni generale

Farmacistul are obligaţiunea de a acorda asistenţă farmaceutică oricărei persoane

indiferent de naţionalitate, rasă, sex, statut social, religie sau convingeri politice.
Farmacistului îi revine răspunderea morală pentru activitatea sa faţă de pacienţi, colegi şi
soietate
.
Farmacistul exercită profesiunea sa cu respect pentru viaţă şi pentru persoana umana.

Datoria morală a farmacistului este de a asigura accesibilitatea şi inalta calitate a

asistenţei farmaceutice, utilizarea raţională a medicamentelor, altor produse farmaceutice şi
parafarmaceutice.

Farmacistul ca membru al comunităţii, trebuie să contribuie la informarea şi educarea

publicului în problemele sanitare, sociale şi ecologice, la combaterea toxicomaniei, bolilor
sexual transmisibile, dopaj ului.

In orice împrejurare farmacistul va avea un comportament corespunzător demnităţii

profesiunii. La absolvirea facultăţii farmaciştii au obligaţia legală de a depune Jurământul
Profesional.
Tine de datoria farmacistului de a propune în atenţia societăţii şi organelor mass-media
atât neajunsurile cât şi realizările în activitatea farmaceutică.
(2)Responsabilitatea şi independenţa profesională a farmacistului
iv “' Farmacistul are obligaţia să menţină prestigiul profesiei şi prioritatea cunoştinţelor sale în
domeniul medicamentului şi activităţii farmaceutice.
“în exercitarea funcţiilor sage farmacistul trebuie să-şi păstreze libertatea şi independenţa
“moraeă, eConomică şi profesională.

In orişice loc de mAuncăsiAorice funcţie ar exercita, farmacistul are Obligaţia de a indeplini

personal sarcmlle ce ik revin in acordarea asistenţei farmaceutice. Este interzisă incredintarea
obligaţiilor proprii altor persoane, cu excepţia înlocuitorilor legali.

Farmacistii nu are dreptul să-şi aplice cunoştinţele sale în scopuri antiumane. Unicul scop
al activităţii farmacistului trebuie să fie binele pacientului, fie şi în detrimentul propriilor
“avantaje economice.
FarmaClştu au obligaţia să-şi îmbogăţească necontenit pregătirea profesională prin cursuri
de-reciclare postuniversitare şi prin documentare din publicaţii de specialitate asupra noilor
Îşl'Îl'i'descoperiri în teoria şi practica farmaceutică.

Farmacistul trebuie să promoveze relaţii de bună colaborare cu Asociaţia Farmacistilor şi

Fiind membru al ei să achite la timp cotizaţia aprobată de Congresul Farmacistilor.

Respectarea principiilor eticii şi deontologiei farmaceutice.

In activitatea sa, inclusiv în domeniul marketingului şi publicităţii produselor

farmaceutice, farmacistul trebuie să respecte normele de deontologie şi normele etice de
promovare a medicamentelor în piaţa farmaceutică.

Principiile de bază în activitatea profesională trebuie să fie asigurarea inofensivităţii,

Teficacităţii, bunei calităţi şi accesibilitătii medicamentelor în procesul de tratament şi
respectarea normelor deontologice între partenerii din piaţa farmaceutică.

Relaţiile între farmacist şi pacient

Faicistul trebuie să respecte onoarea şi demnitatea pacientului, având obligatia de a asista
în“ mod egal toţi pacienţii fără discreditări, în ordinea solicitărilor acestora, cu exceptia-
prescriptiilor
medicale de urgenţă.
“i_iînmomentul eliberării produselor farmaceutice farmacistul trebuie să informeze pacientii
asupra actiunii
medicamentului (doză, mod de administrare, formă medicamentoasă, durata păstrării
iri-cazul în care cererea pacientului nu poate să fie onorată, farmacistul trebuie să-l îndrumeze
la
farmacia cea mai apropiată în măsură să-l asigure cu medicamentele de care are nevoie.
făşPentru a se asigura păstrarea în taină a informaţiei profesionale farmacistii nu vor discuta
gtinpubhc despre bolile pacienţilor şi tratamentul lor.
Eliberarea medicamentelor fară prescripţie medicală se va efectua în baza actelor normative
în limita competenţei sale trebuie să acorde ajutor de urgenţă bolnavilor, în

Relatiile farmacistului cu medicul

Profesiunea de farmacist este incompatibilă cu profesiunea de medic şi invers
-medic este incompatibilă cu profesiunea de farmacist. Astfel, farmacistul nu are dreptul
“să dea consultatie medicale, iar medicul nu are dreptul să acorde asistenţă farmaceutică. P
Relaţiile între farmacist şi medic trebuie să se bazeze pe colaborare în interesul pacienţilor.
Farmacistul trebuie să se abţină de la orice act, care ar aduce prejudiciu demnităţii
ş-Î'j'mimedicului, iar medicul nu trebuie să ştirbească autoritatea farmacistului.

l Farmacistul va răspunde solicitărilor medicilor cu privire la produsele farmaceutice şi va

aCOrda informaţia necesară referitoare la medicamentele existente în unitate.

