Particularitățile morfologice și de

structură ale dinților temporari

• Prof. Univ.
Dr. Mădălina Matei
•
1. Particularităţi generale
2. Particularităţi de grup
3. Particularităţi individuale
 1. PARTICULARITĂŢILE GENERALE ÎN
COMPARAŢIE
CU DINŢII PERMANENŢI

1. de număr : 20, câte 5 pe fiecare
hemiarcadă : IC, IL, C, M1, M2
Implicaţie clinică: recunoaşterea
M1 permanent care ocupă poziţie
a VI-a pe arcadă
2. de culoare
- alb albăstrui lăptoasă la DT/ alb
gălbuie la DP
Implicaţii terapeutică: culoarea
compozitelor trebuie adaptată, CIS-ul
autopolimerizabil este potrivit la
culoare cu DT

3. Particularităţi dimensionale
A. DT sunt mai mici decât DP cu 1/3 în toate dimensiunile faţă de DP
B. frontalii faţă de succesori şi molarii faţă de molarii permanenţi (dinţii accesori)
Implicaţii clinice: evoluţia rapidă a proceselor de carie, deschiderea camerei pulpare,
Implicaţii terapeutice: retenţia cavităţilor este deficitară şi de aceea ea este modificată
prin prepararea de cavităţi autoretentive)
 PARTICULARITĂŢILE GENERALE ÎN
COMPARAŢIE
CU DINŢII PERMANENŢI

3. Particularităţi dimensionale

C. molarii temporari sunt mai mici în dimensiune M-D faţă de dinţii succesori -
între DT se stabilesc suprafeţe de contact faţă de DP la care există puncte
de contact
Implicaţie clinică: grefarea frecventă de carii pe suprafeţele proximale care
evoluează rapid în profunzime (linia neonatală, zonă de minimă rezistenţă
trece la nivelul contactului cu vecinii)
Implicaţie terapeutică: extensia preventivă se realizează greu
 PARTICULARITĂŢILE GENERALE ÎN
COMPARAŢIE
CU DINŢII PERMANENŢI

4. Particularităţi de poziţie de erupţie

- DT erup într-o poziţie mai verticală decât DP

5. Particularităţi morfologice (FORMA)

-în general DT ≈ DP: frontalii cu dinţii succesori, iar molarii cu dinţii accesori

-coroanele sunt mai mai rotunjite, globuloase şi mai înguste la colet datorită
convexitate V și constricţiei cervicală pronunţate (creastă de smalţ)
Aceste elemente morfologice descresc spre distal și sunt mai reduse faţă de
cele V, descrescând dinspre anterior spre posterior

- toate feţele proximale au o convergenţă pronunţată spre colet

Implicaţii terapeutice: montarea matricilor şi portmatricilor Ivory pt obturaţiile
proximale este dificilă (sunt preferate matricile parţiale sau matricea în T)

- linia cervicală mezială este mai ondulată decât cea distală

1. PARTICULARITĂŢILE GENERALE DE NUMĂR
2. PARTICULARITĂŢILE GENERALE DE CULOARE
3. PARTICULARITĂŢILE GENERALE
DIMENSIONALE
3. PARTICULARITĂŢILE GENERALE
DIMENSIONALE
5. PARTICULARITĂŢILE GENERALE DE FORMĂ
5. PARTICULARITĂŢILE GENERALE DE FORMĂ
 Implicaţie clinică: se deschide repede camera pulpară
Implicaţie terapeutică: nu se foloseşte turbina pt îndepărtarea
tavanului c.p.; pulpa coronară trebuie să fie îndepărtată cu
excavatoare sau linguri Black

- este proporţional mai mare faţă de

DP, în raport cu volumul coroanei

CAMERA
PULPARĂ

- urmăreşte forma conturul extern al dintelui (la incisivi în secţiune frontală este
în formă de trapez, la canin în formă de romb şi la molari cu formă patrulateră)

Implicaţie terapeutică pereţii V/O al cavităţilor trebuie să fie paraleli

conturului extern al dintelui pentru a evita deschiderea c.p.
CAMERA
PULPARĂ
 Implicaţie clinică: trecerea rapidă a proceselor infecţioase
interradicular
Implicaţie terapeutică: risc de perforaţie interradiculară

