STAGIUL 5

PATOLOGIE ORALA

LEZIUNILE ALBE ALE

MUCOASEI BUCALE
5.1. LEZIUNILE ALBE NONEPITELIALE

Leziunile albe nonepiteliale au o etiologie variată care diferă în funcţie de

factorul cauzator.
Există leziuni determinate de factori chimici printre care se numără şi
Aspirina, care poate provoca o senzaţie de arsură locală şi albirea mucoasei ducând
la formarea unei pelicule albe la suprafaţă.
În timpul tratamentelor stomatologice prin aplicarea unor soluţii de Nitrat de
Argint sau acid tricloracetic, există riscul apariţiei acestor leziuni.
Efectul radiaţiilor facilitează apariţia unor hiperemii şi edeme acoperite cu
exudat fibrinos, de culoare albă, asociate cu disfagie; la nivel osos- xerostomii iar
la nivel dentar pot să apară cariile de iradiaţie.
Radiaţiile Laser incorect utilizate pot determina necroză pulpară, zone
translucide în smalţ sau cratere dentinare, iar la nivel epitelial ulceraţii cu exudat
inflamator purulent.

5.1.1. AFECŢIUNI ORALE DE ETIOLOGIE MEDICAMENTOASĂ

Aceste afecţiuni sunt frecvente, ele fiind determinate de unele substanţe

chimice şi medicamentoase care vin în contact cu mucoasa orală. Fiecare
medicament prezintă un potenţial alergen, cele susceptibile cu un potenţial crescut
alergizant sunt: Penicilina, Streptomicina, Chinina, Aspirina, Barbituricele. Unele
afecţiuni cu etiologie medicamentoasă se prezintă sub forma unor gingivite, altele
ca reacţii medicamentoase şi alergii de contact.
5.1.2. GINGIVITA ALERGICĂ
Apare la guma de mestecat, coloranţi, aromatizanţi, la apele de gură, pastele
de dinţi, dentifrice.
Caracteristică este prezenţa în corion a infiltratului plasmocitar, motiv pentru
care această afecţiune poartă şi denumirea de gingivită cu plasmocite.
Din punct de vedere clinic: marginea gingivală cu aspect granular, papilele
interdentare, gingia fixă şi gingia mobilă sunt colorate în roşu intens, de consistenţă
moale, friabilă, aspect uşor granulat, uneori poate fi prezentă şi tumefacţia gingiei,
sângerare la masticaţie sau atingeri uşoare.
Gingivita alergică poate fi asociată cu glosita sau cheilita.

5.1.3. STOMATITA ALERGICĂ

Această afecţiune se traduce prin apariţia unor arii eritematoase multiple, sau
arii cu eroziuni alături de ulceraţii. Iniţial la nivelul mucoasei apar vezicule şi bule
însoţite de puncte purpurice, edem angioneurotic; în unele cazuri poate fi prezentă
limba păroasă neagră sau necroza gingivală care îmbracă aspectul unei stomatite
ulcero- necrotice.

5.1.4. STOMATITA DE CONTACT

Stomatita de contact este dată de substanţe utilizate în igiena bucală precum:

ape de gură, dentifrice, pudra dentară; rujul de buze, materialele dentare: acrilat,
aliaje nenobile (Nichel); bomboane pentru tuse şi respiraţie, unele dulciuri. Frecvent
se întâlneşte iritaţia provocată de neadaptarea protezei cu care trebuie realizat
diagnosticul diferenţial.
Există posibilitatea apariţiei acestei afecţiuni şi ca urmare a utilizării unor
agenţi terapeutici printre care se enumeră: alcoolul, antibioticele, Procaina.
Stomatita de contact se caracterizează prin apariţia unor zone edemaţiate
congestive de mucoasă cu aspect neted, lucios, senzaţia de arsură la acest nivel,
prurit, vezicule tranzitorii urmate de zone cu eroziuni ulcerative.

