Sunteți pe pagina 1din 2300

„A  V  E  N T  U  R  A" 

R o m a n e  d e  a c ţ i u n e  ş i  p a s i u n e 

RENE THEVENIN 

PRIZONIERA 
M O N S T R U L U I 
T r a d u c e r e  d e 
PAUL  R.  A D A M I U 

E  D  I  T  U  R  A  „ADEVERUL"  S.A. 
L A  1 5  A L E  F I E C Ă R E I  L U N I 

U N  N O U  V O L U M  P A S I O N A N T 

al  colecţiei 

„ A V E N T U R A " 

RĂSCOLITORII 

VĂZDUHULUI. 

PĂMÂNTULUI 

Ş l  M Ă R I I ! 

N o .  2 : 
A M I R A L U L  N I S I P U R I L O R 
R E N E  T H E V E N I N 

PRIZONIERA  MONSTRULUI 
CAPITOLUL 1. 
U R M E L E  F I A R E I 

—  Bună  dimineaţa,  tată! 


—  Bună  dimineaţa,  Elsie,  păsărică  mea  totdeauna 
voioasă!  Cred  că  e  de  prisos  să  te  întreb  daca  ţi-a 
priit  noaptea? 
—  Ca  totdeauna,  răspunse  râzând  fata.  Somnul 
mi-e  aşa  de  adânc  încât  par'că  mor  în  fiecare  seară 
şi  renasc  în  fiecare  dimineaţă!...  Dar  tu,  dragă  tată, 
ai  putut  apuca  puţin  somn? 
—  ....De  dormit  am  dormit,  spuse  bătrânul  îndrep-
tându-se  cu  greu  în  jilţul  lui,  dar  de  odihnit  —  nici 
urmă!  Afurisitele  astea  de  dureri!...  Tare  e  neplăcut 
să  îmbătrâneşti,  Elsie...  Sunt  seri  când  aş  vrea,  cum 
spuneai  tu,  să  mă  culc  şi  să  mor,  dar  cu  condiţia  să 
nu  mai  mă  renasc  când  se'ntoarce  lumina  zilei! 
—  Tată,  tată,  îl  mustră  drăgăstos  fala,  de  ce  vor¬ 
beşti  aşa? 
—  Ah!  copilul  meu,  tu  nici  nu-ţi  poţi  închipui 
chinul  pe  care-l  îndură  un  om  a  cărui  viaţă  a  fost 
clocotitoare  de  activitate,  atunci  când  vârsta  şi  boala 
încep  să-l  condamne  la  lâncezire  şi-l  pironesc  în 
jilţ,  în  tovărăşia  amintirilor  şi  gândurilor  lui  negre! 
—  Zău  tată,  spuse  ea  sprinţară,  cine  te-ar  auzi,  ar 
putea  crede  că  ai  cel  puţin  o  sută  de  ani  şi  că  ai  fi 


paralitic!...  Dar  cei  ce  te-au  văzut  acum  trei  zile  că­
lărind  în  galop  prin  pădure,  sunt  cu  totul  de  altă 
părere. 
Bătrânul  râse  şi  el. 
--  Hai  sa  zicem  că  exagerez  puţintel...  Dar  vezi 
că  urmarea  cavalcadei  mele  e  că  azi  sunt  nevoit  să 
nu  ies  din  odaie!...  Mi-s  toate  oasele  măcinate! 
—  Dragă  tată,  nu  vreau  să-ţi  bârfesc  meseria,  dar 
nu  ţi  .se  pare  şi  ţie  că  tot  ce  pătimeşti  acum  e  urma¬ 
rea  oboselii  acestei  vieţi  zbuciumate  pe  care  ai  dus-o 
şi o  mai  duci?  Cred  ca  după  ce  ai  servit,  în  felul 
cum  ai  servit  tu,  de  cinci  zeci  de  ani  guvernul  graţi¬ 
oasei  sale  Maiestăţi,  ai  putea  să-ţi  regulezi  drepturile 
la  pensie  şi  să  te  întorci  în  Europa  ca  să  guşti  şi  tu 
în  sfârşit  dintr'o  bine-meritată  odihnă! 
-  -  Dar  bine,  fetiţa  mea,  asta  ar  însemna  să-mi  is¬ 
călesc  condamnarea  la  moarte!  Spune  drept,  mă  vezi 
tu  pe  mine,  ne  vezi  tu  pe  noi  amândoi,  închişi  în-
tr'un  apartament  din  Londra  tolăniţi  la  gura  sobei  şi 
răsfoind  duminica  la  ceai,  cu  prietenii,  un  album  de 
fotografii...  din  pădurea  indiană?...  De  o  mie  de  ori 
mai  plăcut  mi-ar  fi  să  mor  îndată  sub  gheara  unui 
tigru! 
Ce  exagerare,  tată!  Doar  nu  e  vorba  să  stai  să 
mucegăieşti  în  etajul  al  treilea  al  unei  case  de  închi-
riat,  ci  numai  să  laşi  în  grija  Administraţiei  pădu¬ 
rilor  găsirea  în  sfârşit  a  unui  succesor  pentru  postul 
lui  sir  Hedley  Weldons  inspector  al  districtului  Mi-
hals. 
-  Vorbeşti  de  cineva  care  să-mi  ia  locui,  Elsie... 
M-am  gândit  adesea  şi  eu  la  asta,  mai  ales  de  câţiva 
ani  încoace,  decât  am  pierdut-o  pe  mămica  ta.  Dac'o 
fi  însă  să  plec  şi  eu  de  pe  lumea  asta,  aş  vrea  ca  ace¬ 
la  ce-mi  va  urma,  să  nu  aibă'n  grije  numai  continua¬ 
rea  operei  mele,  ci  şi  ceva  mult  mai  important!  Pe 
tine,  viitorul  tău...  Aş  vreo  să  te  văd  măritată,  Elsie! 


--  Eu,  tata!...  o!...  o!...  ce  idee!...  Eu,  măritată!..^! 
Eu?... 
—  Zău  aşa,  reluă  zâmbind  sir  Hedley,  nu  văd  ni¬ 
mic  aşa  de  extraordinar într'asta...  Hai,  răspunde-mi 
sincer,  cum  ai  fi  răspuns  mamei  tale,  pân'acum  nici 
un... 
Niciunul! crede-mă! Nu m'am gândit niciodată la asta! 

--- Cum! dar sir Henry Nervin, de pildă? 
— E prea bătrân! 
-Şi locotenentul Halley! 
E prea tânăr... Şi apoi, un militar... 
— Atunci poate tânărul cela... Ajută-mă, Elsie, am 
început  să  pierd  memoria  numelor...  Tânărul  acela 
care  a  plecat  aşa  de  brusc  deja  noi  acum  o  lună? 
~-  Vorbeşti  de  Mr.  Horold  Graham? 
—  Exact!  El  ştiu  şi  eu  că  ar  fi  cu  adevărat  omul 
care  să-mi  poată  lua,  locul.  Cunoaşte  jungla  cum  îşi 
cunoaşte  altul  biroul...  Ei,  Elsie,  de  el  ce-ai  zice? 
— - Zic că decât să iau pe omul acela mai bine mor. 

Ce ideie!... E sărac, adevărat... dar cred că nu 
asta-ţi displace la el... 
— Nici vorbă, tată, dar de vreme ce ai ridicat 
chestiunea,  trebue  să-ţi  spun  că  în  scurtul  răstimp 
cât  a  fost  la  noi,  Mr.  Graham  a  avut  intenţia  să-ţi 
ceară  mâna  mea...  Dar  înainte  de  asta  a  vorbit  cu 
mine...  Şi  bine  a  făcut,  căci  i-am  dat  un  răspuns  atât, 
de  elocvent.  încât  cred  că  i-am  tăiat  pe  totdeauna 
pofta  să  mai  repete  încercarea. 
Dar de ce? 
—  Nu  ştiu...  Nu  e  ceva  cugetat,  e  un  simţământ 
instinctiv...  Omul  ăsta  mă  sperie! 
—  Te  sperie?  el?  E  doar  omul  cel  mai  blajin  din 
lume! 
—  Nu  ştiu...  Se  prea  poate...  Dar  tu  n-ai  observat 
ce  ciudat  e,  ce  privire  are  când  vorbeşte  de  pădu-


rea  misterioasă"?  Ochii  lui  nu  .sunt  alunei  ai  unui 
om  ca  toii  oamenii.  Ş'apoi,  ce  vasăzică  viaţa  pe  care 
o  duce  el  în  inima  junglei?  De  unde  venea  el,  când 
s'a  oprit  1-a  noi?...  încotro  s'a  întors  când  a  plecai 
aşa  de  brusc  de-aci?... 
—  Ca  să  fim  drepţi,  o  întrerupse  sir  Hedley,  dacă 
i-ai  făcut  primirea  pe  care  mi-o  mărturiseşti,  n'aveu 
dece  să  se  eternizeze  aici!...  Dealtfel,  de  vrei  să  ştii 
părerea  mea,  draga  mea  Elsie,  cred  că  te-aj  cam  pri¬ 
pit...  Ar  fi  trebuit  să  aştepţi  să-1  cunoşti  mai  bine. 
E  cam  ciudat  într'unelc,  recunosc,  dar  gândeşte-le 
că  a  pierdut  deprinderile  vieţii  dela  oraş.  II  soco¬ 
tesc  un  băiat  bun  şi  cinstit. 
Se  prea  poate,  tată.  Dar  eu  am  avut  mai  mult 
timp  ca  tine  să-I  observ  pe  Mr.  Graham  şi  sunt  con¬ 
vinsă  că  faptele  Iui  sunt  călăuzite  de  un  alt  .scop  de¬ 
cât  simpla  dragoste  dc  şliinjâ...  Cunoaşte  jungla,  da, 
şi  fiarele  monstruoase,  dar  par'că  le  cunoaşte  prea 
de  tot  bine.  şi  apoi...  .şi  apoi  are  asupra  făpturilor 
printre  care  trăieşte  un  fel  de  putere  misterioasă  şi 
supranaturală,  şi  asta,  asia  mai  eu  seamă  mă  înspăi¬ 
mântă. 
—  *  Copita  meu,  răspunse  sir  Hedley  mângâios,  eu 
unul  n'aş  îndrăzni  să  susţin  că  ai  febra,  dar  oricare 
altul  le-ar  auzi,  ar  fi  în  drept  să  creadă  că  aiurezi.  Şi, 
ca  să  ne  întoarcem  la  Mr.  Graham:  admit,  dacă  ţii 
neapărat,  că  viaţa  lui  se  deosebeşte  destul  de  mult 
de  cea  a  celorlalţi  oameni,  dar  asta  nu  înse;imnă  că 
ar  fi  un...  demon  sau  im  răufăcător! 
—  Nu  spun  asta,  lată,  răspunse  râzând  fata.  Dar 
omul  nu  nii-e  simpatic  şi  nu  mi-ar  plăcea  tlefloc  ,să-l 
am  de  soţ. 
— Eşli  absolut  liberă  să  alegi  pe  cine  vei 
Singurul lueru pe care ţi-1 cer e să nu întârzii prea mult, căci n'o 
să-mi găsesc liniştea pînă n-o să fiu sigur de viitorul tău... Dar 
Elsie n-a bătut cineva? 
— - Ha da, fată. Treime să fie importantul Mr. Cobbs 

care  vine  să-ţi  dea  raportul  zilnic...  Eu  te-am  părăsit, 
căci  n'am  răbdare  să  ascult  depoziţiile  domnului  tău 
majordom...  La  revedere  tăticule! 
-  La  revedere,  fetiţa  mea...  Mister  Cobbs,  poţi 
intra! 
În  timp  ce  fata  ieşea  pe  o  uşă,  pe  cealaltă  intră 
intendentul.  Era  un  om  grav  şi  solemn,  şi  de  obicei 
îl  simţeai  plin  de  respect  faţă  de  sine  însuşi  pentru 
făptul  că  trei  .sferturi  din  sângele  ce-i  curgea  în  vene 
era  de  alb.  Dar  în  ziua aceea era  vădit  tulburat.  Cu 
toate  acestea  se  înclină  în  tăcere  în  faţa  stăpânului 
lui  aşteptând  să  vorbească  acesta  întâi, 
-  Ei!  spuse  bătrânul,  tolănindu-se  comod  în  ba­
lansoarul  lui  cel  mai  nou,  mister  Cobbs?  S'a  termi¬ 
nat  cu  tăiatul  copacilor  pe  malul  râului? 
-  Da,  sir,  răspunse  majordomul.  Ultimii  copaci 
au  fost  doborîţi  aseară. 
- Bun,  spuse  sir  Hedley.  Şi,  spune-mi,  te  rog,  oa-  , 
menii  s'au  întors  toţi  la  tabără? 
—  Toţi  Sir.  Dar  dintre  tăietori  a  dispărut  unul. 
— - Cine? 
-  Abdul-Daud,  sir.  E  un  om  din  satul  Suma. A 
fugit,  dar  n'a  uitat  să  fure  o  carabină  şi  muniţii,  iar 
cu  o  seară înainte, în  stare  de  beţie,  a  rostit  amenin-
ţări  împotriva  dv. 
—  Lasă  astea.  S'a  dat  ordin  cărbunarilor  să  se  dea 
foc  ierburilor de-a lungul  marginei  de  Sud  a  păduri¬ 
lor? 
-  Scuzaţi-mă,  sir,  îl  întrerupse  cu  o  oarecare  ho-
tărîre  intendentul,  scuzaţi-mă  dacă  stărui...  Dar  mi 
se  pare  că  nu  daţi  destulă  importanţă  acestor  acte 
de  revoltă  din  partea  indigenilor... 
—  Ce  vrei  să  spui,  mister  Cobbs? 
--  Spun,  sir,  reluă  intedentui  mai  apăsat,  spun  că 
e  de  datoria  mea  să  prevestesc  pe  stăpânul  meu  de 
primejdiile  ce-l  înconjoară.  Nici  vorbă,  am  încrede¬ 
re  în  aproape  toţi  oamenii  puşi  sub  supravegherea 


mea,  dar  nu  pot  uita  că  printre  ei  suni  şi  câţiva  col-
ţaţi,  capabili  la  un  moment  dat  de  cele  mai  mari  tic㬠
loşii.  Ca  unul  ce  sunt  răspunzător  de  faptele  lor... 
—  Oricum,  mister  Cobbs,  doar  n'ai  să  vrei  să  por¬ 
nesc cu o armată  întreagă  în  urmărirea  unui  tăietor 
de  lemne  cuprins  fără  doar  şi  poate  de  dorul  de 
satul  lui... 
—  Cine  se  întoarce  în  sat  nu  are  nevoie  de  o  ca¬ 
rabină  şi  de  cartuşe. 
—  În  codru  trebuie  omul  să  aibă  cu  ce  se  apăra! 
Dar  să  lăsăm  asta...  Dacă  totuşi,  d-ta  personal  te  temi, 
te  autorizez  să  faci  tot  ce  crezi  necesar  pentru  sigu¬ 
ranţa  d-tale. 
—  Ştiţi  bine,  sir,  că  eu  nu  mă  tem  de  nimic  şi  nu 
despre  mine  vorbesc.  Sunt  însă  primejdii  mai  grave 
care  vă  ameninţă  pe  dv.,  care  ameninţă  pe  miss 
Weldons;  asupra  lor  voiam  să  vă  atrag  atenţia. 
—  Dar  bine,  ce  primejdii,  pot  să  ne  ameninţe, 
bietul  meu  Cobbs?  De  douăzeci  de  ani  de  câad  s'a 
născut  fiica  mea,  de  cincizeci  de  ani  de  când  sunt  în 
districtul  acesta,  văd  că 
—  Şi  totuşi,  sir,  de  câtva  timp  observ  aici  lucruri 
tare  ciudate... 
Să  lăsăm  deoparte  pe  tăietor  fie...  Dar,  sir,  nu  e 
singurul  diutre  serviitorii  dv.  care-mi  dă  de  bănuit. 
—-  Ei,  mai  care? 
-  Vorbesc  de  Ksoro,  sir,  de  sălbatecul  acela  ciudat 
pe  care  l-aţi  cules  rănit  în  pădure  acum  doi  ani  şi 
l-aţi  oploşit  aici  şi  care  în  tot  acest  timp  s'a  încăp㬠
ţânat  să  nu  înveţe  limba  noastră  şi  să  nu  se  culce 
altundeva  decât  sub  un  acoperiş  de  frunze  la  mar¬ 
ginea  compound-lui... 
—  Da,  ştiu!  ei,  şi  ce-i  cu  el? 
—  De  câtva  timp  îl  ţin  sub  observaţie,  sir,  şi  am 
băgat  de  seamă  că  dispare  în  fiecare  seară  şi  se  în¬ 
toarce  la  bungalow  abia  în  zori,  tiptil,  sperios,  ca  şi 
cum  s'ar  teme  să  nu  fie  urmărit;  dar  lucrul  cel  mai 

îngrijorător  e  că  are  nişte  relaţii  misterioase  cu  ci¬ 
neva  care  se  ascunde  în  codru,  căci  de  multe  ori 
l-am  văzut  făcând  semne  în  umbră,  şi  într'o  noapte 
am  auzit o  voce,  o  voce  ciudată,  strigându-l  pe  nume 
din  fundul  beznelor. 
De  mult  ţin  manevrele  astea? 
-  De...  să  văd...  de  vreo  lună.  Da,  de  o  lună...  Toa¬ 
te  acestea  au  început  —  acum  îmi  aduc  aminte  — 
cam  prin  vremea  când  a  plecat  de-aici  gentleman-ul 
acela tânăr. 
—  Care  gentleman? 
—  Mr. Harold Graham. 
—-  A!...  Şi  de  ce  nu  m'ai  înştiinţat  până  acum? 
—  La  început,  sir,  n'am  dat  nici  o  însemnătate  a¬ 
cestui  lucru.  Ksuro  e  un  sălbatic,  şi  nu  era  nici  o 
mirare  să  fi  rămas  în  legătură  cu  vechii  lui  tovarăşi 
din  junglă...  Dar  acum  după  ultimele  evenimente... 
—  Ce  evenimente.  Cobbs? 
—  N'u  ştiţi,  sir,  că  Vixen,  a  fost  sugrumată  astă 
noapte? 
—  Vixen,  căţeaua  cea  mare  de  pază?  Gâtuită  -  de 
cine? 
—  Nu  se  ştie,  sir.  De  o  fiară  sălbatica,  fără  doar 
şi  poate;  de  o  fiară  uriaşă,  după  cum  pare  să  arate 
felul  cum  au  fost  zdrobite  şalele  şi  gâtul  căţelei.  Dar 
ce  fiară  să  fie  asta?  Cum  de  n'a  dat  alarma  câinele?..  -
Cum  de  nu  s'a  auzit  un  urlet  în  tot  timpul  luptei? 
Iată  ce  nu  poate  şti  nimeni. 
—  Dar  urme?  Fără  îndoială  că  s'au  găsit  urme? 
—  Da,  sir,  şi  tocmai  asta  e  lucrul  înspăimânt㬠
tor:  am  recunoscut  urme  care  vin  din  junglă  şi  se 
întorc  în  ea,  ceea  ce  dovedeşte  că  fiara  a  dat  târcoale 
casei  şi  a  stat  mult  timp  pe  sub  ferestre;  şi  totuşi  ni¬ 
meni,  nici  eu,  nici  servitorii,  nici  pădurarii  şi  nici 
vechii  vânători  din  junglă,  nimeni,  vă  daţi  seama, 
sir,  ce  vasăzică  asta,  nimeni  nu  ştie  să  spună  ce  di¬ 
hanie,  ce  monstru  formidabil  ponte  lăsa  asemenea 
urme! 


CAPITOLUL  2. 

IARĂŞI  FIARA 

-  Asta  aduce  vag  cu  forma  labei  unei  maimuţe 


uriaşe,  murmură  sir  Hedley,  după  ce  privise  una  din 
amprentele  aproape  şterse,  în  faţa,  cărora  îl  adusese 
majordomul.  Nu  pricep  însă  cum  de  sunt  aşa  de  a-
propiate  între  ele...  Şi  apoi,  ia  te  uită,  Cobbs.  Nu  e 
deloc  o  maimuţa,  n'are  întipărite  decât  patru  degete. 
—  Şi  anume  patru  degete  înarmate  cu  gheare,  se 
mira  majordomul.  Afară  de  asta,  lighioana  s'a  stre¬ 
curat  pe  deasupra  gardului  viu.  Şi  apoi,  dacă  ar 
exista  o  maimuţa  atât  de  mare,  ce-a  venit  să  caute  în 
acest  compound  şi  de  ce  a  fost  gâtuită  Vixen? 
—  A  propos,  ce  s'a  făcut  cu  cadavrul  căţelei? 
—  Am  avut  grijă  s'o  îngrop  adânc,  sir,  căci  socot 
că  în  lunile  acestea  călduroase  ar  îi  primejdios... 
—  Bine-ai  făcut.  Dar  ar  fi  trebuit  să  mă  anunţi 
din  vreme.  Aş  fi  vrut  să-i  văd  şi  eu  rănile. 
—  Vă  închipuiţi,  sir,  că  le-am  examinat  cu  cea 
mai  mare  luare  aminte.  Ce  să  spun!  sir,  răspunse 
intendentul  cu  vocea  treraurândă,  ce  să  spun!  Ju¬ 
decând  chiar  numai  după  dimensiunile  fălcii,  fiara 
care  a  venit  azi  noapte  era  cel  puţin  de  doua  ori 
mai  mare  decât  cel  mai  mare  tigru  care  s'a  pomenit 
vreodată. 
Sir  Hedley,  cufundat  în  cugetarea  lui,  nu  răspun¬ 
se.  Se  întoarse  pe  drumul  urmelor  întipărite  în  nisi-
10 
pul  compound-ului.  În  gardul  viu,  se  mai  vedea  o 
gaură  imensă  şi  iarba  călcată  şi  ramurile  sparte  a-
ratau  că  trupul  care  se  strecurase  pe-acolo  trebuie  să 
fi  fost  uriaş.  Bătrânul  se  îndreptă  gânditor  spre  casă. 
--Cum  de  n'a  auzit  nimeni  nimic?  reluă  el  după 
câteva  clipe? 
—  Era  foarte  puţină  lume  azi  noapte  la  bungalow, 
sir.  Aproape  toţi  servitorii  erau  ocupaţi  cu  oamenii 
de la pădure. 
—  Adevărat.  Dar  Ksoro?  Te-ai  informai  de  micul 
sălbatec? 
—  E  primul  om  la  care  îu'am  gândit,  sir.  Dar 
când  am  intrat  în  coliba  lui,  am  găsit-o  goală. 
—  Şi  de-atunci? 
-  De-atunci  nu  m'am  mai  uitat.  Putem  trece  pe 
acolo  să  vedem. 
Cei  doi  se  îndretară  spre  adăpostul  ce-şi  înjgheba¬ 
se  din  crengi  şi  frunze,  drept  culcuş,  micul  şi  sălba-
ticul  locuitor  al  pădurii...  Dar Ksoro  nu  se  întorsesc. 
-  Ciudat,  foarte  ciudat,  Cobbs,  murmură  bătr⬠
nul.  Recunosc  că  nu  pricep  nimic  din  toate  astea. 
În orice  caz,  bine  ai  făcut  că  m'ai  anunţat.  E  vădit 
că  ne  pândeşte  o  primejdie  reală.  Trebuie  să  fim  cu 
ochii'n  patru.  Ascultă  şi  ţine  bine  minte  ce-am  să-ţi 
spun. 
Majordomul  se  înclină.  Sir  Hedley  reluă: 
—  Prima  grijă  a  d-tale  va  fi  să  nu  sufli  un  cuvânt 
faţă  de  nimeni  despre  chestia  asta.  Trebuie  să  ne 
facem  că  habar  n'avem  de  ea  sau  măcar  că  nu-i  dăm 
nicio  importanţă.  Dacă  bănuieşti  pe  vreunul  din  ser¬ 
vitori,  e  mai  bine  să-l  supraveghezi  fără  să  bage  ei 
de  seamă. 
—  -  Aşa  m'am  gândit  şi  eu,  sir,  şi  de  accea  mi-am 
permis  să  cercetez  singur  urmele,  să  îngrop  căţeaua 
şi  să  iau  celelalte  măsuri  de  cuviinţă. 
—  Bine.  Afară  de  asta  va  trebui  probabil  să  stăm 
de  veghe  la  noapte,  căci  mă tem  că  lucrurile  n'au  să 

11 
rămâie  numai  la  cele  petrecute  azi  noapte.  Ar  fi  aşa-
dar  bine  să  punem  oameni  de  gardă  în  jurul  com-
pound-ului.  Ai  să  născoceşti  vreun  pretext  şi  atâta 
tot. 
—  Credeţi  că  e  nevoie  să  postăm  oameni,  sir? 
Dacă  primejdia  e  adevărată  servitorii  indigeni  nu 
ne  vor  fi  de  mare  folos  —  ştiţi  doar.  Uşi  bine  în¬ 
chise  şi  carabine  încărcate  la  îndemână  —iată  sin¬ 
gura  şi  cea  mai  bună  garanţie  pe  care  ne  putem 
bizui. 
—  Poale  că  ai  dreptate.  Îţi  dau  toată  libertatea  de 
a  proceda  cum  vei  crede  de  cuviinţă. 
—  Puteţi  avea  toata  încrederea,  sir,  că  servitorul 
dv,  va  face  tot  ce-i  stă  în  putinţă.  Dar  îngăduiţi-mi 
să  vă  pun  o  întrebare:  ce  fel  de  primejdie  socotiţi 
dv.  că  ne  ameninţă? 
-  Crede-mă,  Cobbs,  că  habar  n'am.  Ştiu  doar  că 
o  fiinţă  ciudată  a  dat  târcoale  pe-aici  azi  noapte  şi 
că  se  poate  să  se  mai  întoarcă.  Dar  ce  fiinţă  să  fie 
asta?  Mărturisesc  că  în  viaţa  mea  n'am  dat  nicăeri 
în  junglă  de  asemenea  urme. 
—  Dacă  ar  mai  fi  fost  aici  tânărul  Mr.  Graham 
ne-ar  fi  lămurit  poate  el...  El  trebuie  să  ştie. 
—  - De ce crezi asta,  Cobbs? 
—  Pentru  că-mi  amintesc,  sir,  că  tânărul  gentle¬ 
man  a  întrebat  de  multe  ori  pe  gonaci,  pe  pădurari, 
şi  chiar  pe  mine,  de  un  animal  mare  care  traieşte, 
pare-se,  în  junglă  şi  ale  cărui  semnalmente  ar  fi  des¬ 
tul  de  apropiate  de  cele  pe  care  am  fost  nevoiţi  să 
le  admitem  noi  adineaori. 
—  Ştiu,  Cobbs.  Mi-a  vorbit  şi  mie  odată  despre 
o  astfel  de  jivină.  O  dihanie  din  acelea  cum  existau 
pe  pământ  înainte  de  apariţia  omului  şi  a  cărei  spe¬ 
cie  pare  să  fi  supravieţuit  celorlalte.  Dar  şi  ce  ştia 
Harold  Graham  era  foarte  neprecis. 
—  Scuzaţi-mă,  sir,  dar  afirmaţiile  lui  erau,  dim¬ 
potrivă,  foarte  precise  şi  sigure.  Îmi  amintesc  chiar 
12 
că  mi-a  arătat într'o  zi  fotografia  unei  fiare  monstru­
oase,  spunându-ne  că  era  a  celei  de  care  întreba  oa­
menii. 
—  Se  prea  poate,  Cobbs;  dar  era  fotografia  unei 
fiinţe  dispărute  de  mii  şi  mii  de  ani. 
.  -  Iertaţi-mi  îndrăzneala,  sir,  dar  era,  nu  încape 
îndoială,  un  animal  viu. 
Bătrânul  făcu  un  gest  care  arăta  că  era  de  prisos 
să  se  continue  această  discuţie. 
Dar  majordomul  stărui: 
Oricum,  domnule,  nu vi  se pare  cam  ciudat că 
aceste  evenimente  coincid  cu  dispariţia  lui  Ksoro  şi 
că  acesta  şi-a  început  expediţiile  nocturne  tocmai  în 
momentul  când  a  părăsit  bungalownl  tânărul  gentle­
man? 
—  Ce  tot  spui  d-ta,  d-le  Cobbs?  întrerupse  sever 
sir  Hedley.  Cred  că  nu-ţi  trece  prin  gând  să  faci 
vreo  legătură  între  aceste  fapte? 
—  Nu  spun  nimic,  sir,  răspunse  majordomul,  nu 
spun  nimic  dacă  nu  trebue  să  spun  nimic.  Scuzaţi-
mă.  Ce  ordine  îmi  daţi? 
—  Deocamdată  nimic.  Vino  la  mine  pe  înserate; 
vom  vedea  ce  măsuri  trebuiesc  luate  pentru  la  noap¬ 
te.  Dar  nu  cumva  să  scapi  vreun  cuvânt  despre  toate 
acestea  faţă  de  miss  Weldons. 
—  Ordinele  dv.,  au  să  fie  executate,  domnule,  răs¬ 
punse  majordomul  înclinându-se.  Pot  acum  să  mă 
retrag? 
-  Poţi  pleca,  mr.  Cobbs. 
Intendentul  salută  şi  se  îndreptă  spre  clădirile 
personalului,  Sir  Hedley  se  întoarse  încet  spre  casă. 
De  fapt  era  mult  mai  îngrijorat  decât  voia  să  pară. 
Se  gândea  fără  să  vrea  la  ceea  ce-i  sugerase  inten¬ 
dentul  despre  dispariţia  lui  Ksoro,  despre  venirea 
fiarei  şi  despre  plecarea  tânărului  Harold  Graham  şi 
nu  putea  împiedica  să-i  treacă  în  acelaş  timp  prin 
gând  cuvintele  fiicei  lui  cu  privire  la  acest  om;  toate 

13 
aceste  fapte  privite  împreună,  îi  pricinuiau  şi  lui 
oarecare  mirare. 
Seara,  la  cină,  fu  însă  destul  de  bine  dispus.  Elsie 
era  foarte  veselă,  după  bunul  ei  obicei,  şi  bătrânul 
se  lăsa  furat  cu  dragă  inimă  de  această  veselie  la 
care  ţinea  atât.  Când  se  întâlni  cu  majordomul  în 
hall,  aproape  că  nu  luă  în  seamă  privirile  neliniştite 
ale  acestuia  şi  semnul  prin  care  acesta  dădea  a  în¬ 
ţelege  stăpânului  lui  că  voia  să-i  vorbească. 
Uitase  aproape  evenimentele  care-l  emoţionaseră 
dimineaţa,  dar  pe  la  sfârşitul  mesei,  o  întrebare  a 
fetei  îl  readuse  la  realitate. 
-Ştii,  tată,  ce  mi  s'a  anunţat  azi  după  amiază? 
Că  biata  Vixen  a  murit. 
—  Da,  da,  răspunse  repede  sir  Hedley,  mi-a  spus 
Cobbs...  Crede  că  a  fost  muşcată  de  un  şarpe. 
--  Sărmana  de  ea,  ne  era  aşa  de  credincioasă!... 
Trebuie  neapărat  s'o  înlocuim,  tată.  Când  ştiu  că  nu 
stă  de  pază  în  preajma  noastră nici un  câine,  nu  pot 
avea  linişte. 
—  Fricoaso!  Te  crezi  aşadar  înconjurată  de  duş¬ 
mani? 
-  Nu,  dar  de,  nu  se  ştie  niciodată...  Măcar şi  nu¬ 
mai  fiarele  sălbatice  atât  de  apropiate  şi  tot... 
drept  că  avem  în  compound  un  alt  paznic,  mai  cre¬ 
dincios  decât  un  câine!... 
—  Cine? 
—  Micul  sălbatic  Ksoro!  Sunt  sigură  că  dacă  am 
fi atacaţi,  ne-ar apăra  până  la  moarte. 
—  Serios,  Elsie?  Eşti  chiar  aşa  de  sigură? 
-- Tu  nu,  tată? 
—  Nu  zic  ba;  se  prea  poate...  Dar  de  fapt,  pe  ce 
se  bazează  încrederea  ta? 
—  Dar  bine,  tată,  e  destul  să-l  priveşti!  N'aş  pu¬ 
tea  să-ţi  spun,  lucrurile  acestea  se  simt,  nu  se  argu¬ 
mentează. 

14 
--  Într'un  cuvânt,  instinctul  tău  vorbeşte,  ca  şi 
pentru Mr. Graham. 
--  Sst!  tată,  ne-am  învoit  doar  să  nu  mai  pome¬ 
nim  numele acesta...  Dar să  ne întoarcem la Ksoro!... 
Îţi  aminteşti  ziua  când  l-am  adus  din  inima  pădurii, 
leşinat,  plin  de  sânge,  după  ce-l  zmulsesem  din  ghia-
rele  unei  pantere?  Şi  ce  frică-i  era  de  noi,  în  pri¬ 
mele  zile,  şi  cum  s'a  domesticit  încetul  cu  încetul! 
Se  poate  să  nu  ne  fie  recunoscător? 
- -  Draga  rnea  copilă,  toate  astea  sunt  foarte  ade¬ 
vărate!  Dar,  fie  vorba  între  noi,  nu  prea  cred  în 
recunoştinţa  indigenilor...  Şi  apoi,  Ksoro,  aşa  do¬ 
mesticit  cum  spui  că  e,  n'a  vrut  niciodată  să  se  con¬ 
formeze  obiceiurilor  noastre  şi  a  rămas  ce  era  şi  în-
nainte  de  a  veni  aici:  un  sălbatic  sadea...  Gândeşte-
te  că  n'a  vrut  să  deprindă  limba  noastră  şi  nici  mă-
car  pe  a  slugilor... 
-  Ba  să  am  iertare,  tată...  Nu  se  poate  înţelege 
cu  servitorii,  pentru  că  aceştia  dispreţuesc  şi  chinu-
iesc neîncetat  pe  acest  omuleţ  negru  al  Junglelor.  Cu 
binele  însă  poţi  obţine  orice  de  la  el,  crede-mă...  în¬ 
ţelege  foarte  bine  tot  ce-i  vorbesc  şi  reuşeşte  să  ex¬ 
prime  tot  ce  vrea  să-mi  spună...  Am  toată  nădejdea 
că  voi  reuşi  să  duc  la  bun  sfârşit  educaţia  lui.  Asta 
cere  însă,  fireşte,  multă  răbdare,  şi  mai  ales  multă 
bunătate! 
—  Se  poate  că  ai  dreptate  Elsie,  răspunse  sir 
Hedley,  care  nu  ţinea  să  mai  prelungească  această 
discuţie.  Eu  unul  atâta  ştiu  acum,  adaugă  bătrânul 
pentru  a  schimba  vorba,  că  astă  seară  e  o  căldură 
zăpuşitoare  şi  că  nu  mă  simt  deloc  bine. 
—  Trebuie  să  te  duci  să  te  odihneşti,  tată,  spuse 
fata  ridicându-se  de  la  masă.  Şi  ca  să-ţi  dau  exemplu, 
până în  cinci  minute  voi  fi  culcată...  Am  şi  eu  aceiaşi 
senzaţie  ca  şi  tine,  zilele  astea  dintâi  de  zăduf  până 
m'oi  deprinde  pesemne  mă  toropesc  grozav;  uite, 

15  : 
pic  de-a'n  picioarele  de  somn...  Noapte  bună,  tată! 
şi  la  noapte  vezi  de  dormi  bine! 
—  Am  să  încerc,  fetiţa  mea.  Somn  bun  şi  ţie!... 
Vrei  să-mi  trimiţi  pe  Mr.  Cobbs?...  Trebuie  să-i  dau 
câteva  ordine. 
După  o  clipă  majordomul  intră  şi  se  apropie  de 
stăpânul  său,  după  ce  se  încredinţase,  fireşte,  că  în 
hall  sau  în  verandă  nu  asculta  nimeni. 
—  Ce  veşti,  Cobbs?  întrebă  bătrânul? 
—  Ksoro  nu  s'a  întors,  sir. 
—  A!  Şi...  cât priveşte...  fiara?  N'ai  mai  găsit  ni-
ci o urmă? 
-  Niciuna,  sir.  Atâta  doar,  că  adineaori  am  auzit 
înălţându-se  din  junglă  cel  mai  ciudat  şi  mai  înspăi¬ 
mântător  urlet  care  a  ajuns  cândva  la  vreo  ureche 
omenească...  Era  neîndoios  urletul  unui  animal,  al 
unui  animal  puternic  si  îngrozitor,  dar  pe  care  aş 
putea  jura  că  nu-1  cunosc. 
—  N'ai  cercetat  de  unde  venea  urletul? 
—  Venea  de  departe  de  tot  din  junglă.  N'am  pu¬ 
tut  stahili  direcţia. 
—  Bine.  Va  trebui  să  stăm  la  noapte  de  veghe  a-
mândoi.  Ascultă,  Cobbs.  Mă.  simt  tare  obosit  astă-
seara...  Aţipesc  vorbind.  Mi  se  lipesc  ochii  şi  mi-e 
cu  neputinţă  să  lupt  contra  somnului  care  mă  co¬ 
pleşeşte...  Ai  să  faci  d-ta  de  gardă  întâi.  Am  să  vin 
să  te  schimb,  înainte  de  revărsatul  zorilor... 
—  Bucuros,  sir. 
-  Fii  prudent.  Nu  fă  uz  de  arma  decât  dacă  eşti 
sigur  că  nimereşti.  Şi  dacă  în  timpul  nopţii  intervi¬ 
ne  cineva,  caută  de  nu-l  ucide,  fă-l  mai  bine  prizo¬ 
nier. 
Majordomul  ieşi.  Sir  Hedley  se  întinse  pe  un  chai-
se-longue.  După  câteva  minute  pe  verandă  răsună 
un  zgomot  de  paşi,  apoi  ţăcănitul  încărcării  unei 
puşti.  Urmă  apoi  o  tăcere  desăvârşită. 
Un  tremur  scurt  scutură  trupul  bătrânului.  Simţea 

16 
cum  îl  cotropea  febra,  in  timp  ce-l  cuprindea  o  to¬ 
ropeala  grea.  Puţin  câte  puţin,  capul  îi  căzu  în  piept, 
după  un  sfert  de  oră,  era  cufundat  într'un  somn  a¬ 
dânc... 
După  o  vreme  îl  trezi  o  voce:  era  majordomul 
care  venise  să-şi  scoale  stăpânul. 
Dură  mult  până  se  dezmetici  bătrânul, 
Ei,  Cobbs!  spune  el  în  cele  din  urmă,  nu  s'a  în-
tîmplat  nimic? 
.-  De  întâmplat,  sir,  nu  s'a  întâmplat,  dar  se  pe¬ 
trece  ceva,  răspunse  intendentul  cu  o  voce  care  tre¬ 
mura...  Toată  noaptea  cineva  sau  ceva  a  tot  dat  târ¬ 
coale  casei,  simt  o  prezenţă  nevăzută  care  rătăceşte 
prin  junglă  şi  ne  pândeşte...  Dar  n'am  putut  vedea 
nimic,  nimic,  n'am  putut  vedea. 
-  Ajută-mă  să  mă  ridic,  Cobbs;  te  urmez. 
-  Sir,  răspunse  majordomul  izbit  de  strălucirea 
ciudată  din  ochii  bătrânului,  sir,  n'ar  fi  bine  să  con¬ 
tinui  eu  singur  veghea?...  Păreţi  bolnav  şi  aşa  de 
obosit!  Aveţi  friguri... 
—  Aş...  un  fleac  de  febră...  E  drept  că  am  avut  un 
somn  foarte  greu.  Dar  acum  mă  simt  mai  bine.  Dă-
mi  puşca. 
—  În  cazul  acesta,  sir,  daţi-mi  cel  puţin  voie  să 
rămân  cu  dv. 
-—  Îţi  ordon  să  te  duci  să  te  odihneşti,  Cobbs;  a-
vem  cu  toţii  nevoie  de  forţele  noastre.  Dă-mi  numai 
ceva  să  beau;  apoi  condu-mă  la  locul  unde  ai  auzit 
zgomotul  şi  întoarce-te  acasă. 
Majordomul  se  supuse  tăcut.  Turnă  stăpânului  o 
băutură  întăritoare,  apoi  îl  postă  lângă  gardul  viu. 
După  asta  amândoi  traseră  cu  urechea. 
Avură  impresia  că  aud  printre  ramuri  un  foşnet, 
dar  îndată  se  făcu  linişte...  După  câteva  minute,  sir 
Hedley,  rămase  să  vegheze  singur...  În  bungalow 
toţi  şi  toate  se  odihneau. 
Noaptea  era  încă  adâncă  şi  neagră...  Cu  toată  at-

17 
mosfera  zăpuşitoare,  bătrânul  se  simţea  furnicat  de 
fiori  reci.  Tâmplele  îi  zvâcneau  de  friguri;  îl  apăsa 
ceva;  din  când  în  când  o  ceaţă  i  se  lăsa  în  faţa  o-
chilor...  Vâjâitul  surd  care-i  huia  ritmic  in  carp  îl 
făcea  să  nu  mai  poată  desluşi  miile  de  zgomote  im¬ 
perceptibile  care  alcătuiau  tăcerea  junglei.  Deodată 
trase  adânc  şi  găfăilor  aer  în  piept,  ochii  îi  ieşiră 
aproape  din  orbite...  Voi  să  strige...  Dar  nici  un  su¬ 
net  nu-i  ieşi  din  gâtlej...  Mâinile  lui  dădură  drumul 
armei  pe  care  nu  mai  era  în  stare  s'o  ţie...  Sir  Hed-
ley  căzu  cu  faţa  la  pământ,  leşinat. 

Când  bătrânul  îşi  reveni  în  simţiri,  pădurea  mai 


era  cufundată  în  umbră,  dar  o  goană  de  lumină  spre 
răsărit  anunţa  apropierea  zorilor..  Sir  Hedley  se  ri¬ 
dica  nesigur,  căutând  să-şi  dea  întâi  seama  unde  se 
afla. 
Începu  să-şi  amintească...  instinctiv,  ochii  i  se  în¬ 
dreptară  spre  bungalow. 
În  aceeiaş  clipă  scoase  un  strigăt,  un  strigăt  gro¬ 
zav,  înfricoşător,  un  strigăt  de  spaimă  care  sfredeli 
tăcerea  trezind-o;  apoi  alergă  spre  locuinţa  lui,  ne¬ 
bun!...  Şi  când  servitorii,  deşteptaţi  brusc,  sosiră 
speriaţi,  văzură  pe  bătrân  nemişcat,  privind  în  gol, 
fără  glas,  rezemat  de  pervazul  uşii  care  dădea  spre 
camera  Elsiei  —  o  cameră  răscolită  şi  goală,  cu  o¬ 
bloanele  şi  storurile  zmulse,  din  care  fata  dispăruse! 

18 
C A P I T O L U L  3. 

NELINIŞTE;ZBUCIUM;GROAZĂ 
-  Sahib  *)  m'a  chemat? 
—  Nici  o  veste  până  acum? 
—  Încă  nu  e  nici  un  ceas  de  când  au  fost  împărţi-
te  poruncile.  Cum  să  şi  avem  veşti  Sahib? 
—  Cum  un  ceas?...  Cel  puţin  o  zi!  Nu-i  o  zi? 
În  timpul  acesta  am  tot  dormit,  dormit!... 
—  Sahib  se  poate  odihni  mai  departe.  Abia  a  în-
chis  ochii  şi  i-a  şi  deschis!  Şi  e  aşa  de  obosit  încât 
trebuie  neapărat  să  doarmă!...  Am  să-l  trezesc  cum 
s'or  întoarce  ceilalţi! 
—  Da,  nu-i  aşa,  Nihal  Singh  că  ai  să  mă  trezeşti? 
Sau,  mai  bine  nu,  n-o  să  fie  nevoie  să  mă  trezeşti, 
căci  nu  mai  vreau,  nu  mai  pot  să  dorm!  Vreau  să 
mă  duc  cu  ei  acolo!...  S'o  găsesc...  să  mi-o  iau  în-
napoi!... 
Bătrânul  se  ridicase  în  pat  în  capul  oaselor,  cu 
privirea  rătăcită,  întinzând  mâinile  lui  crispate  în 
gol...  Dar  Hindusul  îl  luase  în  braţe  şi  cu  gesturi  line 
de  tot,  ca  şi  cum  ar  fi  legănal  un  copil,  puse  capul 
stăpânului  lui  la  loc  pe  pernă. 
Ochii  bătrânului,  rupt  de  oboseală  se  închiseră. 
Servitorul  se  întoarse  binişor  la  fereastră  şi  rămase 
în  aşteptare,  nemişcat,  tăcut.  Afară  nici-un  zgomot... 
Bungalowul  era  pustiu,  toţi  servitorii  plecaseră  c㬠
lări  să  cutreiere  jungla  în  căutarea  fetei...  Doar  mica 
")  D o m n u l ,  boierul. 

19 
Iadeh,  „ayaha",  servitoarea  indigenă,  şedea  pe  trep­
tele  de  jos  ale  scării  şi  bocea  încetişor  dispariţia 
stăpânei  ei. 
Ziua  se  scurse  încet  şi  chinuitor,  î n t r e r u p t ă  doar 
dc  gemetele  bătrânului,  de  aiurările  lui.  şi  de  înlri.-
bă-rile  Iui  după  fată,  repetate  de  mii  de  ori. 
Totuşi,  spre  seară,  în  timp  ce  sir  Hedley,  după  o 
criză  teribilă  în  timpul  căreia  voise  să  sară  din  pat. 
se  odihnea  acum  învins  de  sforţarea  lui,  Hindusul, 
care  Încetase  să  mai  facă  vânt  stăpânului  şi-şî  rc-
luase  postul  de  observaţie  la  fereastră,  tresări  au¬ 
zind  deodată,  în  fundul  pădurii,  detunătura  unui  foc 
di'  armă. 
După  câteva  minute  de  tras  cu  urechea,  prinse  de¬ 
odată  zgomotul  depărtat  al  unui  galop  furios.  Atun¬ 
ci  Xihal  Singh  întoarse  capul  spre  stăpânul  ador¬ 
mit,  şi  văzând  că  nu  se  trezise,  se  furişă  tiptil  afară 
şi  coborî  în  grădină. 
Mica  Iadeh,  servitoarea,  nu  se  clintise  de  loc.  Şe¬ 
dea  pe  treapta  ei  plângând  necontenit,  surdă  şi  oar¬ 
bă  la  tot  ce  era  în  jurul  ei.  Ca  să  poată  asculta  mai 
atent.  Ni  hal  Singh  închise  ochii. 
-  0!  o!  călăreţul  goneşte,  nu  se'ncurcă...  Trebue 
că  e  tare  grăbit...  Afară  doar  dacă  nu  e  urmărit...  ori 
poate  că  urmăreşte  el  pe  cineva!...  D a r  nu...  Nu  and 
alt  sgomot...  E  singur...  Acum  o  ia  dencurmezişul  p㬠
durii  ea  să  taie  drumul...  Dar...  ce  să  fie  asta?...  D a , 
calul  şchiopătează,  nu  încape  nicio  îndoială.  Ei  ! 
acum  a  intrat  în  joc  şi  cravaşa...  Mai  repede!  tot  mai 
repede!-..  Da,  zgomotul  creşte  şi  se  apropie...  Dar 
zgomotul  cestâlalt  ce  să  fie?... ,  a,  da,  zăngănitul  de 
fier  care  se  loveşte  de  fier...  Trebue  că  pe  şea  atâr¬ 
nă  o  sabie.,  vretim  j a n d a r m  din  poliţie,  de  bună  sea¬ 
mă...  Bravo,  n'au  pierdut  vremea  băieţii!...  Ce  bine-ar 
fi  dac'ar  aduce  veşti  jandarmul!...  Hillah  ha!  ce-o 
mai  fi  şi  asta?  Dece  s'a  prăbuşit  calul?  Cum  mai  în-
jurfi  omul!...  Se  cunoaşte  că-i  deln  poliţie...  Trebue 

20 
să  mă  duc  să-i  dau  ajutor!...  I a d e h ! . -  IadehI...  fatofl 
fa,  auzi  tu?  Ia  ce  bun  să  tot  plângi?  Asta  nu  s c h i m - H 
bă  ce  este  scris  să  fie!  Mai  bine  ascultă:  alerg  In  pă-  ™ 
dure.  D a c ă  auzi  pe  stăpân  chemând,  du-te  la  el  şi 
>pune-i  că  trebue  să  pice  veşti  î n d a t ă ! 
Servitoarea  făcu  cu  capul  un  semn  că  a  înţeles, 
p a r  Nihal  Singh  o  şi  rupsese  la  fugă  în  direcţia 
din  care  auzise  zgomotul... 
Era  într'adevăr  un  om  dela  poliţie,  cum  bănuise 
Hindusul.  Călăreţul  venea  acum  pe  jos,  p o t i c u i n d u -
s C  de  pinteni  şi  de  sabia  lui  prin  erburile  înalte,  şi 
ducând  în  braţe  tot  h a r n a ş a m e n t u l  calului  lui. 
Când  văzu  pe  Nihal  Singh  apropiându-se,  se  opri 
cu  o  expresie  bănuitoare.  D a r  cum  servitorul  conti¬ 
nua  să  înainteze  liniştit  şi  p u r t a  arme,  poliţistul,  so¬ 
cotind  pesemne  că  nu  are  motive  de  neîncredere, 
veni  în  mare  grabă  spre  el. 
Ce  s'a  întâmplat,  întrebă  Hindusul.  Am  auzit 
un  foc  de  armă.  Calul  a  fost  rănit,  nu-i  aşa? 
—  Ai  putea  spune  că  a  fost  ucis,  răspunse  poliţistul 
pe  un  ton  arţăgos.  Cineva  a  tras  asupra  mea  pe  când 
ieşeam  din  desiş,  colo  la  cotitura  drumului.  Am  v㬠
zut  fumul  şi  m'am  repezit  în  direcţia  ceea.  D a r  ca¬ 
lul  meu  a  căpătat  un  glonte  în  burtă  şi  a  căzut  mort 
până  n'apucai  să-mi  dau  seama  cine  a  făcut  ispra¬ 
va...  Ajută-mâ  să  car  astea...  E  departe  casa  stăpânii-
lui  tău? 
—  N u .  Să  mergem  repede,  căci  Sahib  aşteaptă  ve¬ 
şti...  N'ai  mai  întâlnit  nimic  altceva  în  p ă d u r e ? 
—  Nimic  altceva...  D a r  la  dreptul  vorbind  nici 
ştiu  dece  am  fost  chemat. 
--  Eu,  de,  nu  sunt  decât  o  slugă  şi  nu  ştiu  nimic 
Are  să-ţi  spună  stăpânul. 
Cei  doi  oampr-i  iuţiră  pasul.  După  câteva  minut 
intrau  în  grădină. 
Mica  servitoare  Ie  ieşi  în  î n t â m p i n a r e . 
-  H e p e d c !  Veniţi  repede  spuse  ca...  Sahib  v'a 
auzii!  Vă  aşteaptă! 
Intr'adevăr,  bătrânul  avusese  puterea  să  st'  ridice 
iu  capul  oaselor,  şi,  ceva  mai  calm  acum  cu  toată 
nerăbdarea  cc-I  mistuia,  fixa  cu  sufletul  la  gură  uşa. 
Dar  când  cei  doi  oameni  se  iviră  în  prag,  îşi  şi 
dădu  seama  că  nu  aduceau  nici  o  veste...  Atunci  re¬ 
căzu  pe  pat,  sleit  şi  din  pieptul  lui  se  înălţă  un  sus¬ 
pin  dureros. 
Poliţistul  sc  apropia. 
-  Scuzaţi-mă,  sir,  că  mă  văd  nevoit  să  vă  deran¬ 
jez  în  starea  de  oboseală  în  care  vă  aflaţi,  dar... 
-  Nu  mă  deranjaţi  deloc,  răspunse  cu  însufleţire 
sir  Hedley.  Vorbiţi.  Mă  simt  destul  de  în  putere  ca 
.să  vă  aud  şi  să  vă  răspund... 
Sunt  brigadier  din  poliţie,  dela  postul  Maiar-
vallce,  reluă  omul.  Am  fost  însărcinat  cu  anchetarea 
faptelor  care  s'au  petrecu)  aci...  Vas  ruga,  sir,  să-mi 
spuneţi  tot  ce  ştiţi. 
Tn  puţine  cuvinte,  dar  totuş  fără  să  uite  nicuui  a-
mănuul,  sir  Hedley  puse  pe  poliţist  Ia  curent  cu 
venimentele  din  timpul  nopţii,  îi  descrise  cât  putu 
mai  a m ă n u n ţ i t  ciudatele  u r m e  pe  care  le  găsise  în 
sfârşit  ii  împărtăşi  bănuelilc  pe  care  Ic  nutrea. 
Poliţistul  îi  mai  puse  câteva  î n t r e b ă r i : 
-  Pe  câte  ştiu,  aţi  trimes  pe  toţi  servitorii  dv., 
în  căutarea  lui  miss  Weldons? 
-  Pe  to[i,  răspunse  bătrânul.  D a r  au  plecat  ia  în¬ 
tâmplare,  care  î n c o t r o ,  căci  n'avcam  nici  vin  indiciu 
despre  direcţia  în  care  a  fost  târâtă  biata  mea  eo-
pilă...  Cine  ştie  dacă  vor  găsi  ceva! 
-  Să  nădăjduim  că  da!  reluă  poliţistul.  Cc-i  drept 
datele  sunt  foarte  vagi!  P â n ă  una  alta  trebue  să  pro¬ 
cedăm  ca  şi  cum  am  fi  singuri.  lipsiţi  de  orice  aju-
lor.  Să  examinăm  aşa  dar  din  nou  faptele.  Credeţi, 
sir,  că  fiara  ciudată  a  jucat  vreun  rol  in  cele  în-
lâmplate? 

21 
—  Nu  ştiu.  Atâta  .sunt  sigur  că  u  dihanie  monstru¬ 
oasă  a  dat  târcoale  casei  şi  eă  majordomul  meu  a  , 
auzit-o  mugind. 
Şi  urinele  găsite  în  grădină  erau  chiar  sigure? 
—  Fireşte.  După  cum  toi  sigur  e  că  Vixen,  căţeaua 
noastră  fost  gâtuită. 
—  Aşa  dar,  fiara  există? 
Neîndoios. 
—-  Dar  acum  nu  pare  totul  să  dovedească  ameste¬ 
cul  unui  om  în  întâmplările  dc  pe  urmă? 
Dv.,  ce  credeţi  ? 
_-  Eu  unul  sunt  sigur  de  asta.  Am  şi  motive  cât 
se  poate  dc  puternice. 
-  Ce  motive? 
—  Adineaori,  în  pădure,  a  tras  asupra  mea  cine¬ 
va. 
Asupra  d-talc? 
Şi  calul  mi-a  şi  fost  ucis! 
O!  o!  exclamă  sir  Hedley  ridicându-se  înlr'un 
cot,  iată  înlr'adevăr  un  indiciu...  Şi  n'aţi  văzut  pe 
nimeni? 
—  Din  nefericire,  n u ! 
Sir  Hedley  recăzu  pe  .pernă  şi-şi  ascunse  faţa  'n 
mâinj. 
—  D o a m n e !  murmură  el,  Dece  mi  pot  porni  eu 
însumi  în  căutarea  copilei  mele!  Eu  aşi  găsi-o,  nu 
Jf s'ar  putea  să  n'o  găsesc!  U n d e  o  fi,  unde-o  fi  acum? 
0  mai  ft  trăind?...  O!  dece  nu  mă  pot  scula,  alerga, 
muri... 
Deodată  t r e s ă r i :  un  pas  repede  urca  seara;  uşa 
se  deschise  brusc.  Nihal  Singh  intră. 
—  Sahib,  spuse  el,  aud  galopul  unui  cal  prin  p㬠
dure...  se  întoarce  cineva,  o  să  avem  fără  doar  şi 
poate  veşti... 
—  Bine-ar  fi  să  ai  dreptate,  Nihal  Singh!  E  încă 
departe  ştafeta  asta? 

23 
—  Se  aude  acum  calul-.  Ce  goană!...  Cel  care-l 
m â n a  îl  deşeală,  uu  alta! 
—  -  De  văzut  nu  vezi  nimic? 
—  î n t u n e r i c u l  serii  s"a  lăsat  prea  tare  şi  pădurea 
e  neagră  Şi  apoi  în  tăcerea  asta,  zgomotele  se  aud 
de  tare  departe...  dar  acum-acum  va  fi  nici... 
—  Binecuvântat  fie  omul  care  va  aduce  înapoi 
pe  fiica  mea.  Spune  Nihal  Singh,  nu-i  aşa  că  mi-o 
aduce? 
Galopul  creşle  şi  sc  apropie...  călăreţul  trece  a¬ 
cum  şoseaua...  anim  se  aruncă  deacurmezişul  desi¬ 
şului!  Vine!... 
—  Ială-I!„.  îată-1!... 
—  *  El  e.  Trece  gardul.  E  majordomul  lău,  sahib. 
—  Singur?  Cobbs,  d-ta  eşti?  Ce  e?  Fie-ţi  milă,  răs¬ 
p u n d e ! 
—  Ajutor!  urlă  din  grădină  o  voce  horcăitoare  dc 
groază...  Ajutor!...  Fiara,  fiara  grozavă,  fiara  e  pe 
urmele  melc!...  Aparati-văî...  Săriţi! 

24 
CAPITOLUL  4. 

CE  SE ÎNTÂMPLA IN T R E I P U N C T E ALE J U N G L E I 

Să  aruncam  acum  o  privire  în  adâncurile  cele 


mai  întunecoase  ale  pădurii  virgine. 
E  ora  când  fiarele  sălbatece  sc  î n t o r c  în  vizuinele 
lor,  după  ce  noaptea  întreagă  au  vânat.  Cu  toate  a-
ceslea,  pădurea  mai  adăposteşte  şi  alte  fiinţe  afară 
de  ele.  Intr'adevăr,  iată  desişul  de  bambuşi  sc  cască 
şi  prin  descliizătură  se  iveşte  un  om. 
E  un  sălbatec  cu  o  statură  uimitor  de  mică.  Pe 
cap  vântul  îi  vânzoleşte  o  claie  de  păr  creţ  şi  încâl¬ 
cit.  Eruntea-i  e  înaltă  şi  bombată,  nasul  turtit.  In 
comparaţie  cu  picioarele  lui  firave,  braţele-i  sunt  a¬ 
normal  de  vânjoase.  iar  partea  dc  sus  a  corpului  vi¬ 
guroasă,  ca  la  maimuţe.  Omul  e  aproape  gol;  singu¬ 
rul  lui  vestmânt  e  o  bucată  de  piele  de  cerb  legată 
în  jurul  şoldurilor.  P r i n  brâid  acesta  improvizai  e 
trecută  o  secure. 
Trupul  lucios,  ca  uns  cu  ulei,  aJ  sălbatecului  alu¬ 
necă  uşor  printre  îneâlceala  ramurilor  ce  se  întreţes, 
şi  urmează  fără  sforţare  o  potecă  abia  umblată,  care 
seamănă  mai  degrabă  a  pistă  de  fiară  sălbatecă.  Şi 
asta-1  duce  Ia  un  m i c  cătun  de  colibe  scunde,  ascun¬ 
se  cu  lotul  pe  după  tufişuri. 
Acolo  forfotesc  ori  stau  în  cete  vreo  cincizeci  dc 
oameni,  de  femei,  de  copii.  Ca  şi  noul  venit,  toţi 
sunt  mult  mai  scunzi  decât  mijlocia  oamenilor.  Toţi 
au  aceeaşi  piele  neagră  şi  lucioasă,  acelaş  păr  creţ, 
aceeaş  frunte  bombată:  unii  dintre  bărbaţi  poartă 
la  şold  o  toiKirişcâ  la  fel  cu  a  lui,  alţii  se  reazămă 

25 
înlr'o  suliţă  scurtă  de  lemn  cornos  cu  vârf  de  fier. 
Când  noul  venit  înaintează  printre  ei,  se  iscă  o 
zarva  şi  un  schimb  dc  vorhe.  Iată  cam  cum  s'ar  pu¬ 
tea  tălmăci  cele  cc'şi  spun  sălbatecii  cu  vocile  lor 
răguşite: 
—  Ineă  n'a  venit? 
Cel  care  vorbeşte  e  un  moşneag.  Pare  să  fie  şeful, 
căci  ceilalţi  îl  asculta  cu  un  oarecare  respect.  Se 
adresează  omului  care  stătuse  adineaori  la  pândă  în 
desiş,  şi  acesta  r ă s p u n d e : 
—  Xu,  n'a  venii.  Dar  tobele  au  adus  eri  vestea... 
—  Ştiu.  Atunci  cum  se  face  că  n'a  sosit  încă? 
---  1  Vezi  că,  paşii  omului,  prin  bălăriile  înalte,  a¬ 
leargă  mai  p u ţ i n  repede  decât  sunetul  prin  văzduh, 
şi  pădurea  e  mare...  Şi  apoi  nu  .poale  să  meargă  re¬ 
pede,  căci  aduce  cu  el  pe  fata  prinsă... 
—  -  Sigur  c'o  aduce? 
—  Cel  puţin  aşa  spunea  bubuitul  tobelor.  In  orice 
caz,  fata  e  prizonieră  în  văgăunile  muntelui.  Şi  de 
vreme  ce  el  şi-a  vestit  sosirea,  înseamnă  c'a  răuşil. 
—  Da,  ai  dreptate...  De  altfel  Tari  e  cu  el,  mon­
struoasa  Tari  cu  fălcile  de  fier!...  Trebue  să  aslep-
lăm  răbdători...  Iu  curând  au  să  'nceapă  serbările... 
Fie  cw  să  găsim  har  în  ochii  zeilor  îmbunaţi,  după 
ce  sângele  fetei  va  fi  înroşit  pământul  şi  când  bu¬ 
căţile  din  trupul  ei  sfârtecat  vor  zace  răvăşite  prin 
pădure... 
—  Zeii  no  vor  asculta,  şi  chiar  şi  Tari  cea  groaz­
nică  se  va  îmblânzi  când  va  simţi  mirosul  jertfei... 
Dar  ce  ni  sc  cere  în  schimbul  fetei'?... 
—  Vrea  mulţi  bani  do  aur.  din  aceia  pe  care-i  în¬ 
trebuinţează  albii. 
Dc  unde  su-i  luăm? 
—  Cei  din  tribul  Mahals  care  au  luat  şi  ci  parte 
la  târg  spun  că  ştiu  ei  un  mijloc  cum  se  pol  căpăta 
molie  astfel  de  bucăţi  de  melal... 
Rine...  Şi  au  făgăduit  să  nu  ne  trădeze? 

26 
Au  jurat  pe  pici  de  animale... 
Asta  e  bine.  Abală-sc  de  deasupra  capetelor 
nonstre  furia  lui  T a r i ! 
Abată-se  de  deasupra  capelelor  noastre  furia  Iui 
Tari!  repetară  toţi  oamenii.  Şi  facă  zeii  ca  mon¬ 
strul  cu  fălcile  grozave  să  ne  cruţe! 
Această  misterioasă  invocaţie  fu  urmată  de  o  t㬠
cere  înfiorată.  Toţi  păreau  în  reculegere.  Deodată 
bătrânul  şef  care  vorbise,  se  î n d r e a p t ă  din  spinare 
şi  face  un  semn.  Toţi  traseră  cu  urechea. 
In  depărtare  se  auzea  un  duduit  înăbuşit.  Se  puica 
recunoaşte  zgomotul  unei  tobe,  care  răsuna  sub  rit¬ 
mul  unor  lovituri  neregulat  cadenţate... 
Asta  dură  câteva  minute.  Apoi  se  lăsă  linişte. 
- €e  vasazică  asta?  întrebă  unul  din  oameni. 
Sunt  cei  din  tribul  Mahals  şi  ne  vestesc  că  oa¬ 
menii  albi  dau  iama  în  toate  părţile  p r i n  pădure... 
Poate  că  au  pornit  în  căutarea  fetei  răpite?  In  orice' 
caz,  ne  trebue  multă  băgare  de  seamă...  Au  fost  şterse 
bine  urmele  ultimului  loc  unde  ne-am  avut  tabăra? 
-  -  Colibele  le-am  nimicii  iar  spuza  focurilor  am 
risipit-o  în  vânt.  Oamenilor  albi  n'o  să  le  poată 
trece  prin  gând  că  suntem  aci. 
—  Bine.  Atunci  să  vestească  ştirea  şi  triburilor 
dela  apus. 
Unul  din  oameni  sc  ridică.  Sc  duse  într'o  colibă,, 
dc  unde  aduse  un  fel  de  butuc  gros,  scobit  ca  un 
stup  şi  ciuruit.  Apoi,  cu  ajutorul  unui  ciocan  cu  ca¬ 
pătul  învelit  în  piele  începu  să  bocănească  în  acest 
instrument  primitiv.  Instrumentul  scoase  un  zgomot 
adânc  şi  vibrant.  Omul  respecta  exact  aceeaş  caden¬ 
ţă  ca  a  sunetelor  pe  care  le  auzise  cu  puţin  înainte. 

1-a  câteva  mile  de  acolo,  un  alt  om  rătăcea  in  sin-_i 
gurătate.  fl 
Xu  era  un  sălbatec  ca  pădureţii  bondoci  care  sefl 
ascundeau  pe  după  bambuşii  deşi,  ci  un  Hindus  îualt,fl 

27 
svelt,  cu  fa(a  aproape  albă,  înfăşurat  cu  u  stofă  <k-
culoare  închisă  ce  lasă  desgolîtă  partea  du  sus  a 
corpului.  Pe  u m ă r  p u r t a  o  carabină  grea. 
Oiuul  acesta  era  singur  şi  înainta  repede. 
La  brâu  era  strâns  intr'o  cingătoare  de  piele,  de 
care  erau  prinse  cartuşiere  pline.  Pe  şold  îi  atârna 
o  teacă  din  care  eşea  prăseaua  unui  cuţit.  Cu  mâna 
slobodă  se  sprijinea  î n t r ' u u  ciomag. 
După  vreun  sfert  de  oră  de  mers  se  opri.  Apoi 
lăsă  jos  ciomagul  şi-şi  încarcă  repede  carabina. 
—  E  galopul  u n u i  cal,  murmură  el  trăgând  cu 
urechea  la  un  zgomot  vag  şi  care  venea  foarte  de 
departe.  Î n c o t r o  o  fi  mergând  călăreţul  şi  cine-o  li? 
Dela  depărtarea  asta  nu-mi  pot  da  seama.  D a r  dac'ar 
fi  omul  meu...  Ha'.  Pe  Allah-al-Mumit,  am  dreptul 
la  răzbunarea  mea!...  Şi  nu  cred  să  poată  fi  vreo 
dragoste  aşa  de  fierbinte  ca  ura  pe  care  i-o  port  eu 
în  inima  mea  omului  acestuia! 
Omul  se  întinse  pe  jos  pe  după  un  tufiş,  .puse  ure¬ 
chea  la  p ă m â n t  şi  ascultă  cu  ochii  închişi. 
Saltă  repede  poney-ul,  dar  par'că  sc  depărtea¬ 
ză...  Da,  se  depărtează,  căci,  iacă.  pământul  nu  nun 
tremură...  Zgomotul  s'a  topit  în  tăcere...  Xu  mai  aud 
decât  sângele  care-mi  zvâcneşte  în  vine!  Nici  zilei  dc 
azi  nu-i  e  scris  sa  fie  ziua  cea  mare...  Nu-i  nimic!.. 
Pentru  o  răzbunare  face  s'aştepţi...  .şi  chiar  dacă  de¬ 
monii  ar  vrea  s'aştept  câte  zile  oi  avea,  tot  îmi  voi 
ajunge  ţinta! 
Omul  se  ridică  de  jos,  îşi  luă  reteveiul,  puse  pie¬ 
dica  la  armă,  şi-o  puse  iar  pe  umăr.  Apoi  o  porni 
din  nou  la  drum  prin  pădure.  Vremea  trecea. 
Tot  mergând,  omul  nostru  ajunse  intr'o  regiune 
joasă,  mlăştinoasă,  cu  vegetaţia  mai  rară  decât  în  re¬ 
giunea  străbătută  până  aci;  Hindusul,  acum,  nu  mai 
.  înainta  decât  cu  cea  mai  mare  fereală,  uitându-se 
cu  luare  aminte  pe  jos  şi  cercetând  mai  inult  ca 
oricând  cu  privirea  întiuderea  din  jurul  lut.  Ba 

28 
chiar,  iu  cele  din  urmă,  îşi  atârnă  ciomagul  în  cor-  , 
don,  îşi  hiă  carabina  de  pe  u m ă r  şi-şi  continuă  dru¬ 
mul  cu  arma  în  mână,  cu  degetul  pe  trăgaci,  gata  sa 
trag㬠
.  -  De  ce  m'aş  teme?  m u r m u r ă  cl  după  câteva  cli¬ 
pe.  Fiarele  şi  toate  di  han  iile  pădurii  dorm  acum  în 
amiaza  mare  şi  deşi  foiesc  p r i n  părţile  astea,  stau 
ascunse  la  ceasul  ăsta. 
Pot  sa  străbat  aşadar  fără  grijă  ierburile  înalte  şi 
sâ  mă  î n c u m e t  mai  departe,  spre  poalele  munţilor, 
căci  vreau  să  ştiu,  vreau  cu  tot  dinadinsul  să  reg㬠
sesc  şi,  de  astădală,  să  şi  urmăresc  ciudatele  u r m e 
pe  care  le-am  desluşit  aseară  în  preajma  mlaştini¬ 
lor...  D a r  ce  fel  de  u r m e  să  mai  fi  fost  şi  astea? 
Qmul  făcu  un  ocol,  ca  să  evite  să  străbată  un  desiş 
de  scorţişori,  în  care  se  putea  aţine  pitulat  cine  ştie 
c e  duşman  primejdios,  apoi  merse  înainte  pe  terenul 

care  devenea  tot  mai  lunecos  şi  mai  jilav  devedind 


apropierea  mlaştinilor. 
Pe  pământ  erau  întipărite  mulţime  şi  felurimi  de 
urme  de  animale,  căci  aci  veneau  noaptea  să  bea 
toţi  oaspeţii  pădurii. 
Hindusul  examina  cu  atenţie  toate  aceste  u r m e . 
Uneori,  când  nu  erau  destul  de  desluşite,  se  apleca 
să  vadă.  D a r  numaidecât  se  ridica  şi-şi  continua 
mersul  lui  încet,  cu  privirea  aţintită  pe  jos...  S'ar  fi 
putut  crede  că  printre  toţi  aceşti  paşi  învălmăşiţi, 
caută  nişte  urme  anume  pe  care  nu  izbutea  sa  le 
găsească. 
Tot  î n a i n t â n d  aşa,  se  apropia  de  un  fel  de  mică 
peninsulă  formată  de  pădurea  î n a i n t a t ă  în  mijlocului 
stuhăriei  regiunii  mlăştinoase;  in  acest  petec  de  nă-
dure,  copacii  şi  lianele  creşteau  mai  dese  şi  mai  în-
cfdcite  decât  oriunde,  din  cauza  vecinătăţii  apei. 
Deodată,  umui  se  opri  brusc  şi  se  aplecă  din  nou. 
la  p ă m â n t .  Pe  faţa  lui  se  zugrăvi  o  adâncă  mirare. 
Apot  privi  cu  o  înfăţişare  neliniştită  în  jurul  Iui  şi 

29 
în  loc  să  se  ridice,  rămase  încovoiat  .şi  continuă  să 
umble  aşa,  ajutându-se  uneori  cu  mâinile  şi  cu  ge¬ 
nunchii,  tărîndu-se  chiar  la  nevoie  aşa  încât  să  fie 
tot  timpul  ascuns  de  ierburile  înainte. 
Ajunse  astfel  până  la  punctul  unde  începea  pădu¬ 
rea,  dar  aci  se  opri  fără  să  mai  ştie  încotro  să  apuce. 
Urmele  eare-1  călăuzeau  nu  >ss  mai  vedeau  p r i n t r e 
nenumăratele  liane  care  se  încâlceau,  se  târau  până 
şi  pe  jos,  formând  un  desiş  de  nepătruns.  Dar  pri¬ 
vind  în  jurul  lui,  omul  nostru  observă  o  gaură,  de¬ 
stul  dc  largă  ca  să  poată  trece  prin  ea  un  anim:d 
foarh'  mare.  Ciudat  era  că  această  trecătoare  părea 
făcută  cu  un  instrument  tăios. 
Hindusul  pătrunse  în  ea  cu  cea  mai  mare  pru¬ 
denţă,  tot  aplecat,  pitnlându-se  cât  putea  mai  bine, 
cu  carabina  în  mână,  gata  să  treagă.  Se  găsea  acum 
î n t r ' u n  fel  de  tunel  tăiat  în  desiş,  şi  dacă  atenţia  lui 
.  n'ar  fi  fost  aşa  de  absorhită  de  ţinta  spre  care  se 
iudrepta.  s'ar  fi  putut  mira  pe  drept  cuvânt  de  în¬ 
făţişarea  regulată  a  boitei  de  ramuri  şi  de  crengile 
rupte  presărate  pe  jos,  doborîtc  şi  unele  chiar  tăiate 
pai'că  de  m â n ă  de  om. 
Gangul  acesta  înainta  in  linie  aproape  dreaptă 
pe  o  lungime  de  o  sută  de  paşi.  Xu  avea  nicio  ase¬ 
mănare  cu  drumul  pe  care  şi-I  găureşte  elefantul 
sau  rinocerul.  Şi  cercetând  terenul,  deşi  era  cu  ne¬ 
putinţă  să  recunoşti  urme  de  paşi,  îţi  puteai  da  sca¬ 
ma  că  pe  aci  trecuse  ceva  greu. 
Pe  măsură  ce  se  apropia,  Hindusul  devenea  toi 
mai  atent.  Insfârşit  ajunse  la  capătul  tunelului  şi 
acolo,  după  ce  se  ascunse  în  dosul  unor  tufişuri, 
privi  largul  luminiş  ce  se  deschidea  înaintea  lui.  In 
mijlocul  ei  se  vedeau  câteva  stânci  şi  o  mică  băltoa¬ 
că  pe  jumătate  secată. 
Dar  observatorul  nu  avu  timp  sa  se  ocupe  cu  pei¬ 
sagiu).  Atenţia  îi  fu  atrasă  îndată  de  râleva  amă­
nunte  <*ât  se  poate  de  ciudate. 

30 
Deşi  era  primejdios,  măcar  şi  ziua  'u  amiaza  mare,  W 
s g  i e  aventurezi  în  această  regiune,  bârlog  vast  de 
n e n u m ă r a t e  fiare  sălbatice,  se  vedea  totuşi  cât  colo 
c ă  un  om  îşi  stabilise  aci  sălaşul,  dovadă  spuza  unui 

foc  stins  de  foarte  puţin  t i m p .  Erhurilc  erau  călcate 


în  picioare,  în  p ă m â n t  mai  erau  înfipţi  ţăruşii  care 
slujiseră  la  întinsul  cortului  şi  capetele  de  sfoară  a¬ 
găţate  de  două  t r u n c h i u r i  dc  copaci  arătau  că  între 
ele  fusese  atârnat  un  hamac. 
*  Cine  să  fi  fost  omul  idât  de  îndrăxneţ  sau  atât 
de  nebun  încât  să  poposească  noaptea  î n t r ' u n  ase¬ 
menea  loc? 
Nedumerirea  Hindusului  nu  dură  mult.  In  t i m p  ce 
stătea  ascuns  intre  tufişuri  sfredelind  cu  privirea 
împrejurimile,  de  cealaltă  parte  a  luminişului  se 
auzi  un  foşnet  uşor,  perdeaua  de  frunziş  se  dădu  în 
lături  şi  din  dosul  ei  se  ivi  un  om. 
Era  un  E u r o p e a n ,  tânăr,  ras  la  faţă,  de  statură  po¬ 
trivită,  îmbrăcat  cu  haine  de  pânză  de  culoare  ca¬ 
fenie  deschisă.  Ochii  îi  erau  ascunşi  de  nişte  oche¬ 
lari  negri  cu  sticle  groase.  Purta  o  pălărie  de  scoarţă 
de  copac. 
Acest  nou  venit  nu  era  altul  decât  musafirul  care, 
mi  de  mult  părăsise  în  mod  aşa  de  brusc  pe  sir  H e -
dley  şi  pe  tânăra  fată...  Era  cel  pe  care  ea  îl  refu¬ 
zase:  Harold  Graham. 
Hindusul,  pitulat,  nu  făcuse  o  mişcare.  Aştepta...  ™ 
Deodată  un  freamăt  intre  crengi  îi  atrase  atenţia. 
Un  omuleţ  negru,  aproape  gol,  cu  părul  ca  o  claie, 
şi  care  p u r t a  în  jurul  trupului  o  blană  în  care  era 
trecută  o  secure,  răsărise  în  luminiş  şi  se  apropia. 
Harold  G r a h a m  alergă  spre  el:  fl 
-  -  E i !  Ksoro?  spuse  el.  * 
--  Făcut,  răspunse  micul  sălbatec  î n t r ' o  eiiylezeas-™ 
că  stricată.  H 
Englezul  larii  un  gest  dc  bucurie.  fl 

31 
Nu  s'a  ivit  nici  o  piedică?  mai  întrebă  el.  Totul  î 
a  mers  după  socotelile  mele?... 
Omuleţul  făcu  semn  că  nu  înţelegea.  Harold  Gra¬ 
h a m  îl  lămuri  prin  gesturi.  Apoi  adaogă  câteva  cu¬ 
vinte  î n t r ' o  limbă  pe  care  Hindusul  n'o  înţelegea... 
Atunci  sălbatecul  scoase  din  cingătoarea  lui  de  bla¬ 
nă  un  lucru  pe  care  Englezul  îl  luă  cu  grabă  şi  cu 
cea  mai  mare  emoţie...  Era  o  bucată  ruptă  de  m㬠
tase  neagră,  panglica  dela  gât  sau  cordonul  unei 
Temei,  fără  doar  şi  poate... 
—  Bravo,  Ksoro.  Ai  să  fii  răsplătit,  spuse  el. 
Apoi  tăcu  şi  chibzui  îndelung  cu  o  înfăţişare  mo-
horîtă...  D u p ă  aceea,  cu.  un  gest  brusc,  ca  şi  cum 
ar  fi  luat  o  hotărîre  supremă,  se  întoarse  spre  tova-  , 
răşul  său. 
-  Haidemf 
Cei  doi  se  depărtară  în  desiş  şi  dispărură... 
Atunci,  omul  ascuns  se  furişă  cu  băgare  de  sea¬ 
mă  pe  urmele  lor  şi  dispăru  şi  el. 

Alt  loc  al  junglei,  la  poalele  munţilor,  p r i n t r e 


stâncile  rostogolite  dc  pe  creste,  în  mijlocul  haosu¬ 
lui,  bolovanilor  aduşi  de  ape. 
Primele  metereze  ale  m u n ţ i l o r  î n c e p  chiar  de-aci, 
ascunzând  cerul,  sporind  înfăţişarea  sinistră  a  lo¬ 
cului.  In  acest  zid  m o h o n t  de  calcar  se  deschid  guri 
de  văgăuni  şi  peşteri,  ascunse  în  dosxil  perdelei  de 
mărăcinişuri. 
Vizuini  de  animale?  Adăposturi  omeneşti?  N i m e n i 
n'ar  putea  spune  ce  vor  fi  fost  ele  cândva.  Căci  dacă 
le-ai  cerceta,  le-ai  găsi  toate  goale. 
Toate  afară  de  u n a .  In  cea  mai  întunecoasă,  în 
cea  mai  adâncă,  în  cea  mai  ascunsă,  o  formă  e  în¬ 
tinsă  in  nemişcare  pe  jos.  Corpul  e  pe  jumătate  îm¬ 
brăcat  în  stofe  albe  zdrenţuite...  Mâinile  şi  picioa¬ 
rele-!  sunt  legate,  şi  chiar  şi  îa  umbra  aceasta  rece 
se  ghiceşte  că  o  o  femeie,  căci  părul  ei  lung  de  aur, 

32 
despletii-  luceşte  vag...  Panglica  pe  care  o  purta 
jurul  capului  ca  să-i  ţie  păru]  trebue  să-i  fi  fost 
zjnulsă;  numai  in  una  din  coade  a  mai  rămas  îm-
plctit  un  petec  de  mătase  neagră. 
Faţa-i  e  palidă  ca  de  moartă  iar  ochii  închişi... 
p a r  p r i n t r e  buzele  adormite  trece  o  răsuflare 
uşoară... 
prizoniera  uceastn  leşinată  e  miss  Elsie  Weldons. 

33 
CAPITOLUL  5. 

GROAZA!... 

—  Apăraţi-vă!  Săriţi!  Săriţi! 


La  auzul  acestui  strigăt  de  groază  scda  de  inten¬ 
dent,  servitorul  hindus  şi  poliţistul  se  lrăseseră  in¬ 
stinctiv  dela  fereastră...  D a r  sir  Hedley,  cu  toată  sl㬠
biciunea  lui,  se  repezise  luându-le  locul. 
Văzu  atunci  pe  majordom  silind  cu  o  lovitură  de 
pinteni  calul  să  sară  peste  gardul  viu  şi  i n t r â n d  in 
galop  în  grădină.  Aci  se  aruncă  îndată  jos  de  pe 
şea,  şi  o  luă  la  fugă,  fără  să  se  sinchisească  de  ani¬ 
mal,  spre  casă,  pu  al  cărei  prag  se  prăbuşi,  ca  şi 
cum  sforţarea  supra  omenească  pe  care  o  depusese 
l-ar  fi  dat  gata  chiar  în  clipa  când  ajunsese  la  ţintă. 
Sîr  Hedley  se  îmbrăcase  în  grabă  şi.  sprijinit  dc  cei 
doi  tovarăşi  ai  lui,  coborî  scara. 
Cobbs  era  întins  pe  treptele  verandei,  horcăind, 
cu  privirile  rătăcite...  Făcu  o  sforţare  ca  să  vorbeas¬ 
că,  dar  sunetele  i  se  opriră  în  gâtlej...  Când  îl  ridi¬ 
cară,  îşi  trecu  mâna  peste  frunte  ca  pentru  a  goni 
o  viziune  chinuitoare...  Apoi  privirea,  o  privire  a 
proape  înebunită,  i  se  îndreptă  în  direcţia  pădurii... 
Dar  acolo,  nimic  nu  dădea  semn  de  viaţă...  Doar 
calul,  cu  harnaşamentul  in  dezordine,  gâfâia,  aco¬ 
perit  de  spumă,  şi  cu  picioarele  îremurînde... 
—  Ce  e,  Cobbs?  Pentru  Dumnezeu,  vorbeşte,  ce  c? 
îl  imploră  sir  Hedley  să  răspundă. 
—  Sir,  spuse  el,  iată  faptele  aşa  cum  s*au  Sntâm-

34 
unl
viat.  S   aproape  de  necrezut,  şi  dacă  n'aţi  fi  vă­
  ca
zut   nilne  lucrurile  pe  care  le-am  văzut  îm­
preună,  m'aţi  crede  fără  doar  şi  poate  nebun...  Şi 
totuŞ'—  ce  am  întâlnit  era  aşa  de  groaznic  de  real 
încât  mă  mir  şi  eu  cum  de  mă  aflu  aci,  în  faţa  dv., 
vîu,  povestindu-vă  ce  mi  s'a  'ntâmplar... 
Intendentul  se  întrerupse  o  clipă  ca  să-i  mai  vie 

inima  la  l o c .  Fără  voie,  privirea  i  se  î n d r e p t ă  spre  _
pădure...  Auzi  nisipul  scrâşnind  în  grădină  şi  tre¬ 
sări...  D a r  nu  era  decât  calul  uitat  acolo,  care  r㬠
tăcea  î"  neştire. 
Nihal  Singh,  ordonă  sir  Hedley,  du  calul  la 
grajd  şi  vezi  de  el.  I a r  d-ta  continuă,  Cobbs... 
Sir  Hedley  şi  detectivul  se  aşezară  la  căpătâiul 
intendentului.  Acesta  reluă  cu  o  voce  in  care  mai 
vibra  încă  emoţia. 
—  Să  vedeţi...  După  cum  ini-aţi  ordonat,  sir,  am 
plecat  în  direcţia  sud,  luând  cu  mine  pe  unul  din 
servitori,  Aii,  în  timp  ce  ceilalţi  porneau  care  în 
cotro.  Am  înaintat  foarte  încet,  scotocind  toate  tu¬ 
fişurile,  dând  ocolul  tuturor  stâncilor,  nelăsând  ni¬ 
mic  neexplorat  în  drumul  nostru,  şi  cercetând  toate 
urmele  întipărite  în  pământ...  Erau  multe  astfel  de 
uTrae,  dar  greu  de  urmat,  căci  pământul  era  uscat. 
Intipăriturile  veneau  toate  dela  aiJmalele  obişnuite 
ale  junglei...  Cele  pe  care  le  căutam  noi  nu  erau 
printre  ele...  Ajunserăm  pe  malul  ran&ii,  în  locul 
unde  face  o  cotitură,  înainte  de  a  intra  în  cheile  Sa-
hiwal...  Poate  vă  mai  amntiţi,  sir,  inundaţiile  de  iar¬ 
nă  au  format  acolo  mlaştini,  şi  împrejur  pământul  e 
totdeauna  umed...  Era  câtăva  vreme  de  când  înain¬ 
tam,  atenţi  ta  paşii  cailor  noştri  care  alunecau  şi 
observând  terenul,  când  deodată  tresării  şi  simţi  ca 
un  nod  în  gât,  căci  văzusem,  întipărite  desluşit  prin¬ 
tre  trestii...  urmele  fiarei! 
Asta  era  cam  prin  locul  unde  râul  se  desparte  în 
două  braţe,  dintre  care  unul  urcă  spre  apus  Iar 

35 
celălalt  se  afundă  î n t r e  stâncile  negre  ale  Sahiwaly 
lui...  F i a r a  intrase  aşadar  în  apă...  Pe  celălalt  mg 
însă,  nu  i  se  mai  vedeau  urmele...  Coborîse  pesemn 
cursul  apei  înot...  Dar  în  care  din  cele  două  direcţii 
s'o  fi  luat? 
Trebue  să  vă  spun,  sir,  că  potrivit  ordinului  dv, 
nu  dădusem  servitorilor  nicio  desluşire,  eram  por 
uiţi  în  căutarea  lui  Miss  Weld'ons  şi  atâta  tot.  Dai 
despre  fiară  nu  suflasem  un  cuvinţel...  Totuşi  ac 
trebuia  să  ne  c o n t i n u ă m  cercetările  separat  şi,  după 
o  scurtă  şovăire,  am  socotit  de  datoria  mea  să  în 

stinţez  pe  Aii  peste  ce  putea  da.  Rău  am  făcut,  sir
—  Ai  făcut  bine,  Cobbs,  răspunse  bătrânul.  Şi  pe 
u r m ă ? 
--  Nu  ştiu  ce  era  in'  sufletul  lui  Aii,  dar  eu  unit 
ştiu  că  mi-era  inima  cam  strânsă  când  am  p ă t r u n 
î n t r e  pereţii  înalţi  şi  negri  ai  Sabiwalului,  singia 
cuc,  în  căutarea  fiinţei  necunoscute.  Mă  stăpânea 
simţământul  că  acu-acu  aveam  să  mă  pomenesc  îi 
faţă  cu  ceva  grozav,  şi  asta  nu  era  numai  un  produ 
al  imaginaţiei  mele  căci  şi  calul  meu  dădea  de  câtvi 
timp  semne  de  nelinişte. 
Urmele  fiarei  tot  nu  se  vedeau,  dar  în  curând 
observai  că  un  călăreţ  făcuse  cu  puţin  î n a i n t e a  mea 
acelaş  drum.  Se  recunoşteau  uşor  întipărilurile  pot¬ 
coavelor. 
--  Cum  riwgea?  întrebă  poliţistul. 
—  In  galop,  şi  încă  foarte  repede,  căci  urmei 
erau  adânci.  Deşi  erau  când  vizibile  când'  cu  nepu 
tinţă  de  găsit,  nu  le  pierdeam  direcţia  —  urmau  d 
altfel  cursul  râului,  şi  ajunsei  î n t r ' u n  loc  u n d e  defi 
leul  sfrâncos  se  lărgeşte  şi  adăposteşte  o  pădurişt 
destul  de  deasă.  De-ahia  făcusem  primii  paşi  p r i n t r 
copaci,  c â n d  se  azi  detunătura  unui  foc  de  armă  şi 
un  glonte  îmi  trecu  şuerând  pe  la  ureche... 
1
—  O!  o!  exclamă  poliţistul.  Devine  interesant...  Ci-

36 
neva  ne-a  pus  gând  rău,  hatărît  lucru!  La  ce  ură  s'a 
petrecut  atacul  acesta? 
A
-  Pe  la  ora  două.  De  ce? 
Pentruca  s'a  tras  şi  asupra  mea  astă  seara,  pc-
aici  aproape...  La  ce  depărtare  dc-aici  se  află  lo¬ 
cul  de  care  vorbeşti? 
—  La  cel  mult  cincisprezece  mile. 
Aşa  incât  cu  un  cal,  ţ i n â n d  seama  de  greut㬠
ţile  terenului,  acest  drum  poate  fi  străbătut  în  trei-
patru  ore,  nu? 
—  Cam  aşa  ceva. 
-  Se  poate  aşadar  ca  autorul  acestor  atacuri  să 
fje  unul  şi  acelaş.  Continuă,  te  rog...  N'ai  văzut  pe 
nimeni? 
—  Deasupra  unui  tufiş  plutea  un  nor  dc  fum...  Am 
tras  şi  cu,  apoi  m'am  repezit  în  direcţia  aceea.  Cu 
toate  sforţările  mele,  n'am  găsit  pe  nimeni...  Omul 
care  trăsese  asupra  mea  fugise. 
—  Urmele  care  te-au  călăuzit  într'acolo  se  opreau 
la  păduriştea  aceasta? 
—  Xu,  sir.  Şi  deaeeea  nici  n'am  zăbovit  mai  mult 
acolo...  Soarele  începea  să  coboare  spre  sfinţit,  şi 
eu  voiam  să  profit  de  lumina  zilei  ca  să  urmez 
cursul  râului  până  in  locul  unde  se  pierde  în  pră-
pustiile  dela  Gugir...  Aşa  că  dădui  p i n t e n  calului  şi 
o  pornii  înainte...  După  vreo  jumătate  de  oră  ajunsei 
in  preajma  prăpăstiilor...  Dv.  care  aţi  fost  pe  acolo, 
sir,  trebue  să  ştiţi  că  apa  se  năpusteşte  de  vale  în-
trirn  vălmăşag  de  stânci  negre  şi  că  pădurea  care 
ia  locul  pereţilor  mohorîţi  ai  cheilor  e  în  locurile 
acestea  mai  întunecoase  şi  mai  de  nepătruns  decât 
oriunde...  î n a i n t a m  aşadar  mai  î n c e t  şi  calul  meu 
s
e  poticnea  încurcându-sc  în  lianele  î n t o r t o c h i a t e , 
când,  deodată,  se  opri,  cu  picioarele  t r e r a u r â n d e ; 
n
âril e  i  se  umflară  şi  atunci  avui  simţământul  unei 
Prezenţe  invizibile  care  ne  dădea  târcoale  în  um¬ 
bră,.. 

37 
Vă  mărturisesc,  sir,  că  m'a  pătruns  frica:  toţi  nw. 
vii  mei  imi  spuneau  că  mă  pândea  o  primejdie  h 
faţa  căreia  nu  s'au  mai  găsit  mulţi  oameni...  Nu 
sunt  din  rasa  acestor  blestemaţi  de  Hinduşi  şi  n« 
cred  în  Zeii  lor  înfricoşetori  şi  nici  în  toate  super­
stiţiile  lor  în  privinţa  junglei;  aşa  că  n'am  dat  In. 
dărăt. 
D a r  când  deodată  perdeaua  de  crengi  s'a  dat  la  o 
parte  şi  am  văzut  înaintea  mea  faţa  înfiorătoare  a 
făpturii  care  mă  privea,  grozăvia  clipei  a  fost  atât 
de  mare  încât  sângele  mi-a  îngheţat  în  vine  şi  ini 
s'a  părut  că  inima  va  înceta  să  bată!...  Am  ridicat 
carabina  şi  am  tras...  S'a  auzit  un  urlet  şi  monstrul 
s'a  năpustit  in  urmărirea  mea... 
In  umărirea  mea,  sir,  căci  mărturisesc,  am  fugit!... 
De  altfel,  cum  aş  fi  putut  ţine  în  loe  calul  meu  îne-
bunit?...  Şi  apoi-.  Sunt  lucruri  mai  tari  decât  voinţa 
omului,  şi  aş  putea  să  jur  că  nimeni  în  Jocul  meu 
u'ar  fi  îndrăznit  să  ţie  piept  monstrului  care  mă 
urmărea  —  căci  mă  urmărea,  simţeam  iu  spatele 
meu  suflarea  Iui  hârâitoare,  simţeam  pământul  cu-
tremurîndu-sc  sub  picioarele  lui  grele,  simţeam  că 
încă  puţin  şi  avea  să  mă  ajungă,  mă  simţeam 
pierdui. 
Deodată  avui  impresia  că  în  timp  ce  monstrul  a¬ 
lerga  după  mine,  şi  pe  el  îl  urmărea  cineva r  căci 
auzii  sgomotul  pietrelor  lovite  de  potcoavele  unui 
eal,  şueralul  unei  cravaşe,  zăngănitul  unui  lanţ  ca 
acelea  cu  care  sunt  pedepsiţi  elefanţii  nărăvaşi  şi 
sunetul  unei  voci.  Da,  al  unei  voci,  al  unei  voci  o¬ 
meneşti  care  poruncea  fiarei  şi  o  striga  înapoi... 
—  Şi  pe  urmă  ce  s'a  mai  întâmplat,  domnule  in-
lendent,  întrebă  detectivul. 
Majordomul  tresări  ca  şi  cum  ar  fi  fost  trezit  brusc 
din  somn. 
—  Pe  urmă,  bolborosi  el...  pe  urmă?...  dar  despr* 
ce  vorbeam?...  A!  pe  urma...  da...  dihania  era  în 

38 
Josul  meu  gaLa  să  mă  inhaţe,  când  omul  o  mai  c h c - S 
niă  odată  şi-i  vorbi...  Atunci-..  D a r  ce  vă  pot  spune?.. 
yii-c  cu  neputinţă  să  precizez  în  ce  moment  a  în¬ 
cetat  urmărirea—  Sunt  sigur  însă  că  monstrul  m'a 
fugărit  pân'aici,  căci  îmi  amintesc  bine  că  in  rukh, 
în  timp  ce  străbăteam  luminişul  în  care  mai  pătrun¬ 
dea  lumina  slabă  a  amurgului,  i-am  văzut  umbra 
întinzându-se  spre  mine,  şi  dincolo  de  mine,  la  nes¬ 

fârşit!-..  Pe  urma,  nu  mai  ştiu...  am  spus  ce  avearr*
de  spus  şi  cred  că  mi-am  făcut  datoria...  Cred  că  j 
un  om  cât  de  p u t e r n i c  şi  cât  de  viteaz,  tot  n'ar  fi  fă-' 
cut  mai  multă  ispravă  ca  m i n e ! 
-  Mai  răspunde-mi,  te  rog,  la  câteva  întrebări... 
Pe  călăreţul  din  dos  nu  l-ai  putut  vedea  măcar  o 
clipă? 
—  Am  întors  capul  spre  el  prima  dată  când  l-am 
auzit  strigând.  Dar  se  înoptase.  I-am  întrevăzut  doar 
calul,  un  cal  de  culoare  deschisă,  alb  probabil...  Cât 
despre  om,  i-am  ghicit  faţa,  care  forma  în  î n t u n e -
rit  un  punct  mai  alburiu,  dar  n'am  putut  desluşi 
nimic. 
—  Şi...  fiara?  cum  era? 
-—  Asta  v'o  pot  spune,  căci  fioroasa  ei  imagine 
mi-a  rămas  înaintea  ochilor...  E  mai  mare  decât  un 
bivol,  dar  umblă  ridicat  pe  picioarele  dinapoi.  Bra-
ţele-i  sunt  din  cale-afară  de  lungi  şi-i  ajung  aproape 
până  la  genunchi,  capul  îi  e  uriaş  şi  păros,  pe  un  gât 
foarte  scurt.  Pe  trup  nu  pare  să  aibă  păr;  şi  namila 
spurcată  uu  aleargă  ci  înaintează  prin  salturi, 
răgând! 
-  Ciudat,  tare  ciudat!  Şi  in  total,  a  ce  seamănă? 
A  nimic  cunoscut...  Totuş,  dacă  e  vorba  s'o 
comparăm  cu  ceva,  aş  spune  că  e  un  fel  de  maimuţă 
uriaşă  dar  cu  aşa  deosebiri,  î n c â t  e  sigur  că  nu  e 
nici  maimuţă  şi  nici  ceva  înrudit... 
—  H m ! . . .  încă  o  î n t r e b a r e ,  te  rog...  Ce  limbă  vor¬ 
bea  omul? 