- înălţimea camerei pulpare este mică

CAMERA
PULPARĂ

- nr. coarnelor pulpare = nr. cuspizilor

- mai apropiate de suprafaţă (MV) ca şi zonele pulpare MV ale frontalilor
54/64 → aproximativ 1,7 mm
74/84 → aproximativ 2,1 mm
55/65 → aproximativ 2,3 mm
75/85 → aproximativ 2,7 mm.
Implicaţii clinice: risc crescut de deschidere a cp şi adâncimea cavităţilor trebuie să fie
mai mică în aceste zone
 - frontalii sunt monoradiculari cu
rădăcinile recurbate spre oral
(germenul d. succesor) şi cu 1 canal

RĂDĂCINILE

- dimensiune: rădăcinile sunt relativ

mai lungi (de 2x) şi mai subţiri în
comparaţie cu coroanele

- molarii sunt pluriradiculari cu 2-3 rădăcini:

la mandibulă sunt 2 rădăcini una mezială cu 2 canale (mv, ml) şi alta distală cu 1-2
canale (dv, dl)
la maxilar sunt 3 rădăcini: palatinală cu 1 canal, disto-vestibulară cu 1 canal şi mezio-
vestibulară cu 1-2 canale
- rădăcinile molarilor sunt puternic divergente de sub podeaua camerei pulpare (fără
trunchi comun) şi se recurbează spre apex (germenul d. succesor)
 RĂDĂCINILE

Implicaţii terapeutice:
1. pt realizarea odontometriei în cadrul tratamentului
endodontic,
2. la extracţie se poate fractura apexul,
3. tratament endodontic se face cu ace Kerr subţiri (15-25 la
pluriradiculari şi 15-30 la monoradiculari) pentru a nu subţia
şi mai mult rădăcina
CAMERA
PULPARĂ
RĂDĂCINILE
Particularitățile morfologice de
grup şi individuale
 - forma incisivilor se aseamănă
cu cea a succesorilor

- 8x: 4 sup (2Ic+2Il) şi 4 inf (2Ic+2Il)

- poziţie: a I-a şi a II-a INCISIVII

Caractere de grup

- incisivii prezintă: 4 feţe (V, O, M,D) şi o

muchie incizală cu 2 unghiuri

- unghiul mezial este drept - faţa V este convexă - incisivii nu au lobi de

iar cel distal este rotunjit în special spre colet creştere

- faţa orală este concavă cu un cingulum

de mărimi diferite, nu au foramen caecum
 - Camera pulpară este mare de formă de trapez pe
secţiune frontală cu baza mare spre incizal cu 2 prelungiri
pulpare M ŞI D dintre care cea mezială este mai
superficială
Implicaţii clinice: deschideri ale c.p. de către procesul de
carie dar şi iatrogen

- monoradiculari cu 1 canal ovoidal

pe secţiune. ½ apicală a rădăcinilor se INCISIVII
înclină spre V pt a permite oral să se Caractere de grup
dezvolte dinţii succesori

- până la 3-4 ani prezintă puncte de contact

-spaţierea fiziologică apare în zona frontală după 3-4 ani: spaţiul pre şi
retrocanin şi interincisivi

Implicaţii clinice: asigură alinierea corectă a frontalilor permanenţi

SPAȚIERE FIZIOLOGICĂ
Incisivii centrali maxilari:
 INCISIVII
Caractere INDIVIDUALE

- cei mai mari dintre incisivi

- diametrul mezio-distal mai mare/egal cu diametrul incizo-cervical (lăţimea ≥ h)
- au cingulum-ul şi crestele marginale cel mai bine dezvoltate.