5.1.5. ANGIOEDEMUL sau EDEMUL QUINCKE

Angioedemul prezintă o simptomatologie caracterizată iniţial prin senzaţie de

tensiune şi prurit iar ulterior prin creşterea în volum rapid în 24- 36ore a buzelor,
pleoapelor, ţesuturilor, însoţită de senzaţia de căldură locală, cele mai afectate sunt
zonele periorale şi perilabiale. Angioedemul este o boală recurentă.
 5.2. CANDIDOZA ORALĂ

Candidoza orală este o afecţiune muco- cutanată, cea mai frecventă etiologie
este Candida- albicans.
Există:
- cauze predispozante precum igiena bucală defectuoasă la copii, iar la adulţi
disendocriniile din diabetul zaharat, malabsorbţii, malnutriţii, xerostomia, sarcina,
iradierea, terapie corticosteroidă (generală sau topică), terapie îndelungată cu
antibiotice, chemoterapia anticanceroasă;
- cauze favorizante sunt considerate mediul bucal acid, hiposialia, serostomia,
igiena orală precară şi foarte frecvent în SIDA;
Majoritatea sunt infecţii superficiale.
Din punct de vedere al aspectelor clinice candidoza orală se clasifică în:

5.2.1. Candidoza orală acută care poate îmbrăca două forme:

5.2.1.1. Candidoza orală acută pseudomembranoasă;
5.2.1.2. Candidoza orală acută atrofică;

5.2.2. Candidoza orală cronică care poate fi întâlnită sub două aspecte:
5.2.2.1. Candidoza orală cronică atrofică;
5.2.2.2. Candidoza orală cronică hiperplazică;

5.2.3. Candidoza orală muco- cutanată care poate fi:

5.2.3.1. Candidoza orală muco- cutanată localizată(oral, unghii, scalp);
5.2.3.2. Candidoza orală muco- cutanată familiară;
5.2.3.3. Candidoza orală muco- cutanată asociată unor sindroame;

5.2.1. CANDIDOZA ORALĂ ACUTĂ

5.2.1.1. CANDIDOZA ORALĂ ACUTĂ PSEUDOMEMBRANOASĂ

Este forma cea mai frecvent întâlnită, la nivelul localizării acestei afecţiuni,
se constată apariţia unor plăci albe gelatinoase sau a unor noduli care cresc în volum
în sens centrifug şi fuzionează; prin ştergerea cu o compresă, aceste plăci albe
gelatinoase lasă în urmă suprafeţe eritamatoase evidate sau ulcerate şi foarte
sensibile. În formele grave apare senzaţia de arsură, hipersensibilitate la atingere şi
disfagie. Localizarea candidozei acute pseudomembranoasă este cu predilecţie la
nivelul feţei dorsale a limbii şi a mucoasei jugale.
5.2.1.2. CANDIDOZA ORALĂ ACUTĂ ATROFICĂ

Persistenţa candodozei orale acute pseudomembranoase determină apariţia

candidozei acute atrofice, denumită şi stomatită antibiotică, care se recunoaşte prin
apariţia unor leziuni roşii pe faţa dorsală a limbii datorită depapilării şi
dekeratinizării.

5.2.2. CANDIDOZA ORALĂ CRONICĂ

5.2.2.1.CANDIDOZA ORALĂ CRONICĂ ATROFICĂ

Această formă este denumită şi stomatita de proteză care apare la aproximativ

65% dintre purtătorii de proteze totale. Apare cu predilecţie la femei la nivelul
mucoasei palatinale.
Din punct de vedere etiopatogenic sunt incriminaţi anumiţi factori precum
traumatismele cronice datorate inadaptării protezelor, igiena deficitară şi purtarea
permanentă a protezei.
Mucoasa bucală este roşie catifelată sau granulată, uneori prezintă mici
vezicule confluente sau eroziuni.

5.2.2.1.1.CHEILITA ANGULARĂ
Este o candidoză cronică, denumită şi micoză interlabială, întâlnită la
persoane purtătoare de proteză la care distanţa verticală de ocluzie a fost incorect
determinată.
Clinic apar fisuri radiale sau eroziuni cu cruste angulare în jurul buzelor,
există şi o cointeresare a tegumentelor care sunt fisurate şi colorate în maro.

5.2.2.2. CANDIDOZA ORALĂ CRONICĂ HIPERPLAZICĂ

Afectează faţa dorsală a limbii, anterior ”V” – ului lingual asemănător glositei
rombice medicamentoase. Se recunoaşte prin evidenţierea unei pete roşii de formă
rombică anterior papilelor circumvalate şi prin hiperplazia papilară prezentă la
nivelul palatului.