39 
—.  O  limbă  pe  eare  n'o  cunosc  sau  cel  puţin  jn 
care  n'o  înţeleg,  căci  mi  s'a  părul  c'am  mai  auzit-
cândva...  U n d e ?  nu-mi  pot  aminti... 
N'ai  putut  p r i n d e  niciun  cuvânt? 
Unul  singur.  Dar  era  iară  îndoială  numele  cu 
eare  chema  pe  acest  monstru  ieşit  din  iad. 
—  Şi  care  e  acest  nume? 
—  T a r i ! 
Răspunsul  acesta  fu  urmat  de  o  tăcere.  De  turbu-
rare  nici  unul  nu  putea  să  vorbească.  Sir  Hedley  nu 
se  clintise.  Faţă  de  mutismul  şi  de  imobilitatea  acea¬ 
sta  poliţistul  socoti  de  datoria  lui  să  intervină. 
—  Ce  ordonaţi  acum,  d-le?  întrebă  el. 
Bătrânul  ridică  încet  capul. 
—  Vă  rog,  deocamdată,  să  mă  lăsaţi  singur,  răs¬ 
1
punse  el;  am  să  vă  chem  când   voi  avea  nevoie 
de  dv. 
Cei  doi  oameni  se  retraseră.  Sir  Hedley  ramase 
singur.  Părea  adâncit  într'o  cugetare  intensă.  Stătu 
aşa  multă  vreme,  cu  fruntea  în  mâini,  fără  să  facă 
o  mişcare.  Afară  era  linişte  şi  noapte. 
Sir  Hedley  ridică  brusc  capul. 
—  Cu  riscul  să  mor,  trebue  să  intru  în  acţiune 
eu  însu-.mi.  N u m a i  atunci  îmi  voi  regăsi  copila!... 
Cu  o  sforţare  supremă  se  sculase.  In  acelaş  mo¬ 
ment,  din  grădină  st-  auziră  glasuri  agitate.  Uşa  ve¬ 
randei  se  deschise  brusc. 
Poliţistul  intră. 
-  Ce  s'a  'ntamplal?  întrebă  sir  Hedrley. 
---  Domnule,  răspunse  poliţistul,  ani  fost  să  exami¬ 
nez  rana  calului  mort, 
--  Ce  rană?...  A,  da,  focul  de  armă...  Şi? 
—  Să  vedeţi;  sir:  în  timp  c e  noi  eram  aci,  a  um¬ 
blat  pe-acolo  cineva.  A  scormonit  cu  un  cuţit  prin 
rană...  Glontele  a  fost  extras  şi  singura  mărturie 
care  ar  fi  p u t u t  să  ne  î n d r u m e  în  cercetările  noastre 
a  dispărut! 

40 
CAPITOLUL  6 

UN  FAPT  NOU 

Nici  in  noaptea  aceasta  sir  Hedley  nu-şi  găsi  o¬ 


dihnă.  Rămase  în  fotoliul  Ini  până  la  revărsatul  zo¬ 
rilor,  nemişcat  şi  mut,  cu  ochii  larg  deschişi  în  um¬ 
bră,  dar  atât  de  pierduţi  in  nemărginirile  lui  lăun¬ 
trice,  încât  in  jurul  lui,  nimic  nu  mai  exista... 
Poliţistul  şi  Mr.  Cobbs,  când  se  văzură  nevoiţi  să 
lucreze  după  cum  ii  tăia  capul,  se  hotărî  ră  să  dis¬ 
cute  chestiunea  în  toate  amănuntele  ei.  Detectivul 
simţi  cel  dintâi  nevoia  de  a  continua  ancheta. 
Servitorii  sc  întoarseră  cu  toţii  la  bungîdow.  li  în¬ 
şiră  pe  toţi  la  rând  în  curte  şi  le  examina  eu  luare 
aminte  mâinile  şi  hainele. 
*—  Ce  speri  să  descoperi?  întrebă  intendentul,  de­
stul  de  mirat  de  aceste  manevre  ai  căror  rost  nu-1 
pricepea. 
—  Carnea  calului  a  fost  scurmată  adânc,  pentru  a 
scoate  din  ea  proectiUil,  explică  poliţistul.  Rar  de 
toi  se  întâmplă  ca  o  asemenea  operaţie,  făcută  în 
grabă,  să  nu  lase  vreo  urmă  de  sânge...  D a r  nu,  nu 
văd  nimic...  La  urma  urmelor  se-prea  poate  ca  agre¬ 
sorul  să  nu  fie  unul  dintre  oamenii  aceştia...  Dar 
vreau  să  fiu  sigur...  Aduceţi  toţi  armele  voastre!... 
Oamenii  se  duseră  să-şi  ia  carabinele,  apoi  se  în¬ 
toarseră,  formară  din  nou  rândul,  deschiseră  cula-
sele  şi  prezentară  ţeava  cu  gura  î n a i n t e .  Detectivul 

41 
puse  ochiul  la  fiecare  şi  le  examina  cu  băgare  de 
seamă  interiorul...  D a r  îi  fu  uşor  să  se  încredinţeze 
că  nu  fusese  tras  niciun  cartuş. 
Evident,  mormăi  el,  nu  într'aci  trebue  5ă  ne  în¬ 
dreptăm  cercetările.  Eram  sigur  de  asta  din  capul 
locului,  dar  ştii,  paza  bună... ,  nu-i  aşa,  Mister  Cobbs'? 
—  Şi  acum? 
—  Ce-ai  zice  dacă  ne-ain  duce  să  aruncăm  o  pri¬ 
vire  pe  locurile  unde  a  murit  calul  meu?  Lumina 
zilei  ne  va  desvălui  poate  lucruri  pe  care  noapies 
ni  Je-a  ascuns. 
—  H a i d e m !  spuse  majordomii. 
Leşul  calului  era  î n t i n s  tot  în  acelaş  loc,  dar  afară 
de  misteriosul  individ  care  avusese  grijă  să  facă  să 
dispară  dovezile  atentatului  lui,  trecuseră  pe  acolo 
şi  animalele  de  pradă  ale  nopţii,  care  rupseseră  din 
hoit  câteva  halci  mari  de  carne. 
Împrejur  p ă m â n t u l  era  însângerat,  şi  când  cei  doi 
se  apropiară,  câţiva  vulturi,  îmbuibaţi,  îşi  luară  greoi 
zborul  şi  se  opriră  pe  crengile  copacilor  dimprejur. 
—  N'o  să  mai  găsim  niciun:  indiciu,  spuse  major¬ 
domul.  Vezi  bine  că  p ă m â n t u l  e  răscolit  de  fiare  şi 
acoperit  cu  resturi  din  cadavru...  Şi  apoi,  crezi  că 
e  p r u d e n t  să  ne  aventurăm  aşa,  fără  arme,  în  timp 
ce  la  câţiva  paşi  de  noi  se  poate  că  stă  ascuns  duş¬ 
manul? 
-—  Să  aibă  el  îndrăzneala  de  a  veni  până  aici? 
—  Păi,  azi  noapte  n'a  venit? 
—  Noapte::,  d'a,  dar  ziua  'n  amiaza  mare? 
—  Ziua,  noaptea  —  în  orice  caz  nu  e  sănătos  să 
zăbovim  prea  mult  aici.  De  altfel  ce  speri  să  vezi? 
Poliţistul  nu  răspunse  îndată.  Se  aplecase  şi  se 
uita  cu  mare  atenţie  pe  jos. 
—  Iată  î n t i p ă r i t u r a  lăsată  de  potcoava  unui  cal, 
spuse  el  în  cele  din  urmă.  Şi  al  meu  nu  a  trecut  pe 
aici...  Ia  te  uită  şi  d-ta.  U r m a  se  vede  foarte  bine 
dintre  erburi.  Şi  e  proaspătă  de  tot. 

42 
—  Ascultă!  Spuse  deodată  intendentul...  N  ai  auzit 
ceva? 
—  Da,  mi  s'a  părut  si  mie...  probabil  că  se  mişca 
vreo  pasăre  în  tufiş... 
—  Nu  face  atâta  zgomot  o  pasăre... 
—  Atunci  o  maimuţă... 
—  Maimuţele  nu  umblă  la  ora  asta. 
—  D a r  atunci,  ce  crezi  sa  fie? 
—  Te  sfătuesc  încă  odată:  să  fim  p r u d e n ţ i .  Pă­
durea  e  vicleană,  plină  de  capcane...  Bagă  dc 
seamă!... 
Zgomotul  se  repetase  ceva  mai  încolo  in  desiş. 
Poliţistul  î n a i n t a  cu  hotărîre  în  direcţia  aceea. 
In  locul  acesta  lianele  împletite  erau  mai  dese  şi 
mai  încâlcite  ca  o r i u n d e ;  unele  se  intortochiau  şi  sc 
suceau  pe  jos,  altele  azvârlite  prin  spaţii  dela  un 
copac  la  celălalt,  alcătuiau  un  fel  de  punţi  suspen¬ 
date  naturale,  atât  de  groase  încât  aproape  împiedi¬ 
cau  lumina  să  p ă t r u n d ă .  Sub  unul  din  aceste  poduri 
aeriene  ajunsese  detectivul.  Mr.  Cobbs  rămăsese  în 
urmă,  supraveghiând  atent  împrejurimile. 
Dar  zgomotul  nu  se  mai  repetase  şi  poliţistul  se 
gândea  se  se  'ntoarcă;  deodată  vocea  majordomului 
îl  făcu  să  tresară: 
—  -  Deasupra  d-laie!  strigă  el;  deasupra  d-tale! 
bagă  de  seamă! 
C â n d  ridică  ochii,  omul  tocmai  mai  avu  t i m p  să 
vadă  coborînd  (Un  creangă  în  creangă  şi  din  frunzei 
în  frunzet,  un  mic  pătrat  alb,  care  căzu  apoi  făcând 
rotocoale,  la  picioarele  lui... 
—  Cine  mi-a  aruncat  asta?  strigă  el.  Ai  văzut? 
—  Am  văzut  o  u m b r ă  deasupra  d-tale  şi  puntea  de 
liane  mişcându-se  !...  A,  iată  un  copac  mort  pe  care 
ne-am  putea  urca!...  Fuga!... 
Cei  doi  oameni  se  repeziră  şi  ajunseră  pe  plasa 
de  otgoane  naturale,  care  se  legănau  sub  greutatea 
paşilor  lor;  era  un  fel  de  bulevard  capricios  care  se 

43 
afundă  in  adâncimile  frunzişului,  unul  din  misteri­
oasele  drumuri  aeriene  folosite  de  eelele  dc  mai¬ 
muţe...  Dar  aleea  era  pustie  cât  vedeai  eu  ochii. 
Ei,  c o m e d i e !  se  oţărî  poliţistul;  drăcia  asta  care 
mi-a  căzut  în  cap  numai  fruct  care  creşte  prin  co­
paci  "u  «-•!  T r e b u e  să  fi  fost  a r u n c a t ă  de  cineva! 
—  Dar  ce  este  pătrăţelul  acesta'? 
Vezi  d-ta  singur! 
-  Mr.  Cobbs  luă  din  .mâinile  detectivului  lucru]  pe 
care  i-1  î n t i n d e a  acesta. 
Era  o  foaie  de  pergament  foarte  grosolan  prepa¬ 
rat,  î n d o i t ă  în  două  şi  lipită  la  margini;  pe  una  din 
feţele  lui  se  vedeau  semne  de  scris...  Majordomii  citi 
inscripţia.  Se  compunea  numai  din  aceste  cuvinte: 
„Lui  sir  Hedley  Weldons". 
-  Pe  legea  mea,  exclamă  poliţistul,  iată  un  mod 
ciudat  de  a-şi  pune  scrisorile  la  cutie!  Mă  'nlreb 
iarăşi,  cum  de  a  ajuns  asta  aici?  Trebue  să  alergăm 
după  originalul  curier  care  a  adus-o:  nu  poale  Ti 
departe  de-aici!... 
Domnule,  îl  întrerupse  majordomul  cu  o  voce 
gravă,  cuvintele  acestea  au  fost  scrise  de  mâna  lui 
Miss  Elsie,  şi  cerneala  î n t r e b u i n ţ a t ă  a  fost  sânge. 

44 
CAPITOLUL  7. 

VALUL M I S T E R U L U I  SE R I D I C Ă O  C L I P Ă 

Majordomul  şi  tovarăşul  lui  o  p o r n i r ă  fuga  pe  po¬ 


dul  de  liane  şi  alergau  la  înlâmplare,  drept  î n a i n t e . 
Dar,  cu  toate  sforţările  lor  nu  putură  ajunge  ciu¬ 
data  ştafetă;  nu  se  putea  merge  prea  repede  pe 
aceste  liane  m i ş c ă t o a r e ;  alte  alei  se  intretăiau  mereu 
cu  ea  cruciş  şi  curmeziş.  Eură  nevoiţi  să  se  î n t o a r c ă 
din  drum  fără  să  fi  descoperit  nimic. 
Atunci  examinară  de  mai  aproape  pergamentul. 
Cum  observaseră  şi  î n a i n t e ,  era  o  foaie  subţire  de 
piele  uscată,  preparată  î n t r ' u n  mod  destul  de  rudi¬ 
mentar,  ceeace  dovedea  la  cel  care  o  lucrase  In  mo¬ 
dul  acesta,  fie  o  lipsă  de  experienţă,  fie  o  mare  pri¬ 
mitivitate;  cu  alte  cuvinte,  era  opera  u n u i  sălbatec 
sau  a  unui  om  civilizat  nu  prea  priceput  fa  astfel  de 
lucrări. 
P a n a  care  slujise  la  scris  fusese  tăiată  dintr'o  tre¬ 
stie;  asta  se  cunoştea  după  grosimea  trăsăturilor;  î n -
sfârştt,  p r e c u m  am  mai  spus,  literele  fuseseră  scrise 
cu  sânge.  Cu  toată  primitivitatea  instrumentelor  de 
care  se  slujise  miss  Weldons  scrisul  ei  nu  era  greu 
de  recunoscut. 
De  î n d a t ă  ce  se  vădi  că  toate  cercetările  erau  za¬ 
darnice  şi  că,  deocamdată  cel  puţin,  speranţele  de 
a  afla  cine  era  misteriosul  aducător  al  scrisorii  tre¬ 
buia  părăsită,  Mr.  Cobbs  socoti  că  lucrul  cel  ma>  ur¬ 
gent  era  să  predea  acest  bilet  destinatarului  lui. 

45 
Sir  Hedley  t r e b u e  că  fusese  c h e m a t  de  o  presim­
ţire,  căci  la  sosirea  lor,  cei  doi  oamenii  il  găsiră  în 
grădină,  palid  şi  agitat,  u m b l â n d  cu  paşi  m a r i  de-
alungul  gardului  viu  şi  cbeltuindu-şi  astfel  i n t r ' o  ul¬ 
t i m ă  î n c o r d a r e  şi  energie,  forţele  ce-i  mai  răm㬠
seseră. 
_  Aduceţi  vreo  n o u t a t e ?  strigă  el  c â n d  îi  văzu. 
. . .  D a ,  sir,,  şi  a n u m e  u n a  de  cea  mai  mare  impor¬ 
tanţă.  I a t ă  un  răvaş  scris  de  m â n a  lui  miss  W e l d o n s ! 
~  Dela  fiica  m e a ?  Ce  vorbeşti!  Da-mi-1,  dă-mî-1 
r e p e d e !  Cum  l-aţi  c ă p ă t a t ?  Cine  1-a  adus?  N u !  toate 
astea  mi  le  puteţi  spune  pe  urmă...  Cel  dintâi  vreau 
să  ştiu... 
Bătrânul  fu  nevoit  să  se  sprijine,  ca  să  nu  cadă,  de 
braţul  i n t e n d e n t u l u i ,  d a r  slăbiciunea  aceasta  nu 
ţinu  mult.  Cu  o  sforţare  energică,  sir  Hedley  se  re¬ 
culese.  D e s p ă t u r i  pergamentul,  pe  care  degetele  lui 
p u t e r n i c e  îl  mototoleau,  şi  iată  ce  citi  el,  cu  o  voce 
sugrumată  de  e m o ţ i e : 

Tată, 

Sunt  prizoniera  unui  om  care  poate  face  ca  mine 


ce  vrea.  A  luat  asemenea  'măsuri  încât  oricât  m'ai 
căuta,  iţi  va  fi  cu  neputinţă  să  mă  găseşti.  Nu  ştiu 
ce-nre  dc  gând  cu  mine,  darştia  că  n'ar  pregeta 
să  mă  facă  su  pier  în  cele  mai  groaznice  chinuri 
dacă  nu  l-aş  arculta  orbeşte.  Mi-e  frică,  rni-e frică  de 
moarte,  tată,  mai  ales  că  omul  acesta  este  ajutat  in 
uneltirile  lui  de  o  fiinţă  supranaturală  şi  aşa  de  fio­
roasă,  IncCl  dacă  va  trebui  să  mai  staumuU  în  preaj¬ 
ma  ei,  simt  că  mă  va  ucide  groaza!  Deaceea  te  im¬ 
plor  să  mă  salvezi.  Şi  mă  poţi  salva,  primind  condi¬ 
ţiile  care  m}  se  ordonă  să  ţi  le  supun.  lată-lc; 
Te  vei  angaja  pe  cuvânt  de  onoare,  printr'o  hârtie 
semnată  de  tine,  să  nu  întreprinzi  nicio  urmărire, 
să  nn  încerci  niciun  fel  de  represalii  împotriva  celui. 

46 
care  m'a  răpit,  să-i  acorzi  mâna  mea  în  cel  mai  scurt 
răstimp  legat;  să-i  verşi  un  preţ  de  răscumpărare 
în  schimbul  căruia  vei  avea  dreptul  să  mă  revezi. 
Această  sumă  e  fixată  la  douăzeci  de  mii  de  lire 
sterline  plătibite  într'un  an.  Va  trebui  să  dai  îndată 
două  sute  de  mohuri  de  aur. 
Trebue  să  mai  adaog,  tată,  că  mă plec  acestor  con­
diţii,  preferând  orice,  groaznicului  sfârşit  ce  mă  aş¬ 
teaptă  dacă  refuzi.  Hotărîrea  ta  o  vei  face  cunoscu¬ 
tă  depunând,  înainte  de  a  se  înopta,  răspunsul  tău 
scris  la  rădăcina  copacului  Jamuh,  arborele  sfânt 
care  se  înaltă  stingher  între  stâncile  pustii  dela  Isha, 
deasupra  prăpastîei  Gugir.  Vei  jura  să  nu  pui  acolo 
nicio  supraveghere...  Dacă  totul  va  fi  făcut  întocmai 
n„  vom  vedea  curând. 
Salveazâ-mă  ,tată!  singura  mea  nădejde  eşti  tu... 
Dihania  înfricoşătoare  dă  târcoale  şi  urlă  prin  jurul 
mea,  în  beznă...  Mi~e frică! 
Fte-ţi  milă  de  copila  ta  care  te  iubeşte! 

ELSIE  WELDONS 

C â n d  sfârşi  c i t i r e a  acestei  scrisori,  sir  H e d l e y  ră-  m 


mase  m u t ;  e x p r e s i a feţei lui e r a aşa d e î n s p ă i m â n t ă ­
toare,  iar  trăsăturile  atât  de  descompuse,  încât,  de 
n'ar  fi  fost  flacăra  m i s t u i t o a r e  c a r e  se  a p r i n s e s e  în 
ochii  lui,  l-ai  fi  putut  crede  mort. 
Bătrânul  ridică  insfârşit  capul,  ca  şi  cum  ar  fi  luat 
o  hotărîre: 
- R â n d u r i l e  a c e s t e a au fost smulse  cu forţa, spuse 
el.  Ele  nu  înfăţişează  voinţa  copilei  mele.  Refuz  să 
mă  supun. 
Poliţistul  îl  privi  mirat. 
— Şi  ce  aveţi  de  g â n d ,  sir? 
—  Iată  cum  r ă m â n e :  cineva,  Cobbs,  de  pildă,  va 
duce  diseară,  în  mod  vizibil,  banii  la  locul  indicat. 
Apoi  se  va î n t o a r c e  a i c i , t o t  a v â n d grije  să u m b l e  aşa 

47 
încât  să  fie  văzut.  Dar  în  timpul  acesta,  noi  îl  vom 
u r m ă r i ,  pe  ascuns,  fireşte.  Vom  sta  la  p â n d ă  şi  vom 
aştepta  ca  necunoscutul  să  vie  să  ia  scrisoarea...  In 
clipa  aceea,  vom  intra  în  acţiune. 
—  Dar  gândiţi-vă  sir,  că  dacă  nu  răuşim  să-1  prin¬ 
dem,  dv.  aţi  semnat  în  felul  acesta  sentinţa  de  moarte 
a  fiicei  dv.! 
—  Ai  dreptate,  ticălosul  poate  să  ne  scape.  Atunci 
să  adăogăm  la  bani  o  scrisoare  cu  aceste  cuvinte: 
„Cer  trei  zile  răgaz  de  chibzuire".  In  felul  acesta, 
vom  câştiga  t i m p .  Şî  până  în  trei  zile  trebue,  înţele¬ 
geţi,  trebue  s'o  fi  găsit! 
*  --  Inca  odată  vă  spun,  sir,  băgaţi  de  seamă!  în­
cepeţi  o  lupta  grozavă!  Gândiţi-vă  că,  până  în  mo¬ 
mentul  acesta,  nu  noi  am  fost  cei  mai  tari!... 
—  Sir,  interveni  şi  majordomul,  ascultaţi-i  sfatul! 
Vă  socotiţi  prea  sigur  de  dv.:  puterile  vă  pot  p㬠
răsi!...  Amintiţi-vă  că  în  timpul  nopţii  celeia  îngro¬ 
zitoare,  boala  v'a  doborlt  la  pământ!...  Dacă  şi  acum 
slăbiciunea  v'ar  dovedi! 
—  Fiţi  pe  p a c e !  In  primul  rând,  de  data  asta  nu 
voi  fi  singur;  şi  apoi  îmi  voi  lua  măsuri  de  preve¬ 
dere  împotriva  bolii. 
Cei  doi  oameni  se  înclinară  şi  se  retraseră  în  t㬠
cere.  Bătrânul  se  întoarse  spre  casă. 
Se  urcă  în  biroul  lui,  numără  cele  două  sute  de 
piese  de  aur,  şi  scrise  câteva  r â n d u r i  pe  o  foaie  de 
hârtie.  Apoi  se  echipă,  îşi  luă  armele  şi  coborî  apoi 
în  grădină,  unde  poliţistul  îl  aştepta  deja. 
După  câteva  minute  sosi  şi  majordomul. 
—  La  d r u m !  spuse  bătrânul. 
Xu  încăpea  discuţie.  Majordomul  se  duse  în  grajd, 
de  unde  se  întoarse  cu  un  cal.  Intr'adevăr,  numai  el 
trebuia  să  înainteze  călare.  Lui  sir  Hedley  şi  poli¬ 
ţistului  le  era  mai  uşor  să  se  furişeze  neobservaţi 
umblând  pe  jos. 

48 
înainte  de  plecare,  stăpânul  dădu  ultimele  instruc¬ 
ţiuni: 
—  Sper  că  ai  înţeles  bine,  Cobbs,  spuse  el.  Depune 
banii  şi  scrisoarea  în  aşa  chip  încât  dacă  stă  cineva 
la  pândă,  sa  te  vadă  bine  la  venire  şi  la  plecare.  A¬ 
poi  te  î n t o r c i  la  bungalow  fără  să-ţi  mai  pese  de  noi. 
Si  acum  ia-o  î n a i n t e ,  noi  te  urmam. 
Majordomul  se  depărta  călare,  la  pas. 
Kra  noapte  când  ajunseră  lângă  prăpasta  Gugir. 
In  timp  ce  se  strecurau  cu  băgare  de  seamă  prin¬ 
tre  copaci,  cei  doi  oameni  văzură,  la  lumina  lunei  ce 
răsărise  la  orizont,  pe  majordom,  care  se  întorcea 
după  ce  lăsase  banii  şi  scrisoarea  î n t r e  rădăcinile  co¬ 
pacului  sfânt.  Când  trecu  pe  lângă  ei,  poliţistul 
scoase  un  uşor  fluerat.  Călăreţul  îi  văzu  şi  le  făcu 
semn  că-şi  îndeplinise  misiunea.  Apoi  se  depărta  în 
galop  şi  dispăru  în  pădure. 
Sir  Hedley  şi  tovarăşul  lui  se  postară  în  aşa  fel  în¬ 
cât  să  vadă  tot  terenul  care  se  î n t i n d e a  î n a i n t e a 
lor.  Nimic  nu  era  între  ei  şi  copac.  In  mjilocul  hao¬ 
sului  de  stânci  îngrămădite  claie  peste  grămadă,  a¬ 
cesta  se  înălţa  spre  cer,  falnic,  masiv,  negru.  Să  te 
apropii  de  el  fără  a  rămânea  complect  descoperit, 
era  cu  neputinţă.  împrejur,  nimic  nu  se  clintea.  To¬ 
tul  era  linişte  şi  imobilitate. 
Bătrânul  işi  recăpătase  acum  tot  curajul.  Puterile 
îi  reveneau  susţinute  de  nădejdea  recuceririi  celeia 
care  î n s e m n a  p e n t r u  el  mai  mult  decât  viaţa. 
încetele  ceasuri  ale  nopţii  se  scurseră... 
De  două  ori  trecuseră.  în  cursul  acestei  intermina¬ 
bile  aşteptări,  nori  pe  deasupra  lunei,  î n t i n z â n d 
noapte  de  nepătruns  deasupra  pustiei.  In  umbră  aler¬ 
gară  foşnete.  Dar  nu  se  putea  vedea  nimic. 
Cu  toate  acestea,  nimic  nu  îndreptăţise  să  se  b㬠
nuiască  în  preajmă  vreo  prezenţă  omenească. 
Singurele  zgomote  auzite  fuseseră  pricinuite  de  a-

49 
nimalele  obişnuite  ale  junglei  care  vânau  sau  erau 
încolţite. 
Aşadar,  misteriosul  necunoscut  nu  venise  la  întâl¬ 
nire.  Oare  bănuia  ceva?  Stătea  şi  el  la  p â n d ă ?  Ce  fă­
cea?  Unde  era?  Cine  era? 
Zorile  se  iviră  tragice,  cuprinseră  cerul,  revărsară 
lumină  peste  toate  celea... 
Sir  Hedley  se  sculă  în  picioare...  II  rodea  o  pre¬ 
simţire  neagră...  In  cele  din  urmă  nu  se  mai  putu 
stăpâni...  Fără  să  se  sinchisească  dacă  îl  observa  sau 
nu  cineva,  fără  să  se  gândească  la  primejdiile  la 
care  se  expunea,  lepădă  orice  p r u d e n ţ ă  şi  alergă  la 
copac.  Văzu  numaidecât  că  sacul  cu  aur  dispăruse... 
Dar  î n t r e  rădăcini  era  par'că  zvârlit  ceva... 
Bătrânul  se  aplecă  şi  ridică  obiectul...  Era  o  eşarfă 
lungă  de  mătase  albă,  mânjită  toată  cu  sânge  încă 
proaspăt...  Şi  —  pe  toate  spaimele  nopţii,  morţii  şi 
ale  infernului!  —  eşarfa  aceasta'era  a  lui  Elsie!... 
Era  a  lui  Elsie,  în  privinţa  aceasta  nu  încăpea  în¬ 
doială!  0  purta  doar  pe  umeri  în  seara  răpirii  ei! 
Atunci?...  ce  se  întâmplase?  Ce  însemna  sângele  ace¬ 
sta,  sângele  acesta  roşu?...  Să  fi  fost  al  copilei  lui, 
Doamne  Dumnezeule?...  Să  fi  fost  executată  fioroasa 
răzbunare?... 
Vai!  răspunsul  era  prea  sigur!...  Şi  zdreanţă  acea¬ 
sta  parfumată,  cu  pete  purpurii  închise,  însemna  că 
răpitorul-călău  nu  iertase... 

50 
CAPITOLUL8. 

APAR  L I T E R E  MISTERIOASE 

La  vederea  sângelui  cu  care  era  mânjită  eşarfa  fii¬ 


cei  lui  iubite,  sir  Hedley  scoase  un  strigăt  înfricoşe-
tor,  al  cărui  ecou  răsbî  până  la  stâncile  sălbatice  ale 
Eshei,  trezindu-le. 
Poliţistul  auzi  strigătul,  şi  veni  în  fugă,  îngrijat. 
-  -  Ce  s'a  întâmplat,  sir,  de  aţi  strigat  aşa? 
Drept  răspuns,  sir  Hedley  desfăşură  petecul  de 
mătase  mânjită,  şi  arătând  poliţistului  petele  roşii: 
-  Asasinată!  murmură  el,  scuturat  tot  de  un  fior 
de  groază. 
Urmă  o  lungă  tăcere. 
Cel  dintâi  o  rupse  poliţistul. 
--  Sir,  stărui  omul,  ce  aveţi  de  gând  să  faceţi  ? 
Gândiţi-vă  că  încă  nu  e  totul  sfârşit  cu  asta...  Dacă 
această  crimă  mişelească  a  fost  într'adevăr  săvâr¬ 
şită,  gândiţi-vă  că  făptaşul  e  încă  în  viaţă  şi  că  sân¬ 
gele  vărsat  strigă  după  răzbunare!  .Şi  apoi,  oricât  de 
trist  ar  fi,  nu  puteţi  lăsa  nefericita  victimă  fără  l㬠
caş  de  veci!... 
Hnergia  neîmblânzită  a  bătrânului  birui  încă  o¬ 
dată  slăbiciunea  lui  trecătoare.  P â n ă  n'avea  să  vadă 
cu  cehii  lui  cadavrul  copilului  său,  n'avea  să-şi  piar¬ 
dă  nădejdea,  oricât  de  nebunească  ar  fi  putut  p㬠
rea  altcuiva... 
Jntorcându-se  brusc  spre  poliţist,  sir  Hedley  îl 
smuci  de  încheietura  m â n i i : 

51 
—  H a i d e m !  îi  spuse  el. 
Cei  doi  oameni  se  depărtară. 
In  lot  acest  timp  rămăseseră  în  picioare  in  mijlo¬ 
cul  u n u i  teren  descoperit,  expuşi  din  toate  părţile. 
Cu  toate  acestea  nu  fuseseră  ţinta  niciunui  atac. 
Locurile  rămăseseră  liniştite  şi  pustii. 
—  Nicio  nădejde  să  descoperim  ceva  aici.  Pămân¬ 
tul  acesta  pietros  n'a  conservai  nicio  urmă.  Trehiic 
.sâ  ne  continuăm,  cercetările  în  altă  direcţie. 
-  • Ce  credeţi  să  facem,  sir? 
Îmi  spune  ceva,  că  banditul  care  de  data  asin 
şi-a  bătut  joc  de  noi  nu  şi-a  spus  încă  ultimul  cu¬ 
vânt.  Un  om  care  impune  condiţiile  pe  care  mi  lc-a 
impus  mie,  nu  r e n u n ţ a  de  bună  voie  la  o  avere  numai 
de  dragul  unei  răzbunări!...  Astfel  de  brute  sunt  m*ii 
lacome  de  aur  decât  de  orice  altceva;  dragostea  tic㬠
loasă  pe  care  acest  monstru  pretinde  că  o  are  pentru 
fiica  mea,  ar  păli  în  faţa  u n u i  preţ  de  răscumpărare 
—  dacă  ar  avea  dc  ales...  Fii  sigur  că  are  să  mai 
facă  o  î n c e r c a r e .  Stofa  înroşită  cu  sânge  a  fost  pusă 
acolo  doar  ca  să  ne  înfricoşeze  şi  să  ne  silească  să 
ne  supunem. 
-  Se  prea  poate,  domnule.  Dar,  în  acest  ca/, 
dacă  primiţi  o  nouă  propunere,  sper  că  nu  veţi  sl.i 
s'o  mai  discutaţi. 
Iţi  î n c h i p u i  că  am  să  primesc  fără  condiţii? 
Evident,  sir!  Ar  fi  o  nebunie  să  mai  încercaţi 
să  luptaţi.  Omul  acesta  e  mai  tare  ca  noi. 
—-  Ascultă  bine  ce-ţi  spun,  răspunse  bătrânul,  plin 
de  calm.  Sunt  hotărît  să  lupt  p â n ă  la  capăt.  Dacă 
omul  acesta  nu-mi  cere  toată  averea,  şi  dacă  voi  ve¬ 
dea  că  nu-I  pot  dovedi,  voi  cădea  la  înţelegere  cu  el: 
dacă  mă  va  pune  să  jur  că  nu  voi  recurge  la  repre¬ 
salii  împotriva  Iui,  voi  jura...  Dar  dacă  îşi  închipue 
să  mă  facă,  de  bună  voie  sau  cu  sila,  să-i  dau  pe 
Elsie,  se  înşeală:  să  ştiu  chiar  că  astfei  îmi  trimet 
tata  la  moarte,  nu  voi  ceda!... 

52 
—  Gândiţi-vă,  sir,  că  banditul  poate  fugi  cu  d-ra. 
fără  să  vă  mai  aştepte  permisiunea  dv. 
—  Elsie  ar  prefera  să  înfnmtea  moartea,  eva¬ 
dând  1...  Şi  apoi,  pământul  nu  e  aşa  de  mare  încâLsa 
nu-1  pot  descoperi  chiar  dacă  s'ar  ascunde  în  gaură 
de  şarpe... 
—  Şi  dacă  îşi  pune  în  aplicaţie  fiorosul  lui 
plan?...  Dacă,  în  cele  din  urmă,  exasperat,  supune  pe 
nefericita  copilă  la  cele  mai  crude  torturi? 
—  Mai  bine  tortura  decât  să  fie  a  unui  asemenea 
om!...  Dar  î n c ă  n'am  ajuns  aşa  de  departe.  Nu  va 
trece  mult  şi  banditul  va  scoate  din  nou  capul  Ia 
lumină! 
---  Ah!  sir,  admir  încrederea  dv.,  dar,  cu  părere 
de  rău,  n'o  pot  împărtăşi!..  Prea  ne  zbatem  în  beznă 
in  mijlocul  unei  drame  îngrozitoare!  Suntem  pier¬ 
duţi  în  mijlocul  imposibilului  şi  supra-naturalului! 
Nu  există  „imposibil"!  Nu  exista  „supra-natu-
ral"! 
-  Cu  toate  acestea,  criminalul  e  ajutat  în  sinistrele 
lui  uneltiri  de  o  fiinţă  misterioasă  şi  necunoscută... 
Misterioasă,  tocmai  p e n t r u c ă  deocamdată  ne 
mai  e  necunoscută.  Dar,  de  î n d a t ă  ce  o  vom  cunoa¬ 
şte,  misterul  va  dispărea,  de  asta  poţi  fi  sigur! 
-  Să  dea  D-zeu  să  aveţi  dreptate,  domnule. 
Tot  discutând  aşa,  cei  doi  oameni  sc  întorseseră 
agale  spre  casă. 
Când  ajunseră,  se  făcuse  dimineaţă  deabinelea. 
Soarele  care  se  ridicase  mult,  lumina  p u t e r n i c  zidu¬ 
rile  locuinţei.  T r e c â n d  bariera  gardului  viu,  sir  He-
dley  ridică  ochii...  Privirea  i  se  î n d r e p t ă  spre  came¬ 
ra  în  care,  timp  de  douăzeci  de  ani,  odihnise  fără 
griji  fiinţa  negrăit  de  scumpa  pe  care  o  purtase  ne¬ 
contenit  în  inima  lui,  şi  atunci  inima  i  se  strânse 
din  nou  violent,  se  simţi  deodată  cuprins  iar  de  toate 
temerile  şi  din  nou  se  strecură  în  el  groaznica  în¬ 
doială...  Se  lăsă  să  cadă  pe  o  bancă,  şi.  cu  fruntea 

53 
în  mâini,  zgâlţâit  de  fiori,  gâfâind,  sc  porni  pc  un 
plâns  amar. 
Respeclându-i  durerea,  poliţistul  se  retrăsese  fără 
zgomot  spre  casă. 
După  câteva  minute  se  întoarse,  aducând  cu  el  un 
cal  înşcuat,  şi  însoţii  de  Aii,  servitorul,  cu  care  vor¬ 
bea  în  şoaptă.  O  secundă  cei  doi  oameni  parură  să 
stea  la  cumpănă,  făcură  câţiva  paşi  in  direcţia  b㬠
trânului.  Apoi,  văzând  că  acesla  n'avea  ochi  pentru 
nimic  ce  sc  petrecea  tu  jurul  lui,  sc  î n d r e p t a r ă  spre 
gardul  viu,  îl  trecură  şi  dispărură  iu  pădure. 
Sir  Hedley  rămase  multă  vreme  cufundat  în  fră-
mânlul  lui  lăuntric.  In  cele  din  urmă  ridică  totuş 
capul,  cu  un  gest  care  dovedea  că  făcuse  o  sforţare 
ca  să  se  zmulgă  din  gândurile  Iui  negre;  striga: 
—  Nihal  Singh! 
Pc  uşa  bungalowului  se  arăta  Hindusul. 
-  Trimete-mi  pe  Mr.  Cobbs,  spuse  bătrânul. 
Pe  majordomul  tău? 
-  Da,  pe  el...  Ei?  du-le!  cc  inai  aştepţi? 
Majordomul  int-i  aici,  sahib. 
—  Dar  unde  e? 
—  Habar  n ' a m ! 
---  Cum  habar  n'ai?  A  plecai  fără  să-ţi  lase  ordine? 
—  A  plecat  doar  cu  line,  aseară  sahib,  precum  şlii. 
—  Cum  asia?  Şi  de  atunci  nu  s'a  mai  arătat  la 
bungalow? 
Nu. 
--  Eşti  sigur? 
—  -  Absolut  sigur,  stăpâne.  Ani  aşteptat  treaz  in 
casă  toată  noaptea. 
„Ce  să  mai  însemne  şi  asia?"  m u r m u r ă  pentru  sine 
sir  Hedley.  Ii  dădusem  totuş  ordin... 
Dacă  bătrânul  s'ar  fi  uitat  în  clipa  aceasta  la  ser¬ 
vitorul  lui,  ar  fi  fost  uimit  de  expresia  « u d a t ă  ce 
se  zugrăvise  pe  faţa  acestuia  în  timp  ce  rostea  ulti¬ 
mele  lui  cuvinte.  D a r  stăpânul  privea  într'altă  parte 

54 
şi  Hindusul  îşi  reluă  repede  înfăţişarea  lui  de  nepă­
sare.  Apoi  el  se  depărta  încet  îndreptându-sc  spre 
gardul  viu,  Sfredeli  o  clipă  cu  privirea  adâncul  p㬠
durii,  după  care  făcu  un  senin  misterios  şi  se  în¬ 
toarse  lângă  stăpânul  lui,  care  nici  de  astă  data  nu 
văzuse  nimic. 
—  Se  întoarce  Aii,  spuse  servitorul. 
Sir  Hedley  ridică  mirat  capul. 
—  De  unde  se  întoarce?  Plecase  undeva? 
—  Mă  dusesem  să  arăt  poliţistului  drumul,  spuse 
noul  venit  schimbând  repede  cu  Nihal  Singh  o  pri¬ 
vire  plină  de  tâlc. 
—  *  Ce  d r u m ?  Unde  s'a  dus. 
Hindusul  păru  să  şovăie  o  clipă. 
—  Nu  mi-a  spus  nimic  despre  planurile  lui,  răs¬ 
punse  apoi  indianul.  Voise  adineaori  să  vorbească 
cu  tine,  dar  n'a  îndrăznit  să  te  turbure.  Atunci  m'a 
însărcinat  să-ţi  spun  că  e  plecat  în  cercetări  şi  că 
să  n'ai  nicio  grijă  de  lipsa  lui. 
—  Ce  iiiscamnă  asta!  Trebuia  sa  aştepte  ordinele 
melc,  spuse  mâniat  bătrânul.  Nu  putea  să  mă  anunţe 
înainte  de  a  pleca  şi  să-mi  ceară  sfat? 
Aii  făcu  un  semn  că  el  nu  ştie  nimic. 
Cu  un  gest  iritat,  sir  Hedley  îi  arătă  că  nu  mai 
avea  nevoie  de  el. 
Aii  plecă.  Dar  Nihal  Singh  rămăsese  pe  loc  în  faţa 
stăpânului  lui. 
—  Sahib?  spuse  el  îutr'im  lârziu. 
—  Ce  mai  vrei? 
—  Nu  faci  bine  că  stai  aci.  Eşti  în  bătaia  soarelui 
si  căldura  e  zăpuşitoare.  Gândeşle-te  că  eşti  încă  slab 
si  că  boala  ţi  se  poate  î n t o a r c e . 
Ei,  asta-i!  strigă  bătrânul  înfuriat,  am  ajuns  un 
copil  care  nu  mai  ştie  ce  face?...  Unul  face  ce-i  trăz-
qeşte  prin  minte  fără  ordin  dela  mine,  altul  îmi  dă 
sfaturi!  Pleacă  de  aici  şi  lasă-mă'n  pace!... 
Servitorul  se  retrase  bâiguind  scuze. 

55 
Sir  Hedley  lovi  cu  p u m n u l  în  b a n c a  pe  care  şedea. 
-  -  Da,  iată  în  ce  hal  am  ajuns...  m u r m u r ă  el... 
să  mă  socotească  lumea  drept  un  moşneag  neputin¬ 
cios  care  şi-a  pierdut  judecata  şi  capacitatea  de  ac¬ 
ţiune.  Asta  e  trista  soartă  a  celor  care  n'au  ştiut  să 
moara  la  timp... 
Sir  Hedley  lăsă  capul  în  piept  şi  oftă  cu  amăr㬠
ciune.  Da,  ce  mai  încolo'ncoace,  oamenii  aceştia  a¬ 
veau  dreptate  să  lucreze  fără  să-1  î n t r e b e .  Stăpânul 
nu  mai  era  stăpân  şi  nu  mai  ştia  să  comande  I...  Nu 
ştiuse  sa  învingă  pe  temutul  duşman!...  Şi  acesta  în¬ 
tindea  acum  în  u m b r a  invizibile  capcane  în  care  ori¬ 
cine  putea  cădea  şi  muri!... 
Muri...  Dacă  Elsie,  Dumnezeule  m a r e !  avea  să 
moară?  Era  de  gândit  cu  gândul  aşa  ceva?...  Nu  cam 
asta  spunea  scrisoarea? 
Scrisoarea? 
Oare  unde-o  pusese? 
Sir  Hedley  se  scotoci  febril  p r i n  buzunare,*şi  în-
siârşit  scoase  pergamentul  mototolit,  pe  care-1  des¬ 
pături : 
—  D a !  aşa  e!  Şi  chiar  Elsie,  nu  altcineva  a  scris 
lucrurile  astea!  Elsie!...  Ale  ei  sunt  cuvintele  pe  care 
le  luminează  în  clipa  aceasta  razele  soarelui... 
Dar  ce  să  fac.  D o a m n e ,  ce  să  fac?...  Să  mă  iau 
după  slugi:  să  r e n u n ţ  la  o  luptă  nebunească  şi  să 
dau  pe  fetiţa  mea  omului  acestuia? 
Omului  acestuia?...  Harold G r a h a m ' . . .  Nu,  nu  poale 
fi  el...  Nu  pot  crede  u n a  ca  asta!...  Omul  acesta  care 
a  fost  oaspele  meu,  care  a  mâncat  din  aceeaş  pâine 
cu  mine,  care  mi-a  ţinut  mâna  î n t r ' a  lui  şi,  culmea 
grozăviei!  care  a  vorbit  de  iubire  copilei  mele!... 
0!  dece  în  loc  de  acest  răspuns  anonim,  în  loc  de 
acest  petec  de  mătase  însângerat,  nu  s'a  dat  pe  faţă 
lăsând  o  hârtie  scrisă  de  mâna  lui,  iscălită  cu  nu¬ 
mele  lui?  Cum  am  să  ştiu,  cum  arn  să  pot  şti  vreo¬ 
dată? 

56 
„Salvează-mă,  lată,  singura  mea  nădejde  eşti  tu." 

Da,  aici,  in  cuvintele  astea  pe  care  le  am  înaintea 
ochilor,  e  Elsie  care  mă  chiamă. 
Şi  eu  care  n'am  fost  în  stare  s'o  salvez!...  Puiul 
meu  drag  bătut  de  soartă,  unde  eşti? 

„Fiinţa  fioroasă  dă  târcoale  şi  urlă  în  jurul  meu 


in  întuneric!...  Mi-efrică!..." 

Xu-ţi  fie  frică,  nu  te  teme,  mica  mea  Elsie!  Tăti¬ 
cul  tău  e  aproape  şi  le  aude...  O!  măcar  tu,  păstrea-
ză-ţi  toată  încrederea  în  el...  Tu  ştii  bine  că  el  te  va 
apăra  până  la  moarte!...  Răspunde-i,  vorbeşte-i,  chia-
mă-1  din  fundul  umbrei  fără  de  margini  în  care  sc 
zbuciumă  deznădejdea  ta!  O!  te  implor,  dacă  în  su¬ 
fletul  tău  mai  e  viaţa,  dă  un  semn  suprem  sufletului 
meu,  arată-i-te!... 

„ N u  te  supu..." 

Ce  să  fie  asta?  De  unde  e  această  frâniură  dc  cu¬ 
vânt  răsărită  în  jurul  scrisorii? 
Cerneala  e  alta,  decât  la  rândurile  celelalte,  uu 
mai  e  materia  ceea  cafenie...  bate  în  vânăt...  e  tare 
spălăcită...  spectrală  aproape... 
0!  gemu  sir  Hedley  cu  o  voce  sugrumată,  partea 
cea  mai  grozavă  din  tot  ce  s'a  întâmplat,  abia  acuma 
vine...  Inebunesc!... 
Cu  toate  acestea,  nu  era  o  halucinaţie.  î n a i n t e a 
ochilor  lui,  sub  razele  arzătoare  ale  soarelui  care 
cad  perpendicular  pe  pergament,  apar  u n a  câte  u n a 
litere... 
încet  încet  se  înşirue  una  după  alta... 
Sir  Hedley  îşi  trece  mâna  pe  frunte  şi  ridică  ochii 
la  cer  ca  p e n t r u  a  cere  un  ajutor  în  deznădejdea  lui. 
Deodată  exclamă: 

57 
înţeleg!.*-  înţeleg!...  căldura  soarelui!... 
Aceasta  şi  era  explicaţia. 
Intr'adevăr,  a n u m i t e  substanţe  depuse  pe  o  foaie 
de  h â r t i e ,  nu  lasă,  la  t e m p e r a t u r a  obişnuită,  decât 
o  u r m ă  incoloră,  dar  care  se  inegreşte,  ese  la  iveală 
sub  acţiunea  căldurii...  Literele  scrise  cu  zeamă  de 
lămâie,  dc  pildă,  sau  cu  o  mulţime  de  alte  lichide 
vegetale,  nu  se  pot  ghici,  dar  dacă  le  apropii  de  o 
fiacără,  devin  citeţe. 

„Nu  te  supune...  Cuvintele  acestea  îmi  sunt..." 

Cuvintele  apar  t r e p t a t ,  unul  câte  u n u i ,  literă  cu 


literă.  -Mulţumită  cunoştinţelor  ei  de  botanică,  Miss 
Elsie  a  ştiut  să  culeagă  o  plantă  potrivită  pentru  a¬ 
ceastă  î n t r e b u i n ţ a r e ,  şi  profitând  de  un  m o m e n t  de 
neatenţie  a  paznicului  ei,  a  încercat  mijlocul  acesta 
disperat  de  salvare.  D a r  oare  a  avut  ea  t i m p  să  scrie 
lotul?  Îşi  va  mai  desvălui  scrisoarea,  ţinută  atâta 
vreme  în  buzunar,  secretul?  D o a m n e ,  ce  încet  murge! 

„Cuvintele  acestea  îmi  suni  dictate  cu  deasila... 


Vino  în  ajutorul  meu!...  Sunt..." 

O!  nu  cumva  se  vor  opri  aci  cuvintele  libera¬ 


toare?...  F l a c ă r ă  arzătoare  a  soarelui  divin,  în  dură-tr 
de  noi,  ajută-ne!  Luminează  cu  razele  tale  tainele, 
beznele  acestea!... 

...  „Vino  în  ajutorul  meu.  Sunt  prizonieră  în  peşte­


rile  munţilor,  într'o  regiune  pe  care  n'o  cunosc,  lân­
gă  o  mlaştină  mare..." 

H a i !  numai  câteva  r â n d u r i  încă  pe  foaia  asta.  şi 


copila  iubită  e  salvata!... 

„  ...  Lângă  o  mlaştină  mare...  Şi  călăul  care  mă 


ţine  în  puterea  lui  e..." 

58 
„E..."  Cum?  Mai  departe  nimic? 
O  dâră  neagră  arată  că  scrisoarea  a  fost  zmulsă 
brusc;  pesemne  că  ultimele  litere  î n c ă  nu  erau  us¬ 
cate  când  pergamentul  a  fost  î m p ă t u r i t  brusc... 
Nu  mai  apare  nimic...  Nimic...  Nu,  degeaba,  mai 
mult  nimic  nu  apare... 
--  AI  La  u r m a  urmelor,  ce-mi  pasă  de  numele  cri¬ 
minalului...  In  primul  rând  Irebue  găsită  Elsie... 
0  văgăună  în  munţi,  lângă  o  mlaştină  mare..  -
Pe  unde  vine  asta? 

59 
CAPITOLUL  9. 

RĂZBUNARE SAU CRIMA? 
Sc  înserase  şi  sir  Hedley  mai  stătea  închis  în  bi¬ 
blioteca  lui,  p r i n t r e  vrafuri  de  hărţi,  planuri,  atlase, 
neeăjindu-se  că  încă  nu  descoperise  nimic. 
In  mai  multe  locuri,  semne  roşii  pe  documentele 
pe  care  Ie  consulta  arătau  că  unul  sau  altul  din  aceste 
puncte  puica  să  corespundă  semnalmentelor  date  de 
tânăra  fotă.  D a r  cu  toate  acestea  Sir  Hedley  era  la 
mare  î n c u r c ă t u r ă :  pe  care  din  ele  să  le  aleagă? 
—  -  Nu  e  nici  un-mijloc  de  a  zmulge  scrisorii  se¬ 
cretul?  m u r m u r ă  el  cuprins  iar  de  neastâmpăr. 
Aprinse  o  lampă  şi  expuse  la  flacără  scrisoarea  pe 
care  o  ţinea  în  mâinile  lui  Iremurânde.  Pergamentul 
se  scoroji,  flacăra  aproape  arse  pe  el  un  cerc  care 
se  mări  î n t r ' u n  fel  de  aureolă  roşcată,  dar  nicio  nouă 
literă  nu  se  ivi. 
Bătrânul  îşi  reluă  trist  cercetările. 
--  Numai  î n t â m p l a r e a  mă  poate  călăuzi,  con¬ 
chise  el.  Mlaştini  mari  î n t r ' o  regiune  sălbatecă  sunt 
lângă  Djohar-Ghah:  poate  acolo  să  am  norocul  să  dau 
de  misterioasa  ascunzătoare...  In  orice  caz,  destul 
timp  pierdut!...  Trebue  cu  orice  preţ  să  mă  lămu¬ 
resc. 
Sir  Hedley  bătu  î n t r ' u n  gong.  După  câteva  secunde 
apăru  Nihal  Singh. 
—  Ce  doreşti,  Sahib? 
—  Ai  să  pui  şeaua  pe  iapa  neagră. 

60 
—  Şi  pe  urma? 
—  Pe  u r m ă  ai  să  aduci  aici  carabina  mea  şi  aî 
să-mi  umpli  cartuşiera.  Până  î n t r ' u n  sfert  de  oră 
trebue  să  fiu  plecat. 
Hindusul  se  depărta  grăbit,  alergă  la  grajduri, 
apoi,  ajutat  de  Aii,  înşeuă  trei  cai. 
Dupâ  câteva  minute,  cei  doi  servitori  se  întoarseră 
la  bungalow,  .şi  dacă  bătrânul  ar  fi  putut  asculta  ee 
şuşoteau  ei  între  ei  pe  verandă,  iată  ce-ar  fi  auzit: 
Aii  spunea: 
—-  Nu  îndrăznesc.  Dacă  pe  urmă  află,  suntem 
m o r ţ i ! 
Şi  Nihal  Singh  răspundea: 
--  Deaceea  trebue  să  p r i n d e m  din  zbor  răzbuna­
rea  noastră,  până  nu-i  prea  târziu.  Uilă-te  la  Sahib 
şi  vezi  cum  e  zilele  astea.  E  aşa  de  închis  în  dure¬ 
rea  lui,  că  n'o  să-i  treacă  măcar  prin  cap  să  puie 
la  'ndoială  cuvintele  noastre...  Să-i  dăm  numai  n㬠
dejdea  că  va  putea  pedepsi  pe  vinovat  şi  ne  va  urma 
unde-1  vom  duce  noi...  Ascultă-ma  şi  haidera! 
—  Fii  prudent,  Nihal  Singh!  Mi-e  şi  mie  sete  ca 
şi  ţie  de  răzbunare.  Dar  gândeşte-te... 
—  Bine!  Atunci  lasă-mă  să  vorbesc  numai  eu.  Şi 
mie  mi-e  frică,  dar  am  să  merg  cu  orice  preţt 
Bătrânul  Hindus  înainta  cu  hotărîre  şi  se  înf㬠
ţişă  stăpânului  lui. 
—  Sahib,  spuse  el,  totid  este  gata.  Acuma  poţi, 
dacă  vrei,  să  prinzi  pe  criminal. 
—  Criminalul  puţin  mă  interesează,  răspunse  eva-
siv  sir  Hedley...  Înainte  de  orice  vreau  să  caut  pe 
fiica  mea,  pe  copilul  meu  dispărut! 
—  Şi  cum  vrei  să  ţi-o  recapeţi,  dacă  nu-1  prinzi 
întâi  pe  el  şi  nn-1  sileşti,  prin  teroare,  prin  tortură, 
să  mărturisească  totul? 
—  Dar  cine  să  fie...  Unde  să  fie...  Cum  se  nume¬ 
şte?  Toate  acestea  cum  să  le  aflu? 
Numele  lui,  spui,  Sahib  vrei  să-i  ştii  numele? 

61 
Dur  ce,  îl  -ştii  tu? 
—  Dacă  vrei  să  ştii  numele  lui,  întrcabă-1  pe  ma¬ 
jordomul  tău  —  el  îl  cunoaşte  mai  bine  ca  oricine. 
—  -  Cobbs? 
Tu  i-ai  rostit  numele,  Sahib!  Chiar  el! 
—  Minciună! 
—  Ba  e  adevărat,  Sahib.  Când  va  veni  ceasul  iji 
vom  da  toate  dovezile...  Am  văzut  tot  ce  s'a  întâm¬ 
plat  aici:  căţeaua  moartă,  noaptea  de  veghe,  răpirea... 
Dar  de  unde  ştii  toate  aceste  amănunte? 
Vedeam  pe  intendentul  tău  căutând  întunericul 
şi  ascunzându-se  de  noi...  Am  vrut  să  ştiu! 
—  Primise  ordin  dela  mine!... 
—  Poate  tot  din  ordinul  tău  a  venit  fiara  să  dea 
iârcoale  prin  grădină? 
—  De  unde  ştii? 
—  Am  văzul  şi  eu  urmele  şi  am  mers  dealungul 
lor!  Ştiu  unde  duc... 
Şi  apoi  Jadeh,  mica  servitoare  care  veghea  în 
casă,  va  vorbi  şi  ea...  Aii,  care  a  urmărit  pe  major¬ 
dom  în  expediţia  lui,  îţi  va  povesti  ce  a  văzut  pe 
valea  râului  Sahival,  şi  toţi  servitorii,  pădurarii, 
vânătorii,  toţi  până  Ia  unul,  îţi  vor  spune  că  ban¬ 
ditul,  călăul  în  căutarea  căreia  ai  trimes  pe  major¬ 
domul  tău,  e  chiar  el! 
—  Bagă  de  seamă,  Nihal  Singh!  Grozavă  iţi  va 
fi  pedeapsa  dacă  ai  m i n ţ i t ! 
—  Sahib,  primesc  orice  pedeapsă  dacă  n'am  vor¬ 
bit  cu  dreptate...  D a r  prea  multă  vorbă,  nu  e  vreme 
de  pierdut...  Ia  arma  asta  în  mână,  roagă  pe  Dum¬ 
nezeul  tău  să  te  oţelească  şi  să-ţi  călăuzească  bra¬ 
ţul.  Şi  vino,  noi  o  să  te  ducem  pe  calea  cea  bună!... 
î n a i n t e ,  stăpâne,  î n a i n t e ! . . . 
Bătrânul  sări  în  picioare,  cu  ochii  crânceni,  cu 
sufletul  răscolit  de  groaznice  furtuni. 
Ce  spuneau  oamenii  aceştia?... 
Oare  .ştiau  înrr'adevăr  unde  era  vinovatul?  Oare 

62 
aveau  să-i  aducă  o  rază  de  lumină  în  nesiguranţa 
în  care  se  zbătea?...  Să  mergem!  Se  va  alege!... 
Cei  trei  călăreţi  pornesc  î n t r ' u n  galop  furtunos. 
Nimic  nu-i  opreşte,  nici  spinii  salcâmilor  şi 
cactaşilor,  care  le  sfâşie  mâinile  şi  le  rup  hainele, 
nici  bambuşii  care  le  şfichiuesc  faţa  ca  nişte  bice, 
nici  gropile  nevăzute...  Zboară  ca  vântul! 
Deodată  o  izbitură  bruscă,  —  potcoavele  de  fier 
scrâşnesc  poticnindu-se,  piepturi  şi  crupe  de  cai  se 
ciocnesc.  Poney-ul  din  faţă  s'a  oprit  subit,  cu  gâtul 
încovoiat  în  jos,  cu  picioarele  t r e m u r â n d e ,  adulme¬ 
când... 
Pe  jos  e  întins  un  corp,  corpul  u n u i  mort. 
Cei  trei  călăreţi  au  sărit  jos  depe  cai.  Sir  Hedley, 
înaintează;  acum  e  foarte  calm,  şi-a  recăpătat  tot 
sângele  rece,  toată  luciditatea.  Această  goană  salba-
tecă,  aceste  emoţii  răscolitoare,  suprema  şi  violenta 
î n c o r d a r e  a  t u t u r o r  forţelor  lui,  şi-au  dat  insfârşit 
rezultatul...  Bătrânul  se  simte  desmeticit,  săpân  din 
nou  pe  toată  judecata  lui  sănătoasă  şi  sigură. 
A  recunoscut  cadavrul  dela  prima  privire.  E  al 
majordomului  lui.  Cum  a  ajuns  aici?  Asta  se  va 
afla  mai  târziu.  I m p o r t a n t  e  acum  de  ştiut  cum  a 
murit. 
Sir  Hedley  s'a  aplecat  şi  a  ridicat  puţin  trupul  ne¬ 
însufleţit. 
Vestmintele  ii  sunt  în  dezordine,  r u p t e :  trebue  să 
fi  avut  de  dat  o  luptă  grozavă,  înverşunată. 
Cât  despre  cauza  morţii,  se  vedea  cât  de  colo. 
Hana  din  mijlocul  frunţii  arăta  neîndoios  că  fusese 
lovit  de  un  glonte  care  străbătuse  tot  capul.  Proecti-
lul  a  însemnat  locul  pe  unde  a  intrat  cu  o  gaură 
mică  de  mărimea  calibrului  lui;  dar  gaura  de  eşire 
s'a  lărgit  î n t r ' o  cloacă  largă,  căscată,  mare  cât  pum¬ 
nul,  plină  de  un  terciu  roşu.  Sir  Hedley  ştie  prea 
bine  dela  ce  vine  o  asemenea  rană...  De  altfel,  iată 
glontele... 

63 
Bătrânul  -sa  ridicat.  îşi  scrutează  cu  privirea  ser­
vitorii,  înfăţişarea  lor  exprimă  nepăsarea,  dar  bu¬ 
zele  lor  nu-şi  pot  stăpâni  un  zâmbet  diabolic  de  bu¬ 
curie... 
Sir  Hedley  se  uită  iarăş  cu  atenţie  la  bucata  de 
plumb  pe  care  o  ţine  în  mână.  E  dela  un  cartuş  de 
martini-hennj.  In  tot  ţinutul  numai  servitorii  Iui  sunt 
înarmaţ i  cu  aceste  carabine. 
StăpântU  înainta,  înfricoşător,  spre  cei  doi  Hin¬ 
duşi.  Ii  fulgeră  cu  o  privire  sub  care  păliră: 
—  Ticăloşilor!  spuse  el,  voi  sau  unul  de-ai  voştri 
l-aţi  asasinat! 

64 
CAPII LUL  10. 

ORICE SPERANIA E PIERDUTĂ 
Cei  doi  servitori  nu  clipiseră.  Nimic  în  înfăţi­
şarea  lor  nu  arătase  vreo  emoţie.  Surâsul  sardonic 
care  le  apăruse  pe  buze  în  clipa  când  recunoscu-
seră  pe  nefericitul  majordom,  se  ştersese.  Acum,  stă­
teau  nemişcaţi  şi  muţi,  tot  atât  de  liniştiţi  ca  şi  cum 
s'ar  fi  ţinut  la  dispoziţia  stăpânului  lor,  la  î n t o a r c e ­
rea  dela  o  plimbare  sau  dela  o  vânătoare.  Cu  mâna 
pe  frânele  cailor,  aşteptau  ordinele  lui  ,ca  nişte  ser­
vitori  supuşi  şi  stilaţi. 
Sir  Hedley  cugeta  în  tăcere. 
Era  trădat  —  în  privinţa  aceasta  nu  încăpea  nicio 
îndoială.  De  cine?  Pentruce?  Niciunul  din  oamenii 
aceştia  n'avea  motive  să-1  urască.  Fusese  totdeauna 
bun  şi  drept  cu  ei...  Ce  însemna  acest  complot,  acea­
stă  nerecunoştinţa  cu  care  i  se  plătea? 
Să  interogheze  pe  cei  doi  servitori?  Cu  ce  folos? 
N'aveau  să  răspundă  decât  ce  le  convenea.  Şi  mo¬ 
mentan  era  ceva  mai  urgent  de  făcut,  o  datorie  mai 
sfântă  de  îndeplinit. 
Durerea  stârnită  de  pierderea  copilei  lui  nu  lăsa 
loc  pentru  niciun  alt  sentiment  în  inima  bătrânului. 
Omenirea  putea  să  şi  piară,  ce-i  păsa  lui,  numai  să 
şi-o  regăsească  pe  Elsie. 
Precum  am  mai  spus,  febra  Iui  Sir  Hedley  dispă­
ruse,  şi  în  locul  deprimării  şi  surexcitării  care-I  cu-
prinseseră  pe  rând,  o  rece  şi  clară  conştiinţă  a  lu-

5  65 
rrurilor  îi  călăuzea  faptele.  îşi  regăsise  echilibrul 
lui  sufletesc,  era  din  nou  în  stare  să  judece  o  situa¬ 
ţie  dintr'o  privire,  să  ordone  cu  un  gest,  să  ia  o  ho-
tărîre  cu  o  vorba. 
Fără  doar  şi  poate  că  Hinduşii  îşi  dăduseră  seama 
de  asta,  căci  Nihal  Singh,  care  dela  începutul  groaz¬ 
nicei  aventuri  nu  încetase  să  tuteleze  pe  bătrân  ca 
,  pe  un  copil,  şi-şi  permisese  cuvinte  şi  acţiuni  la 
r a r e  altădată  sigur  că  nu  s'ar  fi  încumetat  — 
Nihal  Singh  stătea  respectuos  şi  atent,  gala  la  cel 
mai  mic  semn  al  stăpânului  să  facă  orice,  chiar 
dacă  i  s'ar  fi  ordonat  să  moară. 
Dar  sir  Hedley  nu  se  gândea  să  descopere  şj  să 
pedepsească  pe  vinovaţi.  Cu  un  gest  brusc  cum  obiş¬ 
nuia  să  facă  atunci  când  lua  o  hotărîre  definitivă, 
o r d o n ă : 
Apropiaţi-vă! 
Cei  doi  servitori  făcură  trei  paşi  înainte  şi  sc 
opriră  drepţi  iu  faţa  bătrânului.  Acesta  îi  fixă  cu 
privirea  lui  poruncitoare  şi-i  scormoni  până  în  fun¬ 
dul  sufletului.  Ei  nu  clipiră.  Sir  Hedley  continuă: 
*  —  Veţi  lua  cadavrul  acesta  şi-1  veli  duce  acasă. 
Veţi  culca  pe  cel  ce  a  fost  şeful  vostru,  pe  patul  lui. 
şi-i  veţi  da  toate  onorurile  care  se  cuvin  morţilor. 
S'a  'nţeles? 
Da.  stăpâne,  răspunseră  î n t r ' u n  glas  cei-  doi 
servitori. 
Bine.  După  aceea,  tu,  Nihal  Singh,  vei  da  ordin 
tuturor  oamenilor  în  putere  care  sunt  in  serviciul 
meu,  tuturor,  auzi,  serviLorilor,  pădurarilor,  vân㬠
torilor,  să  se  echipeze  şi  să  aştepte  ordinele  ce  le 
voi  da  când  voi  avea  nevoie  de  ei.  * 
-  Aşa  am  să  fac. 
-  Şi,  însfârşit.  voi  doi,  Aii  şi  cu  tine,  nu  veţi 
face  un  pas  afară  din  bungalow,  orice  s'ar  întâmpla, 
până  la  întoarcerea  mea. 
-*-  Dar,  dacă  din  întâmplare,  stăpâne... 

66 
—  Niciun  cuvânt!  Plecaţi! 
Cei  doi  Hinduşi  se  înclinară  în  tăcere.  Nihal 
Singh  ridică  mortul,  îl  culcă  deacurmezişul  şelei  şi-1 
legă  eu  o  curea.  Apoi,  ploconindu-se  până  la  pământ, 
luă  frâul  iepei  lui  sir  Hedley  şi  i-1  dădu  în  mână. 
Apoi  cei  doi  servitori  săriră  pe  cai,  se  plecară  şi  în 
curând  dispărură. 
Când  tropotul  galopului  lor  se  stinse  departe  în 
p ă d u r e ,  bătrânul  m u r m u r ă ; 
Să  fie  nevinovaţi?  Sa  fie  complici  la  crimă? 
Asta  am  s'o  ştiu  mai  târziu...  Cine  să  fie  adevăratul 
vinovat?  Trebue  neapărat  să  ştiu  asta! 
Îşi  legă  iapa  nerăbdătoare  de  trunchiul  unui  co¬ 
pac.  Apoi  se  uită  cu  luare  aminte  pe  jos;  iarba  stri¬ 
vită  încă  mai  păstra  întipăriturile  mortului. 
Nu  era  călare,  îşi  spuse  sir  Hedley.  Alerga  pe  jos, 
repede  de  tot.  Dece?  Glontele  Ia  lovit  drept  din  faţă 
şi  atunci  a  cazul  pe  spate.  Vasăzică,  glontele  venise 
din  direcţia  asta.  Cel  care  a  tras  stătea  la  pândă, 
ascuns,  ghemuit,  nu  în  picioare,  căci  rana  merge  de 
jos  in  sus.  Dar  în  direcţia  asta,  un  om  nu  se  poate 
ascunde  decât  in  tufişul  de  colo,  la  o  depărtare  de 
cincizeci  de  paşi.  Să-1  examinăm. 
Sir  Hedley  scoase  din  şeaua  calului  lui  un  revol¬ 
ver,  îl  încărca,  şi  merse  până  la  locul  pe  care-! 
arătase. 
Nu  mă  înşelam,  îşi  spuse  el.  Iată  cartuşul,  e  dela 
o  martini. 
A!  o  urmă,  —  ucigaşul  era  pe  jos.  Bun.  Aşadar, 
după  ce  a  săvârşit  fapta  a  fugit  fără  să  se  arate... 
De  altfel,  totul  trebue  să  se  fi  întâmplat  foarte  re¬ 
pede. 
Cu  toate  acestea,  Cobbs  s'a  apărat.  Dovadă  dezor¬ 
dinea  hainelor  lui,  pumnalul  lui  plin  de  sânge...  T o -
luş  nu-inî  explic...  Ba  n u !  Trcbne  sa  fi  fosl  două 
atacuri,  două  lupte,  din  care  ultimul  mortali...  Cri¬ 
ma  aceasta  finală  n'are  nicio  legătură  cu  dispariţia 

67 
copilei  mele,  este  o  răzbunare  personală:  pădura­
rul  concediat,  probabil!...  Pentru  pedepsirea  vinova­
tului  e  timp  şi  mai  târziu...  Acum  trebue  s'o  găsesc 
pe  Elsie!...  Dar  u n d e ? 
Bătrânul  se  întoarse  Ia  iapa  Iui  care  dădea  semne 
de  nerăbdare  şi  se  săltă  în  şea.  Se  gândea  că  pre­
zenţa  majordomului  in  locul  acesta  arăta  că  se  gă­
sea  pe  o  cale  bună,  orişicare  avea  să  fie  ţinta  spre 
care-1  ducea.  Dar.  dacă  intendentul  apucase  în  di­
recţia  aceasta,  asta  îşi  avea  probabil  rostul,  mai  ales 
că  mergând  drept  î n a i n t e ,  ajungeai  Ia  poalele  mun­
ţilor  Djohar  Ghahs  şi  că  se  prea  putea  că  în  regiu­
nea  aceasta  să  se  afle  peşterile  de  care  vorbea  Elsie. 
Sir  Hedley  se  depărta  în  galop.  Noaptea  era  adân­
că.  In  clipa  în  care  se  ivi  luna,  sir  Hedley  pătrunse 
Intr'o  parte  a  p ă d u r i i  în  care  încă  nu  fusese  nici¬ 
odată. 
Era  în  inima  junglei,  în  patria  fiarelor.  Iapa  îna­
inta  acum  cu  mare  prudenţă,  cu  urechile  ciulite, 
atente  la  cele  mai  slabe  mişcări  ale  frunzelor,  la 
cele  mai  uşoare  foşnete  ale  ramurilor,  cu  narile  lăr¬ 
gite  ca  să  prindă  şi  cel  mai  vag  şi  mai  depărtat 
miros  ce  i-1  aducea  vântul. 
Sub  frunzetul  gros,  liniştea  şi  întunericul  erau  de 
nepătruns.  Cu  toate  că  noaptea  era  răcoroasă,  aci 
domnea  căldură  umedă,  greoaie,  apăsătoare... 
I n c u r â n d  călăreţul  ajunse  pe  malul  unei  mlaştini 
mari.  Dar  abia  intrase  în  păpurişul  înalt  al  acesteia, 
care  ajungea  p â n ă  la  pieptul  icpei  ,că  aceasta,  care 
până  alunei  executase  ascultătoare  jrdinele  călăre¬ 
ţului,  se  opri,  se  ridică  în  două  picioare,  se  învârti 
odată  în  cerc  şi  î n c e p u  să  tremure  din  tot  corpul. 
Sir  Hedley  era  un  călăreţ  de  mâna  *ntâi.  Cu  o 
lovitură  viguroasă  de  pinteni  aduse  calul  Ia  ascul¬ 
tare,  îl  sili  să  înainteze;  dar  nu  făcuse  încă  trei  paşi 
când  iapa  iar  se  opri,  şi  de  astădată  refuză  cu  în* 
dărătnicie  să  se  mai  urnească  din  Ioc. 


Călăreţul  nu-şi  pierduse  câtuş  de  puţin  sângele 
rece;  sări  jos,  legă  bine  animalul  speriat,  şi  văzând 
că  acesta  tot  se  mai  frământa  neliniştit,  întări  pri-
ponul  legând  de  el  şi  frâul  răsucit.  Apoi  îşi  luă  ca¬ 
rabina,  o  încarcă  şi  pătrunse  singur  în  inima  papu¬ 
ri  şului. 
In  mijlocul  terenului  mocirlos  se  înălţa  un  fel  dc 
peninsulă  de  stânci  acoperită  de  copaci  şi  de  tufi¬ 
şuri  dese.  Primul  lucru  pe  care-1  văzu  sir  Hedley 
apropiindu-se  de  locul  acesta,  fu  un  fel  de  aleie 
spartă  prin  masivul  de  copaci,  de  liane  şi  tufişuri. 
O  străbătu  şi  ajunse  la  un  luminiş;  era  pustiu...  De¬ 
odată,  în  timp  ce  stătea  Ia  îndoială,  rotindu-şi  cer¬ 
cetător  privirile  împrejur,  văzu  lucind  ceva  printre 
crengi...  Se  apropie  cu  băgare  de  seamă...  Ceeacc 
lucea  erau  graliile  unei  imense  cuşti  de  fier. 
Sir  Hedley  stătu  puţin  nemişcat  ,apoi,  văzând  că 
împrejur  nu  se  mişca  nimic,  şi  că  liniştea  era  de¬ 
săvârşită  —  nu  se  auzea  decât  nechezatul  şi  tropăi¬ 
tul  calului  —  înainta. 
Era  o  cuşcă  pătrată,  montată  pe  nişte  roţi  joase 
dar  foarte  solide,  şi  destul  de  mare  şi  destul  de  re¬ 
zistentă  pentru  a  putea  ţine  închis  in  ea  un  animal 
de  mărimea  u n u i  bivol  sau  a  u n u i  rinocer. 
Cuşca  aceasta  era  goală.  Uşa  ei  era  dată  de  pe¬ 
rele,  mai  mult,  se  vedea  ca  fusese  forţată  cu  o  marc 
violenţă,  căci  lacătul  uriaş  şi  prevăzut  cu  numeroşi 
ghimpi  de  fier,  era  sfărâmat. 
împrejur,  terenul  se  vedea  răscolit  de  urmele  unei 
lupte  grozave...  Lupta  între  uriaşi  p a r ' c a :  p ă m â n t u l 
era  desfundat,  crengile  rupte,  bucăţi  de  stâncă 
zmulse.  înverşunarea  potrivnicilor  fusese  aşa  de 
mare  încât,  de  mult  ce  fusese  scormonit  pământul, 
era  cu  neputinţă  de  recunoscut  urmele  lor. 
Ici  şi  colo,  noroiul  mai  gros  şi  mai  roşu  arăta  că 
băuse  sânge.  î n t r ' u n  colţ,  sir  Hedley  ridică  de  jos 
un  fel  de  furcă  neîncovoiată,  asemănătoare  cu  stră-

69 
murariţa  de  care  se  slujesc  îmblânzitorii  la  mena¬ 
jerii  şi  pe  care  o  ţin  in  mână,  pentru  cazul  u n u i  atac 
neprevăzut  al  fiarelor;  dar  aceasta  era  mai  groasă 
şi  mai  mare  decât  cea  î n t r e b u i n ţ a t ă  de  obicei. 
Mirat  din  cale-afară,  bătrânul  îşi  continuă  cercet㬠
rile.  Examina  pe  îndelete  fiecare  amănunt  al  tere¬ 
nului,  cel  mai  mic  indiciu  ce  i-ar  fi  putut  da  vreo 
lămurire...  Dar  nimic  nou  nu-i  păru  vrednic  de  luat 
în  seamă. 
In  lot  timpul  acesta,  rămânea  cu  ochii  'n  patru,  cu 
carabina  gala  de  tras,  aşteptându-se  îu  fiecare  clipă 
la  un  atac...  Dar  nicio  mişcare  nu  turbura  liniştea... 
Numai  acolo  departe  în  urmă,  iapa,  captivă,  îşi  con¬ 
tinua  zgomotos  zbuciumul  ci  cu  salturi,  cu  zvârli¬ 
turi,  cu  nechezaturi  atât  dc  deznădăjduite  încât  p㬠
reau  nişte  ţipete  omeneşti. 
Bătrânul  se  depărtase  puţin  de  acest  câmp  de  ''ă-
lălie  şi  ajunsese  la  un  loc  mai  lăturalnic,  pe  unde 
cei  doi  potrivnici  trecuseră  fără  însă  să  lămâie 
acolo  mai  multă  vreme,  şi  unde  în  tipăriturile  se  pu¬ 
teau  deosebi  unele  de  altele. 
Deodată  sir  Hedley  recunoscu  urma  lăsată  de  un 
picior  de  om.  Un  călcâi  şi  o  talpă  cu  armături  dc 
fier  imprimată  desluşit  în  mai  multe  locuri,  şi  se 
putea  recunoaşte  uşor  că  încălţămintea  era  de  fa¬ 
bricaţie  europeană...  Omul  care  o  purta  trebuie  să 
fi  alergai,  căci  paşii  erau  larg  distanţaţi  intre  ei.  Ur¬ 
mele  se  î n d r e p t a u  întâi  înspre  cuşcă,  apoi  se  întor¬ 
ceau. 
Dar  bătrânul  nu  zăbaşj  mai  mull  în  examinarea 
lor.  in  faţa  lui  era  o  altlWirmă,  adâncită  tare  în  p㬠
mântul  moale,  u r m a  fiarei! 
Era  urma  fiarei,  cu  cele  patru  degete  cu  ghiare. 
ale  ei,  dând  impresia  îngrozitoare  de  lucru  mon¬ 
struos,  urmă  proaspătă  încă  în  ţ ă r â n a  umedă.  Fiara 
fugărea  pe  om,  sau...  o  fugărea  omul  pe  ea?... 
In  orice  caz  era  eu,  vădit  ea,  ea  neîndoios,  u r m a 

70 
tiarei  supranaturale,  a  monstrului  infernal,  eare  eu 
puţin  înainte,  -  azi  dimineaţă  încă  —  răgea  şi  mă-
raia  în  cuşca  aceasta,  şi  care  acum  scăpase! 
Ce  luptă  înfricoşetoare  trebue  să  fi  dat  ea  mai 
întâi?...  Şi  încotro  se  dusese?  F ă r ă  să  se  gândească 
o  clipa  la  grozăvia  primejdiei  care  poate  îl  pândea, 
bătrânul  întreba  înfrigurat  cu  privirea  până  şi  cele 
mai  mici  cute  ale  terenului,  scotocea  ierburile  înal¬ 
te,  scrută  tufişurile...  Oare  ce  cadavru,  groaznic  sfâr¬ 
tecat,  avea  să  descopere?...  Şi  al  cui?... 
Dar  nu,  nu  zăcea  pe-aici  niciun  corp  omenesc... 
Urmele  omului  şi  ale  fiarei  fugeau  spre  pădure  şi 
se  pierdeau  între  stânci,  dincolo  de  care  era  cu  ne¬ 
putinţă  să  mai  fie  urmărite... 
Sir  Hedley  se  întoarse  lângă  colivie  şi  căută  şi 
;<colo:  trebuia  cu  orice  preţ  să  ştie.  Deodată  îi  atrase 
atenţia  un  obiect  de  culoare  închisă,  zvârlit  sub  o 
tufă  de  mărăcini.  Se  aplecă  şi  ridică  o  trusă  pe  care 
era  o  placă  de  aramă;  pe  placă  era  gravat  un  nume. 
Harold  Graham. 
Aşadar,  cei  care-1  acuzau  aveau  dreptate,  D u m n e ­
zeule  mare!...  El  era  omul  misterios  şi  grozav,  în¬ 
zestrat  cu  o  putere  supra-nalurală  cu  ajutorul  căruia 
supune  pe  aceşti  monştri  voinţei  lui...  Dar  la  ce  trebi 
fioroase  îi  punea?...  Ah!  acum,  chiar  dacă  moartea 
ar  fi  în  faţa  lut,  ameninţătoare,  trebuia  să  ştie!... 
Hătrânul  alergă  înapoi  la  calul  lui  ca  să  dea  un 
iureş  prin  junglă...  Când  ajunse,  iapa,  cu  tot  părul 
sburlit,  vâlvoi,  leoarcă  de  spumă  ca  după  o  fugă  în¬ 
delungată,  sugrumată  aproape  de  căpăstrul  ei,  fixa, 
cu  ochii  injectaţi  de  sânge,  un  punct...  In  graba  lui, 
sir  Hedley  nu  observă  nimic...  Zmulse  priponul,  sări 
iu  şea  şi  voi  să  repeadă  animalul  înainte... 
Dar  care  călăreţ  e  în  stare  să  conducă  un  cal  îne-
bunit,  care  o  ia  razna  ca  să  fugă  de  o  teroare  necu¬ 
noscută,  neexplicată,  fără  nume!... 

71 
CAPITOLUL  11. 

O RĂZBUNARE 

Prin  ce  minune  ajunse  viu  călăreţul  Ia  bungalow? 


Nici  el  n'ar  fi  putut  spune.  Toate  sforţările  de  a  ţine 
în  frâu  iapa  răuşiseră  doar  s'o  scoată  şi  mai  mult 
din  sărite...  Se  năpustise  p r i n  pădure  orbeşte,  fără  a 
ţine  seama  de  obstacole  şi  sir  Hedley,  văzând  că 
orice  luptă  contra  animalului  înebunit  era  zadarnică, 
nu  se  mai  gândise  decât  să  se  ţie  bine  în  şea  şi, 
culcat  pe  gâtul  calului,  să  evite  crengile  şi  tufele 
spinoase  care-1  şfichiuiau  in  fuga. 
Iapa  se  opri  abia  în  faţa  gardului  viu  al  grădinii, 
de  care  se  izbi  de  mai-mai  să-1  rupă...  Dar  servitorii, 
care-1  aşteptau  î n a r m a ţ i ,  se  repeziră  în  grabă,  şi 
bătrânul  putu  însfârşit  să  sară  la  p ă m â n t :  scăpase 
ieftin,  fără  mai  multă  pagubă  decât  pălăria  pierdută, 
un  revolver  căzut  din  tocurile  dela  oblânc,  şi  o 
scara  spartă. 
In  clipa  când  să  treacă  pragul  casei,  Nihal  Singh 
eşi  dinăuntru  şi  se  opri  Înaintea  lui. 
—  Ce  mai  e?  î n t r e b ă  sir  Hedley  pe  un  ton  iritat. 
—  E  aici  un  om  care  vrea  să-ţi  vorbească,  intre 
patru  ochi. 
—  Cine  e  omul  acesta? 
—  Abdul  Daud. 
Sir  Hedley,  care  urcase  treptele  verandei.  Ie  co¬ 
borî  repede. 

72 
—  Abdul  Daud?  spuse  el.  P ă d u r a r u l  care  a  fugit 
în  pădure? 
—  Da,  Sahib. 
—  Când  a  sosit  aici? 
—  Chiar  adineaori. 
—  Spune-i  să  vină  îndată... 
Nihal  Singh  se  depărta. 
Sir  Hedley  începu  să  măsoare  agitat  curtea  în  lung 
şi'n  lat.  După  un  minut,  Abdul  Daud  era  în  faţa  lui. 
Era  un  Hindus  înalt,  voinic  şi  musculos,  ars  şi 
argăsit  de  soare  şi  de  toate  intemperiile  junglei.  Pur¬ 
ta  în  bandulieră  o  carabină  şi  se  sprijinea  î n t r ' o 
bâtă. 
Se  oprise  la  câţiva  paşi  de  sir  Hedley  şi  aştepta 
respectuos. 
—  Ce  vrei?  spuse  însfârşit  bătrânul. 
—  Să-ţi  spun,  răspunse  foarte  calm  omul,  că  m'am 
întâlnit  azi  de  dimineaţă  în  pădure  cu  intendentul 
tău  şi  l-am  ucis. 
Oricât  de  deprins  era  cu  obiceiurile  Hinduşilor, 
sir  Hedley  nu-şi  putu  stăpâni  un  gest  violent  de 
emoţie. 
—  Ce?  ce  spui  tu,  ticălosule?  strigă  el,  aşadar  tu 
eşti  asasinul? 
—  Sahib,  răspunse  pădurarul  cu  acelaş  sânge  rece, 
omul  care  se  răzbună  nu  e  un  asasin. 
—  Mai  îndrăzneşti  să  vorbeşti?...  ce-aveai  de  răz¬ 
bunat?  Fără  doar  şi  poate  o  pedeapsă  meritată?... 
Şi  pentru  atâta  lucru  n'ai  pregetat  să  faci  să  piară 
un  om  care  mi-era  credincios  t r u p  şi  suflet?  Acestei 
crime  mişeleşti  îi  dai  tu  numele  de  răzbunare? 
—-  Sahib,  asta  are  o  poveste  lungă...  Şi  după  ne¬ 
răbdarea  ta  şi  fierberea  neobişnuită  pe  care  o  văd 
domnind  aci,  nu  e  momentul  să  ţi-o  povestesc.  Răb¬ 
d a r e !  Când  ai  să  ai  timp  să  judeci  sănătos,  ai  să  ştii 
cine  a  avut  dreptate  şi  cine  a  fost  vinovat.  Până 
atunci,  ara  ţinut  să  te  vestesc  de  fapta  mea,  pentru 

73 
ca  să  nu  învinueşti  pe  nimeni,  şi  pentrucă  n'aveam 
dece  mă  ascunde! 
Sir  Hedley  rămase  mut  şi  chibzui  îndelung. 
In  mijlocul  beznelor  în  care  se  zbătea,  drama  acea¬ 
sta  arunca  o  nouă  umbră.  După  toate  aparenţele,  ser¬ 
vitorii  urziseră  un  complot,  pe  care-1  cbibzuiseră 
multă  vreme,  in  contra  nefericitului  majordom,  şi 
deocamdată  nu  putea  încerca  să  descurce  motivele 
acestui  complot.  Asta  cerea  o  muncă  migăloasă,  cu 
interogatorii,  confruntări,  anchete  şi  contra-anchete, 
şi  acum  avea  alte  lucruri  mai  grabnice  de  făcut. 
Traiul  lui  îndelungat  in  singurătate  şi  p r i n t r e  pri¬ 
mitivii  lui  tovarăşi  îl  făcuse  pe  Sir  Hedley  să  nu 
mai  aibă  despre  dreptate  ideile  şi  aceleaş  prejude¬ 
căţi  pe  care  le-ar  fi  avut  daca  ar  fi  rămas  în  mijlo¬ 
cul  unei  societăţi  mondene...  Şi  apoi  omul  acesta 
care  venise  liber  şi  nesilit  să  se  mărturisească  vino¬ 
vat  de  o  crimă,  era  in  mâinile  lui.  Avea  aşadar  tot 
.timpul  să-i  zmulgă  adevărul,  şi  la  nevoie,  să-1  pe¬ 
depsească. 
Cu  toate  acestea  trebuia  neapărat  să  ştie  câteva 
lucruri  de  importanţa  imediată  şi  hotărî  să-i  mai 
pună  câteva  î n t r e b ă r i . 
Chemă  pe  p ă d u r a r  î n a p o i : 
Abdul  D a u d !  spuse  el. 
—  Sahib? 
—  De  mult  plănuiai  atentatul  acesta,  nu-i  aşa? 
-~  De  mult,  sahib.  Din  ziua  când  am  părăsit  ta¬ 
băra  şi  mi-am  luat  lumea'n  cap,  p o r n i n d  hai-hui 
in  pădure. 
Şi  tot  de  aceea  ai  tras.  şi  rândul  trecut  asupra 
majordomului? 
Ce  vrei  tu  să  spui.  sahib? 
-  Ştii  tu  ce  vreau  să  spun.  Acum  trei  zile,  în 
pădurea  depe  malul  râului  Sahiwal,  la  eşirea  din 
cheile  munţilor,  ai  tras  asupra  majordomului  fără 
să-1  nimereşti,  apoi  ai  fugit... 

74 
—  Eu? 
—  D a r  cine?  Fireşte  că  t u ! 
—  Sahib,  mă  jur  cu  jurămintele  cele  mai  sfinte  că, 
de  când  m'am  legat  să-1  ucid,  nu  m'am  întâlnit  nicio 
dată  cu  majordomul  tău  nici  pe  malul  râului  Şahi-
wal  nici  în  altă  parte  deşi  îl  căutam  cum  îşi  caută 
vânătorul  prada  nu  l-am  întâlnit  până  azi  dimi¬ 
neaţă...  Şi  un  singur  cartuş  a  fost  destul. 
Sir  Hedley  îşi  privi  servitorul.  Era  vădit  că  spu¬ 
nea  adevărul. 
—  Atunci,  reluă  bătrânul  cu  un  glas  tărăgănat,  tot 
nu  lu  eşti  cel  care  ai  tras  asupra  poliţistului  care 
venea  in  galop  spre  casa  mea,  şi  i-ai  omorît  calul? 
Tot  nu  tu  ai  venit,  profitând  de  întunericul  nopţii, 
să  extragi  cu  cuţitul  din  rana  calului  glontele  ce  r㬠
măsese  în  carne? 
—  Nu-ţi  pot  răspunde  decât  un  singur  lucru,  sa-
hib:  că  habar  n'am  nici  măcar  despre  ce  e  vorba. 
Bătrânul  tăcu  iar. 
Vasăzică,  până  şi  această  chestiune  secundară  care 
păruse  timp  de  câteva  minute  că  avea  să  se  clarifice 
barem  ea,  devenea  din  nou  indescifrabilă. 
Totuşi,  de  unele  lucruri  bătrânul  era  acum  deplin 
încredinţat,  că  pădurarul  spunea  adevărul  şi  că  Ni-
hal  Singh  şi  Aii  nu  erau  căluş  de  puţin  amestecaţi 
în  răpirea  fiicei  lui,  de  asta  bătrânul  ar  fi  pus  mâua'n 
loc...  Dar  mai  puţin  sigur  era  că  oamenii  aceştia,  ţe-
sând  urzeala  complicată  a  răzbunării  lor,  nu  favo¬ 
rizează  fără  să  vrea  pe  adevăratul  criminal. 
Cine  ştie  dacă  pădurarul,  curmând  brusc  viaţa 
nefericitului  majordom,  nu-1  oprise  tocmai  in  clipa 
când  să  p r i n d ă  pe  răpitor?...  La  dreptul  vorbind,  ca¬ 
davrul  nu  fusese  găsit  departe  de  cuşca  de  fier... 
Poate  că  ştia?...  O!  ticălosule  de  Abdul-Daud,  nenoro¬ 
cire  ţie  dacă  ai  făcut  tu  asta!... 
De  altfel,  omul  acesta  care  rătăcise  prin  pădure 

75 
singur,  pitulându-se  în  ascunzălorile  cele  mai  întu¬ 
necoase,  ştia  poale  ceva  clin  înspăimânlătoarea  dra¬ 
mă,  văzuse  poate...  In  orice  caz,  era  uşor  să  fie  în-
tiebatSir  Hedley se apropia de servitorul lui.—  Când ai fugit din tabă 

—  Am  fost  cam  peste  tot,  la  î n t â m p l a r e ,  răspunse 


omul. 
—  In  t i m p  ce  stăteai  ascuns  în  junglă,  n'ai  văzut, 
n'ai  observat  nimic? 
—  Am  văzut  adesea  t r e c â n d  servitori  de-ai  tăi, 
vânători  de-ai  tăi,  foştii  mei  tovarăşi... 
—  Şi...  pe  altcineva  afară  de  servitorii  mei  n'ai 
mai  văzut? 
—  Nu...  Ba  da...  adică...  îmi  amintesc  că  acolo,  a¬ 
proape  de  mlaştina  neagra,  unde  foiesc  fiarele  sălba¬ 
tice,  am  văzut  pe  omul  cela  care  a  fost  oaspele  tău 
acum  câtăva  vreme... 
—  Pe  Harold  G r a h a m ? 
—  Da,  pe  el...  Campase  pe  limba  de  stânci  care 
înaintează  in  mijlocul  mlaştinei... 
—  Şi—  omul  acela...  era  singur? 
—  N u .  Avea  un  tovarăş. 
—  Un  om? 
—  Da.  Pe  Ksoro,  micul  sălbatec  pe  care  l-ai  găsit 
rănit  în  pădure  acum  câţiva  ani. 
—  Ksoro,  zici?...  Eşti  sigur? 
—  Sigur  detot. 
—  Şi—  ce  făceau? 
—  Nimic...  Vegheau  lângă  o  cuşcă  mare  de  fier... 
—  Lângă...  o h !  Şi...  în  cuşcă...  nu  era  nimic?... 
—  Atunci  nu  era  nimic.  Era  goală. 
—  Şi  e  mult  de-atunci? 
—  Câteva  zile. 
—  De-atunci  n'ai  mai  trecut  pe-acolo? 
—  Nu. 

76 
—  Oamenii  ceia  vorbeau  î n t r e  ei? 
—  Da,  dar  n'am  înţeles  limba  lor... 
—  Şi  ce  ţi-au  vorbit?... 
N'am  vorbit  cu  nimeni...  E r a m  î n c h i s  în  răzbu¬ 
narea  mea. 
—  Nimic!...  tot  n i m i c !  strigă  b ă t r â n u l  cu  durere... 
Niciodată  n'am  să  ştiu  nimic!... 
Se  lăsă  o  lungă  tăcere. 
Abdul  Daud,  văzând  că  stăpânul  lui  nu  mai  avea 
întrebări  de  pus,  se  retrase.  Sir  Hedley  rămase 
singur. 

