Informație actualizată despre Uniunea Europeană.

UE nu a avut întotdeauna dimensiunile pe care le are astăzi. Când s-au pus bazele cooperării
economice la nivel european, în anul 1951, țările participante au fost Belgia, Germania, Franța,
Italia, Luxemburg și Țările de Jos.
De-a lungul timpului, tot mai multe țări au hotărât să adere. În prezent, Uniunea Europeană este
alcătuită din 27 de state membre. Regatul Unit s-a retras din Uniunea Europeană la data de 31
ianuarie 2020.
În prezent, euro (EUR) este moneda oficială a 19 din cele 27 de state membre ale UE . Ele
formează zona euro.

Instituțiile UE sunt: Parlamentul European; Consiliul European; Consiliul Uniunii Europene;

Comisia Europeană; Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE); Banca Centrală Europeană
(BCE); Curtea Europeană de Conturi; Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE); Comitetul
Economic și Social European (CESE); Comitetul European al Regiunilor (CoR); Banca Europeană
de Investiții (BEI); Ombudsmanul European; Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor
(AEPD); Comitetul european pentru protecția datelor (CEPD); Organisme interinstituţionale

Scurtă prezentare a principalelor instituții UE

1. Parlamentul European. Parlamentul European este organismul cu puteri legislative al

UE. Este ales direct de cetățenii UE, o dată la 5 ani. Cele mai recente alegeri au avut loc în mai
2019.
2. Consiliul European. Consiliul European reunește liderii UE pentru a stabili agenda
politică a Uniunii. Acesta reprezintă cel mai înalt nivel de cooperare politică între țările UE.
Consiliul este una dintre cele 7 instituții oficiale ale Uniunii și se prezintă sub formă
de summituri (de obicei, trimestriale), prezidate de un președinte permanent.
3. Consiliul Uniunii Europene. Miniștrii din statele membre ale UE se reunesc în cadrul
Consiliului pentru a discuta, modifica și adopta acte legislative și pentru a coordona politici. Ei
sunt abilitați să angajeze guvernelor lor în îndeplinirea acțiunilor asupra cărora s-a convenit în
cadrul reuniunilor Consiliului. Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este principalul
organism cu putere decizională al UE.
4. Comisia Europeană. Comisia Europeană este organul executiv al UE, independent din
punct de vedere politic. Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte legislative și cu
punerea în aplicare a deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului UE.
5. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Curtea de Justiție a Uniunii Europene
(CJUE) interpretează legislația UE pentru a se asigura că aceasta se aplică în același mod în toate
țările membre și soluționează litigiile juridice dintre guvernele naționale și instituțiile europene.
6. Banca Centrală Europeană (BCE). Banca Centrală Europeană (BCE)
gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare politica economică și monetară a UE
Scopul său principal este să mențină stabilitatea prețurilor, sprijinind astfel creșterea
economică și crearea de locuri de muncă.
7. Curtea Europeană de Conturi. În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea
Europeană de Conturi apără interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar
are misiunea de a îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeană și de a
raporta pe marginea situației financiare a Uniunii.

Spațiul Schengen este una dintre cele mai mari realizări ale UE. Este un spațiu fără frontiere
interne, în care oamenii pot călători liber, în interes personal sau profesional, fără a fi supuși unor
controale la frontieră. Începând cu anul 1985, acest spațiu a crescut treptat și cuprinde, în
prezent, aproape toate statele membre ale UE, precum și câteva țări terțe asociate.

Odată cu eliminarea frontierelor interne, statele Schengen au înăsprit controalele la frontierele

externe comune, pe baza normelor Schengen, pentru a garanta securitatea persoanelor care
trăiesc sau călătoresc în acest spațiu.

Lista țărilor din spațiul Schengen: Austria, Belgia, Cehia, Danemarca, Elveția, Estonia,
Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg,
Malta, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Țările de Jos, Ungaria

Aderarea Republicii Moldova la UE

Calitatea de stat membru al UE nu se poate obține de pe o zi pe alta, ci presupune parcurgerea

unei proceduri complexe. Odată îndeplinite condițiile de aderare, țările candidate trebuie să
aplice legislația europeană în toate domeniile.

Orice țară care îndeplinește condițiile de aderare își poate depune candidatura. Cunoscute sub
denumirea de „criteriile de la Copenhaga”, aceste condiții includ existența economiei de piață, a
unei democrații stabile, a statului de drept, precum și acceptarea legislației UE, inclusiv a celei
referitoare la moneda euro.

O țară care dorește să adere la UE înaintează o cerere Consiliului, iar acesta îi solicită Comisiei
Europene să evalueze capacitatea statului candidat de a îndeplini criteriile de la Copenhaga. Dacă
avizul Comisiei este favorabil, Consiliul trebuie să convină asupra unui mandat de negociere.
Ulterior, se deschid negocieri oficiale pentru fiecare capitol de aderare în parte.

Republica Moldova urmează vectorul european și depune eforturi pentru a deveni țară candidată
la aderarea la UE.

RM în scopul aderării la UE a 3 acorduri:

1) Acordul de parteneriat şi cooperare, care prevede aprofundarea integrării
economice şi politice în structurile UE.
2) Planul de acţiuni UE – RM:
a) ajustarea legislaţiei şi actelor normative ale RM la legislaţia europeană.
b) sporirea comerţului cu ţările UE
3) Acordului de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană.