Sunteți pe pagina 1din 9

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/236109528

Criterii de management ale planului de tratament în reabilitarea orală


Orthlieb J.D., CONSTANTINESCU M.V., Ré J.Ph., Păuna Mihaela Rodica Revista
Română de Stomatologie (Ro J Stoma...

Article · January 2011

CITATIONS READS

0 652

4 authors, including:

Orthlieb J.D Marian Vladimir Constantinescu


Aix-Marseille Université Carol Davila University of Medicine and Pharmacy
126 PUBLICATIONS   485 CITATIONS    19 PUBLICATIONS   5 CITATIONS   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Mihaela Păuna
Carol Davila University of Medicine and Pharmacy
20 PUBLICATIONS   53 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

occlusion View project

Occlusion Medicine View project

All content following this page was uploaded by Orthlieb J.D on 16 July 2018.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


REABILITARE ORALĂ
12
CRITERII DE MANAGEMENT ALE PLANULUI DE
TRATAMENT ÎN REABILITAREA ORALÅ
Management criteria of oral treatment rehabilitation plan
Prof. Dr. Jean Daniel Orthlieb1, Prof. Dr. Marian Vladimir Constantinescu2,
Jean Prof. Dr. Philippe Ré1, Prof. Dr. Mihaela Rodica Påuna2
1
Faculté de Chirurgie Dentaire de Marseille
2
Universitatea de Medicinå şi Farmacie „Carol Davila“, Bucureşti

REZUMAT
Stomatologia modernă impune o viziune globală a tratamentelor oro-dentare. O lucrare protetică finalizată
trebuie să aibă în vedere o întreprindere intelectuală, înaintea celei manuale.
Informaţia, concepţia şi realizarea reprezintă cele trei etape-cheie ale reconstrucţiei protetice. Posibilitatea
de realizare a planului de tratament în baza raţionamentului protetic, denumit CAPT (Concept d’Aide au Plan
de Traitement (CAPT) – Conceptul de Asistare a Planului de Tratament) este prezentată de-a lungul a şapte
faze. Reconstrucţia globală a arcadelor în articulator permite un management mai confortabil al reabilitării
orale, atunci când este respectată ierarhia Celor 8 Criterii ale Reconstrucţiei Ocluzale (OCTA): planul de
referinţă, poziţia de referinţă, poziţia terapeutică, dimensiunea verticală de ocluzie, amplasarea incisivului
mandibular, amplasarea incisivului maxilar, planul de ocluzie şi curba lui Spee, panta de ghidaj incisiv,
înălţimea cuspizilor şi curba lui Wilson.

Cuvinte-cheie: stomatologie modernă, reabilitare orală, plan de tratament, raţionamentul


tratamentului protetic-CAPT, criteriile ocluzale de reconstrucţie-OCTA, articulator

ABSTRACT
The modern dentistry imposes a global vision of the oro-dental treatments. A final prosthetic work should
have in view an intellectual enterprise before a rigorous manual one.
The information, the conception and the realisation represent the three key stages of the prosthetic
achievement. The possibility of achieving plan of treatment on the grounds of routine of the prosthetic
treatment called CAPT (Concept of Aid to the Plan of Treatment) is displayed along in seven phases. The
global reconstruction of the arcades in the articulator permits a more comfortable management of oral
rehabilitation when hierarchy of the eight occlusal criteria of reconstruction (OCTA) is respected: reference
plan; reference position, therapeutic position; occlusal vertical dimension; situation of the mandibular incisor;
situation of the maxillary incisor; plan of occlusion and curve of Spee; slope of guidance; cusp height and
curve of Wilson.

Key words: contemporary dentistry, oral rehabilitation, plan of treatment, routine of the prosthetic
treatment-CAPT, therapeutic phases, occlusal criteria of reconstruction-OCTA, articulator

Restaurarea protetică a dinţilor lipsă sau a din- şi o cronologie care se pot aplica pentru toate
ţilor cu distrucţii coronare întinse poate fi proiec- planurile de tratament protetic?
tată încă de la prima întâlnire cu pacientul? Care Stomatologia modernă impune o viziune globală
sunt diferitele faze obligatorii ale unui plan de a tratamentelor buco-dentare (4). Realizarea unei
tratament protetic? Poate fi propusă o metodologie proteze finalizează acte care interesează în mare