77 
CAPITOLUL 12 

GROZAVE 
In  timpul  acesta,  ce  se  făcuse  poliţistul? 
Vă  amintiţi  că  î n a i n t e  cu  o  zi,  după  o  noapte  pe¬ 
trecută  Ia  pândă,  se  întorsese  cu  Sir  Hedley  la  bun-
galow;  apoi,  câteva  clipe  după  înapoierea  lui,  se  de¬ 
părtase  în  tăcere  însoţit  de  Aii  şi  dispăruse  în  pădure. 
Acesta  îl  dusese  la  nişte  urme  care  se  vedeau 
desluşit  în  iarbă,  nu  departe  de  locul  u n d e  căzuse 
calul  rănit,  u r m e  ce  le  observase  acolo  şi  poli¬ 
ţistul,  şi  care  o  luau  pe  nesimţite  la  dreapta,  mer¬ 
gând  p u ţ i n  câte  puţin  tot  mai  spre  sud. 
In  locul  acesta,  cei  doi  oameni  se  despărţiseră, 
dar  cine  ar  fi  asistat  la  convorbirea  lor  s'ar  fi  mirat 
auzindu-1  pe  Aii  cerând  tovarăşului  lui  să-i  promilă 
că  nu  va  sufla  un  cuvânt  către  nimeni,  despre  anu¬ 
mite  destăinuiri  ce  i  le  făcuse,  iar  pe  poliţist  ju-
rându-i  că  putea  avea  încredere  în  el. 
Ali  se  înlorsese  atunci  în  grabă  spre  casă,  iar  pe 
când  se  apropia,  Nibal  Singh  ii  făcuse  pe  deasupra 
gardului  viu  un  semn  misterios,  la  care  el  răspunsese 
cu  un  alt  semn.  Ceva  mai  târziu,  apoi  cei  doi  ser¬ 
vitori  se  duseseră  la  Sir  Hedley  şi  rostiseră  acuzaţia 
aceea  împotriva  majordomului. 
In  timpul  acesta,  poliţistul  se  depărta  în  galop, 
călăuzindu-se  după  urmele  ce-i  fuseseră  arătate. 
Acestea  erau  uşor  de  urmărit  prin  erburile  înalte,  şi 
uşor  de  recunoscut,  căci  pe  alocuri,  câte  un  petec  de 

78 
pământ  gol,  purta  întipăritura  clară  a  unei  potcoave 
de  cal...  Dar  dece  direcţia  asta  în  linie  curbă?  Dece 
făcuse  călăreţul  necunoscut  un  ocol  aşa  de  mare?  Fu¬ 
gea?  Aşa  se  putea  presupune,  după  adâncimea  înti-
păriturilor  copitelor  calului,  ceeace  arăta  că  gonise 
foarte  repede...  Dar  de  ce  anume  fugea?  La  asta  nu 
mai  era  aşa  de  uşor  de  răspuns. 
In  timpul  acesta  poliţistul  înainta  mereu.  Urmele 
erau  când  mai  clare,  când  mai  vagi,  după  soiul  te¬ 
renului,  dar  cu  toate  acestea  destul  de  vizibile  ca  să 
poată  fi  urmărite...  Uneori  dispăreau,  şi  detectivul 
era  nevoit  atunci  să  descalece,  să  se  aplece,  şi  chiar 
câteodată  să  se  î n t i n d ă  pe  jos,  ca  să  regăsească  in¬ 
diciul  microscopic  care  era  dcajtms  ca  să-1  încredin¬ 
ţeze  că  era  pe  calea  cea  bună... 
De  câteva  ori  i  se  păru  că  se  rătăcise...  Dar  îndată 
descoperea  un  semn  aproape  invizibil  care-1  liniştea, 
şi  atunci  mergea  înainte. 
Cu  toate  aceste  opriri  forţate,  înainta  repede.  U r m a 
după  care  se  ţinea  devia  tot  mai  mult  la  dreapta,  for¬ 
mând  un  vast  semicerc,  cu  o  rază  de  aproape  două 
mile,  şi  care  se  întindea  dela  uord  la  sud,  trecând 
pela  est. 
Poliţistul  trebue  că  ştia  ce  rost  avea  acest  drum 
curb,  căci,  de  mai  multe  ori,  dădu  din  cap  şi  mur¬ 
mură  câteva  cuvinte,  care  arătau  ca  totul  era  aşa  pre¬ 
cum  prevăzuse  el. 
Deodată  se  opri,  de  aplecă  în  jos  din  şea,  şi  privi 
cercetător  terenul.  Apoi  m u r m u r ă : 
De  m i n u n e !  iată  a  doua  pistă.  Taie  pe  cea  din¬ 
tâi  in  ungliiu  drept...  Abia  la  capătul  acestei  căi  noi 
se-  va  dezlega  enigma...  Ce  va  eşi  la  iveală  acolo,  ha¬ 
bar  n'am...  dar,  după  cât  pot  întrevedea  depe-acum, 
descoperirea  s'ar  putea  să  fie  înfiorătoare!  Deocam¬ 
dată,  ce  să  fac?  S'o  iau  imediat  dealungul  noilor 
turme?  Xu...  trebue  întâi  să  stabilesc  direcţia  defini¬ 
tivă  pe  care  o  iau  celelalte...  E  de  cea  mai  mare  în-

79 
semnalate.  Apoi,  mă  voi  întoarce  la  aceasta...  Tre¬ 
buie  însă,  să  mă  grăbesc,  căci  vine  noaptea  şi  an¬ 
cheta  mea  va  deveni  atunci  foarte  anevoioasă...  îna¬ 
inte!, 
Călăreţul  dădu  p i n t e n i  calului,  care  porni  în  ga¬ 
lop  dealungul  vechilor  u r m e .  Apoi  se  opri  din  n o u : 
urmele,  care  până  aci  îşi  păstraseră  traectoria  curbă, 
făceau  deodată  o  cotitură  în  unghiu  drept  şi  urcau, 
deastădată  în  linie  dreaptă,  spre  n o r d . 
Poliţistul  zâmbi. 
—  In  regulă,  spuse  el.  Nu  e  nevoie  să  merg  mai 
departe!...  Hml...  pe  legea  mea,  adaogă  el  după  o 
clipă  de  gândire,  frumoase  descoperiri  mai  promite 
asta  atunci  când  se  va  găsi  cheia  afacerii..  .Am  văzut 
eu  multe  lucruri  necurate  în  viaţa  mea  de  detectiv, 
dar  niciodată,  cred,  n'am  pomenit  o  asemenea  infa¬ 
mie...  Ei!  dar  nu  e  vreme  de  filozofat.  Acum  —  la 
urmele  celelalte.  Ochii  "n  p a t r u ! 
Se  întoarse,  regăsi  a  doua  pistă  pe  care  o  mai  în¬ 
tâlnise  şi  porni  dealungul  ei... 
Când  fu  noapte  deabinelea,  poliţistul  îşi  opri  calul. 
Descăleca,  dezlegă  dela  oblâncul  şelei  un  săculeţ 
de  pânză  ceruită,  scoase  din  el  ceva  provizii  şi  se 
aşeză  pe  jos  ca  să  îmbuce  ceva  la  iuţeală.  In  timpul 
acesta,  el  j u d e c a : 
—  Pe  î n t u n e r i c u l  ăsta  nu  voi  putea  vedea  urmele. 
D a r  e  evident  că  se  î n d r e a p t ă  spre  sud-est  în  linie 
dreaptă.  E  deajuns  aşadar  să  mă  orientez  în  această 
direcţie,  bazându-mă  pe  poziţia  stelelor.  De  altfel,  aş 
fi  din  cale-afară  de  mirat  dacă  lăsând  calul  să 
meargă  în  voia  lui,  nu  m'ar  duce  la  ţintă... 
Intr'adevăr,  calul  nechezase  uşor  de  câteva  ori...  Şi 
necheză  iar  când  călăreţul  încalecă,  şi  când  răsări 
şi  luna. 
Asta  păru  poliţistului  un  semn  bun.  Plescăi  din 
limbă,  calul  p o r n i  în  galop  şi  u r m ă r i r e a  continuă. 

80 
Acum  luna  a  ajuns  în  înaltul  cerului... 
Poliţistul  tot  mai  rătăceşte  prin  pădure  —  dar 
acum  nu  la  galop,  ci  la  pas,  nu  în  linie  dreapta  ci 
î n t r ' u n  zig-zag  încălcit... 
Căci  între  timp  s'au  întâmplat  nişte  lucruri  înfio¬ 
rătoare. 
î n t â i ,  pe  când  mergea  călare  în  tăcerea  nopţii,  se 
înălţase  deodată  un  răget.  Era  parcă  mugetul  u n u i 
bivol  uriaş,  dar  cu  un  sunet  mai  răguşit  şi  mai  să-1 
batec;  se  terminase  cu  un  fel  de  vaet,  cu  un  suspin 
lugubru,  şi  omului  î  se  făcuse  frică!...  Carnea  i  se  în¬ 
creţi  pe  el  când  acestui  strigăt  ii  răspunse  un  altul, 
un  strigăt  ce  nu  poate  fi  uitat,  de  înspăimântătoare 
suferinţă  şi  de  groază  supraomenească...  Apoi  nu  se 
mai  auzi  nimic... 
D a r  poliţistul  avusese  timpul  să  recunoască  stri¬ 
gătul:  era  un  strigăt,  un  ţipăt  de  femeie!... 
Venea  dinspre  poalele  munţilor  şi  cu  toată  spaima 
de  necunoscut  care-1  făcea  să  tremure,  poliţistul  por¬ 
nise  în  direcţia  aceea... 
E  aproape  cu  neputinţă  să  te  î n d r e p ţ i  prin  încâl-
cela  de  mărăcinişuri,  de  bălării,  de  vrejuri  agăţ㬠
toare,  care  opun  mersului  nişte  piedici  aproape  de 
netrecut. 
P r i n  desiş  sc  străvede  par'că  un  luminiş.  Da,  pare 
să  fie  o  poiană  mare...  pare-se  că  într'aeolo  trebue  să 
apuce.,  la  noroc... 
E  un  fel  de  circ  mare  stâncos,  în  mijlocul  codru¬ 
lui  întunecos...  locul  e  pustiu.  Poliţistul  îşi  ia  inima'n 
dinţi  şi  se  aventurează  în  poiană. 
Deodată  se  opreşte.  Simte  un  val  de  sânge  năvă-
lindu-i  în  creer  şi  u n d i n d  apoi  năvalnic  iar  spre  ini¬ 
mă,  —  şi  inima  o  clipă  încetează  să  bată,  apoi  por¬ 
neşte  din  nou,  cu  zbucniri  furioase  care  înăbuşă... 
Pe  jos  e  ceva... 
in  primul  rând,  peste  tot,  un  noroi  cleios,  negri¬ 
cios  care  se  'nchegase  în  straturi  ruginii.  E  sânge, 

6  81 
băltoace  de  sânge  pe  care  p ă m â n t u l ,  săturat,  nu  vrea 
să-1  mai  înghită... 
Un  petec  mare  de  stofă  de  culoare  deschisă,  îm¬ 
proşcat  cu  pele  roşii,  sfâşiat... 
Frânghii  tăiale,  lanţuri... 
0  brăţară  dc  aur... 
Şi  pe  urmă.. 
*  Pe  urmă,  nu  numai  asta  se  vede,  nu  numai  atâta 
te  încremeneşte  şi-ţi  înghiaţă  sângele  'n  vine! 
In  lacul  de  sânge,  e  corpul  sfârtecat  al  unei  fele... 
Când  îşi  reveni  din  tresărirea  lui  de  groaza,  pri¬ 
mul  gând  care  izbuti  să  se  cristalizeze  în  mintea 
omului,  fu  acesta: 
—  Ce-am  să  ş,pun  tatălui  şi  cum  va  fi  cu  putinţă 
să-1  p u n  în  faţa  acestei  grozăvii? 
Nimic  din  toate  cele  ce  înconjurau  victima  sinistrei 
măcelăriri,  nici  cum,  nici  cine  putuse  făptui  acest 
act  de  nebunie  fioroasă,  nici  când  sc'ntâmplase  asta, 
nici  dece  fiarele  sălbatice  respectaseră  aceste  răm㬠
şiţe  —  niciuna  din  aceste  î n t r e b ă r i  nu  şi-o  pusese 
poliţistul. 
In  descumpănirea,  în  turburarea  lui  nebună,  nu  se 
gândea  decât  la  b ă t r â n u l  tată,  care  în  clipa  aceasta, 
de  bună  seamă  că  mai  spera  încă,  nenorocitul  de  el, 
să-şi  găsească  vie  copila. 
De  găsit,  da,  avea  s'o  găsească,  dar  cum! 
Poliţistul  făcuse  câţiva  paşi.  Biruindu-şi  oroarea, 
înfăşurase  tot  corpul  în  vălul  mare  de  lângă  el,  şi  — 
fata  odihnea  acum  în  pace,  cu  hâdele  ei  răni  ascunse 
sub  părul  ei  lung,  tot  frumoasă,  chiar  şi  acum  în 
groaznica  ei  moarte... 
Apoi  omul  săpase  cu  sabia  Iui  o  groapă,  în  care 
întinse  pe  biata  torturată. 
Şi  fără  să  a r u n c e  p ă m â n t  deasupra  ei,  o  apără  de 
profanări  p r i n t r ' o  reţea  de  r a m u r i  împletite. 
Acum  galopa  p r i n  pădure  spre  bungalow,  şi  sin¬ 
gurul  lui  gând  era:  * 

82 
—  Cu  ce  vorbe  sa-i  spun? 
Pioasa  şi  grozava  îndatorire  pe  care  şi-o  împlinise 
îl  făcuse  să  zăbovească  mult  lângă  moartă.  Abia 
noaptea  târziu  ajunse  acasă. 
Bungalowul  era  gol.  Uşa  grădinii  deschisă. 
In  prag  ieşi  un  om.  Poliţistul  recunoscu  pe  Aii. 
Unde  e  stăpânul  tău?  întrebă  el. 
—  Stăpânul  a  plecat,  încă  de  mai  multe  ore,  cu 
toţi  servitorii,  răspunse  Hindusul.  Numai  eu  sunt 
aici. 
—  Plecat?  U n d e ? 
—  In  căutarea  fiicei  lui... 
—  Fiicei  lui...  De-ar  şti... 
—  înspre  văgăunile  dela  Djohar  Ghah... 
—  Aii,  spuse  poliţistul,  s'a  întâmplat  o  mare  ne¬ 
norocire.  Poţi  lăsa  casa  singură.  î m i  iau  toată  răs¬ 
punderea,  căci  trebue  să  mă  duci  imediat  la  stăp⬠
nul  tău.  Nicio  datorie  nu  trebue  să-ţi  fie  mai  presus 
decât  asta. 
—  Am  primit  ordin  să  r ă m â n  aci  numai  ca  să  le 
aştept  pe  tine,  spuse  Hindusul.  Daca  aduci  o  veste, 
oricare,  stăpânului  meu,  să  nu  zăbovim!  Haidem, 
pornim. 
Aii  se  duse  la  grajd,  înşeuă  un  cal,  închise  şi  încuia 
toate  uşile,  apoi  cei  doi  oameni  plecară  gonind. 

Casa  e  acum  singură  singurică  în  noaptea  plăm㬠


dită  din  î n t u n e r e c  şi  linişte. 
Deodată  un  foşnet  în  gardul  viu  —  şi  o  umbră 
neagră  se  strecoară  în  curte:  un  om.  Un  omuleţ  cu 
părul  stufos,  încins  cu  un  petec  de  blană.  înaintează 
cu  băgare  de  seamă,  sc  opreşte,  ascultă,  pleacă  din 
nou,  dă  înconjur  bungalowului,  se  întoarce  în  curte, 
priveşte  ferestrele.  Sprinten  ca  o  maimuţă,  se  apro¬ 
pie,  încearcă  să  deschidă  uşa,  se  întoarce,  se  agaţă  de 
stâlpii  verandei,  se  caţără  la  etajul  întâi,  ajunge  până 

83 
Ia  fereastra  camerei  Elsiei,  încearcă  să  intre,  nu  iz¬ 
buteşte,  coboară  î n d a t ă . 
Se  mai  uită  odată  la  casă,  trage  iar  cu  urechea... 
Apoi  se  î n d r e a p t ă  spre  gardul  viu  să  fugă  înapoi. 
Deodată  însă  îi  vine  o  ideie.  Scotoceşte  prin  brâul 
lui  şi  scoate  nişte  mici  obiecte  rotunde  şi  turtite  care 
zornăie  in  mâinile  lui...  Le  face  să  lucească  în  lu¬ 
mina  lunii,  apoi,  dansând  cu  umbra  lui,  se  joacă  mu¬ 
teşte  cu  ele. 
Uneori  râde  —  când  disculiţele  de  metal  pe  care 
le  aruncă  în  sus,  se  rostogolesc  şi  sar  ca  nişte  broaşte 
în  praf.  Dar  curând  se  plictiseşte  de  jocul  acesta,  le 
vâră  Ia  Ioc  în  brâu,  se  întoarce  la  gardul  viu,  se  stre¬ 
coară  prin  el  şi  dispare  în  junglă. 
Omuleţul  acesta  e  Ksoro,  iar  lucrurile  cu  care  se 
joacă  sunt  mohuri  de  aur. 

84 
CAPITOLUL 13 

OMUL  CARE  P O R U N C E Ş T E MONŞTRILOR 

Câteva  clipe  după  ce  primise  mărturisirile  lui  Ab-


dul  Daud,  sir  Hedley,  vrând  să  iasă  din  casă,  sc 
ciocni  de  p ă d u r a r . 
—  Te  aşteptam,  sahib,  spuse  omul.  M'am  mai  gân­
dit,  m'am  sfătuit  cu  tovarăşii  mei  şi  am  hotărit  îm­
p r e u n ă  că  trebue  să-ţi  mai  vorbesc. 
--  O!  fe-vă  şi  vouă  milă!  exclamă  cu  durere  b㬠
trânul,  daţi-mi  pace  !...  Ce-mi  pasă  mie  de  duşmă-
nile  dintre  voi,  de  răzbunările  voastre  şi  chiar  de 
crimele  voastre!...  I n i m a  mi-e  prea  rănita  ca  să  mă 
mai  pot  gândi  la  faptele  voastre  sau  să  iau  parte  la 
patimile  voastre! 
—  Nu  e  vorba  dc  noi,  s a h i b ;  pentru  aşa  ceva  n'aş 
fi  venit  eu  să  te  turbur,  căci  ştiu  că  durerea  tu  e 
mare...  E  vorba  de  copila  ta... 
—  Ei?  spuse  sir  Hedley  întorcându-se  lângă  p㬠
durar. 
—  Stăpâne,  ştiam  că  fiica  ta  se  află  în  pădure... 
—  Ai  văzu  t-o?  Când?  Unde  era?  Dece  n'ai  sal¬ 
vat-o?  Dece  n'ai  venit  să  mă  vesteşti? 
—  Nu  te  înfuria,  stăpâne,  mai  bine  ascultă-mă. 
Ştiam  că  a  fost  răpită  o  femeie,  dar  n'am  văzut-o  cu 
ochii  mei  şi  nu  ştiam  că  e  fiica  ta. 
—  Atunci?  Ştii  m ă c a r  ceva  despre  soarta  ce  o 
aştepta? 
—  Tot  ce-ţi  pot  spune  e  că  o  victimă  nevinovată, 

85 
o  tânără  fecioară,  a  fost  târită  dincolo,  peste  munţi... 
—  Peste  munţi,  zici?  Pe  malul  unei  mlaştini  mari? 
—  P a ,  da,  al  unei  mlaştini  mori,  la  poalele  întu-
necoşilor  Djohar  Gliat! 
—  In  Djohar  Ghat?  Aşadar  am  ghicit.  O!  dece  nu 
mi-ai  dat  de  veste  la  timp.'... 
—  Vino,  stăpâne!  Mai  este  o  ultimă  şansă  de  sal¬ 
vare...  Când  m'am  întâlnit  cu  majordomul  tău... 
—  Ah!  tăcere,  nenorocîtule!...  Cine  ştie  dacă  nu 
l-ai  oprit  în  clipa  când  era  să  salveze  pe  copilul 
meu!...  Spune,  nu  pe  drumul  spre  munţi  l-ai  asa¬ 
sinat?.. 
—  A,  nu,  ce  spui  tu,  stăpâne,  e  cu  neputinţă,  n'ar 
1
ii  îngăduit  zeii  una  ca  asta...  Dai   la  ce  bun  atâlu 
vorbă...  Aduna-ţi  toţi  oamenii  şi  vino!  Dacă  vrei 
să-ţi  salvezi  copila,  acolo  trebue  să  alergăm!... 
Condu-mă! 
In  zarva  de  hopăituri,  de  strigăte,  de  zăngănit  de 
arme,  sub  lumina  sinistră  a  torţelor  pe  care  le  aprin¬ 
seseră  servitorii,  cortegiul  o  p o r n i  la  drum  prin 
pădure. 
Pădurarul  mergea  în  frunte.  Sir  Hedley  îl  urina, 
frânt,  lăsându-se  c o n d u s ;  şi  cu  toate  acestea,  în  ciu¬ 
da  evidenţei,  o  nădejde  îndărătnică,  nădejdea  des-
nădejdii,  îi  mai  dădea  putere  să  înainteze.  In  u r m a 
lor  venea  în  dezordine  gloata  călăreţilor,  care-i  înso¬ 
ţeau  după  cum  ceruse  Abdul  Daud. 
La  bungalow  rămăsese  n u m a i  Aii,  aşteptând  în¬ 
toarcerea  poliţistului. 
Abia  în  zori  ajunseră  la  poalele  munţilor  Djohar-
Ghat. 
La  un  semn  al  pădurarului,  călăreţii  se  opriră.  A¬ 
poi,  omul,  însoţit  numai  de  sir  Hedley,  se  apropie 
pe  jos  de  m u n t e . 
Deodată  bătrânul  tresări.  Abdul-Daud,  care  aler¬ 
gase  înainlea  lui,  rămăsese  locului  şi-i  arăta  cu  dc-

86 
getul  spre  peretele  stâncii  în  care  se  căsca  gura  în-
lunecoasă  a  unei  peşteri. 
—  Aici  a  fost  dusa,  spuse  el  încet...  Ara  fi  nebuni 
să  sperăm  că  o  s'o  mai  găsim  aici,  dar  poate  vom 
descoperi  niscaiva  semne  după  care  să  ne  luăm  ca 
s'o  descoperim... 
—  H a i d e m !  h a i d e m !  porunci  sir  Hedley. 
Cei  doi  oameni  î n a i n t a r ă  şi  pătrunseră  în  peşteră. 
Dela  gură  pornea  un  tunel  îngust,  din  pereţii  c㬠
ruia  mustea  umezeala. 
I.a  fund  se  lărgea,  formând  o  grota  mare,  acoperită 
pe  jos  cu  nisip.  Dar  la  lumina  torţei  pe  care  o  aprin¬ 
sese  servitorul,  nu  le  trebui  mult  ca  să  vadă  că  peş¬ 
tera  era  goală... 
Cu  toate  acestea,  pe  jos,  capete  de  frânghii  tăiate, 
urme  de  paşi  arătau  că  în  această  văgăună  în  care 
domnea  întunericul  veşnic  se  aventuraseră  oameni... 
Deodată  sir  Hedley  se  aplecă  şi  ridică  depe  jos  ceva. 
Era  o  trestie  ascuţită  grosolan  in  formă  de  peniţă  şi 
al  cărei  vârf  era  murdărit  cu  o  materie  cafenie... 
Bătrânul  se  ridică,  alb  ca  varul... 
—  Iată  cu  ce  a  fost  scrisă  scrisoarea,  m u r m u r ă  el. 
De  altfel,  nu  mai  încăpea  nicio  îndoială...  Ceva 
mai  departe  se  descoperi  o  foaie  de  pergament  pre¬ 
gătită  în  acelaş  mod  ca  foaia  pe  care  el  o  păstra  ne¬ 
contenit  la  dânsul—  Şi  aruncându-şi  ochii  în  jurul 
lui,  sir  Hedley  observă  că  dealungul  pereţilor  dc 
piatră  creştea  din  belşug  un  fel  de  liană  târîtoare  cu 
fructe  vâscoase,  din  care  fusese  zmulsă  o  ciorchină... 
Cu  ajutorul  sucului  acestor  fructe  scrisese  miss  Elsie 
fraza  ei  secretă... 
Dar  rezultatul  cercetărilor  se  opri  aici.  Asta  era 
tot  ce  rămăsese  depe  urma  copilei  dispărute... 
In  timpul  acesta,  Abdul-Daud  eşise  în  fugă,  şi  după 
câteva  clipe,  sir  Hedley,  care  rămăsese  nemişcat  în 
contemplarea  acestor  rămăşiţe,  care  erau  poate  ulti-

87 
melc,  fu  zmuls  din  cugetarea  lui  de  un  zvon  de  gla¬ 
suri  cure  su  înalţă  deodată  afară... 
In  aceeaş  clipă  văzu  pe  p ă d u r a r  înlorcându-se. 
-  Ce  e?  îl  întrebă  el. 
Am  trimes  pe  Iuţi  călăreţii  să  caute  prin  îm¬ 
prejurimi.  Dacă  bănuelile  mele  sunt  întemeiate,  co¬ 
pila  ta  n'a  fost  târîtă  departe  de-aici...  Orice  soartă 
ar  fi  avut,  peste  puţin  vom  avea  veşti  despre  ea... 
Primul  dintre  servitorii  tăi  care  va  găsi  vreun  semn 
ne  va  chema  pe  toţi  p r i n t r ' u n  semnal  oarecare... 
Dacă  fiiica  ta  îţi  va  fi  adusă  încă  vie,  crede-mă  că 
doar  bucuria  ta  va  fi  Ia  fel  dc  mare  ca  a  mea;  dar 
dacă  te  loveşte  nenorocirea,  adu-ţi  aminte  că  aşa  au 
vrut  zeii  şi  că  omul,  cât  ar  fi  el  de  puternic,  nu 
poate  nimic  contra  voinţei  lor. 
-  Dar  ce  te  face  să  crezi  că  fiica  mea  e  pe-aici 
p r i n  apropiere? 
-  Nu  e  acum  timpul  potrivit  pentru  explicaţii, 
stăpâne!  Hai  să  căutăm  şi  n o i !  Poate  că  glasul  sân¬ 
gelui  tău  de  lată  să-ţi  spună  unde  ţi-e  fata,  lumina 
sufletului  tău...  Poate  că  tu  ai  să  dai  mai  uşor  dc 
u r m a  ei! 
Cei  doi  oameni  se  întoarseră  la  caii  lor  şi-şi  în¬ 
cepură  şi  ci  cercetările  în  preajma  misterioasei 
peşteri. 
Mergeau  la  noroc  de  câteva  clipe,  când  Abdul-
Daud,  care  se  depărtase  cu  câţiva  paşi,  îl  chemă  cu 
un  strigăt  scurt,  în  timp  ce  calul  Iui,  care  se  oprise, 
adulmeca.  Sir  Hedley  veni  îndată,  şi-şi  privi  între¬ 
bător  servitorul. 
Acesta  îi  arătă  cu  degetul  o  formă  negricioasă  în¬ 
tinsă  fără  mişcare  pe  jos,  şi  apropiându-se  .bătrânul 
văzu  că  era  cadavrul  unui  cal. 
Animalul  avea  la  gât  o  rană  adâncă,  carnea-i  era 
zmulsă  până  la  piepl.  O  labă  cu  ghiare  puternice  îi 
sfâşiase  umărul  şi  şalele...  D a r  sir  Hedley  nu  zăbovi 
mai  mult  cu  cercetarea  acestei  răni... 

88 
Recunoştea  calul:  era  din  grajdurile  lui.  Era  cel 
pe  care-I  călărise  Cobbs  când  plecase  ultima  dată 
dela  bungalow. 
Aşadar  intendentul  venise  până  aici!  Aşadar  d㬠
duse  de  urma  nefericitei  Elsie  şi  zbura  fără  doar  şi 
poate  în  ajutorul  ei,  când  moartea  I-a  oprit  brusc  în 
misiunea  Iui!...  Cu  toate  acestea,  cum  de  fusese  g㬠
sit  corpului  omului  aşa  de  departe  de  locul  acesta?... 
Sir  Hedley  reconstitui  din  câteva  trăsături  drama... 
Majordomul  atacat...  se  mai  putea  măcar  pune  în¬ 
trebarea  de  cine?...  Rana  aceasta  căscată  larg,  ur¬ 
mele  acestea  largi  de  ghiare,  nu  erau  pecetea  caldă 
î n c ă  a  fiarei?...  Şi  atunci,  Cobbs,  gonit  de  o  groază 
fără  nume,  îşi  lăsase  calul  în  ghiarele  monstrului  şi 
fugise  pe  jos,  străbătuse  în  goană  jungla,  spre  bunga-
low,  pentru  a  implora  ajutor,  pentru  a  aduce  vestea, 
pentru  a  anunţa  poate  că  o  găsise  pe  Elsie,  şi  pentru 
a-i  chema  s'o  salveze?...  Şi  atunci,  în  clipa  când  avea 
să  strige  cuvintele  salvatoare,  o  laşă  răzbunare,  o 
crimă  odioasă,  făcuse  doua  victime  deodată  —  şi 
singura  şansă  de  a  mai  salva  pe  t â n ă r a  fată  murise 
odată  cu  i n t e n d e n t u l . 
Hindusul  înţelesese  pesemne  simţămintele  care  fr㬠
mântau  inima  stăpânului  său,  căci  o  paloare  de  ago¬ 
nie  se  aşternuse  pe  trăsăturile  lui  şi  în  ochi  i  se  iviră 
lacrimi...  Simţea  toată  î n t i n d e r e a  vinei  lui  şi  groaz¬ 
nica  fatalitate  ce  se  trăgea  de  la  crima  lui...  Cuteză 
să  ridice  spre  bătrân  o  privire  de  implorare  mută... 
D a r  sir  Hedley  nu  se  mai  gândea  la  pedeapsă...  Moar¬ 
tea  vinovatului  nu  redă  victimei  viaţa,  sângele  văr¬ 
sat  al  Iui  Abdul-Daud  n'ar  face-o  pe  Elsie  să  re¬ 
nască!...  Fusese  lovit  de  o  voinţă  mai  tare  decât  ac¬ 
ţiunile  omeneşti!  Ce  putea  el  împotriva  destinului? 
P ă d u r a r u l  se  apropiase  de  stăpânul  său,  şi  se  pro¬ 
sternă  până  la  p ă m â n t : 
—  I n d u r a r e !  imploră  el. 
Sir  Hedley  nu  răspunse. 

89 
Deodată  în  tăcerea  apăsătoare  se  înălţă  un  fel  de 
muget  răguşit. 
Cei  doi  oameni  tresăriră.  Hindusul  se  ridicase  cu 
un  salt  şi  acum  asculta  trăgând  cu  urechea  în  direc¬ 
ţia  de  u n d e  venise  chemarea,  in  timp  ce  în  ochi  i  se 
aprinsese  din  nou  o  scânteie  de  nădejde. 
Iaraş  se  înălţă  sunetul,  vibra,  se  umflă,  apoi  alte 
voci  i  se  alăturară:  toată  pădurea  răsuna  de  el. 
.  —-  Sunt  servitorii  şi  dau  semnalul  de  a d u n a r e !  ex¬ 
clamă  pădurarul...  Nu  recunoşti  sunetul  cornurilor 
de  vânătoare?  Stăpâne,  au  descoperit  ceva,  şi  ne  dau 
semn  să  venim!  Vino!  vino!  să  ne  grăbim!... 
Cei  doi  călăreţi  d ă d u r ă  pinteni  cailor  şi  porniră 
în  galop  în  direcţia  zgomotului. 
Dacă  ar  fi  fost  mai  p u ţ i n  preocupaţi  de  ţinta  încă 
necunoscută  înspre  care  se  îndreptau,  dacă  galopul 
lor  ar  fi  fost  mai  p u ţ i n  furios,  ar  fi  putut  vedea,  în 
timp  ce  despicau  desişul,  o  formă  omenească  furi-
şându-se  nu  departe  de  ei  pe  sub  acoperişul  gros  al 
ramurilor,  târîndu-se  ca  o  şopârlă  p r i n t r e  liane,  apoi 
î n d a t ă  ridicându-se  şi  alergând  cât  o  ţinea  picioarele. 
Omul  acesta  era  un  mic  sălbatec  pe  jumătate  gol, 
şi  dacă  bătrânul  sau  tovarăşul  lui  l-ar  fi  zărit  o  clipă 
măcar,  le-ar  fi  fost  uşor  să  recunoască  pe  Ksoro.  Dar 
micul  locuitor  al  junglei  nu  se  arătase...  Şi  acum, 
fugea,  cu  o  sprinteneală  uimitoare,  departe  de  zarva 
chemării  de  corn,  spre  care  se  î n d r e p t a u  toţi  căl㬠
reţii  risipiţi  prin  p ă d u r e . 
Sir  Hedley  şi  tovarăşul  lui,  care  se  depărtaseră  mai 
mult  decât  ceilalţi,  sosiră  ultimii. 
La  început  nu  văzură  decât  gloata  servitorilor  care 
formaseră  un  caer  viu  ce  se  agita  în  jurul  unui  punct. 
După  gesturile  şi  direcţia  privirilor  lor,  ceeace  în¬ 
conjuraseră  ei  aşa,  trebuia  să  fie  un  corp  întins,  şi 
inima  bătrânului  se  strânse  într'o  spaimă  de  ne¬ 
grăit...  Ce  cadavru  aveau  să-i  vadă  ochii? 
Dădu  cu  atâta  năduf  p i n t e n i  calului  încât  de  du-

90 
rere  animalul  necheză,  făcu  un  salt  uriaş,  ilădu  n㬠
vală  In  mulţime...  Rândurile  strânse  se  dădură  la  u 
parte  din  faţa  călăreţului...  sir  Hedley  se  lăsă  să 
alunece  depe  cal  şi  se  apropie. 
In  mijlocul  u n u i  luminiş  era  un  fel  de  adăpost  pri¬ 
mitiv  de  ramuri,  făcut  în  grabă...  Sub  acest  acoperiş 
dc  frunze  fusese  improvizat  un  culcuş  de  blăni  de 
animale...  Şi  pe  patul  acesta  era  întins  un  corp,  un 
corp  îmbrăcat  cu  haine  europene  sfâşiate,  un  corp 
neînsufleţit,  plin  de  sânge!...  Era  corpul  unui  om, 
corpul  lui  Harold  Graham. 

91 
CAPITOIUI  14 

U N D E  C E I  C A R E  Ş T I U  S E C R E T U L  Ş O V Ă I E 
SĂ-L  D E S V Ă L U I E 

P r a d ă  unei  emoţii  pe  care  nu  şi-o  putea  stăpâni, 


sir  Hedley  se  apropiase  de  omul  întins  pe  jos  şi  dând 
repede  Ia  o  parte  vestmântul  de  stofă  subţire,  puse 
mâna  pe  inima  lui. 
T r ă e ş t e !  spuse  el  pe  un  ton  simplu. 
Examina  rana. 
Rufăria,  care  făcuse  împreună  cu  sângele  înche¬ 
gat  o  scoarţă,  îngreuna  această  cercetare.  Ridicând 
cu  băgare  de  seamă  stofa,  bătrânul  îşi  putu  totuş 
da  seama  că  braţul  stâng  fusese  aproape  complect 
frânt,  ceva  mai  jos  de  umăr,  de  strânsoarea  de  cleşte 
a  unor  fălci  puternice,  ai  căror  dinţi  se  înfipseseră 
în  două  locuri  adânci  în  carne... 
Dar  mai  era  încă  o  rană.  Aceasta  era  urma  unor 
ghiare  care  sfâşiase  carnea  depe  coşul  pieptului,  l㬠
sând  coastele  descoperite...  Totuş,  in  ciuda  înfăţişării 
lor  înfiorătoare,  păreau  să  nu  fie  mortale,  căci  niciun 
organ  vital  nu  era  rănit  şi  se  putea  spera  că  omul  se 
va  trezi  din  leşinul  Iui. 
Deocamdată,  insă,  nimic  nu  izbutea  să-1  readucă 
în  simţiri...  Cu  tot  zbuciumul  lui  sufletesc,  cu  toata 
graba  de  a  şti,  cu  toate  că  omul  acesta  avea  cheia  mi¬ 
sterului,  cheia  soartei  copilei  Iui,  tatăl  trebuia  să  aş¬ 
tepte,  iarăş  s'aştepte,  mereu.. 
împrejur  nu  se  auzea  niciun  foşnet. 

92 
Deodată,  în  această  tăcere  posomorită,  veni  de  de¬ 
parte  un  zgomot  stins. 
Părea  chiar  palpitaţia  acestei  tăceri,  bătaia  în㬠
buşită  a  inîmei  misterioase  a  pădurii.  Trăgând  cu 
urechea,  izbuteai  să  desluşeşti  un  uruit  ritmat,  mo¬ 
noton. 
Erau  tobe  bătute,  se  vede,  cu  palma  mânii  sau  cu 
beţe  cu  capetele  înfăşurate,  căci  sunetul  lor  era  în㬠
buşit,  voalat  par'că. 
Tobele  ritmau  acum  un  fel  de  dans  încet,  tărăg㬠
nat  şi  greoi,  lugubru,  şi  p r i n t r e  ele  se  împletea  o 
plângere  şuerătoare,  un  voet  de  flaute  de  jale  care 
mieunau  ca  panterele... 
Oamenii  ridicaseră  capetele  şi  ascultau  cu  mirare 
acest  zgomot. 
Sir  Hedley,  lăsând  o  clipă  corpul  tot  încă  neîn¬ 
sufleţit  al  rănitului,  se  întoarse  spre  Nihal  Singh. 
—  Ce  să  fie  asta?  întrebă  el. 
Hindusul  făcu  însă  un  gest  de  nedumerire. 
—  Nu  întreba  lucrurile  acestea,  stăpâne,  spuse  el. 
E  poate  mai  sănătos  pentru  tine  să  nu  ştii  care  e 
cauza  acestor  zgomote... 
—  Ce  vasăzică  vorbele  astea? 
—  Ştiu  pe  cineva  care  te-ar  fi  putut  lămuri  mai 
bine  ca  mine,  dacă  în  clipa  aceasta  l-ai  fi  putut  în¬ 
treba. 
—  Cine? 
—  Ksoro! 
—  Ksoro?  Micul  sălbatec? 
—  Da,  el,  sahib...  Pe  cei  din  seminţia  lui  îi  auzi 
acum!... 
—  Cei  din  seminţia  lui!  Niciodată,  de  când  cu-
treer  jungla  n'am  întâlnit  oameni  de  rasa  lui;  ei  lo-
cuesc  mult  mai  departe  în  munţii  dela  răsărit  şi  dela 
miază-noapte...  Ksoro  trebue  că  fugise  sau  se  rătăcise 
departe  de  ai  lui  de  l-am  găsit  aşa  de  aproape  de 
noi,  când  l-am  cules  rănit  din  p ă d u r e . 

93 
Atunci  afiă,  sahib,  câ  ie  înşeli.  Oamenii  de  un 
sânge  cu  Ksoro  formează  triburi  rătăcitoare  care  n'au 
nici  sălaşe  nici  sate  şi  care-şi  aşează  tabăra  pe  unde 
se  nimereşte,  numai  în  mijlocul  singurătăţii  şi  deşer¬ 
tului  să  fie,  căci  acolo  le  place  lor  să  se  ascundă... 
Sir  Hedley  făcu  un  gest  descurajat. 
De  fapt,  oftă  el,  ce-mi  pasă  mie  de  asta!...  Ce 
legătură  are  daca  zgomotele  acestea  ciudate  sunt  sau 
nu  pricinuite  de  tovarăşii  sălbateci  ai  lui  Ksoro,  cu 
înfricoşetoarea  enigmă  la  care  z a d a r n i c  caut  răs¬ 
puns?...  Are  asta  vreo  legătură  cu  viaţa  copilului 
meu?... 
Acolo  în  depărtare  zvonul  uruitor  continua.  Nihal 
Singh  se  apropie  de  p ă d u r a r  şi  întrebă  în  şoaptă  : 
—  Ce  se  'ntâmplă  acolo? 
—  Când  triburile  acestea  sălbatece  au  răuşit  să 
p u n ă  mâna  pe  un  cadavru...  î n c e p u  Abdul  Daud. 
D a r  mişcarea  ce  se  stârni  în  gloata  servitorilor  îl 
sili  să  se  întrerupă...  Toată  lumea  năvăli  spre  pa¬ 
tul  de  blană  al  rănitului  căci  acesta  se  întorsese  pe  o 
parte  şi  omul  care-1  veghea  chemase  pe  sir  Hedley. 
~  Apropie-te,  sahib!  Se  trezeşte! 
Ca  să  aline  suferinţele  rănitului  şi  ca  să-i  cruţe 
la  trezire  durerea  pricinuită  de  desprinderea  rufelor 
lipite  pe  rană,  bătrânul  se  aplecase,  şi  cu  foarte 
multă  băgare  de  seamă,  deschisese  puţin  vesta  de 
mătase  ale  cărei  zdrenţe  mai  înfăşurau  partea  de  sus 
a  corpului.  Pe  când  dădea  rănitului  aceste  îngrijiri, 
dintr'un  buzunar  rupt  căzu  o  hârtie  împăturită... 
Ochii  bătrânului  se  opriră  instinctiv  pe  ea...  I  se 
păru  că  recunoaşte  calitatea  hârtiei...  Deodată  tre¬ 
sări,  ridică  lucrul  căzut...  Semnele  ce  se  vedeau  nu 
erau  leit  scrisul  lui?...  Despături  foaia  şi-şi  văzu  is¬ 
călitura  sub  rândurile  scrise,  citi  textul: 

„Condiţiile  ce  mi  le  impuneţi  mă  silesc  să  cer  un 
răgaz  de  gândire..." 

94 
Era  scrisoarea  pe  care  o  scrisese  ca  răspuns  la 
pergamentul  misterios  al  fiicei  lui,  scrisoarea  care 
dispăruse  dela  rădăcina  copacului!... 
Bătrânul  făcu  câţiva  paşi  înapoi  înăbuşindu-şi  un 
strigăt:  în  mişcarea  pe  care  o  făcu,  dădu  puţin  la  o 
parte  una  din  blănile  întinse  pe  jos...  Din  ea  căzu 
ceva... 
Recunoscu  micul  sac  de  pânză  pe  care-1  sigilase 
cu  mâna  lui,  sacul  de  care  atârna  pecetea  de  ceară 
cu  iniţialele  lui,  sacul  care  rnai  conţinea  încă  preţul 
de  răscumpărare,  în  mohuri  de  aur. 
Aşadar,  iată  şi  ultima  dovadă!...  Aşadar,  adevărul 
pe  care  niciodată  nu  voise  să-1  admită,  se  ridica  ne¬ 
î n d u r ă t o r  în  faţa  lui!...  Aşadar  asasinul  era  omul 
acesta,  omul  acesta  de  aici  care  răpise,  torturase, 
ucisese  pe  fiica  lui  şi  pe  care  tatăl  îl  avea  acum  în 
mâinile  lui!... 
Mâinile  bătrânului  fură  cuprinse  de  un  ciudat 
svâcnet  nervos...  Fără  voia  lui,  împinse  de  o  forţă 
necunoscută,  degetele  i  se  crispară,  se  întinseră  spre 
acest  gâtlej  fără  apărare  care  se  oferea,  chemând 
par'că  singur  pedeapsa!... 
Deodată,  corpul  inert  făcu  o  uşoară  mişcare;  faţa 
ca  turta  de  ceară  deschise  ochii...  Bătrânul  se  dădu 
îndărăt  cu  un  strigăt  înfricoşetor... 
Simţământul  realităţii  îi  revenise!...  N u !  oricât  de 
mare  fusese  mîşelia  asasinului,  ea  nu  î n d r e p t ă ţ e a  ca 
să  fie  asasinat  la  rândul  lui!...  Nu  poţi  gâtui  pe  un 
om  fără  apărare!...  Nu  poţi  executa  un  condamnat 
înainte  de  a-1  fi  ascultat!... 
Rănitul  tot  nu  se  mişca...  Ochii  lui,  larg  deschişi 
rămâneau  ficşi,  nu  păreau  să  vadă... 
Un  servitor  care  aducea  ierburi  culese  în  junglă 
se  apropie  şi  frecă  cu  ele  buzele  omului  care  se  lupta 
cu  moartea. 
Nimic...  nicio  mişcare...  niciun  strigăt...  Privitorii 

95 
acestei  scene,  adânc  impresionaţi,  aşteptau,  îşi  ţi¬ 
neau  răsuflarea... 
Deodată  omul  clipi  din  pleoape...  Pupilele  lui  în¬ 
cepură  să  se  mişte...  Privirea  i  se  î n d r e p t ă  spre 
rană... 
Fu  scuturat  de  o  tresărire.  întredeschise  buzele. 
P r i n t r e  dinţii  strânşi  trecu  un  m u r m u r : 
—  Sânge! 
—  Ce  zice?  î n t r e b a r ă  mai  multe  voci. 
—  T ă c e r e !  răspunse  bătrânul.  Ascultaţi!... 
Sir  Hedley  vorbise  cu  voce  tare...  Rănitul  tresări: 
—  Ce?...  Ascultaţi!...  Sânge!...  sânge!...  Atenţie!... 
In  cuşcă!...  Cuşca  nu  e  închisă!...  Lacătul  e  spart!... 
Vreun  mijloc  de  apărare...  Cum?...  Fiara  urlă!...  Ghia-
rele!...  dinţii  ei!...  Au!... 
Omul  se  ridicase  în  capul  oaselor  pe  culcuşul  lui. 
înfăţişarea  lui  era  dătătoare  de  fiori...  Faţa-i  era 
scăldată  Sntr'o  sudoare  şiruitoare,  dinţii-i  clănţ㬠
neau,  ochii  i  se  întorceau  pe  dos  în  orbite,  ca  în 
pragul  morţii. 
Sir  Hedley  se  aplecase  deasupra  Iui,  şi  privirea  lui 
ageră,  pătrunzătoare,  sfredelea  privirea  rănitului 
până  'n  adâncul  sufletului. 
Sub  această  influenţă  care-1  domina,  omul  începu 
din  nou  să  aiureze: 
—  Cuşca  e  spartă...  Au!...  au!  Ksoro!...  Dece  sân¬ 
gele  acesta  care  mă  arde!...  Dar...  nu  vezi...  colo... 
monstrul...  o  ţine  în  strânsoarea  Iui-.. 
O  târăşte  cu  el!...  Au!  au!  au!  fălcile  de  fier  se 
î n c h i d !  Colo...  e  ea...  Ah!  fata!... 
--  Fata  mea!...  Elsie!...  urlă  bătrânul  cu  o  voce 
îngheţată  de  groază...  r ă s p u n d e !  ticăloşiile!...  Ce-ai 
făcut  cu  copila  mea?... 
Rănitul  se  ridică  drept  de  tot,  dârz,  pe  culcuşul 
Ini... 
Copila  ta!...  Copila  ta!...  Ah!  vrei  s'o  iei  î n a p o i ! 
Dar  eu  sunt  mai  tare  ca  line!...  mai  tare!...  apă-

96 
ră-te...  Ajutor!...  ajutor!...  ajutor!...  Ghiarele  de  oţel 
îmi  intră  în  carne!...  O  duce!  0  duce  cu  el!...  Dă-mi 
sacul  cu  aur!...  aur!...  aur!...  La  t o r t u r ă !  la  t o r t u r ă ! 
Ia  t o r t u r ă ! 
Cu  o  sforţare  supraomenească,  rănitul  se  sculase 
complect  în  picioare...  Scoase  un  strigăt  de  durere 
grozavă,  se  răsuci  în  loc  şi  căzu  pe  spate,  leşinat. 
Sir  Hedley  se  năpustise,  asupra  corpului,  zgâl-
ţâindu-1  cu  furie: 
—  Vorbeşte  î n a i n t e ,  ticălosule!  strigă  el,  răspun¬ 
de!...  Copila  mea,  spune,  copila  mea  trăieşte? 
—  Nu  mai  speraţi  nimic,  domnule,  spuse  o  voce 
gravă  în  dosul  grupului  de  privitori...  Nu  mai  spe¬ 
raţi  n i m i c !  miss  Elsie  Weldons  a  sfârşit  cu  suferin¬ 
ţele  omeneşti. 
—  Moartă? 
Poliţistul,  care  apăruse  însoţit  de  Aii,  nu  putu 
să  răspundă  decât  p r i n t r ' u n  semn  din  cap...  întinse 
braţele  tocmai  la  timp  ca  să  p r i n d ă  pe  sir  Hedley 
care  cădea  leşinat... 
Colo  departe,  înlr'o  ultimă  chemare  furioasă  to¬ 
bele  bubuiră,  scoicile-goarna  gemură... 

7  97 
CAPITOLUL 15 

IN  SFÂRŞIT  ADEVĂRUL  ESE  LA  LUMINA 

Mulţumită  energicelor  îngrijiri  ale  servitorilor  săi, 


sir  Hedley  fusese  readus  repede  la  viaţă  şi  acum, 
strivit  de  durere,  înăbuşit  de  suspine,  punea  între¬ 
bări  poliţistului  şi  cu  toată  suferinţa  fără  de  mar¬ 
gini  care-1  mistuia,  voia  să  şi  pornească  la  drum 
p e n t r u  a  mai  vedea  o  ultimă  dată  pe  nefericita  lui 
copilă... 
Omul  îi  povestise,  cu  tărăgăniri,  cu  o  încetineală 
calculată,  şi  cu  subtile  p r e c a u ţ i u n i ,  o  parte  din  ade¬ 
văr,  dar  lăsase  deoparte  amănuntele  înfiorătoare  ale 
morţii  fetei...  Cu  toate  acestea  îl  pregătise  prin  c⬠
teva  cuvinte  vagi  să  poată  suporta  spectacolul  de 
groază  pe  care  avea  să-1  aibă  în  c u r â n d  înaintea 
ochilor... 
In  clipa  când  bătrânul  se  pregătea  să  pornească 
Abdul-Daud  eşi  din  rândurile  servitorilor  şi  făcu 
câţiva  paşi  spre  stăpânul  l u i : 
—  Sahib,  spuse  el,  am  auzit  cuvintele  aducătoare 
de  jale  pe  care  ţi  le-a  spus  omul  acesta,  şi  asta  ade¬ 
vereşte  ceeace  nu  î n d r ă z n i s e m  eu  să-ţi  spun...  Acum 
cred  că  ar  fi  bine  să  ei  pe  toţi  cu  tine,  căci  socot  că 
locul  unde  te  va  călăuzi  el  e  exact  acelaş  din  care 
auzim  în  clipa  aceasta  uruit  de  tobe  şi  geamăt  de 
goarne.  Şi  gândeşte-te  că  oricâţi  servitori  înarmaţ i 
vei  avea  cu  tine  tot  nu  vor  fi  prea  mulţi,  căci  va 
trebui  să  luptăm  până  la  moarte  p e n t r u  a  zmulge  din 

98 
mâinile  acestor  sălbateci  corpul  nefericitei  tale  co¬ 
pile. 
—  Ce  vorbeşti?...  Copila  mea?...  Pângărită  de 
monştrii  aceştia? 
—  Domnule,  spuse  şi  poliţistul,  omul  acesta  pare 
să  aibă  dreptate...  Căci  muzica  barbară  pe  care  o 
auzim  vine  exact  din  acea  parte  a  munţilor,  unde  am 
găsit  pe  tânăra  fată...  Am  pus-o  la  adăpost  de  pro¬ 
fanări,  dar  se  prea  poale  ca... 
—  Ei  sunt!  m u r m u r ă  bătrânul  îngrozit...  Sunt  ei, 
sălbatecii  tovarăşi  ai  lui  Ksoro... 
Sir  Hedley  nu-şi  sfârşi  fraza...  Se  opri,  încreme¬ 
nit  cu  ochii  holbaţi  de  uimire...  In  faţa  lui  se  săltase 
deodată  din  desiş  o  formă  neagră... 
—  Ksoro?  spuse  o  voce  guturală.  E u ! 
Toţi  cei  de  faţă  năvăliseră  şi  înşfăcaseră  pe  mi¬ 
cul  sălbatec  apărut  pe  neaşteptate. 
Şi  bătrânul,  năspustindu-se  odată  cu  ei,  apucase 
pe  indigen  de  beregată. 
—  Ksoro!  strigă  el.  Ticălosule!...  R ă s p u n d e !  Ce-ai 
făcut  cu  fiica  mea...  cu  copila  mea...  cu  Elsie? 
—  Elsie?  rosti  î n t r ' o  englezească  stricată  micul  lo¬ 
cuitor  al  pădurilor...  Elsie?  Vine! 
—  Ce  zice?  gemu  bătrânul  cu  un  strigăt  înfior㬠
tor...  F a t a  mea? 
-—  Tată,  răspunse  o  voce  depărtată.  Tată!...  ia-
tă-mă! 
Sir  Hedley  căzuse  în  genunchi,  par'c'ar  fi  primit 
o  măciucă  în  cap...  încercă  să  î n t i n d ă  mâinile,  să 
strige. 
Colo,  în  faţa  ochilor  lui,  perdeaua  de  frunziş  se 
desfăcuse  şi  vedea  venind,  palidă  ,clatinându-se,  cu 
vestmintele  zdrenţuite,  dar  vie,  Dumnezeule  m a r e ! 
vie,  vie,  fiica  lui...  Elsie!... 
La  vestea  morţii  copilei  lui,  sir  Hedley  leşinase; 
dar  că  n'a  murit  când  a  văzut-o  răsărind,  mare  mi¬ 
nune... 

99 
Câteva  ceasuri  insă  lot  rămase  iii  nesimţire,  şi 
multă  vreme  cei  din  jurul  lui  se  temură  că  nu  va 
scăpa  cu  viaţă.  Abia  spre  seară  îşi  recapătă  cuno¬ 
ştinţa  şi  se  pomeni  î n t i n s  în  patul  lui,  în  bungalow, 
iar  aplecată  peste  faţa  Iui,  faţa  îngrijorată  şi  surâz㬠
toare  a  copilei  iubite. 
D a r  în  timpul  lungului  său  leşin,  în  sir  Hedley 
se  produsese  o  reacţiune.  Simţea  cum  îi  reveneau 
repede  puterile,  cum  mintea  i  se  limpezea  şi  după 
câteva  ore  şedea  rezemat  în  perne,  râzând,  plân¬ 
gând  şi  bolborosind  în  acelaş  timp,  dar  lucid,  ţi¬ 
n â n d  în  mâinile  lui  scumpa  mânuţă  a  Elsiei,  pe  care 
o  î n t r e b a : 
—  Aşadar  e  chiar  adevărat,  adevărat  de  lot7 
Te-am  regăsit?...  Vorbeşte-mi,  spune-mi  că  nu  e  un 
vis,  că  eşti  intr'adevăr  aici  lângă  mine...  Vorbeşte-mi 
să-ţi  aud  iar  şi  iar  vocea  ta  iubită!.. , 
—  Tăticule,  spuse  duios  fata,  odihneşte-te,  te  rog, 
eşti  î n c ă  aşa  de  slăbii!  Da,  eu  îţi  vorbesc,  mâna 
mea  o  ţii  in  mâinile  tale.  Totul  e  adevărat!...  Dar  nu 
te  obosi!... 
—  *  Ah!  ce  mă  poate  odihni  mai  mult  decât  să  te 
văd  şi  să  te  aud!...  Crede-mă,  nu  mai  sunt  obosit, 
şi  simt  toată  tinereţea  revenindu-mi  când  te  văd 
zâmbind...  Uită-te  la  mine...  Apropie  lampa  ca  să-ţi 
lumineze  feţişoara  ta  draga.  Da,  aşa  vreau!...  0!  ce 
palidă  mai  eşti!...  Puiul  meu,  aşa  dar  ai  suferit  mult? 
—  Să  nu  mai  vorbim  de  asta,  tată,  suferinţele  s'au 
sfârşit,  s'au  dus  pe  pustie,  pe  t o t d e a u n a ! 
—  Ba,  să-mi  răspunzi,  —  răspunde-mi! 
Banditul  cela...  nu  te-a  rănit,  nu-i  aşa? 
—  Deloc, tată... 
—  Vorbeşte,  te  asigur  că  mă  simt  destul  de  tare 
ca  să  aud  totul.  Povesteşte-mi  întâi  ce  s'a  petrecut 
noaptea...  in  noaptea  cea  grozavă... 
—  Ce  vrei  să-ţi  spun,  tată?...  Singură  nu-mi  amin¬ 
tesc  nimic.  De  cum  am  intrat  în  camera  mea,  m'a 

100 
copleşit,  un  somn  a d â n c ;  m'am  trezit  abia  acolo,  pri¬ 
zonieră  în  peştera  întunecoasă  din  munţi... 
—  Aşadar  răpirea  s'a  făcut  fără  ca  să  te  zbaţi 
măcar,  fără  ca  sa  te  aperi,  fără  să  chemi  în  ajutor? 
—  Nu-ţi  pot  spune  nimic...  nu-mi  amintesc  ab¬ 
solut  nimic... 
—  Şi...  acolo...  în  peşteră...  acolo  te-u  silit  să  scrii 
scrisoarea? 
—  Da,  dar  eram  încă  supusă  unei  influenţe  mai 
puternice  decât  voinţa  mea,  şi  apoi  omul  acesta  mă 
ţinea  sub  nişte  ameninţări  atât  de  grozave  încât  mi-a 
fost  frică...  Am  scris  tot  ce-mi  dicta,  fără  să  mă  gân¬ 
desc...  Dar  când  am  rămas  singură  o  clipă,  mi-am 
venit  în  minţi...  Atunci,  la  iuţeală,  am  scris  fraza  se¬ 
cretă...  Ai  putut-o  descifra,  nu-i  aşa? 
—  Da,  când  am  văzut-o  ivindu-se,  am  crezut  ca 
am  vedenii.  D a r  acum  toate  astea  nu  mai  au  impor¬ 
tanţă...  Spune-mi  mai  bine,  cum  se  face  că  te-am 
găsit...  Prin  ce  minune  ai  fost  liberata?... 
—  Tăticule,  tăticule!  de  tare  aproape  a  mai  văzut 
moartea  fetiţa  ta!... 
—  Adevărat,  scumpo?  0!  atunci  nu  vorbi!  N'am 
să  am  putere... 
—  Ascultă,  tată,  îl  întrerupse  tânăra  fată.  A  bătut 
cineva  la  uşă. 
—  Vreun  servitor,  probabil...  Să  intre...  Ce  e?  A! 
Sir  Hedley  se  ridicase  drept  de  tot  în  capul  oa¬ 
selor,  cu  ochii  holbaţi  de  groază.  In  faţa  lui,  stătea 
nemişcat  în  pragul  uşii,  palid  ca  un  strigoi,  înf㬠
şurat  în  zdrenţe  însângerate,  Harold  G r a h a m ! 
—  El!...  strigă  bătrânul  gâfâind...  El!  asasinul!... 
—  Ce  tot  spui  tu,  tată?  îl  întrerupse  fata  cu  o  ex¬ 
clamare  plina  de  uimire.  Asasin  Mr.  Harold  Gra¬ 
ham,  el,  salvatorul  meu? 
—  *  Ce-mi  aud  urechile,  Elsie?  bolborosi  bătrânul. 
Pesemne  înebunesc;  minţile  mă  părăsesc.  Harold 

101 
Graham  e  salvatorul  tău?  Dar  atunci  cine  e  cri¬ 
minalul? 
—  Cum,  nu  ştii,  tata? 
—  Nu  mai  ştiu  nimic!... 
—  Păi,  criminalul  e  majordomul  t ă u ! 
—  Cobbs? 
—  F i r e ş t e ! 
—  Aşadar  aveau  dreptate  servitorii  mei!...  Ol 
dragii  mei,  fie-vă  milă  de  mine,  am  impresia  că  am 
foc  în  creer. 
—  Odihneşte-te,  tatăl 
—  Nu,  nu,  ertaţi-mă...  explicaţi-mi!  Ce  vasăzică 
toate  astea?...  Şi  cealaltă,  cealaltă,  —  poliţistul  a  vă-
zut-o  doar  moartă,  sfâşiată!  Şi  ce  am  văzut  eu  însu-mi, 
o,  ce  vedenie  groaznicăl...  In  ce  coşmar  de  groază 
mă  zbat?...  Hai,  apropiaţi-vă!...  Ajutaţi-mă...  Harold, 
copilul  meu,  vino  de  te  aşează  aici...  Dă-mi  mâna  ta... 
Ce-mi  spune  ea?  Zice  că  tu  ai  salvat-o...  Povesteş¬ 
te-mi  totul...  Vreau  să  ştiu... 
—  Cerul  a  voit,  sir,  spuse  gentlemanul  cu  o  voce 
gravă,  cerul  a  voit  ca  acest  bandit,  mişelul  d-tale 
de  majordom  să  se  întâlnească  cu  mine  pe  când  fu¬ 
gea  prin  pădure,  ducând,  legată  cobză  deacurme-
zişul  şelei,  pe  miss  Elsie,  care  se  zbătea  strigând 
după  ajutor...  Auzind  aceste  strigăte,  mă  repezii  în 
calea  calului. 
Las  deoparte  peripeţiile  luptei  care  a  urmat.  Am 
răuşit  să  dau  pe  călăreţ  jos  depe  cal,  să-i  zmulg  pe 
t â n ă r a  fată...  Dar  venisem  fără  arme,  şi  se  încinse 
o  luptă  corp  la  corp  în  care  era  să  fiu  învins,  când 
îmi  veni  pe  neaşteptate  un  ajutor:  Ksoro,  micul  săl¬ 
batec,  protejatul  fiicei  d-tale... 
—  AI  î n t r e r u p s e  sir  Hedley,  aşadar  nu  era  com¬ 
plice? 
—  El,  tată?  exclamă  fata.  Ah!  de-ai  ştii  cât  devo¬ 
tament  a  dovediţi... 
—  D a r  atunci,  reluă  sir  Hedley,  n e r ă b d ă t o r  să  ştie... 

102 
Despre  ce  vorbeai,  Harold?  A,  da,  te  luptai  cu  Cobbs, 
—  şi  pe  u r m ă ? 
—  Când  a  sosit  Ksoro,  majordomul  mi-a  dat  dru¬ 
mul  şi  a  luat-o  Ia  fugă,  lăsând  pe  miss  Elsie  în  mâi¬ 
nile  mele...  Nu  ne-am  gândit  să-1  urmărim...  Victima 
era  salvată...  Asta  era  principalul  a t u n c i ! 
—  Fii  binecuvântat  copilul  meu,  spuse  sir  Hedley 
cu  o  voce  în  care  tremurau  lacrimi...  Când  mă  gân¬ 
desc  că  fără  tine... 
—  Aşa  a  fost  scris,  răspunse  tânărul  cu  un  zâm¬ 
bet...  Tot  ce  s'a  întâmplat  trebuia  probabil  să  se  'n-
tâmple...  Binecuvântarea  o  merită  întâmplarea  care 
m'a  trimis  în  pădure  şi  m'a  făcut  campez  în  locul 
acela  şi  să-mi  instalez  acolo  cuşca  de  fier... 
Bătrânul  nu-şi  putu  stăpâni  o  tresărire: 
—  Adevărat,  murmură  el...  Cuşca  de  fier!...  Ia 
spune,  Harold...  cuşca  ceea  ce  monstru  ţineai  închis 
în  ea?... 
La  această  întrebare,  cei  doi  tineri  izbucniră  în-
tr'un  hohot  de  râs... 
—  Poftim!  spuse  vesel  tânărul,  frumos  mă  mai  tra¬ 
tezi!...  Află,  sir,  că  monstrul  închis  în  cuşcă  eram 
eu  însumi... 
—  Tu,  copilul  meu?  Cum  adică? 
—  Ştii,  sir,  continuă  tânărul  gentleman  tot  râzând, 
că  am  pasiunea  studiilor  ştiinţifice  şi  că  această  pa¬ 
siune  m'a  împins  să  realizez  o  dorinţă  ciudată  pe 
care  o  n u t r e a m  î n c ă  de  mult:  să  studiez  Ia  faţa  lo¬ 
cului  oaspeţii  sălbateci  ai  junglei... 
—  Ei,  şi? 
—  In  acest  scop  mi-am  comandat  cuşca  pe  care  ai 
văzut-o,  şi  cel  pe  care-1  î n c h i d e a m  î n ă u n t r u  eram  eu 
însu-mi;  înainte  de  a  mă  închide  aveam  însă  grije 
să  p u n  în  jurul  adăpostului  meu  halci  de  carne 
proaspătă  menite  să  atragă  fiarele  sălbatece  şi  să  le 
aducă  la  mine... 
îmi  vei  spune  poate  că  ideea  nu  e  nouă...  î n a i n t e a 

103 
mea  a  născocit-o  un  American,  ca  să  studieze  în  A¬ 
frica  graiul  maimuţelor...  D a r  pe  când  rezultatele  pe 
care  le-a  obţinut  el  n'au  prea  fost  concludente,  ex¬ 
perienţa  mea  a  fost  cât  se  poate  de  răuşită.  Am  f㬠
cut  observaţiuni  de  cel  mai  mare  interes...  Vom 
vorbi  altădată  despre  ele...  In  orice  caz,  această  bine¬ 
cuvântată  cuşcă,  după  ce  mi-a  permis  să  liberez  pe 
miss  Elsie,  mi-a  salvat  mie  însu-mi  viaţa. 
—  Cum  asta?...  Adevărat,  uitasem  că  tc-am  găsit 
leţinat.  Rănile  tale... 
—  Din  fericire  nu  sunt  grave!  Sunt  mai  mult  fio¬ 
roase  la  vedere  decât  realmente  primejdioase.  In 
câteva  zile  nu  li  se  va  mai  cunoaşte  nici  locul...  Dar 
repet,  asta  voi  datora-o  numai  cuştii  mele!... 
—  Povesteşte-mi... 
—  Iată.  După  ce  am  zmuls  pe  miss  Weldons  răpi¬ 
torului  ei,  p r i m a  grijă  a  lui  Ksoro  şi  a  mea  a  fost 
s'o  facem  să-şi  revie  în  simţiri,  căci  emoţia  o  făcuse 
să  leşine...  0  duserăm  aşadar  la  campamentul  unde 
m'aţi  găsit,  şi  acolo  ne  pregăteam  să-i  dăm  ajutoarele 
necesare,  când  băgai  de  seamă  că  uitasem  la  locul 
luptei  o  mică  trusă  c o n ţ i n â n d  medicamentele  ca¬ 
re-mi  erau  neapărat  necesare. 
Dădui  fuga  să  le  caut,  când,  ajungând  lângă  cuşcă, 
un  răget  grozav  mă  pironi  locului...  In  aceeaş  clipă  o 
namilă  roşcată  se  aruncă  asupra  mea,  cuprinzân-
du-mă  în  ghiare,  zdrobindu-mă  intre  dinţi.  Mă 
zmucii  din  ghiarele  fiarei,  şi  dintr'o  săritură  fui  în 
cuşcă,  în  care  mă  închisei...  Fusesem  atacat  de  un 
tigru  neobişnuit  de  mare...  Animalul  dădea  târcoale 
răgând  î n t r ' u n a  refugiului  meu  şi  nu  ştiu  cât  timp 
ar  fi  rămas  acolo  —  arme  n'aveam  —  când  deodată 
fiara  încetă  să  se  mai  ocupe  de  mine,  adulmecă  şi  se 
ghemui  pentru  salt...  Auzii  nu  departe  de  acolo  ga¬ 
lopul  unui  cal,  şi  p u ţ i n  după  aceea  văzui  calul  tre¬ 
c â n d :  era  al  intendentului  d-tale...  Tigrul  se  arunca 
îa  urmărirea  lui  şi  dispăru...  Dar  pierderea  de  sânge 

104 
mă  slăbise  mult...  Nu  mai  ştiui  nimic...  Dar  Ksoro, 
văzând  că  nu  mă  mai  întorceam,  veni  în  căutarea 
mea  şi  mă  liberă,  spărgând  cu  securea  lacătul 
cuştii... 
Fericitul  tată  nu  mai  obosea  tot  î n t r e b â n d ,  voia 
să  ştie  totul,  de-a  fir  a  păr. 
—  Aşadar  Ksoro  era  cu  tine?  reluă  el.  Atunci  ce 
înseamnă  tot  ce  mi-au  povestit  servitorii,  explicaţiile 
pe  care  mi  le-au  dat  ei  despre  o  muzică  barbară  pe 
care  o  auzeam,  şi  însfârşit,  acel  înfiorător  cadavru 
de  fată  pe  care  1-a  găsit  poliţistul? 
—  Ştiu  despre  ce  vorbeşti,  răspunse  Harold  Gra¬ 
h a m .  Am  vorbit  mai  adineaori  cu  poliţistul;  dealtfel 
auzind  şi  eu  aceste  armonii  ciudate,  întrebasem  pe 
Ksoro  ce  să  însemne...  Din  nenorocire  am  aflat  prea 
iârziu  adevărul  şi  n'am  putut  sări  în  ajutorul  nefe¬ 
ricitei  victime!... 
—  D a r  cine  era? 
—  0  fată  diu  rasa  niamogi,  sir.  Ştiţi  că  această 
rasă  e  u n a  din  cele  mai  frumoase  din  marea  familie 
h i n d u s ă  şi  că  se  deosebeşte  de  celelalte,  prin  faţa 
albă  şi  p r i n  părul  de  n u a n ţ ă  deschisă...  Asta  e  cauza 
că  poliţistul  s'a  înşelat  în  ce  priveşte  identitatea  vic¬ 
timei...  Gândeşte-le  că  nu  văzuse  niciodată  pe  miss 
Elsie,  şi  că,  în  faţa  acestor  rămăşiţe  sfâşiate,  era  fi¬ 
resc  să  creadă  că  ea  era. 
—  Dar  dece  chinul  acesta  îngrozitor  la  care  a  fost 
supusă  nefericita? 
--  Nu  recunoşti  crudele  ceremonii  ale  ritului 
pooga  pe  care  le  mai  celebrează  încă  sălbatecii  mun¬ 
teni  Knunzi? 
—  Cum?  era  un  sacrificiu  al  lui  Meriah?  Mai 
există  astăzi  aceste  fioroase  obiceiuri  ? 
—  Din  păcate,  da,  sir!...  vechile  superstiţii  din 
rnoşi-strămoşi  mai  au  î n c ă  rădăcini  adânci  în  su¬ 
fletul  acestor  sălbateci.  Fireşte,  azi  victimele  sunt 
foarte  rare...  dar  fii  sigur  că  atunci  când  Knunzii  îşi 

105 
cred  zeii  mânioşi,  nu  se  mulţumesc  să  jertfească 
numai  bivolul  pe  care-1  înjunghiau  pe  vremuri  odată 
cu  victima  —  o  fată  t â n ă r ă  —  şi  că  azi  se  întâmplă 
ca  sângele  acesteia  să  se  amestece  cu  al  animalului 
sfânt. 
—  Ce  grozăvie!  m u r m u r ă  înspăimântată  Elsie. 
—  Infr'adevăr,  spuse  tatăl,  e  înfiorător.  Azi  dimi¬ 
neaţă  îşi  continuau  aşadar  sângeroasa  lor  sărbătoare. 
—  Fără  doar  şi  poate.  S'au  î n t o r s  să  ia  cadavrul  ca 
să-1  facă  bucăţi,  care,  împrăştiate  pe  întreg  terito¬ 
riul  lor,  vor  face  p ă m â n t u l  sa  rodească  şi  vor  îm¬ 
blânzi  pe  zei! 
—  In  ce  atmosferă  de  groază  am  trăit  noi  în  timpul 
acelor  ore  ucigătoare!  m u r m u r ă  bătrânul...  Dar  a¬ 
cum,  puţin  câte  puţin  se  face  lumină!...  R ă m â n e 
însă  o  enigmă  şi  mai  cufundată  în  beznă  ca  oricând... 
şi  cu  toate  acestea,  a  fost  ceva  real!  Ce  rol  a  jucat... 
în  toate  acestea...  monstrul? 
—  Monstrul? 
—  Da,  fiara  î n s p ă i m â n t ă t o a r e  care  a  dat  târcoale 
grădinii  noastre,  care  a  lăsat  nişte  u r m e  aşa  de  ciu¬ 
date  şi  de  care  Elsie  vorbeşte  cu  atâta  groază  în 
scrisoarea  ei... 
—  T a t ă !  tată!  se  grăbi  să-1  î n t r e r u p ă  fata,  tot  ce 
e  scris  în  scrisoare  nu  însemnează  nimic.  Cobbs  mi-a 
dictat  asta...  M'am  supus  fără  să  ştiu... 
—  Bine  copila  mea,  dar  eu  ştiu  ce  ştiu...  Am  v㬠
zut  aici,  sub  ferestrele  noastre,  şi  acolo  în  p ă d u r e , 
urmele  foarte  desluşite  ale  u n u i  animal  uriaş... 
—  U r m e  pe  care  probabil  că  le-ai  găsit  şi  în  faţa 
cuştii  mele?  spuse  surâzând  Graham... 
—  Intr'adevăr,  reluă  bătrânul,  şi  mărturisesc 
chiar...  scuză-mă,  copilul  meu...  că  în  clipa  aceea,  o 
groaznică  bănuială... 
—  Lasă,  lasă!  nu  ţi-o  iau  în  n u m e  de  rău,  ex¬ 
clamă  tânărul.  Aş  vrea  n u m a i  să  ştiu  cum  se  face  că 
d-ta,  un  vechi  vânător  din  junglă,  te-ai  lăsat  păcălit 

106 
de  acest  truc  grosolan  î n t r e b u i n ţ a t  de  sute  de  ani 
de  cei  ce  stau  ia  p â n d ă  cu  vreun  gând  rău  p r i n  Jun­
glă,  când  vor  să  nu  poată  fi  u r m ă r i ţ i ? 
—  Ah!  par'că  mai  aveam  eu  capul  să  mă  gândesc 
la  ceva  în  timpul  acelor  ore  crude...  dar  ia  spune-mi 
la  ce  faci  aluzie?... 
—  Ai  să  vezi...  Permite-mi,  te  rog,  să  chem  pe 
unul  din  servitorii  d-tale... 
-•-  Poftim. 
Tânărul  se  sculă,  chemă  pe  Nihal  Singh,  îi  dădu 
un  ordin.  Servitorul  se  întoarse  îndată,  cu  un  sac 
de  piele. 
—  Am  uitat  să-ţi  spun,  continuă  Harold  G r a h a m , 
că  în  timpul  luptei  mele  cu  majordomul,  depe  şeaua 
lui  a  căzut  traista  aceasta...  Conţinea  un  săculeţ  cu 
aur  şi  o  scrisoare  semnată  de  mâna  d-tale... 
—  Da,  spuse  bătrânul  cutremurându-se,  am  şi  g㬠
sit  lucrurile  acestea  în  coliba  d-tale... 
—  Intr'adevăr,  le  luasem  cu  mine...  D a r  traista 
mai  conţinea  ceva:  asta. 
—  Ce  e? 
Nu  vezi?...  P u r  şi  simplu  două  picioare  de  ri¬ 
nocer,  golite  de  oasele  lor,  învârtoşate,  diformate, 
transformate  î n t r ' u n  fel  de  labă  extraordinară,  şi  pe 
care  ţi-o  poţi  încălţa  în  picioare  când  nu  vrei  să-ţi 
laşi  propria-ţi  urmă...  Toţi  vrăjitorii  din  Khondvana 
întrebuinţează  şiretlicul  acesta  ca  să  terorizeze  popu¬ 
laţiile  superstiţioase!... 
—  Despre  asta  voiai  tu  să  vorbeşti  Nihal  Singh, 
când  învinuiai  pe  majordom? 
-—  Despre  asta  şi  despre  altele,  sahib,  răspunse 
servitorul.  D i n  capul  locului  Aii  şi  cu  mine  am  nu¬ 
trit  bănueli  împotriva  intendentului  tău... 
Am  căutat  şi  noi,  am  făcut  şi  noi  ancheta  noastră. 
Află  aşadar  că  în  noaptea  cea  grozavă,  ţie  şi  fiicei 
tale  vi  s'a  dat  o  băutură  adormitoare.  Apoi  s'a  s㬠
vârşit  fapta  mârşavă  uneltită  mai  de  mult...  Tot  ce  ţi-a 

107 
spus  intendentu l  despre  monstru  era  minciună...  Nu 
s'a  întâlnit  cu  el  în  pădure...  Aii,  care  1-a  urmărit 
multă  vreme,  ştia  lucrul  acesta.  In  timp  ce  tu  credeai 
că  el  se  luptă  şi  se  jertfeşte  pentru  tine,  el  târa  pe 
fiica  ta  spre  peşteră,  după  ce  o  răpise  în  timp  ce  el 
era  de  pază  şi  o  ţinuse  ascunsă  leşinată  aici  prin 
apropiere.  Mai  apoi  i-am  găsit  urmele...  El  a  tras 
asupra  poliţistului;  el  a  a r u n c a t  în  tufiş  pergamen¬ 
tul  pe  care  silise  pe  fiica  ta  să-1  scrie;  el  a  lăsat,  fu¬ 
rios  că  planul  lui  mârşav  nu  izbutea,  stofa  însân¬ 
gerată  la  rădăcina  copacului!...  Şi  am  mai  găsit  o 
dovadă.  Vixen,  căţeaua  b ă t r â n ă  care-ţi  spusese  el 
că  a  fost  sfâşiată  de  monstru... 
—  Ei? 
—  Am  desgropat-o!...  N'are  nicio  rană...  A  fost 
otrăvită... 
—  Ce  mişelie!...  D a r  ce  să-1  fi  î m p i n s  pe  el  să  com¬ 
bine  această  crimă  infernală?... 
—  Iţi  râvnea  averea,  sahib,  şi  nutrea  faţă  de  co¬ 
pila  ta  o  dragoste  ticăloasă... 
—  Dece  n'aţi  vorbit  dinainte? 
—  Nu  ştiam  tot  adevărul...  Şi  apoi,  ne  era  frică  de 
omul  acesta...  Izbutise  să  ne  î n c h i d ă  gura  cu  tot  felul 
de  a m e n i n ţ ă r i .  Nu  ştii  că  în  timpul  din  urmă,  ca  să 
se  răzbune  pe  Abdul-Daud,  care-1  ameninţase  că-1  va 
denunţa,  a  bătut  cu  vergile  pe  copilaşul  lui  Daud? 
P e n t r u  asta  şi  încă  p e n t r u  multe  altele  1-a  ucis  p㬠
durarul!... 
—  Pedeapsă  dreaptă  p e n t r u  un  asemenea  crimi¬ 
nal!...  Acuma  văd,  văd  tot  adevărul!...  Totul  e  lim¬ 
p e d e ! 
Tânărul,  sprijinit  de  Nihal  Singh  se  duse  să  p u n ă 
bine  ciudatul  lui  trofeu.  Sir  Hedley  rămase  singur  cu 
t â n ă r a  fată. 
Rămăsese  tăcut  şi-şi  privea  copila  pe  furiş,  ca  şi 
cum  ar  fi  şovăit  să  vorbească. 
Insfârşit  oftă: 

108 
—  Ah!  Elsie!  cum  rie  m'am  lăsal  eu  uns  la  ochi 
de  nişte  trucuri  atât  de  grosolane?...  Ti-am  spus  eu 
în  ajunul  acestor  aventuri  grozave:  nu  mai  sunt  de¬ 
cât  un  bătrân  măcinat  de  vârsta  lui,  nu  mai  sunt 
bun  de  nimic!...  Cine  are  să  mă  'nlocuiască  acum?... 
Tânăra  fată  nu  răspunse...  Bătrânului  i  se  păru  c'o 
vedea  zâmbind,  în  timp  ce  pe  frunte  îi  apărea  o 
uşoară  roşeaţă... 
Lui  sir  Hedley  îi  ardea  pe  buze  o  întrebare...  Dar 
nu  îndrăznea  să  şi-o  exprime...  O  luă  pe  ocolite: 
—  Văd  că  presimţirea  ta  nu  te  înşela...  Micul  săl¬ 
batec  ţi-e  devotat  cu  trup  şi  suflet... 
—  Ksoro  nu  mi-e  devotat  numai  mie,  bolborosi 
fata...  Lui  Mr.  G r a h a m  la  fel... 
—  De  fapt,  dece-1  ţinea  pe  lângă  el? 
—  Nu  ştiu...  Cred  că-1  ajuta  la  vânatul  fiarelor... 
—  Dece  roşeşti,  micuţă  Elsie? 
—  Şi  apoi...  Mr.  G r a h a m  ii  cerea  să-i  aducă  veşti 
dela  bungaiow...  Şi  Ksoro...  ca  să  se  p u n ă  bine  pe 
lângă  el...  îi  vorbea  de  tine...  de  mine... 
—  A!  zău?  Ştii  asta?...  şi  nu  eşti  furioasă  că  acest 
Mr.  Graham,  care  ţi-e  aşa  de  nesuferit,  se  preocupa 
atât  de  îndeaproape  de  tine?... 
—  Ah!  t a t a !  exclamă  tânăra  fată  î n t r ' o  izbucnire 
de  emoţie,  dac'ai  şti  ce  viteaz,  ce  generos,  ce  plin 
de  nobleţă  şi  de  bunătate  a  fost... 
—  Cine?  Ksoro? 
—  Ştii  prea  bine  de  cine  vorbesc,  tată!...  Dacă 
l-ai  fi  văzut  luptând  pentru  mine,  punându-şi  viaţa 
in  primejdie... 
—  Atunci  vasăzică?  presimţirea  ta? 
—  Nu  mai  există!  Mă  înşelasem  prosteşte.  Mr. 
G r a h a m  era  vrednic  de  toată  dragostea  pe  care 
erai  gata  să  i-o  dăruieşti... 
— D a r  tu,  ce  crezi  despre  el,  acum? 
Ea  nu  răspunse.  Harold  G r a h a m  se  întorcea. 

109 
*—  H a i !  m u r m u r ă  surâzând  sir  Hedley...  Harold 
Graham,  fiul  meu,  e  timpul  să-mi  iei  locul... 
—  Ce  vrei  să  spui,  Sir? 
O  privire  a  fetei  îi  explică  mai  bine  decât  loate 
vorbele  din  lume  ceeace  nu  îndrăznea  el  să  înţe­
leagă...  Dar  această  nouă  emoţie,  după  toate  încer¬ 
cările  prin  care  trecuse,  fu  prea  mult  pentru  el,  tre¬ 
bui  ca  tânăra  lui  logodnică,  să-i  p r i n d ă  surâzătoare 
în  braţele  ei  ca  să-1  împiedice  să  cadă. 
—  Când  mă  gândesc,  miss  Elsie,  murmură  el,  că, 
dacă  nu  m'ai  fi  descurajat  acum  o  lună,  prin  crudul 
d-tale  răspuns,  niciodată  nu  m'aş  fi  gândit  să  mă 
duc  să-mi  ascund  durerea  în  junglă,  la  poalele  mun¬ 
ţilor... 
-  Şi  atunci? 
—  Şi  atunci,  nimic  din  toate  acestea  nu  s'ar  fi  'n 
tâmplat!...  Nu  te-aş  fi  putut  salva,  nu  te-aş  fi  putut 
reda  tatălui  d-tale...  Şi  atunci  ce  s'ar  fi  ales  de  d-ta?... 
—  Nu  te  mai  gândi  Ia  asta,  spuse  fata...  Totul  s'a 
sfârşit,  de  vreme  ce  m'ai  smuls  din  mâinile  ban¬ 
ditului!... 
—  Poţi  spune  din  ghiarele  monstrului,  spuse  sir 
Hedley,  care  se  vede  că  ţinea  morţiş  să  fie  la  mij¬ 
loc  un  monstru... 

—  S F Â R Ş I T  — 

110 
ATENŢIUNE! 
NUMĂUL  2  AL  „ A V E N T U R I I " 
rezervă  publicului  cititor  o  mare  surpriză 
Vapoare  de  război  pe  dunele  de  ni­
sip  ale  pustiului  Sahara  ?!... 
De  necrezut!  Şi  totuş...  o  clipă  dentârziere  —  şi 
acest  plan  fantastic  ar'  fi  fost  realizat  de  o  femeie 
misterioasă  cu  ochi  de  ametist,  —  Geniu  al  Răului 
eu  chip  îngeresc.  A m ă n u n t e  şi  destăinuiri  senzaţio­
nale  găsiţi  in  r o m a n u l  nostru  u r m ă t o r 
„ A M I R A L U L  N I S I P U R I L O R " 
în  care  o  inimoasă  si  fermecătoare  pereche  de  în¬ 
drăgostiţi,  biruind  n e n u m ă r a t e  primejdii,  a  salvat 
F r a n ţ a  'de  un  dezastru  şi  a  împiedicat  d e z l ă n ţ u i r e ^ 
u n u i  nou  război  mondial. 
R e p r o d u c e m  din  „Amiralul  Nisipurilor"  uit  sem 
nificatio  fragment: 

...Coloriistul  trecu  în  curtea  din  dosul  cafenelei  ara¬ 


be,  străbătu  o  galerie,  se  opri  în  faţa  u n e i  uşi  şi 
bătu. 
—  I n t r ă !  răspunse  un  glas  de  femeie. 
In  camera  mobilată  în,  stil  european  cu  un  lux 
neaşteptat  pentru  casa  u n u i  cafegiu  de  m â n a  treia 
din  Tunis,  o  t â n ă r ă  femeie  bătea  lai  maşină  cu  m a r * 
iuţeală  textul  u n u i  raport. 
Necunoscuta  era  într'adevăr  foarte  frumoasă.  Ova¬ 
lul  admirabil  al  feţei  ei,  î n c a d r a t  de  un  păr  negru  şi 
bogat,  exprima  energie  şi  autoritate.  Avea  nişte  ochi 
mari  şi  stranii,  asemeni  unui  giuvaer  rar  şi  preţios. 
Ochi  viorii,  ochi  de  ametist.  a  căror  strălucire  lim¬ 
pede  turbura. 
—  Haide,  vorbeşte,  Sampieri,  spuse  ea  cu  vocea  po-
truncitoare  a  unui  şef. 
111 
—  Am  găsit  pe  Benito,  unchiul  şi  tutorele  Mtadda-
lenei  şi  I-am  cumpărat.  Va  face  tot  ce-i  veţi  ordona, 
d o a m n ă . 
—  Atunci  iată  ce-ani  Iiotărît.  Ştii  că  am  nevoi  .b 
anumite  hârtii  şi  planuri  care  se  află-"  j  posesia 
d-nei  Prouvayre,  văduva  generalului,  fi  naşa  Madda-
lenei.  P e n t r u  a  intra  în  graţiile  ei.  voi  trece  drept 
soţia  lui  Benito.  Şi  pemtruca  lucrul  să  nu  dea  de 
bănuit,  de  astăseară  înainte  sunt  Naida  ben  Naid, 
soţia  şeicului  Naid  ben  Mohamed.  Poţi  fi  sigur  că 
nimeni  nu  mă  va  putea  deosebi  de  o  Berberă  ade-  \ 
vărată... 

CITIŢI  LA  13  MAI  „AMIRALUL  N I S I P U R I L O R " 

R e c o m a n d a m  c i t i t o r i l o r 
n o ş t r i  s p l e n d i d a 
c o l e c ţ i e  i e f t i n ă 

R O M A N E L E 

C A P T I V A N T E " 

(  1  5  L E I . . .  260  - 2 8 0  pagini  1 


c a r e  e s t e  ş i  r ă m â n e  n e î n t r e c u t ă ! 
I a t ă  c â t e v a  din  u l t i m e l e  s a l o  r o m a n e : 
A V E N T U R I E R A  d e  J a c k  L o n d o n . 
O  F E M E I E  I N F E R N A L A  de  Ag.  C h r i s t i e . 
I N V I T A Ţ I I  M  O  R T U L U I  d e  A L  C o l t c r . 
D U B L A  '  CRIMA  D I N  F O R T I F I C A Ţ I I L E 
F R A N Ţ E I  d e  P i e r r e  N o r d . 
ALARMĂ  P E S T E  O C E A N E  d c  M .  L e  vel. 
In  Nr.  u r m ă t o r  : 
S P I O A N A  I N  S P A N I A 
—  La  toţi  c b i o ş c a r i i  şi  librarii  — 

112  ] 
„ A V E N T U R A " 
R o m a n e  d e  a c ţ i u n e  ş i  p a s i u n e 

H E R V E  D E  P E S L O U A N 
•  •  • 

AMIRALUL 
NISIPURILOR 
Traducere  de 
MĂRIA  ANDREESCU 

E D I T U R A  . .  A D E V E R U L "  S .  A . 
H E R V E  D E  P E S L O U  A N 

AMIRALUL NISIPURILOR 
P A R T E A  I - a 

M I S T E R I O A S A  N A I D A 

C A P I T O L U L  1 

U N  T R I O  C A M  D E O C H I A T 

—  P i e t r o  ! 
C h e m a r e a  c e  r ă s u n a  î n  a e r u l  g r e o i  a l  a -
m i e z i i  f ă c u  p e  c â ţ i v a  a r a b i  c a r e  t â r g u i a u 
c u r m a l e  ş i  s m o c h i n e  î n  j u r u l  m o s c h e i e i  d i n 
T u n i s ,  s ă  s e  î n t o a r c ă .  I n  m i j l o c u l  s t r ă z i i ,  \u\ 
o m  v o i n i c ,  c u  c a s c a  c o l o n i a l ă  d a t ă  p e  c e a f a , 
c u  m â i n i l e  ' n  ş o l d u r i  ş i  c u  c a p u l  s u s ,  c u  î n ­
f ă ţ i ş a r e a  a s p r ă  a  c o l o n i s t u l u i  c a r e  s'a  călit 
l u p t â n d  î m p o t r i v a  b a n d e l o r  d e  j e f u i t o r i  ş i 
v â n â n d  f i a r e l e  s ă l b a t i c e  a l e  d e ş e r t u l u i ,  îşi  r e ­
p e t ă  s t r i g ă t u l :  _  P i e t r o ! 
C u r i o ş i i  s e  î n t o a r s e r ă  d e  a s t ă d a t ă  d e a b i n e -

lea.  c ă u t â n d  p e  cel  s t r i g a t .  S u b  b o l t a  d i n  f a ţ a 
m o s c h c i e i ,  z ă r i r ă  p e  u n  alt  i n d i v i d  c o b o r î n d 
s p r e  s t r a d a  S i t e i ,  c a r e  d u c e  l a  b a z a r .  B u i m ă ­
cit  p r o b a b i l  d e  z a r v a  ş i  f o r f o t a  i n d i g e n i l o r , 
d i n  j u r u l  l u i ,  h a b a r  n ' a v e a  c ă  f u s e s e  c h e m a i . 
D a r  u n  b ă e ţ a ş  d e s c u l ţ  î l  t r a s e  d e  h a i n ă  î n  n ă ­
d e j d e a  u n u i  b a c ş i ş ,  s p u n â n d u - i  î n c e t :  —  S i d i , 
t e  c h e a m ă  u n  sidi... 
N e c u n o s c u t u l  s e  î n t o a r s e  a t u n c i ,  p u ş e  m â n a 
s t r e a ş i n ă  l a  o c h i  ş i  s c o r m o n i  b ă n u i t o r  c u  p r i ­
v i r e a  m u l ţ i m e a . 
—  P i e t r o ,  s e  a u z i  p e n t r u  a  t r e i a  o a r ă .  D e 
a s t ă d a t ă  P i e t r o  z ă r i  p e  c o l o n i s t  s t â n d  n e m i ş ­
c a t  î n  a c e l a ş  l o c  c a  ş i  m a i  î n a i n t e . 
Se  a p r o p i e  şi-i  î n t i n s e  m â n a :  —  Per  la  maci-
dona,  d-ta  e r a i ,  sdgnor  S a m p i e r i ? 
—  D a r  c i n e  v r o i a i  s ă  f i e ?  s p u s e  c e l ă l a l t  i a r 
g u r a  l u i  ş t i r b ă  s e  î n t r e d e s c h i s e  î n t r ' u n  r â s 
p r i e t e n o s ,  î n  t i m p  c e  b u z a  d e  j o s  i  s e  p i e r d e a 
î n  s t u f o a s a - i  b a r b ă  r o ş i e .  F i r e ş t e  c ă  e u  s u n t . 
Ş i  p e t r e c â n d u - ş i  b r a ţ u l  p e  d u p ă  a l  n o u l u i  so­
sit,  p l e c a r ă  î m p r e u n ă . 
—  N u  te-ai  î n g r ă ş a t ,  s p u s e  c o l o n i s t u l  c ă t r e 
P i e t r o  c u  o a r e - c a r e  i r o n i e . 
Ş i  e r a  a d e v ă r a t .  S a m p i e r i  m a i  e r a  e l  t r e a -
c ă - m e a r g ă  î m b r ă c a t  a p r o a p e  c a  toţi  c o l o n i ş t i i , 
c u  o  c ă m a ş ă  d e  p â n z ă  c u  b u z u n a r e ,  p a n t a l o n i 
s c u r ţ i  u z a ţ i  ş i  m u r d a r i ,  c i z m e  m o i ,  d a r  P i c t i o 
e r a  î n t r ' u n  h a l  f ă r ' d e  h a l .  N i ş t e  p a n t a l o n i  d e 
c a t i f e a  v ă r g a t ă ,  c ă r e i a  d e  r o a s ă  c e  e r a  i  s e 
v e d e a  ţ e s ă t u a  d e  d e d e s u b t ,  o  c ă m a ş ă  v e c h e 
k a k i  d e  m o d e l  a m e r i c a n  ş i  u n  ş n u r  ce-i  ţ i n e a 
l o c  d e  c r a v a t ă ,  a l c ă t u i a u  m a i  t o a t ă  t o a l e t a 
l u i . 
N i ş t e  p a n t o f i  d e  p â n z ă  a  c ă r o r  t a l p ă  d e 
s f o a r ă  î m p l e t i t ă  î n c e p u s e  s ă  s e  d e s t r a m e  î i  a -
c o p e r c a u  p i c i o a r e l e  ş i  î n  c a p  p u r t a  u n  b a s c 
s l i n o s ,  c a r e  a b i a  î i  p u t e a  c u p r i n d e  d e  b i n e ,  d ^ 
r ă u ,  p ă r u l  n e g r u  ş i  b u c l a t . 
P i e t r o  s e  s c u z ă  c u m  p u t u : 
—  A d e v ă r a t ,  s i g n o r  S a m p i c r i ,  d a r  n u  e  v i n a 
m e a .  Ş t i i  b i n e  c ă  n u - i  u ş o r  d e  g ă s i t  d e  l u c r u 
p e  v r e m e a  a s t a  d e  ş o m a j . 
—  Ş i  u n d e  p u i  c ă  t u  a i  a v u t  t o t d e a u n a  c â t e 
u n  f i r  d e  p ă r  i n  p o d u l  p a l m e l o r ;  d i m i n e a ţ a 
ş i  s e a r a  l e  î m p l e t e ş t i  c u  g r i j ă  î m p r e u n ă  ş i  d e , 
a s i a  t e  c a m  s t i n g h e r e ş t e  l a  l u c r u ,  h a i ? 
—  R â z i ,  s i g n o r  S a m p i c r i ,  s p u s e  c e l ă l a l t 
p ă l i n d  ş i  c ă u t â n d  s ă  s e  e l i b e r e z e  d i n  s i r â n -
s o a r e a  i t a l i a n u l u i .  D a r  t e  a s i g u r  c ă  v i a t a  c 
f o a r t e  g r e a . 
S i g n o r  S a m p i e r i  î ş i  c o n t i n u ă  d r u m u l ,  t o t 
ţ i n â n d  d e  b r a ţ  p e  P i e t r o ,  ş i  a j u n s e  l a  s t r a d a 
Z i t u n a . 
—  H a i  s'o  l u ă m  p e  a i c i .  A ş  a v e a  p o a t e  să-ţi 
p r o p u n  c e v a .  D a c ă  p r i m e ş t i . . . 
—  D e  c e  n ' a ş  p r i m i ? 
—  P e n t r u c ă  s u n t  u n e l e  r i s c u r i .  D a r  Jtu  t r e -
b u e  c ă  e ş t i  î n v ă ţ a t  c u  d ' a l  d e  a s t e a .  C ă  d o a r 
n u  t r e c i  d r e p t  c h i a r  a ş a  d e  n a i v ,  P i e t r o . 
—  P ă i . . .  Ş i  z i  e  r o s t  d e  n i s c a i v a  î m p u ş c ă ­
t u r i ? 
—  Ş i  d e  î m p u ş c ă t u r i  s i  l o v i t u r i  d e  c u ţ i t . 
—  A ,  s p u s e  P i e t r o ,  f ă r ă  n i c i  u n  fel  d e  e n ­
t u z i a s m .  Ş i  c r e z i  t o t u ş  c ă  a m  s'o  s c o t  l a  c a p ă t ? 
—  P ă i  d e ,  ş t i u  ş i  e u ,  r ă s p u n s e  c e l ă l a l t  r i d i ­
c â n d  d i n  u m e r i . 
—  S e  p l ă t e ş t e  b i n e  î n c a l ţ e ? 
—  D a  s e  p l ă t e ş t e  b i n e .  P â n ă  î n  t r e i  l u n i  d e 
z i l e  p o ţ i  f i  î n d e a j u n s  d e  b o g a t  c a  s ă  t e  î n t o r c i 
î n  I t a l i a  c u  c e l  p u ţ i n  50.000  d e  l i r e . 
O c h i i  n e g r i  a i  l u i  P i e t r o  s t r ă l u c e a u  c a  n i ş t e 
m ă r g e l e ;  t r e s ă r i :  —  T r e b u e  s ă  o m o r  p e  ci­
n e v a ? 
S a m p i c r i  i z b u c n i  î n  r â s .  —  N u ,  n u  t r c b u e 
s ă  o m o r i  p e  n i m e n i . . .  C e l  p u ţ i n  d e o c a m d a t ă . 
—  A ,  ş i  a t u n c i  c u  c e  t e  p o t  s e r v i ? 
—  C u  a l t c e v a .  D a r  h a i d e  o m u l e ,  m e r g i  o d a ­
t ă .  P a r ' c ă  ţ i  s ' a r  l i p i  p i e t r e l e  u l i ţ e l o r  d e  t a l p ă . 
-  V e z i  c ă  a ş  v r e a  s ă  p r i c e p . . . 
—  T o a t e  l a  v r e m e a  l o r .  M u l î u m e ş t e - t e  s ă 
a s c u l ţ i  şi,  d a c ă  v e i  p r i m i ,  s ă  t e  s u p u i . . . 
—  P e n t r u  d - t a  a m  s ă  l u c r e z ,  s i g n o r  S a m -
p i e r i ? 
—  P o a t e .  P e n t r u  m i n e  ş i  p e n t r u  a l ţ i i . . . 
—  B i n e ,  d a r  p e n t r u  c i n e  a n u m e ? . . . 
—  H a i d e ,  s f â r ş e ş t e .  Ş i  S a m p i e r i  s t r â n s e  m a i 
p u t e r n i c  b r a ţ u l  l u i  P i e t r o ,  c a r e  s c o a s e  u n  ţi­
p ă t  d e  d u r e r e . 
—  O ,  m ă  d o a r e . 
—  T o t  m a i  s i m ţ i  r a n a  p e  c a r e  o  a i  d e l n 
g l o n t e l e  p e  c a r e  ţ i  l - a m  t r â n t i t  î n  z i u a  c â n d 
d ă d e a i  t â r c o a l e  p u ţ i n  c a m  p r e a  d e - a p r o a p e 
c a s e i  m e l e  d i n  E r y t r e a ? 
—  S ă  n u  v o r b i m  d e s p r e  a s t a . . . 
—  B a  d i m p o t r i v ă ,  s ă  v o r b i m .  C u m  s e  f a c e 
c ă  e ş t i  a c u m  l a  T u n i s ?  P e  c â t e  ş t i a m ,  c r a i 
e x p u l z a t .  N ' a i  f ă c u t  t r e i  a n i  d e  p u ş c ă r i e  î n 
î n c h i s o r i l e  A l t e ţ e i  S a l e  B e y - u l u i ? 
—  H m . . . 
—  Ş i  a p o i ,  p a r ' c ă - m i  m a i  a m i n t e s c ,  c ă  a i 
a v u t  ş i  î n  F r a n ţ a  c â t e v a  b u c l u c u r i ? 
—  A ş a  v o r b e s c  g u r i l e  r e l e ,  m ă r t u r i s i  P i e t r o . 
D a r  o m u l  n u  t r e b u e  s ă  c r e a z ă  t o t  c e  s e  s p u n e . 
—  N u .  D a r  t r e b u e  s ă  s p u i e  t o t  c e  s e  c r e d e . 
Ş i  d e o a r e c e  I t a l i a  ţi-e  î n c h i s ă  ş i  ţ i e  ş i  s t i m a ­
b i l u l u i  t ă u  t a t ă ,  d e o a r e c e  F r a n ţ a  n u - ţ i  c o n v i ­
n e  ş i  ş e d e r e a  î n  A f r i c a  n u  e  s ă n ă t o a s ă  p e n t r u 
t i n e ,  z ă u  n u  ş t i u  u n d e  t e - a i  p u t e a  d u c e . 
Z â m b e t u l  s c h i ţ a t  d e  P i e t r o  a d u c e a  m a i  d e ­
g r a b ă  a  s t r â m b ă t u r ă . 
—  E i ,  p a r ' c ă  d e s p r e  d-ta,  s i g n o r  S a m p i e r i , 
n u  s e  v o r b e ş t e  că... 
—  C e ?  Să  faci  î)inc  să  t a c i .  Aici  s u n t  Olivie-
r o  S a m p i e r i ,  n e g u s t o r  d i n  N a l u t ,  d i n  T r i p o l i -
t a n i a .  S u n t  c u n o s c u t ,  m ă  b u c u r  d e  o  r e p u t a ţ i e 
b u n ă ;  ce  a  fost,  a  fost. 
—  P ă i  a s t a  s p u n e a m  ş i  e u . 
—  D e p a r t e  g r i v a  d e  i e p u r e ,  a m i c e . . .  r ă s ­
p u n s e  c e l ă l a l t ,  f ă r ă  s ă  s e  o f e n s e z e  d e  s u b î n ţ e ­
l e s u r i l e  t o v a r ă ş u l u i .  D e o s e b i r e a  e  c ă  e u  a m 
p e  j u d e c ă t o r i  î n  b u z u n a r  p e  c â n d  t u  n u  a i  o 
l e ţ c a i c . 
—  A s t a  c h i a r  că  e  a ş a . 
—  De  f a p t ,  ce  e  cu  v e n e r a b i l u l  t ă u  p ă r i n t e ? 
U n d e  e ? 
—  L a  T u n i s . 
—  A ,  c a r e  v a  s ă  z i c ă  a i  v e n i t  s ă  r e s p i r i 
a e r u l  d i n  p a t r i e .  A i ?  I d i o t u l e . . .  î n t o a r c e r e a 
f i u l u i  r i s i p i t o r ,  n u  alta...  T a r e  m ă  t e m  n u m a i 
c ă  v i ţ e l u l  cel  g r a s  a  r ă m a s  n e t ă i a t .  H a i  s ă  i n ­
t r ă m  a i c i . 
S a m p i e r i  î m p i n s e  p e  P i e t r o  î n t r ' o  c a f e n e a 
a r a b ă ,  î n  c a r e  t r e i  i n d i g e n i  s t ă t e a u  l a  t a i f a s 
s o r b i n d u - ş i  t r e i  p ă h ă r e l e  d e  c e a i  c u  m e n t ă . 
S e  a ş e z a r ă  t u r c e ş t e  î n t r ' u n  c o l i ;  S a m p i e r i 
c h e m ă  p e  c a f e g i u  şi-i  ş o p t i  c e v a  l a  u r e c h e . 
A d a o g ă  a p o i  c u  g l a s  t a r e :  Ş i  s ă  f i m  l ă s a ţ i  î n 
p a c e .  T r a g e  o b l o a n e l e  ş i  d ă  a f a r ă  p e  toii  a c e ş t i 
p i e r d e - v a r ă . 
—  B i n e ,  sidi,  s p u s e  c a f e g i u l  cu  o  p l e c ă c i u ­
n e .  E x e c u t ă  o r d i n u l .  P e s t e  o  c l i p ă  c a f e n e a u a 
e r a  g o a l ă .  S i g n o r  S a m p i e r i  f l u e r ă  s a t i s f ă c u t , 
c o m a n d ă  d o u ă  p a h a r e  c u  c e a i  d e  m e n t ă  ş i 
r e c o m a n d ă  î n c ă o d a t ă  p a t r o n u l u i  s ă  a i b e  g r i j e 
s ă  n u  fie  t u r b u r a ţ i  d e  n i m e n i . 
—  O  ţ i g a r ă ,  P i e t r o ? 
—  C u  p l ă c e r e ,  s i g n o r  S a m p i e r i . 

