REFERAT

PROTECȚIA MEDIULUI ÎN UE

Identificați și tratați la alegere una dintre directivele

europene care privesc protecția mediului
(Directiva 2008/1/EC din ianuarie 2008)

1
 1. Introducere
Politica de mediu a Uniunii Europene, așa cum a fost stabilită prin Tratatul CE,
are ca scop asigurarea sustenabilității activității de protecție a mediului, prin includerea
acesteia în politicile sectoriale ale UE, prin elaborarea de măsuri de prevenire, prin
respectarea principiului “cel care poluează plătește”, prin combaterea la sursă a poluării,
și prin asumarea în comun a responsabilității. Acquis-ul cuprinde aproximativ 200 de
instrumente legislative care acoperă un număr mare de sectoare, precum poluarea apei și
a aerului, gestionarea reziduurilor și produselor chimice, biotehnologia, protecția
împotriva radiațiilor și conservarea naturii. Statele Membre trebuie să se asigure că o
evaluare a impactului asupra mediului înconjurător a fost efectuată înainte de a aproba
dezvoltarea anumitor proiecte din sectorul public sau privat.

2. Obiectivele politicii de mediu

Politica în domeniul mediului vizează următoarele obiective: protecția mediului;
ameliorarea calității sale; protecția sănătății publice; utilizarea prudentă și raționala a
resurselor naturale; promovarea măsurilor la nivel internațional privind rezolvarea
problemelor mediului de dimensiuni regionale și mondiale.
Instrumentele utilizate: dispoziții legislative, în special directive fixând norme de
calitate de mediu (niveluri de poluare); norme aplicabile procedurilor industriale (norme
de emisii, de concepție, de exploatare); norme aplicabile produselor (limite de
concentrație sau de emisie pentru un produs dat); programe de acțiune în favoarea
protecției mediului; programe de ajutor financiar.

3. Directiva 2008/1/EC din ianuarie 2008

1.1. Scop
Scopul directivei este de a realiza prevenirea și controlul integrat al poluării
provenite dintr-o serie de activități industriale și din agricultura (ex: producția de metale,
minerale, chimicale, hârtie, textile, piele, produse alimentare, uleiuri, etc). Directiva
stabilește măsuri destinate prevenirii sau reducerii emisiilor în aer, apă sau sol, care
provin din activitățile menționate, inclusiv măsuri referitoare la deșeuri.
Prevenirea și controlul integrat al poluării are la baza sistemul autorizației pentru
instalațiile noi. Statele membre trebuie să se asigure că autorizația include valorile limită
de emisie bazate pe cele mai performante tehnici disponibile. Acordarea autorizațiilor
poate ține cont de caracteristicile tehnice ale instalației, de localizarea geografică și de
condițiile locale de mediu. În general, obligația de a elibera autorizații este delegată
autorităților locale sau regionale.
1.2. Măsurile de mediu obligatorii
Statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca autoritățile
competente să garanteze că instalațiile sunt exploatate astfel încât:
 să fie luate măsurile adecvate de prevenire a poluării, în special prin punerea în
aplicare a celor mai performante tehnici disponibile;
 să nu se provoace un nivel considerabil de poluare;
 dacă se produc deșeuri acestea trebuie recuperate sau, dacă acest lucru este
imposibil, eliminate;

2
  energia să fie utilizată eficient;
 să se ia măsurile necesare pentru a preveni accidentele și pentru a se limita
consecințele acestora;
 să se ia măsurile necesare pentru restabilirea unei condiții satisfăcătoare a
amplasamentului unde a funcționat instalația.
În cazul în care un standard de calitate a mediului implică cerințe mai stricte decât
cele care pot fi îndeplinite prin utilizarea celor mai performante tehnici disponibile,
autorizația va prevedea măsuri suplimentare specifice, fără a se aduce atingere altor
măsuri care pot fi luate pentru a se respecta standardele de calitate a mediului.
1.3. Condiții de revizuire
Statele membre trebuie să revizuiască periodic și să actualizeze condițiile de
autorizare. Revizuirea are loc în oricare dintre situațiile următoare:
 dacă poluarea provocată de instalație este atât de semnificativă încât valorile
limită de emisie din autorizație trebuie să fie revizuite sau dacă noi valori de acest
tip trebuie incluse în autorizație;
 dacă anumite modificări semnificative asupra celor mai performante tehnici
disponibile dau posibilitatea de a reduce considerabil emisiile, fără a implica
costuri excesive;
 dacă este necesară utilizarea unor alte tehnici din motive de siguranță funcțională;
 dacă noile prevederi ale legislației comunitare sau naționale impun acest lucru.
Comisia Europeană a analizat în detaliu calitatea autorizațiilor emise și a
concluzionat că principiile Directivei IPPC, în special abordarea “celei mai performante
tehnici disponibile”, rămân ca bază pentru modificările legislative referitoare la emisiile
industriale. Totuși, există o serie de probleme identificate în implementare:
 insuficienta implementare a “celei mai performante tehnici disponibile”;
 constrângeri administrative datorate complexității și lipsei de coerență a cadrului
legislativ;
 constrângeri referitoare la protecția mediului și stimularea inovației;
 constrângeri în utilizarea unor instrumente mai flexibile referitoare la emisiile de
poluanți.

