Sunteți pe pagina 1din 9

MUZEUL JUDEŢEAN ARGEŞ

ARGESSIS, STUDII I COMUN/CARI, seria ISTORIE, TOM IX, 2000

PROBLEME ALE CERCETĂRII VECHII REŞEDINŢE


DOMNEŞTI DIN CÂMPULUNG

GH. l.CANTACUZINO

Existenţa unei reşedinţe domneşti


la Câmpulung în timpul primilor doi
domni ai Ţării Româneşti este dovedită de faptul că Basarab I a murit în 1352
ln Câmpulung şi că tot aici se păstrează piatra funerară din 16 noiembrie 1364 a
urmaşului său Nicolae Alexandru. Dacă lipsesc documente interne emise de
domni din Câmpulung - fapt explicabil când cele mai vechi acte păstrate sunt
11bia cele de la Vladislav I - nu trebuie uitat că Mircea cel Bătrân a întărit în
ncest oraş privilegiile negustorilor braşoveni, la 6 şi 25 august 1413 • Amintirea
1

de scaun domnesc a Câmpulungului se mai păstra la începutul secolului al


XVl-lea 2. Vechea cronică a Ţării Româneşti scria, relatând despre
„descălecatul" legendarului Negru Vodă: „Întâi au făcut oraşul ce-i zice
{'impui Lung. Acolo au făcut şi o biserică mare şi frumoasă şi înaltă. De acolo
nu descălecat la Argeş, şi iar au făcut oraş mare şi ş-au pus scaunul de domnie,
tl'lcând curţi de piiatră, şi case domneşti şi o biserică mare şi frumoasă" 3 • Faptul
l·1', spre deosebire de Argeş, nu este menţionată o curte sau casă domnească şi
ln Câmpulung, se poate explica prin aceea că, la data când a fost redactată
partea respectivă a cronicii, din vechile clădiri de acolo nu se mai păstra decât
hiserica4 •
Cercetarea ansamblului vechii reşedinţe domneşti ridică destule

' IJRH. D, voi. I, nr. 120, 121.


' ln actul prin care în I S 17 Neagoe Basarab îngaduia braşovenilor „sa târguiascA numai unde este scaunul
do111niei mele, la Târgovişte şi la Câmpulung şi la TArgşor, în aceste mai sus zise scaune sa tArguiascll
hruşnvenii şi bltrAnii bArseni" (I. Bogdan, Documente şi regeste privitoare la relaţiile Ţ6rii Româneşti cu
llmşovul şi cu Ţara Ungureasc6 in veacurile XV-XVI, Bucureşti, 1902, p. I 52).
' I.Horia Ţ6rii Româneşti. 1290-1690 (letopiseţul cantacuzinesc), ed. C. Grecescu şi D. Simonescu.
I h1cureşti, 1960, p. I.
' l'nvel Chihaia, Din cetdţile de scaun ale Ţ6rii Româneşti, Bucureşti, 1974, capitolul Curtea domneascd din
1 '<impulung-Muscel. p. 233, observa ci autorul „Cronicii despre Radu de la Afuma!i", inclusll ulterior în
'1on1ce lllrii, nu amintea nimic despre casa domneascll, semn cil aceasta nu mai exista în acea vreme; Şt.
Andreescu, Considerations sur la date de la premiere chronique de Va/achte, Revue Roumaine d'Histoire .
.'\ 11, 2, 1973, p. 372-373, a argumentat pArerea cAlcxtul introductiv al cronicii, privind perioada 1290-1508, a
lml redactat în a doua jumlltate a sec. XVI, intre I 568-1577.
108 GH. I. CANTACUZINO