Cei  d o i  b ă r b a ţ i ,  c o l o n i s t u l  ş i  a d o l e s c e n t u l , 
c ă c i  P i e t r o  s ă  tot  f i  a v u t  20-22  d e  a n i ,  îşi  a p r i n ­
s e r ă  ţ i g ă r i l e  ş i  r ă m a s e r ă  o  c l i p ă  î n  t ă c e r e . 
A p o i  d u p ă  ce-şi  a s t â m p ă r a s e r ă  s e t e a ,  s i g n o r 
S a m p i c r i ,  r e l u ă  c o n v e r s a ţ i a : 
—  C a r e v a s ă z i c ă ,  tu  ce  c r e z i ? 
—  D e s p r e  c e ? 
—  D e s p r e  c e e a c e - l i  p r o p u n . 
—  A d i c ă ?  '  _ 
C o l o n i s t u l  lovi  c u  p u m n u l  î n  t a v a  d e  a r a ­
m ă  p u s ă  î n  f a ţ a  l u i  p e  o  m a s ă  j o a s ă .  —  D r a c e , 
a u z i  v o r b ă ,  s ă  i n t r i  î n  s e r v i c i u l  m e u ! 
—  D r e p t  c e ? 
—  D r e p t  ce-oi  v r e a  eu...  P u ş l a m a u a  a i a  b ă ­
t r â n ă  d e  t a i c ă - t ă u  î n c ă  n ' a  d a t  o r t u l  p o p i i  n-u-i 
a ş a ?  A m  n e v o i e  d e  voi  doi... 
—  D a r . . . 
—  T a c i  d i n  g u r ă .  A m  e u  a c  d e  c o j o c u l  vos­
t r u :  v ă  b a g  l a  r ă c o a r e  o r i c â n d  v r e a u .  A s a s i n i i 
b i e t u l u i  O m a r  B e n  A h m e d ,  A l l a h  să-i  p ă ­
z e a s c ă  s u f l e t u l ,  î n c ă  n ' a u  fost  g ă s i ţ i  p â n ă  î n 
z i u a  d e  a z i . 
T â n ă r u l  p ă l i  i a r .  —  T e  r o g .  s i g n o r  S a m p i e r i , 
n u  ţ i p a  a ş a . 
—  I d i o t  ce  eşti.  N ' a i  î n ţ e l e s  că  Aii  e  s u r d ? 
A u z i n d u - ş i  n u m e l e ,  c a f e g i u l  c a r e  s t ă t e a  în­
t o r s  c u  s p a t e l e  l a  cei  d o i  c l i e n ţ i ,  î n t o a r s e  s p r e 
e i  c h i p u l  l u i  v e ş n i c  r â z ă t o r ,  f ă c u  o  p l e c ă c i u n e 
ş i  a p o i  îşi  f ă c u  d i n  n o u  d e  l u c r u  l a  o b l o a n e . 
P i e t r o  s c o a s e  u n  o f t a t  ş i  b ă g ă  m â n a  ' n  b u ­
z u n a r .  D a r  c e l ă l a l t  p r i n s e  d e  v e s t e  şi-1  a p u c ă 
d e  b r a ţ . 
—  A  n u ,  p u ş t i u l e ,  a s t a  n u .  C u  m i n e  n u 
m e r g e .  I a  d ă - m i  j u c ă r i c a . 
S m u n c i  m â n a  t â n ă r u l u i  d i n  b u z u n a r  ş i  u n 
c u ţ i t  d i n  a c e l e a  c a r e  s e  î n c h i d  c ă z u  p e  c o v o r . 
S i g n o r  S a m p i e r i  î l  r i d i c ă . 

—  B r a v o .  Ţi-e  f r i c ă  s ă  n u  t e  a t a c e  c a r e v a . 
Ţ i n e  m i n t e  o d a t ă  p e n t r u  t o t d e a u n a ,  c ă  d e  a r 
f i  s ă  m o r  î n  a s t ă  s e a r ă ,  p â n ă  î n t r ' o  s ă p t ă m â n ă 
t u  ş i  t a t ă l  t ă u  v e ţ i  f i  s p â n z u r a ţ i .  D ă d u  d u ş c ă 
p a h a r u l  ş i  m o r m ă i :  —  Aii,  a d ă  o  s t i c l ă .  P a ­
h a r e l e  t a l e  s u n t  m a i  m i c i  d e c â t  o u ă l e  d e  p o ­
r u m b i ţ ă . . . 
D u p ă  c e  u m p l u  d i n  n o u  p a h a r e l e  o c h i u , 
S a m p i e r i  p u s e  m â n a  l u i  u r i a ş ă  c u  u n g h i i l e 
p ă t r a t e  p e  ş o l d u l  t o v a r ă ş u l u i :  —  V e r i ş o a r ă - t a , 
m i c a  M a d d a l c n a ,  e  t o t  c u  v o i ? 
P i e t r o  c l ă t i n ă  d i n  c a p :  —  N u  s i g n o r ,  e  î n 
F r a n ţ a . 
—  A t â t a  p a g u b ă .  Ş i  c e  f a c e  î n  F r a n ţ a ? 
—  N a ş a  ei,  s i g n o r a  P r o u v a y r e ,  ne-a  c e r u t  să 
o  d ă m  i n t e r n ă  la  o  m ă n ă s t i r e .  O,  s'a  f ă c u t 
d o m n i ş o a r ă ,  M a d d a l e n a . 
—  N u  m a i  s p u n e .  Ş i  e  m u l t  d e  c â n d  n ' a i 
m a i  v ă z u t - o ? 
—  F o a r t e  m u l t .  T a t a  a  v ă z u t - o  a n u l  t r e c u t . 
—  A ,  t a t ă l  t ă u  a v e a  n e v o i e  d e  b a n i ? 
—  N u  s i g n o r ,  d a r  t r e b u e  î n t o t d e a u n a  s ă 
p ă s t r ă m  b u n e l e  r e l a ţ i i  c u  cei  c e  n e  v o r  b i n e l e . 
—  Ce  profitor...  M'da... 
C o l o n i s t u l  p ă r u  s ă  stea  c â l ă v a  v r e m e  l a 
c h i b z u i a l ă ,  a p o i  s p u s e :  —  A s c u l t ă - m ă  b i n e . 
—  Da  s i g n o r . 
—  A i  s ă  t e  d u c i  l a  t a t ă l  t ă u ,  c h i a r  a c u m . 
Ai  să-i  s p u i  că-1  a ş t e p t  a c i .  Ai  să-i  r e p e ţ i  tot 
c e  ţ i - a m  s p u s .  A m  n e v o i e  d e  voi  doi...  ş i  d e 
M a d d a l c n a . . . 
—  D e  v e r i ş o a r ă - m e a ? . . .  D a r  n ' o  s ă  a d m i t ă 
n i c i o d a t ă . . . 
—  N i c i  n u  ştii  m ă c a r  ce-i  c e r .  Ş i  d e  f a p t  n i c i 
n ' a m  să-i  c e r  n i m i c .  T o t u s  a m  n e v o i e  d e  e a . 
A m  s ă  v ă  e x p l i c  d i s e a r ă  d e s p e  c e  e  v o r b a . 
—  Ş i  d a c ă  p a d r e  n u  v r e a  s ă  v i e ? 

S i g n o r  S a m p i e r i  r â n j i :  —  A t u n c i  a i  să-i 
s p u i  l u i  „ p a d r e "  a l  t ă u  să-şi  p ă z e a s c ă  p i e l e a . 
D a c ă  p â n ă  l a  o r a  8 ,  n u  v ' a ţ i  î n f i i n ţ a t  a m â n ­
d o i  a i c i ,  c u n o s c  c u  n i ş t e  o a m e n i  l a  p r e f e c t u ­
r ă ,  c a r e  a r  f i  î n c â n t a ţ i  s ă  ş t i e  î n  c e  fel  a  m u r i t 
O m a r  B e n  A h m e d . 
—  D a r . . . 
—  A j u n g e .  D e  t r e i  s ă p t ă m â n i  v ă  t o t  c a u t . 
A m  n o r o c u l  s ă  t e  g ă s e s c  î n  c l i p a  î n  c a r e  n i c i 
n u  m a i  s p e r a m . . .  Şi-ţi  î n c h i p u i  a c u m  c ă  a m  s ă 
m ă  p u n  d i n  n o u  p e  c ă u t a t ?  A m  n e v o i e  d e  v o i . 
—  F o a r t e  m u l ţ u m e s c . 
—  1  a c i  d i n  g u r ă .  T r e b u e  c ă  î n t r ' a d e v ă r  a m 
m a r e  n e v o i e  d e  v o i ,  p e n t r u  c a  s ă  m ă  a d r e s e z 
u n o r  t â l h a r i  c a  v o i  d o i .  D a c ă  p l a n u l  m e u  r e u ­
ş e ş t e ,  a i  50.000  d e  l i r e .  Ţ i - a m  s p u s - o .  50.00Î) 
p e n t r u  t i n e  ş i  50.000  p e n t r u  t a i c ă - t ă u .  A i  p r i ­
c e p u t ?  D e  a l t f e l  d u p ă  c e  t a t a  î ş i  v a  f i  l u a t 
p a r t e a ,  v e i  f i  l i b e r  s ă  i-o...  i e i  î n a p o i . ,  a s t a  t e 
p r i v e ş t e . . . 
—  O r i c u m . . .  o  s ă  m ă  î n t r e b e . . . 
—  N ' a r e  s ă  t e  î n t r e b e  a b s o l u t  n i m i c .  E ş t i 
t â n ă r ,  P i e t r o .  P a d r e  a l  t ă u ,  b ă t r â n u l  B c n i t o ,  e 
d e p r i n s  c u  d ' a l  d e  a s t e a .  N u  v a  f i  p r i m a  o a r ă 
c ă  l u c r ă m  î m p r e u n ă .  H a i  ş t e r g e - o .  A i  v e n i t ? 
Şi-1  î n g h i o n t i  p e  P i e t r o  s p r e  u ş ă . 

10 
C A P I T O L U L  2. 

F E M E I A  C U  O C H I I  D E  A M E T I S T 

D u p ă  p l e c a r e a  l u i  P i e t r o ,  colonistiil  m a i  ră­
m a s e  c â t e v a  m i n u t e  î n t i n s  p e  pernăl,  sorbind 
u n  u l t i m  p a h a r  d e  Jiqueur.  Apoi  c h e m ă  cafe-
g i u l : 
—  S t ă p â n a  e  a i c i ? 
— Da, sidi. 
-- Întreab'o dacă pot s'o văd. 
-- Bine, sidi. 
Ali  d i s p ă r u  d u p ă  o  d r a p e r i e .  S a m p i e r i  îşi 
trecu  p r i n  p ă r u l  ciufulit  un  p i e p t e n e  cu  o  co­
c h e t ă r i e  d e  c a r e  n u  l-ai  f i  p u t u t  c r e d e  î n  stare, 
a p o i  îşi  a r a n j a  c r a v a t a  şi-şi  şterse  p a n t a l o n i i 
d e  p r a f . 
—  D i v i n a  s t ă p â n ă  te  a ş t e a p t ă ,  sidi. 
—  I a c a  viu...  Ascultă,  ai  să  vezi  pe  o m u l  c a r e 
a  fost  a d i n e a o r i  aici,  î n a p o i n d u - s e  cu  î n c ă  u n u l 
m a i  b ă t r â n .  Ăla  e  t a t ă l  lui.  Ai  să-i  găzduieşti 
aici,  ai  să  le  d a i  de  m â n c a r e ,  d a c ă  le  e  f o a m e , 
de  b ă u t ,  d a c ă  le  e  sete.  Şi  m a i  a m e s t e c ă  alcool 
î n  v i n u l  lor.  A m  n e v o i e  s ă  fie  c u  chef.  I a r  d a c ă 
t e  î n t r e a b ă  ceva,  t u  s ă  t a c i  chitic.  N ' a i  v ă z u t , 
11 
n i c i  p e - a c o l o  n ' a i  t r e c u t .  L a s ă - l e  t o a t e  î n  sea­
m a  m e a . 
—  B i n e ,  s i d i . 
C o l o n i s t u l  r i d i c ă  d r a p e r i a ,  t r e c u  î n t r ' u n  co­
r i d o r  p r o a s p ă t  v ă r u i t ,  c a r e  d ă d e a  î n t r ' o  c u r t e 
i n t e r i o a r ă ,  r ă c o r o a s ă  ş i  p a r f u m a t ă ,  î n  c a r e 
m u r m u r a  o  f â n t â n ă  ţ â ş n i t o a r e  c a  i n  m a j o r i t a ­
t e a  c a s e l o r  a r a b e .  A c e a s t ă  g r ă d i n ă  î n  m i n i a t u ­
r ă ,  e r a  î n c o n j u r a t ă  d e  o  v a s t ă  g a l e r i e  a c o p e ­
r i t ă ,  î n  c a r e  d ă d e a  uşile  c a m e r e l o r .  T o t u l  e r a 
d e  o  c u r ă ţ e n i e  p e d a n t ă  c a r e  c o n t r a s t a  c u  p e r ­
nele  r u p t e  ş i  r o g o j i n i l e  p r ă f u i t e  d i n  c a f e n e a . 
S i g n o r  S a m p i e r i  s t r ă b ă t u  c u r t e a ,  c u l e s e  o 
b e g o n i a ,  îşi  r ă c o r i  m â i n i l e  î n  apa:  f â n t â n e i ,  ş i 
d u p ă  ce-şi  p u s e  f l o a r e a  l a  b u t o n i e r ă ,  s e  o p r i  î n 
f a ţ a  u n e i  u ş i  î n c h i s e  d i n  d o s u l  c ă r e i a  s e  a u z e a 
ţ ă c ă n i t u l  c a r a c t e r i s t i c  a l  m a ş i n c i  d e  s c r i s . 
î ş i  s c o a s e  cascai,  z â m b i  c â t  m a i  a m a b i l  ş i 
b ă t u  î n  u ş ă . 
—  I n t r ă ,  s e  a u z i  u n  g l a s  d e  f e m e i e . 
I n  c a m e r a  j n o b i l a t ă  î n  stil  e u r o p e a n  c u  u n 
l u x  n e a ş t e p t a t  p e n t r u  o  c a s ă  a r a b ă ,  fie  e a  c h i a r 
şi  'aşai  de  î n g r i j i t  ţ i n u t ă  ca  a c e a s t a ,  o  t â n ă r ă 
f e m e i e  b ă t e a  l a  m a ş i n ă  c u  o  m a r e  i u ţ e a l ă  tex­
t u l  u n u i  r a p o r t . 
—  D-ta  eşti  S a m p i e r i ?  îi  s p u s e  ea  f ă r ă  a  în­
t o a r c e  c a p u l . 
—  D a ,  d o a m n ă ,  eu  siunt. 
—  B i n e ,  a ş t e a p t ă  o  c l i p ă . 
C o l o n i s t u l  s e  s u p u s e ,  i a r  t â n ă r a  f e m e i e ,  d u ­
p ă  c e  t e r m i n ă  p a g i n a  ş i  m a i  c o r e c t ă  c u  c e r n e a ­
lă  o  g r e ş a l ă ,  se  î n t o a r s e  şi  s p u s e :  —  Te  a s c u l t . 
N e c u n o s c u t a  e r a  î n t r ' a d e v ă r  f o a r t e  f r u m o a ­
să.  O v a l u l  a d m i r a b i l  d e  p u r  a l  feţei  ei,  î n c a ­
d r a t  d e  u n  p ă r  n e g r u  ş i  b o g a t  s t r â n s  p e  c e a f ă 
î n t r ' u n  c o c  m a r e .  e x p r i m a  e n e r g i e  ş i  a u t o r i ­
t a t e .  B u z e l e  e i  s u b ţ i r i ,  m i c i ,  s t r â n s e ,  e r a u  d i n 
12 
acelea  c a r e  nu  se  d e s c h i d  n i c i o d a t ă  d e c â t  cu 
un  scop  a n u m e ,  ochii  ei  m a r i  şi  s t r a n i i  p r i ­
v e a u  p e  S a m p i e r i  d r e p t  i n  i a t ă ,  f ă r ă  şovăială. 
Colonistul  n u  p u t u  î n f r u n t a  a c e a s t ă  p r i v i r e , 
a  cărei  s t r ă l u c i r e  l i m p e d e  îl  t u r b u r a .  N e c u n o s ­
c u t a  a v e a  î n t r ' a d e v ă r  ochi  c i u d a ţ i  de  o  culoa­
r e  n e l ă m u r i t ă ,  a s e m e n i  i i n u i  g i i w a e r  p r e ţ i o s  ş i 
r a r .  Ochi  vioi,  ca  de  a m e t i s t .  I a r  p r i v i r e a  ei 
s t r a n i e  făcea  ş i  m a i  e n i g m a t i c  c h i p u l  acesta 
senin  ş i  d e  n e u i t i t . 
—  H a i d e ,  vorbeşte  S a m p i e r i . 
G l a s u l  ei  m u z i c a l  se  făcu  a s p r u ,  d u r ,  a u t o r i ­
tar.  E r a  glasul  u n u i  şef. 
S a m p i e r i  f ă c u  u n  pas,  î n t i n s e  m â n a  c a  s ă 
p r e z i n t e  o m a g i i l e  l u i  s t ă p â n e i  casei,  d a r  c a  n u 
v ă z u  s a u  n u  voi  s ă  v a d ă  gestul;  S a m p i e r i  păli 
s c r â ş n i n d  d i n  dinţi.  I n  cele  d i n  u r m ă ,  s p u s e 
î n c r u n t a t :  —  Am  găsit  o a m e n i i  de  c a r e  vă  vor­
b i s e m . 
—  Insfârşit. 
—  M'a  costat  s c u m p . 
—  Ţi  se  va  plăti. 
N e c u n o s c u t a  p u s e  a c c e n t u l  pe  se  cu  o  n u a n ­
ţă  de  respect,  i a r  S a m p i e r i ,  cu  o  l i c ă r i r e  de  sa­
tisfacţie  în  privire,  u r m ă : — V o r  fi  aci  diseară. 
N e p o a t a  e  în  F r a n ţ a . 
T â n ă r a  femeie  îşi  î n c r u c i ş a  m â i n i l e  fine  şi 
d i a f a n e  p e  g e n u n c h i .  Erai  î m b r ă c a t ă  c u  u n  fel 
d e  p i j a m a  d e  m ă t a s e ,  care-i  lăsa  b r a ţ e l e  goale, 
d â n d  m i ş c ă r i l o r  ei  o  nesfârşită  gra,ţie. 
—  D a c ă  n e p o a t a  e  în  F r a n ţ a ,  ce  să  fac  cu  a-
ceşti  doi  b ă r b a ţ i ? 
—  RTam  g â n d i t  că... 
—  Nu  e  t r e a b a  d-tale  să  gândeşti,  S a m p i e r i . 
T r e a b a  d-tale  e  să  execuţi.  Asta  e  tot.  Să  reve­
n i m  l a  c h e s t i u n e . 
S a m p i e r i  îşi  s t ă p â n i  m â n i a .  M'am  gândit,  to-
13 
tuşi,  c ă  a r  f i  b i n e  s ă  f a c e ţ i  c u n o ş t i n ţ ă  c u  ei.  D e 
n u  m ă  î n ş e l ,  d o a m n ă ,  v ă  i n t e r e s e a z ă  a n u m i t e 
h â r t i i  p e  c a r e  l e  d e ţ i n e  d - n a  P r o u v a y r e ,  n a ş a 
t i n e r e i  fete.  M a d d a l e n a  o  v e d e  d e s  p e  n a ş a  ei. 
P e  c â t  a m  î n ţ e l e s ,  îşi  v a  p e t r e c e  v a c a n ţ a  c h i a r 
l a  d â n s a ,  l a  G e r a r d m e r .  Aţi  p u t e a  d e c i  i n t r a  î n 
l e g ă t u r i  c u  e a . 
—  P r i n  c e  m i j l o a c e ?  Ştii  b i n e  c ă  n u  m i  s e 
p e r m i t e  s ă  f a c  uiz  d e  v i o l e n ţ ă . 
—  A d e v ă r a t .  D a r  B e n i t o  S a n l o r i o ,  t a t ă l  s a u 
m a i  b i n e  z i s  u n c h i u l  fetei,  t u t o r e l e  e i  l e g a l ,  a r 
p u t e a  s u b  u n  p r e t e x t  o a r e c a r e  s ă  f a c ă  o  v i z i t ă 
n e p o a t e i  l u i ,  p e  c a r e  n ' a  m a i  v ă z u t - o  d e  m a i 
b i n e  d e  u n  a n . 
—  Şi  a t u n c i ?  Crezi  că  i m b e c i l u l  a c e s t a  va  a-
v e a  î n d r ă z n e a l a  s ă  p u n ă  m â n a  p e  h â r t i i l e  c a r e 
n e  i n t e r e s e a z ă ? 
—  N i c i d e c u m ,  s p u s e  S a m p i e r i  c u  o  n u a n ţ ă 
d e  d i s p r e ţ .  D a r  B e n i t o  s'ajr  p u t e a  î n a p o i a  î n 
F r a n ţ a  cu  o  f e m e i e . . .  Cu  „ s o ţ i a "  l u i .  E  v ă d u v , 
a r e  n e v o i e  d e  b a n i  ş i  d a c ă  l - a m  f e r c h e z u i  n i ­
ţel,  a r  f i  u n  s o ţ  f o a r t e  p r e z e n t a b i l .  E  p ă c a t  c ă 
s'a  l ă s a t  r u i n a t  d e  p a t i m a  l u i  p e n t r u  j o c u r i l e 
d e  n o r o c .  P e  v r e m u r i  S a n t o r i o  e r a  c u n o s c u t  l a 
M i l a n o  c a  u n  b ă i a t  d e  f a m i l i e  b u n ă  ş i  c a  u n 
n e g u s t o r  c i n s t i t . 
—  A m  î n ţ e l e s .  î m i  p r o p u i  s ă  m ă  m ă r i t  î n  a -
p a r e n ţ ă  c u  a c e s t  B c n i t u ,  să-1  a d u c  î n  F r a n ţ a  ş i 
p r i n  e l  s ă  i n t r u  î n  g r a ţ i i l e  t i n e r e i  M a d d a l e n a 
si  a l e  n a ş e i  ei. 
—  D a .  doamnă»,  s p u s e  S a m p i e r i ,  cu  o  p l e c ă ­
c i u n e  a d â n c a . 
D u p ă  c â t e v a  c l i p e  d e  c h i b z u i r e ,  f r u m o a s a 
f e m e i e  r ă s p u n s e :  —  D a ,  a s t a  s ' a r  p u t e a  a r a n ­
j a .  D e  m u l t  l o c u e ş t e  l a  T u n i s  a c e s t  B e n i t o ? 
—  D e  ş a p t e  s a u  o p t  a n i .  d o a m n ă .  A  v e n i t  aci 

î n  u r n i a  u n o r  n e p l ă c e r i  d e  a f a c e r i . . .  s a u  m a i 
b i n e  z i s  î n  u r m a  u n o r  î n c u r c ă t u r i  c u  a u t o r i t ă ­
ţ i l e .  G u v e r n u l  i t a l i a n  p r e f e r ă  să-1  ş t i e  p e  a l t e 
m e l e a g u r i . . . 
—  V ' a ţ i  î n t â l n i t  p e  a c e l a ş  v a p o r ?  î n t r e b ă 
n e c u n o s c u t a  c u  u n  d i s p r e ţ  p l i n  d e  s e m e . ţ i e . 
—  D a ,  d o a m n ă .  N u m a i  c ă  d a c ă  e u  a ş  f i  a v u t 
a v e r e a  l u i  B e n i l o  S a n t o r i o ,  n ' a ş  f i  a s t ă z i  c o l o -
n i s t  l a  N a l u t ,  c i  c i n e  ş t i e ? . . .  p o a t e  p r i m - m i -
n i s t r u . 
—  S a u  o c n a ş  î n  S o m a l i a  i t a l i a n ă .  Ş t i m  n o i 
c â t e  p a r a l e  f a c i ,  s i g n o r  S a m p i e r i .  I a r  d a c ă 
d - t a  î ţ i  ţii  v i i t o r i i  c o m p l i c i  s u b  a m e n i n ţ a r e a 
u n e i  d e n u n ţ ă r i ,  n u  u i t a  c ă  a l ţ i i  t e  t i u  p e  d - t a 
l a  fel. 
S a m p i e r i  s e  î n c l i n ă  d i n  n o u ,  d a r  d e  a s t ă -
d a t ă  f ă r ă  s ă  r ă s p u n d ă .  T â n ă r a  f e m e i e  î i  î n ­
t o a r s e  s p a t e l e ,  îşi  a ş e z ă  h â r t i i l e  ş i  s e  s c u l ă . 
—  B i n e ,  s ' a  f ă c u t .  P r i m e s c  i d e i a  d - t a l e .  I a t ă 
u n  c e c .  I I  p o s t - d a t e z .  I i  v e i  î n c a s a  c â n d  v e i  f i 
î n  F r a n ţ a ,  d e c i  p e s t e  o p t  z i l e .  Ţ i n e .  Ş i  n e c u ­
n o s c u t a  î i  î n t i n s e  c u  d i s p r e ţ  h â r t i a  p e  c a r e 
îşi  p u s e s e  c h i a r  a t u n c i  i s c ă l i t u r a  e l e g a n t ă . 
S a m p i e r i  o  l u ă  ş i  o  b ă g ă  î n  p o r t o f e l . 
—  M u l ţ u m e s c  d o a m n ă . 
—  P o ţ i  p l e c a .  A ,  n u .  î n c ă  d o u ă  c u v i n t e .  M a i 
v e r o s i m i l  a r  f i  c a  a c e s t  B e n i t o ,  c a r e  l o c u e ş t e 
d e  m u l t  î n  T u n i s i a ,  s ă  s e  f i  c ă s ă t o r i t  c u  o  i n ­
d i g e n ă .  I i  p r e z i n ţ i  d e c i  d i s c a r ă  p e  N a i d a  b e n 
N a i d ,  f i i c a  ş e i c u h i i  N a î d  b e n  M o h a m e d . 
—  D v .  v e ţ i  fi  a c e a b t a  ? 
—  D a ,  c h i a r  e u  v o i  fi.  V o i  a v e a  c o s t u m u l 
c a r e  s e  c u v i n e .  A m  fost  c r e s c u t ă  î n  A l g e r i a ,  c u ­
n o s c  b i n e  F r a n ţ a  ş i  p o r t  l a  fel  d e  b i n e  c o s t u ­
m u l  a r a b  ş i  v e s t m i n t e l e  e u r o p e n e .  A s t a  e  t o t . 
—  M a i  a v e ţ i  ş i  a l t e  o r d i n e  s ă - m i  d a ţ i ? 
-  N u ,  n ' a m  a l t e  o r d i n e  d e  d a t ,  s p u s e  n e -
15 
c u n o s c u t a  c u  a c e i a ş  n u a n ţ ă  d e  d i s p r e ţ  î n  glas. 
S a m p i e r i  f ă c u  d i n  n o u  o  p l e c ă c i u n e ,  n e c u ­
n o s c u t a  d ă d u  u ş o r  d i n  c a p  şi-1  l ă s ă  să  p l e c e 
fără  să-i  m a i  a c o r d e  n i c i  o  p r i v i r e .  Agită  clo­
poţelul  şi  în  p r a g  să  ivi  o  b ă t r â n ă  t u n i s i a n ă , 
cai*e  î n c h i s e  uşa  d u p ă  S a m p i e r i . 
—  M'ai  strigat,  s t ă p â n ă ? 
—  D a .  Ai  să-mi  a d u c i  c o s t u m u l  m e u  ber­
b e r  ş i  t o a t e  f a r d u r i l e  m e l e . 
D u p ă  o  o r ă ,  s t r a n i a  fiinţă  î m b r ă c a s e  şalva­
rii  l a r g i  a i  f e m e i l o r  i n d i g e n e ,  t u n i c a  l u n g ă , 
p a p u c i i ,  p e l e r i n a  de  m ă t a s e  şi  îşi  î n f ă ş u r ă 
acum,  c a p u l  î n t r ' u n  b u m u s  d e  l â n ă  fină.  îşi 
vopsise  degetele  c u  h e n e ,  i a r  p e  f r u n t e a  ş i  p e 
b ă r b i a  ei  se  v e d e a u  d o u ă  t a t u a j e  c a r e  cu  o 
o r ă  î n a i n t e  n u  e x i s t a u . 
I a r ă ş i  se  a u z i r ă  c i o c ă n i t u r i  în  u ş ă .  Aii  o  în­
tredeschise,  v â r â n d u - ş i  c a p u l  p r i n  c r ă p ă t u r ă 
ş i  scoase  u n  s t r i g ă t  d e  m i r a r e : 
—  I a r t ă - m ă ,  d i v i n ă  s t ă p â n ă .  D a r  s c h i m b a ­
r e a  asta... 
—  Vezi-ţi  de  t r e a b a  ta.  Ce  s'a  î n t â m p l a t ? 
—  Au  v e n i t  cei  doi  o a m e n i .  Sidi  S a m p i e r i 
î n t r e a b ă  d a c ă  să  vie  ei  î n c o a c e  s a u  vii  tu  în 
c a f e n e a . 
—  Au  m â n c a t ?  Au  b ă u t ? 
—  Da  s t ă p â n ă . 
—  Du-i  în  m i c u l  salon  m a u r  şi  viu  şi  eu 
a c u ş .  P r e p a r ă  ceaiul,  c u m  ştii. 
Cafegiul  d i s p ă r u .  D u p ă  o  clipă,  t u r b u r â -
t o a r e a  N a i d a  b e n  N a i d  î n f ă ş u r a t ă  i n  b u r n u -
sul  e i  a l b  a p ă r u  r a d i o a s ă  î n  p r a g u l  c a m e r e i 
u n d e  o  a ş t e p t a u  colonistul  şi  cei  doi  c o m p l i c i . 
P r e z e n t ă r i l e  s e  f ă c u r ă  r e p e d e ,  n e c u n o s c u t a 
c u  h u m u s u l  r i d i c a t  p â n ă  l a  ochi,  o b s e r v a  î n 
t ă c e r e  p e  P i e t r o  ş i  p e  t a t ă l  l u i .  îşi  făcuse  r e ­
p e d e  o  ideie  d e s p r e  t â n ă r ,  c a r e  e r a  u n  a p a ş 
1fi 
d e  r â n d ,  d i n  c e i  c a r e  a l c ă t u e s c  p l e a v a  m a h a ­
l a l e l o r  M a r s i l i e i  ş i  N e a p o l u l u i .  S e  c u n o ş t e a 
c â t  colo  d u p ă  f r u n t e a  l u i  d e  o m  î n c ă p ă ţ â n a t , 
p r i v i r e a  l u i  p i e z i ş e ,  c ă  l a  o  a d i c ă  n ' a r  f i  p r e ­
g e t a t  s ă  î m p l â n t e  c u ţ i t u l  î n  p i e p t u l  c u i v a  ş i 
s ă  d e a  a p o i  b i r  c u  fugiţii.  E l  a v e a  s ă  s e  o c u ­
p e  d e  t r e b u r i l e  m ă r u n t e .  C â t  d e s p r e  B e n i t o -
t a t ă l ,  e r a  u n  b ă r b a t  d e  v r e o  5 0  d e  a n i ,  c a r e 
î n  t i n e r e ţ e a  l u i  t r e b u i a  s ă  f i  fost  u n  a l t  o m . 
V i c i u l ,  a l c o o l u l ,  m i z e r i a ,  î l  f ă c u s e r ă  s ă  d e c a ­
d ă .  D a r  î n  t o a t ă  î n f ă ţ i ş a r e a  l u i  m a i  a v e a 
î n c ă  o  o a r e c a r e  e l e g a n ţ ă ,  ş i  c h i a r  d i s t i n c ţ i e , 
a ş a  î n c â t  p u t e a  f i  u n  t o v a r ă ş  p r e z e n t a b i l . 
i n t r e  t i m p ,  s i g n o r  S a m p i e r i  e x p l i c ă  p e  s c u r t 
celor  d o i  m i s i u n e a  lor.  N e c u n o s c u t a  a p r o b a 
s a u  î n d r e p t a  c â t e  c e v a  p e  ici,  p e  c o l o . 
-  D a r  m i - a i  spus...  z i s e  î n  c e l e  d i n  u r m ă 
P i e t r o  m i r a t . 
—  C e  ţ i - a m  s p u s ?  s e  r ă s t i  S a m p i e r i  l a  el. 
—  Că,  p o a t e  că...  o  să  fie...  t ă r ă b o i ? 
N e c u n o s c u t a  i z b u c n i  î n  r â s .  E r a  u n  r â s 
l i m p e d e ,  a r g i n t i u ,  î n c â n t ă t o r .  C l ă t i n ă  d i n 
c a p : 
-  D a r  d e  u n d e ,  b ă i a t u l e ?  D e o c a m d a t ă  p o ţ i 
p l e c a .  T o t  c e  ţ i  s e  c e r e ,  e  s ă  s t a i  c u m i n t e . 
D a r  b a g ă  d e  s e a m ă  s ă  n u  t r e b u e  s ă  ţi-o  s p u n 
a  d o u a  o a r ă .  A l t m i n t e r i ,  v a i  ş i - a m a r  d e  t i n e . 
B r a ţ u l  e i  gol  î m p o d o b i t  c u  b r ă ţ ă r i  g r e l e  d e 
a r g i n t  tăia  a m e n i n ţ ă t o r  a e r u l .  T â n ă r u l  t r e ­
s ă r i ,  d a r  n e c u n o s c u t a  s e  a d r e s ă  l u i  B e n i t o : 
—  A ş a  d a r ,  a i  î n ţ e l e s ?  D e - a c u m a  ş i  c â t ă  v r e ­
m e  v a  f i  n e v o i e ,  s u n t  s o ţ i a  d-tale.  P l e c ă m  î n 
F r a n ţ a  p e s t e  t r e i  zile.  P a ş a p o a r t e l e  l e  voi  a -
v e a  e u ,  d e  a s t a  s ă  n ' a i  g r i j ă .  T o t u l  v a  f i  î n 
r e g u l ă .  P o f t i m  2000  f r a n c i  p e n t r u  s p e z e  d e 
e c h i p a m e n t .  Ş i  100  f r a n c i  p e n t r u  fiul  d-tale. 
D e  altfel  S a m p i e r i  v a  î n g r i j i  d e  t o a t e  c e l e a . 
?  17 
—  Ş i  p e  u r m ă ?  î n t r e b ă  B e n i t o  c u  u n  t e l  d e 
u m i l i n ţ ă  s ă l b a t e c ă . 
—  P e  u r m ă ?  S ă  f a c e ţ i  tot  c e  v ă  c e r .  A s t a  e 
tot.  C r e d  c ă  S a m p i e r i  ţi-a  s p u s  s u m a  c u  c a r e 
î n ţ e l e g  s ă  v ă  r ă s p l ă t e s c . . .  s e r v i c i i l e .  S u n t  p r i n 
u r m a r e  s o ţ i a  d-tale.  N e - a m  c ă s ă t o r i t  a c u m 
t r e i  l u n i .  A d m i n i s t r e z i  o  p a r t e  d i n  p r o p r i e t ă ­
ţile  t a t ă l u i  m e u ,  N a i d  b e n  M o h a m e d ,  c a i d u l 
d i n  S e d a d a  ş i  ş e i c u l  t r i b u l u i  s ă u .  F a c e m  u n 
v o i a j  î n  F r a n ţ a .  D o r e s c  să-ţi  c u n o s c  n e p o a t a 
ş i  s p e r  să-i  c u c e r e s c  s t i m a . 
—  Va  fi  u ş o r  p e n t r u  dv.,  ş o p t i  S a m p i e r i 
u m i l . 
—  D e s t u l j  N u - m i  p l a c  c o m p l i m e n t e l e . 
T â n ă r a  f e m e i e  s e  r i d i c ă ,  î n a l t ă  î n  f a l d u r i l e 
b u r n u s u l u i  c a r e  z b u r a u  c a  n i ş t e  a r i p i .  Cei 
t r e i  b ă r b a ţ i  o  s a l u t a r ă . 
—  A s t a  e  t o t ?  î n t r e b a r ă  ei. 
—  Tot...  d e o c a m d a t ă .  B u n ă  s e a r a . 
Ş i  N a i d a  b e n  N a i d  d i s p ă r u  f ă r ă  z g o m o t ,  c a 
o  n ă l u c ă  a l b ă ,  f ă r ă  s ă  v a z ă  m â i n i l e  î n t i n s e 
s p r e  e a . 

*)  Judecător  musulman. 


18 
CAPITOLUL 3. 

PE  MALURILE  LACULUI 

—  E  încântătoare  fina  d-lale,  spuse  d-na 


general  Morraoy  către  d-na  Prouvayre. 
—  Ai  dreptate,  scumpa  mea  Adelaida!  răs­
punse  aceasta.  Maddalena  e  într'adevăr  ado­
rabilă.  E  raza  de  soare  a  bătrâneţelor  mele. 
D-na  general  întrebă:  —  Locucştc  de  mult 
cu  d-ta? 
—  Nu  locueşte  cu  mine.  Am  obţinut  de  la 
tutorele  ei  s'o  lase  să-şi  facă  studiile  în  Fran­
ţa.. Am  internat-o  la  o  mănăstire  din  Mcnton, 
<tar  în  timpul  vacanţei  sade  la  mine. 
—  înţeleg.  Părinţii  ei  au  murit? 
—  Da,  scumpa  mea.  Ştii  că  am  stat  multă 
vreme  la  Nisa  unde  bărbatul  meu  era  în  gar­
nizoană  la  începutul  căsătoriei  noastre.  în­
chiriasem  o  proprietate  lângă  Cimiez.  Neva­
sta  grădinarului  născuse  o  fiică  tocmai  când 
m'am  instalat  eu  acolo.  M'am  ocupat  de  ea 
căci  mama  delicată  şi  firavă  n'avea  putere  să 
vadă  de  fetiţă.  Tatăl  m'a  rugat  să  fiu  naşa 
Maddalenei  şi  am  primit. 
—  Şi  pe  urmă? 
lî) 
—  D u p ă  u n  a n  a  i z b u c n i t  r ă z b o i u l .  T a t ă l 
M a d d a l e n e i ,  c h e m a t  î n  I t a l i a  î n  1916,  a  c ă z u t 
i n  1918,  i a r  m a m a  f i n e i  m e l e  a  m u r i t  d e  i n i m ă 
r e a  c â t e v a  z i l e  d u p ă  a r m i s t i ţ i u  ş i  s e  a f l ă  a -
m â n d o i  î n g r o p a ţ i  î n  c i m i t i r u l  d i n  N i s a . 
—  B i e ţ i i  o a m e n i ! 
—  P e  v r e m e a  c e e a  M a d d a l c n a  a v e a  6  a n i . 
B ă r b a t u l  m e u ,  c o l o n e l u l  P r o u v a y r e ,  a  f o s t  d a ­
c ă  î ţ i  a m i n t e ş t i ,  n u m i t  a t a ş a t  m i l i t a r  î n  C h i ­
n a .  T r e b u i a  să-1  u r m e z .  S f ă t u i t ă  d e  m i n e ,  — 
d a r  r e g r e t  a c e s t  s f a t  ,  —  m a m a  M a d d a l e n e i 
n u m i s e  d r e p t  t u t o r e  a l  c o p i l e i  p e  u n  f r a t e  r ă ­
m a s  î n  I t a l i a ,  c a r e  n u  p l e c a s e  p e  f r o n t .  A m 
a f l a t  î n  u r m ă  c ă  e r a  u n  o m  c a m  d e o c h i a t  ş i 
c ă  s ă r ă c i s e . 
—  î n ţ e l e g . 
—  M i - a  s c r i s  î n  c â t e v a  r â n d u r i  l a  P e k i n g 
c e r â n d u - m i  s p r i j i n  b ă n e s c  ş i  b i n e  î n ţ e l e s 
v o r b e a  d e  f i n a  m e a ,  c a  s ă  p o a t ă  o b ţ i n e  c â t 
m a i  m u l t  d e l a  m S n e .  A s t f e l  a m  a f l a t  c ă  B e n i t o , 
a ş a  s e  n u m e a  t u t o r e l e ,  f u s e s e  f o r ţ a t  d e  î m ­
p r e j u r ă r i  s ă  s e  e x p a t r i e z e  ş i  să-şi  r e f a c ă  v i a ­
ţ a  î n  A l g e r i a .  D a r  c l i m a  n u  i-a  p r i i t  M a d d a l e ­
n e i ,  d e l i c a t ă  c a  ş i  m a i c ă - s a .  M a i  a l e s  c ă  p e  a -
t u n c i  a v e a  d o i s p r e z e c e  a n i ,  v â r s t ă  c r i t i c ă  l a 
c o p i i .  I n t r e  t i m p  b ă r b a t u l  m e u  a  m u r i t  ş i 
m ' a m  î n a p o i a t  î n  F r a n ţ a  c u  c a d a v r u l  l u i .  A 
f o s t  d u p ă  c u m  ştii,  s c u m p a  m e a  p r i e t e n ă ,  u n 
v o i a j  g r o a z n i c .  S i n g u r a  m e a  m â n g â e r e  a  fost 
c ă  p e  c h e i u l  M a r s i l i e i  a m  g ă s i t  p e  M a d d a l c ­
n a  c a r e  a  f o s t  p e n t r u  m i n e  î n  a c e s t e  î m p r e j u ­
r ă r i  d u r e r o a s e  u n  c o p i l  n u  s e  p o a t e  m a i  b u n 
ş i  m a i  d u i o s .  C u  v o i a  t u t o r e l u i  e i  a  r ă m a s  l a 
m i n e  ş i  d e  a t u n c i  n u  n v a  m a i  p ă r ă s i t . 
—  Ş i  a c u m ? 
—  S p e r  s'o  ţ i u  î n c ă  m u l t  t i m p  l â n g ă  m i n e , 
e  m u n c i t o a r e ,  a  t r e c u t  c u  s u c c e s  b a c a l a u r e a ­

te 
t u l .  M i  s e  p a r e  c ă  v r e a  s ă  s t u d i e z e  c h i m i a  ş i 
s ă  i n t r e  î n  î n v ă ţ ă m â n t .  E u  n u  p r e a  s u n t  d e  a -
c o r d  c u  n o u l  fel  d e  v i a ţ ă  a l  f e t e l o r  m o d e r n e . 
D a r  M a d d a l e n a ,  d e ş i  î n  a p a r e n ţ ă  f o a r t e  b l â n ­
d ă ,  e  f o a r t e  i n d e p e n d e n t ă  ş i  m â n d r ă  ş i  v r e a 
să-şi  c â ş t i g e  s i n g u r ă  e x i s t e n ţ a .  E u  a ş  p r e f e r a 
s'o  m ă r i t .  C ă c i  m ă r t u r i s e s c  c ă  m ă  g â n d e s c  J a 
u n u l  d i n  v e r i i  m e i ,  G i l b e r t  d e  P a r ţ i a l ,  c a r e  a 
f ă c u t  ş c o a l a  d e  o f i ţ e r i  ş i  v a  o c u p a  u n  p o s t 
î n s e m n a t  u n d e v a  î n  S i r i a ,  M a r o c  s a u  A l g e r i a . 
A ş  f i  d o r i t  c a  t i n e r i i  s ă  s e  l o g o d e a s c ă  î n a i n t e 
d e  a  s e  d e s p ă r ţ i .  G i l b e r t  e  b o g a t  i a r  M a d d a ­
l e n a  c â n d  v o i  m u r i  v a  m o ş t e n i  t o a t ă  a v e r e a 
m e a ;  i - a m  ş i  f ă c u t  o  d o t ă  f r u m o a s ă . 
—  T â n ă r u l  e  a c i ? 
—  N u .  V i n e  m â i n e  s e a r a  să-şi  i a  r ă m a s  b u n . 
A  s t a t  a c i  1 5  z i l e  l u n a  t r e c u t ă .  S ' a u  p l ă c u t  ş i 
a c u m  s e  i u b e s c  f o a r t e  m u l t ,  d a r  M a d d a l e n a 
m a i  a r e  r e z e r v e .  V r e a  s ă  a ş t e p t e  să-şi  t r e a c ă 
b l e s t e m a t u l  a c e s t a  d e  e x a m e n . . .  s ă  a i b ă  o  „ s i ­
t u a ţ i e "  c â n d  s'o  m ă r i t a .  E u  d a u  d i n  u m e r i  ş i 
m ă  s u p u n . 
-  D e s p r e  t u t o r e  a i  m a i  a u z i t  c e v a ? 
—  A ş a  î n  m o d  v a g ,  d i n  c â n d  î n  c â n d .  D i n 
z i u a  î n  c a r e  m i - a m  l u a t  f i n a  l a  m i n e ,  a m  p u s 
c a p ă t  t u t u r o r  c e r e r i l o r  l u i  d e  b a n i .  D e  a l t f e l , 
p e s t e  t r e i  l u n i  M a d d a l e n a  e  m a j o r ă .  A  v ă z u t - o 
a n u l  t r e c u t  c â n d  a  v e n i t  l a  N i s a  p e n t r u  n u 
ş t i u  c e  a f a c e r i ,  e u  n u  l - a m  m a i  v ă z u t  d e  v r e o 
s a s e  a n i . 
—  A i  s ă  r ă m â i  m u l t  i a  G e r a r d m e r ? 
—  T r e i  l u n i ,  c a  d e o b i c e i u .  P e  u r m ă  m ă  î n ­
t o r c  l a  P a r i s ,  î m p r e u n ă  c u  M a d d a l e n a  p e  c a r e 
t r e b u e  s'o  s c o t  î n  l u m e .  C o n t e z  p u ţ i n  ş i  p e 
d - t a  î n  a c e a s t ă  p r i v i n ţ ă . 
D - n a  d e  M o r m o y  c l ă t i n ă  d i n  c a p :  —  D i n 
p ă c a t e  V a r a  s ă  m a i  f i u  î n  F r a n ţ a .  U r m e z  p e 
21 
s o l u l  m e u  m a i  î n t â i  î n  E g i p l ,  a p o i  î n  A l g e r i a 
u n d e  e  n u m i t  g u v e r n a t o r .  P l e c  p e s t e  o  s ă p t ă ­
m â n ă .  A m  v e n i t  a c i  d o a r  c a  s ă - m i  î m b r ă ţ i ş e z 
c o p i i i  ş i  n e p o ţ i i . 
—  A t u n c i ,  d a c ă  v ă r u l  m e u  p l e a c ă  î n  A f r i c a , 
a m  s ă  t e  r o g  să-1  a i  î n  v e d e r e . 
D o a m n a  g e n e r a l  s e  p r e g ă t i  d e  p l e c a r e  i a r 
d - n a  P r o u v a y r e  s u n ă  s e r v i t o r u l  s p r e  a  o  c h e ­
m a  p e  M a d d a l e n a . 
O  t â n ă r ă  f a t ă  b l o n d ă  a p ă r u  î n  p r a g ,  z â m b i ­
t o a r e  c a  o  z i  d e  p r i m ă v a r ă . 
—  D a r  u n d e  e r a i ,  d r a g a  m e a ?  o  î n t r e b ă 
n a s a . 
—  I n  c a m e r a  m e a .  L u c r a m . 
C h i a r  azi,  p e  v r e m e a  a s t a  f r u m o a s ă ? 
—  î m i  p r e p a r  e x a m e n u l . 
—  A ş a  d e  m u l t  î n d r ă g e ş t i  c a r t e a ?  o  î n t r e b ă 
d - n a  M o r m o y . 
—  D a ,  d o a m n ă .  Ş t i u  c ă  n a ş a  a r  v r e a  s ă  m ă 
v a z ă  l a  d a n c i n g ,  p e  l a c ,  j u c â n d  golf,  d a r  s u n t 
c a m  s ă l b a t e c ă  d e  f e l u l  m e u . 
—  M i e  î m i  p l a c  f e t e l e  s t u d i o a s e ,  s p u s e  d-na 
M o r m o y  ş i  F r a n ţ a  a r e  n e v o i e  d e  a s e m e n e a 
f e m e i  c o n ş t i e n t e  d e  m e n i r e a  ş i  d a t o r i a  l o r . 
Ş i  c u  a c e a s t a  d-na  d e  M o r m o y  îşi  l u ă  r ă m a s 
h u n ,  u r c ă  î n  t r ă s u r a  ce-o  a ş t e p t a ,  ş i  d i s p ă r u 
d u p ă  o  c o t i t u r ă  a  d r u m u l u i .  M a d d a l e n a  m a i 
f ă c u  d-nei  d e  M o r m o y  u n  s e m n  c u  m â n a  ş i  s e 
î n a p o i e  l â n g ă  n a ş a  ei. 
—  Am  p r i m i t  o  t e l e g r a m ă ,  îi  ş o p t i  a p o i  ghc-
m u i n d u - s e  d r ă g ă s t o s  l a  p i c i o a r e l e  b ă t r â n e i  p e 
o  p e r n ă . 
—  D e l a  c i n e ?  D e î a  o  p r i e t e n ă ?  D e l a  Gil­
b e r t ? 
—  N u ,  n a ş ă .  D e l a  t u t o r e l e  m e u . 
—  D e l a  S a n t o r i o ,  o  t e l e g r a m ă ?  Şi  ce  v r e a ? 
—  C i t e ş t e . 
o o 
—  T â n ă n a  f a t ă  s co a s e  d i n  b u z u n a r  o  h â r t i e 
a l b a s t r ă  p e  c a r e  o  î n t i n s e  d-nei  P r o u v a y r e . 
„Dragă  copilă  —  citi  a c e a s t a  —  află  căsă­
toria  mea  cu  fiica  şeicului  din  Sedada.  Venim 
franţa  să  te  vedem.  Sosim  Gerardmer  Mier­
curi  seara,  dacă  posibil.  Sperăm  să  te  luăm 
cu  noi  având  cămin.  Avem  proecte.  Unchiul 
tău  care  te  iubeşte9'. 
B E N I T O 
—  Ce  p ă r e r e  ai,  n a ş ă ? 
—  G ă s e s c  că  c  un  d o r  c a m  b r u s c ,  fetiţa  m e a 
D a r  î n s f ă r ş i l ,  t u t o r e l e  e  s t ă p â n .  Ş i  t u  n u  eşti 
m a j o r ă  d e c â t  p e s t e  trei  l u n i .  N u  n e - a m  g â n d i t 
să-i  c e r e m  l a  t i m p ,  să-ţi  d e a  l i b e r t a t e a  s u b  o 
f o r m ă  o a r e c a r e .  A c u m  e  p r e a  t â r z i u .  Vei  p e ­
t r e c e  o  l u n ă  c u  n o u a  t a  m ă t u ş ă .  A p o i  t e  v e i  în­
t o a r c e  la  m i n e .  S u n t  s i g u r ă  că  vei  şti  să-ţi  a-
p e r i  i n d e p e n d e n ţ a . 
—  U n c h i u l  soseşte  cu  t r e n u l  de  G? 
—  P r o b a b i l .  Să  te  d u c i  cu  t r ă s u r a  în  î n t â m ­
p i n a r e a  l u i . 
O c h i i  M a d d e l e n e i  s e  u m p l u r ă  d e o d a t ă  d e  la­
c r i m i ,  i a r  d-na  P r o u v a y r e  î n c e r c ă  s'o  l i n i ş t e a ­
scă,  v o r b i n d u - i  d e s p r e  a l t c e v a ,  ş i  i n t e r e s â n d u -
s e  d e  d o s a r e l e  d i n  p o d  p e  c a r e  M a d d a l e n a  voia 
să  le  t r i e z e . 
—  Ai  i s p r ă v i t  cu  h â r ţ o a g e l e  c e l e a ?  o  î n t r e b ă 
e a . 
—  N u ,  î n c ă  n u .  S u n t  m a i  m u l t e  d o s a r e .  N u 
m ' a m  o c u p a t  d e c â t  d e  d o u ă .  P e  c â t e  a m  î n ţ e ­
les,  e  v o r b a  de  o  i n v e n ţ i e . 
—  N u  p r e a  c r e d .  S o ţ u l  m e u  m i - a  v o r b i t  des­
p r e  a s t a .  T a t ă l  lui,  g e n e r a l u l  P r o u v a y r e ,  t r ă i s e 
m u l t ă  v r e m e  î n  Africa  ş i  născocise  u n  s i s t e m 
d e  i r i g a ţ i e  a  S a h a r e i .  S a u  c a m  aşa  c e v a .  D a c ' a r 
f i  fost  d u p ă  m i n e ,  a ş  f i  a r s  t o a t e  a c e s t e  h â r t i i . 
23 
D a r  s o ţ u l  m e u  s e  o p u n e a  ş i  d e o a r e c e  e r a  a m i n ­
t i r e a  l u i  c e a  m a i  s c u m p ă ,  p ă s t r e z  ş i  a c u m  do­
s a r e l e . 
—  Ai  d r e p t a t e . 
—  C â n d  vei  fi  a r a n j a t  t o a t e  h â r ţ o a g e l e ,  le 
v o m  t r i m i t e  m i n i s t e r u l u i  d e  r ă z b o i u  c a r e  o  s ă 
se  d e s c u r c e  c u m  o  şti.  Şi  a c u m  du-te  de  te  î m ­
b r a c ă . 
D - n a  d e  P r o u v a y r e  îşi  s ă r u t ă  fina,  c a r e  u r c ă , 
i a r ă ş  c a l m ă ,  î n  c a m e r a  ei. 

?4 
C A P I T O L U L  4 . 

A R T A  D E  A  M I N Ţ I 

—  I n t r ă ,  d r a g a  m e a ,  i n t r ă !  s p u s e  d - n a  P r o u ­
v a y r e  t i n e r e i  f e m e i  c a r e  s e  ivise  î n  p r a g u l  sa­
l o n a ş u l u i . 
—  N u  t e  d e r a n j e z ,  d o a m n ă ?  î n t r e b ă  N a i d a 
b e n  N a i d  c u  a c c e n t u l  g u t u r a l  a l  f e m e i l o r  a r a ­
b e . 
—  D e l o c .  î m i  p a r e  b i n e  s ă  t e  v ă d ,  c a  să-ţi 
v o r b e s c  d e  f i n a  m e a ,  p e  c a r e  o  i u b e s c  c a  p e 
c o p i l a  m e a . 
—  N u  m ă  î n d o e s c ,  r ă s p u n s e  N a i d a  c a r e  e r a 
ş i  a c u m  îml>răcată  î n  c o s t u m u l  e i  a r a b ,  c e  s t â r ­
n e a  s e n z a ţ i e  p e  m a l u r i l e  l a c u l u i ,  c a  ş i  f r u m u ­
s e ţ e a  e i  e x o t i c ă .  D a r  n u  f ă c e a  u n  p a s  s i n g u r ă 
ş i  n i c i  u n a  d i n  s c r i s o r i l e  a n o n i m e ,  d i n  b u c h e ­
tele  d e  f l o r i  ce-i  e r a u  t r i m i s e  d e  c ă t r e  a d o r a ­
t o r i  n e c u n o s c u ţ i  n u  c ă p ă t a u  v r e - u n  r ă s p u n s . 
—  N u  t e  s i m ţ i  p r e a  p r o s t  l a  G r a n d  H o t e l ? 
î n t r e b ă  d - n a  P r o u v a y r e .  î m i  p a r e  f o a r t e  r ă u  c ă 
a i  r e f u z a t  s ă  l o c u e ş t i  l a  n o i .  M a d d a l c n a  ş i  c u 
m i n e  a m  f i  fost  f e r i c i t e  s ă  t e  p r i m i m  ş i  s ă  n e 
c u n o a ş t e m  m a i  t e m e i n i c . 
—  D o m n u l  ş i  s t ă p â n u l  m e u  s e  t e m e a  s ă  n u 
t e  s u p e r e ,  d o a m n ă .  Ş i  a p o i ,  e  u n  fel  d e  u r s . 
25 
—  Ştiu.  D a r  c r e d  că  vei  a v e a  o  i n f l u e n ţ ă 
f o a r t e  b u n ă  a s u p r a  I u i . 
—  Aşa  s e  s p u n e ,  d a r  e u  m ă  î n d o e s c .  B e n i t o 
n u  face  d e c â t  c c e a c c  v r e a  ş i  ştii  f o a r t e  b i n e  c ă 
legea  i n d i g e n ă ,  c h i a r  m o d e r a t ă  d e  legea  f r a n ­
c e z ă  î i  d ă  d r e p t u r i  a p r o a p e  a b s o l u t e  a s u p r a  to­
v a r ă ş e i  d e  v i a ţ a .  A v e a m  ş i  e u  a l t e  v i s u r i ,  p e 
c â n d  e r a m  l a  Maici,  î n  Alger.  P r i m u l  m e u  soţ 
e r a  a t â t  d e  f r u m o s ,  a t â t  d e  b u n . 
—  D .  S a n t o r i o  n u  e  p r i m u l  d-lale  b ă r b a t ? 
—  C u m ?  N u  ş t i a i ?  î n t r e b ă  N a i d a  m i r a t ă .  Iţi 
c e r  i e r t a r e  d o a m n ă .  B e n i t o  n u  v ' a  s p u s  n i m i c ? 
—  N u .  A i  sosit  a l a t ă e r i ,  c o p i l a  m e a ,  ş i  n ' a m 
p r e a  p u t u t  s t a  d e  v o r b ă . 
—  î m i  d a i  a t u n c i  voie  să-ţi  p o v e s t e s c  p e 
s c u r t  v i a t a  m e a ? 
—  T e  r o g .  •  * 
—  T a t ă l  m e u ,  î n c e p u  N a i d a ,  a ş e z â n d u - s e 
t u r c e ş t e  p e  o  p e r n ă ,  e r a  c a i d u l  d i n  N e d a d a .  S e 
c ă s ă t o r i s e  cu  o  f r a n c e z ă  şi  a ş a  se  e x p l i c ă  f a p t u l 
că  în  c i u d a  a c e s t o r  o r i b i l e  t a t u a j e  şi  a  h e n e - u -
l u i  ce-mi  a c o p e r ă  d e g e t e l e  d u p ă  m o d a  o r i e n t a ­
lă,  n'iam  c h i a r  t i p u l  b e r b e r  p u r .  M a m a  m e a  a 
m u r i t  t â n ă r ă  i a r  socrii,  f u r i o ş i  d e  c ă s ă t o r i a  fiu­
l u i  lor,  i i  f ă c e a u  v i a ţ a  a m a r ă .  M a m a  o b ţ i n u 
d i n  p a r t e a  t a t ă l u i  m e u  f ă g ă d u i a l a  c ă  voi  f i 
c r e s c u t ă  ca  o  f a t ă  e u r o p e a n ă .  Am  fost  deci  e-
d u c a t ă  la  m j â n ă s t i r e  şi  d e ş i  b u n i c ă - r i i e a  a  de­
c l a r a t  c ă  v o i  r ă m â n e a  m u s u l m a n ă ,  m ' a m  b o ­
t e z a t  t o t u ş i  î n  t a i n ă .  P e n t r u  t o a t ă  l u m e a ,  c h i a r 
p e n t r u  soiul  m e u ,  a m  r e l i g i a  ţ ă r i i  m e l e ,  d a r  d e 
f a p t  s u n t  c r e ş t i n ă .  L a  t r e i s p r e z e c e  a n i ,  b u n i ­
c u l  m e u ,  m a r e l e  ş e i c  d i n  N e d a d a ,  m ' a  s c o s  d e 
l a  m ă n ă s t i r e ,  mi-a  ales  u n  soţ  p e  c a r e  n u 4  cu­
noşteam!,  d a r  c a r e  d i n  f e r i c i r e  a  fost  c â t  s e 
p o a t e  d e  b u n  ş i  t a n d r u  c u  m i n e .  N u  şi-a  m a i 

26 
l u a t  n i c i  o  a l i a  n e v a s t ă  şi  am  fosl  n e s p u s  de 
f e r i c i t ă  c u  el. 
—  A  j n u r i t ? 
—  D a  d o a m n ă ,  s p u s e  N a i d a  c u  l a c r i m i  î n 
o c h i .  S o ţ u l  m e u  A h m e d  b e n  B u i t a ,  e r a  m a r o ­
c a n  ş i  f ă c e a  ja.rte  d i n  t r i b u l  U d a i  a ,  a l  c e l o r 
m a i  v e s t i ţ i  r ă z b o i n i c i  a i  I s l a m u l u i .  A  fost  a s a ­
s i n a t .  E r a  p r e a  b o g a t ,  p r e a  m â n d r u ,  p r e a  f r u ­
m o s .  R ă z b u n ă r i l e  ş i  d u ş m ă n i i l e  a n c e s t r a l e  s u n t 
m a i  t a r i  c a  o r i c e .  V i n o v a ţ i i  n ' a u  fost  găsiţi 
n i c i o d a t ă . 
—  B i a t a  m e a  c o p i l ă ! 
—  M ' a m  î n a p o i a t  l a  t a t ă l  m e u ,  u r m ă  N a i d a , 
ş i  a m  î m b r ă c a t  v ă l u l  v ă d u v e l o r .  T a t ă l  m e u  s e 
r e c ă s ă t o r i s e ,  e r a  f o a r t e  b ă t r â n  ş i  a v e a  c â t e v a 
f e m e i ,  t o a t e  g e l o a s e  d e  m i n e .  D e  altfel  ş i  f r a ţ i i 
m e i  v i t r e g i  m ă  c o n s i d e r a u  i n t r u s ă ,  ş i  s t ă r u i a u 
p e  l â n g ă  t a t ă l  m e u  s ă  m ă  r e m ă r i t e .  E u  r e f u ­
z a m ,  d a r  a p o i s ' a  p r e z e n t a t  î n t r u n  r â n d  s i g n o r 
S a n t o r i o  p e  c a r e  t a t ă l  m e u  î l  c u n o ş t e a  d i n  a f a ­
c e r i .  P ă r e a  b o g a t ,  s t i m a t ,  b i n e  v ă z u t ,  ş i  î n t r ' o  z i 
t a t ă l  m e u  m i - a  d e c l a r a t  c ă  s u n t  l o g o d n i c a  l u i . 
M ' a m  s u p u s  c o n f o r m  d a t i n e i ,  ş i  l u n a  t r e c u t ă 
a m  d e v e n i t  d - n a  S a n t o r i o .  D a r  s o ţ u l  m e u  e  b r u ­
t a l ,  r ă u ,  r ă z b u n ă t o r ,  a u t o r i t a r . . . 
—  D o a m n e ! 
—  D a c ă  n u  m ă  b a t e ,  m ă  î n c h i d e .  Ş i  b e a , 
d o a m n ă . . .  Ş t i ţ i  că  b e ţ i a  e  a p r o a p e  o  c r i m ă  la 
n o i .  D e  m u l t e  o r i  v i n e  b e a t  a c a s ă .  M ' a m  p l â n s , 
t a t ă l  m e u  a  i n t e r v e n i t ,  d a r  tot  e u  a m  r ă m a s 
v i c t i m a . 
—  T e  c o m p ă t i m e s c ,  d r a g a  m e a . 
—  Am  î n ţ e l e s  c u r â n d  că  B e n i t o  a  f ă c u t  o  a-
f a c e r e  l u â n d u - m ă  d e  n e v a s t ă .  Şi-a  c o n s o l i d a t 
s i t u a ţ i a  s o c i a l ă  şi  şi-a  s a t i s f ă c u t  o r g o l i u l .  E  a-
d e v ă r a t  c ă  t a t ă l  m e u  îşi  c a m  s u p r a v e g h e a z ă 
g i n e r e l e  ş i  a p o i  a ş  p u t e a  s ă  ş i  d i v o r ţ e z .  D e  a -
29 
c e i a  s o ţ u l  m e u  s e  m a i  s t ă p â n e ş t e  a c u m .  D a r 
e r a m  a t â t  d e  s i n g u r ă  ş i  t r i s t ă .  A  a v u t  a t u n c i 
î d e i a  s ă  p l e c e  c u  m i n e  î n  F r a n ţ a ,  unde-1  c h e ­
m a u  n i ş t e  a f a c e r i .  S u n t e m  a c i  d e  t r e i  s ă p t ă ­
m â n i  ş i  v o i a j ă m  d e  colo  p â n ă  c o l o .  A m  s c h i m ­
b a t  a t m o s f e r a ,  p a r c ă  m ' a m  r e n ă s c u t .  D a r  s o ţ u l 
m e u  m i - a  m ă r t u r i s i t  p r o e c t u l  l u i .  V r e a  sa-şi 
c o n s o l i d e z e  ş i  m a i  m,ult  s i t u a ţ i a ,  să-şi  m ă r i t e  î n 
a c e s t  s c o p  n e p o a t a  c u  u n u l  d i n  f r a ţ i i  m e i .  I a t ă 
p e n t r u c e  m i - a  p r o p u s  B e n i t o  să-1  î n s o ţ e s c .  O 
v a  l u a  p e  M a d d a l e n a  c u  e l  ş i  v a  şti  e l  s'o  f a c ă 
să-şi  a s c u l t e  t u t o r e l e .  P e  d e  a l t ă  p a r t e  s o ţ u l 
m e u  a r e  u n  fiu.  U n  t i c ă l o s ,  c a r e - ş i  ş a n t a j e a z ă 
t a t ă l  ş i  c a r e  i-a  i n s p i r a t  a c e s t  p l a n .  D a r  p u t e ţ i 
f i  l i n i ş t i t ă ,  d o a m n ă .  M a d d a l e n a ,  d u p ă  c u m  m i -
a l i  s p u s  a l a l t ă e r i ,  v a  f i  m a j o r ă  p e s t e  t r e i  l u n i 
ş i  î n  a c e s t  r ă s t i m p  v a  a v e a  î n  m i n e  c e a  m a i 
s i n c e r ă  p r i e t e n ă .  T r e i  l u n i  s e  p o a t e  a m â n a . . . 
p r e l u n g i . . .  a ş t e p t a . . . .  P l e c ă m  î n s ă  m â i n e . . . 
—  C u m ,  iasă  d e  r e p e d e ?  e x c l a m ă  d-na  P r o u -
v a y r e  s p e r i a t ă 
—  D a ,  m â i n e .  S o ţ u l  m e u  e  r e c h e m a t  î n  Al­
g e r i a .  Ş i  a c u m ,  d o a m n ă ,  t e  r o g  d i n  suflet  s ă  n u 
s p u i  n i m i c  d i n  c e l e  c e  ţ i - a m  d e s t ă i n u i t  s o ţ u l u i 
m e u  c ă c i  m ' a r  u c i d e . 
I n  c l i p a  a c e e a  u ş a  s e  d e s c h i s e  z g o m o t o s  ş i  u n 
t â n ă r  c h i p e ş ,  î n  u n i f o r m ă ,  i n t r ă  v a l - v â r t e j  î n 
o d a i e . 
—  B u n ă  z i u a ,  m ă t u ş ă . .  I a t ă - m ă .  A m  v e n i t  c u 
m a ş i n a  ş i  n ' a m  a v u t  t i m p  s ă  v ă  v e s t e s c  s o s i r e a 
m e a . 
N a i d a  s e  r i d i c ă  b r u s c ,  îşi  a c o p e r i  f a ţ a  c u  u n 
c a p ă t  a l  b u r n u s u l u i  d e  m ă t a s e .  O f i ţ e r u l  s e  o p r i 
şi  el  s t i n g h e r i t . 
—  I ţ i  p r e z i n t  p e  d-na  S a n t o r i o ,  s o ţ i a  t u t o r e ­
l u i  M a d d a l e n e i .  A m  să-ţi  e x p l i c  e u  c u m  s t a u 
l u c r u r i l e .  N e p o t u l  m e u ,  l o c o t e n e n t u l  d e  P a r -
28 
t i a i ;  d r a g a  m e a  N a i d a ,  s p e r  c ă  v e ţ i  f i  b u n i 
p r i e t e n i . 
T â n ă r a  f e m e i e  f ă c u  o  p l e c ă c i u n e ,  d u s e  m â n a 
l a  i n i m ă ,  a p o i  l a  b u z e  ş i  s e  r e t r a s e  d i s c r e t  î n -
t r ' u n  colţ.  O f i ţ e r u l  f ă c u  o  p a u z ă  c a  s ă  r ă s u f l e , 
a p o i  c o n t i n u ă ,  s p r i n ţ a r : 
—  A m  p r i m i t  î n s f â r ş i t  o r d i n u l  d e  p l e c a r e . 
T r e b u e  s ă  fiu  m â i n e  s e a r ă  l a  M a r s i l i a .  S u n t 
n u m i t  p i l o t  o b s e r v a t o r  l a  b a z a  n a v a l ă  d e  h i -
d r o a v i o a n e  d i n  B i z e r t e .  A m  v e n i t  d e c i  s ă - m i 
i a u  r ă m a s  b u n  d e l a  t i n e  ş i  d e l a  M a d d a l c n a . 
D i s e a r ă  p l e c ,  ş i  m â i n e  s u n t  p e  b o r d . 
—  A ş a  d e  r e p e d e ? 
— V e z i  bine...  H a i d e ,  m ă t u ş i c a .  H a i  s ă  m e r ­
g e m  l a  M a d d a l c n a . 
N a i d a  s e  a p r o p i e  i a r ă ş i  ş i  s p u s e  î n c e t :  — 
î m i  p e r m i t e ţ i  s'o  a d u c  e u ,  d o a m n ă ?  I a r  l a  r ă s ­
p u n s u l  a f i r m a t i v  a l  g a z d e i ,  s o ţ i a  l u i  B e n i t o 
S a n t o r i o  eşi  d i n  s a l o n a ş  ş i  u r c ă  s c a r a  l a  p r i ­
m u l  e t a j .  A j u n g â n d  î n  f a ţ a  c a m e r e i  M a d d a l e ­
n e i ,  s e  u i t ă  î m p r e j u r  ş i  s c o a s e  b r u s c  u n  ţ i p ă t . 
O  u ş ă  s e  d e s c h i s e  ş i  t â n ă r a  f a t ă  s e  ivi  î n  p r a g , 
n e l i n i ş t i t ă :  —  D a r  c e  e s t e ?  D-ta  eşti,  d o a m n ă ? 
—  I a r t ă - m ă ,  s p u s e  N a i d a  d â n d  f e ţ e i  e i  o 
e x p r e s i a  d e  m a r e  d u r e r e .  M i - a m  s c r â n t i t  glez­
n a  p e  p a r c h e t u l  a l u n e c o s  ş i  s u f ă r  î n g r o z i t o r . 
—  V i n o  î n  c a m e r a  m e a .  A i  s ă  t e  î n t i n z i  p e 
d i v a n . . .  Ş i  s p r i j i n i t ă  d e  M a d d a l e n a ,  N a i d a 
f ă c u  c â ţ i v a  p a ş i ,  g e m â n d  d e  d u r e r e . 
—  M u l ţ u m e s c ,  d a r  v o i a m  să-ţi  s p u n  c ă  e 
j o s  u n  t â n ă r  o f i ţ e r  c a r e  t e  a ş t e a p t ă .  N a ş a 
d - t a l e  m ' a  r u g a t  s ă  t e  a n u n ţ . . .  î m i  m a s e z  p u ­
ţin  g l e z n a  ş i  c o b o r  ş i  e u  a c u m . 
—  E  a i c i  G i l b e r t ?  e x c l a m ă  t â n ă r a  f a t ă  r o ­
ş i n d .  A h ,  c e  f e r i c i t ă  s u n t . . .  S c u z ă - m ă ,  d o a m ­
n ă . . .  Aş...  d a c ă . . . 
—  T e  î n ţ e l e g ,  s u r i o a r ă  î n a r i p a t ă .  T e  î n ţ e l e g 
?9 
şi  aş  dori  să-ţ.i  deschizi  inima  pură  faţă  de 
Naida,  cum  ar  vrea  şi  ea  să-şi  deschidă  inima 
faţă  de  d-ta. 
Dar  Maddalena  nu  reacţiona  la  acest  duios 
îndemn.  Dădu  ajutor  Naidei  să  se  întindă  pe 
divan,  apoi  se  ridică  ferindu-se  de  gestul  de 
mângâere  cu  care  aceasta  voise  să-şi  înso­
ţească  cuvintele. 
—  Atunci  cobor.  Am  să  trimet  pe  cineva  să 
înştiinţeze  pe  tutorele  meu  de  acest  accident... 
Şi  cred  că  se  va  găsi  pe-aici  puţină  apă  de 
plumb  ca  să-ţi  faci  nişte  comprese. 
De  abia  închise  uşa  şi  Naida  se  sculă,  fără 
zgomot,  alergând  uşoară  până  la  masa  în  de­
zordine,  la  care  lucrase  Maddalena. 
—  La  lucru!  murmură  Berbera.  Iată  clipa 
pe  care-am  aşteptat-o.  Iute!  şi  începu  să  sco­
tocească  printre  hârtiile  vrăfuite  în  faţa  ei: 
schiţe,  planuri,  rapoarte  secrete  şi  hărţi. 
In  aceiaş  clipă  Maddalena  intră  voioasă  în 
salon,  iar  locotenentul  de  Parţial  îi  spuse  ve­
sel:—Ce-am  auzit  Maddalena,  tutorele  d-tale 
de  duce  la  Tunis  şi  apoi  la  Gabes?  Ce  feri­
cire!  Atunci  o  să  ne  vedem  şi  acolo.  Sunt  nu­
mit  în  Africa. 
—  Şi  să  mă  credeţi  că  mă  bucur  nespus  de 
coincidenţa  asta  mărturisi  d-na  Prouvayre. 
Deşi  noua  ta  mătuşă  e  o  femeie  adorabilă,  în 
care  poţi  avea  deplină  încredere  şi  mi-a  pro­
mis  să  vegheze  asupra  ta,  nu  eram  câtuşi  de 
puţin  liniştită  să  te  văd  plecând. 
Maddalena  povesti  naşei  micul  accident  al 
Naidei  şi  pe  d-na  de  Prouvayre  n'o  răbda  ini­
ma  ei  bună  să  nu  se  ducă  imediat  să  vază  de 
ea;  lăsă  pe  cei  doi  tineri  singuri.  Când  intră, 
însoţită  de  o  cameristă,  în  buduarul  finei  sale, 

30 
găsi  pe  tânăra  Berberă  lungită  pe  divan  cu 
ochii  închişi. 
—  Biata  mea  copilă.  Ai  dureri? 
—  Puţin.  Nu  e  nimic.  îşi  arătă  glezna  învi­
neţită  şi  lăsă  să  i  se facă  o  compresă. 
Se  auziră  bătăi  în  uşă  şi  un  servitor  anunţă 
că  d.  Santorio  se  află  în  salon  şi  doreşte  să 
prezinte  doamnei  omagiile  lui. 
—  Pofteşte-1  sus,  împreună  cu  domnişoara 
şi  d.  de  Parţial.  După  câteva  clipe  Benito  in­
tră  în  camera  Maddalenei  şi  alergă  la  divan. 
Naida  îl  privi  fix,  apoi  clipi  din  gene. 
—  Suferi,  scumpa  mea  Naida?  spus  băr­
batul. 
—  Da  stăpâne...  dar  nu-i  nimic. 
—  E  o  simplă  scrântcală,,  spuse  d-na  Prou­
vayre;  am  să  chem  imediat  trăsura  ca  să  ducă 
pe  biata  dv.  soţie  la  hotel. 
Naida  se  ridică  într'un  cot  şi  şopti  câteva 
cuvinte  soţului  ei,  care  tresări.  Apoi  acesta 
spuse  d-nei  de  Prouvayre: 
—  Să  mă  scuzaţi,  doamnă,  voiam  să  vă  rog... 
Plecăm  mâine...  Sunt rechemat.  înţelegeţi  că... 
aşa  stând  lucrurile.... 
D-na  Prouvayre  şi  Naida  schimbară  o  pri­
vire  plină  de  tâlc.  Bătrâna  doamnă  declară: 
—  Fie,  m'am  aşteptat  la  aceasta.  Cum  do­
riţi. 
Plecă.  Iar  mai  târziu,  seara,  când  „soţii" 
Santorio  se  aflau  iarăşi  la  hotel,  Naida  ben 
Naid  spuse  cu  dispreţ  bărbatului: 
—  Benito  Santorio,  eşti  regele  dobitocilor. 
Am  hârtiile...  Sau  măcar  o  parte  din  ele,  cele 
care  ne  interesează.  Nu  mai  avem  aşadar  ni­
mic  de  făcut  aici. 

31 
C A P I T O L U L  5 . 

Ş E I C U L  N A I D  B E N  M O H A M E D 

D u p ă  c i n c i  zile,  p a c h e b o t u l  m e s a g e r i i l o r  m a ­
r i t i m e  „Amiral  Longperrier"  a n c o r a  în  p o r t u l 
T u n i s .  I n  c a b i n a  ei,  u n d e - ş i  s t r â n g e a  l u c r u r i l e 
î n  v a l i z ă  p r e g ă t i n d u - s e  d e  d e b a r c a r e ,  M a d d a ­
l e n a  s e  î n t r e b a  d a c ă  n u  v i s e a z ă .  N u  p r i c e p e a 
t a n d r e ţ e a  s u b i t ă  a  t u t o r e l u i ,  c a r e  p â n ă  a t u n c i 
ş t i u s e  d o a r  s'o  ţie  d e p a r t e  d e  el,  a v â n d  g r i j ă 
s'o  d e a  p e  m â n a  n a ş e i ,  s a u  l a  m ă n ă s t i r e ,  n u ­
m a i  c a  s ă  n u - i  s t e a  p e  c a p  î n  v i a ţ a  l u i  a v e n t u ­
r o a s ă .  M a d d a l e n a  îşi  a m i n t e a  c ă  d i n t o t d e a u n a 
îşi  c u n o s c u s e  u n c h i u l  v e ş n i c  l i p s i t  d e  b a n i , 
p e  c â n d  a c u m  p ă r e a  î n s t ă r i t  ş i  a c h i t a  f ă r ă  şo­
v ă i a l ă  t o a t e  s o c o t e l i l e  c a r e  i  s e  p r e z e n t a u .  D a r 
d e ş i  s e  a r ă t a s e  e x t r e m  d e  g e n t i l  ş i  d e  p r e v e ­
n i t o r  c u  f i n a  l u i ,  î n  tot  t i m p u l  d r u m u l u i , 
a c e a s t a ,  f ă r ă  să-şi  d e a  n i c i  e a  s e a m a  d e c e , 
p ă s t r a  o  r e z e r v ă  ş i  o  m u ţ e n i e  a p r o a p e  s ă l b a ­
t e c ă  a t â t  f a ţ ă  d e  B e n i t o  c â t  ş i  f a ţ ă  d e  N a i d a . 
R e c e ,  r e z e r v a t ă ,  î n c ă p ă ţ â n a t ă ,  e a  s e  m u l ţ u ­
m e a  s ă  p r i m e a s c ă  t o a t e  a t e n ţ i i l e  f ă r ă  s ă  f a c ă 
n i m i c  c a  s ă  l e  p r o v o a c e  ş i  c ă u t â n d  d i m p o t r i ­
v ă  s ă  s e  p o a r t e  î n  a ş a  fel,  î n c â t  î n s o ţ i t o r i i  e i 
s ă  u i t e  d e  e a .  A s t f e l  î n  t i m p u l  v o i a j u l u i  s e  î n ­
c h i s e s e  î n  c a b i n a  e i  d e  l u x ,  c e - i  f u s e s e  r e ţ i ­
n u t ă  a l ă t u r i  d e  a p a r t a m e n t u l  t u t o r e l u i  ş i  a l 
m ă t u ş e i . 
D e  a l t f e l  m u l t e  i  s e  p ă r e a u  m i s t e r i o a s e .  D e ş i 
î n  a p a r e n ţ ă  b r u t a l  ş i  a u t o r i t a r ,  B e n i t o  p ă r e a 
c ă  ş t i e  d e  f r i c a  s o ţ i e i  l u i  ş i  î i  c e r e a  a p r o b a r e a 
î n a i n t e  d e  o r i c e .  A p o i  s o l i i  a v e a u  î n  f i e c a r e 
s c a r ă  c o n s f ă t u i r i  l u n g i  î n  c a b i n e l e  l o r  ş i  n i c i ­
o d a t ă  t â n ă r a  f a t ă  n u  e r a  i n v i t a t ă  s ă  p a r t i c i p e 
l,i  e l e .  I a r  î n  t r e c e r e  p r i n  M a r s i l i a ,  u n d e  t r ă ­
s e s e r ă  l a  H o t e l  N o a i l l e s ,  B e n i t o  a v u s e s e  î n  m a i 
m u l t e  r â n d u r i  n i ş t e  m u s a f i r i  m i s t e r i o ş i ,  ş i  î n 
Ine  să-şi  î n c h i d ă  s o ţ i a  î n  c a m e r a  e i ,  c o n f o r m 
d i l i n e i  m u s u l m a n e  a v e a  d i m p o t r i v ă  g r i j ă  d e 
f i e c e  d a t ă  s'o  c h e m e  ş i  p e  e a  ş i  s ă  î n c h i d ă  b i n e 
u ş a  c a m e r e i  î n  c a r e  s e  a f l a u . 
F i r e ş t e ,  n i m i c  d i n  t o a t e  a c e s t e a  n u  e r a  a l a r ­
m a n t .  I n  a p a r e n ţ ă  M a d d a l e n a  e r a  p e r f e c t  li-
b e r ă  s ă  s e  p l i m b e ,  s ă  s c r i e ,  s ă  c i t e a s c ă ,  s ă  f a c ă 
cc-i  p l a c e ,  i i  s e  p ă r u s e  t o t u ş i  î n  d o u ă  r â n d u r i , 
l a  L y o n ,  d u p ă  p l e c a r e a  d e l a  G e r a r d m e r  ş i  l a 
M a r s i l i a ,  c ă  e r a  î n d e a p r o a p e  u r m ă r i t ă .  C u  o 
s c a r ă  î n a i n t e ,  l u â n d  m a s a  c u  u n c h i u l ,  M a d d a ­
l e n a  s e  m i r a s e  d e  l i p s a  N a i d e i .  B e n i t o  î i  d e ­
c l a r a s e  a t u n c i  c ă  s o ţ i a  l u i  e r a  s u f e r i n d ă ,  d a r 
c â n d  t â n ă r a  f a t ă ,  c u  t o a t e  i n s i s t e n ţ e l e  u n c h i u ­
l u i  d e  a  o  d u c e  p e  c o v e r t ă ,  s e  î n a p o i a s e  î n  c a -
h i n a  e i ,  M a d d a l e n a  a r  f i  j u r a t  c ă  o  m â n ă  i n ­
d i s c r e t ă  î i  c o t r o b ă i s c  p r i n  l u c r u r i .  T o a t e  a c e s -
Ira  o  n e c ă j e a u  d a r  e a  n u - ş i  m a n i f e s t ă  d e c â t 
p ă r e r e a  d e  r ă u  d e  a-şi  f i  p ă r ă s i t  a t â t  d e  b r u s c 
u n s a .  îşi  f ă g ă d u i  î n  s i n e a  e i ,  c a  p e s t e  t r e i  l u n i 
să-şi  i m p u i e  l a  r â n d u l  e i  v o i n ţ a  ş i  s ă  p ă t r u n d ă 
p â n ă  a t u n c i  m i s t e r i o s u l  m o t i v ,  p e n t r u  c a r e 
f u s e s e  s i l i t ă  să-1  u r m e z e  p e  B e n i t o  î n  A f r i c a . 