Adresă de corespondeţă:
Conf. Univ. Dr. Marian Vladimir Constantinescu, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Calea Plevnei, Nr. 19, Bucureşti
e-mail: marianvladimir.constantinescu@gmail.com

48 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 1, AN 2011


REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 1, AN 2011 49

parte, dacă nu chiar întreg ansamblul sistemului De la secvenţă la proiect


ocluzal. Este evident că această abordare intelec- Etapele de realizare organizate chiar perfect, nu
tuală, înainte de a ajunge să fie manuală, trebuie să sunt suficiente. După tratamentul de urgenţă, trebuie
fie realizată cu rigoare (7). Deci, succesul unui tra- stucturate informaţiile obţinute. Faza de analiză a
tament protetic este bazat iniţial pe efortul de gândire informaţiilor (faza de reflexie) cere respectarea
care conduce la stabilirea motivată a planului de tra- unui protocol strict care vizează evaluarea aspec-
tament (22). După abordarea unor aspecte de termi- tului global al cazului, definirea obiectivelor trata-
nologie, prezentul articol descrie o analiză raţională mentului, precizarea factorilor de decizie, para-
a reabilitării orale complexe şi complete, detailând metrizarea criteriilor de reconstrucţie, proiectarea
criteriile ocluzale ale reconstrucţiei. secvenţei mijloacelor terapeutice şi programarea
etapelor de tratament. Acest ansamblu reprezintă
CIFRE ŞI CUVINTE un motiv de responsabilitate care duce la definirea
unui „plan de tratament“ în sensul „proiectului de
Cuantificarea tratament“ realizat de un medic stomatolog-arhitect
Funcţiile masticatorii se bazează pe respectarea înainte ca el să devină constructor.
a două legi universale ale biologiei: economia Orice acţiune, diagnostică sau terapeutică este
structurii şi economia energiei (14). Orice tratament de fapt o problemă de probabilitate (23). Practicianul
dentar trebuie să respecte aceste legi pentru a trebuie să analizeze implicaţiile pe termen lung ale
optimiza funcţiile ocluzale. Dar mai important tratamentului proiectat, evaluând beneficiul tera-
decât cuvintele sunt reperele cifrice ale recons- peutic estimat: raportul dintre preţ (structural,
trucţiei. financiar, emoţional) şi beneficiul prognosticat
Se ştie încă de la Galileo Galilei (1564-1642) că pentru pacient (Fig. 1).
dezvoltarea ştiinţei s-a obţinut „măsurând ceea ce
este măsurabil şi încercând să se facă măsurabil
ceea ce nu este încă“. Pentru a măsura este necesar
mai întâi să definim.

Cuvintele
Există o ambiguitate în utilizarea termenului
„plan“ de tratament. Noţiunea de „plan de tratament“
înseamnă o simplă listă de etape terapeutice sau
trebuie să-i dăm cuvântului „plan“ sensul arhitec-
tural al termenului?

Planul de tratament: enunţare simplă a eta- FIGURA 1. Beneficiul terapeutic: luarea deciziei se
pelor de tratament bazează pe calculul probabilităţilor
Acest termen este utilizat de majoritatea autorilor
ca fiind stabilirea unei liste simple a etapelor de Stomatologia protetică este un tratament chirur-
tratament pentru un pacient (6), sau mai precis în gical bazat pe o terminologie bine înţeleasă, indicaţii
cazul protezării parţiale fixe după Yuodelis, Faucher clare şi criterii cuantificabile de evaluare sau de re-
(25): construcţie, protocoale operatorii respectate cu ri-
1. identificarea patologiei; gurozitate.
2. terapie ocluzală:
• montarea modelelor de studiu; Raţionamentul tratamentului protetic (CAPT)
• prepararea dinţilor pe model din gips, echi- Informarea (documentarea), reflecţia (indicaţia
librare; terapeutică şi definirea planului şi a secvenţei de
• simulare ortodontică, simulare protetică. tratament) şi realizarea reprezintă cei trei timpi
3. stabilizare temporară; cheie ai realizării restaurării protetice, împărţită în
4. chirurgie parodontală; şapte faze.
5. stabilizare provizorie; Motivele consultaţiei, anamneza şi examenul
6. stabilizare pe termen lung. clinic rapid vor permite recunoaşterea uneia dintre
Anumiţi autori, cum ar fi Binkley şi Binkley (2) următoarele trei situaţii clinice: evaluare de urgenţă,
încearcă să meargă mai departe, dar combină cro- situaţie clinică simplă sau situaţie clinică com-
nologia şi criteriile de reconstrucţie. plexă.
50 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 1, AN 2011