probleme, privind atât biserica, asupra căreia s-a oprit mai mult atenţia
specialiştilor,5 cât şi casa domnească sau celelalte elemente componente.
Problemele sunt dificile, ţinând seama de faptul că nici una dintre construcţiile
din secolu I al XIV-iea nu se mai păstrează, în locul lor fiind ridicate clădirile
mănăstirii ctitorite de Matei Basarab, care au suferit la rândul lor numeroase
transformări.
Identificarea vechii case domneşti este una dintre problemele de cel mai
mare interes în cercetarea curţii de la Câmpulung. Cu mai bine de trei decenii
în urmă s-a căutat să se atribuie unei faze de construcţie din secolu I al XIV-iea
pivniţa clădirii aflate la SV de biserică, numită în catagrafiile din prima parte a
veacului al XIX-iea, „casa egumenească". Ca argument au fost aduse resturi de
construcţie, mai exact ale unui pavaj de cărămidă descoperit la adâncimea de
2,20 m, la sud de această clădire, în sondajul efectuat aici în 1963 6 • Dată fiind
adâncimea - apropiată de cea a primei faze a bisericii - la care fuseseră găsite
aceste urme, chiar dacă nu exista o legătură între ele şi pivniţa apropiată,
Flaminiu Mârtzu a presupus în 1965 că pivniţa clădirii ar reprezenta o etapă de
construcţie din secolele XIV-XV, considerând că numai aici a putut fi vechea
casă domnească . Această presupunere susţinută cu convingere a ajuns să fie
7

considerată drept o certitudine, dăinuind asemenea unui mit . În favoarea sa nu


8

puteau fi însă aduse ca argument nici măcar descoperirile din 1963: nu exista
nici o dovadă că pavimentul de cărămidă ar fi fost în vreun fel în legătură cu
funcţionarea pivniţei apropiate. Cercetătorul care a analizat cu o deosebită
acribie evoluţia ansamblului vechii curţi domneşti din Câmpulung, Pavel
Chihaia, a argumentat mai de mult că pivniţele casei de la SV de biserică sunt

' N. Ghika Budeşti, Evoluţia arhitecturii in Muntenia, I, „BCMI", XX, 1927, f. 53-54, p. 122; V.
Draghiceanu, Despre mănăstirea Cdmpul1mg, în „Biserica Ortodoxii Română", LXXXII, 1964, nr. 3-4, p.
284-335; V VăU\Şianu, Istoria artei feudale tn Ţările Romane, voi. I, Bucureşti, 1959, p. 131; Gr. Ionescu,
Istoria arhitec/Urii în România. v"I. I, Bucureşti, 1963; V. Draguţ, Biserica domneasc6 din Câmpulung: o
no11ti ipotezti, Jn „RMMMIA", XLVI, nr„ 1977, p. 45-50; Cristian Moisescu, Noi puncle de vedere asupra
ipostazelor dispărutei biserici domneşli „Negru Vodă" din Câmpulung Muscel, „ RMI", an LXVII, nr. 1-2,
1998, p. 49-61
'· Săpaturi efectuate de D. V. Rosetti şi FI. Mârlu. În succinta lor prezentare se arăta: „S-a confirmat ca această
construc1ic a rost ridicalll în vremea lui Matei Basarab (fundaţiile taie morminte dintr-un vast cimitir laic
datat prin monede ungare şi turceşti la mijlocul secolului al XVI-iea). S-au g8sit şi vestigiile altei construcţii
mai vechi, cu paviment de cărămizi, databila în secolele XIV-XV" („SCIV", t. XV, 1964, nr. 4, p. 566; vezi
şi „Dacia, NS", Vlll, 1964, p. 402).
7
FI. Mâr(u, Ştiri noi asupra comp/eJCUlui islortc al mănăstirii şi al curţii domneşti din Cdmpulung, BOR, an
LXXXlll, nr. 11-12, 1965, p. 1036-1037. Presupunerea era formulatll chiar tlră a avea „proba definitivii ca
resturile de construcţii descoperite se ţes intim cu partea clădirii ridicata în acelaşi loc de Matei Basarab", un
alt argument fiind forma boltii semicilindrice sprijinita pe arcuri dubleu care nu ajung pAnll la nivelul de
calcare al pivniţei. Referindu-se la asemanArile constatate în privinţa caramizilor folosite la zidirea pivniţei şi
a tumului-clopotni(ă, acelaşi autor considera ca acesta ar fi un argument discutabil în favoarea unei datari mai
tarzii u pivniţei. acceptând (în pofida lipsei la acea data a unor cercetari arheologice) ipoteza lui Virgil
Drăghiceonu ci\ turnul ar fi fost un vechi donjon transformat în clopotniţă, amAndoull fiind atribuite secolului
al XIV-iea.
" Părerea cft pivniţa casei de la SV de biserica ar data din sec. XIV a fost preluată de Emilian Stllnescu,
Ansamblul istorico-c11lt11„al-artistic Negru Vodă din Câmpulung Muscel, Bucureşti, 1988, p. 4, 6, 38.
l'IWBLEME ALE CERCETĂRII VECHII REŞEDINŢE DOMNEŞTI DIN CÂMPULUNG 109