Incisivii centrali maxilari:

Implicaţie terapeutică: pot fi preparate în condiţii de securitate pt pulpă

- rădăcina are formă conică şi pe secţiune transversală Δ şi un canal
- apexul rădăcinii este rotunjit
- 1/2 apicală a răd. este înclinată spre V iar la apex se recurbează uşor
spre D
- rădăcina aplatizată poate avea depresiuni de creştere mezial şi distal
Incisivii centrali maxilari:
Incisivii centrali mandibulari:
 INCISIVII
Caractere INDIVIDUALE

Incisivii centrali mandibulari:

- cei mai mici dinţi temporari fiind înalţi şi subţiri

- zona mezială a camerei pulpare este cea mai
superficială unde se deschide cp precoce de carie sau
terapeutic
- creste marginale şi cingulum atenuate
- coroana lor clinică este mai lungă în sens incizo-
cervical faţă de mezio-distal
- MV se deschide camera pulpară la 1,5 mm.
- rădăcina este aplatizată şi relativ dreaptă
Incisivii centrali mandibulari:
Incisivii laterali maxilari:
 Incisivii laterali maxilari:

- se aseamănă cu incisivii centrali dar sunt mai mici în toate

sensurile
- au coroana mai puţin convexă
- înălţimea lor este mai mare decât lăţimea.
- rădăcina conică, recurbată spre vestibular şi distal poate
avea depresiuni de creştere mezial şi distal
Incisivii laterali mandibulari:
 Incisivii laterali mandibulari:

- coroana este uşor mai lungă în sens incizo-cervical şi mai

lată în sens MD
- privit dinspre incizal nu este simetric
- are o rădăcină (1 canal) aplatizată care se curbează spre
distal în 1/3 apicală
CANINII
Maxilari
 - 4 feţe (V, O, M, D), 1 cuspid cu 2 pante M,D de dimensiuni diferite
- cingulum şi creste marginale orale bine evidenţiate, care delimitează 2
fosete M şi D
- frecvent caninii prezintă uzura vârfului cuspidului (la copiii mai mari)
Implicaţie clinică: recunoaştere faţă de caninii permanenţi

4X: 2 sup (dr/stg) şi 2 inf (dr/stg)

CANINII - poziţie: a III-a de la linia mediană
Caractere de grup - forma caninilor temporari se
aseamănă cu cea a succesorilor

- spaţieri M și D de la vârsta de 4-5 ani (spaţiul precanin şi retrocanin)

- camera pulpară este mare de formă de romb pe secţiune frontală cu zona
pulpară mezială mai superficială
- monoradiculari cu rădăcini duble ca lungime faţă de inălţimea coroanei şi
cu 1 canal
 CANINII MAXILARI
Caractere individuale

- Cel mai voluminos dintre frontali, având aspect scurt,

globulos, robust
- elementele anatomice sunt mai pronunţate faţă de
anagonist
- faţa V este foarte convexă prezentând 1 creastă
cervicală, 1 constricţie la colet, 1 creastă longitudinală mai
pronunţate
- faţa P este concavă prezentând: 2 creste marginale, 1
cingulum, 1 creastă longitudinală, 2 fosete pronunţate
 CANINII MAXILARI
Caractere individuale

- un cuspid robust care dispare prin uzură

- panta mezială a cuspidului este mai lungă
- rădăcina este lungă, conică, aplatizată MD
- vârful rădăcinii este rotunjit şi curbat spre distal
- rădăcina are formă triunghiulară(Δ) pe secţiune
transversală (cu vârful spre oral şi baza spre V) şi
cu unghiurile rotunjite
CANINII
maxilari
CANINII
Mandibulari
 CANINII MANDIBULARI
Caractere individuale

- mai mic, cu înălțime coronară mai maredecât cel maxilar

- elementele anatomice sunt mai reduse: cingulumul, crestele
marginale, creasta şi constricţia cervicală, crestele
longitudinale şi fosetele M şi D, faţă de caninul maxilar
- panta distală a cuspidului este mai lungă.
- rădăcina se aseamănă cu cea a C maxilar dar este mai
scurtă şi are un vârf mai ascuţit
CANINII MANDIBULARI
 MOLARII
Caractere de grup

- număr: 8 (4 maxilari şi 4 mandibulari)

- poziţie: a IV- a şi a V- a
- M1 mai mare decât succesorii(PM) şi M2 mai mic decât
M permanenţi
- molarii temporari sunt mai mari decât premolarii, în
special în dimensiune mezio-distală, diferenţa variază de
la 0,1-2,7 mm:

Implicaţii clinice: asigură o rezervă de spaţiu după

exfolierea DT care poate compensa incongruenţele dento-
alveolare cu înghesuire uşoare
 MOLARII
Caractere de grup