FIGURA 2. Conceptul de Asistare a Planului de Tratament


(CAPT): 7 faze

Raţionamentul CAPT (Conceptul de Asistare a


Planului de Tratament = Concept d’Aide au Plan de
Traitement) este destinat în principal situaţiilor
clinice complexe, dar se poate adapta tuturor cazu-
rilor cu o uşoară simplificare. (Fig. 2)
În afara fazelor de urgenţă, etapele prealabile
fazelor terapeutice privesc elementele conceperii
proiectului terapeutic şi ale condiţiilor de realizare.
Abordarea globală trebuie să fie sistematică. Cu un
bilanţ dento-parodontal detaliat, cu răspunsuri clare
cu privire la afecţiunile musculo-articulare, para-
funcţii, anomalii de ocluzie, cadrul sistemic, moti-
FIGURA 3. Indicele de disfuncţie a aparatului masticator
vaţiile pacientului. (IDAM)
Faza 1: tratamentul de urgenţă
1.1: examen clinic rapid, anamneză preliminară
Faza a 3-a: reflecţia şi decizia terapeutică
1.2: examen radiografic retro-alveolar localizat
3.1: diagnostic
1.3: îngrijiri şi/sau prescripţii medicale (trata-
3.2: obiective terapeutice
ment endodontic şi/sau restaurare coronară, paro-
3.3: proiect terapeutic
dontal, musculo-articular...)
3.4: prognostic
1.4: eventual, proteză provizorie imediată dacă
3.5: secvenţa de tratament
acest lucru este impus de estetică sau funcţie.
3.6: criteriile reconstrucţiei (OCTA)
Faza a 2-a: informare-documentare
Faza a 3-a organizează reflecţia. Succesul tra-
2.1: anamneză, amprentă
tamentului protetic, asociat rigorii de execuţie, este
2.2: examen clinic
bazat iniţial pe reflecţie (22). Reflecţia şi decizia se
2.3: sondare parodontală
bazează pe documentare. Odată acestea reunite, o
2.4: imagistică
reabilitare orală de mare întindere constituie un
2.5: examenul modelelor
motiv suficient de important pentru a prevedea un
2.6: analiză ocluzală pe articulator
timp de gândire unic (sau dacă este posibil repartizat
2.7: simulare terapeutică
în mai multe secvenţe), consacrat doar reflecţiei.
Faza a 2-a aduce echipei de tratament elementele
Fiecare ansamblu structural face obiectul unui
necesare pentru reflecţie. Tabelul sintetic IDAM
diagnostic independent (aspecte scheletice, dentare,
(Indice de Disfuncţie a Aparatului Masticator =
parodontale, implantare, ocluzale, musculo-arti-
Indice de Dysfonctionnement de l’Appareil
culare, comportamentale, psiho-sociale etc.). Pentru
Manducateur) permite numai obţinerea unei in-
fiecare element, este indispensabilă recurgerea la o
formaţii vizuale globale a rezultatului evaluării
clasificare clară. Pentru protetică, de exemplu, se
aparatului masticator (Fig. 3).
va reţine clasificarea lui Lytle şi Skurow (11).
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 1, AN 2011 51