ulterioare secolului al XVI-iea, încheind: „Desigur, continuarea investigaţiilor


nrheologice, care se impune, va aduce lumină în această interesantă problemă a
localizării casei domneşti. O analogie cu incinta domnească din Argeş ne-ar
tasa să credem mai degrabă că la est de biserică, pe terenul actualei bolniţe, s-a
ridicat curtea voievodală a lui Nicolae Alexandru" 9 •
Cercetările arheologice începute în 1975 şi plănuite a se continua pe
parcursul mai multor campanii, acoperind printr-o reţea de secţiuni întreaga
-;uprafaţă accesibilă cercetării, a adus numeroase informaţii privind vestigiile
din sec. XIV din cuprinsul ansamblului 10 . Din păcate, desfiinţarea la sfârşitul
unului 1977 a instituţiei care se ocupa cu restaurarea monumentelor istorice a
dus la întreruperea cercetărilor după trei campanii. Ele au fost reluate prin
meritoriile eforturi ale Muzeului Câmpulung Muscel în anii 1981, 1982 şi
1984, fără a putea fi însă încheiate, astfel încât multe probleme rămân încă de
rezolvat. Asupra datelor obţinute şi a celor care încă lipsesc în ce priveşte
identificarea reşedinţei, a casei domneşti din secolul al XIV-iea, este util să
<;tăruim.
Săpăturile au adus date concludente asupra bisericii domneşti din sec.
XIV, putând fi cunoscut modul în care Matei Basarab a refăcut-o „pe acelaşi
lemei şi cu aceleaşi pietre", păstrând prima asiză din elevaţie şi mărind edificiul
-;pre vest, şi cum cel de al doilea edificiu a fost înlocuit de biserica din veacul al
\IX-iea. S-au descoperit, pe laturile de S, V şi N, resturile unui zid de piatră
~ros de circa 0,70 m, care înconjura biserica în secolul al XIV-iea la o distanţă
de 12-14 m, precum şi, pe latura de S, urmele unui val de pământ şi bolovani
intărit cu pari de lemn, cu şanţ la exterior, care apăra întreg ansamblul, mărginit
spre V de o adâncitură naturală a terenului. Zidul din jurul bisericii a fost
demolat în secolul al XV-iea. Urmele unui zid cu fundaţia puţin adâncă
(0,30 m), orientat E-V, având alături un pavaj de bolovani şi puţin mai departe
1est uri de pavaj de cărămidă, ulterioare acestei demolări, au fost descoperite la

N de casa din partea de S-V a incintei. Se poate presupune o legătură a acestor


resturi cu urmele asemănătoare descoperite în 1963 la S de aceiaşi clădire. În
ncest caz vestigiile datorită cărora s-a postulat o vechime iniţială în secolul al
XIV-iea a pivniţei casei de la S-V de biserică ar fi ulterioare lăcaşului, dintr-o
perioadă marcată de primele transformări ale ansamblului. Săpăturile din 1975
~i 1976 au dovedit cu certitudine că pivniţa respectivă este ulterioară mijlocului
~•ccolului al XVI-iea, întrucât prin construirea ei s-au distrus atât resturile
rnnstrucţiilor din secolele XIV şi XV care se aflaseră pe acel loc cât şi
morminte din secolul al XVI-iea. Ea poate fi atribuită primei etape de lucrări

' P11vel Chiheia, op. cit., p. 231.