5.2.3. CANDIDOZA ORALĂ MUCO- CUTANATĂ

5.2.3.1. CANDIDOZA ORALĂ MUCO- CUTANATĂ LOCALIZATĂ

 Este caracterizată prin localizarea la nivelul mucoasei orale, vaginale, la nivel
tegumentar, unghii şi scalp. Majoritatea acestor forme apar în primele două decade
de viaţă debutând ca o candidoză pseudomembranoasă orală.

5.2.3.2. CANDIDOZA ORALĂ MUCO- CUTANATĂ FAMILIARĂ

Această afecţiune este frecvent întâlnită la hipertiroidieni, în boala Addison şi la

persoanele cu imunitate scăzută.

5.2.3.3. CANDIDOZA ORALĂ MUCO- CUTANATĂ ASOCIATĂ UNOR

SINDROAME este cel mai frecvent întâlnită la persoanele infestate cu virusul HIV
sau în miozită.
În stomatitele micotice se înscriu limba neagră păroasă, muguetul, perleşul,
stomatita de sub placa protetică.
La copii muguetul se manifestă prin eritem ce respectă langhetele interdentare
în faza de debut, mucoasă bucală roşie şi uscată, uşoară usturime.
Tratamentul candidozei orale
Se realizează în mai multe etape:
1. Înlăturarea factorilor predispozanţi;
2. Alcalinizarea mediului bucal;
3. Suprimarea tratamentului cu antibiotice şi steroizi
4. Folosirea medicamentelor antimicotice;
La copii sugari se folosesc soluţii alcaline gen bicarbonat de sodiu 20%,
colutorii cu borax, violet degenţiana 0,2% aplicaţii locale prin badijonare; după
alăptare se igienizează cavitatea bucală prin ştergere uşoară, biberoanele şi tetinele
securăţă foarte bine, se pot administra suspensii de Nistatin picurând cu pipeta pe
limbă 100.000 UI de 4ori/zi.
La adulţi se suprimă tratamentele cu antibiotice, corticoizi şi se elimină din
alimentaţie condimentele, dulciurile; pacientul trebuie să-şi asigure o igienă bucală
riguroasă; se efectuează gargarisme bucale cu colutorii cu Borax, soluţii alcaline,
Rivanol, se administrează antimicotice asociate cu Nistatin 8-10 tablete/zi, prin
picurare soluţie 400 000 u.i. se continuă tratamentul 3 zile după dispariţia semnelor
clinice, pentru aplicaţii locale se foloseşte violet de genţiana sau clorhexidină.
Dacă fenomenele persistă se administrează Stamicin tablete 4-6 tb/zi Nizoral
sau Ketoconazol 200mg/tabletă, 1tabletă/zi, sau Fluconazol 50- 100mg/zi timp de o
săptămână.
 5.3. LEZIUNILE ALBE ASOCIATE TUTUNULUI

5.3.1. KERATOZA DE ŢIGARĂ

Această afecţiune este caracterizată prin apariţia unor papule albe suprapuse,
dispuse la nivelul buzelor superior şi inferior(în zona unde este ţinută ţigara de obicei
fără filtru), prezintă o textură rugoasă şi fermă la palpare.

5.3.2. LEZIUNILE ALBE LA TUTUNUL DE MESTECAT ŞI PRIZAT

Se manifestă la nivelul mucoasei unde apar pete albe jugale în imediata

vecinătate a zonei unde se dispune tutunul, este prezent epiteliul granular şi cutat;
manifestările anterioare pot alterna cu leziuni roşii.

5.3.3. STOMATITA NICOTINICĂ

Este o formă de keratoză asociată fumătorilor de pipă sau ţigară, iniţial la

nivelul mucoasei epiteliale apare o reacţie de tip eritematos care se opacifiază
datorită keratinizării; se pot remarca pete roşii în zona palatului dur înconjurate de
un halou alb.

5.4. LEZIUNILE ALBE EPITELIALE

Leziunile albe epiteliale se datorează îngroşării stratului de keratină,

hiperplaziei stratului Malpighian şi edemului intercelular.

5.4.1. AFECŢIUNILE CU CARACTER EREDITAR

5.4.1.1. LEUCOEDEMUL

Această afecţiune se întâlneşte la majoritatea populaţiei şi este o variaţie de la

normal asimptomatică şi simetrică, localizată la nivelul mucoasei jugale, este
prezentă sub forma unei suprafeţe gri albe, lăptoasă care la suprafaţă prezintă
zbârcituri sau conrugaţii(cute) şi nu se îndepărtează prin ştergere. Un semn important
în recunoaşterea afecţiunii este faptul că la întinderea mucoasei conrugaţiile dispar.