Obiectivele tratamentului trebuie să fie adec- Faza a 4-a reprezintă etapele de igienizare care
vate aspectelor tehnice, medicale şi psiho-sociale. privesc atât dinţii, cât şi mediul lor musculo-sche-
Terapeutica îşi propune să menţină, să restaureze letic, dar şi aspectul psiho-comportamental.
sau să amelioreze funcţiile ocluzale, estetica, Faza a 5-a: modificarea tisulară
confortul pacientului, integritatea arcadelor, men- 5.1: ortodonţie
ţinerea. Determinantul reacţiei biologice fiind bio- 5.2: endodonţie
mecanic, se poate defini o prioritate în obiectivele 5.3: restaurare provizorie de primă generaţie
protetice (14): 1. funcţia; 2. rezistenţa; 3. estetica, 5.4: parodontologie, chirurgie orală preprotetică
chiar dacă se spune că pentru pacient ordinea im- de ameliorare
portanţei problemelor este adeseori inversată. 5.5: implantodonţie (stadiul 1)
Proiectul terapeutic reprezintă mijloacele utili- 5.6: chirurgie ortognatică, chirurgie articulară
zate pentru atingerea obiectivelor. El precizează 5.7: reconstituire coronară
dinţii implicaţi, tehnicile protetice, dar şi fazele de 5.8: implantodonţie (stadiul 2)
condiţionare tisulară. Decizia terapeutică, adecvată 5.9: restaurare provizorie de a doua generaţie
la dorinţele exprimate sau neexprimate ale pacien- Faza a 5-a include etapele de modelare tisulară.
tului, este asociată inevitabil unei prognoze. Infor- Ca regulă generală, cu excepţia anumitor pregătiri
maţiile date pacientului trebuie să fie simple, dar muco-gingivale particulare, ortodonţie, pregătiri
complete (consimţământ informat). Pentru a asigura corono-periferice şi restaurări provizorii de primă
o abordare raţională este necesar să se propună mai generaţie sunt realizate înainte de efectuarea
multe soluţii terapeutice, punând accentul pe fac- chirurgiei parodontale, dar după stabilizarea paro-
torii de risc specifici fiecărei soluţii. De exemplu, dontală.
se cunosc factorii care influenţează prognosticul Faza a 6-a: stabilizarea
unui dinte stâlp. În cadrul unui studiu pe 270 6.1: finisare ortodontică
pacienţi (21) durata medie de viaţă a fost de: 6.2: echilibrare ocluzală (şlefuire/colaj)
• 10,4 ani pentru o punte de la canin la canin; 6.3: finisare protetică
• 9,6 ani pentru o punte din 3-4 elemente; Restaurarea globală a arcadelor permite proiec-
• 6,6 ani pentru o punte cu mai mult de 5 ele- tarea mai uşoară a unei reconstrucţii estetice şi
mente; funcţionale, dar ea generează dificultăţi clinice im-
• 3,7 ani pentru o punte cu 1 element în ex- portante. Restaurarea sectorială prin sectoare de
tensie. arcadă prezintă o simplificare clinică evidentă dar
Secvenţa tratamentului precizează diferitele nu permite corectarea globală a ocluziei. Soluţia
etape şi calendarul de execuţie (planning). Etapele ideală constă în plasarea, pornind de la o modelare
clasice în protetica dentară sunt următoarele: diagnostică completă, a unor proteze provizorii
• analiza modelelor de studiu; globale de a doua generaţie. Acestea permit ade-
• modelarea diagnostică; vărata evaluare funcţională a proiectului terapeutic.
• prepararea dinţilor; Şedinţele clinice de finalizare protetică sunt frac-
• restaurările provizorii; ţionate apoi în sectoare, în măsura posibilă. Această
• amprentele; abordarea sectorială a unei reconstituiri fixe com-
• înregistrarea ocluziei; plete se inspiră din raţionamentul pus la punct de
• proba clinică; Mann şi Pankey (12) şi reluat de Dawson (4):
• cimentarea. • restaurarea dinţilor anteriori mandibulari;
În sfârşit, pentru a dirija restaurarea, stabilirea • restaurarea dinţilor cuspidaţi mandibulari;
criteriilor acesteia (OCTA) constituie o condiţie • restaurarea dinţilor cuspidaţi maxilari;
prealabilă indispensabilă. Ea permite precizarea • restaurarea dinţilor anteriori maxilari.
reperelor cantitative care ajută la modelarea diag- Terminând prin a plasa restaurările anterioare
nostică şi reprezintă astfel veritabilul „Plan de tra- maxilare, se reduce riscul de uzură a protezelor
tament“ în sensul arhitectural al termenului. provizorii posterioare şi se pune la dispoziţie un
Faza a 4-a: condiţionarea tisulară timp mai îndelungat pentru maturarea gingivală a
4.1: recomandări psiho-comportamentale acestui sector crucial din punct de vedere estetic.
4.2: rezolvarea problemelor musculo-articulare Faza a 7-a: mentenanţa (întreţinerea)
4.3: extracţie, chirurgie orală 7.1: igiena buco-dentară
4.4: stomatologie restaurativă simplă 7.2: controlul parafuncţiilor
4.5: parodontologie iniţială 7.3: controlul semnelor musculo-articulare
4.6: restaurare protetică imediată 7.4: controlul radiografic
52 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 1, AN 2011

7.5: cimentarea definitivă în articulator, analizelor cefalometrice şi înregis-


7.6: programarea vizitelor de control trărilor axiografice (Fig. 4, 5, 6).