33 
Un  steward  al  vaporului  bătu  în  uşă  şi  se 
oferi  să-i  ia  bagajul,  deoarece  vaporul  se  apro­
pia  de  port.  Luă  valiza  luxoasă,  un  dar  a  lui 
Benito,  şi  recipisa  bagaj clor.  Maddalena  arun­
că  o  ultimă  privire  asupra  camerei  ce-i  fusese 
refugiu  timp  de  două  zile,  şi  urcă  pe  covertă. 
Regăsi  acolo  pe  unchiul  ci  şi  pe  Naida,  er­
metic  înfăşurată  în  burnusul  ei  de  mătase, 
contemplând  priveliştea.  Maddalcna  nu  se  stă­
pâni  să  nu  scoată  un  strigăt  de  admiraţie  la 
vederea  peisajului,  într'adevăr  minunat. 
După  o  manevră  lungă,  Amiralul  Longper-
rier  se  lipi  de  cheiu,  pe  care  domnea  obişnuita 
forfotă  dela  sosirea  fiecărui  pachebot.  Deo­
dată  Maddalena  îşi  văzu  unchiul  scoţându-şi 
pălăria  şi  fâlfâind-o  în  bătaia  vântului.  In  za­
dar  căută  tânăra  fată  în  mulţime  cui  i  se 
adresa  acest  salut  ;  avu  o  strângere  de  inimă 
că  e  aşa  de  singură  cu  noua  ei  familie. 
Maddalena  coborî  cea  dintâi  pe  chei,  ocro­
tită  de  unchiul  ei  care  o  ferea  de  îmbrânceli. 
Când  cele  două  tinere  femei  şi  Benito  împreu­
nă  cu  hamalii,  scăpară  din  îmbulzeală,  tuto­
rele  Maddalenei  aruncă  o  privire  în  mulţime 
şi  în  aceeaş  clipă  tânăra  fată  văzu  ivindu-se 
un  bărbat  cu  părul  roşu,  aspru  la  înfăţişare, 
urmat  de  un  tânăr  slăbănog,  care  nu-1  pier­
dea  o  clipă  din  ochi  şi  se  ţinea  scai  de  el. 
—  Ei,  signor  Sampieri,  strigă  Benito.  Sunt 
fericit  că  te  văd.  Nepoată-mea,  Maddalena. 
—  Signorina,  spuse  colonistul  făcând  o  ple­
căciune  de  urs  prost  dresat,  signorina,  pă­
mântul  Africei  depune  omagiile  sale  la  picioa­
rele  dv. 
Maddalena  zâmbi,  iar  Benito  radios  trase 
spre  el  pe  tânăr,  care  rămase  ascuns  pe  după 
Sampieri.  —  Ei  Pietro,  nu-ţi  recunoşti  veri-
34 
şoara  ?  Haide  îmbrăţişaţi-vă,  povch8$i\J\flAY 
tânăra  fată  făcu  un  pas  înapoi  şi  întinse  doar 
mâna  băiatului,  care  păli.  Pietro  se  duse  după 
maşină,  şi  în  aceiaşi  clipă  §e  ciocni  de  un  ofi­
ţer  apărut  şi  el  pe  chei.  Pietro  se  întoarse  în­
furiat:  —  Nu  poţi  să-ţi  deschizi  ochii? 
—  Deschide-ţi  tu  ochii  !  se  răsti  ofiţerul  şi 
fii  ceva  mai  politicos,  căci  altminteri  am  să 
te  învăţ  eu  să-ţi  treacă  obrăznicia. 
Maddalena,  surprinsă  întorsese  şi  ea  capul 
şi  exclamă  bucuroasă:  —  Gilbert,  d-ta  eşti? 
—  Maddalena!  Fireşte  că  eu  sunt.  Am  so­
sit  aseară.  Dar  îţi  închipui  că  am  obţinut  ime­
diat  din  partea  şefului  meu  de  escadrilă  per­
misiunea  de  a  veni  încoace.  Hidroavionul  meu 
e  pe  lac.  Am  întârziat  puţin  cu  amerizarea, 
dar  am  văzut  vaporul  acostând.  Şi  tânărul  ofi­
ţer  depuse  o  sărutare  tandră  şi  respectuoasă 
pe  ambele  mâini  ale  Maddalenei. 
Cu  ochii  strălucitori  de  bucurie,  aceasta  se 
adresă  unchiului: 
—  Cunoşti  pe  locotenentul  de  Parţial? 
—  Desigur,  spuse  Benito,  posomorându-se. 
—  Ar  putea  să  ne  însoţească? 
—  Cu  neputinţă,  Maddalena...  Dar  ne  vom 
vedea  noi.  Unchiul  d-tale  rămâne  la  Tunis? 
Benito  şovăi,  dar  din  fericire  Samgierii  sal­
vă  situaţia. 
—  Din  păcate,  domnule,  suntem  aşteptaţi 
la  Gabes  încă  astă  seară. 
—  Voi  veni  aşadar  la  Gabes.  Deocamdată, 
Maddalena,  îmi  pare  bine  că  te-am  văzut.  Voi 
telegrafia  imediat  naşei  că  eşti  bine. 
In  clipa  aceasta  Pietro  se  întoarse  pe  scara 
unui  taximetru  antediluvian  care  hodorogea 
îngrozitor;  deschise  ostentativ  uşa  maşinei  ca 
să  curme  convorbirea.  Benito,  spuse  şi  el; 
35 
—  A c u m  s ă  p l e c ă m  r e p e d e ,  ş i  î n t i n s e  o f i ţ e r u ­
l u i  m â n a .  D a r  fie  d i n  n e a t e n ţ i e ,  f i e  d i n a d i n s , 
G i l b e r t  n u  v ă z u  g e s t u l ,  c i  d u s e  d o a r  m â n a  l a 
c h i p i u  ş i  s e  d e p ă r t a ,  f ă r ă  s ă  c a t a d i x e a s c ă  s ă 
a r u n c e  m ă c a r  o  p r i v i r e  a s u p r a  f r u m o a s e i 
N a i d a ,  a i  c ă r e i  o c h i  d e  a m e t i s t  a r u n c a u  să­
g e ţ i  d e  m â n i e . 
D u p ă  c i n c i  m i n u t e  m a ş i n a  h o d o r o g i t ă  a j u n ­
s e  l a  g a r ă .  I n  a c e s t  s c u r t  t i m p  c e i  c i n c i  c ă l ă t o r i 
s e  p â n d i s e r ă  u n i i  p e  a l ţ i i ,  f ă r ă  s ă  s c h i m b e  u n 
c u v â n t .  D o a r  M a d d a l e n a ,  s p r e  a-şi  a s c u n d e 
e m o ţ i a ,  p r i v e a  m e r e u  î n  s t r a d ă ,  m u ş c â n d u - ş i 
b u z e l e .  I n  h a l l - u l  g ă r i i ,  N a i d a  ş i  M a d d a l e n a 
a ş t e p t a r ă  p e  o  b a n c ă ,  î n  t i m p  c e  B e n i t o  ş i 
S a m p i e r i  s e  d u s e r ă  s ă  i a  b i l e t e l e .  U r m ă  u n 
l u n g  c o n c i l i a b u l ,  d i n  c a r e  t â n ă r a  f a t ă  n u  p u t u 
s ă  a u d ă  n i m i c ,  a p o i  S a m p i e r i  f ă c u  u n  g e s t 
v i o l e n t  ş i  c h e m ă  p e  P i e t r o ,  c ă r u i a  î i  d ă d u  i n ­
s t r u c ţ i u n i .  T â n ă r u l  v o i  s ă  p r o t e s t e z e ,  dar"  c o l o ­
n i s t u l  î i  i m p u s e  t ă c e r e a ,  f ă r ă  i n t e r v e n ţ i a  l u i 
B e n i t o .  I n  c e l e  d i n  u r m ă  P i e t r o  s e  l ă s ă  c o n ­
v i n s ,  m a i  c u  s e a m ă  d e  a r g u m e n t u l  u n o r  b i l e t e 
d e  b a n c ă ,  d i s c r e t  s t r e c u r a t e  î n  m â n a  l u i . 
—  Ş t e r g e - o .  N e  v e i  s c r i e  d i n  B i z e r t e .  A s t a - i 
t o t  c e  p u t u  a u z i  M a d d a l e n a .  P i e t r o ,  r e v e n i n d 
d e l a  g h i ş e u ,  s p u s e  t i n e r e i  f e t e :  —  E u  t r e b u e 
s ă  r ă m â n  a c i ,  M a d d a l e n a ,  d a r  s p e r  c ă  n e  v o m 
r e v e d e a ,  a d a o g ă  e l  c u  e n t u z i a s m . 
—  N u  e  n i c i  o  g r a b ă ,  P i e t r o ,  r ă s p u n s e  f a l a 
ş i  D u m n e z e u  s ă  t e  a i b ă  î n  p a z a  l u i ,  c u m  s e 
s p u n e  î n  ţ a r a  n o a s t r ă . 
T â n ă r u l  r o ş i  c a  ş i  c u m  M a d d a l e n a  i - a r  f i 
g h i c i t  g â n d u l  ş i  a p o i  p l e c ă  i a r ;  c e i  p a t r u  c ă l ă ­
t o r i  u r c a r ă  î n  t r e n u l  d e  G a b e s  u n d e  a v e a u  s ă 
a j u n g ă  n o a p t e a  t â r z i u .  F u  u n  v o i a j  t r i s t .  S i n ­
g u r i  î n  c o m p a r t i m e n t u l  l o r  d e  c l a s a  I-a,  c e i 
p a t r u  c ă l ă t o r i ,  a ş e z a ţ i  f i e c a r e  î n  c o l ţ u l  l u i  p r i -
v c a u  t ă c u ţ i  p e i s a j u l .  D o a r  l a  p r â n z  î n  v a g o n -
r c s t a u r a n t  î ş i  s p u s e r ă  c â t e v a  v o r b e  d e  p o l i t e ţ e . 
M a d d a l e n a  s i m ţ i  p l u t i n d  î n  j u r u l  e i  o  a m e n i n ­
ţ a r e  n e l ă m u r i t ă .  B l â n d e ţ e a  a p a r e n t ă  a  u n ­
c h i u l u i  f ă c u s e  l o c  u n e i  b r u t a l i t ă ţ i  s t ă p â n i t e , 
i a r  s i g n o r  S a m p i e r i  îşi  m â n g â i a  b a r b a  r o ş i e , 
p r i v i n d  f a t a  c u  o  i n s i s t e n ţ ă  s u s p e c t ă .  C â t  d e s ­
p r e  N a i d a ,  p ă r e a  c ă  d o a r m e ,  d a r  p r i v i r i l e  p e 
c a r e  l e  a r u n c a  d i n  c â n d  î n  c â n d  a s u p r a  M a d -
d a l e n e i ,  a r  f i  î n d r e p t ă ţ i t - o  p e  a c e a s t a  s ă  c r e a ­
d ă  c ă  s t r a n i a  B e r b e r ă  r u m e g a  p l a n u r i  m a i 
d e g r a b ă  p r i m e j d i o a s e  d e c â t  p l ă c u t e .  C â n d  s e 
î n t u n e c ă ,  t â n ă r a  f a t ă  p r e t e x t ă  c ă  e  o b o s i t ă , 
p e n t r u  a  s e  î n t i n d e  m t r ' u n  c o m p a r t i m e n t  v e ­
c i n ,  l ă s â n d  p e  c e i l a l ţ i  s i n g u r i .  D a r  s e  v e d e  c ă 
t o t  o  s u s p e c t a u ,  c ă c i  n u  v o r b i r ă  d e l o c  s a u  c e l 
m u l t  î n  a r a b ă ,  p e  c a r e  M a d d a l e n a  n ' o  p r i c e ­
p e a .  I n  s f â r ş i t ,  t r e n u l  a j u n s e  l a  G a b e s .  F r â n t ă 
d e  o b o s e a l ă ,  M a d d a l e n a  c o b o r î ,  s p r i j i n i t ă  d e 
t u t o r e l e  e i .  S a m p i e r i  î i  d u s e  b a g a j e l e ,  î n a i n ­
t â n d  c u  p a ş i  r e p e z i .  D e o d a t ă  u n  a r a b  î n a l t , 
v o i n i c ,  c u  f r u n t e a  b r ă z d a t ă  d e  o  c i c a t r i c e 
g r o a z n i c ă  r ă s ă r i  î n  f a ţ a  l o r .  U n u l  d i n  o c h i  î i 
e r a  î n c h i s  c u  o  t u m o a r e ,  i a r  c e l ă l a l t  î n r o ş i t . 
S I  ama,  s p u s e  e l  c u  u n  s u r â s  c a r e  e r a  m a i 
d e g r a b ă  u n  r â n j e t . 
-  I a t ă - 1  p e  t a t ă l  m e u ,  s p u s e  N a i d a ,  î u t o r -
e â n d u - s e  s p r e  M a d d a l e n a  î n c r e m e n i t ă  d e  s p a i ­
m ă . 
C A P I T O L U L  6 

P A S Ă R I L E  D E  N O A P T E 

D i n  f e r i c i r e  p e n t r u  t â n ă r a  f a t ă ,  d o m n e a  în­
t u n e r i c  î n  Pia,ţa  G ă r i i  p r o s t  l u m i n a t ă ,  c ă c i  alt­
fel  i  s ' a r  fi  citit  pe  f a ţ ă  t u r b u r a r e a .  B e n i t o 
s t ă t e a  d e  v o r b ă  c u  A r a b u l  î n  d i a l e c t u l  sabir, 
S a m p i e r o  r ă m a s e  c u  N a i d a  ş i  c u  t â n ă r a  f a t ă. 
D u p ă  c â ţ i v a  p a ş i ,  a j u n s e r ă  î n  f a ţ a  u n u i  h o t e l 
d e  m â n a  d o u a ,  î n  p r a g u l  c ă r u i a  u n  t â n ă r  i n d i ­
g e n  p ă r e a  că-i  a ş t e p t a .  D e  a s t ă d a t ă  l u ă  N a i d a 
c u v â n t u l :  S l a m a  A h m e d ,  c a m e r e l e  s u n t  p r e ­
g ă t i t e ? 
I n d i g e n u l  s e  î n c l i n ă ,  a p u c ă  o  l a m p ă  f u m e -
g â n d ă  ş i  s e  p r e g ă t i  s ă  a r a t e  c ă l ă t o r i l o r  d r u m u l . 
U r c a r ă  o  s c a r ă  c a r e  d u c e a  l a  o  g a l e r i e  d e  u n d e 
s e  i n t r a  î n  c a m e r e ,  r â n d u i t e  c a  n i ş t e  chilii  d e 
m ă n ă s t i r e .  N a i d a  s e  o p r i s e  î n  p r i m a  c a m e r ă 
t r ă g â n d  p e  M a d d a l e n a  d u p ă  e a . 
—  C u l c ă - t e  s u r i o a r ă ,  şi  e d i h n e ş t e - t c ,  c ă c i 
m a i  a v e m  o  b u n ă  b u c a t ă  d e  d r u m  m â i n e .  Ş i 
n u  p e  ş o s e a  c i  p e  o  pistă,  p r i n t r e  n i s i p u r i . 
M e r g e m  c ă l a r e .  Ştii  s ă  c ă l ă r e ş t i ? 
—  D a ,  d o a m n ă . 
—  N u - j n i  s p u n e  d o a m n ă ,  M a d d a l e n a .  E  do­
r i n ţ a  t u t o r e l u i  t ă u .  T r e b u e  s ă  f i m  p r i e t e n e .  N u 
m a i  e u  p o t  d o m o l i  f u r i a  u n c h i u l u i .  T r e b u e  s ă 
a i  î n c r e d e r e  î n  m i n e  ş i  s u n t  s i g u r ă  c ă  o  vei 
38 
avea,  c h i a r  d a c ă  ţi-ar  v e n i  g r e u .  Aceste  cuvin­
t e  l e  s p u s e ,  î n c r u n t â n d  u ş o r  d i n  s p r â n c e n e , 
ceeace  d ă d e a  c h i p u l u i  s ă u  p u r  o  e x p r e s i e  tot­
o d a t ă  c u m p l i t ă  ş i  m i s t e r i o a s ă .  M a d d a l e n a  în­
toarse  c a p u l ,  c a  ş i  c u m  n ' a r  f i  p u t u t  s u p o r t a 
a c e a s t ă  p r i v i r e  ş i  ş o p t i : 
—  S u n t  f o a r t e  obosită,  d o a m n ă ,  i a r t ă - m ă ,  şi 
(  r e d e - m ă  că-mi  voi  da  s i l i n ţ a  să  fac  c u m  e  m a i 
b i n e . 
—  B i n e .  N o a p t e  b u n ă  s u r i o a r ă .  Şi  N a i d a  să­
r u t ă  u ş o r  f r u n t e a  M a d d a l e n e i ,  f ă r ă  c a  a c e a s t a 
să  se  p o a t ă  f e r i  şi  p ă r ă s i  a p o i  c a m e r a .  Cu,m 
m i n a s e  s i n g u r ă ,  M a d d a l e n a  a l e r g ă  l a  u ş ă  s ă 
î m p i n g ă  z ă v o r u l .  D a r  n u  exista  n i c i  u n  z ă v o r , 
ci  d o a r  u r m e l e  u n o r  ş u r u b u r i  scoase  şi  o  g a u r ă . 
•--  î n c e p  să  înţeleg,  s p u s e  M a d a l e n a .  Mi  se 
i a  s i n g u r u l  m i j l o c  d e  a-mi  a p ă r a  s i n g u r ă t a t e a . 
Fie.  Ş i  c u  o  m a r e  s f o r ţ a r e ,  t â r î  m a s a  p â n ă  î n 
faţa  uşii,  b a r i c a d â n d u - s e .  îşi  deschise  a p o i  va­
liza,  v ă r s ă  c a n a  c u  a p ă  r e c e  î n  l i g h i a n  şi-şi  r ă ­
cori  c u  î n c â n t a r e  f a ţ a . 
D e p e  c o r i d o r  s e  a u z e a u  voci  î n ă b u ş i t e .  D e ­
o d a t ă  glasul  l u i  B e n i t o  r ă s u n ă  m a i  l ă m u r i t : 
—  A h m e d ,  a d ă  w h i s k y  ş i  p a h a r e .  V r e a u  s ă 
b e a u  a s t ă  s e a r ă .  M ' a m  s ă t u r a t .  T ă c u  a p o i ,  î n ă -
buşindu-şi  u n  strigăt.  M a d d a l e n a  t r a s e  c u  u r c -
h c a u  a s t ă  s e a r ă .  M i  s'a  f ă c u t  l e h a m i t e .  T ă c u 
apoi,  î n ă b u ş i n d u - ş i  u n  strigăt.  M a d d a l e n a  t r a ­
s e  c u  u r e c h e a  ş i  î n ţ e l e s e  c ă  a c u m  v o r b e a  N a i ­
da,  c a r e  d ă d e a  o r d i n e  s c u r t e ,  calci  B e n i t o  s e 
fâstâci  şi  s p u s e : 
-  D a r  d e  u n d e  d o a m n ă ,  d o a r j n e  dusă...  L a 
vârsta  ei,  c o p i i i  d o r m  d e  c u m  a u  p u s  c a p u l  p e 
p e r n ă .  I n s l a r ş i t ,  fie  c u m  v r e ţ i .  M a i  b o m b ă n i 
p u ţ i n  şi  s t r ă b ă t u  c o r i d o r u l  s p r e  a  d e s c h i d e  u ş a 
d e  a l ă t u r i .  D a r  N a i d a  s e  o p u s e ,  ş o p t i n d  c e v a 
c e  M a d d a l e n a  n u  p u t u  s ă  a u d ă .  D o a r  B e n i t o 
39 
c a r e  s p u n e a  c u  g l a s  t a r e  t o t  ce-i  t r e c e a  p r i . i 
m i n t e ,  s t r i g ă :  C e  d e - a  p r e c a u ţ i i ,  p e n t r u  D u m ­
n e z e u .  P a r ' c ă  v ' a r  f i  f r i c ă  s ă  n u  n e  m ă n â n c e . 
U ş a  s e  î n c h i s e  b r u s c ,  ş i  t â n ă r a  f a t ă  a u z i  d e s ­
c h i z â n d u-se  o  a l t ă  u ş ă ,  m a i  d e p ă r t a t ă ,  a p o i 
p a ş i  î n  a c e a  c a m e r ă .  I n  c â t e v a  r â n d u r i ,  î n  t i m p 
c e  M a d d e l a n a ,  m u t ă  d e  s p a i m ă ,  a s c u l t a  z g o m o ­
t e l e  d e  a f a r ă ,  t â n ă r u l  i n d i g e n  t r e c u  p r i n  g a l e ­
r i e ,  d u c â n d  o  t a v ă ,  c ă c i  s e  a u z i  c l i n c h e t u l  p a ­
h a r e l o r .  I n s f â r ş i t  s e  l ă s ă  t ă c e r e .  T â n ă r a  f a t ă 
îşi  t e r m i n a s e  t o a l e t a  d e  n o a p t e  ş i  v r o i a  s ă  s e 
î n v e l e a s c ă  c u  p ă t u r a ,  c â n d  «auzi  u n  h o h o t  d e 
r â s .  î n c e r c ă  î n  z a d a r  să-şi  p o t o l e a s c ă  n e l i n i ş t e a 
ce-i  s t r â n g e a  i n i m a  c a  î n l r u n  c l e ş t e  ş i  să-şi 
u i t e  b ă n u e l i l e .  N u  p u t u  s ă  a d o a r m ă .  S e  s c u l ă 
d i n  n o u ,  îşi  î n c ă l ţ ă  p a p u c i i ,  î ş i  î m b r ă c ă  u n  c a ­
p o t ,  s e  d u s e  l â n g ă  u ş ă  ş i  a s c u l t ă  ş i  d e o a r e c e  n u 
p u t e a  d e s l u ş i  n i m i c ,  t r a s e  m a s a  î n  l ă t u r i ,  d e s ­
c h i s e  u ş a  î n c e t i ş o r  ş i  s c o a s e  c a p u l  a f a r ă .  C o r i ­
d o r u l  e r a  p u s t i u .  L u n a  s e  a s c u n s e s e  d u p ă  u n 
n o r ,  î n  c u r t e  d o m n e a  l i n i ş t e .  T o a t ă  l u m e a  d o r ­
m e a ,  a f a r ă  d e  a v e n t u r i e r i ,  c a r i  c h e f u i a u  î n  c a ­
m e r a  l o r .  F ă i r ă  s ă  s t e a  p e  g â n d u r i ,  M a d d a l e n a 
s e  d u s e  î n  v â r f u l  p i c i o a r e l o r  g o a l e ,  îşi  s c o s e s e 
p a p u c i i  d e  t e a m ă  s ă  n ' o  d e a  d e  g o l  —  ş i  s e 
o p r i  î n  f a ţ a  u ş i i  c a m e r e i  v e c i n e  c u  c e a  î n  c a r e 
s t ă t e a u  l a  t a i f a s  N a i d a ,  B e n i t o ,  S a m p i e r i  ş i  a -
r a b u l .  I n t r ă  c u  b ă g a r e  d e  s e a m ă :  c a m e r a  e r a 
l a  f e l  c u  a c e e a  p e  c a r e  o  o c u p a  e a .  U n  p a t ,  o 
m a s ă ,  u n  l a v o a r ,  u n  d u l a p ,  o c u p a u  c e l e  p a t r u 
c o l ţ u r i .  P e  j o s  e r a  a ş t e r n u t ă  o  r o g o j i n ă .  Ţ i -
n â n d u - ş i  r ă s u f l a r e a ,  M a d d a l e n a  î ş i  l i p i  u r e ­
c h e a  d e  z i d ,  d a r  ţ i n u ţ i  p r o b a b i l  î n  f r â u  d e 
N a i d a ,  c e i  t r e i  b ă r b a ţ i  d i s c u t a u  c u  g l a s  s c ă z u t . 
T o t u ş i  f e t e i ,  i  s e  p ă r u  l a  u n  m o m e n t  d a t ,  c ă 
g l a s u r i l e  n u  v e n e a u  d e  a l ă t u r i ,  c i  d e  j o s .  S e 
a p l e c ă ,  b â j b ă i  î n  î n t u n e r i c  ş i  g ă s i  s u b  d e g e t e l e 
40 
c i  u n  f e l  d e  c h e p e n g ,  p e  c a r e - 1  d e s c h i s e .  S e 
c u l c ă  p e  j o s .  P ă r e a  a s t f e l  o  n ă l u c ă  a l b ă ,  i n e r ­
t ă . . .  D e  a s t ă d a t ă  a u z e a  d e s l u ş i t  t o t  c e  s e  d i s ­
c u t a  î n  c a m e r a  a l ă t u r a t ă : 
—  Uf,  n u - m i  p a r c  r ă u  c ă  a m  t e r m i n a t  c u 
r o l u l  ă s t a .  E r a  g l a s u l  N a i d e i .  A c c e n t u l  e i  n u 
m a i  e r a  c ă t u ş  d e  p u ţ i n  g u t u r a l ,  c i  d i m p o t r i ­
v ă  a v e a  o  v o c e  c a l m ă ,  p u r ă ,  s o n o r ă .  A p o i 
S a m p i e r i  î n t r e b ă :  —  D a r  n u  v r e ţ i  s ă  n e  s p u ­
n e ţ i ,  d o a m n ă ,  d c c e  a ţ i  a d u s  f a t a  î n c o a c e ? 
—  D o b i t o c u l e .  r i p o s t ă  N a i d a  c u  o  v o c e  m u ş ­
c ă t o a r e .  N e  t r e b u i a  d o a r  o  o s t a t e c ă .  Ş i  a p o i 
n u  u i t a  c ă  M a d d a l e n a  e  a c e a  c a r e  a  , . f u r a t " 
d o c u m e n t e l e . 
—  L a  a s t a  n u  m ' a m  g â n d i t ,  r e p l i c ă  c o l o -
n i s t u l .  D a r  s e  ş t i e  c ă  h â r t i i l e  a u  f o s t  f u r a t e ? 
N u  c r e d ,  d a r  t r e b u e  s ă  l u ă m  t o a t e  p r e -
c a u ţ i u n i l e . 
—  C e - a v e ţ i  d e  g â n d  s ă  f a c e ţ i  c u  n e p o a t ă -
m e a ?  î n t r e b ă  B e n i t o . 
- -  O  v o m  î n c h i d e .  S u n t  d e s t u l e  kasbah  * ) 
l a  T u j a d a  u n d e  v o m  f i  m â i n e .  T a r  „ t a t a "  a r e 
s o l d a ţ i  c a r e  v o r  f i  n i ş t e  t e m n i c e r i  d e  m â n a 
î n t â i .  P e  u r m ă ,  d u p ă  c e  v o m  i z b â n d i ,  s e  v a 
a l e g e . . .  s a u  v a  p i e r i ,  s a u  v a  f u g i .  D u p ă  c u m 
î i  v a  f i  s o a r t a . . . 
N a i d a  v o r b e a  d e  m o a r t e a  M a d d a l e n e i  c a  d e 
c e v a  f o a r t e  f i r e s c .  N i c i  o  n u a n ţ ă  d e  p ă r e r e  d e 
r ă u  s a u  d e  m i l ă  î n  g l a s u l  c i . 
—  Ş i  h â r t i i l e ? 
L e  a m  a c i .  N u  m ' a m  d e s p ă r ţ i t  d e  e l e , 
n i c i  z i  n i c i  n o a p t e ,  d e  o  s ă p t ă m â n ă .  D e  a l t f e l 
a s t a  n u  v ă  p r i v e ş t e .  T r e a b a  v o a s t r ă  e  s ă - m i 
e x e c u t a ţ i  o r d i n e l e  î n t o c m a i .  A t â t a .  T u  R h e -
n u ş ,  a i  a n u n ţ a t  p e  c ă p i t a n u l  A m a l f i ? 

*)  C o l i b ă  a r a b ă . 
41 
—  Da  doamnă,  spuse  Arabul,  pe  care  Mad­
dalena  îl  recunoscu  după  glas  şi  care  părea  să 
arate  Naidei  un  respect  neaşteptat  din  partea 
unui  tată  atât  de  crunt.  Sidi  Amalfi  are  să  fie 
peste  trei  zile  la  întâlnire  şi  are  să  vă  aştepte. 
—  Bine.  Mâine  dimineaţă  vom  porni  în  re­
cunoaştere  sub  pretextul  unei  plimbări  ci 
fata.  Tu  Sampieri,  vei  avea  grijă  de  Madda­
lena,  în  timp  ce  eu  cu  Benito  şi  Rhenuş  mă 
voi  duce  să  văd  cum  stau  lucrurile. 
—  Bine  doamnă. 
—  Avem  nevoie  de  lucrători,  Sampieri.  Vom 
lucra  cu  echipe  de  noapte.  Ai  cumpărat  cum 
ţi-am  spus  terenurile  depe  malul  mării  dela 
sud  de  Gabes? 
—  Da,  sub  pretext  că  vreau  să  înjghebez  o 
plantaţie  de  curmali  şi  portocali.  Am  mai  de­
clarat  că  pentru  a  fertiliza  aceste  pământuri 
va  trebui  să  fac  lucrări  de  irigaţie. 
—  Şi  în  privinţa  ofiţerului,  ce-aveţi  de 
gând?  întrebă  Benito. 
—  Deocamdată  nimic.  Pietro  îl  va  suprave-
ghia.  Vom  fi  înştiinţaţi  de  cea  mai  mică  miş­
care  a  lui.  Dacă  ne  stinghereşte,  sunt  destule 
încăcrări  sângeroase  în  oraş  pentru  ca  să  ne 
cotorosim  de  el,  măcar  deocamdată.  Dar  ţin 
să  nu  se  ajungă  la  asasinat. 
—  Am  înţeles.  Şi  când  credeţi  că  va  fi  totul 
gata?  ^ 
—  Nu  ştiu.  Ar  putea  să  mi-o  spuie  poate 
Amalfi.  Totul  depinde  de  rapiditatea  lucră­
rilor,  de  momentul  pe  care-1  vor  socoti  opor­
tun  cei  care  mi-au  dat  această  misiune.  Aveţi 
ştiri  din  Tripolis  ? 
—  Da,  stăpână,  spuse  bătrânul  Arab.  Fiul 
meu  s'a  înapoiat  alaltăeri.  O  escadră  încru­
cişa  în  faţa  portului  Tripoli. 
42 
N a i d a  i z b u c n i  în  r â s :  —  S t r a ş n i c . . .  t o i u l  c 
î n  r e g u l ă .  T o t u ş  s u n t  n e r ă b d ă t o a r e  s ă - m i 
a j u n g  s c o p u l .  A m  a l t e  g r i j i  ş i  v r e a u  s ă  t e r ­
m i n  c u  asta... 
U r m ă  o  c l i p ă  d e  t ă c e r e ,  p e  c a r e  S a m p i e r i 
o  î n t r e r u p s e  cu  un  fel  de  s p a i m ă  în  glas  : 
—  C e  f e m e i e  c i u d a t ă  s u n t e ţ i ,  d o a m n ă .  C i n e 
s u n t e ţ i ?  C e  u r m ă r i ţ i ?  I n  s l u j b a  c u i  l u c r a ţ i ? 
M a d d a l e n a  a u z i  s c â r ţ â i t u l  u n u i  s c a u n ,  a p o i 
g l a s u l  N a i d e i ,  c a r e  d e c l a r ă  s e m e ţ :  —  A s t a  n u 
c  t r e a b a  d-tale,  S a m p i e r i .  U i ţ i  c i n e  eşti  !  C i n e 
s u n t  e u ?  T e  t e m i  c ă  s u n t  G e n i u l  R ă u l u i ?  Ş i 
d a c ă  a ş  fi?  I n  o r i c e  c a z  n u - m i  p l a c e  s ă  fiu 
i n t e r o g a t ă .  Aci  r e p r e z i n t  u n  g u v e r n  c a r e  d i n -
t r ' u n  s i n g u r  c u v â n t  p o a t e  f a c e  d i n  v o i  c a d a ­
vre.  Ş i  s ă  ştii  c ă  p e  m i n e  n u  m ă  p o ţ i  l u a  n i c i ­
o d a t ă  p r i n  s u r p r i n d e r e .  R e v o l v e r u l  m e u  ţin­
teşte  b i n e  ş i  n i c i  î n  g a u r ă  d e  ş a r p e  n u  e  c i n e ­
v a  l a  a d ă p o s t  d e  r ă z b u n a r e a  m e a .  D a r  s'a  fă­
c u t  t â r z i u .  N o p a t e  b u n ă . 
A u z i n d  z g o m o t u l  s c a u n e l o r  d a t e  l a  o  p a r t e , 
M a d d a l e n a  s e  s c u l ă  î n  g r a b ă  ş i  î n a i n t e  d e  a 
î n c h i d e  c h e p e n g u l ,  m a i  p r i n s e  g l a s u l  N a i d e i , 
carc-şi  b ă t e a  j o c  d e  B e n i t o :  —  T a c i  d i n  g u r ă . 
Ksti  u n  laş,  B e n i t o  S a n t o r i o .  P u ţ i n  î m i  p a s ă  d e 
t o a t e  astea.  D a r  voi  a v e a  g r i j ă  ş i  e n e r g i e  e u 
î n  l o c u l  d-tale.  D a c ă  m â i n e  n e p o a t a  d-tale  n u 
v a  f i  s u p u s ă ,  a m  e u  a c  d e  c o j o c u l  ei.  Ş i  a c u m 
p l e a c ă  ! 
M a d d a l e n a  a b i a  v u  t i m p  s ă  d e s c h i d ă  u ş a  ş i 
s ă  s e  s t r e c o a r e  a f a r ă .  C u m  a j u n s e s e  î n  c a m e r a 
c i  ş i  p u s e s e  l a  loc  m a s a  î n  d r e p t u l  uşii,  c e i 
trei  b ă r b a ţ i  i e ş i r ă  d i n  c a m e r ă ;  u n  p a s  g r e o i  s e 
a p r o p i a ,  ş i  d u p ă  o  c l i p ă  S a m p i e r i  m o r m ă i  în­
f u n d a t :  —  G a z e l a  d o a r m e . . .  D a r  h i e n a  ve­
ghează...  B u n ă  s e a r a  ! 

43 
C A P I T O L U L  7 . 

P E  M A L U R I L E  G O L F U L U I 

M a d d a l e n a ,  c o p l e ş i t ă  d e  c e l e  a u z i t e ,  a v u  o 
n o a p t e  g r o a z n i c ă  d e  c o ş m a r u r i .  C i n e  e r a  o a r e 
a c e a s t ă  N a i d a ,  s o ţ i a  f i c t i v ă  a  u n c h i u l u i  e i ?  C e 
v r o i a ?  C e  s c o p  u r m ă r e a ?  î n t r u c â t  p r e z e n ţ a 
M a d d a l e n e i  a l ă t u r i  d e  a c e ş t i  b a n d i ţ i  c o n s t i ­
t u i a  o  c o m p l i c i t a t e ?  D e c e  e r a  z ă l o g  î n  m â i n i l e 
l o r ?  T o a t e  a c e s t e  î n t r e b ă r i  o  f r ă m â n t a u  p e 
M a d d a l e n a  f ă r ă  s ă  p o a t ă  g ă s i  v r e u n  r ă s p u n s . 
Ş i  a p o i  c e  e r a  c u  a c e l  m i s t e r i o s  A m a l f i ?  D e c e 
s e  g r ă b e a  N a i d a  s ă  t e r m i n e  c u  m i s t e r i o a s a  e i 
o c u p a ţ i e ?  D e  c e  o  i n t e r e s a  T r i p o l i ?  C i n e  e r a 
a r a b u l  p e  c a r e - 1  d ă d e a  d r e p t  t a t ă l  e i ?  Ş i  c e 
e r a  c u  a c e l e  d o c u m e n t e  p e  c a r e  N a i d a  v e n i s e 
s ă  l e  c a u t e  î n  F r a n ţ a  ş i  d e a s u p r a  c ă r o r a  p l a n a 
a t â t a  m i s t e r ?  Ş i  î n s f â r ş i l ,  c e  î n s e m n a  c u m p ă ­
r a r e a  d e  t e r e n u r i  l a  m a r g i n e a  g o l f u l u i ,  c e  r o s t 
a v e a u  e c h i p e l e  d e  m u n c i t o r i  ş i  ş a n t i e r e l e ?  I n 
o r i c e  c a z  s i g u r  c ă  e a  t r e b u i a  s ă  fie  c u  o c h i i  ' n 
p a t r u ,  s ă  o b s e r v e  t o t  c e  s e  p e t r e c e a  î n  j u r u l  e i 
ş i  s ă  î n ş e l e  v i g i l e n ţ a  „ t e m n i c e r i l o r " ,  d e  c a r e 
v o r b i s e  N a i d a .  D a r  c e c a c e  o  î n s p ă i m â n t a  m a i 
m u l t  p e  t â n ă r a  f a t ă ,  d e ş i  n u  e r a  f r i c o a s ă  d e 
f e l u l  ei,  e r a  p r i m e j d i a  ce-1  a m e n i n ţ a  p e  t â n ă ­
r u l  o f i ţ e r  p e n t r u  a  c ă r u i  s u p r a v e g h e r e  f u s e s e 
t r i m e s  P i e t r o  l a  B i z e r t e .  N u  p u t e a  f i  v o r b a 
d e c â t  d e  G i l b e r t  d e  P a r ţ i a l .  D e c e  v o i a  N a i d a 

44 
să-1  î n l ă t u r e ?  I i  e r a  t e a m ă  c a  M a d d a l e n a  s ă 
n u  s e  p u n ă  î n  l e g ă t u r ă  c u  e l  z ă d ă r n i c i n d  a s t ­
fel  u n e l t i r i l e  e i ? 
A c e s t e  g â n d u r i  o  c h i n u i r ă  p â n ă  ş i  î n  s o m n ; 
s e  t r e z i  t â r z i u ,  z d r o b i t ă  f i z i c e ş t e  ş i  m o r a l i c e ­
ş t e  d e  z b u c i u m u l  ş i  d e  p r i m e j d i i l e  a c e s t e i  c ă ­
l ă t o r i i .  D ă d u  m a s a  l a  o  p a r t e  ş i  s e  î m b r ă c ă 
î n  g r a b ă .  I  s e  a d u s e  u n  c e a i  v e r d e  c a  u n  c e a i 
d e  i z m ă ,  n i ş t e  p â i n e  g r e a  ş i  î n d e s a t ă  ş i  p u ţ i n 
u n t  t o p i t ;  a p o i  s e r v i t o r u l  î i  s p u s e :  —  D o m n i ­
ş o a r ă ,  s i d i  v ă  a ş t e a p t ă  î n  c u r t e . 
M a d d a l e n a  îşi  f ă c u  v a l i z a  ş i  c o b o r î  g r ă b i t ă . 
S a m p i e r i  o  s a l u t ă  c u  u n  z â m e b t  i r o n i c  c a  p e  o 
v e c h e  c u n o ş t i n ţ ă  ş i  s e  i n t e r e s ă  c u m  d o r m i s e 
n o a p t e a .  A p o i  î i  s p u s e : 
—  M a i  a v e m  u n  d r u m  l u n g  d e  f ă c u t .  M a i  î n ­
tâi  t r e c e m  î n s ă  p e l a  G u r i n a . 
—  U n d e  v i n e  a s t a ? 
—  P e  m a l u l  m ă r i i ,  s i g n o r i n a .  D a c ă  v r e i  p u ­
t e m  c h i a r  s ă  f a c e m  o  b a i e .  A m  a c o l o  o  k a s b a h 
u n d e  v ă  v e ţ i  p u t e a  d e s b r ă c a  î n  l i n i ş t e . 
—  F i e ,  v o m  v e d e a . . . 
I n  f a ţ a  p o r ţ i i  h o t e l u l u i  s e  a f l a  o  m a ş i n ă  d e 
m a r c ă  f o a r t e  b u n ă ,  i a r  l a  v o l a n  s t ă t e a  b ă t r â ­
n u l  a r a b ,  a v â n d  a l ă t u r i  d e  e l  p e  B e n i t o .  N a i d a 
îşi  a c o p e r i s e  i a r ă ş i  f a ţ a  c u  v ă l u l  ş i  s e  î n f ă ş u ­
r a r e  î n  b u r n u s  ş i  s e  a ş e z a s e  î n  f u n d u l  m a ş i -
n e i .  T r a s e  p e  M a d d a l e n a  l â n g ă  e a ,  a ş a  î n c â t 
a c e a s t a  ş e d e a  a c u m  î n t r e  B e r b e r ă  ş i  S a m p i e r i . 
M a ş i n a  p o r n i  c a  f u l g e r u l .  O  c l i p ă ,  c â n d  t r e ­
c u  p r i n  f a ţ a  O f i c i u l u i  a f a c e r i l o r  i n d i g e n e , 
M a d d a l e n a  s e  g â n d i s e  s ă  c e a r ă  c a  m a ş i n a  s ă 
fie  o p r i t ă .  I n  a f a r ă  d e  f a p t u l  c ă  p r o b a b i l  n ' a r 
l i  f o s t  a s c u l t a t ă ,  n u  s e  p u t e a  p l â n g e  d e  n i m i c 
p r e c i s .  E r a  c u  t u t o r e l e  e i  l e g a l ,  N a i d a  s e  p r e a 
p u t e a  s ă  f i e  c ă s ă t o r i t ă  l e g i t i m  c u  e l .  C i n e  p u ­
t e a  d o v e d i  c ă  n u  f ă c e a u  o  s i m p l ă  e x c u r s i e  c u 
45 
nepoata  lor?  Să  ceară  să  fie  retrimisă  în  Fran­
ţa?  Să  simuleze  o  boală?  Pentru  asta  era  timp 
când  altă  scăpare  nu  va  mai  fi.  Fuga  era  cu 
neputinţă.  Maddalena  avea  cel  mult  3—400 
franci,  iar  Benito  declarase  d-nei  Prouvayre 
că  va  avea  el  grijă  de  absolut  toate  cheltue-
lile  nepoatei.  Apoi  nu  cunoştea  ţara  şi  ar  fi 
fost  cu  siguranţă  urmărită,  prinsă  şi  apoi  pă­
zită  cu  străşnicie,  aşa  încât  n'ar  mai  fi  putut 
descoperi  nimic  din  tot  ce  se  urzea  în  jurul 
ei.  De  aceea  decise  să  rămâie  în  maşină,  să 
închidă  ochii  şi  să  simuleze  că  doarme. 
Maşina  înainta  pe  şoseaua  în  pantă  şi  de­
odată  un  spectacol  măreţ  se  desfăşură  în  faţa 
ochilor  uimiţi  ai  tinerei  fete.  Peisajul,  cu  şirul 
de  munţi  între  Tunisia  şi  Tripolis,  cu  marea 
la  orizont  era  nespus  de  frumos.  Maşina  făcu­
se  cam  vre-o  oră  de  drum,  când  se  ivi  o  fermă 
înconjurată  de  plantaţii.  Arabul  încetini  mer­
sul  maşinii,  Maddalena  crezu  că  va  stopa.  Dar 
se  înşelase.  Un  tânăr  indigen  ieşise  dintr'un 
şanţ  şi  schimbase  câteva  cuvinte  cu  Sampieri. 
Asta  fusese  tot.  Apoi  maşina  porni  din  nou  în 
plină  viteză.  Dar  colonistul  se  aplecă  spre  Be­
nito  şi-i  spuse,  în  aşa  fel  încât  Naida  să-1  poa­
tă  auzi:  —  Amalfi  ne  aşteaptă  pe  diseară. 
Maddalena,  prinse  o  licărire  de  emoţie  în 
stranii  ochi  ai  Naidei.  O  observă  pe  furiş.  Ce 
taină  ascundeau  oare  aceşti  ochi  de  ametist  ? 
Era  într'adevăr  fără  seamăn  culoarea  lor. 
Maddalena  se  cutremura  gândindu-se  ce  abise 
putea  ascunde  un  chip  aşa  de  pur. 
Ca  şi  cum  i-ar  fi  ghicit  gândurile,  „soţia  lui 
Benito"  se  aplecă  spre  tânăra  fată  :  —  Ei,  su­
rioară,  nu  eşti  obosită? 
—  Mulţumesc,  doamnă,  răspunse  Maddalena 
închizându-se  apoi  tot  drumul  în  muţenia  ei 
46 
şi  răspunzând  doar  monosilabic  la  toalc  în­
trebările.  In  cele  din  urmă  Naida  trebui  să 
se  dea  bătută.  Cu  tot  vântul  ce  adia,  în  maşină 
era  foart  cald.  Trecură  printr'o  oază  cu  euca­
lipţi  răcoroşi,  dar  apoi  porniră  din  nou  pe 
şoseaua  toridă. 
Ajungând  la  un  fel  de  mlaştină,  Sampieri 
se  adresă  Naidei:  —  Va  trebui  să  facem  săpă­
turi  adânci,  ca  să  ajungem  aici.  Deşi  era  cu 
spatele  la  ci,  Maddalena  ghici  că  Berbera  im­
pusese  colonistului  tăcere,  căci  el  nu  mai  stă­
rui.  In  cele  din  urmă  maşina  ajunse  la  o  răs­
cruce  cu  un  indicator  de  drumuri.  Madda­
lena  citi  în  dreptul  unei  săgeţi:  Guran  5  km. 
Celelalte  trei  săgeţi  indicau:  spre  nord-est 
Marsa  25  km.;  spre  sud-vest,  El  Hamlia  60 
km.;  spre  nord-vest,  Zarath,  20  km.  Fără  să 
ştie  dece,  tânăra  fată  se  strădui  să-şi  întipă­
rească  în  minte  aceste  nume;  aveau  să-i  fie 
poate  de  folos  într'o  bună  zi.  Arabul  dela  vo­
lan  o  şi  luase  la  stânga,  continuând  drumul 
spre  Guran. 
Insfârşit  călătorii  ajunseră  în  acest  sat  in­
digen,  construit  pe  malul  mării  din  cărămizi 
şi  din  chirpici.  Zărind  maşina,  indigenii  să­
riră  în  lături,  făcând  plecăciuni  violente  lui 
Sampieri  care  le  accepta  cu  vădită  satisfacţie. 
—  Sper  că-mi  veţi,  permite,  domnişoară, 
să  vă  fac  onorurile  modestei  mele  locuinţe. 
Naida  dădu  din  umeri  ca  şi  cum  ar  fi  socotit 
de  prisos  aceste  cuvinte  amabile.  Maşina  intră 
pe  unica  stradă  a  satului,  oprind  în  faţa  unei 
case  albe,  cu  aspect  obişnuit. 
—  Poftiţi,  d-ră.  Vom  prânzi  imediat.  Dacă 
doriţi  să  faceţi  o  baie  alegeţi-vă  un  costum 
printre  acele  din  dulapul  acesta,  şi  la  mare 
ajungeţi  străbătând  doar  grădina.  Deschise  o 
47 
u ş ă ,  ş i  i n v i t ă  p e  M a d d a l c n a  s ă  i n t r e  î n t r ' o  c a ­
m e r ă  g o a l ă ,  a v â n d  d r e p t  s i n g u r  m o b i l i e r  o  r o ­
g o j i n ă ,  o  s a l t e a  p u s ă  d c a d r c p t u l  p e  j o s  ş i  n i ş t e 
z d r e n ţ e  p e s t r i ţ e  c a r e  ţ i n e a u  p r o b a b i l  l o c  d e 
p ă t u r ă .  M a d d a l e n a  n u  s e  î m p o t r i v i  c â n d  u ş a 
s e  î n c h i s e  î n  u r m a  e i .  A v u s e s e  î n s ă  t i m p  s ă 
v a d ă  p e  S a m p i e r i  r e v e n i n d  s p r e  N a d i a  ş i 
s c h i m b â n d  c â t e v a  v o r b e  c u  e a  ş i  c u  c e i l a l ţ i . 
A u z i  a p o i  p a ş i i  l o r  d e p ă r t â n d u - s e  ş i  o  d o r i n ţ ă 
a r z ă t o a r e  d e  a  a f l a  î n c o t r o  s e  d u c ,  o  c u p r i n s e . 
C r ă p ă  u ş a  c a m e r e i  ş i  o  î n c h i s e  a p o i  r e p e d e 
l a  l o c ,  c ă c i  b ă t r â n u l  a r a b  r ă m ă s e s e  î n  p r a g . 
r e s f i r â n d  p r i n t r e  d e g e t e  b o a b e l e  d e  c h i h l i m ­
b a r  a l e  m ă t ă n i i l o r  l u i .  M a d d a l c n a  s c o a s e  d i n -
t r ' u n  d u l a p  d i n  p e r e t e  u n  c o s t u m  d e  b a i e  ş i 
s e  î n c i n s e  l a  m i j l o c  c u  o  p a n g l i c ă ,  p e n t r u  a-1 
m e n ţ i n e  m a i  b i n e ,  c ă c i  c o s t u m u l ,  b ă r b ă t e s c  î i 
e r a  p r e a  l a r g . 
—  M ă  d u c  c ă  m ă  s c a l d ,  s p u s e  e a  a r a b u l u i , 
c a r e  d ă d u  d i n  c a p  ş i  o  u r m ă  f ă r ă  n i c i  o  g r a b ă . 
S a m p i e r i  n ' o  m i n ţ i s e .  L a  c a p ă t u l  g r ă d i n i i  e r a 
u n  m a l  p i e t r o s  c u  o  s c a r ă  n a t u r a l ă ,  l a  p o a l e l e 
c ă r e i a  s e  î n t i n d e a  o  p l a j ă  c u  n i s i p  f i n  ş i  a r z ă ­
t o r .  M a d d a l e n a  c o b o r î  ş i  î n t o r c â n d  c a p u l ,  z ă r i 
p e  a r a b u l  a ş e z a t  s u s  p e  m a l ,  p r i v i n d - o .  S e 
a r u n c ă  î n  m a r e  şi,  b u n ă  î n o t ă t o a r e ,  a j u n s e  r e ­
p e d e  l a  o  b a r c ă  d e  p e s c a r i ,  l a  c â t e v a  s u t e 
m e t r i  d e  c o a s t ă .  S ă r i  î n ă u n t r u ,  p r i v i  î n  j u r  ş i 
v ă z u  u n  g r u p  c o m p u s  d i n  t r e i  p e r s o a n e  c a r e 
g e s t i c u l a u  p e  m a l u l  î n a l t ,  l a  t r e i - p a t r u  k i l o ­
m e t r i  d e  s a t .  P r i v i n d  c u  a t e n ţ i e ,  M a d d a l e n a  l e 
r e c u n o s c u .  E r a  N a d i a  ş i  t o v a r ă ş i i  e i .  C e  fă­
c e a u  o a r e  a c o l o ?  M a d d a l e n a  î n o t ă  c r a w l  d e a -
l u n g u l  c o a s t e i ,  a p r o p i i n d u - s e  t o t  m a i -  m u l t 
d e  e i . 
D i b u i t u l ,  g ă s i  s u b  p i c i o a r e l e  e i  o  s t â n c ă  a s ­
c u n s ă  î n  a p ă ,  p e  c a r e  a ş e z â n d u - s e ,  n u m a i  c a -
48 
p u l  î i  r ă m â n e a  d e a s u p r a  u n d e l o r .  N i m e n i  n ' o 
p u t e a  v e d e a ,  d a r  e a  p u t e a  o b s e r v a  t o t  c e  s e 
p e t r e c e a  î n  j u r u l  ci.  Z ă r i  p e  S a m p i e r i  d e s p r i n -
z â n d u - s e  d i n  g r u p  ş i  m ă s u r â n d  c u  p a ş i  e g a l i 
d i s t a n ţ e l e ,  p e  c a r e  l e  s t r i g a  p e  r â n d  N a i d e i , 
a s c u n s ă  a c u m  d e  c r e a s t a  m a l u l u i . 
—  100,  150,  200,  a c i  e  o  g r o t ă ,  î n c ă  50  m e t r i , 
a n i  a j u n s . 
S e  a u z i  g l a s u l  N a i d e i :  —  D e a j u n s .  Ş t i u 
u n d e  t r e b u e  s ă  p u n e m  m i n a .  P l e c a r ă ;  M a d d a ­
l e n a  r ă m a s e  n e d u m e r i t ă .  S e  î n t o a r s e  p e  p l a j ă 
şi  se  î m b r ă c ă . 

4  40 
C A P I T O L U L  8 . 

C I U D A T U L  C Ă P I T A N  A M A L F I 

—  A  f o s t  b u n ă  a p a ,  s i g n o r i n a ?  î n t r e b ă  sig­
n o r  S a m p i e r i  c â n d  M a d d a l e n a  v e n i  l a  m a s ă . 
—  F o a r t e  b u n ă .  M u l ţ u m e s c ,  d o m n u l e .  V a n i 
a ş t e p t a t ,  d a r  n u  v ă  î n t o r s e s e r ă ţ i . 
—  A m  n i ş t e  t e r e n u r i  p r i n  p a r t e a  l o c u l u i  ş i 
u n c h i u l  d-v.  a  f o s t  a ş a  d e  g e n t i l  s ă  m ă  î n s o ­
ţ e a s c ă ,  s p r e  a - m i  d a  s f a t u r i  c u  p r i v i r e  l a  v a ­
l o r i f i c a r e a  l o r ,  d e c l a r ă  c o l o n i s t u l ,  î n t o r c â n -
d u - s e  s p r e  B e n i t o ,  c a r e  d ă d u  d i n  c a p  a f i r ­
m a t i v . 
P r â n z u l  f u  f r u g a l .  U n  p e p e n e ,  o  b u c a t ă  d e 
m i e l  f i e r t ,  o r e z ,  ş i  f r u c t e .  I m e d i a t  d u p ă  m a s ă , 
N a i d a  î n t r e b ă  e n e r v a t ă  d a c ă  n ' a u  d e  g â n d 
s ă  p l e c e .  —  S u r i o a r a  m e a  ş i  c u  m i n e  s u n t e m 
n e r ă b d ă t o a r e  s ă  n e  v e d e m  a c a s ă ,  s t ă p â n e ,  s e 
s c u z ă  e a .  T o ţ i  s e  p r e g ă t i r ă  d e  p l e c a r e  d a r  d e 
a s t ă d a t ă  A r a b u l  r ă m a s e  î n  s a t ,  p e  c â n d  cei­
l a l ţ i  u r c a r ă  d i n  n o u  î n  m a ş i n ă .  I n  c l i p a  p l e ­
c ă r i i ,  N a i d a  ş i  p s e u d o - p ă r i n t e l e  e i  a v u r ă  o  d i s ­
c u ţ i e  a t â t  d e  v i e  î n c â t  S a m p i e r i  t r e b u i  s ă  i n ­
t e r v i n ă :  —  H a i d e ,  f ă  c e  ţ i  s e  s p u n e .  A m  n e ­
v o i e  p e  m â i n e  d e  6 0  o a m e n i  c u  l o p e ţ i  ş i  t â r ­
l i ă c o a i p e .  Ş i  v e z i  c a  l u c r ă r i l e . . .  d e  i r i g a ţ i e  s ă 
n u  s e  t ă r ă g ă n c a s c ă . 
A r a b u l  m a i  b o m b ă n i ,  d a r  S a m p i e r i  c a r e  s e 
a ş e z a s e  l a  v o l a n  n i c i  n u - i  m a i  d ă d u  a s c u l t a r e 

50 
ş i  p o r n i .  B e n i t o  c a r e  ş e d e a  l â n g ă  el,  ţ i n e a  î n 
m â n ă  o  h a r t ă  p e  c a r e  o  c o n s u l t a  c u  a t e n ţ i e . 
A j u n g â n d  i a r  l a  r ă s c r u c e ,  ş o f e r u l  o  l u ă  d r e p t 
î n a i n t e  s p r e  E l  H a m l i a . . .  P e  b a n c h e t a  d i n  f u n d 
M a d d a l e n a ,  a l ă t u r i  d e  N a i d a ,  p r i v e a  d e ş e r t u l . 
D u p ă  c â t ă v a  v r e m e  m a ş i n a  t r e c u  d i n  n o u  î n 
d r e p t u l  u n u i  i n d i c a t o r  c a r e  v e s t e a :  K a l a a -
M a t m a t a  5 5  k m . 
M a ş i n a  s t r ă b ă t e a  a c u m  u n  m a s i v  m u n t o s . 
S a m p i e r i  o  c o n d u c e a  c u  o  d i b ă c i e  u l u i t o a r e . 
I n  c â t e v a  r â n d u r i  M a d d a l e n a  ş i  N a i d a  î n c h i ­
s e r ă  o c h i i  d e  t e a m ă  s ă  n u  v a z ă  m a ş i n a  p r ă -
b u ş i n d u - s c  î n  p r ă p a s t i e .  S o a r e l e  a r d e a  ş i  t u t u ­
r o r a  l e  e r a  s e t e .  M a d d a l e n a  s i m ţ i  o  m o l e ş e a l ă 
p r i n  t o t  t r u p u l  ş i  î n  c â t e v a  r â n d u r i  s e  p o m e n i 
a l i p i n d  p e  u m ă r u l  N a i d e i ,  c a r e  z â m b e a  tri­
u m f ă t o a r e .  D u p ă  d o u ă  o r e  d e  h u r d u c ă t u r ă 
p e  p i s t e  a n e v o i o a s e ,  m a ş i n a  i e ş i  d i n  n o u  l a 
d r u m u l  m a r e .  N a i d a  s p u s e :  —  A m  s o s i t .  V o i 
r e v e d e a  c a s a  t a t ă l u i  m e u . 
—  D e c e  n ' a  v e n i t  c u  n o i ?  î n t r e b ă  M a d d a ­
l e n a . 
—  D .  S a m p i e r i  1-a  r u g a t  p e  t u t o r e l e  d - l a l c 
s ă  s e  o c u p e  d e  n i ş t e  l u c r ă r i  d e  a m e n a j a r e  d e 
l e r e n .  E  c h e s t i e  d e  c â t e v a  z i l e .  A p o i  s i g n o r 
S a m p i e r i i  n e  v a  p ă r ă s i  ş i  t a t ă l  m e u  v a  r e v e n i . 
M a ş i n a  a j u n s e  a c u m  î n  v â r f u l  p l a t o u l u i 
m u n t o s  d e  u n d e  s e  d e s c h i d e a  o  p r i v e l i ş t e  m ă ­
r e a ţ ă  s p r e  m a r e a  d e p ă r t a t ă  c a r e  s e  c o n t o p e a 
c u  c e r u l  a l b a s t r u .  A g ă ţ a t  p e  c o a s t a  s t â n c o a s ă 
a  m u n ţ i l o r ,  s a t u l  i n d i g e n  p ă r e a  c ă  p l u t e ş t e 
î n t r e  p ă m â n t  ş i  c e r ,  f o r t ă r e a ţ ă  i n v i n c i b i l ă . 
L a  c e  î n ă l ţ i m e  n e  a f l ă m ?  î n t r e b ă  M a d d a ­
l e n a . 
L a  a p r o a p e  7 0 0  m e t r i ,  s p u s e  N a i d a ,  d a r 
îşi  m u ş c ă  b u z e l e ,  c a  ş i  c u m  i - a r  f i  f o s t  t e a m ă 
c ă  s p u s e s e  p r e a  m u l t .  A c u m  m a ş i n a  a j u n s e s e 
51 
î n  s a t  ş i  o p r i  î n  f a t a  u n e i  c a s e  a l b e  c a  t o a t e 
c e l e l a l t e ,  d a r  i z o l a t ă  l a  o  o a r e c a r e  d e p ă r t a r e . 
P e  c â n d  S a m p i e r i  a d ă p o s t e a  m a ş i n a  î n t r ' u n 
g a r a j  c a m  p r i m i t i v ,  N a i d a  f ă c e a  M a d d a l c n e i 
o n o r u r i l e  c a s e i . 
—  Vei  fi  ca  la  t i n e  a c a s ă ,  s u r i o a r ă .  C r e d  că 
d u p ă  u n  d r u m  a t â t  d e  l u n g ,  eşti  b u c u r o a s ă  s ă 
t e  p o ţ i  o d i h n i . 
—  A ş  v r e a  s ă  s c r i u  c â t e v a  c u v i n t e  n a ş e i , 
s p u s e  M a d d a l e n a . 
—  F i r e ş t e .  P e  c â n d  s e r v i t o a r e l e  t e  v o r  des-
b r ă c a  şi-ţi  v o r  p r e g ă t i  b a i a ,  a m  s ă  î n g r i j e s c  s ă 
ţ i  s e  a d u c ă  tot  ce-ţi  t r e b u e  p e n t r u  scris. 
I n t r e  t i m p  sclavi  n e g r i  ş i  c o p i i  d e s c ă r c a r ă 
b a g a j e l e  u m p l â n d  c a s a  d e  ţ i p e t e l e  ş i  r â s e t e l e 
lor.  D a r  c u  u n  glas  a u t o r i t a r  c a r e  n u  î n g ă d u i a 
r e p l i c ă ,  N a i d a  p u s e  c a p ă t  z a r v e i .  C â n d  vali­
zele  f u r ă  d e s p a c h e t a t e  î n  c a m e r ă ,  N a i d a  s e 
a d r e s ă  M a d d a l e n e i :  —  Te  las,  s p e r  că  vei  fi 
l i n i ş t i t ă .  C u v â n t u l  d i n  u r m ă  î l  s p u s e  a p ă s a t , 
c a  ş i  c u m  î n  e l  a r  f i  fost  o  a m e n i n ţ a r e  l a t e n t ă . 
I a r  M a d d a l e n a  îşi  a m i n t i  c u  o  s t r â n g e r e  d e 
i n i m ă ,  u l t i m e l e  c u v i n t e  r o s t i t e  d e  N a i d a  c u  o 
s e a r ă  î n a i n t e .  D e a c e e a  M a d d a l e n a  s e  g â n d i  c ă 
n ' a r  f i  r ă u  s ă  j o a c e  c o m e d i e  f a ţ ă  d e  t e m n i c e r a 
e i  şi-i  î n t i n s e  s p o n t a n  p e n t r u  p r i m a  d a t ă  m â n a . 
—  Iţi  m u l ţ u m e s c  d o a m n ă . . .  v r e a u  s ă  zic  N a i ­
da...  ştiu  tot  c e  a i  f ă c u t  p e n t r u  m i n e  ş i  d a c ă 
a m  î n t â r z i a t  a t â t  d e  m u l t  c a  s ă - m i  e x p r i m 
r e c u n o ş t i n ţ a ,  p r i c i n a  e  că  tot  ce  mi  se  î n t â m ­
p l ă  e  a t â t  d e  n e a ş t e p t a t . . .  G â n d e ş t e - t e  c ă  a c u m 
o  s ă p t ă m â n ă  m a i  e r a m  o  f e t i ţ ă  c a r e  s e  ţ i n e a 
d e  p o a l e l e  n a ş e i . 
O  l u c i r e  de  b u c u r i e  f u l g e r ă  în  o c h i i  soţiei 
l u i  B e n i t o  c a r e  o  î m b r ă ţ i ş a  c ă l d u r o s : 
—  Vezi  că  te  i u b e s c ,  M a d d a l e n a .  Să  n ' a i  nici 

52 
o  g r i j ă ;  d a c ă  î m i  u r m e z i  s f a t u r i l e  n u  ţ i  s e  v a 
î n t â m p l a  n i m i c  r ă u . . . 
A r  m a i  f i  c o n t i n u a t ,  d a r  s i g n o r  S a m p i e r i 
v e n i  î n t r ' u n  s u f l e t  ş o p t i n d  N a i d e i  c â t e v a  c u ­
v i n t e  î n  l i m b a  a r a b ă ,  p e  c a r e  M a d d a l e n a  n ' o 
î n ţ e l e g e a . 
U i m i r e a  c e  s e  c i t e a  p e  c h i p u l  c o l o n i s t u l u i , 
s e  r e s f r â n g e a  a c u m  ş i  p e  o b r a z u l  N a i d e i  c a r e 
r ă s p u n s e  g r ă b i t ă : 
—  V i u . 
—  V r e o  s u p ă r a r e ?  î n t r e b ă  M a d d a l e n a  c u  o 
n a i v i t a t e  v o i t ă . 
—  N u .  N e - a  s o s i t  u n  m u s a f i r .  T e  l a s . 
Ş i  f ă r ă  s ă  s e  m a i  o s t e n e a s c ă  să-şi  a c o p e r e 
d i n  n o u  o b r a z u l  p e n t r u  s t r ă i n ,  N a i d a  i e ş i  î n ­
c h i z â n d  u ş a . 
M a d d a l e n a  a l e r g ă  l a  . f e r e a s t r ă ,  p e  c a r e  u n 
o b l o n  i n t e r i o r  d e  l e m n  o  a p ă r a  d e  c ă l d u r ă . 
C â n d  î l  d e s c h i s e ,  s c o a s e  u n  s t r i g ă t  d e  u i m i r e . 
F e r e a s t r a  a v e a  g r a t i i  c a  o  f e r e a s t r ă  d e  î n ­
c h i s o a r e  ş i  d ă d e a  î n t r ' o  c u r t e ,  î n  c a r e  v r e o 
z e c e  o i  b e h ă i a u  d i s p e r a t e .  Z i d u r i  a l b e  î n a l t e , 
î n c o n j u r a u  c u r t e a  d i n  t o a t e  p ă r ţ i l e ;  n u  s e  v e ­
d e a  n i m i c  c a r e  s ă  p o a t ă  a j u t a  l a  e s c a l a d a ­
r e a  l o r . 
----  P r i z o n i e r ă . . .  g â n d i  t â n ă r a  f a t ă  c u l r c m u -
r â n d u - s e .  S e  s p ă l ă  p e  m â i n i  ş i  s e  î n d r e p t ă  s p r e 
u ş a  p e  c a r e  o  g ă s i  d e a s e m e n i  e r m e t i c  î n c h i s ă , 
fie  c ă  N a i d a  t r ă s e s e  d i n  g r e ş e a l ă  z ă v o r u l  d e 
a f a r ă ,  f i e  c ă  u ş a  s e  d e s c h i d e a  n u m a i  î n t r ' u n 
fel  s p e c i a l ,  p e  c a r e  n u - 1  ş t i a  î n c ă  M a d d a l e n a . 
K a  s e  a ş e z ă  p e  p a t  r e p e t â n d : 
—  A ş a d a r  p r i z o n i e r ă .  B i n e .  Ş t i u  c e  a m ' d e 
t ă c u t . 
U ş a  s e  d e s c h i s e  ş i  o  b ă t r â n ă  s c l a v ă  i n d i g e n ă 
î i  a d u s e  u n  l i g h e a n  m a r e  d e  a r a m ă  p l i n  c  ; 

5 i 
a p ă  c a l d ă  ş i  p a r f u m a t ă ;  p e  b r a ţ  a v e a  u n 
c o s t u m  i n d i g e n  d e  m ă t a s ă  ţ e s u t ă  c u  f i r . 
—  Siaina,  o  s a l u t ă  b ă t r â n a  cu  o  p l e c ă c i u n e . 
D a r  M a d d a l e n a  s e  s c u l a s e  f ă r ă  s ă  s t e a  p e 
g â n d u r i ,  ş i  n c p â s l t o a r e  f a ţ ă  d e  e x c l a m a ţ i i l e 
b ă t r â n e i ,  o  î m b r â n c i  ş i  s e  n ă p u s t i  l a  u ş ă . 
S c l a v a  s c ă p ă  d i n  m â i n i  l i g h e a n u l ,  c a r e  s e 
r o s t o g o l i  z g o m o t o s  p e  p o d e a .  D a r  m a i  î n a i n t e 
c a  e a  s ă  f i  f ă c u t  u n  p a s ,  M a d d a l e n a  t r â n t i  u ş a , 
o  z ă v o r i  ş i  o  l u ă  l a  g o a n ă  î n  n e ş t i r e  d c a l u n g u l 
g a l e r i e i . 
I n  u r m a  e i .  r ă c n e t e l e  n e g r e s e i  e r a u  î n ă b u ş i t e 
d e  u ş a  g r o a s ă  d e  l e m n .  D i n  f e r i c i r e ,  î n  c u r t e 
n u  e r a  n i m e n i  ş i  s e r v i t o r i i  i n d i g e n i  e r a u  o c u ­
p a ţ i . 
M a d d a l e n a  c ă u t ă  s ă  s e  o r i e n t e z e ;  c o b o r î  o 
s c a r ă  ş i  s e  v ă z u  î n t r ' o  g r ă d i n ă  m a r c ,  p a v a t ă 
c u  m o z a i c  ş i  p l i n ă  d e  f l o r i  m i n u n a t e ,  c u m  n u 
l e - a i  f i  p u t u t  a ş t e p t a  s ă  g ă s e ş t i  î n t r ' u n  a s e m e ­
n e a  ţ i n u t  î n  c a r e  s o a r e l e  d o g o r e a  t o a t ă  z i u a . 
I n  m i j l o c u l  e i  e r a  u n  b a s i n  d e  p i a t r ă  î n 
c a r e  c u r g e a  c u  u n  s u s u r  m o l c o m  a p a  r ă c o ­
r o a s ă  a  u n e i  f â n t â n i .  M a d d a l e n a  î n ţ e l e s e  c ă 
l a  d r e a p t a  ş i  l a  s t â n g a  c a s e i  e r a u  g r ă d i n a  ş i 
c u r t e a  c u  o i .  D e  c e l e l a l t e  d o u ă  p ă r ţ i  t r e b u i a u 
s ă  f i e  ş o s e a u a  s i  m u n t e l e ,  a s a  c u m  s e  î n f ă ţ i ş a u 
y  y  '  y  y 

m u l t e  l o c u i n ţ e  c l ă d i t e  d u p ă  p i l d a  p e ş t e r i l o r 
î n  r e g i u n e a  m u n t o a s ă  t u n i s i a n ă . 
T â n ă r a  f a t ă  m a i  f ă c u  c â ţ i v a  p a ş i  ş i  î ş i  d ă d u 
s e a m a  c u  u i m i r e ,  î n  g r ă d i n ă  n u  s e  p u t e a  i n t r a 
d e c â t  p r i n t r ' o  s i n g u r ă  p o a r t ă ,  c a r e  d ă d e a  î n 
g a l e r i a  p e  c a r e  o  s t r ă b ă t u s e  M a d d a l e n a .  I n 
s c h i m b  f e r e s t r e l e  c â t o r v a  c a m e r e  s e  d e s c h i ­
d e a u  s p r e  g r ă d i n ă .  F a t a  s e  a p r o p i e  c u  b ă g a r e 
d e  s e a m ă  d e  u n a  d i n  e l e ,  s e  î n ă l ţ ă  î n  v â r f u l 
p i c i o a r e l o r  ş i  a r u n c ă  o  p r i v i r e  î n ă u n t r u .  î n ­
c ă p e r e a  e r a  g o a l ă .  L a  f e l  l a  f e r e a s t r a  d o u a . 
34 
D a r  c m n  a p r o p i e  c a p u l  d e  a  t r e i a ,  s e  l ă s ă  r e ­
p e d e  j o s .  V e d e a  o  c a m e r ă  l u x o s  m o b i l a t ă ,  c u 
p e r n e  d e  c a t i f e a ,  j i l ţ u r i  d e  p i e l e ,  ş i  c u  p a n o ­
p l i i  d e  a r m e ;  u n  b ă r b a t  ş e d e a  p e  u n  d i v a n  c u 
s p a t e l e  l a  c a .  P u r t a  o  h a i n ă  a l b ă  c u  i n s i g n ă  d e 
o f i ţ e r  d e  m a r i n ă  —  a n c o r e l e  ş i  g a l o a n e l e .  L â n ­
g ă  e l  e r a  o  ş a p c ă . 
M a d d a l e n a  a ş t e p t ă  c u  s u f l e t u l  l a  g u r ă .  A u z i 
o  u ş ă  d e s c h i z â n d u - s e  ş i  a p o i  g l a s u l  N a i d e i , 
c a r e  d e v e n i s e  a m a b i l  ş i  i n s i n u a n t : 
—  T e  s a l u t ,  d - l e  c o m a n d o r  A j n a l f i . . .  T e  a ş ­
t e p t a m  a b i a  p e  m â i n e . . . 
M a d d a l c n a  a u z i  p e  o f i ţ e r  r ă s p u n z â n d  s c u r t 
ş i  a u t o r i t a r :  —  A v e a m  n e v o i e  s ă  t e  v ă d  d e  u r ­
g e n ţ ă ,  a g e n t  N .  N .  A i  h â r t i i l e ,  p e  c â t  m i - a i  c o ­
m u n i c a t . 
N a i d a  a d e v e r i ,  M a d d a l e n a  î ş i  ţ i n u  r ă s u f l a ­
r e a .  A g e n t  „ N .  N . " .  C e  m a i  î n s e m n a  ş i  a s t a ? 
P u t e a u  f i  i n i ţ i a l e l e  d e l a  N a i d a  b e n  N a i d . 
T â n ă r a  f e m e i e  r e l u ă :  —  D a ,  d o m n u l e  c o ­
m a n d o r .  A m  h â r t i i l e .  N ' a  f o s t  u ş o r .  N a i d a  î ş i 
p i e r d u s e  t o n u l  a u t o r i t a r ,  g l a s u l  e i  s e  f ă c u s e 
m i e r o s ,  t u r b u r ă t o r .  D a r  t â n ă r u l  o f i ţ e r  î ş i  r e ­
p e t ă  o r d i n u l : 
D ă - m i - l e ! 
O !  p a r d o n !  î n t â i  b a n i i . . . 
G ă s e ş t i  î n  a c e s t  p o r t o f e l  s u m a  î n  b o n u r i 
d e  c a s s ă  a l e  u n e i  b ă n c i  d i n  T r i e s t .  Ş i  a c u m 
v o r b e ş t e ,  t e  a s c u l t . 
E  s i m p l u .  A c u m  t r e i  l u n i ,  d o m n u l e  c o ­
m a n d o r ,  a i  v e n i t  s ă  m ă  v e z i  l a  b i r o u l  m e u . 
M i - a i  c e r u t  s ă - m i  î n s u ş e s c  a n u m i t e  d o c u m e n t e 
p r i v i t o a r e  l a  u n  p r o e c t  c o n c e p u t  d e  c ă t r e  u n 
o f i ţ e r  f r a n c e z  î n  v e d e r e a  v a l o r i f i c ă r i i  r e g i u n i i , 
i n  c a r e  n e  a f l ă m ,  p r i n  i r i g a ţ i i  s a u  c a m  a ş a 
c e v a . . . 
Ş t i u ;  ş i  p e  u r m ă ? 
55 
—  Am  putut  da  de  persoana  la  care  se  aflau 
hârtiile.  Mi  le-am  însuşit  printr'un  şiretlic. 
Poftim  raportul  Academiei  de  ştiinţe.  Poftim 
scrisoarea  d-lui  De  Lesseps  asupra  acestui 
proect  care  datează  încă  din  1880...  Iată  de­
scrierile  căpitanului  Prouvayre  şi  raportul  lui. 
Am  verificat  azi  de  dimineaţă  coasta.  Totul 
corespunde  exact.  Pe  de  altă  parte  săpăturile 
vor  începe  chiar  de  mâine...  Explozibilul 
unde  e? 
—  Iţi  va  fi  furnizat  la  momentul  oportun. 
—  Va  trebui  să  dinamităm  mai  bine  de  2000 
m.  cubi  de  stâncă... 
—  Mă  bizui pe d-ta. 
—  Bine.  Şantierele  d-tale  de  construcţii  na­
vale  sunt  puse  la  punct?  întrebă  Naida. 
—  Totul  e  în  regulă.  De  altfel  rămân  aci 
două  zile  şi  vom  mai  vorbi  despre  asta. 
Maddalena  auzi  din  nou  deschizându-se  uşa. 
—  Ah,  exclamă  Naida.  Iţi  prezint  pe  signor 
Sampieri,  care  se  interesează  de  lucrările 
noastre.  Sampieri,  iată  pe  căpitanul  de  vas, 
Amalfi,  căruia,  dacă  reuşim,  i  se  va  zice  în 
curând  Amiralul  Nisipurilor... 

56 
P A R T E A  I I - a 

E N I G M A  D E Ş E R T U L U I 

CAPITOLUL  I 

PRIMELE CIOCNIRI 

—  Domnule  locotenent,  vă  pofteşte  domnul 


amiral. 
—  Pe  mine? 
—  Da,  pe  dv.,  domnule  locotenent. 
Gilbert  de  Parţial  se  sculă,  lăsând  pe  masă 
scrisoarea  începută,  pe  care  se  putea  citi: 

„Draga  mea  Maddalena*9. 


îşi  încinse  centironul,  îşi  puse  chipiul  şi 
mantaua  şi  urmă  pe  matelotul  care-i  arăta 
drumul.  Străbătură  un  coridor  de  cazarmă, 
coborîră  o  scară,  străbătură  o  curte  în  stil 
maur  şi  intrară  apoi  într'un  vestibul,  la  capă­
tul  căruia  doi  soldaţi  cu  baioneta  la  armă 
păzeau  o  uşă.. 
—  Aşteptaţi  vă  rog  o  clipă,  domnule  locote­
nent,  spuse  marinarul;  bătu  apoi  la  o  uşă  ve­
cină  şi  intră.  Peste  puţin  ieşi  însoţit  de  un 
ofiţer  de  marină  care-şi  salută  colegul: 
—  Bună  ziua,  dragă  camarade.  Eşti  sosit  de 
curând,  de  nu  mă  'nşel? 
57 
—  D a ,  d o m n u l e  c o m a n d o r . 
—  A m i r a l u l  d o r e ş t e  s ă  l e  v a z ă .  N u  ş t i u 
p e n t r u  c c ,  d a r  p r e s u p u n  c ă  e  u r g e n t .  P ă r e a 
n e c ă j i t . 
G i l b c r t  d e  P a r ţ i a l  r o ş i  u ş o r  l a  g â n d u l  c ă 
p o a t e  c o m a n d a n t u l  b a z e i  a e r o n a u t i c e  n u  ş t i a 
d e  e s c a p a d a  l u i  d e  a l a l t ă e r i  l a  T u n i s . . . 
D a r  u ş a  b i r o u l u i  s e  ş i  d e s c h i s e  ş i  c o m a n d o ­
r u l  i n i r ă  î n  a c e s t  s a n c t u a r  f ă c â n d  t â n ă r u l u i 
o f i ţ e r  u n  s e m n  să-1  u r m e z e .  G i l b c r t  s e  o p r i 
s m i r n ă  î n  p r a g .  A m i r a l u l  e r a  u n  b ă t r â n ,  d a r 
c a r e  s e  m a i  ţ i n e a  î n c ă  f o a r t e  d r e p t  —  ş i  c u  o 
î n f ă ţ i ş a r e  s i m p a t i c ă .  E r a  o c u p a t  î n  c l i p a  d e 
f a ţ ă  c u  i s c ă l i t u l  c o r e s p o n d e n ţ e i . 
I n s f â r ş i t ,  l ă s ă  c o n d e i u l  d i n  m â n ă  ş i  s e  u i t ă 
l a  n o u l  s o s i t . 
—  B u n ă  z i u a ,  P a r ţ i a l . . .  T e - a m  c a m  l ă s a t  î n 
p ă r ă s i r e  d e  c â n d  a i  s o s i t ,  d a r  î m i  p a r e  b i n e 
c ă  t e  v ă d .  m a i  a l e s  c ă  a m  p e n t r u  d - t a  o  m i ­
s i u n e  d e  î n c r e d e r e . 
D e  a s t ă d a t ă  t â n ă r u l  o f i ţ e r  r o ş i  d e  p l ă c e r e . 
A m i r a l u l  s e  î n t o a r s e  c ă t r e  c ă p i t a n u l  d e  v a s , 
c a r e  a ş t e p t a  î n  f u n d u l  b i r o u l u i . 
—  E  g a t a  e s c a d r i l a ? 
—  D a ,  d o m n u l e  a m i r a l . 
—  B i n e ! 
B ă t r â n u l  o f i ţ e r  c h e m ă  p e  G i l b c r t  l â n g ă  e l . 
A c e s t a  v ă z u  î n  v r a f u l  d e  h â r t i i  d e  p e  m a s a 
a m i r a l u l u i  o  h a r t ă  d e  s t a t - m a j o r  c a r e  r e p r e ­
z e n t a  r e g i u n e a  d e l a  S u d  d e  T u n i s . 
—  D r a g u l  m e u ,  a i  u n  b r e v e t  d e  p i l o t ,  n u - i 
a ş a ? 
—  D e  p i l o t  c i v i l ,  d o m n u l e  a m i r a l . 
—  E  d e a j u n s .  A i  c e r t i f i c a t e  a d m i r a b i l e .  P e 
d e  a l t ă  p a r t e  p r e s u p u n  c ă  ş t i i  s ă  c ă l ă r e ş t i . 
—  E x a c t . 

58 
•—  B u n .  M a i  v ă d  in  f o a i a  c a l i f i c a t i v ă  a 
d - l a l c  c ă  ş t i i  p u ţ i n  ş i  l i m b a  a r a b ă . 
—  D a .  A m  î n v ă ţ a t - o  a c u m  v r e o  z e c e  a n i  î n 
M a r o c ,  c â n d  t a t ă l  m e u  e r a  a t a ş a t  m i l i t a r  p e 
l â n g ă  R e z i d e n ţ a  G e n e r a l ă . 
—  F o a r t e  b i n e .  D e v r e m e  c e  î n t r u n e ş t i  a c e s ­
t e  t r e i  î n s u ş i r i  p e n t r u  c a r e  m u l ţ i  c a m a r a z i 
l e - a r  i n v i d i a  a c i ,  i a t ă  ce-ţi  c e r . . . 
—  L a  o r d i n ,  d o m n u l e  a m i r a l . 
—  A t u n c i  c i t e ş t e  î n t â i  a c e a s t a . 
Ş i  a m i r a l u l  î n t i n s e  t â n ă r u l u i  o f i ţ e r  o  s c r i ­
s o a r e  o f i c i a l ă ,  c u  a n t e t u l  c o m a n d a n t u l u i  p i e ­
lii  d i n  T u n i s .  G i l b e r t  d e  P a r ţ i a l  c i t i  c u  e m o ţ i e 
u r m ă t o a r e l e : 

„Domnule  amiral,  referindu-mă  la  cele  co­


municate  in  rapoartele  mele  cu  No.  765  şi  766 
din  săptămâna  trecută,  am  onoarea  a  vă  adu­
la  cunoştinţă,  că  ofiţerii  serviciului  de  în for­
maţiuni  din  regiunea  Kalaa-Matmata  îmi 
semnalează  a  oarecare  fierbere  în  populaţia 
indigenă  din  această  regiune. 
Pe  de  altă  parte  aflu  că  nişte  agitatori  străini 
provoacă  dezordine  în  regiune,  ţinând  întru-
niri  menite  să  învrăjbească  d j i s - n r i / e 1)  înşi­
rate  dealungul  munţilor  Mat mat  a. 
In  aceste  împrejurări  şi  deşi  nam  putut 
obţine  indicaţii  mai  precise  asupra  direcţiei 
in  care  trebuesc  orientate  cercetările  v'aş  fi 
recunoscător  dacă  aţi  pune  la  dispoziţia  înal­
tului  comlmdamcnl  o  escadrilă  de  trei  avioa­
ne  conduse  de  ofiţeri  capabili  să  zboare  dea­
supra  regiunii  în  chestiune  şi  la  nevoie  să  dea 
sprijin  şi  ajutor  contingentelor  indigene  care 
ar  putea  fi  atacate  de  către  forţe  străine,  a 
căror  importanţă  n ' o  cunoaştem. 

1)  Satele  arabe. 


5« 
Afară  de  aceasta,  spre  a  asigura  o  colabo­
rare  mai  strânsă  cu  serviciile  noastre  indige­
ne,  ar  fi  de  dorit  ca  aceşti  ofiţeri  să  ştie  lim­
ba  arabă  şi  călăria,  pentru  a  putea  la  nevoie 
însoţi  pe  ofiţerii  noştri  de  informaţiuni. 
Contez  pe  escadrila  în  chestie  mâine  seara 
la  Tunis. 
Primiţi,  vă  rog,  domnule  amiral,  etc. 

G i l b e r t  d e  P a r ţ i a l  p u s e  s c r i s o a r e a  l a  loc  ş i 
î n t r e b ă : 
—  D a c ă  n u  v ă  s u p ă r a ţ i ,  d-le  a m i r a l ,  c a r e 
va  fi  de  f a p t  rolul  n o s t r u  ? 
—  B ă n u e s c  că  v e ţ i  a v e a  de  t r a n s p o r t a t  ofi­
ţ e r i i  d e  i n f o r m a ţ i u n i  î n  p u n c t e l e  p e r i c u l o a s e 
ş i  d e  f ă c u t  z b o r u r i  d e  r e c u n o a ş t e r e .  A m  p r e ­
g ă t i t  î n  a c e s t  scop  trei  a v i o a n e ,  p r e v ă z u t e  ş i 
c u  t r e n  d e  a t e r i z a r e  p e  r o a t e  ş i  c u  flotoare.  I n 
felul  a c e s t a  p u t e ţ i  ş i  a m e r i z a  ş i  a t e r i z a .  S u n t 
a v i o a n e  d e  v â n ă t o a r e ,  î n z e s t r a t e  d e c i  c u  c â t e 
o  m i t r a l i e r ă  a u t o m a t ă  c u  t i r  r a p i d  p e  c a r e  pi­
l o t u l  o  p o a t e  p u n e  e l  î n s u ş i  î n  f u n c ţ i u n e .  V e ţ i 
l u a  m u n i ţ i i  s u f i c i e n t e  ş i  b o m b e  l a c r i m o g e n e  ş i 
a s f i x i a n t e .  V e ţ i  l u a  c u  dv.  l a  T u n i s  t r e i  m e ­
c a n i c i ,  c a r e  v o r  r ă m â n e a  j o s  d a c ă  s e  cere  p r e ­
z e n ţ a  l o r  p e n t r u  o  r e c u n o a ş t e r e . 
—  Am  î n ţ e l e s . 
—  P o ţ i  p l e c a  i m e d i a t ? 
—  C u m  p o r u n c i ţ i ,  d o m n u l e  a m i r a l .  C â t  v o m 
l i p s i ? 
—  P o a l e  o  s ă p t ă m â n ă ,  p o a t e  d o u ă  l u n i ,  n u 
şliu.  î m i  î n c h i p u i  însă  c ă  f i e r b e r e a  d e  ca­
r e  v o r b e ş t e  r a p o r t u l  e  f e n o m e n u l  c a r e  s e  ob­
s e r v ă  c a m  î n  f i e c a r e  a n  p r i n  v r e m e a  a s t a . 
D e o b i c e i u  nu  ţin  m a i  m u l t  de  3  —  4  zile. 
P r i c i n a  e  p r o b a b i l  s f â r ş i t u l  R a m a d a n u l u i  s a u 
e p o c a  p e l e r i n a j u l u i  r i t u a l  l a  M c c a .  T e  p o ţ i  r c -
00 
Irage,  domnule  comandant,  te  însărcinez  să 
însoţeşti  pe  d.  de  Parţial  şi  să-1  pui  în  legătu­
ră  cu  camarazii  lui  de  echipă. 
Şi  amiralul,  ridicându-se,  întinse  mâna  ofiţe­
rului.  —  Noroc  bun!  şi  scuză-mă  că  te-am pro­
pus  atât  de  curând  pentru  această  operaţie 
poliţienească,  dar  după  cum  ţi-am  spus,  în­
truneşti  calităţi  prea  rare,  pentru  ca  să  nu  fie 
puse  la  încercare. 
—  îmi  faceţi  o  deosebită  cinste,  domnule 
amiral.  Mă  voi  strădui  să  fiu  demn  de  ea. 
Locotenentul  ieşi,  călăuzit  de  căpitanul  de 
vas,  care-1  duse  pe  terenul  de  aviaţie,  unde 
în  jurul  a  trei  avioane  se  învârteau  câţiva 
militari.  Din  grup  se  desprinseră  doi  ofiţeri. 
—  Bună  ^iua,  Parţial.  Ne  bucurăm  să  fim 
într'o  echipă  cu  d-ta. 
—  Sunteţi  gata,  domnilor?  întrebă  coman­
dantul. 
—  îndată.  Luăm  provizii  de  benzină. 
Gilbert  îşi  puse  repede  combinezonul  de  a-
viator,  puse  să  i  se  lege  de  umeri  o  paraşută 
şi  sări  sprinten  în  carlinga  aparatului  în faţa 
căruia  un  mecanic  punea  aparatul  de  dema­
rat,  caire  dă  impuls  helicei  automat.  Cei  doi 
colegi  ai  lui  Gilbert  erau  şi  ei  la  posturile  lor. 
Căpitanul  de  vas  întinse  celui  mai  în  vârstă 
dintre  ei  un  plic  şi-i  strigă  câteva  cuvinte  pft 
care  Gilbert  nu  le  putu  desluşi.  Locotenentul 
controla  comenzile,  pompă  ulei  si  ridică  bra-
tul. 
—  Gata!.... 
Motorul  începu  să  duduie.  Marinarii  săriră 
în  grabă  în  lături  din  faţa  aripilor  şi  Gilbert 
întorcând  capul  văzu  în  scaunul  observatoru­
lui  pe  mecanicul  ce-1  însoţea,  zâmbindu-i. 

61 
A p a r a t u l  îşi  l u ă  z b o r u l ,  o d a t ă  c u  c e l e l a l t e 
d o u ă . 
I n  c a r l i n g ă ,  G i l b e r t  nu-şi  m a i  î n c ă p e a  î n 
p i e l e  d e  b u c u r i e .  A ş a d a r ,  n ' a v c a  s ă  m u c e g ă -
i a s c ă  p e  c â m p u l  d e  a v i a ţ i e  c i  a v e a  s ă  s e  a -
p r o p i e  r e p e d e  d e  G a b e s ;  v ă z u s e  p e  h a r t ă  c ă 
r e g i u n e a  u n d e  t r e b u e  c ă  s e  a f l a  M a d d a l e n a 
e r a  f o a r t e  a p r o a p e  d e  K a l a a - M a t m a t a . 
D u p ă  o  o r ă ,  cei  t r e i  o f i ţ e r i  e r a u  î n t r u n i ţ i 
î n  b i r o u l  g e n e r a l u l u i  c o m a n d a n t  a l  f o r ţ e l o r 
c x p e d i ţ i o n a r c  d e l a  T u n i s .  A c e s t a  d e s c h i s e 
p l i c u l  c e  i-1  d ă d u s e  u n u l  d i n  o f i ţ e r i  ş i  î n t r e ­
b ă :  —  C a r e  d i n  dv.  c  l o c o t e n e n t u l  d e  P a r ţ i a l ? 
—  E u  d o m n u l e  g e n e r a l ,  s p u s e  G i l b e r t . 
—  E ş t i  fiul  c o l o n e l u l u i  de  P a r ţ i a l ?  A  fost 
u n u l  d i n  c a m a r a z i i  m e i  d i n  c o l o a n a  e x p e d i -
ţ i o n a r ă  d i n  Riff.  A  m u r i t  c a  u n  e r o u .  S p e r 
c ă  v e i  f i  d e m n  d e  el. 
—  M ă  v o i  s t r ă d u i ,  d o m n u l e  g e n e r a l . 
G e n e r a l u l  a p ă s a  p e  b u t o n u l  u n e i  s o n e r i i : 
C h i a m ă  p e  c ă p i t a n u l  S a n d o r ,  s p u s e  e l  o f i ţ e r u ­
l u i  c a r e  î n t r ă . 
D u p ă  o  c l i p ă ,  sosi  u n  c ă p i t a n  c a r e  a v e a  i n ­
s i g n e l e  s e r v i c i u l u i  d e  i n f a r m a ţ i u n i  l a  g u l e r u l 
d o l m a n u l u i . 
—  M ' a ţ i  c h e m a t ,  d o m n u l e  g e n e r a l  ? 
—  S a n d o r ,  i a t ă  p e  d .  d e  P a r ţ i a l .  I I  v e i  î n ­
soţi  i m e d i a t  l a  K a l a a - M a t m a t a .  T o v a r ă ş i i  s ă i 
î l  v o r  u r m a  m a i  t â r z i u .  L a  n e v o i e  î m i  v e i  t r i ­
m i t e  p r i n  t e l e g r a f i c  f ă r ă  fir  r a p o r t u l  c i f r a t . 
A i  n o u l  c i f r u ? 
—  N u ,  d o m n u l e  g e n e r a l . 
—  P o f t i m ,  iată-1.  D r u m  b u n  d o m n i l o r . 
C â n d  f u r ă  î n  c u r t e  c ă p i t a n u l  S a n d o r  s e 
a d r e s ă  n o u l u i  s ă u  c a m a r a d : 
—  E x p e d i ţ i a  n o a s t r ă  nu  c  n i c i  o  b u c u r i e , 

fi-2 
d r a g u l  m e u .  S'a  c a m  î n g r o ş a t  g l u m a  î n  M e d 
P u n  c a p u l  c ă  a l a r m a  v i n e  d e l a  r ă s ă r i t . . .  d i n 
T r i p o l i t a n i a . . . 
—  C r e z i  c ă  I t a l i e n i i ? . . . 
—  Sst...  n ' a m  s p u s  a s t a . . .  d a r  e  p l a u z i b i l .  I n 
o r i c e  c a z  s ă  fii  c u  b ă g a r e  d e s e a m ă ,  c ă c i  s u n ­
t e m  î n c o n j u r a ţ i  a i c i  n u m a i  d e  s p i o n i . 
Ş i  î n t r ' a d e v ă r ,  î n t o r c â n d u - s e ,  z ă r i  u n  i n d i v i d 
c a r e  m e r g e i a  d e a l u n g u l  u n u i  z i d  ş i  s e  d e p ă r t a 
c u  m â i n i l e  ' n  b u z u n a r .  G i l b e r t  a l e r g ă  d u p ă  e l 
s t r i g â n d u - 1 .  I n d i v i d u l  a  l u ă  l a  f u g ă ,  d a r  t â n ă ­
r u l  o f i ţ e r  e r a  i u t e  d e  p i c i o r  şi-1  a j u n s e  d i n 
u r m ă .  I i  p u s e  m â n a  p e  u m ă r .  C e l ă l a l t  t r e s ă r i 
s i  b o l b o r o s i : 
—  S i g n o r  l o c o t e n e n t . . .  l ă s a ţ i - m ă ,  s i g n o r  l o c o ­
t e n e n t . . .  N u  f a c  n i c i  u n  r ă u . . . 
—  D a r  c e  c a u ţ i  a i c i ?  Ţ i - a m  m a i  s p u s  c ă  n u 
v r e a u  s ă  t e  v ă d  î n  c a l e a  m e a .  C u m  t e  c h e a m ă ? 
H a i ,  r ă s p u n d e . 
—  P i e t r o  S a n t o r i o . . .  P ă i . . .  s ă  v e d e ţ i . . .  ş t i a m 
c ' a v e ţ i  s ă  s o s i ţ i  l a  T u n i s  şi...  a m  v e n i t  d i n  p a r ­
t e a  v e r i ş o a r e i  m e l e  s ă  v ă  s p u n . . .  c ă . . .  e  b i n e 
s ă n ă t o a s ă . 
—  A i  v ă z u t - o  p e  M a d d a l c n a ? 
P i e t r o  m i n ţ i  c u  n e r u ş i n a r e . 
—  D a ,  s i g n o r  l o c o t e n e n t .  N e - a m  d e s p ă r ţ i t 
i e r i  d i m i n e a ţ ă . . .  A m . . .  s u n t . . .  A m  s o s i t  a s e a r ă 
E r a  s ă  p l e c  d i n  n o u  l a  B i z e r t e ,  d a r  a d i n e a o r i 
v ' a m  v ă z u t  ş i  a m  v e n i t  c a  s ă  v ă  s p u n . . . 
—  A ,  a ş a !  e x c l a m ă  G i l b c r t  î n c r e z ă t o r .  B i n e , 
d a c ' o  m a i  v e z i ,  s p u n c - i  c ă  p o a t e  v o i  v e n i  s'o 
v ă d  m a i  c u r â n d  d e  c â t  î ş i  î n c h i p u e . 
P i e t r o  p l e c ă  g r ă b i t  i a r  G i l b e r t  r e v e n i  l a  to­
v a r ă ş u l  s ă u ,  s p u n â n d u - i : 
E  u n  b i e t  c a l i c  c a r e  a  v e n i t  s ă - m i  d e a 

1)  lU'iţiime  inunlonsfi  şi  pustie 


veşti  dela  o  fată  la  care  ţin  şi  care  locueşte 
la  Gabes. 
—  Nu-mi  place  mutra  lui. 
Cei  doi  ofiţeri  se  întoarseră  pe  aerodrom; 
după  ce  ofiţerul  de  informaţiuni  îi  asigură  că 
el  va  veni  negreşit  la  Kalaa  Matmata  pe  şo­
sea  cu  camionul,  Gilbert  şi  tovarăşul  lui  ur­
cară  în  carligă  şi-şi  luară  zborul. 
După  două ore,  Gilbert  de  Parţial  intră  în  bi­
roul  afacerilor  indigene  care  comandă  toată 
regiunea  ce  se  întinde  dealungul  munţilor  Mat­
mata  şi  până  la  djebel-ul  Tebega. 
In  clipa  când  tânărul  ofiţer  şi  tovarăşul  său 
intrau  în  curtea  închisă  cum  sunt  aproape 
toate  curţile  caselor  arabe,  un  alt  ofiţer  ieşi 
val-vârtej  în  întâmpinarea  lor. 
—  Alarmă,  daţi  alarma!...  D-ta  eşti  Sandor? 
Bine  că  te găsesc... Vino  repede!... 

G4 
C A P I T O L U L  2 

C Â N D  A I  U N  S U F L E T  M Â N D R U 

•—  O  t e l e g r a m ă  p e n t r u  tine,  stăpână. 


N a i d a  s m u l s e  n e r ă b d ă t o a r e  hârtia  albastră 
din  m â n a  s c l a v e i ,  d e s f ă c u  t e l e g r a m a  ş i  c i t i : 

Expediat  bagaj  avion.  Teamă  avarii.  Veri-


ficaţi  sosire.  Pietro. 