- coroana prezintă: 5 feţe (ocluzală,V,O,M,D)

- feţele ocluzale au un număr variabil de cuspizi: 3-5 cuspizi,
trei fosete la fiecare molar (centrală, mezială, distală)
- au creste marginale puternic pronunțate.
- cuspizii sunt mai ascuţiţi înaintea instalării atriţiei
(recunoaştere)
- ariile de contact sunt mai plate şi mai întinse în Suprafață.
Implicaţii clinice: carii proximale frecvente, extenzia preventivă
dificilă
 MOLARII
Caractere de grup

- pluriradiculari cu 2-3 rădăcini divergente, fără trunchi comun

şi 3-4 canale
- deşi camera pulpară este mare(Vol), înălţimea(H) ei este
proporţional mai redusă:
Implicaţii clinice: risc crescut de perforaţii interradiculare
- canalele radiculare sunt înguste şi aplatizate în formă de
panglică, prezentând numeroase canale accesorii, aberante,
comunicari pulpo-parodontale sau intercanalare în special la
M1 superior
 Molarii I Superiori
Caractere individuale
 Molarii I Superiori
Caractere individuale

- este molarul temporar cel mai mic

- ø M-D al M1maxilar > PM1 cu 0,1mm (7,3 / 7,2)
- formă≈ PM
- tipar ocluzal cu 3 sau 4 cuspizi 2V şi 1P sau 2V şi 2P
- NU prezintă şanţuri întercuspidiene
- faţa vestibulară spre mezial poate prezenta tuberculul
Zuckerkandl
- NU au şanţuri de descărcare V, O şi nici gropiţe
Implicaţii clinice: frecvență redusă a cariei pe V sau O
 Molarii I Superiori
Caractere individuale

- are 3-4 coarne pulpare dintre care cel MV este cel mai
aproape de suprafaţă
- are de obicei 3 rădăcini (P cea mai mare, MV, DV cea mai
mică)
- sistem canalar complex cu 3-4 canale dintre care cel DV
este cel mai greu de permeabilizat şi instrumentat (canale
aberante şi comunicări intercanalare, pulpoparodontale)
 Molarii I Superiori
Caractere individuale

Mezial
Vestibular Palatinal
Distal
 Molarii I Superiori
Caractere individuale

Ocluzal
 Molarii II Superiori
Caractere individuale
 Molarii II Superiori
Caractere individuale

- al II-lea dinte temporar ca mărime

- Diametrul(ø) M-D al M2 maxilar >PM2 cu 1,4 mm (8,2 / 6,8)
- diametrul V-O> M-D
- M2 de pe ambele arcade au formă şi elemente morfologice
asemănătoare cu cele ale M1 permanent
- faţa ocluzală: romboidală, 4 cuspizi (MP cel mai mare,
MV,DV,DP cel mai mic) şi creastă oblică de smalţ care
uneşte cuspizii MP de DV
- Implicaţie clinică: prepararea de cavităţi separate
 Molarii II Superiori
Caractere individuale

- prezintă un şanţ V şi O de descărcare care se termină cu o

fosetă de descărcare de dimensiuni mari
Implicaţii clinice:grefarea de procese carioase în aceste fosete
- faţa palatinală prezintă uneori tuberculul lui Carabelli ataşat
de cuspidul MP
Implicaţie clinică:
- carii frecvente prevenite prin sigilare
- camera pulpară mare şi 4 coarne pulpare dintre care cel MV
este cel mai superficial
- prezintă 3 rădăcini cu 3 canale (MV,DV,P).
 Molarii II Superiori
Caractere individuale

Mezial
Vestibular Palatinal
Distal
 Molarii II Superiori
Caractere individuale
 Molarii I Inferiori
Caractere individuale

- cel mai atipic dinte temporar, nu se aseamănă nici cu molarii

permanenţi nici cu PM
- Diametrul(ø) M-D al M1mandibular >PM1 cu 0,7mm (7,7 / 7)
- ½ mezială este mai mare faţă de cea distală atât coronar cât
şi radicular
- faţa ocluzală patrulateră cu 4 cuspizi (MV,DV,ML,DL), mai
mică decât la colet
- are o creastă transversală de smalţ care uneşte cuspizii MV
cu ML care delimitează o fosetă mezială mică şi distală mare
Implicaţie clinică: prepararea de cavităţi separate
 Molarii I Inferiori
Caractere individuale