OCTA: opt criterii ocluzale pentru recons-


trucţie
Proiectul protetic este materializat în laboratorul
de tehnică dentară prin realizarea unei machete care FIGURA. 4
Indicatorul PAO:
vrea să reprezinte cu exactitate viitoarea restaurare reperarea punc-
protetică. Această machetă sau modelarea diag- tului condilian
nostică este realizată de cele mai multe ori în ceară stâng (e: ecto-
pe modele montate în articulator. Pentru a dirija chantion,
s: supratragion,
această activitate este absolut necesară definirea a: punct condilian)
criteriilor reconstrucţiei, ce permite punerea la dis-
poziţie a reperelor cantitative care ghidează mo-
delarea. Deci, aceste criterii reprezintă adevăratul
„Plan de tratament“ în sensul arhitectural al ter-
menului. Pornind de la protocolul sugerat de
Dawson (4) se propune o listă alcătuită din opt
criterii (OCTA) care are o ordine asociată cu im-
perativele reconstrucţiei. Aceste criterii reprezintă
totodată şi structura unei evaluări diagnostice reali-
zate în timpul analizei ocluzale.

OCTA sau cele opt criterii ocluzale ale re-


construcţiei
1. Planul de referinţă
FIGURA 5. Indicatorul PAO: reperarea punctului
2. Poziţia de referinţă, Poziţia terapeutică infraorbital stâng faţă de marginea liberă a incisivilor
3. Dimensiunea verticală de ocluzie maxilari
4. Amplasarea incisivului mandibular, Grupul
incisivo-canin mandibular
5. Amplasarea incisivului maxilar, Grupul in-
cisivo-canin maxilar
6. Planul de ocluzie şi curba lui von Spee
7. Panta de ghidaj incisiv
8. Înălţimea cuspidiană şi curba lui Wilson

OCTA-1: Planul de referinţă


Un plan de referinţă unic este indispensabil pentru FIGURA 6. Octa 1: planul de referinţă axio-orbitar
orice evaluare şi pentru orice reconstrucţie. El permite constituie referinţa spaţială. El autorizează montarea
definirea unui reper ortonormat în trei dimensiuni, modelului maxilar
bază pentru orice cuantificare (3). Referinţa istorică
este planul de la Frankfurt dar, de fapt, marea majoritate OCTA-2: Poziţia de referinţă, poziţia tera-
a articulatoarelor utilizează fie direct, fie prin aproxi- peutică
mare, planul axio-orbital (PAO): planul de orientare Poziţia de referinţă corespunde unei poziţii con-
orizontal care trece prin punctele condiliene (cutanate diliene care aparţine planului de referinţă, consti-
sau osoase) şi punctul infraorbital stâng (punctul tuind punctul zero al reperului ortonormat al siste-
cutanat sau osos cel mai decliv al marginii antero- mului de referinţă. Ea trebuie să fie reproductibilă
inferioare a cavităţii orbitare). şi este vorba de Ocluzia în Intercuspidare Maximă
Punctele condiliene determinate prin localizarea (OIM) sau Relaţia Centrică (RC) [sau Relaţia
reală a axei balama sau prin palparea capului con- Articulară de Referinţă (RAR)]. Poziţia terapeutică
dilian şi a punctului anterior sunt reperate cu un este poziţia condiliană în care se doreşte să fie
indicator transparent (Index PAO). poziţionată mandibula, consolidând OIM existentă
Această înregistrare permite suprapunerea şi sau creând o nouă OIM. Această poziţie nu este
reproducerea datelor în timpul diferitelor montări reproductibilă în mod forţat, ci trebuie să fie definită
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 1, AN 2011 53

faţă de poziţia de referinţă. Poziţiile de referinţă şi


poziţiile terapeutice sunt confundate, cu excepţia
selectării unei Poziţii Mandibulare Corectate (PMC)
sau Poziţii Mandibulare Terapeutice (PMT), (8),
(10) (Fig. 7).

