Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializare: Sociologie

Teoria dezvoltării în etape

Regiunea Vest

Studenți:

Blaj Andreea
Bordeianu Mălina
Chitic Andrei
Vilcinschi Alexandra
Loliceru Ana-Maria

I. ARGUMENT
 Din punctul nostru de vedere, am ales această teorie deoarece Regiunea de Vest se află în
momentul de față într-o continuă creștere economică. Regiunea aleasă, reprezentată de orașele
Timiș, Arad, Hunedoara și Caraș-Severin, se pliază foarte bine pe teoria lui Rostow care pune
în atenția opiniei publice etapele de dezvoltare economică a unei regiuni specifice, prezentând
o serie de stagii pe care le traversează spre dezvoltare. Această regiune s-a caracterizat înainte
de 1989 printr-o infrastructură industrială bine-dezvoltată şi diversă iar oportunităţile apărute
după 1989, care implicau și integrarea României în Uniunea Europeană, au reprezentat un
stimul esenţial pentru diversificarea şi consolidarea unor structuri economice regionale
orientate către cerinţele pieţelor din Europa vestică (www.regiuneadevest.ro). Un rol esenţial
în transformarea structurală a Regiunii de Vest l-a jucat capitalul străin, care a descoperit în
această piaţă emergentă mentalităţi şi atitudini asemănătoare cu cele din pieţele mature din
Europa de Vest.(Ibidem)

II. TEORIA DEZVOLTĂRII ÎN ETAPE – W.W. ROSTOW

Unul dintre principalii gânditori ai Studiilor de Dezvoltare din secolul XX a fost Walt
Whitman Rostow, un economist și oficial al guvernului american. Înainte de Rostow,
abordările dezvoltării s-au bazat pe ipoteza că „modernizarea“ a fost caracterizată de lumea
occidentală (țările mai bogate și mai puternice la vremea respectivă), care au reușit să
avanseze din stadiile inițiale ale subdezvoltării(Juliet Jacobs, art. thoughtco.com). În
consecință, alte țări ar trebui să se modeleze după Occident, care aspiră la o stare „modernă“ a
capitalismului și a unei democrații liberale.
Teoria elaborată de Rostow și adusă în atenție de noi reprezintă una dintre teoriile
de dezvoltare cele mai influente ale secolului XX.  Etapele de creștere economică a fost
publicată în 1960, la apogeul Războiului Rece și cu subtitlul „Manifest non-comunist“ și
privit ca fiind extrem de politic(developmenthinking.wordpress.com). Rostow a fost
cu înverșunare anti-comunist, fapt care l-a determinat să-și modeleze teoria după țările
capitaliste occidentale, industrializate și urbanizate. În calitate de membru
al personalului președintelui John F. Kennedy, Rostow a promovat modelul său
de dezvoltare, ca parte a politicii externe a SUA. Modelul său ilustrează dorința de a sprijini
țările cu venituri mai mici în procesul de dezvoltare, și, de asemenea, să afirme influența
Statelor Unite față de cea a Rusiei comuniste.
Autorul pune în evidență cinci pași prin care trebuie să treacă toate țările pentru a
deveni dezvoltate:

2
1) societatea tradițională
2) condiții preliminare la decolare
3) take-off
4) conducerea la maturitate
5) vârsta de consum de masă ridicat. 
Cu alte cuvinte, toate țările trec, în perioade diferite de timp, prin fiecare etapă a
procesului de dezvoltare, astfel că:
 Societatea tradițională: se caracterizează printr-o economie de subzistență, bazată pe
agricultură, cu muncă intensivă și un nivel scăzut de comercializare și o populație care
nu are o perspectivă științifică asupra lumii și tehnologiei.

 Condiții preliminare la decolare: Aici, o societate începe să dezvolte producția și o

perspectivă mai națională/internațională, spre deosebire de cea regională.

 Take-off: Rostow descrie această etapă ca o scurtă perioadă de creștere intensivă, în

care începe să se producă industrializarea, iar lucrătorii și instituțiile se concentrează
în jurul unei noi industrii.

 Conducerea la maturitate: are loc într-o perioadă lungă de timp iar pe măsură ce

standardele de viață cresc, se extinde utilizarea tehnologiei, economia națională
se dezvoltă și se diversifică.

 Vârsta consumului ridicat de masă: La momentul redactării, Rostow credea că țările

occidentale, în special Statele Unite ale Americii, a ocupat această ultimă etapă
„dezvoltată“. Aici, economia unei țări înflorește într-un sistem capitalist , caracterizat
prin producția în masă și consumerism.
Teoria decolării economice a lui Walt Rostow, prezentată în lucrarea The Stage of
Economic Growth - A Non-Comunist Manifesto(Etapele de creștere economică), subliniază
existenţa a trei perioade succesive:
1. perioada în care se acumulează precondiţiile decolării - care durează un secol şi chiar mai
mult;
2. perioada decolării, care durează 20-30 de ani;
3. perioada creşterii autonome, în care creşterea devine normală şi automată” (Ilie Bădescu,
2006, pg.27)
Cauzele care pot amâna decolarea sunt incluse în două categorii:
a) valori, structuri şi instituţii opuse ideii de progres economic;
b) o balanţă favorabilă între populaţie şi resurse.