- faţa vestibulară, de la nivelul crestei de smalţ, este

puternic convergentă spre ocluzal
- faţa vestibulară spre mezial poate prezenta tuberculul
Zuckerkandl
- are 4 coarne pulpare dintre care cel mv este cel mai
aproape de suprafaţă
- are 2 rădăcini: mezială, mare şi distală mai mică şi 3
canale (2 pe rădăcina M şi 1 pe cea D).
 Molarii I Inferiori
Caractere individuale

Mezial
Vestibular Lingual
Distal
 Molarii I Inferiori
Caractere individuale
 Molarii II Inferiori
Caractere individuale

- cel mai voluminos dinte temporar

- ≈ M 1 permanent inferior
- Diametrul(ø) M-D al M2 > PM2 cu 2,7 mm (9,9 / 7,2).
- faţa ocluzală: dreptunghiulară cu 5 cuspizi (3 vestibulari egali
mai mici şi 2 linguali mai mari)
- prezintă 2 şanţuri de descărcare V şi unul oral care se termină
cu câte o fosetă de descărcare largă
Implicaţii clinice: carii în gropiţă în special V
- camera pulpară este cea mai mare
- 5 coarne pulpare dintre care cel mv este cel mai superficial
- prezintă 2 rădăcini cu 3-4 canale (MV,ML,D/MV,ML,DV,DL).
 Molarii II Inferiori
Caractere individuale

Mezial
Vestibular Lingual
Distal
Particularitățile de structură
ale dinților temporari
 SMALŢUL

mai subţire cu 30% mai mic faţă de cel al DP(dinților permanenți)

grosime mică, uniformă pe toată suprafaţa dinţilor 1 mm
Implicaţie clinică: evoluţia rapidă a cariilor spre dentină şi pulpă

structură mai omogenă (mineralizaţi în mare parte intrauterin)

conţinut mineral şi de F < DP (per. scurte de maturare
posteruptivă.)
mai permeabil şi poros; aspect care creşte odată cu avansarea
RR(rezorbțíei radiculare)
Implicaţie clinică: vulnerabilitate crescută la atacul carios
 SMALŢUL

culoare mai albă şi mai opacă (conţinut mineral mai redus)

- alb albăstrui lăptoasă la DT/ alb gălbuie la DP
Implicaţie clinică: culoarea materialelor de restaurare mai
deschisă

smalţ aprismatic la suprafaţa dinţilor (predomină elemente

organice) de 11-55microni
Implicaţie clinică: timp de demineralizare dublu(2x).
 SMALŢUL

Orientarea prismelor de smalţ este verticală la marginea

incizală, vârful cuspizilor; oblică pe feţele proximale şi la colet
cu o direcţie uşor spre ocluzal.
Implicaţie clinică: nu este necesară bizotarea

Linia neonatală (zonă de minimă rezistenţă reflectând o

perturbare a mineralizării datorată efortului efectuat de
organism în momentul naşterii) trece la nivelul Suprafeței de
contact.
Implicaţie clinică: Zonă de minimă rezistenţă unde apar frecvent
carii proximale
 DENTINA

Grosimea cu 30% mai mică ca la DP de 1-2 mm, cu excepţia

zonei ocluzale centrale(concavitate a camerei pulpare)
Mai permeabilă (prin reducerea concentraţiei de săruri
minerale odată cu avansarea RR(rezorbției radiculare))
Linia neonatală. Dentina mineralizată postnatal este mai puţin
densă şi are aspect granular fiind mai accesibilă excavaţiei.
Diametrul(Ø) canaliculelor este mult mai mare spre joncţiunea
smalţ dentină decât spre pulpă.
Implicaţie clinică: vulnerabilitate la carii şi evoluţia rapidă a
cariilor
 CEMENTUL

Mai subţire (reducerea numărului de celule faţă de DP)

Mai puţin dens
Implicaţie clinică: aderenţa gingiei pe dinte se pierde mai
uşor şi apar rapid carii
Relaţia cement-smalţ este diferită faţă de DP cu trei
variante: 60% cementul acoperă smalţul; 30% spaţiu
(dentina expusă); 10% smalţul acoperă cementul