4. Directiva 2008/1/EC în România

În România cerințele specifice privind abordarea integrată sunt transpuse în
totalitate prin OUG nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea și controlul integrat al
poluării, aprobată prin Legea nr. 645/2002.
“Una dintre preocupările majore ale autorităților pentru protecția sănătății
populației și a mediului o reprezintă adoptarea unui sistem de reglementare a activităților
industriale în concordanță cu cerințele Uniunii Europene, printr-o abordare integrată
pentru marile industrii și a unei autorizări simple pentru alte activități.
Cerințele specifice privind abordarea integrată, efectivă în scopul atingerii unui
nivel ridicat de protecție a mediului, considerat în întregul său, în conformitate cu
prevederile Directivei 96/61/CE - IPPC, sunt transpuse în totalitate, în legislația
românească, prin OUG nr. 152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluării
modificată și completată prin Legea nr. 84/2006.

3
 Această abordare integrată trebuie să asigure că toate problemele de mediu care
pot fi relevante pentru o instalație IPPC sunt luate în considerare, că prioritățile sunt
stabilite în mod corespunzător de către operator în cadrul exploatării instalației și că se
ține seama atât de costuri, cât și de avantajele diferitelor opțiuni. Când vorbim despre
avantaje în cadrul prevenirii și controlului integrat al poluării avem în vedere că
activitățile trebuie să se desfășoare în condiții economice și tehnice viabile, dar nu trebuie
sa uitam avantajele pentru mediu, cum ar fi consumul redus de materii prime, utilizarea
eficienta a energiei, prevenirea și chiar reducerea la minimum a emisiilor.
În scopul implementării corecte a prevederilor Directivei IPPC, România a depus
eforturi susținute, o atenție deosebită fiind acordată continuării mecanismului de instruire,
diseminării celor mai bune practici și organizării campaniilor de conștientizare în ceea ce
privește Directiva IPPC. La nivel național s-a înființat Centrul IPPC în cadrul căruia
funcționează Grupurile Tehnice de Lucru (GTL) în scopul dezvoltării nivelului de
cunoaștere a recomandărilor Documentelor de Referință privind Cele Mai Bune Tehnici
Disponibile (BREF). GTL au ca responsabilități analiza documentelor de referință pentru
cele mai bune tehnici disponibile (BREF) elaborate la nivelul Uniunii Europene,
elaborarea după modelul European a ghidurilor naționale privind cele mai bune tehnici
disponibile pentru domeniile specifice de activitate și diseminarea informațiilor privind
cele mai bune tehnici disponibile tuturor factorilor implicați.
Centrul IPPC trebuie să servească drept "vehicul" care să conducă la
îmbunătățirea performanțelor de mediu în România și poate fi descris ca un punct focal
pentru toate cunoștințele și informațiile relevante la nivel național, care pot fi discutate la
nivel tehnic cu ajutorul experților.
În vederea implementării corecte a prevederilor Directivei IPPC a fost creat
Portalul IPPC, mecanism proiectat ca un instrument de conștientizare în domeniul IPPC
și care urmărește diseminarea celor mai bune practici în implementarea Directivei IPPC.
Referitor la conformarea instalațiilor IPPC, aceasta presupune atât obținerea
autorizației integrate de mediu, cât, mai ales, funcționarea instalațiilor potrivit cerințelor
Directivei IPPC.
Excepție fac acele instalații care au obținut individual perioada de tranziție și care,
potrivit Tratatului de Aderare ratificat prin Legea 157/2005, au derogare pentru aplicarea
BAT.
După data de 30 octombrie 2007, data-limită de conformare a instalațiilor IPPC
cu prevederile legislației specifice, trebuie să ne axam în principal pe:
 sporirea monitorizării și verificarea conformării cu prevederile legislației în
vigoare și mai ales cu valorile limită de emisie;
 intensificarea schimbului de informații;
 creșterea nivelului de expertiză la toate nivelurile;
 instruirea continuă a personalului implicat în activitățile privind protecția
mediului și a operatorilor.”1
Studii efectuate în cadrul „Programului de mediu pentru Marea Neagră” au arătat
că mai mult de jumătate din cantitatea de nutrienți (în special azot și fosfor) din Dunăre
provine din agricultură. Poluarea apelor subterane cu nitrați (NO3) și organisme

1
text de Angela Filipas - director general al Directiei Generale evaluare impact, controlul poluarii si
protectia atmosferei

4
microbiene din activități agricole are o semnificație socială majoră din perspectiva
furnizării de apă potabilă pentru așezările rurale.