N a i d a  r ă m a s e  u l u i t ă  şi  eşi  în  grabă  d i n  ca­


meră.  N u  m a i  era  t i m p  a c u m  s ă  s e  d e g h i z e z e 
în  berberă.  T a t u a j e l e  şi  d i s p ă r u s e r ă  de  pe  chi­
pul  ci  redându-i  p u r i t a t e a  trăsăturilor;  era 
îmbrăcată  cu  o  b l u z ă  de  mătase,  p a n t a l o n i  de 
<  ălărie,  c i s m e  s u p l e ,  purta  în  c a p  o  p ă l ă r i e  de 
feutru,  c e n u ş i e ,  care-i  s c o t e a  şi  m a i  m u l t  în 
relief  e l e g a n ţ a  siluetei. 
D a r  pe  şold  atârna  un  r e v o l v e r  şi  o  cartu­
şieră  care-i  d ă d e a u  înfăţişare  militară. 
Străbătu  r e p e d e  curtea  şi  a j u n s e  într'o  altă 
cameră,  u n d e  o  î n t â m p i n ă  c o m a n d o r u l  A-
IIKIIK: 
—  Ce  e s t e ? 
S i g n o r  S a m p i e r i  şi  B e n i t o  se  a p r o p i a r ă  şi  ei, 
intrigaţi. 
—  O  t e l e g r a m ă ,  s p u s e  N a i d a .  Citiţi-o.  Şi  în-
linse  hârtia. 
—  î n ţ e l e g ,  s p u s e  p ă l i n d  colonistul,  c a r e  o 
65 
luase  cel  dintâi.  E  rezultatul  instrucţiilor  ce 
le-am  dat  fiului  amicului  nostru  Benito.  La 
primul  indiciu  că  se  petrecea  c e v a  anormal, 
era  dator  să  ne  înştiinţeze  imediat.  Bagajul 
e  locotenentul  de  Parţial,  dracu  să-1  ia.  A  por­
nit  cu  avionul,  aşa  dar  din  ordin  oficial.  Pro­
babil  la  Kalaa  Matmata,  căci  numai  acolo  exi­
stă  un  câmp  de  aviaţie.  Avariile  s'ar  prea  pu­
tea  să  ne  ameninţe  pe  noi  şi  nu  pe  el. 
Comandorul  Amalfi  îşi  muşcă  buzele. 
—  Totul  mergea  aşa  de  bine...  A!  va  fi  o 
grea  luptă.  Trebue  să  plec  imediat. 
—  Sampieri  te  va  călăuzi. 
—  Cum  doreşti... 
Colonistul  alergă  la  uşă  şi  se  îndreptă  spre 
garaj  ca  să-şi  scoată  maşina.  Iar  Naida  se  în­
toarse  către  ofiţerul  străin,  întrebându-1  în­
cotro  pleacă. 
—  La  Ben  Gardan,  la  frontiera  Tripolitaniei. 
Dacă  simt  ceva  suspect,  traversez  lacul  Balii-
rat,  unde  aşteaptă  în  permanenţă  o  barcă  cu 
motor  şi  din  trei  învârtituri  de  helice  sunt 
peste  graniţă.  Iar  dv.,  dacă  vă  credeţi  ame­
ninţaţi,  coborîţi  şoseaua  la  bordj-u\  Movra,  pe 
drumul  care  duce  la  F u m  Tatauin.  Voi  fi  acolo 
peste  trei  zile. 
—  Şi  explozibilul  ? 
—  ,Va  fi  depozitat  în  golfuleţul  Bu-Şemnaz, 
dealungul  frontierei  şi  mării.  Va  fi  uşor  să  ple­
c ă ^  noaptea  cu  aceiaş  barcă  cu  motor,  la  Gu-
ran.  La  nevoie  putem  lua  mai  multe  bărci. 
—  Dar  şantierele... 
—  Trebue  să  fi  fost  puse  în  funcţiune  încă 
de  acum  trei  zile,  ţi-am  mai  spus.  Avem  peste 
2000  oameni  care  aşteaptă  la  Uazen,  dar  nu 
putem  face  nimic  înainte  ca...  evenimentul  să 
se  fi  produs. 
66 
Râseră  câteşi  trei,  ofiţerul,  Naida  şi  Benito, 
dar  fără  să  spuie  un  cuvânt.  Apoi  comando­
rul  Amalfi  îşi  scoase  mantaua  îşi  puse  un  ve­
ston  alb,  fără  insigne,  şi  p e  cap  o  cască  colo­
nială. 
—  Cu  bine!  îi  spuse  Naida. 
—  La  revedere!...  şi  dacă  sunteţi  luaţi  de 
scurt,  spuneţi  că  sunt  un  turist  în  trecere 
care  v'a  cerut  ospitalitate  cât  timp  i  se  repa­
ră  maşina.  Dar  nu  ştiu,  zău,  cine  s'ar  putea 
lega  de  voi. 
—  Fireşte.  Au  destul  de  furcă  cu  agitatorii 
pe  care  i-am  asmuţit  în  toată  regiunea.  Cât 
despre  avioane,  n'ar  îndrăzni  să  treacă  peste 
graniţă  şi  apoi  am  avut  noi  grijă  să  aranjăm 
lucrurile  cum  trebue.  Toată  regiunea  care 
mărgineşte  djebel-ul  Nefuza,,  djebel-ul  Due-
rat,  înălţimile  Uryama  şi  djebel-ul  Matmata, 
îutr'un  cuvânt  tot  ţinutul  care  se  întinde  la 
poalele  acestui  lanţ  de  munţi,  din  centrul 
Tripolitaniei  până  la  Gabes  e  menit  pieirii. 
Las'  să  piară.  Noi  v o m  ataca  de  la  sud,  unde 
nu  se  va  întâmpla  nimic  şi  de  unde  duşmanii 
noştri  nu  se  aşteaptă  la  un  atac.  Totul  trebue 
să  fie  gata  într'o  noapte.  Cred  că  unirea  for­
ţelor  noastre  din  flancul  drept  cu  cele  din 
flancul  stâng  se  va  face  la  satul  El  Fedjed. 
Ne-am  înţeles  vasăzică.  Rămâneţi  cu  bine. 
Ofiţerul  urcă  în  grabă  în  maşina  care-1  aş­
tepta  la  marginea  şoselei  în  faţa  casei. 
—  Şi  acum  la  lucru,  Benito,  spuse  Naida 
după  plecarea  ofiţerului.  Ştii  să  conduci  mo­
tocicleta,  nu-i  aşa? 
—  Da,  dar... 
Hai,  răspunde  repede,  spuse  Naida  în­
cruntată.  Nu-i  timp  de  glumă  acum. 
—  Vedeţi  că... 
67 
—  A j u n g e .  A i  s ă  î n c a l e c i  p e  m a ş i n u ţ a  d e 
colo  ş i  a i  s'o  t u l e ş t i  l a  G u r i n .  Acolo'  a i  s ă  gă­
seşti  p e  b ă t r â n u l  N a i d .  A i  să-i  s p u i  s ă  d e a 
z o r .  P â n ă  î n  t r e i  zile  ş a n ţ u r i l e  d e  i r i g a ţ i e  t r e ­
b u e  s ă  fie  t e r m i n a t e .  S e  p o t  p r o m i t e  ş i  p r e ­
m i i  m u n c i t o r i l o r ,  c ă  p e  l u m e a  a s t a  tot  n u 
v o r  a p u c a  s ă  m a i  fie  p l ă t i ţ i . . . 
—  D a r . . . 
N a i d a  d u s e  l i n i ş t i t ă  m â n a  l a  r e v o l v e r .  — 
A i  t r e i  m i n u t e ,  B e n i t o  S a n t o r i o ,  s ă  î n c a l e c i  p e 
m o t o c i c l e t ă  ş i  s ă  p o r n e ş t i .  D a c ă  n u ,  l a  e x p i ­
r a r e a  a c e s t o r  t r e i  m i n u t e ,  v e i  a v e a  t r e i  g l o a n ­
ţ e  î n  c a p .  P o ţ i  a l e g e . 
—  F i e ,  m ă  s u p u n . 
—  Ş i  n u  c u m v a  s ă  î n c e r c i  s ă  n e  t r ă d e z i .  A i ? 
D e  a l t f e l  d u p ă  d o u ă  o r e  t e  u r m ă m .  I n  o r i c e 
c a z  n e  î n t â l n i m  l a  bordj-u\  M o v r a . .  L a  n e v o i e 
n e  a ş t e p ţ i  ş i  a i  g r i j ă  s ă  p r e g ă t e ş t i  tot  c e  n e 
t r e b u e .  A i  î n ţ e l e s ?  Ţ i n e  t r e i  m i i  d e  f r a n c i  ş i 
v e z i  c u m  î i  c h c l t u e ş t i . 
B e n i t o  î i  l u ă  î n  p r i m i r e ,  c u  o  s t r ă l u c i r e  d e 
b u c u r i e  î n  o c h i  ş i  s e  i n t e r e s ă  a p o i :  —  D a r  dv. 
c e  a v e ţ i  d e  g â n d  s ă  f a c e ţ i ? 
—  V o i  p o r n i  c ă l a r e  c u  n e p o a t ă - t a .  N ' a i  n i c i 
o  g r i j ă ,  v a  f i  m a i  b i n e  p ă z i t ă  d e c â t  d e  v o i 
t o ţ i .  A m  n e v o i e  s ă  v ă d  î n  d r u m  d i f e r i ţ i  şefi 
d e  t r i b  c a  s ă  l e  m a i  z g â n d ă r e s c  s p i r i t e l e .  A -
g i t a ţ i a  e  î n c ă  p r e a  m i c ă .  Ş i  a c u m  şterge-o. 
B e n i t o  u r c ă  p e  m o t o c i c l e t ă ,  i a r  N a i d a  î i 
m a i  s t r i g ă :  —  N u  u i t a  c ă  a i  50.000  l i r e  d a c ă 
r e u ş i m .  Ş i  a c u m  „ n o r o c " . 
T â n ă r a  f e m e i e  î n c h i s e  p o a r t a  g a r a j u l u i  s i 
i n t r ă  î n  c a s ă . 
—  F a t m a ,  s t r i g ă  e a  a p o i  p e  b ă t r â n a  s c l a v ă 
n e a g r ă ,  c a r e  s e  ivi  t r e m u r â n d  î n  p r a g .  C e  fa­
c e  f a t a ? 

68 
—  O,  e  c u m i n t e  ca  o  s e r v i t o a r e  a  l u i  A l a h . 
—  N u - ţ i  c e r  p ă r e r e a .  E  î n  c a m e r a  e i ? 
—  D a  s t ă p â n ă .  Aii  s a d e  l a  u ş ă .  A c u m  n u 
m a i  p o a t e  ieşi. 
—  B i n e .  P e n t r u c ă  a i  fost  a t â t  d e  p r o a s t ă 
c r i  c a  s'o  l a ş i  s ă  f u g ă  d i n  c a m e r ă ,  v e i  c ă p ă t a 
5 0  d e  l o v i t u r i  d e  f u n i e  l a  î n t o a r c e r e a  s t ă p â ­
n u l u i . 
—  O ! 
S c l a v a  p ă l i ,  d a r  N a i d a  s e  ş i  d e p ă r t a s e .  D e ­
o d a t ă  a c e a s t a  î n t o a r s e  c a p u l :  —  A i  s ă  p r e g ă ­
teşti  d o u ă  c o s t u m e  d e  c ă l ă r i e  ş i  a i  s ă  d a i  o r ­
d i n  s ă  fie  p r e g ă t i ţ i  t r e i  c a i .  Aii  n e  v a  î n s o ţ i . 
P l e c ă m .  A i  î n ţ e l e s ? 
—  D a  s t ă p â n ă . 
T â n ă r a  f e m e i e  s e  î n t o a r s e  î n  b i r o u l  ei,  ca­
r e  d ă d e a  î n  c u r t e a  m a u r ă  ş i  scrise  o  t e l e g r a ­
m ă  p e n t r u  P i e t r o : 

„Primit  colete.  Nici  o  avarie.  Trimite  priso­


sul  la  bordj  Movra.  Naida". 

A p o i  c h e m ă  u n  s e r v i t o r  i n d i g e n  c ă r u i a  î i 
d ă d u  î n  s c â r n ă  s ă  t r i m e a t ă  t e l e g r a m ă  î n c ă 
î n  a c e c a ş  s c a r ă .  I i  î n m â n a  o  s u t ă  d e  f r a n c i . 
A ş t e p t ă  c a  u ş a  s ă  s e  f i  î n c h i s  ş i  d e o d a t ă  î n ­
c r e m e n i  î n  n e m i ş c a r e  t r ă g â n d  c u  u r e c h e a . 
U n  z g o m o t  u ş o r  t u r b u r a  a e r u l  c ă l d u ţ .  T â n ă r a 
f e m e i e  s e  r e p e z i  î n  c u r t e ,  f ă c u  p a l m a  s t r e a ­
ş i n ă  l a  o c h i  ş i  p r i v i  n e l i n i ş t i t ă  c e r u l . 
A ş a  d e  c u r â n d ! . . . 
InsfâVşit  î n  d r e p t u l  s o a r e l u i  d e s l u ş i  u n 
p u n c t  n e g r u  c a r e  c r e ş t e a  m e r e u ;  z u m z e t u l  d e ­
v e n i  tot  m a i  p u t e r n i c .  I n d i g e n i i  i e ş i r ă  d i n 
c a s e  s c o ţ â n d  s t r i g ă t e  d e  u i m i r e :  Hmama!... 
Ilmama!... 
N a i d a  r i d i c ă  d i n  u m e r i :  —  P o r u m b i ţ a . . . 
69 
Asta  numesc  ei  o  porumbiţă j  E  un  vultur,  im­
becililor,  un  vultur  care  vă  va  răpi  în  ghia-
rele  lui! 
Acum  avionul  se  vedea  bine,  alb  de  tot,  în 
bătaia  soarelui  arzător.  Şi  sub  aripile  întinse 
se  deosibeau  culorile  franceze.  Avionul  zbu­
ra  la  o  înălţime  mică  şi  se  apropia  tot  mai 
mult  de  pământ.  Făcu  de  două  ori  înconjurul 
satului  atât  de  jos  încât  se  puteau  distinge 
persoanele  din  carlingă.  S'ar  fi  zis  că  aceştia 
voiau  să  vadă  şi  cele  mai  mici  amănunte. 
Deodată  din  casa  tihnită  răsună  un  strigăt 
emoţionant  şi  tragic: 
—  Ajutor!...  Ajutor!... 
Naida  tresări.  Sub  ochii  ei  la  o  fereastră 
din  colţul  casei,  se  ivise  un  braţ  gol  care  fâl-
fâia  cu  desnădejde  o  cârpă  violetă  ca  să  atra­
gă  atenţia  celor  din  avion.  Avionul  era  în 
momentul  acela  într'o  poziţie  încât  casa  toc­
mai  se  afla  în  câmpul  lui  de  observaţie.  Dar 
când  avionul  după  un  ocol,  trecu  din  nou  şi 
mai  jos  deasupra  casei,  semnalul  dispăruse. 
Cu  toate  acestea  pilotul,  cu  o  îndrăzneală  ne­
maipomenită  trecu  la  un  fir  de  păr  de  tera­
să,  dar  zadrnic. 
Sfidând  pericolul  Naida  alergase  în  casă 
cu  pumnii  strânşi,  şi  urcase  scările  ca  o  fur­
tună.  Uşa  camerei  în  care  trebuia  să  fie  ţinu­
tă  închisă  prizoniera  era  dată  de  perete,  iar 
înăuntru  Maddalena  se  lupta  din  răsputeri  cu 
servitorul  indigen  Aii,  care  o  ţinea  strâns  în 
braţe,  împiedicând-o  astfel  să  ajungă  la  fe­
reastra  deschisă.  Naida  îmbrânci  pe  Aii  şi 
trase  în  grabă  oblonul  ferestrei  cu  gratii.  A-
poi  ordonă: 
—  Pleacă!... 
Se  întoarse  spre  Maddalena  care  era  albă 
70 
ca  varul,  gata  de  apărare,  rezemată  de  pe­
rete. 
— A  plecat,  î i  spuse  Naida  batjocoritoare. 
Şi  când  se  va  întoarce,  noi  vom  fi  departe  de 
aci,  Maddalena.  Ai  să  te  îmbraci  imediat  şi  ai 
să  vii  cu  mine. 
—  Şi  dacă  refuz? 
—  Am  eu  mijloace  să  te  îmblânzesc.  Alege: 
două  gloanţe  în  cap  sau  ascultare?  Uite,  nu­
măr:  un,  doi... 
—  Mă  supun,  spuse  Maddalena  cu  o  voce 
mohorîtă.  Dar  fii  blestemată! 
Naida  izbucni  într'un  râs  răguşit:  —  Bles-
Icinată...  Draga  de  ea...  Blestemată  sunt  eu 
de  mult.  E  poate  al  o  sutelea  blestem  care 
cade  pe  capul  meu  şi  tot  trăesc. 
In  prag  se  întoarse  către  Aii: 
—  Ai  merita  să  fii  bătut  pentrucă  n'ai  ştiut 
să  supraveghezi  mai  bine  prizoniera. 
—  Stăpână...  vroia  să  doarmă.  Ea  însăş  m'a 
rugat  să  închid  uşa.  Zău  că  n'am  ştiut... 
—  Destul.  Pregăteşte  caii.  Plecăm.  Fatma  te 
va  înlocui. 
In  cameră  Maddalena  plângea. 

71 
CAPITOLUL 3 

SUB  SEMNUL  SEMILUNEI  NEGRE 

—  Ei?  ce-aţi  văzut?  întrebă  comandantul  bi­


roului  afacerilor  indigene  din  Kalaa  Matmata 
pe  căpitanul  Sandor  şi  pe  Gilbert  de  Parţial 
care  se  prezentaseră  la  birou  de  cum  se  în­
torseseră  din  acest  prim  zbor. 
—  Prea  puţin,  domnule  comandant,  replică 
Sandor.  Am  zburat  deasupra  unei  părţi  din  re­
giune... 
—  Şi  n'ati  observat  nicio  mişcare? 
—  Ba  da.  Pela  Ksar  Tarsin  şi  El  Hamlia  e 
lume  multă...  dar  deocamdată  nu  s'o  produs 
nicio  demonstraţie  ostilă.  Totuşi  am  găsit  trei 
lucruri  suspecte. 
—  Şi  anume? 
—  Iată:  pe  drumul  dela  Tujan  la  djebel-ul 
Tadjera,  am  văzut  o  maşină  mare  care  gonea 
cu  o  viteză  nebunească.  Nu  prea  se  văd  auto­
mobile  pe  meleagurile  celea.  înăuntru  erau 
două  persoane.  Cu  ocbianul  meu  am  putut  dis­
tinge  pe  unul  din  indivizi.  E  un  agitator  ita­
lian.  Numele  îmi  scapă  dar  am  mai  avut  de 
furcă  cu  el  în  turburările  dela  Tunis,  de  acum 
câteva  luni.  Cât  despre  celălalt,  capul  îi  era 
ascuns  de  o  cască  colonială. 
—  Trebue  să  ştim  numele  acestui  om. 
—  N i m i c  m a i  u ş o r .  Voi  c o n s u l t a  lisiele  şi  fo­
tografiile. 
—  Şi  c e l ă l a l t  p u n c t  s u s p e c t ? 
—  L a  est  d e  T u j a n ,  î n  d i r e c ţ i a  A r a m ,  a m 
v ă z u t  u n  m o t o c i c l i s t  c a r e  p l e c a  s p r e  p u s t i u . 
N i c i  d e  a s t ă  d a t ă  n ' a  fost  c u  p u t i n ţ ă  s ă  a t e r i ­
z ă m ,  p e n t r u  a-1  o p r i .  D a r  c u  s i g u r a n ţ ă  c ă  l a 
T u j a n  e  u n  c e n t r u  d e  a g i t a ţ i i  ş i  a r  f i  n e c e s a r 
s ă  s e  t r i m e a t ă  d e  u r g e n ţ ă  u n  post  d e  j a n d a r m i 
i n d i g e n i ,  p e n t r u  o  a n c h e t ă .  D a c ă  d o r i ţ i ,  d o m ­
n u l e  c o m a n d a n t ,  p l e c  c h i a r  a s t ă  s e a r ă  acolo. 
P e  d e  a l t ă  p a r t e ,  z b u r â n d  d e a s u p r a  s a t u l u i 
T u j a n ,  P a r ţ i a l  a  observat... 
—  I n c h i p u i ţ i - v ă  d-le  c o m a n d a n t ,  i n t e r v e n i 
t â n ă r u l  l o c o t e n e n t  e m o ţ i o n a t .  L a  f e r e a s t r a 
u n e i  case  a m  v ă z u t  o  c ă  r p ă  p e  c a r e  u n  b r a ţ 
îl  fâlfâia  violent.  Mi  s'a  p ă r u t  c h i a r  că  a u d 
s t r i g ă t e  d e  ajutor... 
—  S t r i g ă t e  de  a j u t o r ? 
—  D a ,  aşa  m i  s e  p a r e ,  r ă s p u n s e  P a r ţ i a l .  A m 
o p r i t  m o t o r u l  o  clipă  ş i  a m  c o n t i n u a t  î n  z b o r 
p l a n a t .  M a n e v r a  e r a  î n s ă  f o a r t e  g r e a  ş i  a m  ş i 
t r e c u t  r e p e d e  d e  c a s a  c u  p r i c i n a  a ş a  c ă  a  t r e ­
b u i t  s ă  m ă  î n a l ţ  d i n  n o u  î n  v ă z d u h .  C ă n d  a m 
r e v e n i t  î n  a c e l a ş  loc,  f e r e a s t r a  e r a  î n c h i s ă  ş i 
n ' a m  m a i  v ă z u t  ş i  n ' a m  m a i  a u z i t  n i m i c . 
—  E ş t i  s i g u r  că  n ' a  fost  o  m a n i f e s t a ţ i e  de 
s i m p a t i e  d i n  p a r t e a  u n u i  i n d i g e n ? 
—  E  p u ţ i n  p r o b a b i l ,  d o m n u l e  c o m a n d a n t . 
N u  i n t r ă  î n  o b i c e i u r i l e  indigenilor...  Ş i  a p o i 
p â n z a  c a r e  fusese  fâlfâită  s p r e  n o i  e r a  o  r u f ă . 
C u m  s ă  v ă  spun... 
—  E  s i m p l u ,  s p u s e  c ă p i t a n u l  S a n d o r  c ă r u i a , 
nu-i  p l ă c e a  s ă  p i a r d ă  m u l t e  v o r b e  p e n t r u  n i ­
mic...  E r a  u n  c o m b i n e z o n  d e  femeie...  d e  m ă ­
t a s e  violetă  şi  cu  d a n t e l ă . 
—  C u m !  e x c l a m ă  u l u i t  c o m a n d a n t u l . 
73 
—  Cum  vă  spun,  domnule  comandant.  înţe­
leagă  cine  poate!  Dar,  oricât  de  elegante  ar  fi 
femeile  arabe  dela  Tujan,  încă  nu  poartă 
combinezoane  de  mătase  violetă  cu  dantelă... 
Şi  de  asta  sunt  sigur.  Aveam  ochianul  meu  de 
stat  major  şi  vă  jur  că  e  bun.  Riscul  de  a  ate­
riza  era  însă  prea  mare.  Dacă  ar  fi  însă  în-
tr'adevăr  un  centru  de  agitatori  la  Tuj ane,  nu 
ne-ar  fi  lăsat  să  plecăm  teferi. 
Comandantul  dădu  din  cap:  Aveţi  dreptate. 
De  aci  la  Tujane  sunt  15  km.  Veţi  porni  ime­
diat  cu  o  secţiune  de  puşcaşi  călări  şi  veţi  o-
cupa  satul.  Veţi  face  o  anchetă  şi  îmi  veţi  tri­
mite  o  ştafetă  cu  veşti.  Veţi  putea  recunoaşte 
casa  cu  pricina ? 
—  Da,  domnule  comandant. 
—  Bine.  Plecaţi.  Cât  despre  mine,  voi  zbura 
deasupra  celorlalte  regiuni.  Avionul  d-tale  e 
gata  de  start,  Parţial? 
—  Da,  domnule  comandant. 
Şi  iarăşi  se  ridică  în  văzduh  pasărea  de  oţel 
în  faptul  serii.  Era  grabă,  căci  în  lipsa  celor 
doi  ofiţeri; alţi  agenţi  de  informaţie  indigeni  a-
duseseră  la  birou  ştiri  alarmante.  Mai  multe 
triburi  indigene  părăsiseră  Kasbah-urile  lor  şi 
înaintau  spre  sud  cu  căţel  şi  purcel.  Majori­
tatea  se  îngrămădeau  la  sud-est  de  Tu  jad,  şi 
se  îndreptau  spre  frontiera  tripolitană,  iar  cei­
lalţi  urcau  spre  nord-est,  sjre  Tebaga  şi  Gabes. 
In  ce  scop  oare?  Niciodată  mişcările  de  tri­
buri  nu  luaseră  o  asemenea  proporţie.  Par'că 
ar  fi  căpătat  un  ordin  să  părăsească  Matmata 
şi  să  se masseze  în  dreapta  şi în  stânga  ca  pen­
tru  o  încercuire.  Trebuia  o  contra-acţiune  ra­
pidă. 
Soarele  dispărea  la  orizont  şi  se  ivea  luna. 

74 
Deodată  în  tubul  acustic  se  auzi  vocea  co­
mandantului. 
—  Lasă-te  puţin  mai  jos. 
In  faţa  avionului,  o  gloată  forfotitoare,  că­
mile,  miei,  capre,  vite,  înconjurate  de  oameni, 
se  grăbea  spre  sud.  Avionul  dădu  ocol  de  două 
ori  fugarilor  şi-şi  reluă  zborul  spre  orizontul 
înegrit  de  noaptea  ce  se  lăsa. 
După  un  sfert  de  oră,  avionul  zbura  dea­
supra  lui  Ksar  Tarsin.  Străzile  strâmte  mişu­
nau  de  o  popula  ţie  care  se  agita  şi  striga.  Pe 
marginea  unui  ued  secat,  indigenii,  strânşi  în 
jurai  a  trei  bărbaţi  înfăşuraţi  în  burnusuri 
negre,  răcneau  ameninţând  cu  pumnul. 
—  Coboară,  repede.  Ai  mitraliera  pregătită? 
—  Vreţi  să-i  secerăm? 
—  Cine  ştie... 
Avionul  coborî  tot  mai  jos  până  aproape  de 
terasele  caseloi\  Arabii  ridicară  capetele  şi  o 
luară  la  fugă  ca  şi  cum  le-ar  fi  fost  frică  să 
nu  vază  pasărea  prăbuşindu-se  pe  umerii  lor. 
Deodată  locotenentul  de  Parţial,  care  privea 
uimit  spectacolul,  zări  pe  o  terasă  un  bărbat 
îmbrăcat  în  alb,  europeneşte,  care  urmărea  a-
tent  avionul,  şi  ridică  braţul.  Dar  în  acelaş 
timp  pilotul  auzi  la  spatele  lui  un  ţipăt  care  se 
pierdu  în  uruitul  motorului.  întoarse  capul  şi 
văzu  pe  Sandor  prăbuşit  în  fundul  avionului, 
cu  dolmanul  său  alb  pătat  de  sânge. 
—  Bandiţii!  Şi  pe  când  tânărul  ofiţer  se  pre­
gătea  să  zboare  mai  sus,  auzi  în  dosul  lui  un 
răpăit  înăbuşit  în  timp  ce  avionul  era  prins 
într'o  grindină  de  gloanţe. 
„Aş  jura  că  au  o  mitralieră..." 
In  zadar  aviatorul  trăgea  de  frâna  de  adân­
cime.  Avionul  nu  i  se  mai  supunea.  Venea  cu 
botul  drept  spre  pământ.  Gilbert  mai  încercă 
75 
o  u l t i m ă  m a n e v r ă ,  d a r  î n  z a d a r .  A v i o n u l  co­
b o r a  v e r t i g i n o s  c u  b o t u l  î n  j o s .  T â n ă r u l  ofiţer 
î n c h i s e  o c h i i ,  z ă r i  c a  î n  vis  p e  M a d d a l e n a ,  la­
c u l  d e l a  G e r a r d m e r ,  s i l u e t a  a l b ă  c a r e  t r ă s e s e 
î n  c ă p i t a n ;  o  z g u d u i r e  b r u t a l ă  î l  z v â r l i  î n a i n t e 
ş i  n u  m a i  ştiu  c e  s e  p e t r e c e  c u  el. 
I  s e  p ă r u  c ă  a u d e  ţ i p e t e ,  o r d i n e ,  a p o i  c ă  e 
scos  d e  s u b  d ă r â m ă t u r i l e  a v i o n u l u i  ş i  î n t i n s 
p e  n i s i p .  î n c e r c ă  s ă  d e s c h i d ă  o c h i i  ş i  z ă r i  v a g 
v e s t o n u l  a l b  a l  u n u i  b ă r b a t ,  c a r e  p ă r e a  s ă  d e a 
o r d i n e  i n d i g e n i l o r  d i n  j u r u l  l u i .  A p o i  G i l b e r t 
l e ş i n ă  d i n  n o u . 
C â n d  îşi  v e n i  î n  fire,  e r a  c u l c a t  p e  o  s a l t e a , 
î n t r ' o  c a m e r ă  j o a s ă ;  u ş a  e r a  d e s c h i s ă  ş i  s e 
v e d e a  c u r t e a  i n t e r i o a r ă '  p a v a t ă  c u  m o z a i c  î n 
c a r e  s e  p l i m b a u  c â ţ i v a  i n d i g e n i ,  î n a r m a ţ i  c u 
p u ş t i .  T â n ă r u l  ofiţer  c ă u t ă  s ă  s e  s c o a l e ,  d a r  n u 
p u t u .  R i d i c ă  d o a r  c a p u l  s ă  p r i v e a s c ă  î n  j u r  ş i 
îşi  d ă d u  s e a m a  a t u n c i  c ă  e r a  l e g a t  cobză,  i n ­
c a p a b i l  s ă  f a c ă  o  m i ş c a r e .  C a p u l  î i  a r d e a  în­
g r o z i t o r  şi  s u f e r e a  de  o  s e t e  c u m p l i t ă .  D e s c h i s e 
g u r a ,  î n c e r c ă  s ă  ţ i p e  ş i  c ă z u  i a r  c u  c a p u l  p e 
s a l t e a .  L a  l u m i n a  f ă c l i i l o r  d i n  c u r t e  ş i  d i n  ca­
m e r ă ,  r e c u n o s c u  l o c u l  u n d e  s e  a f l a :  e r a  p r i z o ­
n i e r ,  d a r  t r ă i a .  î n c ă  n u  e r a  d e c i  p i e r d u t  t o t u l . 
C u  o  s f o r ţ a r e  s u p r a o m e n e a s c ă  G i l b e r t  î n c e r c ă 
î n c ă  o d a t ă  să  se  r i d i c e  g e m â n d :  Ma...  Ma... 
( a p ă ) . 
U n  p a z n i c  i n d i g e n  î l  t r â n t i  c u  b r u t a l i t a t e  l a 
l o c  p e  s a l t e a  ş i  a p o i  s e  d e p ă r t a .  D a r  p e s t e  p u ­
ţ i n  G i l b e r t  v ă z u  p e  b ă r b a t u l  în,  h a i n e  a l b e  î n a ­
i n t â n d  s p r e  d â n s u l ,  a p l e c â n d u - s e  ş i  d â n d  r ă ­
n i t u l u i  o  c e a ş c ă  c u  l a p t e  b ă t u t ,  p e  c a r e  a c e s t a 
o  s o r b i  î n s e t a t .  D u p ă  c e  G i l b e r t  îşi  a s t â m p ă -
r a s e  s e t e a ,  b ă r b a t u l  d ă d u  c â t e v a  o r d i n e  î n 
l i m b a  b e r b e r ă  şi,  s p r e  u i m i r e a  l u i  G i l b e r t ,  in-

7G 
d i g c n i i  s c  r e t r a s e r ă  r e s p e c t u o ş i  ş i  î n c h i s e r ă 
u ş i l e . 
—  T e  s i m ţ i  m a i  b i n e ,  d o m n u l e  l o c o t e n e n t ? 
î n t r e b ă  n e c u n o s c u t u l . 
—  C i n e  eşti  d - t a ?  î n t r e b ă  G i l b e r t  f u r i o s . 
N e c u n o s c u t u l  z â m b i : 
—  U n  o f i ţ e r  c a  ş i  d-ta.  I ţ i  c e r  s c u z e  p e n t r u 
r e l e  î n t â m p l a t e ,  d a r  n o u ă  n u  n e  p l a c  o a m e n i i 
c u r i o ş i .  R e g r e t  c ă  a m  o i n o r î t  p e  î n s o ţ i t o r u l 
d - t a l e .  N ' a m  a v u t  i n t e n ţ i a .  V r o i a m  d o a r  s ă  c h i ­
rii esc  r e z e r v o r u l  d e  b e n z i n ă  s i  s ă  v ă  f o r ţ e z  s ă 
y  * 

a t e r i z a ţ i .  A m  fost  t o t u ş i  n e v o i t  s ă  f a c  u z  d e 
m i t r a l i e r a  d e  p e  t e r a s ă . 
—  S u n t e m  î n  s t a r e  d e  r ă z b o i u ? 
—  N u .  D a r  s ' a r  p u t e a  s ă  f i m  î n  c u r â n d . 
—  C i n e  e ş t i  d - t a ?  r e p e t ă  G i l b e r t . 
—  N u m e l e  n ' a r e  n i c i  o  i m p o r t a n ţ ă .  D e  a l t f e l 
n e - a m  m a i  v ă z u t .  A i  z b u r a t  d e a s u p r a  m e a  a -
c u m  d o u ă  o r e . 
—  D - t a  eşti  b ă r b a t u l  d i n  m a ş i n ă . 
—  E x a c t .  A m  s o c o t i t  m a i  n i m e r i t  s ă - m i 
s c h i m b  i t i n e r a r i u l  ş i  s ă  v i u  s ă  t e  a ş t e p t  a c i . 
Ş t i a m  c ă  t e  v e i  î n t o a r c e  ş i  n o i  a v e m  n e v o i e  s ă 
f i m  l ă s a ţ i  î n  p a c e  a c i . 
—  E ş t i  u n  s p i o n . 
—  î m i  s l u j e s c  p a t r i a ,  d o m n u l e  l o c o t e n e n t , 
a ş a  p r e c u m  d-ta  ţi-o  s l u j e ş t i  p e  a  d - t a l e .  V r e i 
s ă - m i  d a i  c u v â n t u l  d e  o n o a r e  c ă  n u  v e i  î n ­
c e r c a  s ă  f u g i ? 
—  N u . 
—  A t u n c i  v o i  f i  n e v o i t  s ă  t e  l a s  î n  s i t u a ţ i a 
i n c o m o d ă  î n  c a r e  t e  afli.  V r e i  s ă  r ă s p u n z i  l a 
î n t r e b ă r i l e  m e l e ? 
—  N i c i  a s t a . 
—  I n  c a z u l  a c e s t a  v o m  a ş t e p t a  c a  f o a m e a 
să-ţi  d e s l e g e  l i m b a .  V i a ţ a  n u  ţi-e  î n  p e r i c o l . 
D a r  a i  o  r a n ă  s u p e r f i c i a l ă  l a  c a p ,  c a r e  t e  f a c e 
77 
să  suferi.  Ţi-a  fost  jupuită  pielea,  când  ai  tre­
buit  să  aterizezi  în  mod  atât  de  brusc. 
—  Eşti  un  ticălos. 
—  Sunt  în  totul  de  părerea  d-tale.  Dacă  aş 
fi  eu  prizonierul  d-tale  aş  vorbi  la  fel.  Dar 
problema  nu  se  pune  aşa.  Voi  desface  puţin 
strânsoarea  funiilor  ca  să  poţi  dormi,  şi 
mâine  vei  fi  iar  pe  drum. 
—  încotro? 
—  Asta  ai  să  vezi.  Bună  seara  domnule  lo­
cotenent,  încă  odată,  sunt  dezolat  că  te-am pus 
în  această  situaţie,  dar  războiul  e  război. 
Necunoscutul  chemă  un  indigen,  care  des-
legă  pe  Gilbert,  încătuşându-i  doar  picioarele 
cu  un  fel  de  lanţ,  care  deşi-i  lăsa  libertatea 
mişcărilor,  îl  împiedica  să  alerge.  Ii  puse  pe 
masă  ţigări  şi  chibrituri,  întrebă  dacă  nu-i  lip­
seşte  nimic  şi  plecă  lăsând  uşile  deschise. 
In  prag  doi  indigeni,  înarmaţi  până  în  dinţifc 
vegheau  în  tăcere. 

78 
CAPITOLUL  4 

E X P L I C A Ţ I I . . 

In  noapte,  trei  umbre  călăreau  pe  pista  dela 


Tujan  la  Ksar  Tarsin.  Trei  umbre  înfăşurate 
în  trei  burnusuri  albe,  pe  nişte  cai  arabi,  iuţi 
şi  focoşi. 
...De  mult  se  lăsase  întunericul,  luna  era  de 
mult  în  înaltul  cerului  şi  liniştea  nocturnă  se 
întindea  peste  munţi  şi  plaiuri.  Cele  trei  um­
bre  înaintau  tăcute  şi  nu  se  auzea  decât  tro­
potul  de  copite...  deodată  una  din  cele  trei 
umbre,  cea  din  dreapta  grăi:  —  Aii,  cât  mai 
avem  până  la  ţintă? 
—  Vreo  zece  kilometri  stăpână. 
—  Bine.  Nu  eşti  prea  obosită,  Maddalena? 
Umbra  dela  mijloc  nu  răspunse  şi  marşul 
continuă  tăcut.  Doar  la  răstimpuri,  când  um­
bra  dela  dreapta  dădea  în  lături  burnusul  ei, 
i  se  vedea  sclipind  în  mână  revolverul  încăr­
cat.  Din  când  în  când,  umbra  dela  stânga, 
care  răspunsese  adineaori,  apuca  de  căpăstru 
calul  umbrei  dela  mijloc  şi  câteşi  trele  porniră 
în  trap  dealungul  munţilor.  La  un  moment 
dat,  se  auzi  un  strigăt  în  noapte: 
—  Barka! 
Umbra  din  stânga  se  opri  în  faţa  unui  in­
digen  care  ieşise  din  umbra  unei  colibe  pără-
79 
site.  Călăreţul  şi  gardianul  schimbară  câteva 
cuvinte,  apoi  primul  dădu  pinteni  calului,  ca 
să  ajungă  din  urmă  pe  celelalte  două. 
—  Suntem  aşteptaţi,  stăpână.  Domnul  co­
mandor  e  acolo. 
—  Amalfi? 
—  Da,  stăpână.  A  întâlnit  avionul  şi  a  cre­
zut  că  e  mai  bine  să  se  întâlnească  cu  ceilalţi. 
Vă  aşteaptă  cu  nerăbdare.  Avionul  a  fost  do-
borît,  unul  din  aviatori  e  mort,  celălalt  prizo­
nier.  Prizonierul  e  un  locotenent  din  Bizerte. 
Umbra  dela  mijloc  întoarse  repede  capul, 
întrebând  înspăimântată:  —  E  Gilbert? 
—  Nu  ştiu.  Nu  mi  s'a  spus  numele. 
—  E  rănit? 
—  Aşa  cred... 
—  Doamne! 
Un  hohot  de  plâns  scutură  trupul  umbrei, 
care  era  să  cadă  de  pe  şea.  Umbra  dela  dreap­
ta  dădu  s'o  sprijine,  dar  Maddalena  se  feri  : 
—  Lasă-mă.  îmi  eşti  odioasă. 
Umbra  din  dreapta  dădu  din  umeri. 
—  De,  surioară,  spuse  apoi,  nu  e  bine  să  te 
găseşti  în  calea  noastră. 
In  faţa  celor  trei  călăreţi  se  iveau  acum  ca­
sele  albe  din  Tujan.  Câţiva  indigeni  alergară 
întru  întâmpinarea  Naidei,  vestind-o  că  d-1  co­
mandor  o  aştepta  cu  nerăbdare,  şi  că  se  afla 
în  casa  caidului,  de  unde  urma  să  plece  chiar 
în  noaptea  asta. 
—  Mă  duc  la  el,  spuse  Naida.  Aii,  îţi  încre­
dinţez  pe  tânăra  fată.  Răspunzi  de  ea  cu  capul 
tău. 
—  Da, stăpână. 
Umbra  din  dreapta  alergă  spre  oraş.  Sări  de 
pe  cal  in  faţa  unei  case  mai  arătoase  în  ju-

80 
rul  căreia  arabii  se  strânseră  pâlcuri.  La  sosi­
rea  ci  se  ploconiră  până  la  pământ. 
—  Comandorul  e  aci? 
—  Dv.  sunteţi  doamnă?  răspunse  un  glas  în-
grijat.  Victorie.  A  început  lupta. 
—  Ştiu.  Şi  unde  ţi-e  prizonierul? 
—  Aci  într'o  sală  specială. 
—  Vreau  să-1  văd.  Sau  mai  bine,  nu.  Aş-
leaptă. 
Tânăra  femeie  ieşi  din  nou  şi  zărind  pe  Aii 
si  Maddalena  care  o  urmau,  alergă  spre  ei: 
—  Du  caii  la  grajd,  Aii.  Ştii  unde.  In  dreap­
ta,  în  dosul  clădirii.  Iar  tu,  surioară,  vino  cu 
mine,  am  să-ţi  fac  o  mare  bucurie. 
Peste  o  clipă  ajunse  în  pragul  camerei  unde 
se  afla  locotenentul  de  Parţial. 
—  Gilbert! 
Tânărul  ofiţer  tresări:  —  Maddalena.  In-
sfârşit  pricep...  Ah,  ticăloşii! 
Cei  doi  tineri  se  îmbrăţişară  cu  patimă. 
Comandorul  Amalfi  zâmbi: 
—  Vezi  bine,  domnule,  că  nu  suntem  călăi. 
Facem  şi  imposibilul  pentru  ca  să  vă  fim  pe 
plac.  Acum  dormiţi  liniştiţi.  Veţi  aştepta  aici 
sau  aiurea  până  ce  vom  fi  ajuns  La  ţintă. 
Naida  îşi  muşcă  buzele,  dar  Amalfi  puse  să 
se  aducă  o  altă  saltea  şi  o  ceaşcă  de  lapte  pen­
tru  tânăra  fată.  Apoi  se  adresă  paznicului  in­
digen:  —  Veghiază  asupra  lor,  iar  la  prima 
mişcare  mă  chemi. 
—  Bine,  sidi. 
—  Şi  acum  vino,  doamnă.  Am  să-ţi  vor­
besc... 
Izolaţi  în  fericirea  lor,  cei  doi  tineri  nici 
nu-şi  dădură  seama  că  spioana*  şi  ofiţerul  ple­
caseră.  In  şoaptă,  Maddalena  povesti  pe  scurt 
lui  Gilbert  cele  întâmplate.  Ofiţerul  îsi  dădu 
81 
imediat  seama  de  o  mulţime  de  lucruri  care 
pentru  Maddalena  n'aveau  niciun  sens. 
—  Drace,  înţeleg!  Vor  să  inunde  litoralul! 
—  Nu  mai  spune! 
—  Cum  îţi  spun.  Mătuşă-mea  şi  colonelul 
Prouvayre  mi-au  vorbit  de  această  ideie,  care 
datează  de  acum  50  de  ani.  Toată  întinderea 
dela  Sud  de  Gabes  e  sub  nivelul  mării  si  ar  fi 
de  ajuns  să  se  dinamiteze  o  parte  din  faleză, 
ca  marea  să  poată  pătrunde  prin  canaluri  de 
irigaţie  până  la  punctul,  unde  pământul  e  la 
un  nivel  inferior  suprafeţei  marii.  Atunci  toa­
tă  regiunea  va  fi  inundată  pe  o  lăţime  de  vreo 
80  km.  şi  pe  o  lungime  de  peste  500  km... 
—  Şi  în  ce  scop? 
—  Căpitanul  Prouvayre,  tatăl  colonelului, 
credea  că  în  felul  acesta  s'ar  putea  fertiliza  o 
bună  parte  din  deşert...  Apoi  proectul  a  fost 
lăsat  în  părăsire,  avantagiile  fiind  preai  mici 
faţă  de  inconveniente.  Creiarea  golfului  arti­
ficial  ar  fi  cerut  cheltueli  minime,  dar  ar  fi 
despărţit  în  întregime  Tunisia  de  Tripolitania. 
Pe  vreamea  aceea,  italienii  nu  ocupaseră  încă 
regiunea,  asupra  căreia  speram  să  întindem 
mandatul  nostru.  Proectul  a  fost  deci  părăsit 
dar  a  fost  uşor  pentru  inamicii  noştri  să  ia  cu­
noştinţă  de  el,  căci  toate  ziarele  din  epoca  a-
ceea  îl  comentaseră. 
Deasemeni  n'a  fost  greu  să  se  afle  cine  deţi­
nea  hârtiile  căpitanului  Prouvayre,  iar  Naida 
a  combinat  lucrurile  în  aşa  fel,  încât  să  pună 
mâna  pe  dosar. 
—  Dar  în  ce  scop?  Ce  interes  au  să  despartă 
cele  două  ţări? 
—  Ştiu  eu?  Oricât  mă  frământ,  nu  pot  să 
aflu  cauza.  Se  tem  oare  de  imperialismul  no­
stru?  Le  e  teamă  că  vom  provoca  agitaţiuni  în 
82 
T r i p o l i t a n i a  ?  Ar  fi  a b s u r d .  In  o r i c e  caz,  d a c a 
i n a m i c i i  n o ş t r i  u r m ă r e s c  u n  s c o p  p e  c a r e  nu-l 
slim,  t r e b u e  s ă  p r e v e n i m  d e  u r g e n ţ ă  T u n i s u l . 
C u  o r i c e  p r e ţ . 
—  P e n t r u  c e ? 
—  D a r ,  m i c a  m e a  l o g o d n i c ă ,  p e n t r u c ă  d a c ă 
m a r e a  n ă v ă l e ş t e  b r u s c ,  c u  o  f o r ţ ă  n e m a i  p o ­
m e n i t ă ,  p e  a c e a s t ă  c â m p i e  f ă c u t ă  p a r ' c ă  a n u ­
m e  s ă  fie  i n u n d a t ă ,  î n  z e c e  o r e  v a  f i  u n  a -
d e v ă r a t  c a t a c l i s m .  T o t u l  v a  p i e r i  s u b  v a l u r i . 
S u t e  d e  s a t e  n i m i c i t e .  P o a t e  c i n c i  z e c i  d e  m i i 
<le  m o r ţ i .  N i m e n i  n u  v a  p u t e a  f u g i . 
—  N e n o r o c i ţ i i !  D a r  p e n t r u c e  t o a t e  a c e s t e a ? 
P e n t r u  c e ? 
R ă m a s e r ă  t ă c u ţ i ;  a p o i  G i l b e r t  s p u s e  h e t ă r î t : 
—  T r e b u e  n e a p ă r a t  s ă  fugim,  M a d d a l e n a . . . 
—  D a r  c u m ? 
—  N u  ştiu.  A ,  d a ,  a ş t e a p t ă .  P e n t r u  m i n e , 
este  c u  n e p u t i n ţ ă .  S u n t  î n c ă t u ş a t  ş i  î n a i n t e  d e 
a  face  trei  p a ş i ,  aş  fi  p r i n s .  Tu  î n s ă  eşti  l i b e r ă 
şi  e  de  d a t o r i a  ta  să  s c a p i  ţ a r a  de  a c e s t  d e z a ­
s t r u  f ă r ă  s e a m ă n . 
—  C u m ? 
—  T a c i .  G a r d i a n u l  se  u i t ă  la  n o i .  Mă  g â n ­
desc...  s t a i  p u ţ i n . . .  Am  găsit...  Sst!... 
L o c o t e n e n t u l  se  s c u l ă  a n e v o i e ,  şi  se  în­
d r e p t ă  s p r e  u ş ă  c h e m â n d  p e  i n d i g e n  î n  l i m b a 
a r a b ă .  Acesta  ezită,  a p o i  a r ă t ă  f u n d u l  c u r ţ i i . 
O f i ţ e r u l  i n s i s t ă .  O b ţ i n u  î n  c e l e  d i n  u r m ă  c e e a -
ce  voia.  I n d i g e n u l  î n c h i s e  î n c e t i ş o r  u ş i l e  şi  se 
a ş e z ă  î n  p r a g  c u  s p a t e l e  r e z e m a t  d e  uşă,  c u 
p u ş c a  î n t r e  p i c i o a r e . 
G i l b e r t  s e  î n t o a r s e  r e p e d e  s p r e  t o v a r ă ş a  l u i . 
—  I - a m  s p u s  c ă  v r e i  s ă  d o r m i ,  i a r  C o r a n u l 
o p r e ş t e  p e  u n  b ă r b a t  s ă  s e  u i t e  l a  o  f e m e i e , 
c h i a r  n e c r e d i n c i o a s ă ,  c â n d  e a  se  d e s b r a c â . . .  A -
83 
dică  aşa  i-am  spus  lui,  şi  am  reuşit  să-1  con­
ving.  Avem  trei  minute.  Şi  am  o  ideie. 
Se  duse  la  fereastră  şi-o  deschise.  Se  aplecă 
în  afară. 
—  De  această  parte  nu  suntem  păziţi  şi  cei 
de  aici  au  încredere  în  mine.  Vei  putea  fugi 
pe  aici. 
—  Va  fi  însă  nevoie  să  ne  schimbăm  hai­
nele. 
Tânăra  fată  roşi,  dar  şovăirea  ei  fu  scurtă. 
—  Fac  tot  ce-mi  spui. 
—  Uniforma  mea  te  va  ocroti  măcar  câte­
va  ceasuri.  Oricât  de  violenţi  ar  fi  cei  din  ju­
rul  tău,  au  respectul  culorilor  franceze.  De 
altfel  tot  porţi  pantalonii  de  călărie  aşa  încât 
n'ai  decât  să  pui  dolmanul  peste  bluză. 
Maddalena  făcu  întocmai.  îşi  ascunse  părut 
blond  sub  chipiu  şi  pufni  în  râs. 
—  Şi  acum  ţine  actele  mele.  Până  ce  ajungi 
în  liniile  noastre,  eşti  locotenentul  de  Parţial, 
dela  baza  de  aviaţie  din  Bizerte. 
Maddalena  avea  în  noua  ei  ţinută  o  înfăţi­
şare  mândră  şi  îndrăzneaţă.  Dar  ochii  i  se 
umplură  de  lacrimi. 
—  Dar  tu?  Ai  să  fii  pedepsit. 
—  Ce  a.re  aface.  De  altfel  nu  cred  să  îndrăz­
nească  să  mă  ucidă.  Şi  tot  voi  fi  eliberat. 
—  Dă-mi  scrisori,  ceva  care  să  dovedească 
că  nu  sunt  spioană. 
Gilbert  rupse  o  filă  din  carnet,  scrise  pe  ea 
câteva  rânduri  cu  stiloul  si  o  întinse  tinerei 
fete. 
—  Ţine.  Şi  acum  aşteaptă  o  clipă. 
In  picioarele  goale,  se  îndreptă  spre  uşă,  în­
tinse  manile  şi  înainte  ca  gardianul  să  poată 
scoate  un  ţipăt,  îl  lovi  cu  capul  de  pământ  ca 
să-1  ameţească.  Luă  revolverul  şi  pumnalul 
84 
din  centironul  p a z n i c u l u i  şi  le  d ă d u  Maddc-
lenei. 
—  Nu-1  ucide. 
—  F i i  pe  p a c e .  Nu  ţin  să-;mi  agravez  cazul. 
Leagă-1.  Pune-i  un  căluş  a c u m .  Şi  h a i d e ,  lea­
gă-mi  şi  m i e  m â i n i l e  la  spate.  Leagă-le  b i n e . 
Şi  p u n e - m i  şi  m i e ,  î n a i n t e  de  pleci,  c ă l u ş u l 
î n  g u r ă .  N u  t e  t e m e .  P a z n i c u l  n ' a  v ă z u t  ni­
m i c .  E  leşinat,  B u n ă  ideie,  n u ? 
Câ n d  Gilbert  fu  şi  el  legat  cobză,  se  aplecă 
spre  M a d d a l e n a .  , 
—  F e t i ţ a  m e a  dragă,  ai  să  sari  a c u m  p r i n  fe­
reastră  şi  ai  să  c a u ţ i  să  găiseşti  un  cal.  Incaleci 
în  g r a b ă  şi  fugi.  Peste  p u ţ i n  şi  eu  am  să  strig 
şi  am  să  d a u  indicaţii  false  d e s p r e  fuga  ta. 
Mergi  m e r e u  d u p ă  soare.  Du-te  a c u m .  S t a i ! 
Sărută-mă...  Te  iubesc...  Şi  a c u m  —  c ă l u ş u l ,  şi 
du-te. 
M a d d a l e n a  d i s p ă r u .  Gilbert  a ş t e p t ă  ca  la 
vre-un  s f e r t  de  oră  apoi  î n d e p ă r t ă  niţel  călu­
şul  şi  v ă z â n d  pe  g a r d i a n  venindu-şi  în  fire  şi 
privindu-1  uluit,  î n c e p u  să  r ă c n e a s c ă :  —  Aju­
t o r !  A j u t o r ! 

85 
CAPITOLUL  5 

FUGA 
Ajungând  în  curte,  Maddalena  începu  să  se 
orienteze,  urcă  pe  un  zid,  alunecând  fără  zgo­
mot  de  partea  cealaltă  şi  se  pomeni  într'o  curte 
pietruită,  la  fel  cu  cea  din  care  eşise  şi  în  care 
dădeau  o  mulţime  de  uşi.  Tânăra  fată  se  duse 
tiptil  spre  uşa  cea  mai  apropiată  ascultând  cu 
luare  aminte: 
—  Rod  Balek.  (Atenţie). 
Erau  doi  indigeni  care-şi  vorbiau.  Maddalena 
îşi  ţinu  răsuflarea.  Peste  câteva  clipe  unul  din 
cei  doi  bărbaţi  se  depărta.  Maddalena  auzi 
puşca  celuilalt  lovind  pietrele  curţii.  Fata  tre­
cu  neobservată  şi  ceva  mai  încolo  găsi  o  uşă 
întredeschisă  de  unde  răbufnea  o  duhoare  ca­
racteristică gra j durilor. 
—  Salvată! 
Intră  bâjbâind  în  grajd  şi  mâna  ei  dădu 
peste  crupa  unui  cal,  care  tresări  sub  mân­
gâiere.  In  fundul  grajdului  fumega  o  lampă 
cu  gaz,  mascată  de  un  stâlp.  Maddalena  aler­
gă  într'acolo,  mări  fitilul  şi  zări  într'un  colţ 
un  teanc  de  şele.  Luă  fără  să  aleagă  una  din 
ele,  o  puse  în  spinarea  unui  cal,  îi  puse  frâul 
şi  trase  animalul  în  curte.  Acum  îi  prindeau 
bine  lecţiile  de  călărie  de  la  Gerardmer.  Apoi 
potrivi  zăbalele,  strânse  chingile  şi  încalecă. 
86 
In  noaptea  calmă,  tânăra  fată  n'auzea  decât 
gâfâitul  calului,  respiraţia  ei  agitată  şi  zgomo­
tul  copitelor  pe  pietrişul  ulicioarei.  Deodată, 
la  un  colţ  de  stradă,  zări  întinzându-se  în  faţa 
ei  pustiul  fără  sfârşit.  Maddalena  nu-şi  înce­
tini  galopul.  Deocamdată  se  gândea  să  se  ori­
enteze  .  Principalul  era  să  ajungă  cât  mai  de­
parte  înainte  de  ,a  se  da  alarma.  întorcând  ca­
pul  să  vadă  dacă  n'o  urmărea  nimeni,  văzu  li­
cărind  în  dosul  ei  la  lumina  lunii  râuleţul  de 
argint  al  ued-ului  pe  care-1  străbătuse  la  ve­
nire. 
Zmuci  calul  de  frâu  şi-1  sili  să  se  întoarcă 
După  o  clipă,  animalul  galopa  supus  în  albia 
râului  în  care  urmele  copitelor  se  ştergeau 
imediat  acoperite  de  nămol. 
Deodată  Maddalena  auzi  departe  în  urma  ei 
focuri  de  armă.  Fuga  ei  fusese  descoperită, 
dar  detunăturile  răsunau  tot.  mai  departe. 
Dădu  pinteni  calului  şi  abia  după  o  jumătate 
de  oră,  când  fu  convinsă  că  i  se  pierduse  ur­
ma,  cel  puţin  deocamdată,  lăsă  calul  să  jnear-
gă  la  pas. 
Primele  momente  de  exaltare  trecuseră  şi 
acum  îşi  dădea  bine  seama,  că  fapta-  ei  fusese 
o  nebunie.  Nu  cunoştea  regiunea  şi  o  cuprin­
dea  groaza  la  gândul  că  putea  să  moară  de 
foame  şi  de  sete  în  acest  pustiu  fără  margini. 
Aducându-şi  aminte  de  jertfa  lui  Gilbert  şi  de 
marea  misiune  ce-şi  luase  asupră-şi,  îşi  stă­
pâni  emoţia  şi  îşi  continuă  drumul.  Pe  cât  pu­
tea  să  judece,  trebuia  să  fie  acum  la  o  depăr­
tare  de  vreo  15  kjn.  de  Ksar  Tarsin.  Când  a-
jimse  la  izvorul  râului,  o  luă  pe  un  drum  de 
caravane,  destul  de  umblat,  pentruca  să  i  se 
poată  găsi  cât  mai  greu  urma. 
Se  făcu  ziuă,  Soarele  răsări  brusc,  spulbe-
87 
rând  umbrele  nopţii  şi  orbind  pe  Maddalena. 
Parcă  şi  calul  se  simţea  înviorat.  Maddalena 
încerca  acum  să  se  orienteze  pentru  a  putea 
ajunge  la  Kalaa-Matmata,  unde  trebuia  să  dea 
prima  -alarmă.  Ajunse  la  o  oază;  calul  îşi  as­
tâmpără  setea  bând  dintr'un  izvor  limpede  ce 
şopotca  printre  palmieri,  iar  Maddalena  adu­
nă  curmalele  căzute  din  pom  făcându-şi  pro­
vizii  în  buzunarele  mantalei,  după  ce-şi  poto­
lise  foajnea.  Bău  şi  ea  apa  nu  prea  rece,  dar 
totuşi  răcoritoare. 
Apoi  îşi  continuă  goana.Trebuia  să  fie  ora  5 
sau  6  dimineaţa.  I  se  părea  că  scăpase  de  o 
veşnicie  de  călăii  ei,  căci  instinctul  libertăţii  e 
atot  puternic  la  toate  fiinţele  pământeşti. 
Doar  grija  de  logodnicul  ei  o  chinuia.  Ii  era 
teamă  că  în  furia  lor,  Naida  şi  Amalfi  să  nu 
se  fi  răzbunat  asupra  nenorocitului.  Un  hohot 
de  plâns  urcă  pe  buzele  Maddalenei,  care  ge­
m u :  —  Gilbert!  Dar  îşi  luă  seama  şi-şi  stăpâni 
nervii  zdruncinaţi.  Franţa  trebuia  să  fie  acum 
singura-i  grijă. 
Când  soarele  fu  sus  pe  cer,  Maddalena  tre­
bui  să  se  oprească.  Un  fel  de  toropeală  o  cu­
prinse,  se  clătină în  şea.  Căută  cu  ochii  o  oază, 
stăpânită  de  dorinţa  irezistibilă  de  a  se  odihni. 
In  cele  din  urmă  zări  la  marginea  unui  pârâu 
câţiva  palmieri  anemici,  care  răspândeau  cu 
zgârcenie  umbră  în  jurul  lor.  In  lipsă  de  un 
adăpost  mai  bun,  tânăra  fată  se  opri  acolo, 
legă  calul  şi  se  întinse  sub  palmieri  cu  capul 
culcat  pe  şea.  Un  somn  greu  o  cuprinse. 
Cât  timp  dor,mise  oare?  N'ar  fi  putut  spune. 
O  oră,  poate  mai  mult.  Deodată  Maddalena 
auzi  o  voce  guturală  mormăind:  —  D o m n 
locotinent,  tu  nu  bine  stai  aci.  Capeţi  skhana 
(insolaţie). 
88 
Dintr'o  săritură  tânără  fată  fu  în  picioare, 
îşi  căută  revolverul  şi  se  pregăti  să-şi  apere 
viaţa,  pe  care  o  credea  în  pericol.  Dar  în 
jurul  ei  vedea  doar  chipurile  mirate,  dar  nu 
ostile,  ale  unor  indigeni,  înfăşuraţi  în  humu­
surile  lor  albe. 
—  Cine  eşti?  se  adresă  fata  celui  care  o  tre­
zise. Acesta  zâmbi,  arătându-şi  dinţii  albi  care 
contrastau  cu  chipul  ars  de  soare: 
—  Sirgent  Ibn  ben  Kedaş,  domn  locotinent. 
Sirgent  Kedaş  din  regimen  6  infanterie.  In 
permisie  la  trib  al  meu.  Dacă  tu  vrei  vede... 
Şi  indigenul  desfâcându-şi  burnusul,  scoase 
dintr'un  portofel  o  hârtie  oficială,  care-i con­
firma  spusele.  Maddalena  se  linişti  şi  îi  zâmbi 
prietenos.  Maddalena  avusese  grijă  să  nu-şi 
scoată  chipiul  în  timpul  odihnei  şi  sergentul 
deşi  se  mira  ce  zvelt  şi  ce  mic  de  stat  era  su­
periorul  lui,  aştepta  respectuos  ca  acesta  să-i 
spună  (în  niciun  caz  nu-şi  putea  închipui  că 
Maddalena  era  o  femeie  şi  apoi  la  rumi-i  ăş­
tia  orice  ai  vedea,  cât  de  sucit, nu trebue  să  te 
mire)  cum  de  se  găsea  fără  nici  o  escortă, 
într'o  oază  care  nici  nu  e  însemnată  pehă.rţile 
statului  major.  Şi  cu  tot  respectul  lui  pentru 
uniformă  şi  galoane,  Ibn  ben  Kedaş  nu  se 
putu  stăpâni  să  nu-şi  dea  cu  părerea:  —  Tu 
rămas  poate  urmă,  domn  locotinent.  Şi  nu 
ştii  acum  unde  te  duci... 
Maddalena  confirmă  zâmbind.  —  Care  e 
postul  cel  mai  apropiat?  Te-ai  putea  tu  duce 
la  Kalaa-Matmata? 
Indige nul  bătu  din  călcâe. 
—  Infanterist  bun  duce  acolo  unde  trimes 
locotinent.  Eu  iubeşte  Franţa.  Dacă  tu  spune 
Kalaa  Matmata,  eu  duce  Kalaa  Matmata. 
—  E  departe? 
89 
—  Mult  departe.  Asta  nu  pasă  pe  tine. 
Când  tu  vrei  eu  fiu  Kalaa  Matmata  ?  Diseara ? 
—  Dacă  poţi? 
—  Sunt Kalaa Matmata astăseară. Iau cămila 
dela  caravană  şi  hop  la  mine  acolo. 
—  Ai  să  dai  aceste  două  hârtii  comandantu­
lui  pieţei  şi  ai  să-i  spui  să  vină  imediat.  Mă  în­
ţelegi  ?  Imediat.  E  foarte  grav. 
Maddalena  şi  subofiţerul  păliră  în  acelaş 
timp. 
—  Agitaţie  în  djiş-uri? 
—  Da.  Comandantul  trebue  să  vie  neîntâr­
ziat.  Pe  aici  unde  ajungi?  Şi  tânăra  fată  în­
tinse  braţul. 
—  Pe  aici,  repetă  sergentul  urmărindu-i  pri­
virea,  la  Bu  Kedaş,  trib  al  meu.  Pe  ur,mă  la 
Bir  Kraşfa.  Şi  pe  urmă  la  Dehibat... 
—  Da,  da....  şi  pe  urmă? 
—  Tripoli...  Italieni,  Makaş  Italieni. 
Maddalena  zâmbi.  —  Chiar  acolo  mă  duc. 
Poţi  să-mi  dai  o  călăuză? 
—  Da,  domn  locotinent.  îndată. 
Sergentul  se  întoarse  dând  câteva  ordine 
scurte.  Din  grupul  indigenilor  ieşiră  doi,  unul 
aducând  sergentului  o  cămilă  echipată,  celă­
lalt,  doi  cai  pentru  Maddalena  şi  călăuză. 
—  Grăbeşte-te  Ibn  ben  Kedaş,  spuse  Mad­
dalena  mulţumită. 
—  Da,  domn  locotinent.  Dar  la  tine  acum, 
e s t i  prieten  la  sirgent  Ibn  ben  Kedaş.  Toată 
lumea  primeşte  bine  la  tine.  Dacă  cineva  nu 
vrea  ascultă  la  tine,  tu  spui  la  mine  şi  eu  taie 
capu  la  el.  Tu  acum  mare  şef  la  trib  Kedaş 
pentrucă  Ibn  ben  Kedaş,  prieten  la  tine,  este 
fiu  la  caid  dela  Kedaşi  şi  toată  lumea  ascultă. 
Şi  cu  acestea  sergentul  încalecă  pe  cămila 
Sngenunchiată  şi  porni  apoi  călare  în  deşert. 
90 
CAPITOLUL  VI 
VIZIUNEA  DE NEUITAT 

Caravana  se  formă  la  loc.  Indigenii  strân­


geau  cămilele,  câinii  de  rasa  slughi  lătrau 
din  răsputeri.  Maddalena  era  uimită  că  Ber­
berii  nu-şi  manifestaseră  mirarea  în  mod  mai 
vehement,  dar  autoritatea  srgentului  indigen 
era  atât  de  marc  încât  impusese  tuturor  tă­
cere. 
—  Tu  vine,  domnul  locotenent. 
Maddalena  se  întoarse.  Tânărul  ei  călăuz  se 
grăbea  să  plece.  Maddalena  se  gândi  la  ur­
măritorii  ei. 
—  Poţi  să  le  spui  că  dacă  întâlnesc  oa­
meni  din  alte  triburi,  să-i  îndrepte  pe  o  pistă 
greşită? 
Tânărul  indigen  chemă  pe  un  bătrân  şi-i 
vorbi  în  şoapte  arătându-i  pe  Maddalena  şi 
direcţia  opusă  a  celei  pe  care  urma  s'o  ia. 
Bătrânul  şef  zâmbi  făcând  semn  că  înţele­
sese. 
—  Tu  poate  fi  liniştit,  domn  locotinent.  Ei 
nu  ajunge  la  tine.  Noi  spune  tu  plecat  Kalaa-
Matmata. 
—  Bine.  Atunci  să  mergem.-
După  un  sfert  de  oră  ajunseră  la  o  kasbah 
unde  schimbară  caii.  Maddalena  n'avea  decât 
91 
un  singur  gând:  să  vadă  ce  se  petrecea  la  a-
ceastă  frontieră  misterioasă  în  dosul  căreia 
se  urzea  o  dramă  cumplită.  îşi  aduse  aminte 
de  cele  auzite  din  gura  comandantului  A-
malfi  şi  a  Naidei,  şi  voia  cu  orice  preţ  să  îm­
piedice  groaznica  trădare  a  tinerei  femei. 
Toată  ziua  şi  o  bună  parte  din  noapte,  mai 
schimbând  odată  caii,  cei  doi  călăreţi  străbă­
tură  bledul  nesfârşit.  Maddalena  se  înfăşura-
se  într'un  burnus  împrumutat  de  tânărul  in­
digen  şi  părea  una  cu  calul;  nu  mai  simţea 
nici  oboseala,  nu  mai  avea  decât  un  scop:  să 
ajungă  la  frontieră.  Spre  miezul  nopţii  totuşi 
simţi  că  pleoapele  i  se  închid  —  de  două 
nopţi  nu  dormise  decât  o  oră.  Spiritul  ei  ră­
mânea  treaz  dar  trupul  îi  era  istovit.  De  alt­
fel  şi  tânărul  călău  părea  obosit.  In  zorii 
zilei  ce  doi  călăreţi  nocturni  ajunseră  la  o  co­
libă  părăsită. 
—  Opreşte,  domn  locotinent.  La  tine* 
dorme,  Eu  veghează. 
—•  Trezeşte-mă  peste  două  ore. 
—Da,  domn locotinent. 
Tânăra  fată  se  întinse  pe  nisip  şi  căzu,  ime­
diat  într'un  somn  greu.  Vag  auzi  în  jurul  ei 
şoapte,  tropot  de  cai,  apoi  zgomotul  unui grup 
care  se  depărta.  Se  trezi  mult  mai  târziu,  când 
soarele  era  sus  pe  cer.  Spre  uimirea  ei  văzu 
în  interiorul  colibei  dărăpănate  cei  doi  cai  le­
gaţi  cu  o  frânghie  iar  tânărul  călăuz,  treaz, 
pândea  par'că  un  duşman  invizibil,  cu  dege­
tul  pe  trăgaciul  revolverului  Maddalenei. 
—  Ce  s'a  întâmplat?  şopti  tânăra  fată., 
—  Ei  trecut. 
—  Cine?  întrebă  ea  speriată. 
—  Ei. 

92 
Maddalena  înţelese.  Tânărul  indigen  îi  ex­
plică : 
—  Tu  dormit,  domn  jîocotinent,  eu  vrut 
vine  înăuntru  când  auzit  tropot  de  cai.  Eu  luat 
revolver  al  tău  pentru  trag,  dacă  trebue.  Ştiu 
trag.  Ibn  ben  Kedaş  învăţat  la  mine. 
—  Au  fost  mulţi? 
—  Pote  doisprezece  sau  mai  mutte  şi  o  buita 
(fată)  călare  şi  un  rumi  cu  haine  alb  şi  sol­
daţi  cu  muk  hala  (puşcă).  Tu  înţelege? 
—  încotro  mergeau? 
—  Unde  şi  noi.  Atunci  tu  ascunde  şi  noi 
merge  după  ei. 
Porniră  în  goană.  Madalena  nu  se  mai  în­
doia  de  fidelitatea  însoţitorului  ei,  în  schimb 
era  stăpânită  de  o  altă  teamă:  nu  făcuse  oare 
rău  că  nu  pornise  cu  Ibn  ben-Kedaş  la  KaiLaa 
Matmata  în  loc  să  vrea  să-şi  îndeplinească 
misiunea  până  la  sfârşit?  Dacă  iar  dădea  pe­
ste  Naida  —  şi  nu  se  îndoia  că  „fata"  obser­
vată  de  călăuz  era  duşmanca  ei  iar  omul  în 
alb,  comandantul  Amalfi  —  nu  era  oare  to­
tul  pierdut? 
Maddalena  şi  indigenul  sosiră  la  ultimul  sat 
barbar  dinainte  de  frontieră,  Djneien,  cum  îi 
spuse  călăuzul.  Străbătu  ulicioarele  strâmte 
ale  satului  şi  se  opriră  în  faţa  unei  case. 
Uşa  se  deschise  şi  un  moşneag  frumos  apă­
ru  în  prag.  Zărind  călăuzul,  păru  surprins  şi 
examina  cu  oarecare  nelinişte  pe  însoţitorul 
acestuia.  In  două-trei  fraze  indigenul  explică 
prenzeţa  lor  şi  bătrânul  Arab  se  înclină  res­
pectuos. 
—  Eşti  la  tine  acasă,  sidi  locotinent. 
Caii  intrară  în  curte,  poarta  se  închise  fără 
zgomot. 
—  Cine  eşti  tu?  întrebă  Maddalena. 
93 
—  Mă  numesc  Ibn  ben  Kedaş  ca  şi  acel  pe 
care  l-ai  întâlnit  în  bled,  sidi  locotinent.  Sunt 
bunicul  lui  şi  am  slujit  ca  mokihazni  în  ar­
mata  franceză  din  Maroc  cu  sidi  colonel  Prou­
vayre. 
Tânăra  fată  păli  şi  desfăcându-şi  cu  un 
gest  viu  şi  necugetat  humusul  se  îndreptă 
spre  bătrânul  arab  cu  mâinile  întinse. 
—  L-ai  cunoscut  pe  colonelul  Prouvayre? 
Sunt  fiica  lui!  De  îndată  ce  rostise  acest  cu­
vânt,  îl  regretă,  dar  bătrânul  arab  zâmbi: 
—  Mi-o  închipuiam,  domnişoară  locotinent. 
Eşti  prea  gingaşă  ca  să  fii  bărbat  ofiţer.  Dar 
asta  te  priveşte.  Dacă  eşti  fiica  lui  sidi  Prou­
vayre,  totul  aici  îţi  aparţine.  Vino,  dacă  vrei 
să  vorbeşti,  vei  vorbi.  Dacă  vrei  să  taci,  vei 
tăcea. 
Conduse  pe  tânăra  fată  înăuntru,  bătu  din 
palme  şi  de  îndată  două  femei  berbere  adu­
seră  mâncărurile  tradiţionale  pe  tăvi  de  ara­
mă.  Maddalena  îmbucă  cu  poftă. 
După  ce  se  satură,  mulţumi  bătrânului, 
şi-i  spuse: 
—  Dacă  mă  trădezi  vei  primi  o  bună  răs­
plată... 
Arabul  ridică  mâna:  —  Alah  e  Alah.  Nicio­
dată  n'am  trădat  pe  nimeni,  necum  pe  un 
francez. 
—  Atunci  ascultă.  Trebue  să-mi  procuri  un 
costum  indigen  şi  trebue  să  plec  cu  tine.  Cred 
că  vom  putea  ajunge  la  frontieră  peste  câteva 
ore. 
—  Ba  chiar  în  mai  puţin  de  o  oră,  spuse 
bătrânul.  In  cinci  zeci  de  minute. 
Bine.  î m i  voi  pune  vestminte  de  fată  a-
rabâ,  deoarece  tot  ai  ghicit  că  sunt  fată.  Dacă 
vrei  voi  trece  drept  fata  ta,  iar  călăuzul  va  fi 
94 
fiul  tău.  Trefme  să  văd  ce  se  petrece  acolo. 
Apoi  fiul  tău  se  va  întoarce  pentru  a  da  a-
larma. 
—  Bine.  Va  fi  cum  porunceşti. 
—  Şi  vei  spune  servitoarelor  tale  să  nu 
sufle  un  cuvânt  nimănui. 
—  Servitoarea  servitorului  lui  Alah  e  mu­
tă.  Nimeni  nu  va  fi  în  stare  să  zmulgă  lim-
bei  ei  o  trădare. 
După  un  sfert  de  oră  ieşi  din  cameră  un­
de  lăsase  pe  Maddalena  şi  dădu  câteva  ordi­
ne.  Un  sclav  aduse  trei  cai  minunaţi  şi  fo­
coşi.  Bătrânul  porunci  să  li  se  pue  harna-
şamentul,  îngriji  şi  de  arme  şi  încalecă.  Ne­
potul  urcă  pe  alt  cal;  cel  mai  frumos  fu  re­
zervat  Maddalenei.  Când  aceasta  apăru  în 
prag,  îmbrăcată  cu  un  costum  arab  de  mă­
tase  brodată,  era  atât  de  frumoasă,  cu  toate 
că  era  trasă  la  faţă,  încât  bătrânul  arab  îşi 
împreună  mâinile. 
—  Sunt  bine  astfel? 
—  Fiica  lui  Mahomed  nu  era  atât  de  fru­
moasă  ca  tine,  Alah  să  mă  ierte.  Acoperă-ţi 
obrazul  cu  un  văl,  pentru  ca  soarele  să  nu 
fie  orbit.  Şi  după  această  declaraţie  pom­
poasă,  spuse  tinerei  fete  ca  să  încalice. 
—  Să  mergem,  spuse  bătrânul.  Iată  ce  te 
sfătuesc.  Sunt  Ibn  ben  Kedaş,  fost  şeic  al  tri­
bului.  Mă  duc  la  Uezen,  unde  se  petrec  eve­
nimentele,  care  te  interesează  şi  care  nu  mă 
privesc,  dar  unde  pasc  vitele  mele.  Tu  vei 
vedea  ce  vei  vroi,  iar  eu  îmi  voi  vedea  de 
treburile  mele.  Apoi  ne  vom  întoarce  dacă 
vrei. 
—  Şi  nu  te  temi  că  Italienii  au  să  se  lege 
de  tine? 
Bătrânul  arab  ridică  mândru  capul: 
95 
—  Dacă  vre-un  rumi  ar  îndrăzni  să  se  a-
tingă  de  un  fir  de  păr  al  lui  Ibn  ben  Kedaş, 
tot  Islamul  s'ar  răscula  pentru  a-1  răzbuna. 
N'aibi  nicio  grijă. 
Cei  trei  cai  ieşiră  pe  poarta  larg  deschisă. 
Maddalena  cu  faţa  acoperită  de  văluri,  călă­
rea  între  bătrânul  şeic  şi  tânărul  călăuz.  A-
tât  era  de  iubit  şi  de  stimat  moşneagul,  încât 
indigenii  îi  sărutau  în  drum  poalele  humu­
sului.  Ajunşi  pe  câmp,  caii  porniră  în  ga­
lop.  Deodată  arabul  apucă  braţul  Maddale­
nei  şi,  arătându-i  spre  o  movilită,  îi  şopti: 
—  graniţa. 
Un  indigen  sta  de  pază  cu  arma  'n  mână. 
Moşneagul  îi  spuse  cîVi"-a  cuvinte  şi  se  adresă 
apoi  Maddalenei:  —  Nu  trebue  să  te  temi  de 
n i m i c  Eşti  cu  mine.  Şi  porniră  mai  departe. 
Deodată,  pe  când  coborau  povârnişul,  Mad­
dalena  scoase  un  ţipăt  înăbuşit:  —  Priveşte! 
In  faţa  lor  pe  nisipul  galben,  şase  contra 
torpiloare  se  înălţau  imense  ca  nişte  fortă­
reţe  uriaşe  îndreptate  spre  frontieră  în  mij­
locul  pustiului  nemărginit. 

96 
CAPITOLUL 7 

ORA  H. 

Maddalena  trase  violent  de  căpăstru  calul 


bătrânului  arab,  repetând:  —  Priveşte. 
Şeicul  ridică  din  umeri:  —  Văd,  dar  nu  sta 
aci,  căci  dunele  de  nisip  au  urechi  şi  ochi. 
Trebue  să  înaintăm.  Atenţie. 
Intr'adevăr  doi  soldaţi  înarmaţi  alergau  a-
meninţători  spre  călăreţi,  strigându-le  răstit: 
—  Ce  căutaţi  aici? 
Bătrânul  arab  înainta  singur  în  faţa  lor, 
simulând  că  nu  înţelege  întrebarea  pusă  în 
italieneşte  şi  răspunse  în  arabă.  Un  interpret 
îi  tălmăci  cuvintele.  Arabul  întinse  braţul 
spre  sud  apoi  spre  Uazen  unde  voia  să  se  du­
că.  Maddalena  urmărea  cu  inima  strânsă  a-
ceastă  discuţie  întrebându-se  cum  avea  să 
sfârşească.  Se  mai  ivi  un  ofiţer,  apoi  încă  alţi 
doi  şi  în  cele  din  urmă  sosi  cu  automobilul 
un  al  treilea.  Maddalena  recunoscu  cu  groa­
ză  pe  comandantul  Amalfi,  îmbrăcat  cu  uni­
forma  lui  de  ofiţer  de  marină.  Şeicul  reînce­
pu  discuţia,  vorbind  autoritar.  Dar  Amalfi, 
întorcându-se  către  colaboratorii  săi,  de­
clară: 
—  N'are  aface,  deoarece  au  văzut  ce  au  vă­
zut  trebue  să-i  ţinem  aci.  Nu  înţeleg  cum  au 
trecut,  dar  în  orice  caz  nu  vreau  să  plece  mai 
7  97 
departe.  Bătrânul,  încercuit  de  doi  soldaţi, 
făcu  semn  Maddalenei  şi  tânărului  ghid  sâ 
se  apropie,  iar  apoi  Arabul  făcu  prezentări­
le.  —  Fiica  mea  şi  nepotul  meu,  sidi  co­
mandant. 
—  Bine,  spuse  Amalfi,  fără  să  recunoască 
pe  Maddalena,  care  avea  faţa  acoperită.  Vei 
fi  reţinut  la  biroul  afacerilor  indigene  până 
mâine.  In  caz  că  informaţiile  ce  le  dăduşi  se 
vor  dovedi  inexacte,  vei  fi  împuşcat  chiar 
astă  seară. 
—  Mectab.  Aşa  a  fost  scris,  spuse  şeicul 
calm.  Află,  sidi  comandant  adaogă  el  cu  un 
zâmbet  batjocoritor  care  dispăru  imediat,  că 
şeicul  Ibn  ben  Kedaş  nu  trădează  niciodată. 
Micul  grup  porni  înconjurat  de  soldaţi 
spre  cartierul  indigen;  Maddalena,  deşi  co­
pleşită  de  nelinişte,  privea  mereu  în  jurul  ei, 
ca  să-şi  dea  bine  seama  de  tot  ce  se  petrecea. 
Era  într'adevăr  un  formidabil  şantier  de  con­
strucţii  navale,  construit  în  plin  nisip.  Cele 
şase  torpiloare,  aliniate,  erau  îndreptate  cu 
prora  spre  nord-vest  ca  să  fie  luate  de  valuri 
din  faţă.  Echipe  de  marinari  îmbrăcaţi  în 
alb,  încărcau  chesoane,  ofiţerii  urcaţi  pe  pa-
serelc  învârteau  în  toate  direcţiile  velele  înar­
mate  şi  dădeau  ordine  ca  pentru  o  bătălie. 
Deodată  Maddalena  văzu  ieşind  dintr'o  co­
libă  dărăpănată  două  personagii  pe  care  le 
recunoscu  cu  groază:  erau  Sampieri  şi  Nai­
da.  Se  apropiară  de  Amalfi,  cerându-i  expli­
caţii.  Acesta  le  răspunse  în  italieneşte  cu  glas 
tăios: 
—  Nu  vă  neliniştiţi.  Acest  bătrân  imbecil  a 
trecut  nu  ştiu  cum  frontiera  şi  a  reuşit  să  a-
jungă  aci,  dar  e  cunoscut  prin  partea  locului 
caGi  vine  adesea  să-şi  vază  de  vitele  lui.  Toată 
9« 
l u m e a  î m i  g a r a n t e a z ă  p e n t r u  e l  ş i  d e  a l t f e l  î l 
p u n  î n  i m p o s i b i l i t a t e  s ă  n e  d ă u n e z e . 
—  T o t u ş . . . 
O c u p ă - t e  d e  m i s i u n e a  d-tale,  d o a m n ă  ş i 
l a s ă - m ă . 
G r u p u l  s e  d e p ă r t a  ş i  a j u n s e  l a  p r i m e l e  c a s e 
d i n  s a t .  P e s t e  t o t  d o m n e a  a c e e a s  f i e r b e r e .  P r i -
zoiiicrii  f u r ă  d u ş i  î n t r ' o  c a s ă ,  a i  c ă r e i  l o c a t a r i 
i n c ă r c a u  u l t i m e l e  m o b i l e  ş i  l ă z i  p e  c a m i o a n e l e 
c e  a ş t e p t a u  p e  ş o s e a .  D e a l t f e l  î n  î n t r e g  s a t u l , 
i n d i g e n i i  îşi  a d u n a u  î n  g r a b ă  v i t e l e  ş i  b o a r f e l e 
ş i  p o r n e a u  î n  b e j a n i e  c a  ş i  c u m  v r e -o  m o l i m ă 
a r  f i  c ă z u t  a s u p r a  c ă t u n u l u i ,  a m e n i n ţ â n d  î n ­
t r e a g a  p o p u l a ţ i e .  A m a l f i  i n t r ă  î n t r ' u n  b i r o u  ş i 
î n c h i s e  u s a .  S e  m a i  a u z i r ă  c u v i n t e l e  l u i :  — -
D o m n u l e  a m i r a l ,  e u  s u n t .  R e s t u l  s e  p i e r d u . 
D e s p ă r ţ i t  b r u t a l  d e  a ş a  z i s a  l u i  fiică  ş i  d e 
n e p o t u l  l u i ,  ş e i c u l  n u  p u t e a  d e c â t  s ă  s c h i m b e 
c u  e i  p r i v i r i  p l i n e  d e  t â l c .  D e a s e m e n i  s c h i m b ă 
c â t e v a  a m a b i l i t ă ţ i  c u  i n d i g e n i i  d i n  U a z e n ,  c ă ­
p ă t â n d  p e s t e  tot  r ă s p u n s u r i  p l i n e  d e  r e s p e c t . 
Apoi  A m a l f i  ieşi  d i n  b i r o u  c h e m â n d  p e  m o ş ­
n e a g  î n  c a m e r ă .  P e s t e  p u ţ i n ,  d o i  s o l d a ţ i  l u a r ă 
p e  M a d d a l e n a  ş i  p e  t o v a r ă ş u l  ei,  c a r e  r ă m ă s e ­
s e r ă  î n  c u r t e  si-i  î n c h i s e r ă  p e  a m â n d o i  î n t r ' o 
î n c ă p e r e  z ă b r e l i t ă  ş i  a p ă r a t ă  d e  d o u ă  u ş i  b ă ­
t u t e  î n  c u i e ,  î n  f a ţ a  c ă r o r a  s t ă t e a u  d e  p a z ă  d o i 
s o l d a ţ i  î n a r m a ţ i .  I n d i g e n u l  s e  a p l e c ă  s p r e 
M a d d a l e n a . 
-  D o m n i ş o r a  l o c o t i n e n t ,  ş o p t i  el.  P r i e t e n i i 
d e l a  I b n  b e n  K e d a ş  s p u s  a d i n e a o r i  este 
a c i  u n  p r i z o n i e r . 
U n  o f i ţ e r  f r a n c e z ? 
-  Nu  ştiu... 
M a d d a l e n a  t r e s ă r i  ş i  ş o p t i : 
-  T r e b u e  s ă  f u g i m . 
S ă  f u g i m ,  s i d i  l o c o t i n e n t  a s t a  n u  s e  p o t e . 
99 
—  Trebue  totuş  să  găseşti  un  mijloc. 
—  Nu  există.  Ba  da...  Nu  uita  că  tu  fiica 
dela  Ibn  ben  Kedaş.  Nu  sufla  un  cuvânt  şi  ur-
mează-mă.  Dă-mi  revolver  al  tău.  Poţi  fi  sigură 
că  eu  întrebuinţez  cu  folos. 
Deschise  poarta  şi  dădu  lămuriri  în  limba 
sabir,  din  care  marinarii  ce  păzeau  încăperea, 
nu  pricepeau  boabă.  Unul  din  ei  se  duse  după 
interpret.  Respectul  arătat  de  către  toţi  indi­
genii  bătrânului  şeic  îi  impresionase  şi  pe  ei. 
—  Du-te  cu  soldat,  domnişora  locotinent, 
spuse  călăuza.  Am  spus  la  el  că  ai  păcătuit  la 
tine  şi  trebue  să  faci  bae  ritual  pentrucă  la 
tine  eşti  „necurată",  nu  spui  nimic  şi  nu  te  îm­
potrivi  la  nimic.  Dacă  întreabă  la  tine  ceva, 
taci  şi  aştepta  clipa  prielnic.  Un  femeie  nu 
estem  bănuit. 
Condusă  de  soldat,  Maddalena  străbătu  o 
curte  şi  ajunse  la  biroul  dragomanului,  care-i 
puse  câteva  întrebări  grăbite  în  limba  arabă. 
Tânăra  fată  nu  pricepu  nimic  dar  dădu  din 
cap  afirmativ.  Intrepretul  se  adresă  solda­
tului : 
—  Poţi  să  mi-o  laşi.  O  duc  în  camera  fe­
meilor.  Şi  într'adevăr  o  conduse  într'o  altă  în­
căpere,  unde  erau  adunate  câteva  Berbere  bă­
trâne.  Femeile  îngenunchiară  în  faţa  fiicei  pre­
ferate  a  şeicului  Kedaşilor.  O  desbrăcară,  o 
îmbăiară,  o  îmbrăcară  din  nou  şi-i  dădură să 
mănânce.  In  acea  clipă  îşi  făcu  apariţia  o  bă­
trână  sclavă  negresă,  în  care  Maddalena  re­
cunoscu  cu  nelinişte  pe  Fatma,  servitoarea 
Naidei. 
Totul  era  pierdut.  Dar  bătrâna  sclavă  zâmbi 
fetei  şi  nu  spuse  nimic;  apoi  se  apropie  de 
Maddalena,  şoptindu-i: 

100 
—  Eşti  iarăş  prizonieră.  Vezi  că  nu  te  ajută 
Ia  nimic  să  fugi  de  scrisa  ta. 
Maddalena  lăsă  capul  în  piept;  bătrâna  Fat-
ma  o  luă  de  mână  şi  o  duse  într'o  cameră  ve­
cină,  unde  pe  un  pat,  în  fundul  camerei,  stă­
tea  întins  un  bărbat.  Când  acesta  întoarse 
capul  spre  ea,  Maddalena  îşi  recunoscu  lo­
godnicul. 
—  Tu?  bâigui  el.  Atunci  totul  e  pierdut. 
Dar  în  câteva  cuvinte,  Maddalena  îl  linişti, 
povestindu-i  cele  întâmplate.  Fatma  se  depăr­
tase,  lăsând  pe  cei  doi  tineri  singuri.  In  min­
tea  ei  simplă,  cei  doi  trebuiau  să  fie  împreună 
de  vreme  ce  amândoi  erau  prizonieri.  Acest 
raţionament  fu  salvarea  lor.  Gilbert  de  Par­
ţial  sărise  în  sus. 
—  Am  găsit.  Vom  face  tocmai  pe  dos  de 
cum  am  făcut  alaltăeri.  Dă-mi  costumul  tău. 
—  Costumul  meu? 
—  Da.  Eu  ştiu  araba  şi  voi  găsi  mijlocul  să 
plec  de  aci. 
Maddalena  se  lăsă  convinsă  şi  scoase  humu­
sul,  vălul,  rochia  şi  le  întinse  tânărului,  cu  un 
gest  atât  de  graţios  în  cât  Gilbert  nu  se  putu 
stăpâni  să  n'o  sărute. 
—  E  poate  ultima  noastră  sărutare,  Madda­
lena,  dar  orice  s'ar  întâmpla,  până  la  moarte 
ne  vom  fi  credincioşi  unul  altuia.  Intr'o  clipă 
Gilbert  se  desbrăcase  la  rândul  lui  şi  îmbră­
case  costumul  Maddalenei. 
—  Am  s'o  chem  pe  Fatma,  care  mă  păzeşte, 
şi  am  să-i  spun  că  vreau  să  dorm.  Tu  te  îm­
braci  cu  hainele  mele  şi  te  întinzi  pe  saltea  cu 
spatele  la  zid.  Pansamentul  are  să-ţi  acopere 
părul.  Abia  după  un  ceas  au  să  te  descopere. 
Şi  în  timpul  acesta  eu  voi  fi  ajuns  departe. 
—  Te  mai  întorci? 
101 
—  Dacă  nu  sunt  aici  încă  astă  seară,  cu  des­
tui  oameni  ca  să  plătesc  ticăloşilor  acestora 
toate  suferinţele  noastre,  înseamnă  că  am  mu­
rit. 
Gilbert  făcu  cum  spusese,  îşi  trase  vălul  pe 
faţă,  şi  cu  un  glas  schimbat,  piţigăiat,  vorbi 
ceva  cu  bătrâna  servitoare.  După  o  clipă  dis­
păruse.  Maddalena,  culcată  pe  saltea,  nu  făcea 
o  mişcare.  Dar  inima  îi  bătea  de  mai-mai  să 
se  spargă. 
Trecu  o  oră,  poate  mai  mult.  Maddalena  tot 
nu  îndrăznea  să  facă  o  mişcare  şi  continua  să 
simuleze  somnul.  In  cele  din  urmă  auzi  cu 
groază  deschizându-se  uşa  şi  câteva  glasuri, 
între  cari  al  Naidei,  discutând  cu  aprindere. 
—  Iţi  spun  că  fiica  şeicului  a  dispărut.  A 
fost  căutată  pretutindeni.  Nu  e  nici  la  tatăl  ei, 
nici  la  călăuză,  nici  cu  femeile. 
—  Ce  tot  spui  d-ta?  Unde  să  se  fi  dus? De 
altfel  am  şaizeci  de  oameni  care  străbat  ne­
încetat  pustiul  în  lung  şi  'n  lat  şi  frontiera  e 
bine  păzită. 
—  Dar  dacă  fata  e  logodnica  locotenentu­
lui? 
—  Şi  dacă.  Nu  ştie  un  cuvânt  arabă.  Mi-ai 
spus-o  chiar  d-ta.  Va  fi  prinsă. 
Apoi  comandantul  Amalfi  se  apropie  d  e 
salteaua  pe  care  era  culcat  presupusul  Gilbert 
de  Parţial. 
—  Domnule  locotenent,  îţi  cer  scuze  că  nu 
m'am  ocupat  de  d-ta  de  aseară.  Eram  extrem 
de  ocupat.  Dar  acum  vei  părăsi  Uazen-ul  fă­
ră  o  clipă  de  întârizere,  căci  lucrurile  ar  pu­
tea  să  ia  o  întorsătură  proastă  pentru  d-ta. 
Maddalena  nu  se  clinti.  Naida  stărui  şi  ea: 
—Haide,  vorbeşte.  Arată-ţi  chipul,  boboce-
lule! 
102 
—  Lasă  doamnă,  porunci  Amalfi.  E  o  laşi­
tate  inutilă  să-ţi  baţi  joc  de  un  prizonier.  Di-
seară,  domnule  locotenent,  se  adresă  apoi  A-
malfi  lui  Gilbert,  diseară  la  ora  şase  toată  fa­
leza  dela  sud  de  Gurant  va  sări  în  aer  şi  apa 
mării  va  inunda  terenul,  mlaştinele  dimpre­
jur.  La  ora  şapte  marea  va  fi  aci.  La  ora  opt 
ridicăm  ancora.  La  miezul  nopţii,  contrator-
piloarele  noastre  vor  ataca  noua  coastă  a 
Tunisiei  şi  mâine  Tunisul,  Cetatea  Albă,  va 
fi  a  noastră.  Ce  ai  de  spus?  Hai,  răspunde,  se 
răsti  el  enervat. 
Maddalena  se  ridică,  îşi  smulse  pansamen­
tul  şi  strigă  în  uluirea  generală,  pe  când  Na-
  1 
dia  îşi  încărca  revolverul:
—  Spun,  că  sunteţi  nişte  laşi! 

103 
CAPITOLUL  8 

LA  CE  SERVEŞTE  UN  DIPLOMAT... 