'" Oh. I. Cantacuzino, Sp. Cristocca, T. Mavrodin, Şt. TrAmbaciu, Principalele rezultate ale cercettJrilor
.irhtologice de la fosta curte domneasctJ din Câmpulung din anii 1975-1977, „ Studii şi comunicari. Muzeul
( ·nmpulung Muscel", I, Câmpulung, 1981, p. 23-29; Gh. I. Cantacuzino, Probleme ale secolelor Xlll şi XIV
/,, <'âmpulung şi cercettJrlle arheologice la fosta curte domneasctJ, „ SCIVA", 22, 1981, I, p. 131-139.
110 GH. l. CA}ITACUZINO

din timpul lui Matei Basarab, din 1636-1638, iar partea superioară a casei celei
imediat următoare, din 1646-1648 11 • Turnul clopotniţă s-a dovedit la rândul său
a fi construit din temelie în timpul lui Matei Basarab. Cum în partea de V a
ansamblului nu s-au găsit alte resturi de construcţii care să poată fi datate în
secolul al XIV-iea în afara celor mai înainte menţionate, locu! casei domneşti
trebuie căutat în altă parte.

I
'•
,,
'•
,.
li

tl - ...-~-„
rn)
li ~ - - .- ::li'. :: - - -
-.c -·- - - ·

Fig, . I. Planul de ansamblu al cercetărilor arheologice din zona fostei reşedinţe


domneşti din Câmpulung (1975-1977, 1981-1982, 1984). I-biserica domnească
„Negr,u Vodă"; 2-casa de la sud-vest de biserică (.,egumenească"),· 3-turnul
clopotniţei; 4-casa de la nord de turn (.,domnească" sau „ arhierească"),· 5-corp de
chilii,· 6-biserica bolniţei; 7-clădire modernă.
I

Cercetări le din 1981-1984 au scos la lumină destul de consistente urme


din secolul al XIV-iea la E de biserica domnească. În această zonă sunt destul
de numeroase rnaterialele arheologice care pot fi datate în perioada amintită 12 •
În apropierea marginii terasei a fost descoperită, pe o lăţime de 8, 10 m, o

11
Gh. I. Cantacuzino, Victor Popa, Cerce1area şi restaurarea unei case din ansamblu/fostei curţi domneş1i
1din Câmpulung, „RMM MIA", XLV!l, I, 1978., p. 71-75. ·
12
Gh . I. Cantacuzino, Spiridon Cristocea, Ştefan Trâmbaciu, Cercetări arheologice în zona jos/ei Curţi
domneşri din Câmpulung Muscel, Materiale şi cercetări arheologice. A XV-a sesiune anuală de rapoarte,
Vaslui 1982, Bucureşti , 1986, p. 287-290; idem, Cercetări arheologice din ZOfla fostei Curţi domneşli din
Câmpulung, jud. Argeş. Materiale şi cercetări arheologice. A XVII-a sesiune anuală de rapoarte, Ploieşti,
1983, J>artea a 11-a, Bucureşti, 1993, p. 517-524; idem, Cercetări arheolog/ce in zona/astei curţi domneşli de
la Câmpulung, jud. Argeş, rapoct la a XIX-a sesiune anuală de rapoarte privind rezultatele cercetărilor
arheologice din anul 1984, T~rgovişte, 22-23 martie 1985; Gh. l. Cantacuzino, Unele probleme privind
cercetările arheologice de la Cd11pulimg, „Cercetări arheologice", MNIR, VII, 1984, p. 199-206.
PROBLEME ALE CERCETĂRII VECHII REŞEDINŢE DOMNEŞTI DIN CÂMPULUNG I I I