3
 În opinia teoreticianului, nivelurile de dezvoltare al diferitelor societăți nu reprezintă
altceva decât rezultatul unui concurs de împrejurări favorabile. Prin urmare, Rostow identifică
trei condiţii ale decolării:
a) o creştere în rata investiţiei productive de la 5% la peste 10% din venitul naţional;
b) dezvoltarea unuia sau mai multor sectoare manufacturiere, cu o înaltă rată de
creştere;
c) existenţa unui cadru instituţional, social şi politic care să exploateze impulsurile
spre expansiune în sectorul modern şi efectele potenţiale ale decolării şi să confere creşterii un
caracter continuu.”(ibidem)
Creşterea stadială are o structură internă bazată pe structurile sectoarelor componente
şi care asigură în mod diferenţiat, în funcţie de anumite sectoare cheie, creşterea economică.
Gruparea sectoarelor oferă următoarea structură:
a) sectoare primare de creştere ale căror posibilităţi pentru inovaţie sau pentru
exploatarea resurselor până atunci neexplorate generează o înaltă rată de creştere şi pun în
mişcare forţe expansionare în alte părţi ale economiei;
b) sectoare suplimentare de creştere, al căror avans rapid se produce ca răspuns direct
sau ca o cerinţă directă a progresului în sectoarele primare de creştere […];
c) sectoarele derivate de creştere, al căror avans se produce într-o relaţie constantă cu
creşterea venitului real total, a populaţiei, a producţiei industriale sau a altor parametri globali,
cu creştere modestă. Producţia de hrană în relaţie cu populaţia, locuirea în relaţie cu
căsătoriile sunt relaţii derivate clasice de acest tip.” (Ilie Bădescu, 2006, pg.27)
Rostow preciza faptul că după o perioadă de creștere urmează o stagnare seculară sau
un declin de lung termen. Așadar, putem să avem creșteri explozive (a brief spurt of
expansion) care nu sunt apoi persistente (subsequently sustained). Autorul consideră că tipul
de societate poate influența procesul de stabilire a precondițiilor decolării. Prin urmare,
identifică două tipuri de societăți care induc variațiuni al creșterii protejate și lente.
În primul tip de societate (cel general) - întrunirea precondițiilor decolării reclamă o
schimbare majoră în structura socială și politică și chiar în cultură. Astfel, intrarea în stadiul
de creștere lentă reclamă o înlăturare a obstacolelor sociale, politice și culturale. Pentru acest
caz stadiul creșterii lente este condiționat de schimbări radicale de structură socio-politică și
de sistem axiologic. Stadiul de creștere lentă nu poate fi inaugurat înaintea acestei schimbări
structurale și numai faptul că aceste schimbări sunt simultane cu declanșarea procesului de
creștere.

4
 În ceea ce privește cel de-al doilea tip de societate - decolarea poate fi întârziată nu de
obstacole socio-politice și culturale, ci de niveluri ridicate de bunăstare care pot fi atinse prin
exploatarea pământului și a resurselor naturale.

III. CRITICI
Cele cinci etape ale modelului de creștere economică a lui Rostow reprezintă,
incontestabil, unul dintre cele mai influente modele de creștere economică. Deși acest model
a fost îmbrățișat și lăudat de către savanți, n-a ezitat să atragă și păreri contradictorii din
partea oamenilor de știință. Potrivit lui Meir, există posibilitatea ca etapele de creștere
elaborate de Rostow să nu se preteze fiecărei țări, unele chiar sărind peste anumite etape în
timpul procesului de creștere.
Alții sunt de părere că Rostow pune accente deosebite pe ideea conform căreia toate țările
au dorința de a se dezvolta, urmărind același obiectiv al consumului de masă, ignorând cu
tărie diversitatea priorităților pe care le are fiecare societate și a diferitelor măsuri de
dezvoltare.( Juliet Jacobs, art. thoughtco.com) Julia Jacobs în al său articol ne oferă ca
exemplu Singapore care, deși este una dintre țările cele mai prospere din punct de vedere
economic, are și una dintre cele mai mari disparități din lume. (Ibidem)
Alți cercetători speculează că societatea tradițională nu este întocmai esențială pentru
dezvoltare, oferind exemplul țărilor SUA, Canada, Australia și chiar Noua Zeelandă care nu s-
au născut ca fiind „tradiționale”. (economicsdiscussion.net)

IV. CONCLUZII
În concluzie, prin cele prezentate mai sus, întărim ideea asupra faptului că teoria
dezvoltării în etape a lui Rostow ajută la comprehensiunea situației în care se află Regiunea de
Vest la momentul actual.

Bibliografie

5
1. Ilie Bădescu, Enciclopedia Sociologiei. Teorii contemporane, Editura Mica Valahie,
București, 2006.
2. http://www.economicsdiscussion.net/economic-growth/rostows-stage-of-economic-growth-
criticism/4574
3. https://developmenthinking.wordpress.com/2013/08/16/critisms-of-rostows-five-stages-of-
growth/
4. https://www.thoughtco.com/rostows-stages-of-growth-development-model-1434564
5. http://www.regiuneavest.ro/economia-regiunii-vest/