FIGURA 8. Octa 3: reglarea tijei incisive a articulatorului


finalizează alegerea DVO
maxilară de ocluzie, simbolizată prin funcţia
ocluzală de centrare. Numai acum este posibilă
poziţionarea elementelor dentare.
FIGURA 7. Octa 2: poziţia de referinţă constituie punctul
„0“ al sistemului de referinţă; este definit de montarea OCTA-4: Amplasarea incisivului mandibular,
modelului mandibular grupul incisivo-canin mandibular
Blocul incisivo-canin mandibular este primul
OCTA-3: Dimensiunea verticală de ocluzie element dentar care se amplasează. Se utilizează
(DVO) criterii clinice (relaţia dento-scheletică, aspectul
Variaţiile Dimensiunii Verticale de Ocluzie estetic) completate prin criterii cefalometrice. Si-
(DVO) sunt realizate când se face o rotaţie a man- tuarea blocului incisivo-canin mandibular asigură
dibulei în jurul ATM (24). Deci, numai dacă poziţia susţinerea buzelor şi influenţează profilul. De încli-
condiliană este definită (poziţia terapeutică), se narea sa depinde propria longevitate, precum şi
poate decide DVO cea mai favorabilă. Ştiind că 1 optimizarea funcţiilor de ghidaj (Fig. 9).
mm de variaţie interincisivă nu corespunde în mod
sensibil decât la 1º de rotaţie condiliană, o variaţie
a DVO de câţiva milimetri nu poate induce direct
limitări articulare, rotaţia fiind o mişcare perfect
fiziologică pentru această articulaţie (1). Dacă nu
există o metodă precisă şi reproductibilă pentru a
determina DVO (5), se remarcă în general o mare
capacitate de adaptare la variaţiile DVO. După
Palla, determinarea DVO trebuie să răspundă la
următoarele criterii:
• prezenţa unui spaţiu de inocluzie în poziţia
posturală de repaos;
• absenţa contactelor între arcadele dentare în FIGURA 9. Octa 4: amplasarea incisivului mandibular
este definită prin punctul vestibular de la colet (Bc) şi
timpul activităţii fonetice;
prin poziţia marginii libere incizale mandibulare (Bi)
• un aspect agreabil al etajului inferior al feţei
în ocluzie (20). OCTA-5: Amplasarea incisivului maxilar,
DVO trebuie să se afle în armonie şi cu deter- grupul incisivo-canin maxilar
minanţii anatomici, în special cu tipologia scheletică După amplasarea grupului incisivo-canin man-
caracterizată de morfologia mandibulară (Fig. 8) dibular, criteriile de poziţionare ale grupului in-
(19). Selectarea DVO optimizează funcţiile oclu- cisivo-canin maxilar se bazează în mod esenţial pe
zale, reduce constrângerile aplicate structurilor, referinţe estetice. Se impune o clarificare în ceea ce
asigură estetica feţei. priveşte rolul diferit al feţei vestibulare faţă de cea
În acest stadiu, elementele scheletice sunt pe orală. Faţa vestibulară (OCTA 5) răspunde la criterii
locul lor (poziţia condiliană şi dimensiunea verticală estetice, iar faţa orală răspunde la criterii funcţionale,
de ocluzie). Ele definesc relaţia mandibulo- ce vor fi definite în altă etapă (OCTA 7). În această
54 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 1, AN 2011

etapă este definită numai faţa vestibulară, în mod OCTA-7: Panta de ghidaj incisiv
esenţial prin poziţia coletului şi poziţia punctului Este logic că există o influenţă puternică a
vestibular al marginii libere (Fig. 10). funcţiei masticatorii asupra dezvoltării eminenţei
temporale şi asupra valorii pantei condiliene rezul-
tante. Din evaluarea înclinării planului de ocluzie şi
a pantei condiliene asupra Planului Axio-Orbitar
(PAO), rezultă gradul de înclinare a pantei incisive
(15, 18). De curând a fost propusă o metodă clinică
simplificată (9).
Căutarea unei concordanţe funcţionale între
ghidajul dentar (panta incisivă şi panta canină) şi
ghidajul articular (panta condiliană) vizează opti-
mizarea cinematicii mandibulare (Fig. 12).