Colaborarea farmacistului şi a medicului urmează a fi orientată spre selectarea

şiimedicamentelor eficiente, formelor farmaceutice optimale, schemelor de tratament raţionale
Profesionismul înalt al farmacistului este un criteriu esenţial în stabilirea relaţiilor
colegiale dintre farmacist şi medie.
Relaţiile farmacistului cu colegii
Farmacistul trebuie să se comporte cu colegii în asa mod, în care ar dori să se comporte ei
cu el.

Relaţiile în colectiv urmează a fi edificate în temeiul stimei reciproce, bunăvoinţei,

onestitătii siresponsabilităţii faţă de scopul colectivului.

Farmacistii trebuie să colaboreze si să se ajute reciproc în îndepiinirea îndatoririlor profesionale

, să dea dovadă de loialitate si solidaritate unii faţă de alţii.

E necesar de ţinut cont. că nu postul îi acordă conducătorului unităţii farmaceutice dreptul

moralde a conduce, ci numai un nivel mai înalt de competenţă profesională.

Critica în adresa colegului, fiind chiar expusă într-o formă corectă si argumentată, nu se
-permite în prezenţa pacienţilor. Tentativele de a câştiga autoritate prin discreditarea
colegului sunt inadmisibile. Totodată, farmacistul este dator să condanme acţiunile
flnecompetente a colegilor săi sau a neprofesionalilor ce aduc prejudiciu sănătăţii pacientului.

DiSpoziţii finale

Cerinţele prezentului Cod deontologic sunt obligatorii pentru toţi farmacistii din Republica
Moldova Responsabilitatea pentru încălcarea prevederilor Codului deontologic este
deterrminată în Statutul Asociaţiei Farmacistilor din Republica Moldova.

Dreptul la reexaminarea Codului deontologic sau la interpretarea unor teze aparte din el,
apartine Asociaţiei Farmacistilor din Republica Moldova.

In momentul înscrierii ca membru al Asociaţiei Farmacistilor, farmacistul trebuie să ia

î conţinutul prezentului Cod ŞI să se angajeze să-l respecte în totalitate.

TEMA. II. CODUL CADRU DE ETICA (DEONTOLOGIC) ML W„

al lucrătorului medical şi farmaceutic
1 Imperative, obiective, principii şi valori generale
1. » Sănătatea omului este scopul suprem al actului medical.
2. Obligatia lucrătorului medical şi farmaceutic este de a apăra sănătatea fizică şi mintală a
omului, de a promova un mod sănătos de viaţă, de a preveni îmbolnăvirile şi de a uşura
suferinţele, respectînd dreptul la viaţă şi demnitate al fiinţei umane, fără discriminări de vîrstă,
sex, rasă, etnie, religie, naţionalitate, condiţie socială, ideologie, politică sau din orice alt motiv,
atît în timp de pace, cît şi în timp de război.
3. Lucrătorul medical şi farmaceutic trebuie să dea dovadă de maximă vigilenţă în acordarea
serviciului profesional şi în evitarea complicaţiilor previzibile la pacientul aflat în îngrijirea sa.
4. In exercitarea profesiei sale, lucrătorul medical şi farmaceutic acordă prioritate intereselor
pacientului, care primează asupra oricăror alte interese.
5. Respectul faţă de fiinţa umană nu încetează nici după moartea acesteia.
6.Medicul se bucură de independenţă profesională, libertatea prescriptiilor şi actelor medicale
care
le consideră neceSare în limitele “standardelor aprobate, fiind responsabil de deciziile luate.

2. Norme generale de comportament în activitatea medicală

1 1. Activitatea medicală poate fi desfăşurată doar dacă personalul încadrat în aceasta are o
pregătire şi
„î ipraetică suficientă în domeniu. Această prevedere nu se aplică în cazuri de urgenţă vitală,
care nu pot
fi soluţionate altfel.
2.Dacă lucrătorul medical sau farmaceutic consideră că nu are suficiente cunoştinţe sau
experienţă
jţ gripentru a asigura o asistenţă corespunzătoare, el va solicita un consult cu alţi, specialişti sau
va
îndrepta bolnavul ia aceştia.
3.Lucrătorul medical sau farmaceutic poate folosi numai titlul la care are dreptul, conform
pregătirii sale profesionale.
4.Din momentul în care a răspuns unei solicitări, lucrătorul medical şi farmaceutic este automat
angajat moral să asigure bolnavului îngrijiri calificate, inclusiv prin îndreptarea pacientului la o
unitate medicală sau la un specialist cu competenţe superioare.
S.Este interzisă practicarea de către lucrătorul medical sau farmaceutic a unor activităţi care
dezonorează profesia medicală. Se recomandă abţinerea, inclusiv în afara practicii
profesionale, de laacte de natură să compromită imaginea medicului.
6.Lucrătorul medical şi farmaceutic nu poate fi obligat să-şi exercite profesia în condiţii ce ar
putea compromite calitatea îngrijirilor medicale şi a actelor sale profesionale, cu excepţia
urgenţelor medico-chirurgicale vitale.