1.4. Proiectul Controlul Poluării în Agricultură

Pentru a pregăti alinierea la cerințele de mediu ale U.E., Guvernul României, prin
Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor (MMGA), și Banca Mondială, au demarat
Proiectul Controlul Poluării în Agricultură, proiect derulat pe o perioadă de 5 ani, cu
finalizare la jumătatea anului 2007.
Obiectivul Proiectului era acela de a stimula fermierii să utilizeze din ce în ce mai
mult acele practici agricole care sunt benefice pentru mediu. În final, se urmărea
reducerea cantității de nutrienți și de alți poluanți agricoli deversați în Dunăre și în Marea
Neagră, printr-un management integrat al solului și apei.
Promovarea practicilor agricole benefice mediului a inclus și realizarea unor loturi
agricole demonstrative în cinci zone de testare, fiecare având o suprafață de 10 ha.
Practicile recomandate au inclus rotația culturilor, managementul nutrienților, aplicarea
eficientă de fertilizatori și controlul mecanizat al buruienilor.

1.5. Combatere
Considerată drept cea mai amplă și mai nocivă formă de poluare a aerului, poluarea
de origine industrială este prevenită și combătută prin 3 căi principale:
 stabilirea concentrațiilor maxime admisibile de substanțe nocive în atmosferă;
 stabilirea zonelor de protecție sanitară;
 reguli specifice de amplasare a zonelor industriale sau a obiectivelor economice.
În țara noastră activitatea de protecție a calității aerului face cu prioritate obiectul
preocupărilor Institutului de Meteorologie și Hidrologie (INMH) care determină calitatea
aerului prin măsurarea concentrațiilor de poluanți atât în cadrul unui monitoring de fond
cât și unuia de import.
O contribuție importantă la prevenirea și combaterea poluării atmosferei (inclusiv
fonice) pe lângă celelalte măsuri prevăzute de lege o are instituirea zonelor de protecție
sanitară. Astfel potrivit Ordonanței 623/1973 (art. 10) între întreprinderile industriale care
poluează atmosfera sau produc zgomot și teritoriile protejate învecinate, se asigură zone
de protecție sanitare. Suprafața zonelor de protecție sanitară se consideră de la punctele
de emisie în atmosferă a noxelor respective până la limita obiectivelor și a teritoriilor
protejate. Mărimea și forma zonei de protecție sanitară dintre obiectivele economice cu
surse de poluare și zonele protejate se stabilesc pe baza calculelor de antievaluare a
concentrației substanțelor poluante în zonele protejate care trebuie să fie inferioară
concentrației maxime admisibile chiar și în condițiile meteorologice cele mai favorabile.

5. Concluzii
Trebuie sa admitem totuși, că avem, datorita tehnologiei, un potențial fără
precedent de a afecta lumea în care trăim.
În relațiile internaționale totul se gândește în termeni de interes național, câteodată
regional și foarte rar global. Unul dintre puținele subiecte care ne poate împinge spre a
gândi și acționa solidar, în virtutea umanității de deasupra noastră și a imperativului
moral din fiecare dintre noi, este mediul înconjurător. Instinctul ar trebui să ne
reamintească că mediul ne condiționează existența.

5
 Premisele nu sunt însă bune acum. Ecologia pare să nu prindă rădăcini solide în
țările în curs de dezvoltare. În țări cu o etică a responsabilității și o populație satisfăcută
de un nivel de viață ridicat, partidele ecologiste joaca roluri importante.
Grija pentru o viață curată pare să fie, în genere, dar nu totdeauna, proporțională
cu nivelul de bunăstare. Multe țări în curs de dezvoltare acuză că e o ipocrizie să le ceri
să își înfrâneze avântul economic prin costisitoare tehnologii de control și limitare a
poluării, când problema a fost creata de țările dezvoltate, nu de ele. Solidaritatea
internațională pentru o problemă care ne afectează în egală măsură este subminata de
calcule strategice și geopolitice.

6. Bibliografie
1. https://studentpenet.ro/referat-politica-de-mediu-a-uniunii-europene-
%E2%80%93-aspecte-generale/
2. http://publications.europa.eu/resource/cellar/201830bd-c3b6-475e-863e-
d3d48c92656f.0014.02/DOC_2
3. https://www.green-report.ro/prevenirea-si-controlul-integrat-al-poluarii-romania/