Implicaţie clinică: carii de colet în zona dentinară expusă

 ȚESUTUL PULPAR

structura ≈DP: celule, fibre, vase, nervi

modificări regresive odată cu înaintarea în vârstă ale
tuturor componentelor pulpare (maxime în etapa etapa de
resorbţie)
Implicaţie clinică: scade puterea de apărare a pulpei şi
tratamentele conservatoare eşuează(sensibilitate redusă)
la periferia camerei pulpare există un strat de fibre de
colagen şi reticulină în cupă
 ȚESUTUL PULPAR

diferenţe în distribuţia şi numărul elementelor nervoase

- numărul fibrelor nervoase este mai mic
- fibrele nervoase formează plexuri subodontoblastice incomplet
dezvoltate care emit prelungiri scurte în dentină sau predentină
- mai puţine complexe mecano-receptoare care unesc
prelungirile odontoblastelor cu fibrele nervoase
- în pulpa DT există mai puţini axoni mielinizaţi
- pulpa DT are capacitatea de a depune uşor dentină secundară
neregulată
Implicaţie clinică: toate particularităţile pulpei DT explică
sensibilitatea redusă a dinţilor temporari.
 PARODONȚIUL MARGINAL

Alcătuire : gingie (fixă, mobilă) şi os alveolar, cement radicular şi

ligament periodontal
Epiteliul gingival şi al mucoasei orale este mai subţire
Corionul mai bine vascularizat

Implicaţie clinică: gingia este mai roşie (transparență a corionul

bine vascularizat) şi mai ușor depresibilă
 PARODONȚIUL MARGINAL

Marginile gingivale sunt mai rotunjite ajungând până la

convexitatea coroanei
Papilele gingivale sunt voluminoase şi rotunjite ocupând
ambrazura cervicală
Textura gingiei este mai netedă (coajă de portocală la adult)
Adâncimea şanţului subgingival este mai mare (2,1 faţă de
1,6 mm până la 3-4mm)
Nivelul plăcii bacteriene nu se corelează cu gingivita la copil
Placa se formează mai repede dar răspunsul inflamator al
gingiei este mai redus şi tranzitor (vin şi pleacă uşor)
caracterul distructiv apare extrem de rar la copilul mic
 PARODONȚIUL MARGINAL

Hiperpigmentaţia gingiei la anumite etnii face ca gingie fixă

să fie clar demarcată
Cementul
Ligamentul periodontal este mai lat şi mai lax (conţine o mai
mică densitate de fibre)
Implicaţie clinică: exteriorizare caracteristică a abceselor
interradicular sau pe suprafața rădăcinii
Osul alveolar mai spongios şi mai puţin mineralizat
Implicaţie clinică : osteite alveolare precoce, cantitate mai
mică de anestezic
RESORBŢIA RADICULARĂ
 RESORBŢIA RADICULARĂ

RR este fenomenul fiziologic, dictat genetic, care

constă în scurtarea treptată a rădăcinii dinţilor temporari
până la dispariţia ei totală urmată de exfolierea dintelui şi
înlocuirea lui cu succesorul permanent.
Exfolierea începe cu ICI la 6 ani şi se termină la 11-
13 ani: C sup şi PM inferiori.
 RESORBŢIA RADICULARĂ
Caracteristici generale

debutează la 1-2 ani după închiderea apexului dintelui

temporar sau cu 3-4 ani înainte de înlocuirea de către dintele
permanent succesor. RR debutează acolo unde DP este cel
mai aproape de rădăcina DT

procesul se desfăşoară ritmic, cu perioade de activitate

accelerată, urmate de perioade de pauză. În perioadele de
pauză se poate REFIXA PARŢIAL
 RESORBŢIA RADICULARĂ
Caracteristici generale

tiparul RR fiziologice este la apex (orizontal sau oblic-în

bizou).
La frontali: RR începe oral (unde se găseşte dintele
succesor) şi continuă apoi la apex, prin deplasări suferite
de succesorul în erupţie. În cazul în care incisivii
succesori, aflaţi în erupţie, nu suferă deplasări
corespunzătoare pentru a se poziţiona sub rădăcina DT,
se va produce erupţia entopică a succesorilor
 RESORBŢIA RADICULARĂ
Caracteristici generale