7.Lucrătorul medical trebuie să respecte dreptul pacientului la libera alegere a persoanelor

implicate în actul medical.
8.Lucrătorul medical, solicitat sau obligat să acorde asistenţă medicală unei persoane private de
libertate, inclusiv din mediu! carceral, nu poate să provoace, direct sau indirect, sau să
favorizeze atingerea integrităţii fizice sau psihice a vreunui deţinut, inclusiv. a demnităţii
acestuia. Dacă lucrătorul medical sau farmaceutic va observa că persoana în detenţie se află
într-o situaţie Vulnerabilă, una din obligaţiile morale şi profesionale medicale va fi intervenţia
în sprijinul şi protejarea persoanei deţinute.

9.Lucratorul medical Şi farmaceutic nu Poate fl implicat în realizarea unor acte degradante

pentru
fiinţa umană.
10' Lucrătorul medical Şi farmaceutic are obligaţia morală să aducă la cunoştinţa organelor
competente orice Situaţie care ar putea prezenta pericol pentru sănătatea publică.
3. Autoritatea lucrătorului medical şi farmaceutic şi încrederea pacientului

Autoritatea lucrătorului medical şi farmaceutic depinde de pregătirea profesională şi presupune

un
anumit prestigiu, reputaţie şi faimă a acestuia.

2. Autoritatea profesională este un capital moral personal, dar în acelaşi timp este şi o parte a
tezaurului moral al tuturor persoanelor implicate în serviciul de asistenţă medicală.

3.1ncrederea pacientului constituie reflectarea poziţiei lui morale privind relaţia sa cu medicul
şi

este susţinută de calităţile morale înalte, de abilităţile profesionale ale lucrătorului medical,

manifestîndu-se prin convingerea personală de a respecta recomandările şi prescripţiile

medicale. încrederea pacientului prezintă un indiciu al calităţii serviciului medical şi este

influenţată direct de autoritatea profesională.

4; Fiecare membru al comunităţii medicale are obligaţia morală de a susţine autoritatea

profesională
prin respectarea unor categorii etice comune generale, precum cinstea, demnitatea, disciplina,
bunăvoinţa, politeţea, respectul dezinteresat faţă de oameni.

S.Profesia medicală este „ incompatibilă cu duritatea, apatia, ignoranţa, indiferenţa, aroganţa,

nerăbdarea etc., care afectează şi discreditează atît autoritatea unui membru în parte, cît şi a
colectivului profesional, a medicinii în ansamblu.

4. Greşelile medicale si riscul profesional

fl'lPozijţia pe care o adoptă lucrătorii medicali şi farmaceutici faţă de greşelile profesionale
trebuie să
aibă drept criteriu esenţial binele pacientului.
2. Fiecare lucrător medical şi farmaceutic este obligat, din punct de vedere moral, să raporteze
sau
să declare benevol specialiştilor din domeniu comiterea unor greşeli (erori) proprii sau
depistarea acestora în lucrul colegilor săi, în cazul în care pot fi afectate viata, sănătatea şi
binele pacientului.
3.Constatarea greşelii, manifestată prin omitere sau comitere, rămîne un criteriu imperios de
apreciere a responsabilităţii lucrătorului medical sau farmaceutic în relaţia dintre necesitat-ea şi
libertatea profesională.
L4.Atitudinea competentă, onestă şi atentă a colegilor va servi drept exemplu moral pentru
lucrătorul medical sau farmaceutic care a greşit.
5.Lucrătorul medical şi farmaceutic trebuie să ia în considerare şi să evalueze cele mai mici
riscuri
prin atitudine prudentă şi acurateţe. Există riscuri supuse normării, adică susceptibile de
evaluare anticipată, şi riscuri nesupuse normării - imprevizibile, rezultate din situaţii de I
urgenţă.
1.6.în scopul reducerii esecurilor profesionale, lucrătorul medical şi farmaceutic trebuie să dea
dovadă de scrupulozitate ştiinţifică, prudenţă, scepticism obiectiv, vigilenţă şi entuziasm
moderat. 'RisCul profesional devine tolerabil în cazul în care lucrătorul medical ia thte
măsurile de precauţie dictate de discemămîntul său moral şi profesional.