lentilă de bolovani cu grosimea de 0,50 m asemănătoare ca aspect cu urmele


valului descoperit în 1975 pe latura de S a ansamblului, de lăţime apropiată şi
într-o situaţie stratigrafică similară: Ele ar putea fi interpretate ca un început al
lucrărilor în vederea amenajării şi în acest loc al valului, la care se va fi
renunţat datorită pantei abrupte din apropiere.
Descoperirea la E de biserică a unor ziduri ce se pot data în secolul al
XIV-iea trebuie să ne reţină atenţia, chiar dacă în stadiul actual al cercetărilor
mai sunt probleme în ce priveşte deplina înţelegere a semnificaţiei lor. Datarea
este asigurată de poziţia nivelului lor de construcţie. Asemenea fundaţiilor
primei faze a bisericii şi a zidului care o înconjura, acest nivel este situat la
partea superioară a unor depuneri cuprinzând materiale de la începutul
secolului al XIV-iea.
Un zid, orientat aproximativ de la N spre S, a fost descoperit la circa 30
m E de biserică. Din piatră legată cu mortar, cu grosimea de l m, el se ridică pe
fundaţii adânci de O, 70 m. Un zid cu acelaşi aspect şi cu orientarea
asemănătoare a fost descoperit şi cu 20 m mai la S. Dispunerea celor două
tronsoane de zid, faptul că ele nu pot fi legate de alte ziduri la E sau la V,
îngăduie în actualul stadiu al cercetărilor presupunerea că ele reprezentau părţi
dintr-un zid mai lung, care putea împărţi suprafaţa ansamblului. În capătul său
de N, zidul amintit se adosează colţului unei construcţii a cărei descoperire
prezintă un interes aparte, chiar dacă ea nu a putut fi cercetată decât pe o
suprafaţă mică (trei metri din latura de vest şi aproape un metru din cea de S).
Partea de N a clădirii se află din păcate dedesubtul construcţiilor moderne ale
Liceului Dinicu Golescu; ea va putea fi urmărită spre E, putându-se obţine
mai multe date privind planul şi dimensiunile sale şi verificându-se dacă nu va
li avut pe o anumită suprafaţă şi o pivniţă. Zidurile, groase de 1m, din piatră de
Albeşti, îngrijit lucrate pe fundaţii din piatră spartă şi mortar, păstrează în
interior urme de tencuială. Spre V, în continuarea laturii sale sudice, a fost
adosat un zid de piatră gros de 0,62 m, păstrat pe o lungime de circa I m, cu
partea de V demantelată. La N de acest zid se afla un pavaj din cărămizi
uşezate pe un strat de mortar. Este vorba poate de o încăpere sau o anexă
nlăturată clădirii. Construcţia al cărei colţ a fost descoperit poate fi datată la
111 ij locul secolului al XIV-iea, nivelul de construcţie situându-se deasupra unor
depuneri cu materiale din prima parte a secolului XIV suprapuse humusului de
peste solul steril. O situaţie stratigrafică apropiată a fost constatată şi în privinţa
1.idului de mai mare întindere alipit spre S, cât şi a fragmentului de zid adosat
spre V. Ele au fost ridicate într-un interval scurt de timp. Alte urme de
rnnstrucţie, de proporţii mai mici, ale căror rosturi nu sunt încă lămurite, au
l\)st descoperite puţin mai spre E: un şir de pietre legate cu mortar, un strat de
111ortar sau alte pietre legate cu mortar, la care se adaugă la o distanţă puţin mai
mare temelii din bolovani şi mortar cu lăţimea de O, 40-0, 50 m.
112 GH. 1. CANTACUZINO

corp chUll N

i i
H
flii"
I
I I
i i
i OJ
j j
i i
i i
i i
i i
i •. i
I
„I
i i
i i
i i zid modem
I I
i i
i i
II
-·-·-·-·-·,H
L._.•~s~·-,j tj I·=:=..
zid sec. XIX

·-·--·-·-·- ·- ·- ·-·-·
·- ·- ·- ·- ·-·-·- ·- ·- ·-·

o l 2 J , ,....

Fig. 2. Planul cercetărilor arheologice din partea de nord-est a


ansamblului fostei reşedinţe. domneşti din Câmpulung.

CÂMPULUNG 1984

S .17 - Profil est S .17 - Profil s ud

zid
cltdire
sec. XIV

9~
10 fllm
11~
12~

1 • 1o1 sterR galben cu pfelrif ; 2 - humui castaniu gllbul; 3 - pamant cenuftu, rar pielrif; 4 - plmtnt cenuflu, bolov1nl; S - plmtnt ctnu91u; e • plf'nlnl
cenu4lu, urme cerbune g ranule moloz.: 7 - p&m6nt cenu,lu. plgmen~ mok>l; e - ptmAnl cenuflu, urm• '"°'oz, ctrlmidl: 9 - pamtm ceni.,.lu fnchl1,
urme moloz. cartmidA sparta; 10 • pAmtnt cenutlu cu r"turi de moloz; 11 - moloz; 12 - mortar.