FIGURA 10. Octa 5: amplasarea incisivului maxilar este


definită prin punctul vestibular de la colet (Bc) şi prin
poziţia unghiului vestibular al marginii libere incizale
maxilare (Bi)

Poziţia blocului incisivo-canin maxilar asigură


susţinerea buzelor şi influenţează direct estetica
surâsului. Ea va condiţiona conceptul de ghidaj
dentar între ghidajul canin şi ghidajul de grup.

OCTA-6: Planul de ocluzie şi curba lui Von


Spee
Plecând de la condil şi grupul incisivo-canin FIGURA 12. Octa 7: reglarea tablei incisive şi a pantei
mandibular, definirea curbei lui von Spee permite condiliene asigură valoarea dorită pentru panta incisivă
poziţionarea primului molar mandibular şi prin
urmare definirea înclinării planului de ocluzie faţă
OCTA-8: Înălţimea cuspidiană şi curba lui
de Planul Axio-Orbitar (PAO). A fost propus un
Wilson
model geometric al interpretării legii tangentei (16)
După ce poziţia de referinţă a fost fixată, tija
care permite determinarea razei de construcţie (18)
incisivă blocată (DVO definită), curba lui Spee ma-
şi transferul pe articulator (17). Căutarea unei curbe
terializată, pantele ghidajului anterior reglate, mai
a lui Spee în armonie cu structura scheletică deter-
rămân de stabilit înclinările în plan frontal ale
mină transmiterea sarcinilor dento-parodontale în
crestelor dinţilor multicuspidaţi. Trebuie definită
axul dintelui şi permite o construcţie funcţională
curba lui Wilson pentru a obţine în acelaşi timp
armonioasă a tablei ocluzale (Fig. 11).
apropierea omogenă a tablelor ocluzale şi absenţa
interferenţelor. Nu există date bibliografice care să
permită ghidarea construcţiei curbei lui Wilson.
Înălţimea cuspizilor de sprijin mandibulari (curba
lui Spee), blocul incisivo-canin maxilar (pantele de
ghidaj) şi conceptul ocluzal (funcţie canină sau
funcţie de grup) constituie elementele care definesc
cadrul de construcţie al cuspizilor maxilari şi lin-
guali mandibulari. Dacă este posibil, se preferă ghi-
dajul canin, deoarece răspunde mai bine legilor
biologiei (economie de energie şi economie de
structură) decât funcţia de grup. De fapt, el va
permite o facilitare neuro-musculară, o uzură redusă
a structurilor şi o creştere a eficacităţii masticatorii
FIGURA 11. Octa 6: raza de construcţie a curbei lui printr-o congruenţă optimă a tablelor masticatorii.
Spee poziţionează vârfurile cuspidiene vestibulare ale
dinţilor multicuspidaţi mandibulari
Pentru aceasta trebuie ca ghidajul canin să provoace
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 1, AN 2011 55

o dezocluzie omogenă şi minimă. Această dezo- CONCLUZII


cluzie minimă asigură o protecţie articulară prin
posibilitatea realizării contactelor posterioare (lu- Cu cât se acordă mai mult timp pentru reflecţia
crătoare şi nelucrătoare) în caz de mişcare brutală preclinică, cu atât se pierde mai puţin timp în clinică
sau forţată (protecţii posterioare) (Fig. 13). şi se evită eşecurile. A realiza o reconstituire mare
fără un plan de tratament amănunţit, în sensul com-
plet al termenului, este ca şi cum ai naviga fără hartă
sau busolă. Atâta vreme cât timpul este frumos şi se
navighează în condiţii de vizibilitate, totul este în
regulă. Pentru distanţe mai mari, sau în caz de vreme
nefavorabilă, există riscul de a nu se ajunge în port.
Practicianul secolului al XXI-lea trebuie să aibă
voinţa şi capacitatea de a stăpâni un ansamblu
complex de cunoştinţe şi tehnici.
Obscurantismul şi graba nu conduc decât la
terapeutici stereotipe neadaptate sau neoptimizate.
Pacientul trebuie să fie tratat după regulile artei, dar
totul depinde de fineţea „riglei“ utilizate: zecimi de
FIGURA 13. Octa 8: modelarea dinţilor cuspidaţi este milimetru, milimetru, centimetru sau metru?… Fie-
conformă cu conceptul de ghidaj (dezocluzie imediată)
şi cu apropierea funcţională omogenă a tablelor
care practician poate decide în opţiunea de a deveni
ocluzale (curbe de ocluzie) „Maestru“.

BIBLIOGRAFIE
1. Ballester J – Apport au concept d’intervalle de dimension verticale. 15. Michielin M, Damiani MG, Orthlieb JD, Simon J – Analyse statistique
Collège National d’Occlusodontologie 1997; 63-70. des inter-relations fonctionnelles entre guide antérieur et déterminant
2. Binkley TK, Binkley CJ – A practical approach to full mouth rehabilitation. postérieur. Cah Prothèse 1990; 70: 53-65.
J Prosthet Dent. 1987 Mar; 57(3): 261-266. 16. Orthlieb J – The curve of Spee: the understanding of the sagittal
3. Constantinescu MV, Deciu E – Kinematics of Mandibular Motion in the organisation of the teeth. J Cranio Mandibular Practice 1997; 15:
Sagital Plane. J. Gnath, 1995; 14, 1, 1-6. 333-340.
4. Dawson PE – Evaluation, diagnosis and treatment of occlusal problems. 17. Orthlieb JD – La reconstruction prothétique de la courbe de Spee en
CV Mosby, Saint Louis, 1989. prothèse fixée. LQOS 1986 ; 11: 69-80.
5. Gaspard M – Troubles de l’occlusion dentaire et SADAM. In Collection 18. Orthlieb JD – Diagnostic occluso-céphalométrique assisté par ordinateur
du Chirurgien-Dentiste. Procodif editeur, Sèvres 1985. (Occluso-cephalometric computerised diagnosis). In Odontologie.
6. Gomez PR – Period for a whole treatment. J Gnathol 1984; 3(1): Université de la Mediterranée, Marseille, 1990; 184.
117-122. 19. Orthlieb JD, Laurent M, Laplanche O – Cephalometric estimation of
7. Latino H, Rozencweig D – Ajustement occlusal préprothétique. Cah vertical dimension of occlusion. J Oral Rehabil. 2000 Sep; 27(9): 802-807.
Prothèse 1979; 28: 129-147. 20. Palla S – Dimension Verticale. Collège National d’Occlusodontologie,
8. Laurent M, Laplanche O, Laborde G, Orhtlieb JD – Critères 1995.
d’enregistrement clinique de la position occlusale de référence. Syn proth 21. Pameijer JH – Periodontal and occlusal factors in crown and bridge
2000; 2: 247-259. procedures. In dental center postgraduate course, Amsterdam 1983.
9. Laurent M, Orthlieb JD – Reconstruction du guide incisif. Cah Prothèse 22. Schillinburg HT, Hobo S, Whitsset A – Bases fondamentales en
1997; 99: 11-19. prothèse fixée. Edition CdP, Initiatives Santé, Paris 1998.
10. Laurent M, Orthlieb JD – Choix de la position de référence. In 23. Stholer CT – Clinical decision-making in occlusion: a paradigm shift. In
Occlusodontie pratique. CdP Editor CNO. Orthlieb JD, Brocard D, Schittly Science and practice of occlusion. McNeil C, editor. Quintessence
J. Manière-Ezvan A., Paris. 2000; 100-110. Publishing Co, Chicago, 1997; 294-305.
11. Lytle JD, Skurow H – A propos d’une classification interdisciplinaire de 24. Valentin C, Yakhou O – Reconstruction du guide antérieur par des
dentisterie restauratrice. Rev Int Parod et Dent Restau 1987; 1: 7-42. artifices de prothèse conjointe. Réal Clin 1993; 4: 163-176.
12. Mann AW, Pankey LD – The Pankey-Mann phylosophie of occlusal. J 25. Yuodelis RA, Faucher R – Provisionnal restorations: an integrated
Dent Clin North Am 1963; 5: 621-638. approach to periodontics and restorative dentistry. Dent Clin North Am.
13. Marguelles-Bonnet R, Yung JP – Pratique de l’analyse occlusale et de 1980 Apr; 24(2): 285-303.
l’équilibration. Edition CdP, Paris, 1984.
14. Martignoni M, Schonenberger A – Precision fixed prosthodontics
clinical and laboratory aspects. Quintessence publishing Co Inc.,
Chicago, 1993.

View publication stats