5.4.1.2. NEVUL ALB SPONGIOS

 Apare în copilărie, este o leziune colorată în alb gri, cutată, pliată,
asimptomatică dar în raport cu leucoedemul cu care se face diagnosticul diferenţial,
leziunea este mai groasă, simetrică, de consistenţă spongioasă la palpare.

5.4.1.3. DISKERATOZA INTRAEPITELIALĂ BENIGNĂ EREDITARĂ

Această afecţiune poartă denumirea şi de ”boala lui Vitkop”, este

caracteristică copiilor şi apare sub forma unei conjunctivite bulbare asociată cu
leziuni orale localizate frecvent la nivelul mucoasei jugale sau labiale care îmbracă
aspectul unor plăci moi albe, cu pliuri sau arii opalescente.

5.4.1.4. KERATOZA FOLICULARĂ sau BOALA lui DARIER

Primele semne apar la nivel cutanat pe faţă şi trunchi sub forma unor leziuni
papulare mici de culoarea pielii. Intraoral în zona de mucoasă keratinizată (gingia
fixă şi palat) se observă papule mici albe cu aspect de “pavaj de pietre”.

5.4.2. AFECŢIUNILE REACTIVE

5.4.3. HIPERKERATOZA FOCALĂ sau FRICŢIONALĂ

Este o leziune albă, care apare în urma fricţiunii cronice a mucoasei orale şi
determină formarea unor pete albe leucoplazice, hiperkeratozice ca o acţiune de
protecţie faţă de traume minore şi îndelungate.

5.4.4. LINIA ALBĂ BUCALĂ

Apare la nivelul planului ocluzal pe mucoasa jugală bilateral, se extinde din

dreptul molarului 2 până la canin, este asimptomatică, are o lăţime de 1- 3mm, nu
poate fi îndepărtată prin ştergere, deseori este laterală asociată cu limba crenelată;
linia albă bucală apare ca urmare a unui obicei vicios al pacientului prin muşcarea
obrazului care determină la rândul său apariţia unor plăci albe hiperplazice;
diagnosticul se pune pe istoricul bolii.

5.4.5. LEUCOPLAZIA IDIOPATICĂ

 Leucoplazia idiopatică formează prin asociere afecţiuni cunoscute sub
denumirea de “leziuni cronice ale cavităţii bucale” care cuprind:
• leucoplazia;
• lichenul plan;
• eritroplazia;
Cauzele apariţiei leucoplaziei idiopatice sunt: alcoolul, tutunul, anemia prin
deficit de fier, traumatisme, candidoze, galvanismul bucal, predispoziţia
constituşională, diabetul, sifilisul.
Apare frecvent după vârsta de 40 ani şi se localizează planşeul bucal, lingual
sau gingival.
Există două forme de leucoplazie idiopatică:
a) Leucoplazia idiopatică difuză manifestată prin plăci albicioase sidefii,
dispuse în placard strict sau reţele arborescente, cu suprafaţă netedă sau cadrilată,
aspră la palpare, uşor proeminentă şi îngroşată subiacent.
b) Leucoplazia idiopatică verucoasă- vegetantă, îngroşată subiacent, prezintă
placarde leucoplazice sau plăci albe, care cu timpul se fisurează, ulcerează,
sângerează şi devin dureroase. Din punct de vedere clinic leucoplazia se
caracterizează în general prin plăci albe cu aspect sidefiu, uşor indurate la palpare.