La molari: RR începe pe suprafeţele interne (dintele succesor)

ale rădăcinilor şi continuă apoi la apex prin deplasări suferite
de succesorul în erupţie. Frecvent rămân rădăcini neresorbite
(ex. rădăcina palatinală a M sup.)
RR pare să fie iniţiată şi reglată de reticulul stelat şi sacul
folicular al dintelui succesor prin intermediul unor substanţe
stimulatoare (citokine şi factori de transcriere).
 RESORBŢIA RADICULARĂ
Mecanism de producere

- RR ≈ resorbţia osoasă
- se desfăşoară pe seama ODONTOCLASTELOR (din
monocitele sistemului reticulo-histiocitar). Mai multe monocite
se unesc şi formează un odontoclast (celulă mare formată
din membrană, mai mulţi nuclei şi citoplasmă ce conţine
numeroase organite celulare şi fosfatază acidă).
- RR este un proces reglat hormonal: calcitonina îl (-) inhibă
procesul iar PTH (parathormonul) îl stimulează (+)
 RESORBŢIA RADICULARĂ
Mecanism de producere

Membrana odontoclastelor se plicaturează şi emite

o margine activă denumită “marginea în PERIE” = care
arată disponibilitatea odontoclastelor de a începe resorbţia
(odontoclast activ).
 RESORBŢIA RADICULARĂ
Mecanism de producere

RR are loc în 2 etape:

a) I etapă: exocitoză (în exteriorul celulei): odontoclastele
eliberează fosfataza acidă care va dizolva sărurile
minerale ale rădăcinii
b) a II-a etapă: endocitoză (în interiorul celulei): matricea
organică va fi fragmentată şi înglobată în celulă unde va fi
lizată (sub acţiunea catepsinei K, enzimelor hidrolitice,
lizozimului).
RESORBŢIA RADICULARĂ
 RESORBŢIA RADICULARĂ
Factori locali incriminați

1) dintele permanent de înlocuire

RR pare să fie iniţiată şi reglată de reticulul stelat şi sacul
folicular al dintelui succesor prin intermediul unor substanţe
stimulatoare (citokine şi factori de transcriere).
 RESORBŢIA RADICULARĂ
Factori locali incriminați

Componente ale DP care influenţează RR:

-sacul folicular: presiunea exercitată de DP aflat în erupţie asupra

rădăcinilor DT (când coroana este complet formată şi începe să
se formeze rădăcina) produce diferenţierea şi activarea
odontoclastelor; poziţia şi dimensiunea sacului folicular al
succesorului afectează tiparul RR (vor fi resorbite anumite
rădăcini mai mult dacât altele)

- reticulul stelat (eliberarea de enzime care stimuleză procesul).

 RESORBŢIA RADICULARĂ
Factori locali incriminați: Succcesorul- argumente

- oprirea/ încetinirea ritmului de resorbţie la dinţii

temporari ce NU au succesor
- la 2 dinţi vecini apare resorbţia simultană când există
un succesor foarte mare
-apare resorbţie în alt loc, în cazul unei dinte succesor
ectopic.
-Factorii care reglează erupţia dinţilor permanenţi
influenţează indirect şi RR a DT:
-- hormoni (tiroida, hipofiza, timus)
-- nutriţia (deficienţe Ca, Mg, vit. A, C, D)
RESORBŢIA RADICULARĂ
 RESORBŢIA RADICULARĂ
Factori locali incriminați

2. Forţele masticatorii cresc în valoare odată cu înaintarea în

vârsta. Mobilitatea din ce în ce mai mare a dintelui stimulează
RR.
 RESORBŢIA RADICULARĂ
Factori locali incriminați

3. Pulpa dinţilor temporari:

în condiţii fiziologice NU are nici o influenţă asupra RR
inflamaţia pulpară şi mai ales gangrena pulpară produc
modificări ale RR:
se modifică viteza RR (se va accelera sau din contra
se poate încetini)
se modifică tiparul RR (resorbţie externă sau internă
a rădăcinii NU la apex aşa cum este normal).