Compartimentarea în funcţie de tipul depozitului

◙ În operaţiunile de compartimentare a produselor agricole se va ţine cont de tipul depozitului şi

de influenţa pe care fiecare tip de depozit o poate avea asupra condiţiilor de păstrare a produselor
(prin porozitate, grad de aerare a produsului, ş.a.).

◙ În celulele de siloz se poate păstra o gamă largă de produse agricole. Există şi anumite
restricţii: - nu se păstrează produse cu umiditate ridicată decât în cazuri speciale şi pentru
perioade foarte scurte de timp, de 1 - 2 zile; - nu se vor introduce în celulele de siloz specii care
impun apoi o curăţare temeinică a pereţilor celulei de siloz, datorită aderenţei produselor, în
urma tasării; - floarea-soarelui, cu un conţinut mai ridicat de umiditate, nu se poate păstra în
celulele de siloz, deoarece în spaţii închise, floarea-soarelui degajă, în urma unor reacţii
biochimice, gaze pirofore, care se pot autoaprinde şi provoaca explozii, cu pagube însemnate
asupra structurilor silozului; - seminţele de ovăz, care ocupă un volum mare, se pot depozita în
celulele de siloz numai dacă acestea sunt disponibile (Gh.Matei, 2012).

◙ În magazii se poate depozita orice specie, indiferent de calitatea produsului, atât în vrac, cât şi
în saci. Diferă înălţimea stratului de produse, la care trebuie să se ţină cont de (după Gh.Matei,
2012):

- gradul de postmaturare al produselor - loturile la care postmaturarea s-a încheiat se vor

depozita în straturi mai înalte decât cele la care acest proces nu s-a încheiat încă;

- umiditatea produsului depozitat - loturile uscate se pot depozita în straturi mai înalte decât cele
mai umede;

- temperatura mediului ambiant şi perioada din an când se realizează depozitarea - în anotimpul

răcoros stratul de produse poate fi mai ridicat comparativ cu anotimpul călduros;

- gradul de mecanizare a magaziei şi dotarea cu sisteme de aerare artificială - în magaziile

mecanizate şi prevăzute cu aerare activă (unde se poate interveni rapid prin utilajele de
manipulare a masei de seminţe), stratul de produse depozitate este mai ridicat decât în cele lipsite
de mecanizare sau instalaţii de aerare.

◙ Pe parcursul păstrării, pe măsură ce loturile îşi reduc umiditatea în mod natural sau prin
manipularea masei de produse, grosimea stratului de produse poate să crească, în funcţie de
analizele de umiditate şi de perioada când se efectuează păstrarea.

Compartimentarea fructelor şi legumelor

→ Pentru produsele horticole, criteriile de compartimentare sunt diverse, ele fiind influenţate de
mai mulţi factori, dar în principal de pretabilitatea la păstrare a acestora şi de gradul de
perisabilitate.

→ Compartimentarea speciilor pomicole din grupa seminţoase (pomacee) - mere, pere, gutui
destinate consumului în stare proaspătă - după recepţionare acestea se compartimentează în
funcţie de calitate, împărţindu-se în trei grupe (D.Beceanu şi colab., 2003, citaţi de Gh.Matei,
2012):

 grupa A - categoria superioară;

 grupa B - categoria mijlocie;

 grupa C - categoria obişnuită.

În depozite se vor introduce numai categoriile cu valoare economică mare şi capacitate bună de
păstrare, ambalate în lăzi de material plastic tip P model III şi IV sau în lăzi-paletă. Categoriile
destinate valorificării prin prelucrare industrială se compartimentează separat, fie sub şoproane
multifuncţionale, fie în aer liber, sub formă de stive de lăzi de tip P, cu latura de 10 - 12 m,
protejate cu folie de polietilenă sau neacoperite. Stivele mai pot fi protejate şi cu baloţi de paie
sau rogojini care asigură un climat relativ constant, fără variaţii mari ale factorului temperatura
de păstrare.

→ Compartimentarea strugurilor de masă - se efectuează în funcţie de însuşirile fiecărui soi în

parte şi de caracteristicile comerciale ale acestora, împărţind producţia în trei grupe (după Maria
Toader ş.a., 2012; Gh.Matei, 2012):

 grupa S - care cuprinde soiurile superioare: Afuz-Ali, Cardinal, Coarnă neagră, Muscat de
Hamburg, ş.a.;

 grupa M - ce înglobează soiuri mijlocii: Coarnă Alba, Chasslas dore, Perlleta, ş.a.;

 grupa O - soiuri obişnuite - a căror importanţă pentru păstrare este redusă sau nu prezintă
interes la păstrare (se valorifică rapid). Strugurii de masă se aşează în lăzi de tip C, S, III sau IV
în cantităţi de 5 - 12 kg sau, dacă sunt destinaţi exportului, se vor utiliza lăzi de tip IV cu
capacitate de 5 - 6 kg.

→ Compartimentarea tomatelor - tomatele reprezintă o materie primă cu importanţă economică

în industria conservelor şi pentru export. De aceea, în funcţie de destinaţia livrării, la tomate se
disting mai multe faze de recoltare, la grade de maturitate diferite (de la gradul I la gradul V)
care influenţează în mod evident modalitatea de recepţie şi compartimentare a acestora
(Gh.Matei, 2012). La soiurile destinate consumului intern, compartimentarea se efectuează în
funcţie de posibilitatea valorificării imediate (tomatele fiind o marfă perisabilă), aşezându-le în
lăzi de tip C de până la 12 kg sau de tipurile III şi IV cu capacitate de 5 - 6 kg (pentru tomatele
din seră). Soiurile destinate exportului se calibrează şi ambalează în lăzi de tip IV ce pot fi
căptuşite cu hârtie subţire pentru protecţia suplimentară a mărfii. Până la livrare, acestea se
stivuiesc în 10 - 12 rânduri de lăzi, aşezate pe paleţi, cu încărcătura de 480 - 500 kg/m2 .