5.4.6. LEUCOPLAZIA
Apare sub forma unei pete albe care nu poate fi îndepărtată şi nici clasificată în alte
afecţiuni, localizată la nivelul limbii, planşeului şi buzelor; prezintă o suprafaţă
lezională albă sidefie netedă, omogenă sau neomogenă, nodulară. Uneori aceasta
poate fi pătată când se asociază cu amelide (roşii) definind forma de leucoplazie
pătată care reprezintă asocierea leucoplaziei cu eritroplazia.
La nivelul mucoasei obrazului se formează plăci albe sau membrane flotante
care devin eritematoase iar apoi se transformă în ulceraţii.
Există o altă formă de leucoplazie denumită leucoplazia păroasă care se
manifestă prin apariţia unor papile filiforme hipertrofice situate la nivelul marginii
linguale în infecţia cu HIV.
Tratamentul leucoplaziei vizează mai multe etape:
- îndepărtarea factorilor de iritaţie: alcool, tutun, condimente;
- controale periodice la pacienţii cu leucoplazie forma difuză, asanarea
cavităţii bucale şi igienă riguroasă;
- nu se aplică caustice şi se evită tratamentele chirurgicale;
- vitaminoterapie cu vitamina A- 1 flacon de 100mii UI/săptămână;
Tratamentul curativ constă în administrare de Prednison 30-40mg/zi timp de
2 săptămâni.
 În forma verucoasă vegetantă tratamentul de elecţie este chirurgical prin
extirparea leziunii iar în cazul malignizării se recomandă biopsie şi radioterapie.

5.4.7. LICHENUL PLAN

Este o afecţiune autoimună, papuloasă a tegumentelor şi mucoasei care se

întâlneşte la pacienţi cu vârste mijlocii, afectează ambele sexe, este dependentă de
stresul pacientului.
Lichenul plan în triunghiul retromolar se întinde spre comisura bucală, se află
plasat pe linia planului de ocluzie, are aspect de reţea arborescentă de culoare albă
neordonată.
Din punct de vedere clinic lichenul plan pote fi întâlnit sub diverse forme:
- forma reticulară unde întâlnim linii sau striuri albe care realizează o
reţea reticulară cu aspect de frunză de ferigă;
- forma de plăci sau placarde care sunt distribuite la nivelul mai multor
zone şi au un contur neregulat;
- forma atrofică care este prezentă şi în forma reticulară şi în cea erozivă;
- forma erozivă sau centrală unde întâlnim ulceraţii care central prezintă plăci
fibrinoase, sau pseudomembranoase, înconjurate de zone eritematoase iar la
periferia ulceraţiilor se întâlnesc striuri radiante
- forma buloasă asociată cu vezicule de dimensiuni mici care se rup lăsând
suprafeţe ulcerate sensibile, situate în dreptul molarilor 2 sau 3 inferior, se asociază
cu micoze; la nivelul tegumentelor apar papule mici violacee, poligonale, cu vârf
plat situate pe suprafeţele flexoare; este considerată o boală autoimună a mucoasei
orale şi o afecţiune papuloasă a pielii şi tegumentelor.
Tratamentul specific utilizează Cacodilatul de sodiu, săruri de aur,
tuberculină, radioterapie; nu se aplică caustice.
Tratamentul general este simptomatic şi patogenic constă în corticoterapie
asociată cu Griseofulvina 4- 6 comprimate/zi, imunoterapie cu tuberculină pentru
desensibilizarea specifică, Prednison 20- 40mg/zi, sedative nervoase şi
tranchilizante, imunoglobuline:IgB, IgC, IgG, 0,1- 0,5 ml diluţie de 1‰.
În formele pruriginoase se utilizează mixturi şi loţiuni antipruriginoase: acid
salicilic 1gr, anestezină 2gr, xilină 2%- 3fiole, hidrocortizon 300mg, glicerină şi apă
distilată.
 5.4.8. ERITROPLAZIA

Eritroplazia este un carcinom in situu corespondent bolii Bowen de la nivelul

tegumentelor; este considerată o stare premalignă, situaţie care incriminează ca
factori tutunul, alcoolul, etc.
Din punct de vedere clinic la nivelul mucoasei orale, buzelor şi limbii prin
pete bine delimitate, cu suprafaţă roşie (rosie şi strălucitoare în semiobscuritate),
netedă sau uşor granulată, catifelată, plană, care la palpare sunt suple şi devin dure
când au caracter invaziv; se localizează mai frecvent la nivelul planşeului.
Există două forme de leziuni eritroplazice:
• forma hipertrofică sau granulară cu suprafaţă neregulată şi uşor reliefată;
• forma atrofică cu suprafaţă netedă, uşor denivelată prin depapilare;
Această afecţiune poate fi asociată cu leucoplazia şi poartă denumirea de
leucoplazie pătată, cănd sunt prezente pete albe în asociere cu pete roşii.
Tratamentul este chirurgical prin excizie sau chirurgie Laser, radioterapie,
electrocoagulare, diatermocoagilare şi chimioterapie.