Fig 3. Câmpulung, ansamblul fostei reşedinţe domneşti. Profilurile de est şi de sud ale
secţiunii I 71I984.
PROBLEME ALE CERCETĂRII VECHII REŞEDINŢE DOMNEŞTI DIN CÂMPULUNG I 13

După cum rezultă din datele săpăturilor arheologice, în secolul al


XIV-iea ansamblul curţii domneşti din Câmpulung, ridicat în vecinătatea
marginii terasei înalte a Râului Târgului şi mărginit pe alte laturi de adâncituri
naturale ale terenului, cuprindea la V biserica înconjurată de un zid de
împrejmuire iar la E ·o serie de construcţii de zid care, în măsura în care au
putut fi cunoscute, ne apar ca având proporţii importante. Se poate presupune
l' li destulă îndreptăţire că în această parte, spre E, se afla casa domnească,
intrucât în partea de V, în afara bisericii şi a incintei sale, nu au fost descoperite
alte construcţii însemnate din acea vreme.
Ansamblul avea să sufere importante transformări, în mai multe etape.
Primele importante modificări s-au petrecut în secolul al XV-iea, la o dată care
1111 este cunoscută cu certitudine. S-a presupus o distrugere a unor clădiri, între
rnre şi vechea casă domnească, în timpul atacurilor otomane din 142?1 3 . Este
posibil ca unele distrugeri să fi fost provocate de cutremure sau alte calamităţi •
1111turale. Transformările aduse ansamblului au fost impuse de modificările
privind destinaţia părţilor sale componente. Zidul care înconjura biserica,
devenită biserică orăşenească, a fost demolat, în jurul lăcaşului, inclusiv
deasupra resturilor zidului şi în afara suprafeţei delimitată de acesta, fiind
dectuate înmormântări 14 • Adâncitura naturală aflată la V de zidul din jurul
bisericii a fost nivelată, facilitând legătura între biserică şi oraş. Se poate
presupune că resturile de construcţie ce pot fi datate în secolul al XV-iea,
descoperite în zona de la SV de biserică, erau legate de noile necesităţi ale
IAcaşului. Nu se ştie exact până când au durat construcţiile ale căror urme s-au
descoperit în partea de E a incintei. Probabil că unele dintre ele nu mai existau
sau nu mai erau folosite încă înaintea amplelor lucrări care s-au efectuat în
secolul al XVII-iea, după ctitorirea mănăstirii în timpul lui Matei Basarab.
Această nouă funcţiune avea să ducă la o totală schimbare a înfăţişării
ansamblului. Biserica afectată de cutremur avea să fie demolată şi rezidită
folosindu-se vechile pietre făţuite din parament, iar principalele clădiri ale
ansamblului monastic aveau să fie grupate în jurul bisericii. La E de aceasta
aveau să fie ridicate spre SE mica biserică a bolniţei iar în partea de E şi NE
l'll\dirile hanului şi prăvăliilor mănăstirii. Unne ale acestora au fost descoperite
i11 1981 aproape de extremitatea de Ea incintei 15 • Alte resturi de ziduri fuseseră
1ihservate în 1960, cu ocazia lucrărilor de construcţie a clădirii laboratorului

" P Chihaia, op. cit„ p. 233. În timpul actiunilor militare din cursul luptelor pentru domnie între R11du
111nsnaglava, susţinut de turci, şi Dan al II-iea, în sprijinul acestuia a venit regele Ungariei Sigismund de
I uii.emburg, aflat la Câmpulung în aprilie 1427 (DRH. D, voi. I, nr. 155, I 56, 157).
" Gh. I Cantacuzino, Consideraţii pri11ind necropola din jurul bisericii 11echii Curţi domneşti din
< "âmpulung, „SCIVA", tom. 49, nr. 2, 1998, p. 181-193.