O  siluetă  albă  fugea  de  mânca  pământul 


dealungul liedului  Mogda,  salutată  din  o  sută 
în  o  sută  de  metri  de  focuri  de  armă  care  stâr­
neau  câte  un  mic  nouraş  de  nisip  în  jurul  ca­
lului  şi  călăreţei  cu  burnusul  alb.  Puţin  în  ur­
mă,  soldaţi  călări  urlau  parole,  ordine,  se  o-
preau  ca  să-şi  încarce  la  loc  puştile  şi  să  tragă, 
apoi  porneau  iar  înainte. 
Două  focuri,  trei  focuri  trase  tot  mai  de  a-
proape.  Deodată  calul  fugarei  fu  lovit  de  un 
glonte,  sări  în  două  picioare  şi  era  cât  pe  ce 
să  trântească  pe  călăreţ.  Era  Gilbert  de  Par­
ţial  care  zorea  să  ajungă  la  graniţă.  Era  fără 
armă.  Tânărul  ofiţer  dădea  pinteni  animalu­
lui  rănit,  dar  zadarnic:  un  ultim  glonte  lovi 
calul  în  abdomen.  Nenorocitul  animal  se  pră­
buşi  iar  Gilbert  se  rostogoli  şi  el  în  nisip. 
—Avanti!  avanti!  răcneau  urmăritorii. 
Tânărul  ofiţer  rămăsese  inert  cu  braţele 
cruce.  Corbii  se  năpustiră  asupra  lui  mai  re­
pede  ca  oamenii.  Un  grănicer  zvârli  puşca  şi 
alergă  spre  el.  Când  ajunse,  tresări.  Dar  era 
prea  târziu.  Gilbert  îl  înşf  ăcase  de  centiron,  îi 
smulse  revolverul  şi-1  lovi  cu  el  în  frunte  pen­
tru  a-1  ameţi.  Apoi  îl  apucă  cu  o  forţă  hercu-
lană,  ţinându-1  ca  un  fel  de  scut  împotriva  ur­
măritorilor  şi  cu  revolverul  în  mână  urcă 
deandaratelea  duna.  Căzu  un  inamic,  căzură 
104 
doi,  un  al  treilea  se  rostogoli  în  nisip.  Gilbert 
ştia  să  ţintească.  Ajunse  în  vârful  colinei. 
—  Avanti!... 
Dar  Gilbert  cu  o  sforţare  supremă  aruncă 
trupul  bărbatului  leşinat  asupra  celui  mai  a-
propiat  dintre  agresori,  făcându-1  să  se  potic­
nească.  In  acest  timp,  Gilbert  alerga  ca  vântul 
de  vale  pe  povârnişul  dunei.  Ajunse  teafăr  la 
graniţă.  Urmăritorii  se  opriră  o  clipă  şovăind. 
Nu  ştiau  ce  să  facă.  Nu  aveau  permisiunea  să 
treacă  frontiera  şi  riscul  era  mare.  Totuş  doi-
trei  călăreţi,  mai  îndârjiţi  se  lăsară  să  alunece 
de  vale. 
Gâfâind,  în  picioarele  goale,  —  pierduse  pa­
pucii  femeeşti  —  stânjenit  de  costumul  de  îm­
prumut,  tânărul  ofiţer  simţea  că-1  părăseau 
puterile.  Dar  atunci  auzi  în  faţa  lui  glasuri 
care  strigau  în  franţuzeşte: 
—  Stăi!  Arma  la  ochi!  Foc!... 
Gilbert  abia  avu  timp  să  se  arunce  în  nisip. 
O  salvă  de  foc  trecu  pe  deasupra  capului  lui  şi 
în  acelaş  timp  blesteme  din  lagărul  urmărito­
rilor  lui.  Tânărul  fu  înconjurat  cât  ai  clipi  de 
soldaţi  algerieni.  Ofiţerul  acestora  privind  stra­
nia  lui  deghizare,  îl  întrebă  aspru: 
—  Cine  eşti? 
—  Gilbert  de  Parţial,  locotenent  aviator. 
—  D-ta  eşti?  Păi  de  două  zile  te  tot  căjutăm. 
—  Trebue  să  ne  grăbim,  spuse  Gilbert  în-
tr'un  suflet.  Peste  două  ore  va  fi  poate  prea 
târziu. 
Şi  cu  cuvinte  întretăiate  explică  salvatorului 
lui  cele  ce  se  petreceau.  Ofiţerul,  un  bătrân 
căpitan  cu  mustaţa  albă,  răspunse: 
—  Ai  dreptate.  Arn  tot  ce  ne  trebue. 
Flueră  strident şi  restul  detaşamentului,  care 
aştepta  într'o  colibă  pălrăsită,  sosi  în  pas  aler­
gător  la  faţa  locului.  Ofiţerul  ordonă: 
105 
—  M o n t a ţ i  a n t e n a  T .  F .  F .  R e p e d e ! 
—  D a ţ i  a l a r m a ,  gâfiy  G i l b e r t ,  c ă z â n d  l e ş i n a t 
p e  n i s i p . 
T r e i  o a m e n i  î l  r i d i c a r ă .  C â n d  d e s c h i s e  o c h i i 
e r a  î n t i n s  p e  o  m â n ă  d e  p a i e ,  l a  u m b r a  u n e i 
kasbach.  D ă d u  î n  l ă t u r i  b i d o n u i  c u  a p ă  r e c e 
ce  i  se  î n t i n d e a  şi  se  î n t o a r s e  c ă t r e  o f i ţ e r u l 
c a r e  c u  c a s c a  l a  u r e c h e  t r i m e t e a  î n  c e l e  p a t r u 
v â n t u r i  d e s t ă i n u i r i l e  c x t r o r d i n a r e ,  p e  c a r e  i 
l e  f ă c u s e  G i l b e r t . 
—  A l o ?  d a ?  a ţ i  d e s c o p e r i t  l a  G u r a n  u n  b ă ­
t r â n  A r a b  ş i  u n  I t a l i a n ?  D a . . .  L ă z i l e  c u  e x p l o ­
z i b i l e  a u  fost  s c u f u n d a t e  î n  m a r e ?  Bine...  N u 
m a i  e ,  a ş a  d a r ,  p r i m e j d i e . . . .  C e  a v e m  d e  fă­
c u t ?  S ă  i n t r ă m  î n  T r i p o l i t a n i a ?  B i n e ,  d e  v r e ­
m e  c e  v ă  l u a ţ i  r ă s p u n d e r e a .  I t a l i a n u l  a  f ă c u t 
m ă r t u r i s i r i . . . .  P e r f e c t . . .  V o m  f i  a c o l o  î n  c h i a r 
a s t ă  s c a r ă . 
S c o a s e  r e c e p t o a r e l e ,  p e  c a r e  r a d i o t e l e g r a f i s ­
t u l  l e  p u s e  î n  l a d a  c u  a p a r a t u l  d e  e m i s i u n e 
ş i  d e  r e c e p ţ i e  ş i  î n  t i m p  c e  o a m e n i i  d e m o n t a u 
a n t e n a ,  b ă t r â n u l  o f i ţ e r  s e  a d r e s ă  t â n ă r u l u i 
s ă u  c a m a r a d :  —  P o ţ i  s ă  u m b l i ? 
—  D a .  N u  t i - a m  s p u s  t o t u l .  L o g o d n i c a  m e a 
e  a c o l o .  V r e a u . . .  V r e a u  s'o  s a l v e z . 
—  A m  a c i  p a t r u  s u t e  d e  o a m e n i ,  z e c e  m i ­
t r a l i e r e  ş i  u n  t u n  d e  c â m p .  A d v e r s a r i i  n o ş t r i 
t r e b u e  s ă  n u  b ă n u i a s c ă  n i m i c .  A g e n t u l  l o r , 
c a r e  a d u c e a  i n s t r u c ţ i i  d e l a  U a z z e n  a  fost  a-
r e s t a t .  D i s e a r ă  v o r  f i  c u  t o ţ i i  î n  f a ţ a  C u r ţ i i 
m a r ţ i a l e . 
—  D a r  vai... 
—  N o i  n e  v o m  c o n t i n u a  d r u m u l  s p r e  s u d , 
o c r o t i ţ i  d e  d u n e .  N u  v o m  p u t e a  f i  v ă z u ţ i  î n 
d e f i l e u l  d j e b e l - u l u i  D u i r a t  p r i n  c a r e  m e r g e m , 
d e c â t  d a c ă  d o u ă  a v i o a n e  d u ş m a n e  v o r  z b u r a 
d e a s u p r a  n o a s t r ă .  D a r  t o v a r ă ş i i  d - t a l e  c a r e 
a u . p l e c a t  d e l a  B i z e r t e  o d a t ă  c u  n o i ;  t r e b u i e 
IOC 
să-şi  ia  zborul  peste  câteva  clipe.  In  curând 
ne  vor  apăra  de  departe  împotriva  oricărui  a-
tac.  Vom  ajunge  astfel  la  frontiera  tripolita-
nă  la  Uazzen.  Vom  fi  acolo  noaptea,  destul  de 
târziu  pentru  ca  adversarii  noştri  să  nu  se 
aştepte  la  nimic,  convinşi  că  marea  va  năvăli 
peste  nisipuri.  Vom  împresura  satul  ajutaţi 
de  o  escadrilă,  cerută  de  urgenţă  de  la  Bi-
zerte. 
—  Să  plecăm,  spuse  Gilbert  sculându-se. 
Sunt  gata.  Numai  să  nu  ajungem  prea  târ­
ziu! 
Un  detaşament  de  soldaţi  îşi  înşeua  caii. 
Tânărul  ofiţer  îmbrăcat  acum  cu  o  uniformă 
ostăşească  dată  de  căpitan,  încalecă.  După 
zece  minute,  în  kasbah  nu  mai  rămăseseră  de­
cât  câteva  paie.  Bătrânul  căpitan  călărea  în 
fruntea  detaşamentului  alături  de  Gilbert,  a 
cărui  nerăbdare  abia  o  putea  ţine  în  frâu.  In 
două  rânduri  întâlnind  câte  o  apă,  se  opriră 
să  lanseze  radiotelegrame.  A  doua  oară  căpi­
tanul  declară: 
—  Avioanele  sunt  la  Bir  Fantasia.  Pe  la  ora 
8  când  se  va  fi  lăsat  întunericul  îşi  vor  lua 
zborul  pentru  a  veni  în  ajutorul  nostru. 
Soarele  era  pe  asfinţite  când  ofiţerul  se  mai 
opri  odată  pentru  a  organiza  atacul.  Peste  o 
jumătate  de  oră  dominau  deşertul,  în  faţa  Ua-
zenului. 
înainte  băeţi!  Acu'i-acu'! 
Şi  căpitanul  coborî  în  goană  panta,  urmat 
de  Gilbert  şi  de  detaşamentul  de  călăreţi  cu 
puşca  încărcată,  —  în  timp  ce  mitralierele 
făceau  un  ocol  ca  să  atace  satul  din  flanc, 
odată  cu  tunul  ce  luase  poziţie  pe  creastă. 
In  lumina  palidă  a  lunei  cele  şase  contra-
torpiloare  se  înălţau  pe  nisip  cu  o  înfăţişare 
fantasmagorică.  Nu  se  auzea  nici  un  zgomot 
107 
totul  era  calm.  Deodată,  dintr'o  turelă  de  ob­
servaţie,  se  auzi  un  strigăt  —  Avertite  /.... 
(Atenţie). 
Căpitanul  îşi  strânse  oamenii.  —  înainte! 
Cât  ai  clipi  ajunseră  lângă  vapoare,  şi  des-
călecară  ca  să  se  arunce  la  asalt.  Fură  salu­
taţi  de  un  nou  strigăt:  —  Fermatevi!..  (Opri-
ţi-vă). 
Dar  nu  mai  era  timp.  Cu  avânt  înfocat  cei 
patruzeci  de  francezi  urcară  scările  de  fier  şi 
se  năpustiră  cu  baionetele  şi  revolverele  asu­
pra  marinarilor  uluiţi  şi  incapabili  să  reziste, 
majoritatea  neînarmaţi.  In  câteva  minute  cele 
trei  vapoare  fură  ocupate.  Gilbert,  care  făcuse 
o  razie  rapidă  prin  sat,  însoţit  de  câţiva  oa­
meni,  văzuse  că  acolo  nu  mai  era  ţipenie  de 
om.  Se  întoarse  la  contra-torpiloare.  Soldaţii 
şi  ofiţeri  din  corpul  de  debarcare  duşman 
erau  parcaţi,  dezarmaţi,  jos  pe  plajă,  sub  su-
praveghierea  câtorva  francezi  cu  arma  la  ocM. 
Gilbert  nici  nu  se  uită  la  prizonieri,  ci  cu  re­
volverul  în  mână  coborî  în  inima  vaporului 
îmbrâncind  pe  cei  care-i  stăteau  în  cale,  şi  ur­
lând  cu  disperare: 
—  Maddalena! 
O  chemare  îi  răspunse.  Glasul  ei  îl  călăuzi, 
împinse  o  poartă  de  fier  şi  ise  yăzu  într'o  sală 
unde  se  aflau  comandorul  Amalfi,  amiralul 
şi  alţi  doi  ofiţeri.  In  faţa  lor  tânăra  fată  şi 
doi  Arabi  aşteptau  decizia  supremă. 
Dar  la  vederea  noilor  veniţi,  ofiţerii  de  ma­
rină  se  turburară  şi  se  sculară  în  picioare. 
—  Ce  înseamnă  asta? 
Gilbert  înainta  şi  le  strigă  cu  un  glas  biciui-
tor:  —  Sunteţi  prizonieri  de  război,  domniilor. 
—  Cu  ce  drept?! 
—  Supuneţi-vă.  Vasele  dv.  sunt  în  mâinile 
noastre  şi  dacă  opuneţi  rezistenţă  —  ascultaţi! 
108 
Prin  boitele  de  oţel  se  auzi  zbârnâitul  dătă­
tor  de  groază  al  motoarelor  escadrilei.  Amalfi 
izbucni  într'un  râs  sădbatec.  —  Ţi-ai  făcut  so­
cotelile  fără  marea.  Peste  zece  minute  voi 
veţi  fi  în  mâinile  noastre. 
—  Ba  te  înşeli.  Complicii  d-tale  sunt  ares­
taţi.  Proectul  d-tale  e  dat  pe  faţă,  totul  s'a  is­
prăvit  pentru  d-taî... 
Ofiţerii  păliră,  apoi  Amalfi  plecă  deprimat 
capul,  bolborosind:  —  Bine  domnule,  mă  pre­
dau.  Vii  la  timp.  O  clipă  mai  târziu  logodnica 
d-tale  ar  fi  fost  executată. 
Urcară  toţi  pe  punte.  Pe  bordul  celorlalte 
crucişetoare  se  vedeau  soldaţii  francezi.  Din 
ordinul  căpitanului  se  aprinseră  luminile.  A-
vioanele  escadrilei  de  ajutor  aterizau  pe  rând. 
Nu  se  trăsese  nici  un  foc  de  armă. 
Deodată  ateriza  un  ultim  avion,  pilotul  sări 
din  carlingă  şi  urcă  într'o  goană  nebună  pe 
punte  răcnind:  —  Sentite!  (Ascultaţi). 
Amalfi  se  întoarse  cu  o  speranţă  în  suflet 
spre  aviator.  Acesta  întinse  un  plic  şi  se  pre­
zentă:  —  Căpitanul  Dolfi  dela  statul  major 
din  Tripolis.  Citiţi. 
Amiralul  Amalfi  rupse  tremurând  plicul, 
citi  câteva  rânduri  pe  care  le  întinse  apoi  mut 
lui  Gilbert  şi  căpitanului.  Descifrară. 

—  Oficial.  Paris  către  Roma  şi  Roma  către 


Paris.  Toate  ostilităţile  interzise.  Comisiunea 
va  judeca  delictele.  Tribunalul  din  Haga 
a  fost  avertizat.  Sunt  prevăzute  indemniza­
ţii.  S'a  hotărît  şedinţa  extraordinară  a  Ligii 
Naţiunilor.  Trupele  franceze  să-şi  reocupe 
posturile.  Crucişătoarele  să  fie  dezarmate, 
lnstrucţii  urmează,  lnterim. 

Căpitanul  îşi  muşcă  mustaţa. 


109 
—  Păcat.  Toţi  diplomaţii  ăştia  sunt  nişte 
dobitoci.  Vă  salut,  domnilor. 
Peste  o  oră  torpiloarele  fără  de  glorie  dor­
meau  în  deşertul  imens  şi  tăcut. 

E P I L O G 

— -  Să  cred  că  eşti  aci,  Maddalena? 


—  Da,  Gilbert,  iubitul  meu. 
Cei  doi  tineri,  însfârşit  unul  al  altuia  după 
atâtea  grele  încercări,  se  ţineau  strâns  îmbră­
ţişaţi  sub  cerul  albastru  al  Rivierei.  Doamna 
de  Prouvayre  îi  priveau  zâmbind. 
—  Doriţi  ziarele,  domnule  căpitan? 
O  ordonanţă  întinse  o  gazetă  ofiţerului  care 
fusese  înaintat  în  grad.  Gilbert  o  desfăcu,  şi 
deodată  încruntă  din  sprâncene  arătând  lo­
godnicei  lui  trei  informăţiuni: 

„S'a  vărsat  Băncii  Franţei  o  sumă  de  20 


milioane  aur  cu  titlu  de  indemnizaţii  pentru 
incidentele  tunisiene. 
„Trei  italieni  indezirabili:  Santorio,  Pietro 
şi  Sampieri  au  fost  condamnaţi  la  10  ani  în­
chisoare  la  Alger'. 
„Căpitanul  dr  vapor  Amalfi  a  fost  condam­
nat  la  5  ani  fortăreaţă.  Complicea  lui,  o  fe­
meie,  a  fugit". 

—  Ei  spuse  d-na  Prouvayre,  fără  victime 


nu  se  poate... 

S F Â R Ş I T 

119 
ROMANE oe ACŢIUNE şi PASIUNE 

L a  15  Iunie  a p a r e  : 

CORABIA  BLESTEMATĂ 
Corabia  blestemată  e  p o v e s t e a  d e  n e ­
c r e z u t  a  u n e i  s t r a n i i  e x p e d i ţ i i  d e  v â n ă t o r i 
d e  b a l e n e .  G o n i n d  d u p ă  s a t a n i c a  B a l e n ă 
Albă  a  O c e a n u l u i ,  „Pequod"  Corabia  bles­
temată  d e s p i c ă  i a r ă  o d i h n ă  v a l u r i l e  t u t u r o r 
m ă r i l o r  g l o b u l u i ,  î n v ă l u i t ă  î n t r ' o  c e a ţ ă  ţ e ­
s u t ă  d i n  vis,  m i s t e r  ş i  r e a l i t a t e .  Ş i  t o t u ş i  î n 
c e  v a r i e t a t e  i n f i n i t ă  d e  c u l o r i  s c â n t e i e t o a r e 
e  r e d a t  e x o t i s m u l  l u m e i  n o i  c e  s e  î n f ă ţ i ­
ş e a z ă  p r i v i r i l o r  u i m i t e  a l e  c e t i t o r u l u i .  F a n ­
t o m a t i c e ,  şi  t o t u ş i  ce  m ă r e ţ e  şi  ce  vii  se 
d e s p r i n d  p e  f o n d u l  d e  f a t a l i t a t e  s u p r a n a ­
t u r a l ă  a  a c e s i e i  d r a m e ,  s i l u e t e l e  a s p r e  ş i 
e r o i c e  a l e  p e r s o n a g i i l o r  î n  f r u n t e  c u  a p r i ­
gul  C ă p i t a n  A h a b ,  cel  c u  p i c i o r u l  d e  l e m n . 
N e n u m ă r a t e  p e r i p e ţ i i  î n  c a r e  o m u l  î n c ă e -
r a t  c u  M o a r t e a  î i  d ă  p i e p t  n u m a i  c u  p r o ­
p r i i l e  lui  f o r ţ e  —  s f i d a r e a  n e c o n t e n i t ă  a 
e l e m e n t e l o r  o c e a n u l u i  d e s l ă n ţ u i t ,  p a s i o n a n t e 
v â n ă t o r i  d e  b a l e n e  d e s c r i e  c u  o  r a r ă  p u t e r e 
d e  e v o c a r e ,  l u p t a  c u  f ă p t u r i l e  f a n t a s t i c e 
n ă s c u t e  d i n  r o m a n t i c e l e  s u p e r s t i ţ i i  a  zeci  d e 
g e n e r a ţ i i  d e  m a r i n a r i  —  fac  d i n  „ P e q u o d " 
n a v a  i d e a l ă  a  t u t u r o r  c e l o r  p o r n i ţ i  s ă  s p a r g ă 
o r i z o n t u r i l e  —  i a r  d i n  r o m a n u l 
„CORABIA  B L E S T E M A T Ă " 
e p o p e e a  r i s c u l u i  ş i  a  î n d r ă z n e l i i ,  r o m a n u l 
p r e f e r a t  a l  a d e v ă r a t u l u i  c i t i t o r  d e  a v e n t u r i 
ş i  c ă l ă t o r i i  e x t r a o r d i n a r e . 
Cereţi  cu  toţii  la  15  Iunie  numărul  3 : 
C o r a b i a  b l e s t e m a t ă . 
iu 
„ A V E N T U R A••
Rom a ne d e a c t i u ne şi pas i u ne

J. E L M A C H O
• • •

- w

CAUTATORll
DE COMORI
Traducere de
L. ANDREI

••

EDITURA „ADEVERUL" S. A.
CALENDARUL CITITORILOR
LA 15 ALE FIECĂREI LUNI
citim colecţia de 8 LEI
·�::;:�i:��:i
AVENTURA pământului
şi mării
I

Numărul SPÂNZURATUL DELA


următor: R A N C H. U L 2 7
PllB-------·
- ·----------�

LA 1 ALE FIECĂREI LUNI


citim colecţia de 15 LE I

„ROMANELE CAPTIVANTE"
ln vânzare:

TRĂZNET INTRE DOUĂ INIMI


Următorul:

O DRAMĂ SUB NAPOLEON


e Catalogul tuturor volumelor apărute
se află la sfârşitul oricărui vo l um in
vânzare.
J. E L M A C H O

CAUTATORll de COMORI
de J. EL MACBO.

AVENTURIERII PĂDURILOH

Ce maniere! morm ă i Emilio Gonzales;


dar în acelaş timp se supuse totuşi porun­
cii: „Sus mâinile!" căreia îi dădea mai multă
vigoare ţeava unei carabine, răsărită pe neaş­
teptate dintr'un tufiş şi în d r e ptată spre piep­
tul lui.
Se î nopta şi umbra tot mai deasă făcea ca
amănuntele d esi şu lui înconjul"ător să devie
nedesluşite.
- Păcătoasă idee am ma.i avut si ' noi, de
n'am făcut popas înainte de s'a înnoptat!
hmnhăni tânărul.
Intre timp, ramurile de s işului se dădură la
oparte şi d e sub ele se ivi autorul exclamaţiei
ameninţătoare. Era un om înalt, uscă:ţiv, cu
faţa acop eri tă de o barbă deasă şi neîngrijită.
Aruncând o privire în urma sa, Emilio Gon­
zalcs văzu că şi însoţitorii lui căzuseră victi-
:1
mele unei agresiuni 1asemănătoare şi că dădu­
seră cu toţii într'o adevărată capcană.
In aceeaş clipă bărbosul se răsti:
- Ce cauti' aici ?
O clipă tânărul tăcu, şovăind între pruden­
ţă şi o poftă violentă de a răspunde necunos­
tu1ui că afacerile lui nu-l privesc.
Ar fi cedait poate acestei nevoi îndreptăţite
de a protesta, dar lângă el răsună o voce fe­
minină.
- E fă.ră îndoi1a:lă o neînţelegere la m ijloc,
Emiilio. Explică domnului că nu suntem decât
nişte simpli călători.
Această voce armonioasă făcu pe omul ca­
re-l ţ in ea pe Emilio sub ameninţare, să tresa­
ră. Işi trecu carabina la subsuoară şi aprinse
o torţă, a cărei flacără pâlpâitoare lumină cu­
rând întreaga scenă. Tânăra fată care vorbise,
se apropiă de însoţitorul ei şi se l i p i de el în­
fricoşată.„. Emilio Gon zales îşi privi ţintă a­
gresorul.
- Sora-mea şi cu mine suntem doar ·În tre­
cere, numai cu o călăuză ... si cu câtiva hamali,
zise el. Şi nu înţelegem.„
'

Dar atitudinea necunoscutului se schimbă


ca prin farmec. Cu acea politeţe spanol ă , i

care înfloreşte deopotrivă în clasele de jos ca


şi în cele culte, acesta se înclină în faţa tinerei
fete:
- Senorita, vă rog să ne ierbţi greşa­
la, şi d-ta, caballero,_urmă el întorcându...,se că­
tre Emilio Gonz.ales, sper că nu vei purta pică
pentru o primire atât de puţin prietenoasă; nu
uitaţi însă că suntem departe ·de orice centre,
în inima pădurilor, unde de cele mai muHe
ori om cu om sunt duşmani.
Necunoscutul schimbă câteva cuvinte cu cei
4
1·t·-l însoteau şi al căror şef pă1rca s!t fie. Oa-
111m ii î ş i ridicară carabinele.
Da, urmă şeful micei bande de iscoditori
11 i p-i'ulurii, v'am auzit cara·vana, care înainta
î11 înluneric, şi temându-mă să nu fie nişte va-
1�ahonzi, ce vor să dea vreo lovitură, am prefe­
ra l s!1 mă încredinţez imediat. Sunt foarte
111:îhnit de greşala mea. Dar,d:a·că nu sunt prea
l'llrios, cum se face că vă urmati ' dru:mul si
d11p[1 căderea nopţii ? '

Emilio Gomalez nu mai avea motive să păs-


1 n·zc faţă de necunoscut o atitudine duşmă­
noasă:
-- De fapt, nu de plăcere n'am po posit încă,
îi explică el. Dar de mai bine de o oră nu izbu­
l i 111 să găsim un loc potrivit pentru a ne aşeza
lagi"'trul. Pădurea este foarte deasă în partea
locului şi luminişurile sunt rare. Poate ne-aţi
putea îndruma d-voastră spre vreunul mai a­
propiat?
-- Să nu mi se mai zică Fernandez, dacă
vi"'t mint: nu există decât un singur luminiş
prin aceste meleaguri, şi pe acela l-am folosit
noi pentru lagărul nostru. Dar este destul de
încăpător şi aţi putea să staţi şi d-voastră a­
colo,- nu-i aşa, Vicente ?
Omul întreb a t, un colos. to t ca Fernandez de
l>i"'t rbos, confirmă dând din cap, fără să-şi
scoată din gu ră impozanta-i lulea.
-- Atunci s'o pornim! hotărî Fernandez.
Cele două grupe porniră înainte. După 20
minute de mers, printre copaci se zări o lumi-
11:1 şi Fernandez îşi anunţă sosirea printr'un
1'111crat convenţional. ·

Poiana ce se deschise în faţa lor era lumi­


nal!t de două focuri. Cei câţiva oameni cari
se a fiau acolo priveau cu curiozitate pe nouii_

5
veniţi. In timp ce Fernandez şi Vicente dis­
cutau cu tovarăşii lor, explicându-le proba­
bil, despre ce era vorba, un Indian metis
(corcitură) se apropiă de cei. doi tineri, care
stăteau nemişcaţi. Era David, călăuza lor,
care, în timpul ultimelor evenimente, căutase
să se facă pe cât mai mititel cu putinţă. Faţa
lui neîncrezătoare şi jucăuşă mai exprima o
oarecare spaimă, încă nu pc deplin risipită.
Văzându-l, Flora Gonz"lcs nu-şi putu stă ...
pâni un surf1s.
- Ia te uită! Iatrt-lc şi pc tine, David, glu­
mi lânăra fată. Incepcam să cred că amenin­
ţarea carabinelor te-a făcut să intri în pă­
mânt ...şi că n'ai mai eşit deacolo.
David se 'încruntă, nemulţumit că i se pu­
nea la îndoială curaj ul, şi-l trase pe Emilio
de mânecă. Tânărul, îl întrebă tn şoaptă:
- Ce fel de oameni să fie ăstia?
'
Indianul făcu o mutră care exprima nesi­
guranţă, apoi şopti:
-- Sunt, pesemne, nişte „recogcdores", ni şte
căutători de cauciuc. Nu poţi ş ti niciodată cc
poame sunt... Cei doi tineri auziser{t adesea
despre aceşti aventurieri aspri, cari cutreeră
bazinul Maragnon şi cari se răsboesc cu înver­
şunare cu trihurilc indiene pentru dictatura
asupra pădurii virgine. Pc socoteala lor cir­
culau diferite poveşti. cari aduceau mai mult
a legende.
Inlr'un cuvânt, ci erau pentru America ck
Sud ceeace pentru Clondyke 2rau căutătorii
ele aur. Printre ci erau primiţi indivizi de tot
felul, pe care un singur lucru îi un�a: un eg al
dispreţ pentru civilizaţie .şi pentru legalitate.
Aceasta nu-i împiedica să aib{t' şi o morală:
cea a fi a relor sl:ilbatcce; şi o justiţie: ochi
(j
pentru ochi, <linte pentru dinte. Altminteri gf1-
seai la unii din ci un spirit cavaleresc şi o
loialitate, care aj unseseră uneori de pominf1.
Erau aci în număr de vreo cincisprezece;
feţele lor nu văzuseră briciul de o eternitate,
cciace-i făcea să pară oarecum în familie, cu
atât mai mult cu cât nici la haine nu se dco­
scbiau: cizme fără culoare, pantalonii, bătuţi
de soare şi de ploi şi rupţi de mfirăcini, cf1-
meşi peticite la coate, pălării de paic largi şi
care de mult stat suh ploac îşi picrduscrr1 for­
ma. La brf1u purtau un „machete" (secure)
solid şi mânerul unui colt (revolver) mare
cşea din tocul lui. Nişte cartuşiere Ic încin­
geau pieptul iar carabina nu se desprindea
niciodată dela umărul lor.
De altfel Emilio Gan zales nu contrasta nici
el în această colecţie. Numai barba ilui, care
nu avusese încă timpul să rriv.aHzezc cu cele
ale aventurierilor, îl fă�cea să nu se confunde
cu ci, ceeace dovedea că Dtwid, pe care-l ·con­
sultase pentru echipaiment, avea în cel mai
înalt gra.d simţul reaHtăţilor.
---Ei! murnnură la ureche Emilio, wrorii lui,
după ce-şi1 examina1se cu dcamălnuntul gaz­
elele, n'o,r fi ăsfia ·chiar usi de biserică, dar cc
interes ar ave� ei să ne j o'ace vreo festă? Nici­
unul, pc cât ştiu.
Fcrnandez reveni lângă cei doi tinct·i� şi cu
m;ai mare amaMJiitate îi înstiin:tă că a pus să
'
Ii se pregătească un loc hm;, în mijlocul tabe­
rei: destul de departe de foc c.a1 săi nu se pră­
j cască, dar de:stuil de aprnaipe de foc pentru a
fi apăraţi de grozava u,mezeal1ă a pădurii, cairc
noaptea devine insupwfa'.bia,ă.
Locul era , într'adevăr, excelent. Şeful cău-
1:1 torilor de c1auciuc puse .sir1 se întindă pe pă-
7
mântui jilav nişte pături vechi şi, ce e drept,
mai mult confoo'l nu se putea cere în inima
junglei
Emilio mulţumi căJ.duros lui_ Fernan dez şi
lui Vicente, gân dindu-se în si n ea lui că toate
ace:ste amabilităţi se datorau numai prezenţei
Florei, sora lui. ,Vederea unei tinere fete gra­
ţioase turburase văddt pe oamenii aceşti a ne­
·

ciopJdţi, care deobicei, luni şi Juni dearândul


nu văd chip de femeie. Cu priivirile îndrep­
tate către fermecătoarea călătoare , aventurie­
rii deve,niseră parcă Ilişte oameni din lumea
bună: nicio înj urătură, niciun joc de noroc,
nicio ceartă„. Fumau :sau stăteau de vorbă, în
atitudillli, care socoteau ei că-i avantajează,
sau încercau să facă puţină ordine în părul
lor c erta t cu pieptenele.
Flora nu observa, de .altfel, ac es te umH e o­
magii.
Dar Fernandez a păru din nou:
- Sper că veţi pri,mi să împ ăJrţiţi cu noi
modesta noastră masă, propuse el cu cel mai
atrăgător surîs.
Tinerii primiră fără să se lase rugaţi. Le era
o foame de lup şi ar fi trebuit să aştepte până
ce David - călărnză şi bucătar totodată -
le-ar fi făcut ceva de mâncare; pe când Fer­
nandez le arăta o superbă fri'p tuiră, care nu
mai aştepta decât să fie gus tată .
- Deliicios ! dăidu FliOra sentinţa, deşi, de
fapt, căutătorul de cauciuc hucătaT lăsase frip­
tura să se cam ardă pe o parte , probabil pe n ­
tru că a d:mirrase prea stăruito r pe musafiră.
Fernandez şi Vicent e se aşe�aseră alături de
cei doi tineri şi dădeau dovadă de o p oftă pu­
ţin obişnuită. Ciiosvârte întregi de carne dis­
păreau în câteva s ecunde în gurile lor, împre-
8
ună cu numeroşi cartofi de manioc, copţi în
spuză. Din timp în timp circulau din m,ână 'n
mână pahar e cu „şiş a".
Căutătorii de cauciuc nu duceiau se v ede
lipsă de nimic. D upă ce se bău şi ultimul pahar
de „şişa", se servi cafeaua. Aventurierii,
strânşi î n j u r u l . fo c u lui, îşi aprindeau lule­
lele c u câte ....un tăciune.
Cu toată c afeaua băută, 1tiitnerii se simţeau
oopl eşiţi de somn. F,ăc useră u:n mairş lung şi
nu aveau fucă rezistenţa profesio111iştilor pă­
durii. Flora făcea sforţări disp erat e ca să ră­
mâe trează şi să asculte cu 1amaibililtate pe a­
venturieri, ca:re-i v orbeau despre epoci le bune
şi rele ale LI'oooltei de cauciuc, despre ravagiile
ce le făcuse ultimul tornado, care se abătuse
asuprâ regiunii. Capul tinerei fete oă dea ade­
sea pe umărul f rait elui ei şi în cele dm urmă,
Vicente, observând lucrul acesta, lovi c u cotul
pe camaradul său Fernaindez şi exclamă:
- Nu vezi că o oboseşti pe seno.ra cu po­
v·eştil e talei Pic.ă de obosea[ă, pobrecita (să­
răcu ţ a ) l
Ferna dez îşi arătă dinţii a[bi într'u111 râs
n

sonor şi-şi scutură pip1a· pe dosul mâinii.


- Vă lăsăm să vă odihniţi, zise el, căci şi
d-ta, cab al lero, trebue c ă ai nevoe de somn.
Cu aceste c uvinte cei doi aventurieri strân­
seră mâna celor doi tineri, urându-le noapte
bună.
In timp ce Flora îşi scotea cizmele şi se în­
făşura într'o pătmă, Emilio f ăc u se;mn lui Da ­
vid, care se trudea să-şi fac ă un „pourro"
(o ţigară ) dintr'o foaie de tutun, căreia1 îi sco­
sese nervura mij locie. Călăuza veni in fugă şi
tânărul îi dădu ordinele pentru a doua zi.

9
- Ei, a.i văzut că n'av.eam ce ne teme de ·

căutători1i de cauciuc? întrebă el, surâzând.


Indianul dă·du din cap şi re c u noscu că pă-
reau băeţi Q.e treabă.
--- M'au şi ci nstit ·cu „şişa" ! .adăugă el.
·

Emilio pufni în râs.


-- Aşadar, după tine, mrti Druvhl:, om cinstit

c a ce la care-ţi dă de b ăut ? Du-te acum de-li


fumează ţigara în linişte şi nu u ita că mâine
trebuie să pornim în zod de zL
Tânărul se întiinse aliături de sora lui, ca·re
se şi cuf un d aise înitr'un somn adânc.
David s c otea mici rotocoale de fum din ţi­
gara 1pe care şi-o fabricase, şi cont empla j ă ­
ratecul încins. Deodată, o ;mână îl atinse pc
urru1·r, făcân du-l să t resară .
In dosu l lui stătea Fernrnnidez, zâmbind jo­
Yial.
- Te p lic t is eşt i a ci singur cuc, prietene, zise
el. Vino s ă b e i ou noi un pah ar de „şişa".
Indianul se codi o clipă. Nu era depr in s
cu atâta amabil ita te din partea căutătorilor
de c a u ciuc, care dimpotrivă, au obiceiul să
se poarte br uta l c u i n di geni i şi cu me ti şi i .
Dar invitatia era a ş a de pr i e t e noas ă încât
ni cio dată David nu şi-ur f i iertat dac'ar
fi de scura jat pe nişte recogedores cu pu rt ă ri
a1şa de al es e . Pe de ailtă pal'te şi t i g va cu şiişa
pc ·care o zărise în mâna lui Vi'centc era o
chC'mare irezistibilă.
Se duse aşadar cu Fcrnandez şi se aşeză
lângă Vic ent e care discuta cu un alt aventu­
rier care e cea mmi bună m etodu de a vânapu­
ma. Poftit să - şi dea părerea, în a c e a stă che­
sti e David se execută cu competinţă, în timp
ce F·ernandez îi umplea .paharul .
Se simţe�11 porn it ·pe opt imism şi· se gândea
10
în sine a lui ·că la ' n ceput fusese foarte ne­
drept cu simpaticii căutători de cauciuc.
De act ea e! salută cu entuziasm iniţi a ti va
lui Vic ente , care piropusese să se bea câte •o
duşcă de „guaro" pen tru a uşurn digestia ma­
rei cantităţi de „şişa" înghiţite. Sa vură, ca un
cunoscător, băutur.ai arzătoare de măruntaie,
l11rnat[t dintr'o ploscă, şi nu mai contene a să
ritda, când Fernandez îl lovi prie:te1ieşte peste
umăr cu atâta energic, îrncât era cât pc ce să-l
fo·că să cadă în foc.
·

- Ia spu ne rogu-te, prietene, zise deodată


Fernandez, în cc fel de cxpedi\ic au pornit
s t ă pâni i tăi?
- De un' să stiu?
Fernandez în�l'Untă din sprfrncene, da.r ,Vi­
cente reluă cu b ini şoru l inkrog.aitoriul:
-- Totuşi, de vreme cc le s e r veş ti drep t că­
lăuză, trebue că-i conduci u:ndcYa ...
- Asta da, confirm[t Da1vid, sigllir că ştiu
unde 1ncrg, dur n'am habar cc �aută a.cofo.
-- Bine, î nce rcă Vicente cu bl ânde ţ ea unui
.i udedttor de instrucţie, dar cum te-au anga­
.i a t'?
Indianul se scărpin[t la ce.a1Et, dcoa.recc gfrn­
durile î n ce p e a u să i se cam încftlccască.
Fernandez în mai tu,rnă un pahar de ,,gua­
ro" şi-l zgâlţâi. David î n c e pu iar sr;t rftdă ca
un nebun, dădu o du şc ă şi î n ce pu cu o voce
cleioasă:
- Ei! Sunt nişte -oameni ciuda ! i, făr[t înd o ­
ială dar ma1i bu:ni st ă p â n i nici dl se poate. Au
cerut o căl ăuz ă serioasă şi ·pe diată, le-am fost
arătat eu, căci, fără să mă laud, cunosc me­
leagurile aste, cum î,mi cunosc buzunarele.
Aşa că m'am dus să mă ' n ţ el e g cu ci. Ei mi-au

11
propus o l eafă bună şi mi-au cerut să-i că­
lăuzesc până fa lacul Hueco.
- Până la lacul Hueco? repretară Vicente şi
Fernandez fără să-şi ascundă mirarea.
- Da , până la lacul Hueco. Nici vorbă, am
încercat şi eu să aflu de ce vor să se ducă
tocmai acolo şi nu aiurea, daLr ei mii.,w dat să
'nţeleg că asta nu e treaba mea. Am primit, şi
am angajat zece hamali care să ne însoţească.
Atâta tot.
Căutătorii de cauciuc.rămăseră o clipă tă­
cuţi. Păreau dezamăgiţi de cele auzite. Feman­
dez îşi scutitră cu putere luleaua de cenuşă şi
mormăi:
- Şi vă duceţi cu toţii să vă aşezaţi la l1acul
Hueco, fără să ştiţi pentru câte vreme şi in ce
scop?
David sorbi ultima picătură din pahar.
-Nu e chiar aşa, răspunse el. Hamal ii merg
numai până la lac şi se 'nforc.
Acol o n'o să rămânem decât noi trei: seno:r,
sennorita şi cu mine.
Din nou se zugrăvi mkare pe feţele aven­
turierilor.
- Ce-o fi cu combinaţia asta ciudată? mur­
mură Vicente.
- Să vedem, raţionă Femandez; să-ţi baţi
capul oricât, nu poţi găsi 36 de motive, •caire să
aducă pe un om până aici. Cel mult două sau
trei. E limpede •ca lu;mina zilei că aceşti străini
n'au de gând să se apuce de traficul de cau­
ciuc, ca noi. Atunci?
Timp de câteva1 minute domni o tăcere a­
păsătoare, pe care o întrerupse Vicente, adre­
sându-se lui David.
- N'.ai băgat de seamă în pregătirile lor
- Carevasăzică, dobitocul ăsta ne-a băut al­
coolul, dair de spus nu ne-a spus nimic ...
- Pentru că nu ştie nid el nimic...
�-ITTă întreb totuş, ce ca ută aceşti doi ti­
neri orăşeui în munţii ăştia. - Nu. Nu 'unt
curios, dar îmi place să-mi dau seama , a­
Elta tot.
- Ah! Pişicher fiu al Casliliei ! rânji Vicente.
Cât despre mine, eu mărturisesc că sunt cu­
rios ... Se zice, de altfel, că numai oamenii in­
teligenţi sunt curioşi, adăogă el voios.
Dar Fernandez n'.a1vea ·chef de glumă.

II

POTECI NEUl\IBLA TE

Soarele abia răsărise când oaspeţii aventu­


rierilor părăs.iiră lagărul în ca;re-şi petrecuseră
noaptea. David, ca re îş i · reveni în fire după
băutura de aseară, era în :picioa�e din zorii zi­
lei, ca să ma i sgâlţâie pe hamali şi să împartă
poverne. Fernaindez şi Vicente nu gă·siră de
cuviinţă nici ,măcar să-i dea bună-ziua, ca răs­
puns la saluturile J1ui.
Indianul băgă de seamă şi înţelese că se lă­
sase dus de nas şi descusut ca un copil ·de cei
doi căutători de cauciuc. Se simtea a:fins în
cinstea lui de călăuză şi în a morul să:u pro­
priu, dar se consolă I.ai gândul că, neştiind ni­
mic, n' a putut divulga ma.re lucru. Umblă to·
luşi, ziua întreagă, cu muk a plouată a unui
servitor, care a spairt o farf ur ic şi se teme ca
,

stăpânii să nu bage de scamă.


Flora şi Emj}io începeau să se obişnuiascl'1
cn dormi.tul pc tare. După o toa il:elă suma ră,
14
sar pentru perfecţionarea maşinei omeneşti.
Emilio îşi terminase în ;mod străJucit studUle
de inginer, căpătând în acelaş timp oarecare
renume pe terenurile sportive internaţionale
ca tennisman de înaltă dasă.
Din nefericire, criza economică, care dom­
nea în toată lumea, paTaJ.iza toate energiile ti­
nere în căutare de pieţe de desfacere pentru
iniţiativa lor. Diplomele şi cunoştinţele nu ser­
veau la nimic: frebuia s ă stai pe loc, să v ege­
tezi„. O altfetl de renunţare e �ea pentru cei
ce se simt cap abili de lucruri ma1ri. Emilio
Gonzales tUrba. Situaţia lui materială, era , da­
că nu cu totul proastă, în orice caz departe de
a fi strălucită. Părinţi i săi, dispăruţi de tim­
puriu, îi lăsaseră, lui şi surorii sale, o rmică a­
vere, ce ameninţa să se top ească repede fără
ca ,el să-şi fi putut cuceri ' l ocul sub soare, la
care năzuia.
Dar tânărul nu era lipsit de îndrăzneală şi,
văzând că-şi pierde vremea de pqmană în ma­
rile centre, se puse să studieze posibilităţile
pe cad le deschideau ţările noi. Dar erau pu­
ţine la număr, lipsa_ lui de experienţă , e rai
mare ; era tocmai cât pe ce să se resemneze
la o soartă mediocră, când� în urma unei lec­
turi, fu cuce:rit de o idee aventuroasă. Lucrul
era foarte îndrăzneţ, dar oare norocul nu su­
râde celor îndrăzneţi ? Se sfătui cu sora lui,
care-l aprobă şi-,l încuraj ă. El însă şovăia. E-
rau atâtea riscuri...
Să plece„. Să nu plece... Dilemă.„
E lesne de înţeles că îndrăzneala învinsese
prudenţa, căci altfel nu i-am fi întâlnit în­
tr'o regiune atât de puţin potrivită pentru o
simplă vilegiatură . ,
Flora părea să aib ă cel mult 18 primăveri.
16
în cât, fără voe, te agăţi de orice, cu riscul să
1aipuci cu mâna şarpele ce istă la pândă.
Dar, din fericire, 'Cea iffiai mare parte din
şerpi, atenţi la sgomotul crengilor rupte, o
luau la fugă înainte de trecerea caravanei.
Pentru a evita mersul desnădă}duitor de în­
cet, la care-i condamna tăiatul crengilor cu a­
jutorul „machete"-i, David prefera să facă mii
de ocoluri, părăsind urmele omeneşti pentru
urme de fiare sălbatice şi regăsind apoi direc­
ţia bună fără să şovăe, cu uimitorul instinct al
rasei lui. Din timp în timp el urma cursul vre­
unui şuvoi năvalnic. Atunci călătorii trebuiau
să se resemneze, uneori şi la câte o baie ne­
dorită. Dar în schimb înain tarea devenea sim­
ţitor mai rapidă şi David mârâi1a de mulţu­
mire.
Pe înserat, micul grup străbătu o poiană şi
David, cu toată ambiţia lui de a înainta me­
reu, socoti mai înţelept să stabilească aici 111).�
gărul de noapte. Flora, sleită de puteri, se lă­
să jos cu un oftat de satisfacţie.
- Ce zici, David, întrebă Emilio, ne apro­
piăm?
- Socoteam să putem ajunge la lac mâine
seară, dar drumul e prea 1anevoios. O să tre­
buiască să mai poposim odată, înainte de a a­
junge. O să fim acolo poimâine către amiază,
poate şi mai curând ...
Când voia să-şi dea osteneala - şi 1azi voia
- David era de o vioiciune şi de o dibăcie ne­
obişnuite. In mai puţin de jumătate de oră,
pe poiană juca vâlvătaia unui foc enorm, pe
care se friigeau o pereche de curci sălbatece,
în timp ce David gătea nişte măduvă de pal­
mier, pe oare pusese s'o dibuiască prin împre­
jurimi doi hamali.
18
d r e pt teren ,pentru nişte c on struc ţii masive,
din cari nu mai rămăseseră d'e cât temeliile
î n ecate şi ele în împletitura de liane şi ferigi.
Erau neîndoios, rămăşiţele unei civilizatii a
cărei obârşi e trebuia ·căutată în timpuril e In­
caşHor *) şi călăt ori i cercetară cu Juare amin­
te aceste mărturii ale secolelor trecute. Niste '
săpături, pe ici, pe colo, dovedeau că aci se
făcuseră cercetări, probabil de către căutătorii
de cauc iuc, dornici să .pue mâna 'Pe bijuteriile
sau olăr ia antică, care se putea să mai existe
în aceste ruini pe jumătate îngropate. Dar
si mplul fapt de a fi dat die aceste pietre pă rea
să um ple de bucurie pe Flora şi pe Gonzales.
- Să mergem! exclamă tânărul. Incă o sfor­
ţa re ş i ne petrecem noaptea următo are Ja câ ţi­
va ki l ometri <le lacul Hue co.
Dar vai ! terenul devenea din ce în ce mai
puţin prielnic pen tru o înaintare rapidă. Ba
e rau nevoi ţi să se aga1e cu mâinile ca să se
ca ţ ăr e p ri n hornuri aproape verticale, tăiate
de piedi ci vegetale, ba trebuiau să coboare
ni şte pante atât de repezi,, înc â t era nevoe să
se ia severe măsuri pe p re c auţiu ne pentru a
nu se rostogoli laolaltă -cu pământ'ul umed ce
se prăvălea în buJ gări sub picioarel' e lor.
Râpi înguste şi adânci s il e au caravana să
urmeze crestele şi să în aintez e în zigzag. Se
lăsa n o a p tea şi ei trebuiau să se mulfume as c ă
pentru lagăr cu un luminiş mic ca v;ai de el,
l ângrt un r io . Arătând plăpândul p â râ u care
cuirgeia, la picioarele lor, călăuz a declară :
-;'

•) Incaşi, popor din rasa Pieilor Roşii care stă­


pânea actualul Peru înainte de descoperirea Ame­
ricei. Ajunseseră la o civilizaţie destul de înain­
tată care a fost distrusă prin sabie, jaf şi pârjol de
cuceritorii spanioli, după anul 1533.

20
pi cio arele suh el, ca şi cum s'ar pregăti să
sară. In aceiaişi clipă Indianul 1a„dăogă :
- A t en ţ i e ! Ţineţi bine c arab in a . .. Sunt eţi
gata ? O luăm fiecare de altă p arte a tufişului
de surtuas. El e în dos ... A ten ţie ... Hop!
Destinzându-şi brusc toţi muşchii, Indianul
sări în picio are , cu un cu ţit în mână. Luând-o
înainte lui Emilio, el se şi cufundă în des iş ,
tăcut şi rapid oa o umbră. Tânărul se repezi
în urma l u i .
In desişul în caiI'e disp ămse David se iscă o
învălmăşeală înspă imâ ntăt oare. Se auzi sgo­
mot d e crengi rup te, 1 a2oi în noapte răsun ă o
împuşcătură . David n 'av eia revolver. Emilio,
turburat , dădu buzna spre tufişul p e care tre­
bui a- să-l ocolească. D ar acolo nimeni . Se auzi
însă dep ărtându-se zgomotul un ei fugi grăbi te.
Cu carabi n a înainte, tânărul încercă să se în­
dre pte într'acolo, dar întun eri cul îl împ iedic a
şi din cauza l ips ei lui de experienţă în ale de­
sişului, n u se putea orienta cu ·exactitate.
Deodată, i se p ăru că vede la lumina lunei
un tufiş mişcându-se şi fu ispitit să tragă l1 a·
în tâmp l are. Dar D avid ? Poate că e:l era? De­
odată se pomeni faţă 'n faţă cu Indianul,
care-i strigă cu o voce răguşită:
- Trage ţi ! Dar trageţi pentru Dumnezeu!

Să tra g ă, asupra cui ? Privirea-i urmări mâ­


na, întinsă a Indianului , dar nu d esluş i nimic.
lş i pierdu cump ătul :
- Nu văd nimic, bombăni el. Trage singur,
Dav id .
Şi întinse Indianului carabina.
- Hai, ia-o odată, oe naiba! repetă el.
Abia atunci îş i dădu el seama că braţul
drept al lui David 1atârna inert p e şo l dul lui.
Se grăbi să-l readucă în lagăr, unde Flora şi
22
Fratele şi sora se pr iviră cu tristeţe şi Err
lio începea chiar să se întrebe dacr1 optimi
mul lui din ajun nu fuse se pripit.

III

LACUL HUECO

David nu se înşelase cu pronosticurile: c


rnvana z.ă:ri ,Jacul Hueco a doua zi de din
neaţă, ceva înainte de amiază.
Tinerii propuseseră Indianului să prelu:
gească popasul p e malul râului pentru ca
să se poa tă reface de pe urma răniii, dar c
lăuza nu voi să audă de nimic.
Mica trupă porni d eci din nou la drum J
la ora u nu şi o tăcere apăsătoare o însoţi în t
timpul coborîrii î ng u:stul ui râuleţ a cărui alb
trebuia să-i a d ucă l a lac. In cei doi tineri :
petrecuse o transformare serioa s ă In prim
.

rând oboseala. acestei nopţii albe, apo:ii no1


neliniste ce-i rodea:
Sentimentul unui p e ri col misterios gata
se abată asupra capetelor lor„.
Din fericire, ca un fel de desp ă.guibire, dr
mul nu mai era atât de istovitor ca până
cum.
Atât doar că trebuiau să :bălăcea scă în ai:
Inaintau destul de uşor într'un adevărat ga1
de verdeaţă, cu cerul când descoperit, când �
cuns de copaci, al căror frunziş des forma
boltă: prin care lu!Il1!ina soarelui se strecu
anevoie.
Dimineaţa era pe sfârşite, cân d la urech
călătorilor ajunse un sgomot cc creştea ;men
pe măsură ce î nai ntiau - O cas ca dă , expJi,
. •

24
prezintă, de ialtfel, un adăpost, natural contra
puternicelor vânturi de munte„.
Flora le arătă un fel de golfuleţ larg numai
de câţiva metri, în care dădea o mică vâlcea
ce se i:;ierdea în pădure.
- O I la te uită Emilio, exclaµiă ea, ce bine
ne-am putea aranja acolo!
India.nul se orientă repede şi cercetă mij loa­
cele de a ajunge la locul ales de tânăra fată.
Nu era deloc lucru uşor, şi când caravana por­
ni din nou la drum, ea trebui să facă adevă­
rate exibiţii gimnastice pentru a se ra.propia
de ţintă. lnsf ârşit, după o oră de sforţări, că­
lătorii ajunseseră în vâlcea.
Locul era încântător, dar ticsit de o vegeta­
ţie prea îmbelşugată. După ce se gândi şi după
ce-şi refăcu puterile, Emilio îi sugeră lui Da­
vid:
- N'ar fi rău să punem pe hamau să cu­
reţe tot desişul care umple locul unde o să
locuim. Tufişurile astea sunt nişte cuiburi de
şerpi şi prefer să am orizont liber în juruî
meu. Pe deaHă parte, oamenii noştri o să ne
poată ajuta să tăiăm lemnele necesare pentru
construirea unui „rancho"„.
Indianul părea că vrea să pună o întrebare.
Poate că-l pişca limba să întrebe ce aveau de
gând să facă stăpânii după ce se vor fi insta­
lat definitiv, darr se stăpâni, demn, şi se măr­
gini să aprobe planurile tânărului. Şi în timp
ce Emilio se duse pe malul apei ca s'o vadă
pe soră-sa, David explică hamalilor ce li se ce­
rea şi discută cu ei preţul acesţ·or servicii ne­
grevăzute. O clipă mai· târziu, indienii ata­
cară desişul cu puternice lovituri de „ma­
chete" şi descopereau un pământ, ce nu vă­
zuse niciodată soarele.„
26
odihnească şi el pu ţi n. lu timp ce el dormea
Em il io nu se putu împiedfoa, să observe îm·
preună cu Flora că nu fuses eră minţiţi, când
li se recomandase această călăuză ca un ser­
vitor nepreţuit.
Zilele ce urmară, fură la fel de linişt it e şi de
spornice. In timpul unei singure dim in e ţi , su:b
cond ucer e a activă a lui David, fu ridicat sche­
letul unei rancho. După aceia fură pu se unul
l ângă altul triunchiuri de brad, în timp cc
sute şi mii de frunze de palmieri alcătuiau
un a cop er is solid si impe rme abil ch ia r s, i pe n
Ş
-

taru cele mai stra nice ploi.


Intre t imp, Flora şi Emilio, ce nu pu te au fi
de mare folos la construcţie, se ocupau cu re­
cu noaşt eri de juir î,mprejuru� lacului Hueco.
lu timpul uneia di n aceste recunoaşteri, des­
co pe r iră urmele unor ruiini asemănătoare cu
cele peste care dăduseră pe drum . Această
d e sco peri re păru să-i umple de mulţumire; cu
toate acestea nu înce r cară să le c er ceteze mai
.

î n deapro ap e Era vădit că-i interesa prezenţa


.

ruinelor mai mult, decât ruinele î nsăşi .


-- Vezi, făcu Bmilio către soră-sa, 1a.firma­
ţiil e din do cu m entu l cro ni c arului span i ol par
,

absolut adevărate.
Şi priv iri le celor do i tineri se îndreptară vi­
săfoare spre la c, ale cărui ape î nt u111ecoasc
păreau să-i h i pno tizez e .

Dup ă opt zile, so ar e l e nu mai găsi la


răsăritul lui decât tr ei locuitori pe ma­
lul lacului Hueco. In aj un hamalii, de care nu
,

mai era nevo ie, îşi primis eră plata şi liberta­


tea. Rămânând singuri, tinerii şi vrednicul
lor î nsoţi tor înc epm ă să-şi organiz ez e via ţ a
· .

Aveau o lo cuinţă şi mob il ele indis pensab il e .

Ce mai mobile! Punând unul lângă a lt ul bu..:


28
lare a s'a terminat, gândea el, o să-şi desvălue
ei motivele ce i-au adus până la lacul Hueco.
Casetele misterioase erau mereu neatinse, dar
un pachet, care s târnise şi el curiozitate a In­
dianului fu desfăcut. Tineri i scoaseră de 1acolo
o massă informă de cauciuc.
Sub acţiunea unei pomp e , Indianul văz u cu
o mirare crescând, cum pomenita m ass ă se
transformă, zvâcnind şi, Ja urmă , luă forma
unei luntre. Când Emilio împinse în apă acea­
stă mică barcă ce nu se putea. s cufu nd a , D a­
vid fu încânta t, deşi nu prea· ave a încl'edere
în soliditatea ei.
Vâslele lipseau, dar Indianului nu-i trebui
nici o oră pentru a alcă tui o pereche. Prinzând
curaj , se urcă şi el pe bordul acestei pirogi ­

făcută dintr'o sp ecie de „lemn" cum n u mai


plutise pe apele lacului Hueco, şi rămăsese
î ncântat.
D ar de înţeles, înţelegea din ce în ce mai
p uţin , căci nu-şi închipuia ca cei doi tineri să
fi făcut o astfel de călătorie numai pentru
pl ă cerea de a face cano t aj „.

Totuşi se scurse şi a doua zi cai şi cum acea­


sta le-ar fi fost singura ţintă. Toată dimineaţa
şi toat ă du p ă amiaza , Emilio şi sora lui n aviga ­
ră! pe l1a;c , în coaja lor de nucă, Emilio îşi tăiă
în pă dure o · p răjină de 4-5 ;metri lungi m e
şi măsura mereu adâncimea apei în diferite
locuri. Seara , luntrea fu sco asă din apă şi
tra nspor tată pe veran dă. Tinerii, foarte bine
·
dispuşi, îi cerură lui D avid să îngrijească de
masă şi Floiia• băfu clin palme l a ve dere a sur­
prizei, pe care i-o făcu Indianul . In lipsa lor,
David, fabricându şi o undiţă primitivă, pes­
-

cuise cu mult succes. Ziua era pe sfâr�ite; Flo-

30
ra aţâţa focul, iar David curăţ a peştii de solzi,
când deodată înlemniră tustrei.
Din pădure răsună u n strigăt de aj utor înă­
buşit, răsună un strigăt slăbit de depărta.re,
sau poate de istovirea gâtlej ului care-l scotea.
Cei trei locuitori ai rancno-ului ieşiră pe ve­
randă ş i traseră cu încordare cu urechea.
După o aşteptare de câteva minute, răsună un
al doilea strigăt.
Flora şi Emilio se priviră palizi.
- E cineva care are nevoe de aj utorul no­
stru, spuse în sfârşit tânărul cu o voce nesi­
gură.
- Trebue să-l aj utăm, declară Flora, fără
sovăire.
· Indianul se strâmb ă . Privire a lui ·căzu cu
părere de rău asupra .p eştilor gafa să fie puşi
la foc. Flora li consolă:
- Haide, nu te necăji, D avid. Am să văd eu
de bucătărie, în timp ce voi cercetaţi ce s'·a
întâmplat. Se auzi un al treilea· strigăt.
Emilio şi David o zbughiră în pădure, în di:­
recţia de unde venea vocea.
Soarel e dispărea la' orizont... Răsun· ă un al
patrulea strigăt, apoi nimic. Dţ bună seamă
că salvia torii aj unseseră la c el ce cerea aj utor
cu atâfa disperare.
Flora aşeză strachinele şi scotea orezul din
foc. Mai trebuia aşteptat p ână avea să fie gata
peştele ... Fata eşi din nou pe veiiandă nerăb­
dătoare să afle ...
D eodată se auzi zgomot de paşi şi recunoscu
vocea lu i Emilio. Dintre tufişuri se iviră fra­
l<'le ei şi D avid, susţinând pe un om care pă­
rea că nu poate umbla. Tânăra fată exclamă
cu mirare :
- la te uită I Domnul Fernandez I
31
Căutătorul de cauciuc, o salută cu politeţa
sa obişnuită.
- Ah! senorita, oftă el, cu toată plăcere, pe
care o simt , revăzându-vă, sunt adânc mâhnit
că asta se întâmplă în asemenea împrejurări.
In tim p ce David îl aj t!ta să se aşeze pe ve­
randă, Emili o povesti sorei lui, cât de uimit
fuseseră găsind pe căutătorul de cauciuc, în­
tins pe jos, în pădure, cu pi cioru l scântit. Fer­
n.andez manifestase şi el o v ie sur prinder e, re­
cunoscând pe cei doi ·Oameni şi le explicase
cuni, după ce se despărţise de ceilalţi căută­
tori de cauciuc, c obora singur către Sud pen­
tru a ajunge la satele de „recogedores", când
i se întâmpl ase să ca dă într'o râpă.
Fernandez î ş i freca piciorul , strângând bu­
zele .de durere.
- C:um SC' face, întrebă Flora, că nu ţi-ai ur­
mat tovarăşii la Bogota? Sunt, poafe indiscre­
tă.. . adăogă ea, văzând că aventurierul şov ăi a
să răspundă.
- Ba deloc, spuse F.ernandez, am curaj ul
s ă-mi recunosc g reşelile . Sunt un jucător, un
jucător _înrăit si nu mă po t opri, câ t mai am
mă c ar un peso în b uz unar. Am pierdu t la po­
ker cu tov,arăşii m e i , câştigul dela o întreagă
recoltă de cauciuc. Ce era să fac? Să plec la
Bogota ca să rabd foamea? Nu face. Am pr e­
ferat să. mă pun iar pe lucru. Am să-mi găsesc
un a ng aja,mc nt pentru o nouă compania de
căutare de oauciuc... Dar scrântitura asta bles
ternată nu prea e nimerită pentru afa ce rile
mele .
- Ei, observă Emili o, totu şi nu ţi-ai frânt
ni mic şi sunt sigur că dup ă o m a s ă bună ai să
fii tot atât de vioi ca înainte.
-Să sperăm I oftă aventurieruJ.
32
- Oricum ar fi, d-le Fernandez , declară tâ·
11:1ra tată, rancho-ul nostru o să te ,adăpostea­
!;r[1 până te vei vindeca.
Fernan dez luă mâna Florei şi a lui Emilio.
- Sunteţ.i foarte drăguţi, dar n'aş vre a să
\'r1 incomodez„.
David se arăt ă în prag.
- Esta lista la commida„. anunţă el. Masa
c·s lc gata„.
Căută torul de cauciuc trebui să fie dus în
braţe, până la unul din butucii ce serveau
ci rcp t scaune. Işi înăbuşi o înj ură tură şi
111ormăi, silindu-se s ă surâdă :
- Dacă nu era prezenţa d-tale, sennorita,
•Trd că mâni a m e a ar izbucni într'un fel
1111 prea corect. . .
l\I asa fu d estul d e veselă . Fernan dez lăudă
l:ilcntele culinare unite ale lui D avid şi ale
1:1orei. După acera umplându-şi pipa, de­
' lară că o să se culce pe o ban că, pe ve­
randă. Emilio stărui să-i cedeze p a tul său
111dimentar, dar Fernan dez nici nu voi să
1111dă de aşa ceva.
Emilio trebui să-şi păstreze p a tul, iar F er-
11:llldez fu d u s p e verand ă unde se şi in­
·ilală . Ora era târzie şi tinerii, făcură masa­
i i rului lor urările obişnuite, apoi intrară în
1 a n cho, însoţiţi d e D avid.
Orele se scurge au. Rancho-ul dormea .
Deodată se p e trecu un lucru ciudat. C u o
111işcare înceată şi trep tată, aventurierul a­
l11nccă de p e b anca p e care era culcat. Fără·
1.1:omot, ca o pisică, străbătu târîş veran da,
11poi se îndreptă dintr'odata şi din câteva
1111rituri sprintene fu în p ă d ure.

3 33
IV.

MISTERIO SUL FERNANDEZ INTRĂ


IN ACŢIUNE.

A u trecut dou ă zile del a venire a lui Fe1


nandez. Scrânteala ciu dată , d e care sufere�
continua să-l ţintuiască pe banca lui, cât era
de faţă gazdele lui şi să-i l ase deplina li
bertate a mişcărilor, d e îndată ce rămâne
singur.
Mărturisi totăşi că-i m e rge c u mult ma
bine şi declară că a d o u a zi se va p u te
scula.
Emilio, Flora şi D avi d dispăreau aproap
pentru toată ziua şi t â n ă rul îşi cerea scuz
dela aventurier p retextân d o l ucrare U l
gentă. Tustrei plecau cu l u ntrea, ducân d ît
tr'un sac conţinutul misterio asel or l ă diţe �
îndreptân du-se către un p unct oarecare a
l acul ui Hueco.
In timpul primei lor absenţe, Fernande
cerce tă interiorul rancho-ului, dar singuru
lucru care-l p utea interesa, - conţinutu
l ă diţelor, nu se găsea a colo, Atunci, el n
venea p e verandă, se tol ănea din nou p
banca lui, cu faţa crispată de nerăbdare.
Un amănunt, care p ărea să-l intereseze î
mod deosebit era j ocul fizionomhlor celo
doi tineri, cân d se în torce au din expe diţiil
lor. Ochiul lui p ă trunzător încerca să le ci
tească gân durile şi planuril e . Şi se p ăre
de altfel că o oarecare dez amă gire l e polc
lise buna dispozi fie.
In seara acestei zile de- a doua, atmosfer
din rancho era destul d e încărcată. D ac
l a David nu se vedea nicio schimbare, căc
34
mutizmul lui aj unsese l a culme şi nu mai a­
vea cum să se agraveze, în schimb tin erii
erau p osomorî ţi, nemulţumiţi. Aventurierul
se făcea că nu bagă de seamă nimic şi-şi
p ăstra obişnuitul ton j ovial faţă d e Emilio
şi curte nitor faţă d e Flora.
D ar la sfârşitul mesei, Emilio, după ce
schimbase o privire cu sora l ui, luă o ho­
tărîre subită. Imp ingân d la o p a r te stra­
china, se sprij ini cu coa tele d e masă şi se
întoarse cu faţa la aventurier.
- A m să-ţi fac o propunere, Fernand ez,
zise el .
Prin ochii acestuia trecu o licărire de sur­
prindere. D egetul lui gros, care îndesa tutu­
uul în hornul pipei, rămase nemiş c a t şi o
cută d e atenţie îi brăzdă fruntea.
- O propun ere ? Ascult . . .
Emilio Gonzales şovăi o clipă, c a şi cum
a r fi căutat cuvintele p o trivite, a p oi p rivind
ţintă p e aventurjerul, care continua să-şi
umple p i p a, declară :
- Ne-ai spus adineauri că ai de gând s ă
începi de mâi ne e x erciţii d e mers. A p o i plă­
nueşti să-ţi reiei drumul spre sud, c a să-ţi
găseşti vreun angaj ament, nu-i aşa ?
Fern andez confirmă, dând din cap .
- Ei bine, urmă tân ărul, d e vreme ce
p o rneşti s ă-ţi cauţi de lucru şi cum nu nu­
m a i c ă n 'ai nici un contract în curs, dar
n i ci n u eşti sigur d e o an g aj are imediată,
n'ai primi s ă lucrezi aici un timp oarecare ?
Aven turierul holbă ochii mirat.
- S ă lucrez aici ? Şi ce să fac ? excl a­
mă el.
Această înmărm n rire făcu pe Emilio să
surâdă.
35
- Poate îţi închipui, Fernandez, că sun­
tem nişte originali, care a u veni t să locuias­
că la l acul H u eco, numai ca să schimbe ae­
rul sau să p escuiască cu undiţa ? Mij loacele
noastre nu ne p e rmit un astfel d e lux şi,
dacă suntem aci, cauza e un interes serios.
Ne-am dat însă seam a, că o p ereche de braţe
în plus n e-ar fi de mare folos. C e zici des­
pre p ropunerea mea ?
Aventurierul trase câteva fumuri înainte
de a răspunde. Apoi rosti surâzân d :
- Propunerea încă nu-i complectă.
- Intr'adevăr. Rămâne să precizăm două
puncte : con diţiunil e şi felul muncii . . .
Aventurierul făcu semn că tânărul îl în­
ţelesese de minune.
- Aceste două pun cte, urmă Emilio, e
inu til s ă ţi le spun, dacă nu accep ţi prop u .
nerea în principi u. Ceia ce-ţi p o t spune d e p e
acuma, e că am să-ţi ofer condiţiuni fără
îndoială mai avanta j oase decâ t acelea p e
care le-ai p utea obţine l a sud, î n schimbul
unei munci mai grele . .. Gândeşte-te, şi dacă
afacerea te intereseaz ă în principiu, o s ă
discutăm amănuntele . . .
O tă cere desăvârşită domn e a î n rancho .
D avid, care p ărea că nu se interesează de
discuţie, eşi să-şi fumeze ţigara p e veran d ă .
C â t desp re Fern andez, el stătea liniştit l a
chibzuială, î n timp ce Emilio şi Flora aş­
tep tau hotărârea.
- Primesc, spuse el simplu. Şi în torcân­
du-se că tre Flora arboră cel mai graţios su­
râs şi urmă :
- Şi asta numai că sunteţi atât de încân­
tători amândoi . . .
Cei trei interlocutori îşi strânseră mâinile
36
pantru a p ecetlui în ţele gerea. Flora a dresă
aventurierului un asemenea surâs d e recu­
noştinţă, încât acesta declară, cu mâna pe
inimă :
- Sennorita, mă despăgubeşte însutit de
singurătatea şi lipsa de distracţii p e care o
voi îndura câteva luni.
Tân ăra fată roşi uşor, şi p entru ca aven­
turierul să n 'o înţeleagă greşit, răspunse :
- Sunt sigură că o să avem în d-ta un
frate, Fern andez, un frate mai mare „ .
O uşoară amărăciune se strecură p e bu-
zele lui Fernan dez, cân d răspunse :
- Un frate ... Spuneţi mai bine un tată „ .
D ar Emilio îl şi chemă p e D avid.
- Avem d e vorbit astă seară şi p u ţină
cafea n'o să ne strice. Ce zici, D avid ? B ra­
vul nostru D avid o să n e facă o „moka"
delicioasă „ .
Indianul aţâţă focul şi p use apa l a în­
călzit.
Cân d ceştile fură pline cu lichidul fume­
gând, Emilio se sculă în picioare şi începu
să se plimbe <lealungul şi dealatul încăp erii.
- C a s ă înţelegi mai bine despre ce este vor­
ba, e mai bine s'o iau de la început şi să-ţi
d au lămuriri complecte. Am avut grij ă p â n ă
acum să n u vorbesc cu nimeni despre cele
ce întreprind, ca să n u stârnesc concurenţi,
d ar, odată ce eşti colaboratorul nostru, e bin e
să fii l a curent. Iţi cer, desigur, o desăvârşită
d iscreţie, cel p uţin deocamdată„ .
Aventurierul, izbucni în râs.
- Nu e greu să p ăstrezi discreţia intr'un
l oc unde ar fi cu nep u tinţă să găseşti o u­
reche binevoitoare„ .
- Asta e, <l e altfel, ş i î n interesul d-tale,
37
urmă tânărul, după cum ai să te poţi con­
vin ge„.
Şi Emilio îşi începu p ovestirea, care nu
fu întreru ptă o singură dată.
- Am făcut cunostintă' în Statele-Unite cu
u n b ă trân p rofesor, ma � e cunoscător al ve­
chei civiliza ţii american e . Biblioteca lui cu­
p rind e a mii de lucrări despre epoca dinainte
de Col umb şi puteai găsi acolo toate docu­
mentele privitoare l a Inkaşi, Asteci, l\Iayaşi,
etc. Mă lăsa să cotrobăesc p rin ele în voe
şi răspundea foarte amabil la întrebările
mel e , când nu înţelegeam ceva. In fel ul a­
cesta am citit memoriil e unui cronicar spa­
niol, care, deşi povestea întâmplări intere­
s ante, nu şi- a văzut niciodată opera aj unsă
l a un o arecare renume. Din 1650 nu mai
fusese reeditat.
O bun ă p arte din aceste memorii era con­
sacrată descop eririi celor două Americi. C ro­
nicarul nu cruţa de criticil e lui metodele
brutale întrebuinţate d e conqu ista dori, ( cu­
ceritori ) faţă de populaţiile indien e şi faţă
d e civiliz aţia lor.
In cu rsul lecturii mi-a atras aten ţi a un
pasagiu, privitor l a l a cul Hueco, de a cărui
existenţă nu mai a uzisem până a tunci . Iată,
p e scurt, ce raporta p ovestitorul :
Inainte de cucerirea sp aniolă lacul Hueco
deveni se probabil d a torită formei sale ciu­
d a te şi a malu ril or lui tăiate drep t c a p e­
reţii unei prăp ăstii, un fel de lac sfânt. La
adoratorii soarelui, l a cul Hueco, întunecat
şi trist, trebuia să fi reprezen tat forţele rel e
ale naturii, sau cel puţin . o forţă duşmă­
noasă. Pe mal urile astea sălbatice aveau loc
ce remonii cu sacrificii sol emne p entru a îm-
38
h11 n a neîndurătoarea divinitate. In mod re-
1 : 1 1 l at, preoţii, cu corpul în întregime aco­
p t Tit cu fl uturaşi de aur se scăldau în a­
p d e sfinte şi-şi l ăsau acolo preţiosul lor
v t ' s t m â n t . Urmele acestor scăldări, trebue să
li fost p ă strate de nisipul l acului, ceeace
i 11stifică îndeaj uns explorarea amănunţită a
f u ndului lui,
Dar n u numai atât. Odată cu invazia S p a -
11 i olilor şi cu vântul d e j af şi de n ebunie
� • :'1 n geroasă, care a sufl a t atunci în această
( : 1 ră , lacul Hueco fu sortit să îndeplinească
1 1 1 1 nou rol . Bogătaşii Indieni, goniţi de n e­
r rn ţătorul c u tropitor, ţineau ca nimic din
rn morile lor să nu caz ă în mâinile cuceri­
t o rilor blestema ţi. Să distrugă aceste comori
1111 era atât de uşor, căci focul nu distruge
111 dalele . S ă l e îngro ape ? Unii şefi de trib
r„ curseră la mij locul acesta. Ceil alţi, cei mai
111 11 l ţi, atât pentru ca bogăţiile lor să scape
d 1 · lăcomia castill ană, cât şi pentru a aduce
1 1 1 1 suprem omagiu zeită ţii şi a-i obţine p ro­

k cţiunea, aruncară în l a cul Hueco, toate o­


I 1 i cctele de valoare, ce le posedau : vase, tăvi,
„ t atuete, podoabe sau j uvaericale, toate l u­
nate în aurul cel mai curat.
Aceste amănunte se afh:)ră mai târziu, d ar,
111 acele vremuri, erau atât de mul te tezaure
1 11 Lumea Nouă, încât nimănui nu-i p ă sa,
d i · acelea mai greu de găsit. Incetul cu
1 11 cetul veni uitarea şi, apoi nimeni n u se
111a i gândi l a l acul sfânt, mormânt cre din­
l ' i o s al comorilor cacikilor (şefi de t rib Incaşi) .
Am dobândit astfel siguranţa că obiectele
d 1 · aur se mai află şi azi în acest e ape l iniş­
t i I (' şi am venit aci p entru a mă asigura de
p rezenţa lor şi a le evalua importanţa,
39
D acă, dup ă cum cred, nu m'am înşelat în
p ronosticurile mele, voi organiz a mai târziu
o exploatare raţională a acestei mine artifi­
dale. D eocamdată, vreau să mă mărginesc
la o cercetare amănunţită . Te-am întrebat
dacă vrei să rămâi a ci, tocmai p entru ca să
m ă aj uţi în această muncă.
In ceeacc p riveşte condiţiunile, n'ai decât
să-mi spui suma pe care ai fi primit-o dacă
te întorceai l a Sud, p entru a căuta c auciuc.
Iţi asigur o sumă egală şi în plus un p ro­
cent oarecare din obiectel e de valoare pe
care o să l e scoatem din lac. Eşti d e a cord ?
Tot timpul cât dură povestirea, faţa lui
Fernandez p urtă p ecetea unui interes p a­
sionat. Evocarea aurului făcu să-i j oace în
ochi o flacără străl ucitoare. Atenţia îi era
atât de mare, încâ t lăsă să i se stingă pip a .
Şi acum îşi mângâia cu nervozitate b arb a.
Flora observă acest lucru şi nu-şi putu stă-:
p âni o întrebare :
·

- V ă d că proectele no astre te interesează,


d-le Fern a n dez ....
lnfăţişarea aventuri erului se schimbă într'o
clipită ş i gura i se lărgi într' un surâs.
- Da, Senorita, spuse el, am nutrit întot­
deauna o curiozitate arz ătoare p entru lu-.
cruri din trecut şi totdeauna mi-a p ărut rătţ
că în tinereţe n'am putut învăţa. D ar vaH
Trebuia să-mi câştig p âinea dela vârsta, cai
să zic aşa, la care încep usem să mă pot ţine
pe picioare. Dar în sfârşit nu asta este lu­
crul important. Povestea, p e care mi-a spus-o,
fra tele d-tale e de un interes cap tivant. Acu m
dacă p ermiteţi, aşi vrea să vă p un o între-I
b are . . . . .
D ar, desigur . .. . aprob ă Emilio.
40
- Spune-mi atunci , întrebă aventurierul,
cum ai de gând s ă faci c a să studiezi fundul
l acului Hueco„ . .
- Nimic mai simplu, îi explică imediat
tânărul. Ai văzut că avem o l untre care Fle
p ermite s ă ne deplasăm p e lac, d u p ă voe .
Dar, desigur că n ' a i observat - şi Emilio
arătă l ăzile c e serveau drept masă - că
am a dus aci un costum de scafandru cu tot
m ateri alul.
- Straşnic ! foarte ingenios ! excl amă Fer­
nandez: D a, cu aparatul acest a, veţi putea
cerce t a cu uşurin ţă nisipul şi nămolul l acu­
lui.. . . . - lată, ce le lipsea conquista dorilor
p en tru a duce la bun sfârşit a ceastă mică
afacere . . . .
Emilio urm ă :
- Acest costum de scafandru este un mo­
d el din cele mai simpl e şi n u-mi dă p utinţa
nici pe departe să mă scufun d la adâncimi
considerabile.
Simţeam chiar o o arecare nel i nişte, văzând
aspectul d e gaură fără fund al lacului, d a r
sond agiil e p e care l e-am făcut, mi-au permis
să mă asigur că n'are o a dâncime aşa d e
mare cum s'ar p u tea cre de. Numai p entru
mij locul lacul ui, son da noastră a fost prea
scurtă şi crerl că u tilaj ul meu n ' o să-mi
p ermită să cobor acolo. D ar studiul celor­
lalte p ă rţi nu e decât o j u cărie . Aurul tre­
bue să fie p este tot şi d e aceea cercetarea
p ărţii centrale a l a cului am s'o las p e mai
târziu.
- Cum vedeţi exploatarea, dacă cercetă­
rile noastre vor d a rezultate concludente ?
Tânărul dădu din umeri.
- Metode sunt multe, decl ară el. D ar cred
41
că cea mai economică şi mai p ractică ar fi
să recurgem l a o dragă, (cură ţitoare de
nămol ) , care ar p u tea fi transportată aci cu
piesele demontate, p e catâri.
In această privin ţă, încă n 'am hotărât nimic
pe această chestie, de oarece totul _ depinde
de descop eririle noastre vii toare . Dar am
speranţe mari. Ruinile extrem de vechi ce
se văd pe malul l acului, sunt o nouă do­
vadă a adevărului, celor a firma te de croni­
car. D e mâine începem cercetările„„
Flora se sculă şi-şi petrecu braţele p e d u p ă
gâtul fratelui ei.
- O ! sun t sigură de rezultat, spuse ea, cu
o încredere ra dioas ă „ „ şi o să fim bogaţi,
Emilio„ „ Şi d- ta n'ai s ă re greţi, d-le Fer­
nandez, micul accident, care te-a a dus aci,
ai să vez i . „ .
- S u n t încredinţat d e asta, senn orita, mur­
mură aventurierul cu un surâs în geresc de
dulce, p rea d ulce . . . .

V.

TALER CU D OUĂ F EŢE

Deşi discuţiil e se p relungiră p â n ă seara


târziu, lo cuitorii malurilor l acului Hueco,
fură în picioare din zorii zilei u rmătoare .
Erau însufleţiţi d e un fel de febră . Ziu a
care începea, putea să devie hotărâ toare.
D a c ă nu vor reuşi s ă descopere tezaurul,
vor reuşi poate, să-l vadă cu coada ochiul ui,
c a să z i cem aşa. P e de altă p a rte, din greu­
tate a sau uşurinţa acestei p rime explorări

42
se p u teau trage învăţăminte p en tru felul cum
aveau de lucrat pe viitor.
Aventurierul, deşi mai schiopăta, declară
c ă e d estul de săn ătos, pentru a p articip a
imediat la cercetări.
Aj ută chiar p e tân ărul inginer să-şi trans­
p o rte materialul de scafandru în luntrea, p e
care D avid o p usese p e a p ă . Intre timp,
Flora l e pregăti de mâncare, pentru cazul
că, absorbiţi de muncă, ar p refera să n u
p i ard ă nici un minut şi să mănânce pe l ac.
Emilio spuse :
- Cred c ă cel mai bine ar fi să începem
c u malul dinspre ruinile pe care le-am ob­
servat în p ă dure. E foarte probabil că acolo
aveau loc ceremoniile religioase. Cât despre
a runcarea in apă a bogăţiilor de către ca­
cik-i, n u e nici un motiv anume să se fi pe-
1 recut acolo, dar nici s ă nu se fi p e trecut. O
s ă vedem„.
Ceva mai târziu, l un trea luneca dealun­
gul malului pomenit. Micul vas n u avea des-
1 nlă sta bilitate. D e aceea Emilio căuta un
punct de sprij in p e p ământ. Găsi o platfor­
mă îngustă, care al cătuia o eşitură în zi dul
a brupt. Aci, în figând în p ământ nişte p ari
solizi, p utură fixa de ei capătul funiei, ce
servea pentru scufundarea lui Emilio. In
l imp ce D avid şi Fern andez se ocupau cu
a ceste pregă tiri, tânărul i n giner se p regătea
s ii -şi pue costumul d e scafandru . Flora, scoa­
se din bagaj e u n fel de sac uşor, în care
< ' x ploratorul s ă poată pune orice ar voi să
I rimeată celor de sus, f ă r ă ca el să fie ne­
voit să iasă singur l a s u p ra faţă.
In sfârşit, când totul fu gata şi când son­
daj ul arătă o adâncime de 4 metri, Emilio
43
puse să i se înşurubeze ca sca şi se scufundă
încet, urmări t de privirile atente ale celor­
l al ţi.
Ziua abia începuse. D ar se putea preve­
dea o căl dură z ăpuşitoare. Pe platforma des­
coperită, pe care stăteau, că utătorii de co­
mori avea u să petreacă pela amiaz ă câteva
ore grele.
Timpul se scurgea. D e j os nici u n semn
ca sacul să fie scos la suprafaţă. S e v e d e
c ă Emilio n u găsea î n c ă nimic interesant.
Fernandez, stătea pe vine l a margin e a e­
şiturii ; fruntea-i era încreţit ă de en ervare.
Pe un ton în care se simţea în doial a şi în,
care se stre cura o n uanţă de ironie, spuse
Florei, ce sta nemişcată lângă el :
- Mă tem că descoperirea tezaurul u i n u-i
p e azi. . .
Fata îi aruncă o privire mustrătoare, plin ă
de reproş şi răspunse tăios :
- Răbdarea nu pare să facă parte din
calităţil e d-tale, d-l e Fernan dez ; şi totuşi cele
ce în treprin dem o să ne ceară răbdare, răb­
d are şi iar răbdare.
Aven turierul ridică a tunci capul şi se uită
la tânăra fată cu o a devărată admiraţie. Pe
un ton de sinceră căinţă îi dădu drepta te :
- Iţi a dmir încrederea, sennorita. Am greşit
desigur, arătân du-mă nerăbdător ca un copil
căruia i s'a promis o j u cărie . . .
Şi adăugă surf1zân d :
- Sunt sigur, d e altfel, că datorită pildei
d-tal e am să învăţ să aştept.
D e fapt în sin e a ei tân ăra fa t ă , n u era
chiar atât de sigur ă de izbândă, cum voi a
să pară. D ar pentru alte motive, decât aven-
t u rierul. . . Pe ea o neliniştea faptul că-l ştia
pe Emilio sub acest strat lichid, poate în luptă
cu primej dii necunoscute.
Deodată, funia se agită, şi prin apele stră­
vezii se z ări o m assă întuneco 9 s ă . Fata ră­
suflă uşurată. Emilio revenea l a suprafaţă.
D up ă ce îşi scoase casca şi respirase în­
delung aerul curat, tânărul răspunse la în-
1 rebarea tăcută a însoţitorilor săi :
- Nimic deocamdată . Nămol, nămol şi iarăşi
n ămol . E n a tural, de altfel. A trecut destulă
vreme de a tunci şi trebue să înl ătur n ămo­
l ul şi să aj ung la o adâncime satisfăcătoare.
Târnăcopul mi- e prea îngust pentru asta şi
î n aintez foarte încet. Pe de altă p arte n ă­
molul scormonit turbură apa şi nu m ă lasă
s ft văd înaintea mea, am să fac o p auză
î n ainte de a continua. Intre timp nămolul
din ap ă se va fi aşezat şi atunci am să p o t
<' xamina stratul p e care l - am atins.
Aventu rierul cugeta . De odată se lovi cu
palma pe frunte ca şi cum şi- a r fi amintit
cev a.
- Am găsit, spuse el. In tinereţea mea am
rost cu căutătorii d e aur pe platourile Boli­
\' iei. Aurul era putin şi de aceea, n'am z ă­
bovit mult p e mele agurile cele a . „ Totuşi l-am
s p ă lat destule ori d e nisip ca să cap ă t obiş­
n uinţa d e p rofesionist. Dacă e adevărat că
a ici obişnuiau să se scalde moşnegii îmbră­
caţi în fluturaşi de aur, aceşti fluturaşi tre­
h u e să se găsească în stra turile de nămol,
<'(� datează din aceea epocă. L a fun d însă,
1 1 ' ai să-ţi poţi da seamă de asta . Trebue să
11c trimiţi un sac cu n ămol, iar eu am să-l
� p ăi. Fiţi siguri că dacă există un firişor d e
1 1 1 1 r, eu îl g ăsesc.

45
- Foarte j ust, recunoscu Emilio .
Peste puţin, tânărul inginer, se afund ă în
a dân cirile l aculu i.
Apro ape n umai decât, trăgând de funie,
el dădu de veste că sacul poate fi scos l a
suprafa ţă, C u o m â n ă singură, Fcrn a n dez
scoase sacul plin d e n ămol, în timp ce D avid,
contin ua să pompeze aerul necesar explora­
torului submarin.
- Sennorita, o rugă aventurierul, vrei să fii
atât de bună să iei în luntre un castron . O
să-mi serve ască drept vas de sp ăla t n ămolul.
E cam pre a mic, dar trebue să 'le mulţumim
cu ce avem.
Flora sări î n luntre uşoară şi găsi vasul,
cerut de aventurier.
Fern andez gol i în castron câţiva pumni de
nămol d in sac, · apoi, adăogând apa şi fră·
mântând n ă molul cu mâna dib ace, se a pucă
s ă-l „sp ele", adică să facă în aşa fel încât,
dacă în n ămol ar fi fost amestecate corpuri
străine, ele s'ar fi despărţit de massa văs­
coasă, devenită foarte lichidă şi s'ar fi depus
pe fundul castronului.
Prima op eraţiune nu dădu nici u n rezul­
tat ; Fernandez începu d ela capăt cu alţi
câţiva pumni de n ămol . D ar vai ! aventurie-.
rul treb ui să se resemneze, mormăind la în·
trebarea Florei :
- Nimic, nimic ! Nici urmă de fluturaşi

1
'
de aur.
Tânăra fată aruncă cu u n optimism î n�
drăzneţ : i
'
--: N'are aface ! O să găsim l a a dou
oara .
Peste câ teva minute, tân ărul inginer eş

46
l a suprafaţă ca să se odihne ască şi să res­
pire.
Nu p ărea peste măsură de mira t d e re­
zulta tul negativ al sp ălatului. Lucrul acesta
îi p ărea natural, deoarece depunerile de
n ămol puteau fi foarte mari.
Perseverenţa tânărului fu pusă, în această
zi l a o grea încercare. Ca să nu rişte o con­
gestie, el refuză să mănânce şi-şi continuă
scufundările. Intre timp soarele scălda în
teribilele sale radiaţiuni pe Flora, Fernandez
şi pe D avid care se prăj eau nu alta, p e
platform a lor, expusă din toate p ărţile . Nu­
mai D avid fiu al unei rase, crescute sub
t ropice, rezista voiniceşte a cestui desmăţ al
caloriilor.
Dar Flora, dep arte de a se plânge, cum
ar fi făcut maj oritatea semenelor ei, d ă d e a
dova dă d e cea m a i mare hotărâre. Părea
chiar că se teme ca însoţitorii ei să nu cadă
prad ă descuraj ării şi că-şi luase sarcina de
a l e menţine moralul „în formă".
Ştergându-şi faţa de su doare îi spuse lui
Emilio, care ieşise din nou din apă şi-şi
desşuruba casca :
- D e fapt locul tău e acum cel mai d e
invidiat. Trebuie să fie plăcut, acolo j os . . .
Şi arătă cu mâna întinderea de apă, atât
de p u ţin grăbită să l e desvălue tainele ei.
Fernan dez făcea posomorât a doua sp ălă-
tură. D eodată scoase o exclamaţie înăbuşită :
- Ce s' a întâmplat, întrebă Flora .
- Iată-l ! S trigă vesel aventurierul.
- Aur ? . . .
- D a , - n u prea e greu, dar e a u r. . .
Şi aventurierul arătă castronul, l a fundul

47
căreia s c â nteiau doi-trei minusculi fl uturaşi
de aur.
D e atunci, atmosfera se schimb ă . Emilio,
c are acum ştia unde s ă caute, ump l e a sac
după sac iar aventurierul spăla cu o repe­
ziciune uimito are. P e cât fusese de posomo­
rât şi de leneş acum câteva min u t e, pe atât
devenise d e vesel şi vioi. Glumea, îi făcea
complimente Florei, scotea din cas tron flu­
turaşii care acum rămâ.neau regulat pe fund,
după fiece sp ălătură.
C antitatea, produsă d e u nul din saci, îl
făcu să scoată un mârâit de satisfacţie.
- Cresc procentele d-tal e ? întrebă fata.
- Pricep ! exclamă aventurierul. Uită-te
si d-ta l
Şi-i arătă castronul pe al cărei fund ră­
măseseră dup ă sp ălat o duzină d e fluturaşi.
Mica grămăj oară de aur pusă l a adăpost
p e o piatră turtită, creştea încet dar sigur.
Pe măsură ce straturile a tinse de Emilio
erau mai a dânci, fluturaşii creşteau la nu­
măr. Când tânărul inginer declară că e o­
bosit şi nu se mai simţi în stare d e a con­
tinua - rezultatul era d e aj uns de con­
clu den t.
Când se văzură iar în rancho, exploratorii
începură să-şi spună unul altuia impresiil e,
care înclinau toate spre optimism.
- P e măsură ce o să înain tăm în adân­
cime, cantitatea de aur va creşte „ „
- D a, d a r „ . . şovăi Fernandez, care vedea
toate cele numai din p unct d e vedere practic.
- Dar ce ? întreb ă Flora .
- C red, zise aventurierul, că dată fiind
cantitatea de nămol ce trebue deplasată în

48
a ceastă p arte a lacul ui şi gre u t atea aces te
s a rcini p entru un singur om, ne- a r trebui u n
u tilaj sp ecial. Altfel, munca o să se tărăgă-
11 c ască fără sfârşit şi n'o s ă obţinem decât
rezultate slabe. N'o s ă scoatem din la c mai
mul t aur, decât căutătorii d e aur care spală
n isipul râurilor aurifere.
- Dar ştii prea bine, dragă Fernandez,
răspunse tânărul inginer că intenţia mea e
s Ct recurg la mij l o a ce mai pra ctice decât a­
cele, p e cari l e folosim. Cu un ca : n io n , o
macara şi o dragă, am curăţa fu ndul lacu­
l ui în mod desăvârşit şi rapid. Dar un ase­
menea ma terial nu-l pot comand a f ă r ă să
a m siguranţa c ă o să sl uj ească la ceva. Să
n e continu ă m deocamdată cercetările, lăsân d
p entru mai târziu munca d e exploatare.
Aventurierul îşi arătă dinţii de lup într' un
I arg surâs, şi cu ochii strălucitori sugeră :
- Să f;:tcem, în orice caz, aşa încât acest
„mai târziu" s ă vie cât mai re p ede . . . .
- Răb dare ! Răbdare ! exclamă Emilio,
\,um o să aflăm mai precis ce conţine l a cul
I lueco, o s'o facem şi p e asta . . . .
Z i u a fusese g r e a p en tru tânărul inginer,
care era rupt de oboseal ă . Abia înghiţise
ul tima în ghiţitură că s e şi trân ti pe culcu­
"ul lui, pentru a gusta bine meritata o dihn ă .
C ei p atru o ameni s e înţel eseră s ă p ornească
a doua zi î n cerce tarea l acului cu comori,
alegând însă un alt loc. Pân ă acum scafan­
drul n u găsise nici o u rmă a bogă ţiilor a­
nmcate de „cacikii", ce fugeau de frica cu­
ceritorilor sp a n ioli şi tocmai locul unde o­
dihneau p reţioasele obiecte şi nestematele îl
i n teresa mai mult .

49
Insoţitorii tânărului, deşi nu munciseră
atât de greu, simţeau şi ei o mare n e voe de
a - şi reface puteril e. Statul îndelungat la
soare, îi muiase, şi Flo rei capul îi era greu.
Se culcă odată cu fratele ei. Fernandez se
lu ngi şi el pe banca lui d e pe veran d ă pe
care o lăuda, ca şi cum ar fi fost cine ştie
ce pat moale. C â t despre David, el resistă
ceva mai mult ca alţii şi, fumân du-şi obiş­
nuita ţigară se puse pe curăţat costumul de
scafandru de n ămolul ce-l acopere a . Apoi
a dormi şi el, pe salte aua lui de frunze us­
cate.
Ar fi greu de p reciz a t ce oră putea fi,
când aventurierul se ridică , într'un cot pe
banca l u i şi ciuli urechile. Ill clip a când se
scul ă în picioare, au zi un fo ş net uşor şi ră­
mase nemişcat, dar o pri v ire strecurată prin­
tre bârnel e el e lemn îl linişti.
Sigur că în „rancho" to ată lumea era cu­
fundată într' un somn adânc, a ven turierul
străbă tu cu câţiva p a şi tă cuţi sp aţiul ce-l
despă rţea de p ă dure şi, d up ă ce se mai uită
odată în urma lui, dispăru în desiş.
Obiş n uin ţa de a trăi în singurătă ţile vir­
gine ale Amazonului sa u de aiure a, îi d ă duse
lui Fe rnandez un fel d e instinct ca al fia­
relor, care adulmecă toate c ursele, pe cele
ale n a t u rii ca şi pe cel elalte. In sp aţiil e des- .
cop e rite , l u n a răspândea lumină îndestul ă- :
toare pen tru oricine ca să n u se rătă cească, '
dar sub bolţile dese ale cop acilor era noapte .
neagră, şi trebuia să fi un stra şnic răscoli-�
1
tor al p ă d u rilo r ca să înaintezi făr·ă să tl:l 1
·1
poticneşti l a fiecare pas.
C â t timp să fi mers el aşa ? Trei sferturi ;
50 1
de oră, poate. Aj ungâ n d la o „ quebra da·,
şovăi o clipă. Orice trecă tor, m ai puţin , , pro­
fesional" ca el s'ar fi rostogolit pe puntea
abrup tă a râpei, dar Fernandez, se opri ca
şi cum ar fi simţit gol ul înaintea lui. D a r
şovăiala l u i nu dură mult. Ridicând capul
spre cer sco ase deodată mieunatul caracte­
teristic al ,,manigord-ului" , cru dul frate al
tigrului şi leopardului ce seamănă teroarea
în mica lume a p ă durii.
Abia răsun ase acest mieunat şi, din umbra
înconj urătoare, veni un răspuns. Fern andez
îşi repetă chemarea ceva mai n ăbuşit şi
crengile t rozniră la câţiva paşi de el. In
faţa aventurierului se profilă o siluetă ma­
sivă.
- Hei, Fernan dez, suflă o vo ce.
- D a, eu sunt ! salut, Vicente „ , .
Cei d o i aven turieri îşi strânseră mâinile
şi Fernan dez mormăi :
- V' a ţi schimbat reşe dinţa ?
- C e vrei , făcu celălalt, eram cocoţat p rea
sus a ci, pe câtă vreme în fun d ul râp ei pu­
tem s ă a p rindem din când în când câte un
foc, c a să ne fierb em ceva. Băetii sunt ne­
mulţumiţi, mă înţelegi ; s' au pli �tisit să mă­
nânce porumb cru d stricat. . „
- Nişte imbecili ! făcu Ferna ndez mâni a t .
Vicente îşi potoli complicele :
- Nu te enerva , Ştii doar că n'am să-i
las să facă prostii.
După câ teva sute de metri de coborât re­
pede, cei doi aj unseră într ' un fel de gang
strâmt, u n de nişte voci îi p rimiră :
- In sfârşit ! Iată şi pe Fern an dez .
Aventurierul distinse câ teva umbre ce zvâr-

51
leau de pe ele păturile cu care erau învelite
şi se apropiau d e el .
- Bună seara, b ă e ţi, zise el j ovial. Cum
merge cura d e o dihn ă ?
C â teva mâ râituri îi răspunseră .
- Incepe să mi se cam facă lehamite d e
odihnă ! mormăi unul din oameni. Cât o să
mai dureze ?
- P u ţină răbdare, ce dracu ! exclamă Fer­
nandez. Treaba merită un sacrificiu, gogo­
mani înrăiţi ce sunteţi !
S e aşeză în mij locul grupului.
Vicente întreb ă :
- Ei, cei doi tineri age amii tot mai cred
povestea cu scrânte ala ?
Fernandez rânj i :
- Sunt adorabili, copiii ăştia. Nu-i n evoie
de nici o sforţare de L1 1 aginaţie, ca să-i faci
să creadă orice le-ai spune. Sunt convinşi
că voi sunteţi în drum spre Bogota. C â t
despre rana m e a , s ' a terminat c u ea. Acum
sunt săn ătos tun.
- Cum asa ? se miră Vicente . Ai să fii n e­
voit atunci s ă-i părăseşti ?
Fernandez isb ucni în râs.
-- Mă iei drept u n copil ? D acă nu găseam
altă combin aţie ca s ă rămân, mai eram şi
acum bolnav, dar am găsit un a şi mai b un ă .
- Adevărat ? . .. . întreb ă Vicen te, scep tic.
- Ai să vezi şi tu. Cei doi p o l'umbei m ' au
angaj a t în se rviciul lor, p e n tru că au nevoie
de mâini de l u cru ; aşa <lar acum m' a m a­
ciuiat acolo şi i a u p a rte l a l ucrări .
- Minunat ! excl amă u n ul dintre aven­
turieri .
- Acum ştiu tot.. .. , declară Fern andez
cu ifos.
52
C ercul ascultătorilor se strânse în j urul
aven turierului, ca.re povesti cu dea mănun­
tul destăinuiril e ce i le făcuse Emilio şi
despre care el promisese să nu sufle un cu­
vânt nimănui... Ticălosul nu era probabil la
p rima l u i trădare.
Această p oveste cu comoara p ărea s ă pro­
ducă un efect mare asupra re cogedores-ilor
atenţi. Nici prin gând nu le mai trece a să
protesteze contra aşt eptării în pădure. In
ochii lor pofticioşi se aprise setea d e aur ...
Ce chef monstru s'ar mai pute a trage p e
urmă . . .
Fernandez urmă :
- Acest tânăr naiv nu se înşelase, cum
mă temeam la în ceput. Lacul Hueco eonţi n e
cu adev ărat aur şi prima exp e tienţă a do­
vedit-o.
Vicente, care era om practic întreb ă nu­
mai decât :
- C e ai de gând să faci ? Cum trebue s ă
procedăm dup ă p ărere a t a ?
Fernandez întinse mâna, ca pentru a cere
tă cere şi cu vocea lui rece explică :
- In primul rând să nu fa ceţi nici un
gest pripit. Afa cere a e a noastră, o ricând
vrem, dar interesul nostru nu este s ă eşim
la ive a l ă de pe a cum . . .
Aventurierul observă o uşoară nemulţu­
mire pe feţele to varăşilor săi. D ădu din u­
meri şi rel u ă :
- D eştep ţi mai sunteţi ! Deocamdată, nu
ştim precis ce p oate ascunde lacul ce tre­
bue explora t. Micul in giner se pricepe l a
asta mai bine decât noi , ş i apoi, d e vreme
ce tot o să fim n e voiţi să ne ocup ăm cu

53
asta, e mai bine să facă altul treaba în lo­
cul nostru . Când exploatarea va fi gata, in­
t răm şi noi în scenă . Dar întăi să l ăsăm
fructele să se coacă, apoi să le alegem.
Unul din aven turieri rezumă p ărere a ge-
nerală :
- U n om şi j umătate, Fernandez ăsta !
D ar Vicen te, mai cere a precizări.
- Şi cum ne descotorosim de cei doi ne­
poftiţi şi de India n ?
- C u asta n u v ă bateţi cap ul, tăie scurt
Fernandez pe un ton autoritar. Am eu un
plan p entru asta ca pentru toate.
Cu aceste cuvinte, aventurierul se ridică
să plece, dar deodată, p rivind siluetele a­
ventu rierilor ce-l înconj urau, Fernandez tre­
sări. El p ăru că numără umbrele ce-l in­
conj urau şi murmură, cu o mirare nepre­
făcută :
- Asta e bun ă ! Aţi făcut pui, n u alta !
Ori am orbul găinilor, ori v ă d u n om mai
mult. . .
Vicente se lovi p este frunte.
- Adevărat, am uitat cu totul să-ţi �spun
că ne-a căzut din cer Viquez ?
- Elias Viquez ?
- In p ersoană ! făcu o voce tânără şi p u-
ternică, şi una din umbre se desp ri nse din­
tre celel alte, apropiin du-se de Fernandez.
Cei doi oa meni trebui au să fi fost vechi
cunoştinţe, căci Fernandez strânse bucuros
mân a , ce i se întinse şi exclamă :
- Asta-i o surp riz ă, zic şi eu ! D e unde
eşi, afurisitule ?
Noul venit răsp unse în zefleme a :
Inchipue-ţi, m ă aflam l a C an derl a-

54
rilla, ştii pe Maragnon, ce să vezi casele de
h a ni ale câ rciuma rilor se goleau ca prin
famec. Gurile rele pretindeau că eu a ş fi
vrăj itorul, şi abi a am avut timpul s'o şte rg.
Povestirea glume aţă a cinicului Elias Vi­
quez stâ rnise veselie în asistenţă şi însuşi
Fernandez îl bătu peste umăr, declarâ n d :
- E târziu şi treb u e să plec, dar sunt fe­
ricit că gurile rele din Candel arill a te-au
silit să iei drumul p ă d urii. Eşti un băia t ca­
p abil şi pici aci în tr' un moment când ai pu­
tea fi folositor. Ai auzit ce spuneam, eşti
aşa dar la curent cu cele ce se p e trec şi pot
conta pe tine, l a nevoe, nu ?
- Asta-i la mintea cocoşului, răspunse tâ ­
nărul aventurier.
- B i n e, î nregistră Fernan dez . Ai să te
încredinţezi şi t u că aci se găseşte mai
mult aur decât în casele de bani ale câr­
ciuma rilor dela Cand elarill a.
Şi fără să mai a d aoge ceva, aventurierul
se grăbi în noapte spre „rancho"-ul liniştit.

