Facebook: „marea trăncăneală digitală”

putereaacincea.ro/facebook-marea-trancaneala-digitala/

Brîndușa Armanca August 25,

2015

Între două reprize de bulion și o

rapidă clămpănire pe Facebook, mi-
am amintit că am așezat printre
cărțile etichetate cu „neapărat de
citit“ volumul lui Teodor
Baconschi, „Facebook. Fabrica de
narcisism”, apărută anul acesta
la Editura Humanitas. N-am putut să
mă despart de el până la capăt.

Printre numeroasele lucrări academice în​țe​sate de statistici, cifre exorbitante și de​mons​‐

trații triumfale despre binefacerile tehnologiei, despre bucuriile oferite de New Media și
des​pre viitorul fericit al omenirii în New Era, cartea Facebook. Fabrica de narcisism, a lui
Te​odor Baconschi este o ple​doa​rie pentru reumanizarea lumii noastre, prin credință și
de​cență. Îndelungatul exercițiu cultural al eseistului spe​cializat în antropologie reli​gi​oa​să,
cât și experiența sa dip​lo​matică au transformat subi​ectul noilor tehnologii și al
fenomenului Fa​ce​book într-un pretext de reflecție asupra stra​niei și imprevizibilei deveniri
a societății infor​maționale. Cultul prezentului, conectarea ne​obosită, autopromovarea și
exhibiționismele afe​rente, „trăncănela digitală“ și transferul on​line al emoțiilor, autentice
sau înscenate, schimbă ceva fundamental în existența so​cială: „confuzia dintre informație,
opinie și en​tertainment, rafinarea tehnicilor de ma​ni​pu​lare, banalizarea știrilor prin
accesibilitatea lor instantanee și nelimitată, dar mai ales do​borârea culturii înalte în numele
«de​mo​cra​ției» sunt tot atâția factori care aplatizează gândirea, destituie idealurile în care
părinții noștri aveau încredere și duc la un pesimism so​cial măsurat prin apatie civică, me​dio​‐
cri​tate și haos valoric“. Deși pu​se mai degrabă în contul relei așezări a societății ro​mânești
în marșul ei spre de​mocrație, consecințele enu​me​rate sunt întristător de va​labile și pen​‐
tru țări mai avan​sate.

Identificat cu un drog ușor, în măsura în care „deturnează atenția, transformă sen​za​ții​le,

modifică percepțiile, con​fundă halucinațiile cu împlinirea dorințelor, proiectează eul într-o
lume alternativă, scu​tită de interdicții și du​reri“, virtualul îi apare eseistului ca o ame​nințare
serioasă, cu ur​mări necunoscute: „Am presentimentul că era ecranelor tactile și a
terminalelor inte​ligente schimbă radical nu doar modul nostru de informare curentă, ci însăși
sintaxa noas​tră mentală“. Alerte si​mi​lare lansa în urmă cu două decenii Giovanni Sartori
în Homo vi​dens. Imbecilizarea prin te​leviziune și post-gândirea, arătând că te​le​vi​ziunea
sărăcește ra​dical aparatul cognitiv al lui homo sapiens, fiindcă preponderența ima​ginii în
actul cu​noaș​terii compromite for​ma​rea gândirii ab​stracte. Sartori se referea po​le​mic și la
falsa educare prin televiziune creând un homo in​si​piens, incult și ignorant, precum și la

1/2
riscurile politicii emoționale, la video​li​derul ales de o mulțime prost alimentată cu in​‐
formație și ma​nipulabilă. Deși criticat pen​tru a fi „apo​ca​lip​tic“, Sartori a prevăzut fe​no​‐
mene amplificate mai târziu prin dominația In​ternetului.

Teodor Baconschi refuză să fie apocaliptic în car​tea sa despre lumea virtuală, dar sem​na​‐
lează destule îngrijorări. Ce se va întâmpla cu educația confruntată cu scăderea
capacității de concentrare a tinerilor și împinsă spre su​perficialitate, cum se va gestiona
în viitor me​moria colectivă, dar și cea culturală, adunată în cărți și arhive, stocabilă
digital, slăbită în autoritate în contextul dezmățului informa​țio​nal, ce-i de făcut pentru a
aduce cetățeanul vir​tual, numit și netizen, cu picioarele pe pă​mânt, la o mai bună
conștiință civică și, până la urmă, încotro ne grăbim – sunt câteva din​tre întrebările pe
care scriitorul le pune, an​a​lizând cu atenție și stil fiecare fațetă a fen​o​menului.

După un scurt și amar excurs în politica reală, care îi va fi facilitat cunoașterea din
interior a pestriței lumi politice românești, Baconschi nu are sfieli să descrie falsa noastră
sin​cro​ni​zare cu progresul lumii, sincronizare doar teh​nologică, nu și culturală,
portretizând tipul uman care domină azi scena socială și po​li​tică, adică „arivistul
semiurbanizat, necioplit și agresiv, din pricina complexului său de in​ferioritate. E Omul Nou, în
toată desfășurarea sa mitocănească, stimulat de libertăți pentru care nu s-a luptat, hoț de
diplome, de poziții ne​muncite, de faimă nemeritată, de putere cu care nu știe ce să facă.
Acestui tip uman par​venit, obținut printr-o continuă con​tra​se​lecție, îi surâde tehnologia, la
care occi​den​talii au ajuns după sute de ani de muncă spe​cializată, creativitate și disciplină co​‐
mu​ni​ta​ră“. Accesul facil la tehnologie în partea asta a lumii (fiindcă în alte părți accesul e
prohibit, pro​ducându-se „fractura digitală“ a civilizției globale) hrănește iluzii și fantasme,
poate te​rapeutice pentru angoasele omului modern, dar nu-i schimbă limitele biologice,
condiția de muritor. Sentențios, dar cu o argumentație convingătoare, eseistul conchide
că „su​pra​vie​țuirea pe Facebook este o fata morgana“. Salvarea vine din noul umanism al
auto​li​mi​tă​rii, din reasimilarea trecutului, din împăcarea cu natura și cu Dumnezeu.

Articol publicat şi în Revista 22.

2/2