" Gh I. Cantacuzino, Sp. Cristocea, Şt. Trâmbaciu, O mdrturie arheologica privind viaţa economică a
< "rimpulungului medieval, Studii şi comunicări. Muzeul Câmpulung Muscel, 1982, p. 51-54.
I 14 UH. I. CANTACUZINO

c d

Fig. 4. Ansamblul fostei reşedinţe domneşti. a,porţiune din zidul sudic al


con ·trucţiei de piatră din sec. XIV şi peretele de est al S'ecţiunii 1711984; b- colţul de
sud-vest al clădirii de piatră şi zidul adosat spre sud; c-resturi de pavaj de cărămidă la
vest de zidul construcţiei de piatră; d-zidul de bolovani de lângă peretele de sud al
secţ iunii 1711984.
PROBLEME ALE CERCETĂRII VECHII REŞEDINŢE DOMNEŞTI DIN CÂMPULUNG 115

Liceului Dinicu Golescu 16 • Ridicarea construcţiilor mănăstirii din timpul lui


Matei Basarab s-a făcut după ce clădirile anterioare, care nu mai erau folosite,
uu fost demolate. Din timpul acestor lucrări datează şi groapa de mari
dimensiuni ale cărei urme au fost observate la E de biserică şi în care s-au găsit
numeroase pietre făţuite, multe dintre ele cu profilatură gotică. S-a presupus că
acestea au fost aduse de la fosta mănăstire dominicană, „Cloaşterul" demolat în
1640, 17 dar nu trebuie exclusă posibilitatea ca ele să provină şi din clădiri ale
curţii din secolul al XIV-lea 18 •
Cercetările arheologice au dus aşadar la descoperirea unor semnificative
vestigii care pot fi datate la mijlocul secolului al XIV-iea în zona situată la E de
biserica în care se află piatra funerară a lui Nicolae Alexandru. Chiar dacă
~llpăturile nu s-au putut extinde pentru a dezveli întreaga latură de Sa clădirii al
cărei colţ a fost scos la lumină, dimensiunile şi calitatea zidăriei îndreptăţesc
presupunerea că ea poate aparţine vechii case domneşti. Vestigiile din secolul
111 XIV-iea vădesc analogii cu modul de dispunere a clădirilor ansamblului
Curţii domneşti din Argeş, sugerate cu aproape trei decenii în urmă de Pavel
Chihaia: biserica înconjurată la o distanţă nu prea mare de o incintă proprie,
lângă aceasta, în apropierea terasei râului, aflându-se construcţiile caselor
domneşti. Faptul că o importantă partea a suprafeţei ansamblului vechii curţi de
la Câmpulung este acoperită de construcţii moderne, ceea ce exclude aici
posibilitatea unor cercetări viitoare, face ca într-o măsură însemnată
presupunerile privind vechea casă domnească să rămână numai ipoteze.
Extinderea săpăturilor în spaţiul de la est de biserică, în zona în care au fost
descoperite zidurile din secolul al XIV-iea, este însă posibilă şi necesară. Ea
poate aduce date preţioase care să contribuie la lămurirea semnificaţiei acestor
vestigii aparţinând vechii reşedinţe voievodale de la Câmpulung.

'" FI. Mârţu, op. cit., p. I 041, aminteşte cll au fost observate urmele funda!iilor unor incllpcri mici,
rnmpartimentate, atribuite prllvllliilor de la primul nivel al hanului, gllsindu-se numeroase pietre fllluite şi un
11lrnndent material ceramic din secolele XVII şi XVIII. Încercarea de a folosi existenia acestor urme cH
nrgument împotriva existentei casei domneşti la E sau NE de bisericii nu este concludentll; vestigii din secolul
ni XIV-iea s-a dovedit a fi existat într-un spa!iu învecinat celui ocupat de clAdirilc hanului şi se poale
p1csupune ca unele au fost şi distruse de acestea din urmii; ele puteau sll scape observ11tiilor la urmărirea unei
,npllturi a constructorilor, ca în 1960.
11
P. Chihaia, op. cil„ p. 314-317.
" Trebuie amintit cll V. Drllghiceanu semnala ancadramente cu profilaturll goticii considerate e proveni de la
cnsn domneasca „gAsite Iangă biserica din curtea monastirii CAmpulungului cu prilejul unor recente sapături"
(f 'urtea Domnească din Argeş. „BCMI", X-XVI, 1917-1923, p. 58).