VI.

O MAŞINAŢIE PERFID Ă

Locuitorii depe maluril e lacului Hueco


l u crau de zor. Dela prima scufu n d a re a sca­
fandrului se scursese o săp tămâ n ă şi d e a­
lunei, Emilio îşi punea zilnic greaua cara­
p ace pentru a r ăscoli fund ul misterios al
apelor sfinte.

55
Fiecare explorare a dusese noui d escope
riri, deşi nu toate de a ceaşi însemnătate,
Pentru a doua scufundare tân ărul inginer
alesese u n fun d de nisip, situ at l a vreo 1 2
metri de rancho. Neavân d d a te precise, cel
mai logic era să se resemneze la so ndarea
lacului din zece în zece metri, l a întâmplare.
Afară de cazul că grosul comorii era scu­
fun dat chiar î n cen trul întin derii d e a p ă ,
în felul acesta trebuia s ă aj ungă l a u n
rezul tat.
D e fap t, această a dou a scufundare fu o
deziluzie. In zadar răscoli scafandru grămezi
de nisip. I n zadar a spălat Fernandez con­
ţin u tul n umeroşilor saci pc care îi trimetea
Emilio . Nu găsiră nici măcar o licărire de
aur. La că derea serii căutătorii de comori
fură nevoiţi să-şi mărturisească n ereuşita .
Aventurierul era p osomorât. C â t despre
Emilio şi Flora, poate pentru că erau mai
tineri şi mai încrez ă tori, n u p ăreau p este mă­
sură d e impresionaţi de acest eşec p a rţial .
- O dată ce am găsit fluturaşi, afirma
cu seninătate tână rul, sunt fixat şi d e aşi
face şi 20 d e scu fun d ă ri z a darnice, to t am
să p ă strez încrederea în reuşita finală.
Şi cele ce urmară îi d ă dură dreptate .
A dou a zi, tânărul inginer alesese ca te­
ren d e operaţiuni un l o c, aflat aproximativ
la 15 metri de p u nctul din aj un şi î n di­
recţia ruinelor, în fa ţa c ă rora avusese loc
p rima exp erienţ ă . Aci Fernandez anun ţase
apro a p e îndată că nisi pul scos la suprafaţă
conţinea fl uturaşi. S tr a t u l de n r1mol depus
în d ecu rsul vremurilor era mai sub tire ca
stra tul d e nisi p şi d e cum atinse o � recare

56
adâncime, Emilio lucra într'un nisip atât de
bogat în aur încât el singur putea s ă vadă
flu turaşii când umpl e a sacul.
Exploratorii erau stăpâniţi de oarecare în­
frigurare, şi către sfârşitul zilei, aventurie­
rul arătă cu voluptate grămăj oara d e me­
tal preţios, care constituia recolta de azi.
- Minunat ! conchise el şi de această
dată ; - ar fi greu s ă găseşti un râu atât de
bogat în nisip aurifer.
In zilel e următoare, scufun dările avură
loc, înaintând în aceiaşi cadenţă către punc­
tul primei scufundări. In locul nisipului a­
păru iar nămolul, dar aurul se găsea în a­
ceiaşi proporţie. Singura deosebire era c ă
stratul d e nămol ce trebuia înl ăturat pen­
tru a găsi depun eri mai abundente, era mai
gros. O constatare care a trăsese atenţia tâ­
nărului inginer era că p roporţia de flutu­
raşi, creştea, pe măsură ce se depărta de
mal. D e aci se putea deduce c ă mij locul
l a cuiui trebue să fie locul cel mai bogat,
d ar, din n efericire, era cu neputinţă de ex­
plorat cu mij loacele primitive pe care le a­
vea l a îndemână Emilio.
Totuşi nimic nu aducea dovada că poves­
tea cu „ca cikii" ce aruncaseră în l a cul Hueco
nenumăratele lor avuţii, era a devăra tă . Târ­
n ă copul lui Emilio, nu se izbise d e nici un
obiect preţios în timp ul cercetărilor.
Să nu aibă dreptate cronicarul decât cu
p rivire l a fl uturaşii de aur ? Aşa începeau
să cre a d ă exploratorii, când, în a şap t e a zi
tân.ărul inginer hotărî s ă mute cercetările
pe malul opus. Acolo îi aştep ta o surpriză
chiar dela prima scufundare_; abia săpase

57
în nisip un şanţ ,cu lopata lui şi dădu peste
un corp tare. Incepu să-l desgroape cu o
nerăbdare febrilă .
N'o f i numai un bolovan ? N'avea să în­
cerce o nouă desamă gire ? D ar numai greu­
tatea carapacei cu care era învestământat îl
împiedeca să se dedea la cele mai nebune
ţopăituri de bucurie, când se văzu ţinând în
mână un vas lucrat în aur, ale cărui cizelări
erau astupate cu nisip ul fin, în care stătuse
îngropat de secole.
Flora şi Fernandez n' aveau însă astfel de
motive pentru a-şi astâmpăra entuziazmul,
şi când aventurierul scoţând sacul, în care
se :...ş tepta să găsească nisip d e spălat, d ă d u
p este vasul trimis de scafandru scoase un
ura I răsun ător şi ridică î n sus, ca un tro­
feu, această nouă pradă.
Incă înainte de a fi văzut despre ce era
vorba, tânăra fată ghicise noutatea ; urletul
lui Fernandez era deaj uns de semnifica tiv . . .
D u p ă e l l u ă ş i e a vasul cu mâin i tremurând e
de emoţie.
Până seara, Emilio scoase l a l umin a zi­
lei, una după alta piesele cele mai curioase
şi cele mai minunate ce se putea închipui.
Vase diferite, obiecte făcute în vederea u n ei
întrebuinţări n e cunoscute, o tavă imensă ce
trebuia să fi servit l a scopuri religioase, toate
astea aproape ne atinse de timpul petrecut
în umedul lor mormânt.
De da t a asta, reuşita era complectă : te­
zaurul l acului Hueco fusese găsit. D e acum
încolo nu mai rămânea de făcut de cât o sim­
plă muncă de salahori. Emilio, ra dios îşi
asigura colaboratorii că p artea lor din pra-

58
dă avea să le aduc:ă de acum înainte o via ţă
fără grij i.
Indianul, bombându-şi pieptul, decl a ră că
n'are nevoe de mare l ucru ca să trăiască
ca un paşe în tribul lui. Cât despre Fernan­
dez, el îi mulţumi căld uros tânărului ingi­
ner, d a r dacă cin e v a i-ar fi observa t atent
faţa, a r fi fost izbit de z âmbetul batj ocori­
tor care-i strâmba uneori gura. Vorbele lui
erau însă numai miere şi sfaturile sale pă­
reau inspirate de cea mai adăncă prietenie.
In t mp ce căutătorii de comori, întorşi în
în rancho, mâncau cu poftă, aventurierul
îşi dădu cu părere a :
- Acum, când suntem siguri că nu ne
aşteaptă vreo d esa măgire, cre d că a r trebui
pusă la cale neîntârzia t exploatarea indus­
trială a l acului. Ce credeţi despre asta ?
Emilio aprobă şi, cu privirile pierdute
in zare, păre a că croeşte u n pla n .
- S u n t de p ărere, d-tale, Fernan dez, şi m ă
gândesc tocmai ce e de făcut. Inainte d e a
părăsi Bogota, am depus l a o bancă fondu­
rile necesare, pentru primele cumpărări de
ma terial, şi instrucţiuni privitoare la aceste
cumpără turi. Dar materi ale de acest fel nu
se pot găsi într'un oraş ca Bogota, trebue
deci s ă le coman d de urgenţă în Statel e U­
nite. Ceeace mă mâhneşte e că voi fi obli­
gat să plec eu sau să trimit pe unul din voi,
în tmp ce aici e mai mare nevoie de noi.
Personal, prezenţa mea la Bogota n u e ne­
cesară, decât în momen tul recepţionării ma­
terialelor, şi atunci am să mă duc să le iau
in p rimire. D ar pentru comandă, ar aj unge
un curier indian cu o scriso are, d acă am
putea găsi vreunul.. . .
59
- Ei ! exclam ă Fern andez p e un ton op­
ti mist, să nu n e necăj im pentru atâta lucru.
La nevoie ne ducem, D avid şi cu mine, l a
Bogota. In orice caz, s ă ne sărb ă torim reu­
şita prin al tceva, decât p rin grij i, ce nu tre­
buesc exagerate. Nu-i aşa d-ră Flora ? Şi
n e având nici vin, nici lichior şi nici m ăcar
„şişo" pen tru a toasta î n onoarea în trepi­
dităţii voastre, am să beau acest pahar de
apă curată, î n onoarea voastră şi pentru
succesul deplin al lui don Emilio„ „
Tânăra fată mulţumi aventurierului pen tru
acest oma giu, dar se simţi oarecum j enată
de insistenţa, eu care aven turierul o prive a .
De altfel, Fernan dez schimbă vorba ş i , a dre­
sându-se lui Emilio, propuse :
- C e aţi zice să sărb ătorim rezul tatul fe­
ricit al eforturilor no astre, printr'o odihnă
d e 2 4 ore ? Am profita d e ea ca să facem
o mică p artid ă de vânătoare, ceeace ar avea
un dublu avantaj . In primul rând n e-ar a­
lunga oboseala, şi, în al doil e a rând ne-ar
da putinţa să mâncăm câ teva fripturi îm­
belşugate, ceeace nu e de d ispreţuit, cu me­
sele no astre sărăcăcioase „ .
Aceasta p e r s p e ctivă îi surâ dea ş i l u i Emi­
lio, care-l felici tă pe av e nturier p · n t ru stră­
lucita lui idee. Hotărâră ca, a doua zi, fie care
s ă fie l ăsat să facă ce-l va taie capul .
Flora, căreia nu - i plăcea v ânătoar e a, şi
c ăreia îi r epugna masacra rea an i m a l e lo r ne­
vinovate, decl ară că ea o să ră mfrn rt în „ran­
cho" şi că se va ocupa cu cu r ăţi t ul obie ctelor
de aur răpite l acul ui. Voia să le admire î n
toată splendoarea . C ât despre D a v id , a c esta,
dup ă o scurtă şo v ăi al ă, preferă să se dea

60
escuitului, sport p entru care avea o slăbi­
ciune pe care nu o ascun dea.
Emilio şi Fernandez ave au să se ducă aşa
dar împreună s ă semene p anică p rintre lo­
cuitorii necuvântători ai p ă durii.
O dată stabilit acest p rogram p l ăcut, fie­
care se re trăsese în col ţul său şi se lăsă
pradă somnul ui. Şi luna singură p u tu să ob­
serve că b anca, ocup ată de obicei de aven­
t u rier, era goală .
Emilio fu cel care sări cel dintâi din p a t
dis de dimin eaţă şi-l trezi pe Fernandez.
- Haide, în picioare ! Altfel o să n e apuce
căld ura.
După o j umătate d e oră, cei doi oameni
p ătrundea u în p ă dure. Şovăiră câteva cli­
pe - în p rivinţa direcţiunei de urmat - dar
Fernandez, se p ronunţă p entru drumul spre
răsărit, căci în această direcţie se găseau
câteva poteci.
Temperatura de dimine a ţ ă era câ t se poate
de plăcu tă şi p e vânători p ă r e a că-i intere­
sează tot atât să se bucure de această plim­
bare splendidă ca şi să descop e re un vânat
bun. Mai ales Emilio, neavând deprinderea ,
nu ghicea totdeauna p rezenţa a nimal elor,
pitulate în nenumăratele ascunzişuri ale a­
cestei vegetaţii fantastice .
Fernan dez fu cel care trase p rimul foc.
O curcă sălba te că de o mărime enormă se
p răbuşi în momentul, în care căuta s ă i asă
d e sub u n tufiş.
Aventurierul îşi tăe u n Las ton şi legă pi­
cioarele curcii ca să poată duce în spato a­
·
ceastă p rimă frip tură, dobâ n dită în timpul
e xcu rsiei. Apoi cei doi vânători �îşi conti-

Gl
nuară p l imb are a . D eodată Emilio auzi cren­
gile mişcându-se şi-şi pregă ti carabina. C e
fel de animal p utea să s e afle î n p reaj mă ?
In orice caz nu era deloc prudent şi trebuia
să fie m are, căci se auzeau tot mai multe
crăngi uscate troznind sub el. Tânărul aruncă
o privire întreb ă toare însoţitorului său.
- Poate un tapir ? zise Fernandez cu o
voce înce ată. In orice caz nu trage p â n ă nu
vezi . „ .
Troznituril e se apropiau. Deodată, răm ase
înle n : nit de mirare căci în loc să v a d ă a­
p ărând u n tapir sa u alt animal greu, văzu
un om, care z ărin d carabina îndrep tată spre
el, strigă numai decât :
Hombre ! Nu mă luaţi dre p t o „puma" .
Apoi observând p e c ă u t ă torul de cauciuc,
noul venit făcu un gest de uimire şi excl amă :
- Imposibil ! Prietenul Fern an dez I Şi eu
te cre deam la Bogota ! Omul luat drep t ta­
pir, era un tân ă r înal t, cu o înfăţişare atle­
tică, al cărui p ă r negru eşea în bucle de sub
p ălăria de pae, ce- i acoperea capul.
Cu o raniţă în spin are, î n armat până în
dinţi, p ărea pornit singur în căl ă torie. Unui
sp ectator, care ar fi asistat la întrevederea
nocturnă , dintre Fernandez şi tovarăşii lui,
ascunşi într'o vâlc_ea, nu i-ar fi trebuit mult
ca să recunoască voce a b a tj ocoritoare a in­
dividului, pe care aventurierul îl numi Elias
Viquez. Ce fel de comedie j ucau acum cei
doi complici, p refăcân du-se că s'au întâlnit
p e neaşteptate ?
Fernandez, surăzător, se întoa rce că tre tâ­
nărul inginer şi îi p rezintă pe tânărul a­
venturier.

62
- Iată p e tân ărul meu p rieten Elias Vi­
quez, un băiat încân tă tor, p e care îl cre­
deam la mama dracul ui, p recum şi el mă
credea la Bogota.
Se încinse o convorbire p rietenească . Elias
Viquez producea o impresie foarte simpatică
şi trebuia să fie din acei vagabonzi, p e cari
împrej u r ă rile nu rău şiseră niciodată să-i
readucă pe calea cea bună. Emilio se lăsă
antrena t de tonul lui p rietenesc şi întrebă :
- Şi unde te în d rep tai acum ?
- S p re Bogota, răspunse Viquez.
O idee trecu atunci p rin mintea tânărului
inginer şi întorcându-se către Fernandez
propuse :
- D ar, apropos, de oarece avem o scri­
soare d e trimis la Bogota, nu crezi că ami­
cul d-tale s'ar putea însărcin a cu acest lucru ?
N'ar avea decât să predea la bancă scrisoa­
rea cu instrucţiunile.
Aventurierul se lovi cu p alma peste frunte,
ca şi cum abia a cum ar fi descoperit j us­
teţea acestui raţionament, şi exclamă :
- C um de n u ? Nu-i aşa, Elias, că ai s ă
ne faci a cest servici u ?
- C u plăcere, răspunse tânărul drumeţ.
- Bine, hotărî Emilio, dar de oarece nu
vreau să te oboseşti dege aba, aşteap tă-mă
aci. M ă duc până la rancho, scriu scrisoa­
rea şi ţi-o aduc. Fernandez o să-ţi ţie de
urât.
Cei doi complici r ă maşi singuri, schimbară
un surâs şi Fernandez spuse frecându-şi
mâinil e :
- Vezi că n ' a fost greu, hai ? Ţi-am spus
eu, eri seară, c ă dacă auzi focuri de cara-

63
bină, n'ai decât să vii aci, cu un aer nevi­
novat. Acum treaba are să meargă pe ro ate . . . .
Tânărul aventurier se ghemui p e vine,
după moda indiană şi întreb ă :
- Explică-te. Eri n'ai vrut să desvălui ni­
mic şi n u p rea în ţeleg.
- N'am desvăl uit nimic, răspunse Fer­
nandez, p entrucă n u-mi place să pun prea
mul tă lume l a curent cu planurile mel e . Te
duci acum să cump eri toate terenurile din
j urui lacului şi lacul însuşi. O să ţi-l lase
p entru o ceapă degera tă. Imb ecil ul de Emi ­
lio Gonzales nici n u s ' a gân dit să-şi asigure
p roprietatea solului, sunt sigur de asta . C um
ai să ai în buzunar actul de proprietate, te
întorci şi ne p unem tovară şii la muncă în
lac. Pred ă şi scrisoarea, care e o comandă
de materiale, care a u să ne servească mai
târziu.
- Şi tână rul ingine r ? în treb ă El ias.
- O s ă plece să-şi caute norocul într'altă
parte, rânj i Fernandez. Lecţia o să-i p rindă
bin e, o să-l înveţe să fie mai p ru dent.
- Nenorocitul de el ! spuse aventurierul,
p are să fie u n băiat si mp a tic.
- Asta da, mormăi Fern an d ez ; soră - sa e
şi e a încântăto are, dar nu suntem aci c a s ă
facem p e sentimentalii. Afacerile s u n t a­
faceri . . . .
Cei d o i oameni izbucniră în r fi s ş i p useră
la p unct amănuntel e pl anului lor machiavelic.
- E de o simplitate copilărească p recum
vezi, conchise Fernan<l cz, şi e bine lucrat.. . .
Se a uzi un zgomot de p a şi . Curfm<l ap ăru
Emilio, gâfâind dup ă atâta alergă tură şi se
scuz ă :

64
- Nu te-am făcut să aştep ţi prea mul t ?
I a t ă s c ri so ar ea .
După u n s f e rt d e or ă , Eli as s t râ n gân d
m â n a com p li c elu i şi victimei, d i spăru în
d e siş , în d i re c ţ i a B o go t e i .

VII.

C Ă RŢILE PE F A Ţ Ă .

Rancho-ul devenea ain ce în ce un tezaur,


tezaur, c e e d re p t, destul de slab închis, dar
pe ca re si ng u r ă ta t e a lui 11 p ăz e a mai bine
ca orice.
Zilele treceau consacrate unei m u n ci c o n­
ti nu e şi r ă bd ă to a re. N e o bosi ţi , e x p l o r a to ri i
s m u l g e a u a p e lo r s fi n t e m in u ne d up ă minune,
Hotărâseră să lase p e m a i târziu explora­
rea nisi p u ri l or bogate în flutu raşi şi se ocu­
pau exclusiv de l ocuri l e alese de c a ciki,
pentru îngropare a bogăţiilor. O sută de o­
biecte p re ţ io ase veniră din nou în a t ing e r e
cu aerul, şi fură rânduite în rancho, unde
seara căutătorii de comori le cont emplau cu
drag.
Fir e ş t e Emilio şi Flora ţ ineau seamă cu
s a ti sfa c ţ i e de valoarea comercială a como­
rilor găsite, d a r, în a c e l a ş timp şi un a l t
sentiment îi î ns u fl e ţe a : vederea unor fru­
m u seţ i atât de mari îi încânta, şi sp i rit ul
l o r r �t ă c e a într'o. ev o c are c apt i v an t ă a aces­
tei civilizaţiuni dispărute, c a re lăsase urme

5
a t â t de strălu cite ale artei ei. Fernandez,
dimpotrivă, nu păre a câ tuşi de puţin să
aibă asemenea preocup ări. Singurul lui vis
era să vadă î ngrămă d i n du s e în locul vase­
-

lor preţioase grămezi d e „p esos" sau de do­


lari. Trecutul istoric îl lăsa cu totul rece.
In schimb se ve dea înotând în bogă ţii şi
asta făcea să-i strălucească ochii. Cât des­
pre D avid puteai să crezi c ă puţin îi p ăsa
ş i de trecut şi de viitor şi că nimic n u era
in stare să-l e moţio n ez e .
D a r deşi · totul mergea strună, era ceva
schimb a t în a tmosfera rancho-ului. Buna
dispoziţie şi cordialita tea de mai înainte,
suferise p ar'că o schimbare.
Caracterul lui Fernandez evolua. Mai bine
zis, a venturierul îşi dădea aram a pe faţ ă .
Numai e r a j ovialul însoţitor d i n primele
zil e, gata să aducă un serviciu, şi mul ţumit
cu rol ul lui de subaltern . Incetul cu încetul
el îşi atribuise o importanţă şi o gre utate
l a care, în asocia ţia lo r, numai tân ă rul in­
giner avea drep tul. II repezea pe Davi d , ca
şi cum el ar fi fost a devă ratul lui stă pân,
pe câtă vreme Emilio şi sora sa, foa rte mul­
ţumiţi de se rviciile In dianului, îl tratau mai
mult ca pe u n camarad, decâ t c a p e un
servitor.
�i ace asta nu e r a încă lucrul cel mai ne­
liniştitor.
Mai gra v ă era atitudinea p e care o adop­
tase aven turierul fa ţ ă de tânăra fată . ln
toate mişcăril e ei, Flora se sim ţea urmărită
de privirea arză toa re a aven turierului, şi o
j enă crescândă o copleşe a . Copila gh icea
sentimen tele ce i le inspira aventurieru l ui
tinereţea ei străl ucitoare şi această idee era
de aj uns ca să o facă uneori să roşească
toată . Ca să-i facă curte, cinicul individ a­
legea momentele când Emilio lipsea, aşa că
tânărul inginer, nu-şi dădea seama d e ni­
mic, iar Flora ezita să-i spue. Ştia că fra­
tele ei n'ar fi răbdat neruşin area lui Fer­
nandez şi că l-ar fi pus l a punct. D a r nu
poţi ştii niciodată până unde poate merge
o ceartă într'un l oc, und e legea celui mai
tare este singura care conte a z ă ; de aceea
tân ăra fată prefera s ă tacă şi să se apere
singură, decât să-şi expue fratele la vre-o
primej die.
Totu şi, chiar şi in d ependent de asta, intre
Emilio şi aventurier, creştea încordarea. Tâ­
nărul avusese toată bunăvoinţa să suporte
schimbă rile de caracter ale aven turierului,
dându-şi seama că răbdarea este soluţia cea
mai j ustă. D a r răbdarea omenească are
margini, şi ingi nerul se văzu într'o bună zi
nevoit să amin tească lui Fcrnan dez, că dacă
există un stă pân p c mal urile lacului Hueco,
a poi acest stă p â n era el, Emilio Gonzales şi
că rolul aven turi erului nu e ra să porun­
cească, ci să ascu l te de p orunci.
Flora era de faţă la acest scandal şi păli,
văzând schimbarea ce se petrecu în Fer­
n a n dez. Ochii lui aruncau fl ăcări, buzele i
se crispară, strânse pumnii. Părea o fi ară
gata să sară l a atac. Flora scoase un strigăt
uşo� şi se puse îna intea fratelui său. Aven­
turierul nu se clinti. Păru să facă un e fort
şi izb ucni într'un râs nervos şi răutăcios, a­
poi întorcându-le sp atele, se depărtă flu erâ n d.

67
Fra tele şi sora ră ma şi singuri, se p riviră
cu t riste ţe.
- Mă î n treb, murmură Flora, dacă este
numai un necioplit sau chi a r un om rău . . . .
- S ă rmana mea surioară, o ftă Emilio,
mă tem că e şi una şi alta.
- Dar cum să scăpăm de el ? întrebă tâ­
năra fa tă.
Tânărul inginer schi ţă un gest de nepu­
tinţă.
- Deocamd ată n u văd nici eu cum, sp use
el. E un tip violent c a re . l a mânie, poate
deveni pr im e j d ios. Concediându-1 am pro­
voca o dramă, căci vederea a ur u l ui l - a îm­
bătat. Când e x p l o a t a r ea o să fie pusă pe
roa t e ş i o s ă v i e m a i mul tă l u me a ci, a m
s ă-l pot co n c e d i a cu o gratificaţie m a i în­
semnată.
Din ac e a stă zi, situaţi a d evenis e , ca să zi­
cem aşa, de nesuferit. Aventu rierul afişa o
atitudine obraznică şi fără să v o rb ea sc ă ti­
n erei fete, îi arăta p rin priv i ri le lui, că in ­
teresul lui pentru ea nu se micşorase câtuş
de puţin.
Aşa stăteau lucrurile când, într'o dimineaţă
în t i m p ce Davi d servea cafea, un zgomot
s traniu aj unse la urechile sih aştrilor depe
mal ul lacului Hueco. Emilio şi Flora încer­
cau în za dar să ghice ască de unde ve nea
acest zgomot încă vag ; p e b uzele lui Fer­
nan dez, j uca însă un surâs.
S ă fi gh i ci t acesta ce se p etrecea ? Avea
el mo ti v e să se bucure ?
Deod a tă zgomotul se ap ro p ie , şi deveni
·

mai l ămurit.
- Extraordina r ! se miră Emilio. a dresân­
du-se sorei lui ; p are să fie un cor de voci
omeneşti i
Flora contin ua să asculte. Nici o îndoial ă
nu era cu putinţă.
- Da, spuse ea. Sunt nişte oameni cari
cântă şi se îndreaptă spre noi.
Aventurierul, tăcut, p ărea absorbit de ca­
feaua, p e care o sorbea cu înghiţituri mici,
dar un surâs sardonic l unecă pe buzele sale,
şi Flora, văzând u-l se înfioră.
- C e o fi însemnând şi asta ? gândi ea
cu inima strânsă.
Răsp unsul n u întâ rzie mul t. C urâ nd corul
celor ce veneau, fu atât de a p roape, încâ t
s e puteau deosebi unele cuvinte, te ieşau
din nişte gâtlej uri nu p re a deprinse să scoa­
tă sunete armonioase. Era u n fel d e cântec
sp aniol de drumeţi. Apoi, din dosul tufişu­
rilor se ivi deod ată o bandă de oame i zbâr­
liţi, în frun tea cărora mergea un băiat tâ­
n ă r, în care Emilio recunoscu imediat pe
călătorul , de care se se rvise pentru a-şi tri­
mite scrisoarea la banca din Bogota.
Tânărul inginer se scul ă în picioare, p ri­
vin d ned umerit grupul care înainta mani­
festân d o bucurie sgomo toasă. Flora îi l u ă
m â n a şi murmură :
- D a r ăşti a sunt oamenii pe care i-am
întâlnit în pădure cân d veneam încoace, şi
care, după spusele lui Fernandez, plecaseră
apoi l a Bog<? ta.
Fernan dez eşi numai decâ t în întâ mpina­
rea micului grup, care-l p rimi cu urale şi-l'

69
ovaţionară îndelung. Tinerii, neliniştiţi se
lipiră unul de altul.
- Să fiu al dracului dacă pricep ceva
î n toată harababura asta, mormăi Emilio.
Dar acum oamenii, cu Fer n andez în frun te,
se îndrep tară spre tânărul ingin er. Dintr'o
singură privire aruncată asupra aventurie­
rului, Emil i o înţelese situaţia : aceşti o ame­
ni veneau nu ca prieteni ci ca duşmani. C u
un gest mstin ctiv, tânărul duse m â n a l a re­
volverul atârnat la cingătoare, dar nu apucă
să-l a tingă şi văzu ţevile mai mul tor arme
îndrep tate asupr� lui. In acelaş timp răsună
vocea batj ocori toare a lui Fernandez.
- S ă fim calmi, don Emilio, să fim calmi,
ce naiba !
Era vădit că orice rezistenţă era imposi­
bilă. Tânărul inginer pricepu şi se stăpâni ;
privind ţintă pe aven turier îl întrebă cu ră­
ceal ă :
- Aş putea să fiu l ămurit ce înseamn ă
toate uneltiril e astea ?
Aventurierul izbucni în tr'un râs zgomotos
şi exclamă :
- D a r desigur don Emil io, desigu r. Intre­
barea d-tale este foarte naturală şi e pentru
mine o plăcere să-ţi răsp . m d . Eşti un om
prea învă ţat, don Emilio, ca să nu-ţi dai
seama că vi aţa este făcută din contradicţii
ciudate şi din întorsă turi neaşteptate. Exis­
tenţa cere del a om multă filosofie . . . .
- Adevărat, î l în trerupse Emilio cu ră­
ceal ă . Dar n'am ce face cu discursurile d-tal e .
Aventurierul rânj i :
- Cum vrei. Trec atu nci la realită ţile

70
brutale şi te anunţ că te bucuri aci de os­
pitalitatea mea şi a prie tenilor mei . . . .
Tânărul p ăli şi spuse cu o voce inex p re ­
sivă :
- Nu în ţeleg „ „
- Şi totuşi e atât de simplu, tună a v e n -
turierul. Lacul H u e c o cu mal urile sale sunt
al e noastre şi teza u rul n e aparţine şi el.
- Minciu n ă ! exclamă t â n ă rul i n giner cu
un gl as ameninţător ca re-i făcu pe cecogido­
ces, atenţi la discu ţie, s ă-şi scoată din nou
revolverele.
O bucurie satanică a rdea în ochii lui Fer­
nandez .
- A ! Eu min t ? ripostă el, atunci a ra tă-ne
d-ta titlurile d-tale de p roprietate ! Ei ? Ţi-ar
veni cam greu s'o faci ? Pe câtă vreme noi,
- p u tem să ţi l e arătăm pe loc, Ce z ici
Eli a s ?
Zgu duit, Emilio n u răsp unse. Om cinstit,
p re a încrezător în cinstea altora, fusese lipsit
de prudenţă, ş i -şi dedea seama prea târziu
d e asta.
- Ascultă, făcu Fernandez crunt, sunt
însă băiat bun. D a c ă vrei, te angaj ez pe
d-ta „ don Emilio" în serviciul meu şi- ţi ofer
l eafa pe care mi-o dădeai mie. C â t despre
Sen orita doresc s'o angaj e z şi p e dânsa ca
bucătăreasă, împreună cu D avi d al vostru . „
Ş i a venturierul se l ă s ă scutura t d e un râs
răută cios.

71
VIII

CANO T O T U L S' A SF A R Ş I T

Cine a r f i v ă z u t rancho-ul a d o u a zi, ar


fi crez u t că trecuse p rin tr'o revol uţie.
Părea transforma t în tr'un corp de gard ă
şi p e reţii l u i subţiri se cutremur<t U ziua în­
treagă de înj ură turile şi cântecele aventu­
rierilor, ca re tăbărâseră acolo ca în tr'o ţară
cucerită. Deşi li se oferise şi lui Emilio şi
sorei lui un locşor, tânărul ingin er nici nu
se putea gândi s'o l ase p e Flora într'o ase�
me n e a atmosferă. Lăsând încă perile şi pa­
turile p e mâna in truşilor, cei doi tineri
dormiră a fară, înfăşuraţi în p ă turile lor.
Emilio nu-şi putea ierta imprudenţa lui :
- Trebuia să cump ăr terenurile astea
înainte de a veni încoace . . . oftă el.
- D ar deloc, p rotestă Flora, asta ar fi
fost anormal. N u p u team cumpăra terenu­
rile înainte de a şti dacă ele conţin într'a­
devăr cee ace căutam. Căutătorii d e aur n u-şi
cumpără nicio dată loturile, până nu constată
prezenţa me tal ului galben. Pe de altă parte,
într'o regiune p ustie ca asta, nu n e p u team
aştepta l a o asemenea ma şinaţie.
Tână rul scrâşni din dinţi şi n u răspunse
nimic. La ce serveau cuvintele, în faţa unei
realităţi atât d e îngrozitoare, a unei realităţi
ce p ărea un vis rău.„
Acestui sfârşi t j alnic să fie hă răzite toate
sforţ ările lui, toate calculele lui ? Din toate
speranţele, din toate proectele, nu se alesese

72
decâ t fum ? Să duci expediţia l a bun sfârşit ,
să reu şeşti, să-ţi vezi speranţa transformată
în siguranţă, să a tingi tez aurul şi să-l mângâi
cu p ri viril e, şi apoi, dintr'odată să-l vezi
răpit de nişte excroci cinici ! . . întrecea de
data aceasta rezistenţa murală, ce se poate
cere dela un om. Iar l a dezamăgire se mai
adăuga şi amărăciunea de a fi lăsat păcălit
de un sinistru aventurier, al cărui triumf
obraznic, producea asupra celor doi tineri
efectul uleiului fi erbinte vârsat peste o rană
deschisă .
In c e l e di n urmă, oboseala sili î n s ă p e cei
doi tineri să se odihnească timp d e câ teva
ore, intr'un somn n eliniştit. In timpul acesta
recogedores îşi reluară activitatea - dar nu
o activi tate productivă, ci una de sărbătoare :
hotărâseră să rescump ere printr'un chef
monstru, postul la care fuseseră sup uşi, în
timp ce aşteptau, p i tiţi în „gu ebrada'', mo­
mentul potrivit ca să a p a ră .
David aprinsese un foc mic ş i pregătea
cafeaua . Indianul, care se culcase alătu ri de
stăp ânii săi, l e manifestase o fidelitate miş­
că toare şi se purta ca şi cum nu s'ar fi in­
tâmpla t n imic.
In clip a în care Flora d u cea l a buze ceaşca
c u cafea, se aprop i e de ca unul din aven­
turieri ; era Elias Viquez . Tânărul aducea o
bucată de pl ăcintă de malai coaptă de aven­
turieri, ca s'o ofere tinerei fete. Făcu gestul
acesta cu a tâta polite ţe şi cu un surâs ce
p ărea să vădească atâta regret p en tru cele
p etrecute, încât Flora şovăi o clipă, şi se
uită l a tân ărul aventurier, care o contempla
cu a dmiraţie . Şi era cât p e ce să p rim ească ,

73
dar fratel e e1 11 opri mâna, înainte ca e a
să se f i atins de plăcintă.
- Nu, Flora, nu lua, zis e el blând, pl ă­
cinta asta n'o să-ţi priască „ .
- De ce ? întrebă mirată tân ă ra fată.
- Pen tru că mâna, care o oferă nu e
cura tă, d eclară inginerul. Omul a cesta este
acele, p e care l-am însărcin at să transmită
scrisoarea la bancă şi care a j ucat, împre­
ună cu Fernandez, comedia cea mârşavă,
înainte de a pleca l a Bogota ca să ne fure
printr'o cump ărare criminală.
La aceste cuvinte Elias Viquez schimbă
feţe-feţe. D ar, în loc să se mânie, rămase
cu mâna în tinsă şi p alid ca un ca davru.
Fără s ă rostească un cuvânt, Flora luă
bucata de plăcintă şi rup ând-o î.n bucăţele,
o aruncă în foc. Apoi privi câteva secunde
p e tânărul aventurier cu un dispreţ nespus,
întoarse ca pul şi-şi văzu de cafeaua ei.
Elias Viquez se îndep ărtă cu capul plecat.
Când aj unse l a ceilalţi aventurieri, Flora
murmură :
- La dreptul vorbind, luându-mă după
înfă ţişarea lui, eram ispitită să am încre­
dere în el şi să-l iau drept ceea ce nu e .
Ceilalţi au nişte mu t re înfricoşătoare ; el,
însă, nu arată a bandit . . .
- C eiace dovedeşte, o întrerupse Emilio,
că are dreptate proverbul care spune să nu
j u deci pe om după cum arată . . .
Situaţia celor d o i tineri p e malurile Hueco
n umai putea dura aşa. Propunerea din aj un
a lui Fern andez, ca ei să rămână în serviciul
lui, n u merita să fie luată o clipă măcar în
consideraţie. Şi afară de asta, fiecare mo­
ment, petrecut pe aceste meleaguri , spor€ a
şi m a i mult suferinţele exploratorilor j efuiţi.
.Cel mai bine era să plece fără întâ rziere,
departe de acest rancho, devenit atât de ne­
primi tor.
Tănârul inginer căută pe Fernan dez, care
ţinea o cuvân tare, în mij locul unui grup.
La apropierea lui Emilio, aventurierul tăcu
şi-l p rivi cu o strâmbătură :
- La dispoziţia dv., don Emilio, făcu el
cu o politeţe ironică.
Emilio j urase faţă de sine însuşi, că avea
să-şi p ăstreze calmul. Răspunse a şa dar ne­
p ăsător :
- Sora mea şi cu mine nu mai avem ce
căuta aici, şi vrem să ne întoarcem la Bo­
gota. Cred că n'o să ai nimic împotrivă ; cum
ne vor fi gata bagaj ele, plecăm.
Aventuri erul tăcu, ca şi cum ar sta la
chibzuial ă. Apoi primi :
- D e a cord, şi pen tru ca d rumul să v ă
vie mai uşor, m a i ales c ă n 'o să aveţi c a
hamal decât p e D avid, p u te ţi să nu l u a ţi
decât strictul necesar. De lucrurile celelalte,
am să port eu grij e .
Era un fel d e a spune că aventurierul
confisca tot ce putea să fie de folos din b a­
gaj ele inginerului. D ar discuţia, era inutil ă .
Aventurierul ma i adaogă c u un surâs răută­
cios :
- Un ultim sfat, nu vă pierdeţi timpul l a
Bogota, cu demersuri inu tile pentru a rein­
tra în posesiunea lacului Hueco. A vân d obi­
ceiul să ocol esc legea, am învăţat s'o cunosc,

75
11i titlu rile noastre de proprietate nu pot fi
a tacate, vă asigur.
Părea că ticălosul, prin obrăznicia atitu:­
dinei şi a cuvin telor lui, urmăre a cu tot
dina dinsul să-l provoace pe tânărul inginer,
să-l facă să-şi iasă din fire. Dar nu izbuti.
Cu faţa încruntată, cu buzele tremurând
imperceptibil de o mânie reţi nută, t ânărul
îi întoarse spatele şi se îndreptă spre rancho .
După ce-l văzu pe E milio disp ărând,
Fernan dez se cufun dă în tr'o cugetare adân­
că. Faţa i se schimonosi într' un fel de s trâm­
bătură, care dovedea proasta lui dispoziţie ;
p ă rea chinuit de ceva. Apoi, cu paşi mici,
se îndreptă spre Flora, care tocm ai strângea
păturile, pregătindu-se să se întoarcă în ran­
cho l a fratele ei.
Tânăra fată continuă să-şi vadă de tre abă,
fără să ia în seamă pe aventurier. Părea
să nici nu vadă p e acest om, care o privea
cu ochi înfriguraţi Nep ăsătoare şi străină,
îşi aranj a costumul, până să-şi dea seama
că fiecare mişcare a ei, scoţân du-i în evi­
denţă graţia virginal ă mărea tot mai mul t
nervozitatea aventurierului.
- Senorita . . . rosti el cu o voce răguşită.
Ea se făcu că n'auzise nimic şi, dând lui
D avid p ă turile strânse, se îndreptă spre ran­
cho cu mersul ei sprinten şi armonios.
D ar n'apucă să facă nici trei metri şi aven­
turierul o apucă brutal de încheetura mâinii .
- Ascul taţi, senorita, ascultaţi-mă o clip ă . .
.

mormăi aventurierul, p e un ton umil.


Pentru p rim a oară de când omul se apro­
piase de ea, ridică tânăra fată ochii, aţintind
asupra l ui o p rivire d e ghiaţă.
76
- Lasă-mă ! porunci ea scurt.
Aventurierul se făcu că n'aude şi deveni
mai insistent.
- Senorita, aţi trezit în mine.„
- Lasă-mă, fiară ! îi tăie din nou cuvin tele
tânăra fată, cu obraj ii împ urpuraţi d e mâ­
nie.
Fern andez, ţinând înainte mân a tin erei
fete , în laba lui puternică, murmură :
- Pri m eşt e să devii soţia mea, Flora .. . .
Fără s ă răsp u ndă tânăra se zbătea să s e
,

elibereze fă ră· zgomo t, dar aventurierul nu-i


dădu drumul şi urmă :
- P r imeşte, şi-ţi asigu r o p arte regală din
tezaur. Fra tele d-tale va fi bogat, d-ta la fel . . .
Curaj oasa copilă, pufni în râs în n asul
aventurierului. Ea exclamă :
- Ticălosule I Judeci pe toată lumea după
chipul şi asemăn area d-tale. Iţi închipui că
abia aştep t să mă vân d p e ntru aur, pentru
acest a u r, care pe d-ta te-ar face să comiţi
orice crimă ! Eşti şi in conştient în j osnici a
d-tal e . D ă-mi drumul !
De d e parte un grup de recogc do res urmă­
,

rea scena şi făcea mare haz pe socoteala


insuccesului în dragoste al şef u lui lor. Pe
de altă parte, Elias Vi quez, ca re hoinărea
p rin preaj mă, l a auzul ul timelor cu vinte
ale tine rei fete, se apropie şi el, în pas dP.
pli mbare cu mâinile în buzunare .
Pe semne că l ui Fernandez nu-i venea l a
socoteală să j oace un rol ridicol, î n faţa
oamenilor lui. Inăl ţă din umeri şi înghiţin­
du-şi necazul liberă pe Flora . A c t> asta în­ ,

to rcându-s e se pomeni faţă în faţă cu Elias

77
Viquez şi, fără doar şi poate, stăpânită încă
de mânia şi de spiritul bă tăios ce i-l d ă duse
harţa p rin care trecuse, ea strigă lui Fer­
nandez, arătându-i-! p e Elias :
- lată unul cu care nu mă îndoesc ai să
te înţelegi ; mai bine decât cu mine. E de o
teapă cu d-ta I
Râsul insultător al tin erei fete, căzu biciu­
itor asup ra celor doi oameni. Tânărul aven­
turier se făcuse alb c a varul. Buzele lui nici
nu se întredeschiseră, ca să răspund ă , şi o
expresie d e o adâncă t risteţe îi umplu ochii .
Rămase cu ochii pierdu ţi după Flora, care
sălbatecă şi uşure ca o căprioară, fugea spre
rancho.
Emilio era atât de ocup at, încât nu obser·
vase nimic din discu ţia dintre sora lui şi
Fernan dez. Era de altfel şi mai bine aşa,
căci p rezenţa şi in tervenţia lui n ' ar fi în­
găduit ca incidentul să fie lichidat în tr'un
mod atât de paşnic, şi la urma urmelor sa­
tisfă cător pentru graţioasa copilă.
Vicente urmă rea mişcările lui Emili o cu
och i de sgârcit, cât timp Emilio pregătea
cele două poveri, p e care aveam să le ducă
el cu D avid.
C a să poată înainta normal cei doi băr­
baţi nu puteau lua decât o povară mică , şi
Emilio fu silit să aleagă cu severitate intre
atâtea obiecte, care fuseseră a duse aci de o
duzină de hamal i profesionali. Trebui chiar
să lase şi o parte din rufe, spre mare sal is­
facţie a lui Vicente, care le şi puse la o
p arte p entru folosinţa lui personal ă .
David alegea şi � proviziile necesare p en­
tru a hrăni în mod cump ătat trei guri.
78
Dupăce cele două poveri, fură alcătuite
şi legate, Indianul o luă p e a lui şi o cântări
cu un surâs. .
- E grea ? în tre bă Emilio.
D avid îşi descoperi dinţii albi şi d ă du ne­
gativ din cap. Apoi adăugă l a legătu'ra lui
atâtea lucruri, că greutatea ei crescu aproa­
p e de dou ă ori. Tânărul inginer găsi această
povară p re a grea, dar Indiana! declară că
umerii lui erau învă ţaţi şi cu mai mult şi
că „şeful'' n'avea ce fi n eliniştit.
In acest moment sosi Flora. Ea p rivi, mul­
ţumită, pachetele pregătite.
- Şederea aci mă scoate din sărite, spuse
ea .. Să plecăm cât mai repede.
.

Emilio o luă în braţe şi o strânse la piept


drăgă stos.
- Biata mea surioară I e xclamă el. Tristă
expediţie în care te-am încurcat. Am pornit
cu gândul să ne îmbogăţim şi ne în toarcem
în lumea civil izată mai săraci ca înainte.
Flora surâse cu mfmdri e .
- N'are a fa c e I Cine nu riscă nimic, n'are
nimic. Trebuia să riscăm. N'am reuşit ? A­
tâta p agubă I O să ne surâdă norocul altă
dată . D ar s ă plecăm din aceste locuri, de
unde n'avem să n e aşte ptăm decât l a ne­
cazuri.
- · Ai dreptate s u rioară, murmură Emi­
lio. Astă seară o să fim dep arte de aci, p e
drumul întoarcerii . , . ş i a l uitării . . .

79
IX.

O PROPUNERE NEAŞTEPTATA .
'
Cei doi tineri şi credinciosul lor D avid,
stă teau la masă, mâncând nişte „tamale"
reci, un fel de roulouri din aluat de po­
rumb umplute cu carne tocată, când Fer­
nandez care se plimba încoace şi încolo în
faţa rancho-ului, se în fips e înaintea lor, cu
un aer agresiv.
Emilio continuă să mănânce, ca şi cum
n'ar fi observat prezenţa aventurierului. D ar
această nepăsare înfurie pe aventurier, care
era, pe câ t se p ărea, pradă unei violente
iritaţii. Privirea lui luneca dela frate la
soră ; rosti cu gura schimonosită de ură :
- Ia să nu mai faceţi p e grozavii. N'aţi
plecat încă şi Fernandez vă mai are în
mână .
Izbucni î n t r'un r â s sgomotos ş i s e depărtă
rânj ind.
Emilio ascul tase această eşire cu o adâncă
uimire.
- Ce muscă l-o fi pişca t pe acest ticălos ?
se în treb ă el.
Flora îşi d ă d u seama că e mai bine să-l
p uie p e fratele ci la curent cu p ropunerile
aven turie rul ui. R o şi n d d e r u şi n e , de p ar'că
ea ar fi fost răspunzătoare de pasiu n ea pe
care o i n spir a se banditului, ea povesti cum
acesta încă din p rimele zile nu-i d ă duse
p ace .
In cele din urmă, azi de dimine aţă,

80
termină ea, silin du-se să surâdă, Fern an dez
m'a cerut în căsătorie, în toată regul a ...
Emilio ascultase această po vestire cu sprin­
cenele încrun tate . Indi gnarea care fierbea
în el îi ascundea p artea comică a afacerii .
El strânse p umnii şi m u rmură :
- Ah ! C e n'aş da, ca să-l pot învăţa
minte pe individul acesta cum merită.
D a r sora sa se lipi d e el rugătoare
- Stai bine, Emilio ! îl rugă e a fierbin te.
Nici vorbă, banditul ăsta ar merita o l ecţie,
dar în situaţia noastră, cel mai înţelept e
să nu-l băgăm în seamă. Soarta noastră este
în mâinile lui, şi liberarea noastră a şi de­
venit nesigură . Să n u distrugem ultimele
câteva şanse, care ne mai rămân.
O să trebu e să n e înfrângem dorinţele,
căci răzbunarea lui poate fi gro aznică „, mai
ales pentru mine„. adăogă tân a r < : fată, cu­
tremurându-se.
Emilio, cu capul pl ec at, se d ă d u b ă tut,
pricepând că sora lui avea dreptate.
- Numai să n e l ase să plecăm, b a n di ţ ii !
murmură el. Acum, când şti u toate astea,
tremur pentru tine, surioa r ă „ ..

In a ceastă cl ipă atenţia lor fu atrasă de


voci ce veneau din gru p ul de recogedores.
O discuţie înfierbântată d e gene rase în tr'o
adevărată ceartă, în care d u şm a n ii princi­
p ali erau Fernandez şi Elias Viquez. Ce se
petrecea, care era subiectul certei ? Cei doi
tineri pricepură îndată. Fernandez tre b u i a
să f i declarat compl icilor lui că avea d e
gând să ţ i e p e tânărul inginer şi p e sora sa
prizonieri . Bandiţii nu p u te a u să n u ştie în

6 81
ce scop luase şeful lor a ceastă hotărîre şi
chestiune a îi interesa prea puţin. D ar deo­
dată se ridicase un p ro test. Nemulţumit 1 ; l
era Elias Viquez. Furios, Ferna ndez îl atacă
cu violen ţ ă , dar tânărul aventurier, cu un
calm şi o logică, care fă cură impresie asu­
pra bandiţilor adun aţi, declară cu glas tare :
- Fernandez a r euşit p rin vicleşugul lui
să aranj eze o combinaţie, care o să dea
poate roade minunate. Tezau rul, al cărui
proprietari am de veni t c a torită lui, e foarte
mare şi, lucrn însemnat şi rar pentru noi,
ne putem îmbogăţi în mod legal . Am avut
fiecare din noi destule încurcături cu dife­
ri te poliţii ca să putem azi p re ţ , d, la j usta
lui valoare, timp ul de linişte " tâ t de tihnită,
de care ne putem bucu ra de aci încolo. Şi
iată că deodată Fern andez vrea să p rimej ­
duiască acenstă liniştită prosperitate a noas­
tră, pentru a satisface nu ştiu ce toană per­
sonală ce i s- o fi abă tut.
C ă e amorezat, îl p riveşte. Dar ca amo­
rurile lui să ne împingă spre p r ă p astie,
asta-i o altă ches tie şi trebue să ne a p ă răm
contra acestei p rimej dii.
Dacă folosim viol enţa contra lui senor
Gonz ales şi a senoritei şi lucrul se a fl ă ,
aceasta poate să atragă asu p ra noa stră o ex­
pediţie de pedeapsă a poli ţiei <lin Columbia.
Şi atunci în loc să ne exploa t ă m teza r l,
o să trebue să o tulim ca n işte şobolani şi
să ne ascund e m în gaură de şarpe, ca să
nu fim spânzuraţi . Frumos rezul l a t n u ?
Asta v ă trebue vou ă ? N u cre d . Dacă însă
lăsaţi cele douii păsă rel e să-şi i- a zborul
spre libertate, n 'avem ce să n e temem. N•au

82
decât să trăncănească şi să facă orice or ,-oi,
n'o să le meargă : noi sunte m şi rămâne m
p ro p ri e tari i lacului Hueco.
Acest discurs smulsese avent u rie rilor ce
ascultau urlete de aprobare.
Emilio nu se putu împie dica d e a obse rva :
- Acest tănăr bandit ne a d u ce un mare
s e r viciu, dacă reuşeşte s ă-şi convi ngă tova­
r ă şii . .
. .

F ern andez, spu m eg â n d d e n â nie şi n e g ă ­


si nd a l t e argumente, d e c â t cele ale p u mni ­

lor l u i , voi să se arunce asupra adve1 sa ru­


l ui lui, dar ceilalţi îl împied ecară.
Nepăsător, Elias Vi quez nu sc h i ţase nici
cea mai slabă mişcare de a p ă rare, d a r s t �
simţea in el o supleţe, cap a b i l ă d e ripostă
ful geră toare.
Cauza fusese câştigată de el . Fe rnandez ,

d e z apro b a t de oamenii lui, arunca amenin ­

ţări tân ărului aven turier, c a r e l p usese în


-

m in o ri t a t e într'un timp atât d e scurt.


Emilio răsu n ,-, uşurat, b r Flora, încă sub
imp resia cer t e i a l că rei preţ fusese e 1 , e x­
,

cl amă :
- Simt o bucurie atât de m are ca şi cum,
în locul comorilor pierd u te, aşi fi găsit alta . . . .
- C � r e ? în trebă su râzând Emilio.
- Libertatea ! excl a m ă v e s e l ă tâ n ă ra fată.
,

Dar tăcură c :1 ci Elias Vi q ue z se î n dre p t ă


spre ei. Când fu a p ro ape de tot, t â n ărul a­
venturi er se încl ină uşor către inginer şi îi
şopti :
- Un sfa t : plecaţi, fără să pi e rd e ţ i u n
minut şi p e dr m nu zăb o viţi .

83
Apoi el se întoarse, fără să arunce o p ri­
vire Florei care murmură visătoare :
- In fond, băiatul ăsta, poate că nu e
chiar atât de rău . . . .
Emilio n u mai auzi această p ărere ş i ridi­
case p c u meri povara ; îl grăbi şi pe D a vi d .
D u p ă zece minu te, micul grup, zorea c 1
p aşi de fugari spre orizon turi mai sigure .
Conştiinţa primej diei, de care scăpaseră,
le dădea aripi şi frica de a nu se ciocni din
nou cu această primej die îi îmboldea.
- O a m enii ăştia se răsgân desc uşor, spuse
tânărul inginer şi n' ave m nici o garanţie că
blestematul de Fernandez, nu-şi va recuceri
infl u en ţa asupra b a n dei. S ă sperăm însă,
că atunci când se va întâmpla asta, noi o
să fim destul de departe.
Flora, c a re retrăi scena certei, declară :
- D a c ·, Fernandez va g ;i si vre -odatâ p ri­
lej ul de a se r zbuna pe banditul ceL tâ­
n i1 r care i-a pus beţe în roate, răzbunarea
lui va fi grozavă„ .. Era ca o fiară turbată,
când voia să se arunce asupra lui.
- N ' avea grij e ! spuse filozofi c Emilio,
in divizii ăştia nu se omoară între ei, chi ar
atât d e des cât făgă du esc. Iar acest Elias
ne-a făcut un serviciu, numai p e n tru că
aşa-i convenea l ui ; cu toa te astea, e şi el o
ca nalie, a cărei disp ariţie ar fi un câştig
pen tru omeni re.
Tânăra fată nu răsp unse deşi înclin 1 , p a­
re-se, spre mai m u l t ă indulgenţă decât fra­
tele ei.
C u toată povara grea, D avi d mergea re­
pede pe potecă şi cei doi �nsoţitori ai lui îl

84
urmau cu greu. Cunoşteau a cum mai bine
regiunea şi aleseseră alt drum decâ t cel p e
care veniseră, un drum p e care e ra u mai
puţin h ,i rţuiţi de obs tacol e. Că tre seară se
opriră să mai r ,i sufle şi Emilio, d u p ă ce în­
trebă pe Flora dacă mai avea p u tere să
umble, fu de p ă rere să-şi continue drumul,
cu toate că se înnoptase. 1 una străl ucea p e
cer, ceeace l e dădea speranţa că v o r avea
destulă lumină ca să n u se rătăcească .
·.
Fireşte, în asemene a condiţii, poticnelile
e rau inevitabile şi Flora îngheţa d e frică,
gândindu-se la şerpii, cari şi ziu a se distin­
geau d estul de greu . . . . D a r cealaltă p rimej die
era şi mai îngrozi to are, şi prefera de o ie
d e ori îmbrăţiş =1 rea mortală : u nui şarpe,
decât cealaltă infamantă a lui Fernandez ...
- Să mergem înainte, sp use ea, cura-.
gio asă ; când n' a u să mai mă ducă picioa­
rel e am să vă spun . . . .
Mergeau în noapte chinui f i d e încordare,
şi osteniţi .
- Biată surioară, m ur mură Emilio, uitân­
d u-se l a Flora, care m e rgea cu pa şi şovă i­
tori în aintea lui. S u n t e m n i ş t e călăi , că te
silim să faci asem e n ea sforţări. Să ne o p rim.
- Nu ! răspunse tâ n ri r a fată . N u vreau.
Mai p u tem umbl a o oră . . . Cu cât o să ne
îndep ărtăm mai mult de l acul Hueco, cu
atât mai bine am să m ă p o t odihni .
Deodată călă torii se o p riră şi rămaseră
locului trăgând cu urech e a .
Troznituri de crengi în a p ropi ere le anun­
ţ a ră prezenţa u n ei fiinţe vii. Emilio duse
mâna maşinal la mânerul revol verului. Dar

85
în a ce aşi cl ipă o mi rare fără margmI se
z ugrăvi p e feţele lor. In fa ţa 101;" se IVI o
sil u e t ă şi în acee aşi cli p ă răsună un salut
p ri e te n os.
Necu noscutul îna i n t ă in lumin a cenuşie a
lunii şi f ug a ri i î l recu noscură cu o mirar e
pc cu re nici n u încercară să o ascundă.
Era Eli a s Viq u e z .
- Cum dracu a i a j u ns aci ? mormăi Emi­
lio, care nu ştia d ac ă t r ebue să considere p e
tânărul aventurier dre p t prie t en s a u drept
duşman .
Noul venit părta sl e i t de p u te ri .
- Complimentele mele, sp use el. Umbl a ţ i ,
n u vă î n c u rca ţi , d u p ă cât văd, şi, ca să vă
a j ung a treb uit să ale rg, nu glumă.
- Care va să zică ţ i n e ai numai decâ t s ă
ne aj ungi ? spu"e tână rul ing i ner, p e u n ton
prea p u ţi n a m a bil.
Eli a s Viquez p r i v i o c l ipă ţ i n t ă feţele ce­
lorl al ţ i , fără să răs p u n d ă C i ti pe ele numai
.

duşm ănie şi de acel' a spuse blând :


- Ş t i u ce c re deţ i d e spre mine şi cât de
puţin m ă stima ţ i . . .
- Nu văd atunci, i-o tăiă scurt Emilio,
d e ce ai venit d u p ă n oi. Af a r ă doar dacă
nu n e întinzi o nou ă cursă.
Tânărul aventurier făcu cu mân a un ges t
de oboseal ă şi spuse :
- Aveţi r ăbd a r e să mă as c u l t aţi câteva
minute. Sunt aci numai şi numai în interesul
vostru. S ă vă spun câ teceva despre mine.
- E numai decât nevo i e ? în trebă batj o ­

coritor Flora, cu o cruzime de care-i p ăru

86
numai d e c â t rău, văz â n d trist e ţ e a cu care
o p rivi tovarăşul l ui Ferna ndez.
- Veţi j u deca dvs., spuse tânărul cu o
voce surdă.
- T e ascul tăm, scandă Emilio.
Aventurierul îşi t recu cu mâna peste frun­
te şi începu :
- Sunt un ul d in cei mai ma ri mişei, din
câţi s e pot întâlni p ri n p ă rţile l\Iaragnonului
şi ale Colum biei d e S u d . Capul meu este
pus la preţ d e toa te poliţiile locale. Prietenii
mei s u n t cei m a periculoşi indivizi din tot
ţinutul. Vedeţi dar, şi Elias Viquez râse falş­
că şti u să mă a p reci e z la j u sta mea va­
loare .
„ D e acei a, câ n d Fcrn a n dez m i - a p ro p u s
să-l aj u t l a d e s ă v â rşi rea lovi t u rii, pe care
o unelte a , am p rimit fără şovăire. Origina­
lita tea a facerii îmi surâdea mai mul t chiar
ca banii.
„ D u p ă ce mi-am îndeplinit însă rcin are a ,
m ' a m întors, şi v'am cunoscut a tunci p e
a m â n doi . Pe d-ta don Emilio, t e mai vf1zu­
sem inainte de a pleca la Bogo t a . Dar eşti
b ă r b a t şi n'am o b i cei ul să cru ţ bă rbaţii . La
întoarcere, î nsf1 , o v f1 z u i 1w s e n u ri ta şi l a
gâ n d ul c ă p e e a a m j efu i t-o, a v u i p e ne­
aşteptate con ş tii n ţ a 61 s u n t u n ticălos. D e
a t unci a m fost pradă rem uşcă rilor şi m'am
căit amarnic că m' a m vt1 rî t în afacerea asta
murdară . . .
- C a m t â rz ii regre t e , e xd a m ă cu răceală
tânăra fată.
- Şi cari nu par să te fi împiedicat azi
dimi n e a ţ ă să l a u z i cu a H l ta elocven ţ ă bin e-

87
facerile acestei ingenioase „operaţiuni fin an­
ciare", adăogă Emilio.
Elias Viquez se făcu că nu bagă de seamă I
tonul batj ocoritor al acestor întreruperi.
Explică_;
- Tot ce-am vorbit azi de dimineaţă, n' am
spus decât ca să vă fie de folos. Cunoşteam
i n t e nţii l e lui Fern adez şi ştiam că era ho­
tărât să vă ţie prizoneri, ca să facă pe se­
n orita să se plece în faţa voinţei lui, şi s'o
sil ească să-i primească propun erile. Ca să-l
împiedec am ales p retextul acesta .
- Iţi sun tem recunoscători, spuse ingine­
rul, dar acum p ie r d em vremea şi dăm lui
Fernandez, care p o a t e între timp şi·a con­
vins o a m e n i i , putinţa să ne prindă.
Elias V i q ue z , scutură din cap. i
- Nici o prim ej di e. Dre p t consolare, ban- !
diţii au încins o p a rtid ă d e poker, care o
să mai dureze. Totuşi, e mai bine să luaţi
toate măsurile de precau ţiune. Eu mă întorc,
şi câ t s u n t eu acolo, Fern andez n 'o să por­
nească în urmărirea voastră .
- D a r . . . Vocea aventurierului şovăi, apoi
urmă, aproape umil :
- D a r, nu ca să vă vorbesc despre mine,
m'am străduit să vă aj ung. Mi-aţi spus se­
norita, că regretele mele s u nt tâ rzii, şi eu
n u c a u t să mă desvinovă ţesc. Aş vre a să
răscu mp ă r pc câ t cu putinţă răul pe ca re
vi l-am făcut. Am venit să vă dau înapo i
ce v'am l u a t .
Emilio şi Flora se uitară nedu meriţi l a
tânărul av e n t u r ie r . Acesta s c o a s e d i n buzu­
nar o hârtie şi le-o în linse.

88
- lată actul de proprietate asupra lacului
Hueco. D e oarece m' am dus la Bogota ca
să-l cumpăr, actele sunt făcute pe numele
meu. Vă redau aceste acte dimpreună cu
un act de vânzare fictivă către voi, care vă
face proprietari ai conc< siunii. Numai aveţi
decât să cereţi la Bogota, să fiţi repuşi în
drepturile voastre. Nimeni n'o să poată con­
testa autenticitatea actelor, şi tezaurul pe
care l-aţi descoperit va rămâne proprietatea
voastră. Acum un sfat, cereţi imediat aj u­
torul tuturor poliţiştilor din regiune pentru
a alunga pe uzurp atori şi instal aţi-vă acolo
cu o gard ă numeroasă şi bine înarmată .
Inginerul, care p arcursese cu p rivirea l a
lumin a u n u i chibrit documentul, pe c a r e i-l
înmânase Elias Viquez, ridică capul şi se
uită tăcut în ochii tânărului aventurier.
Apoi, cu o emoţie vădită, îi întinse mâna
exclamând :
- Iartă-mă. Te-am j udecat rău. Ai o ini­
mă mare, şi sunt sigur că o nenorocită în­
lăn ţuire de împrej urări te-a a b ă tut dela
calea cea dreaptă .
Elias Viquez surâse cu tristeţe :
- Firea omenească e schimbă to are. D e
aceia n u trebue niciodată să condamni fă ră
apel„.
Tânărul i n giner îi puse mâna pe umăr :
- Cum am putea răsplăti serviciul pe
care ni l-ai adus ?
Elias Viquez făcu un pas înapoi şi mur­
mură :
- N'ai ce răsplăti, don Emilio , n'am fă­
cut decât să repar răul ce vi l-am făcut.

89
Totuşi. adăugă el, întorcân du-se către Flora,
aş fi cu p risosinţă răspl ă tit, dacă senorita
ar primi să-mi strângă mâna.
Spontan, Flora întinse mânuţa ei mică tâ­
nărului ave11 turie . Atunci a cesta, repede c a
şi cum ar f i săvârşit un furt, depuse pc
această mânuţă o sărutare şi disp ăru în
noapte.
Micul grup porni din nou la drum. Tâ­
nărul inginer şi sora lui p ăreau însufleţiţi
de forţe noui. I n chip tot atât de neaşteptat
cum îşi pierduseră averea, şi-o regăseau acum
neatinsă.
Instinctiv, l a bucuria regăsirii tezaurului
se ad ăugă bucuria de a se putea răzbuna
pc Fernandez, p rincip alul uneltitor al tră­
dării.
Deodată tânăra fată se a dresă încet lui
Emilio şi, dacă în tunerecul nu ar fi fost atâ t
de mare, pe faţa ei s' ar fi putut citi o oare­
care frică.
- Crezi că Fernandez şi ceilalţi bandiţi
n'au să-i facă nici un rău lui Elias Viquez,
dacă afl ă ? . . ..
- D e, îşi dădu cu p ărerea Emilio, hotă­
rât lucru, dacă se descoperă vreod ată ce a
făcut, n'aş d a multe p a rale p e pielea lui...
- Flora se cutremură şi, cu o voce slabă,
murmură :
- N'am făcut bin e că l-am lăsat să se
întoarcă. Trebuia să-l l u ăm cu noi.
X.

LEGEA C ELOR CERTAŢI C U LEGEA.

Trecuse câtva timp dela plecarea grăbită


a inginerului şi a sorei lui. Locul unde fu­
sese înainte rancho-ul, era acum un adevă­
rat l a găr, căci recogedores, obişnuiţi să tră­
iască sub cerul liber, se plictisiseră rep ede
de acoperişul de fru n ziş.
Setea lor de bogăţie făcuse minuni. Se
scul au în fiecare dimineaţă ca n şte mun ci­
tori model şi se pune a u pe lucru, fără să
crâcnească. Fernandez şi Vicente organiza­
seră munca şi se arătaseră deaj uns de in­
genioşi în folosirea puţinelor lor mij loace
de exploata re. Costumul de scafandru era
unul singur, dar lui Vicente ii veni în minte
să f olosească mai mulţi scu fundători, aşa
încât, îndată ce un om se simţea obosit, el
p reda costumul şi casca unuia dintre tova­
răşii lui odihnit, cu forţe p roaspete.
In fel ul acesta, se suprima pierderea de
timp. Evident că n u toţi aven turierii puteau
fi folosiţi ca scafandri, dar Vicente şi Fer­
nandez le găsiră înd ată şi celorlalţi o ocu­
paţie. Foi mară echipe, din tre cei cari ştiau
să înoate, şi aceşti a se scufundau ca pescu­
itorii de p e rle p â n ă l a fundul lacului, în
locurile mai puţin adânci şi unde se consta­
tase că erau m ulţi fl uturaşi de aur.
Inotătorii umpleau cu rep eziciune câ te un
s a c cu n isip sau cu mâl şi se întorceau l a
suprafaţă, î n timp c e u nul din tovarăşii lor

91
transporta sacul, şi altul spăla nisipul şi
punea aurul deop arte.
O activitate înfrigurată domne a pe acest
nefericit lac Hueco, ale cărui ape sfinte
fuseseră respectate timp de secole. S trigăte
înj ură turi, râsete răsunau de dimineaţă
până seara, făcând uneori văile să vuiasc ă .
Prada e r a depozitată în rancho. Recolta
de fluturaşi de aur, strânsă în tr'un sac, se
adăuga în fiece seară la cea din zilele pre­
cedente şi începea s ă capete un volum res­
pectabil . Pe de altă p arte, obiectele găsite
se îngrămă deau în vrafuri, numărate însă
d e Fern andez, care le ţinta cu grij e soco­
teala.
Nepăsători faţă de frumuseţea şi fineţea
lucrărilor de artă antică, pe care l e extră­
geau, aventurierii se mărgineau să p reţu­
iască a ceste min un ă ţii, d u p ă greutatea de
aur p e care o arăta cântarul. Bare de aur
nelucra te i-ar f 1 entuziasmat mai degrabă,
decât a ceste urme ale unei falnice civiliza­
ţii disp ărute .
Zilele tre ceau . . ,.
In fiece sE>ară, strânşi p âlcuri, pâlcuri, în
j urul unui foc mare, recogedores se distrau
făurind planuri pen tru un viitor de aur.
Acum că se ştiau - sau cred eau că se ştiu -
proprietarii unor asemenea bogă ţii, ei sim·
ţcau în col ţind în ei un suflet aproa pe bur­
ghez. Deveneau mai aşezaţi, înj ura u mai
p u ţin, j ucau mai puţin şi se băteau mai
puţin. Părea că fac ucen ici a unei vieţi noui.
Fără să obose ască, înainte de a adormi de­
p ănau iar şi iar dela capă t aceleaşi proecte
şi acel eaşi planuri.

92
Cât despre Fernandez, acesta era în tr'o
stare de spirit foarte p roastă, pe care o pu­
nea pe socoteala grij ilor ce i le dădea or­
ga nizarea exploatării. Dar Vicente, veşnic
nedesp ărţit de el, ştia bine că sinistrul aven­
turier n u mai putea uita graţia feciorelnică
a aceleea ,care ar fi trebuit să devină prada
lui şi care-i scă pase din mână, datorită a­
mestecu lui tânărul u i Elias Viquez. Asta avea
pe inimă şeful bandei şi din acea zi, el
purta o ură feroce tânărului aventurier.
- Puţină răbdare, îi spuse el în taină lui
Vice nte. O să va z ă el cu vârf şi îndesat că
vai şi amar e de cel c e se pune în calea lui
Fernandez.
Bandi tul adăugă, rânj ind :
- Să uit bin ele, care mi s'a făcut, mi s'a
mai întâmplat, dar răul, niciodată.
Vicente zâmbi veninos şi murmură :
- C â t despre mine, nu m'aş mira deloc,
să aflu că p uştiu l a făcut isprava pentru
că-i amorezat de senorita . . ..
Fern andez strânse pumnii s5.i enormi şi
aruncă o privire ucigătoare spre locul unde
Elias Viquez, înfăşurat î n tr'o pătu ră, îşi
fuma alene ţiga ra, cu ochii la stele.
- O s'o plă tească, mârâi aventurierul, o
s'o plătească scump .
D a r Fernandez nu se putea răzbuna atât
de re pede cum ar fi vru t. Să provoace o
ceartă sub un pretext oarecare ? Asta nu era
gre u, dar toată l umea i-ar fi ghicit inten­
ţiile şi o p arte s' ar fi ridicat împotriva l ui.
Trebuia deci răbdare, multă răb dare ....
In fiece seară, Fernandez, făcea bilan ţul

93
întâmplărilor din cursul zilei, în speranţă
că dintr'una din ele se va naşte o idee, pe
care ar p u tea-o folosi pentru a-şi satisface
ura. D a r în zadar. Elias Viquez, lucra ca
şi ceilalţi, mai mult ca al ţii, era bine dis­
pus şi evita orice discuţie.
- Răbdare, răbdare, mormăia aventurie­
rul când V icente îl privea zeflemisitor.
Intre tim p, altfel de ocu p ă ri puseră stă­
p ânire p e creerul lui Elias Viquez. El ghicea
c ă Fe n andez îi p urta sâmbe tele şi urmărea
mersul l ucrărilor.
· Su b nep ăsarea lui prefăcută, se ascundea
o reală nelinişte. Işi cunoştea punctul slab
şi aştepta, ştiind bine c ă u n atac în ace astă
direcţie, ave a să-l pue într'o situa ţie îngro­
zitoa re.
In tot timpul zilei, tânărul era cel mai
vesel dintre tova răşii săi, pentru a-şi păstra
popularitatea şi influenţa asupra lor. D a r,
către seară, înainte de a se lăsa furat de
un somn zbuciumat, stătea pe gând uri, fu­
mând o ţigară .
Gândul l ui zbura la Emilic> şi la Flora,
mai ales la Flora. Le urmărea cu gândul
drumul şi min tea lui făcea necontenit un
com plicat calcu l al p robabilită tilor, ca să ghi­
cească u n de p u te a u fi El răs u fl ă u şurat,
când în tr'o zi putu deduce, că ţinând sea­
ma chiar şi de cea mai mare întârziere po­
sibil ă , cei doi tine ri şi In dianul, treb uiau să
fi aj uns la Bogota.
„ Acum ei trebue că se pregă tesc de în toar­
cere", se gân di el într'un amurg. „Acum tre­
bue să fie p e drum" se gândi el a doua zi.

94
Şi, pe măsură ce tim pul trecea, nervozita tea
lui creştea. Tân ărul aven turier nu era un
laş dar tot uşi îi îngheţa sângele în vine,
când se gân dea l a grozava întrebare, la care
odată tot avea să trebuiască să răspun dă.
Ş i momen tul acesta veni .
Era într' un amurg, l a fel cu celel alte.
Eli a s Viquez îşi făcea socoteala zilnică şi
d eduse se c ă a j u torul era a proape, când Vi­
cen t e - căci Vi cente fu acela care mirosi
sl ăbiciunea tânărului - se ap ropie de Elias
care fuma liniştit şi-i spuse :
- Pentru ca să regulăm situaţia noastră
a tuturora, ar trebui ca tu să ne faci un
a ct de vânzare colectivă, un fel de soci date,
pen tru p roprietatea şi exploatarea bogă ţiilor
din lac.
Dacă această p ropu n ere i s'ar fi fă cut la
lumina zilei , s' ar fi putut vedea paloarea
care se răsp ândi pe chipul lui. Răspunse
totuş, cu cel mai m are calm.
- A i drep tate. Mă gândeam tocmai la
asta. Aşa vom face.
Vicente sa tisfă cut, plecă, mărginin du-se
deocamdată l a a tâ t . Elias Viquez p utea
spera că se al a r m a se <legc aba şi răsufl ă .
D a r a d o u a zi, l a a ceaşi oră , Vicente s e
întoarse înso ţ i t de Fernandez şi de v re o -

li o a meni,
- Am vorb i t cu băeţii, z is e Vicente şi ei
sunt de p ă r e r e s ă facem toate a c tele astea
n u maidecât, ca să terminăm cu asta.
Elias Viquez se aş ez ă j os. El glumi, în­
ti nzându-se.
- S'ar zice că n ' aveţi încredere în mine ...
Unul din tre oame ni p rotestă :
- Nu, dar de vreme ce l ucrul tot trebue
făcut, n u vă<l de ce nu l-am face chiar
acum.
Fernandez găsi o scând urică ca să-i ser­
vească drept masă de scris. I narmându-se
cu un creion el ceru :
- D ă-mi actul, am să redac tez cele tre­
buincioase în câteva cuvinte.
Toti oamenii îşi afin tiră privirile asupra
tânărului. El se scotoci în buzunare. Apoi
încă odată . . .
- C e să fie asta ! f ă c u e l , cu o mirare
p erfect simulată. Unde dracu I-oi fi pus ?
Continuă să caute. D a r Fern a n dez, încrun­
tându-se, îşi pierdu răbdarea :
- Haide I O hâ rtie atât de importantă nu
se rătăceşte aşa. cu una cu dou ă, doar dacă
nu vrei să o rătăceş ti. D ă-mi actul, fără
multe fasoane . . .
Elias V:iquez îşi întoarse p e dos buzun a-
rele şi faţa lui exprimă o a dâncă dezamăgire.
- C u neputinţă ! Trebue c ă l-am pierdu t !
Fern andez sări în picioare.
- Iţi baţi j oc <le noi ? urlă el. Joci teatru l
Ce-ai făcut cu actul ?
- N'are aface răsp unse Viquez cu o voce
încă sigură, vânzarea fusese înre gistrată la
Bogota şi pierderea asta n u p rezintă atâta
însemn ătate. Aj unge să cerem un duplicat,
prima dată când ne vom duce la oraş. A­
tâta to t.
- Minciună ! urlă aventurierul, a cărui
ură p utu în sfâ rşit să izbucnească. Vă spun
că ne-a trădat !

96
- Cum aşa ? întreb ară ceilalţi recogedo ­
resi şi cercul se strânse.
- Cum ? repetă Fern andez. Să v ă spun
eu, cum . . . In timp ce eu, care am făcut
pentru voi totul, v ă ceream o favoare, voi
v'aţi f ă c u t complicii intrigilor lui Viquez .
Nu vă ceruse el să lăsaţi p e in gin erul şi p e
soră-sa să plece ? V o i v'aţi lăsat duşi de nas.
Iar el între timp d[tduse contractul celor
doi a geamii. Plata lui a fost un con tract,
c are-l făcea cop ropietar al l a cului. Astfel, în
loc să aib ă o p arte egal ă cu ale noastre, el
îşi asigurase partea leului. Iar voi n'aţi
observa t nimic. Actul - inginerul îl are în
buzunar !
Din grupul de recogedore s porniră urlete.
Pumnii s e ridicară ameninţă tori spre tânăr,
ca re se mărgini să răspundă cu o voce in­
expresivă :
- N u-i a devărat !
Acuzaţia lui Fern andez era î n t r' a <levăr,
cel puţin în p arte falşă, căci el n u putea
pricepe dezinteresarea t â n ă rului. Fon dul a ­
cuz aţiei î n s ă era e x a c t ş i E l ia s Viquez, a­
proape că n u m a i avea curaj u l s ă-l contra­
zică. Observând această şo v rd a l ă , oa menii
pricepură c ă şeful lor avea d r e p t a te . Urlete
amenin ţătoare eşiră din toa te gâ tlej urile.
Li se răpea aurul lor ! C u p ri n şi de o mânie
turb a tă s e n ă pustiră asu pra lui Viqu ez ...
D ar l a acuz a t se trezi instin ctul de conser­
vare. Pricep u că n'avea să se aştepte l a nici
o mil ă dela aceşti ap ucaţi, loviţi î n l ă comia
lor. Ii cunoştea prea bine, ca să aibă cea
mai mică îndoială p e această chestie. Aceste

7 97
guri u rlânde cereau moartea lui. Atun ci cu
un gest fulgeră tor, ca atunci câ n d se lua l a
h a rţă cu fo rţele pol i ţi e n eşti ce-l înco l ţ e a u ,
tâ n ă ru l avl' n t u ri e r î ş i scoase revol vere l e ş i
s ă ri în foc, singu rul loc n e ased i a t de re co­
gedorez. S t rivi n d că rbunii cu tal p a ciz mei,
aj unse cu hai n e l e p â rl i te intr' un s p a ţ i u li ber.
C e rcul a m e n i n ţ i1 tor se s t r â ngea to t mai m u l t, 1;
El ias se a runcă î n a i n te . C i n eva î i p use pie- .,
dică şi e l căzu, scă p â n d u-şi arm e l e , d a r !i
ime d i a t sări în p i cioare şi cu o izbitură de ·

ca p î n piept, o ă d u l a o pa rte p e unul din


cei c a ri îi a ţin e a u calea. Ca o fiară urmă­
ri t ă , e l se n ă p usti în desiş. I n urma lui ră-
sunară împuşcă turi . .
Ileţi de fu rie, recoge dores se n ă p ustiră în ·

urm ă ri re a l ui, trăgâ n d l a în tâ m p l a re în


dire c ţ i a u n de d i s p ă ruse Viquez. Fern a n dez
îi a ţ â ţ ă, strigâ n d :
- C u ra j , băeţi ! Viu sau mort, dar din j
mâinile n o a stre să nu s c a p e . Nici o ertare, I
tră d ă torul ui I Omorâ ţi-l ca p e un câi ne, dacă
se împotri veşte .
D a r aventurierul n u a ve a nevo i e să- si
aţâţe tova răşii săi, dornici de răzbun ar e .
Nu mai era dec â t o haită de fi a re ce-a
porni t în u rma unei p răzi. Numai sângele
îi mai putea să tura. I n j ură t u ri şi strigă te
izbucneau din guril e lor g â fâito a re. Revol­
verele trozneau şi glo a n ţele l o r bici u i a u de­
sişul de ferigi, t u f i ş urile de surtuas şi îm­
pleti t u r l l e de liane.
A d u n â ndu-şi toată e n ergi a, energia dispe­
ră rii, E l ias Viquez se a d â nci în p ă d urea
deasă şi gonin d..i drep t înainte, cu moartea

98
pe urme. O d urere a scu ţ i tă îl fă cu să se
strâmbe. Işi s i m ţi o m â n ă sl ă b ind şi înce­
tâ n d a se s u p u n e m i şcă rilor. De d u rere, îşi
încetini o cl i p ă p a ş i i ş i a u zi la câ ţiva m e t ri
,

în urma I u i gloa ta s â n ge r o a s ă El se c l ă ti n ă
.

şi se crezu p i e rdut.
D a r o ricâ t d e n u m e r o ş i erau urmări torii,
El ias Vi quez a ve a doi a li a ţ i n ep r e ţ u i ţ i : Noap­
tea şi Pă durea.
Văzându-se a p roape d e a fi î n h ă ţat, tâ­
nărul s e a r u n c ă l a păm â n t p i t u l i n d u se în­
, -

tre d o u ă ră d ă cini ale u n ui ced ru g i ga n t ic


încon j u rat d e u n talmeş-balmeş vi u de µ l a n te .
A ş t e p t ă acolo cft teva cl i p e , cu gâ llej ul us­
,ca t... Câ teva cl i p e n umai... A po i a uzi troz­
ni l u ri şi d e s l u şi chiar ală turi de el umbrel e
·ce treceau . . .
D ar s i tu a ţi a lui nu e r a de loc străl ucită .
Incă de câ te va o ri să-şi mai d e s c a rce ar­
mele, şi apoi re coge dores se vor în toarce şi
fără î n do i a l ă că de d a t a asta f u g a r u l nu va
mai sc ă p a . Apoi, v a veni z i u a , n o a p t e a a­
li a t a lui îl va p ă r ă s i iar cealaltă al i a t ă ,
,

P ă d u r e a , n u l va mai p u t e a s a l v a , C e e d e
-

făcut ? Se sil i s ă se o ri e n teze şi-şi d ă d u


sea ma că f u gise d c a l u n g u l l a c u l u i . A p a t re­
b u i a să fie la cel m u l t 20 m e t ri. Ii veni o
i d e e . J no t ă tor min u n a t, a r p u te a fără g r e u­
tate să trav erseze micul l a c, iar pe cel ă l al t
m al, ar găsi po a t e, u n re f u g i u m a i s i g u r .

Işi b a n daj ă în prip ă r a n a şi se ri d i că p e


j u rn ă t a t e Tre bue că p i e r d u s e mult s â n g e,
.

căci s e sim ţ e a sl ab, dar hotă rârea f uses e


�uată : Viquez se furişă s p r e lac.
Agăţându-se de liane, tânărul hărţuit s e

99
cufun dă în apele întunecoase. El înaintă l a
întâmplare, dre p t înainte. Puterile î l p ără­
seau încetul cu încetul şi mişcările îi deve­
neau din ce în ce mai neregul ate şi prea
grăbite. Răsufla din greu şi simţea în gură
gustul dulceag al apei. Deodată d esluşi un
zid negru. Aj unsese l a ţin tă, dar îi trebu i a
un loc u n d e să acosteze. Aproape s l e i t d e
p uteri, ocoli m alul abrupt. Numai înota, bă­
t e a numai a p a . Deodată o pată d e umbră
mai puţin deasă i se ivi în f a ţ a ochilor. Zi­
dul se întrerup e a . Se căţără, cl ă tinându-se
ca beat.
Când îşi reve ni în fire, era scăl d a t în ra-­
zele străluci toare si calde ale soarelui. Ri­
dicând capul, el i Ş i dădu seama, c ă trebuia
să fie ami a z ă . Incercă să se mişte, dar n u
reuşi, d e c â t c u p reţul unor sforţări dure­
roase. Rana îl fă c e a s ă sufere îngrozitor.
Pierduse de . bună seamă, în fuga lui,
mult sânge. 11 chinuia setea insuportabil ă ;
se târâ an evoe până l a u n izvor, al cărui
susur îl a uzise p ri n p rea j mă . Sleit de sfor­
ţările supra-omen eşti făcute, Elias Viquez,
c ă zu cu faţa în a p a curată şi bău cu l ă co­
mie câ teva înghiţituri.
Ca u n film rapid, se desfăşurară în fa ţ a
ochilor rănitului toate evenimentele ultime­
lor săptămâni. Intâlnirea lui cu Fern a n d ez,
şi b a n d a lui, misiunea, p refacerea morală
pricinuită în d de p rivire a Florei, tră darea
lui . . . C ă ci foştii l ui tova r ă şi aveau dre p tate :
' oricâ t d e moral ă ar fi a ceastă
îi tră d a s e si,
tră dare, e a îl făce a s ă su fere în sinea lui
şi să socoate că-şi cam meritase soarta, şi
isp ă ş e a vin a .

1 00
D e ce nu se înecase în apele l acului
Hueco ? Totul s' a r fi sfârşit şi n'ar fi avut
acum de îndurat această a gonie înce ată, sau
moartea de foame, fără arme, fără aj u tor !
Febra îl făcea s ă delir eze ; încercă s ă
se scoale şi să se întoarcă l a l ac, ca să se
înece în el p entru totdeauna. D eodată bra­
ţul său sănă tos b ă tu aerul şi e l căzu j os
leşinat.

XI.

INVIEREA
Soarele de dimineaţă strălucea deasupra
iacului Hueco.
Clipind din ochi, Elias Viquez, recăp ătă
conştiinţa vagă a l umei exterioare. C ap ul îi
era aplecat p c o p a rte şi p rivire a încă pier­
dută î n ce aţă. Apoi pleoapele i se închiser ă
din nou, p ărea că rănitul încerca să-şi a­
ducă aminte, să-şi adune gânduril e risipite .
In sfârşit ochii s e redeschiseră, mai lucizi ,
şi d esluşiră rancho-ul, o saltea.,.
O expresie de spaimă trecu pe faţa lui
!J alidă şi suptă dar, tânărul simţi că cineva
î1 i:iângâia mâna şi o voce dulce şi lină a­
j unse la el.
C a a1 ăsat de o greutate enormă, tânărul
mişcă uş�•r capul şi privirile-i întâlniră o
fa ţă îngrij )rată, aplecată deasupra lui.
101
- Flora ? ş o p ti el, recun oscând p e tânăra1
fată.
U n s u râs lumin ă trăsă turile de l i c at e ale
acestei a şi mâna ei uşoară, s e l ăsă p e frun­
tea rănitul ui, în timp ce e a şop tea :
- O dihneşte-te, Elias, te rog . . .
Obraj ii supţi ai a ven turierului se colorară
uşor, şi închise sleit ochii, din care se p re­
linseră două l a crimi m a ri .
Lacrimi de bucurie ...
* *
...

Eli as Viquez renăşte a încet. Câteva ore


după ce se trezise pen tru p rima d a t ă , el îşi
r e căp ă t ă complect cunoş tin ţa şi-şi dădu sea­
m a că s e află p e veranda rancho- ului din
care fugise ·în noaptea cea d e groază. Peste
to t umbl au o ameni, pe c ari n u-i cunoş tea. Sin­
gurele figuri cunoscute, erau acelea a lui
Flora, a lui Emilio şi a l ui D avid. C e or fi
devenit oare ave nturierii.. .. şi ferocele Fer­
nandez ? C e se în tâmplase ?
Flora, care-l îngrij e a şi care-l veghea cu o­
grij e gingaşă, î i povesti :
- A bi a am aj uns l a Bogota şi n e-am gră­
bit să-ţi urmăm sfaturile şi să facem demer­
surile ncesare p en tru a ne legal i z a ti tl urile
de p roprietate. Imedi a t d u p ă ac>c asta, am
cerut concursul poli ţiei, pen tru : c urăţi l a­
cul Hueco de co tropitorii săi i tedoriţi. In

102
acel aş timp, angaj asem o echi p ă de lucră­
tori şi o echip ă de băeţi vânj oşi, cari nu se
dădeau îndărăt dela o exp e d i ţie oricâ t de
p ericuloa s ă, dacă erau bin e p l ă ti ţi . I n ţ e l e g i
însă, că d e această dată am făcut o triere
şi am a n gaj at numai oameni s iguri şi al că­
ror trecut de cinste, era o gara n ţie pentru
viitor.
„Ne-am grăbit pregătiril e şi am pornit l a
drum.
„ I n toarcerea s'a făcut fără neplăceri. D or­
nici să aj u n gem cât mai rep e d e şi cam n e ­

linişti ţi pentru soarta d-tale, am p arcurs re­


p e d e etape grele . Nu n e putem ierta că te-am
lăsat să te î n torci p e malul lacului, dup ă
ul tim a noastră î n tâl n ire .

, . I n sfârşit, a j unserăm în apropierea l a­


cului H u c c o . A c i , situ a ţia se c o m p l i c ă Cum
.

oare a u să r e a cţ i o n e z e rccogcdores, c â n d
a ve au s ă n e v a d ă sosin d p e n tru a-i isgon i ?
Era mai p r u d e n t s ă con t f1 m p c o r e a c ţ i un e
b rutală şi să l uăm p re c a u ţ i u n ile n e c e s are .
Am deci s să în a in tăm fări'1 z gomo t , p â n ă l a
ra n ch o în timp ce e i lucrau p e l a c . Fără
,

să bănuiască l ovitura ce l i se p regătea, o a­


menii l ui Fern an (! e z , îşi vedeau de treabă
ca d e obiceiu, şi d e şi cei mai mul ţi aveau
revolvere, muniţiunile riimăseseră în rancho
şi l e-am confiscat fără nici o pie decă. Aşa
că împotrivirea aven tu ;·ierilor, nu putea să
fie decât de scurtă durată.
103
„E greu să-ţi descriu înmărmurire a aven­
turieri lor, când se pomeniră faţă în faţă cu
o trupă de oameni, care ii ameninţau cu
carabinele. C â teva clipe, rămăseseră ca nişte
stane de piatră. Fernandez la fel cu ceilal ţi.
Apoi se porni o debandadă generală. Nici
unul dintre recogedores, n'avea poftă să
cadă în mâinile poliţiei şi cred că nici p o­
liţia n u era entuziasmată, gândin du-se că
ar trebui să ducă grij a p rizonierilor p ână
la Bogota.
„Aşa dar, bandiţii, fără să mai ste a p e
gând uri, căutară să disp ară î n inima pă­
durii, iar poliţiştii se mărginiră să l e dove­
dească p rin câteva salve, starea p erfectă a
armelor lor. Numai doi-trei dintre bandiţii
mai curagioşi, încercară cu revolverul în
mână să aj ungă la rancho, c a să se b a ri­
cadeze acolo, şi să-şi aprovizioneze armele.
lmpuşcară trei poliţişti, dar fură şi ei ciu­
ruiţi de gloanţe, înainte d e a reuşi să facă
câ ţiva zeci de metri.
„ln tot timpul încăerării, Emilio şi cu
mine, te cău tam p e d-ta, dar în zadar. S ă
f i disp ăru t l a prima alarmă ? Mister.
Intraseşi p ar'că in p ământ. Pierdusem spe­
ranţa, să mai aflăm unde ai disp ărut, dar
a tunci se î ntâmplă ceva o arecum comic. In
momentul în care, se p rodusese atacul nos­
tru, un om în costum de scafandru, se afla
sub apă. S ub ameninţarea carabinelor, cei
10i
ce-l aj utau o rupseră l a fugă, fără să se
mai sinchisească de el. Scufund ătorul isbuti
între timp să i asă l a sufrafa ţă, şi când îşi
scoase casca, rămase înmărmurit, văzându-se
înconj urat de p oliţişti, care râdeau cu ho­
hote de mirarea lui.
„ Acesta e singurul nostru p rizonier şi l-am
interogat imediat despre d-ta . El ne-a p o­
vestit cum au descoperi t Fern an dez şi Vi­
cente festa p e care le-ai j ucat-o şi lupta în­
grozitoare, care a urmat. Omul nu se în doia
că ţi-ai găsit moartea în timpul urmări rii
şi că leşul d-tale, ciuruit de gloanţe, p utre­
zeşte undeva în p ă d ure.
„Nu voiam să cred una ca ashi, şi ceva îmi
spunea că n u eşti mort. Am cerce tat atunci
cu deamănu ntul împ rej urimile lacului, p ână
ţi-am descoperit corpul, aproape fără viaţă,
lângă un mic izvor : . . .
Apoi vorbi Emilio :
- Ai scăp a t ca prin minune. Nu că rana
d-tale ar , fi atât d e grozavă : dacă ai fi fost
îngrij i t l a timp, n u s'ar fi în tâmplat nimic.
D ar ţi-ai pierdut aproape tot sângele şi ţi-ai
sleit p uterile în sforţări groz ave, probabil
ca să scapi d e urmăritori. Când te-am re­
găsit, credeam c ă e p re a târziu . Din fericire,
ai o sănătate d e fier şi a fost deaj uns ca
noi să înlă turăm febra ca să alungăm de­
finitiv p ericolul. Acum ai să intri în con-

105
valescenţă, şi p este puţină vreme n'ai să
mai ai nimic.
Elias Viquez strânse mâna inginerului şi
a sorei lui. Se sim ţi cup rins de o linişte
nesfârşită. Felul p rie tenesc î n ca re se purta
Emilio, surâsul tinerei f ele, d uioşi a şă g:al­
nică a o chilor ei ne gri care îl priveau, toate
a ceste îi p ăreau u n vis încâ n t ă tor, pe care
se temea s ă nu-l v a d ă ri sipindu-se . . . .
E l închise ochii, apoi îi deschise . Emilio
se depă rtase p entru a da ordine unei e chip e .
D ar Flora rămase lângă e l , a tentă ş i gin­
gaşe, şi Elias Viquez, pric epu că acest vis
era re alita t e şi că aven t u rierul din el era
mort. In locul lui l u a se fiin ţă u n om nou,
căruia îi erau permise toate speranţele fe­
ricirii.
Soarel e, strecurându-se p rin frunzişul ve­
ran dei, cufundă pe rănit într'o toropeală
d esfă tă to are.

E P I L O G

Câ teva luni mai târziu, o activitate neo­


bişnuită domnea pe l acul Hueco. A cest lac
liniştit, n u mai era de recunoscut. Acum, în
vâlcea se înfiripă u n adevărat sat, în care
se adă postea un p erson al destul d e numeros.
In mij locul rancho-urilor cochete, se ri dica
o căsuţă de lemn, ceva mai înaltă decât
106
celelalte, ş1 m ca r e locui au in gin eru l ş i sora
lui. In imediată vecină tate, se ri dica un
rancho d e stul de mare, locuit de Elias Vi­
quez, şi care servea în acel aş timp drept
depozit p entru bogă ţiile scoase din l a c.
Apele s finte nu f u seseră sgârci te. Bogă ţii
peste bogăţii, se Scoteau din l a c zilnic şi nu­
mai dărnicia lui Emilio putea să alunge
invi dia din inimil e celorlal ţi, prin mâinile
căru i a trece au toate splen doril e a cestea,
Garda înarmată a sătucului, avusese mult
de furcă să respingă atacurile cetelor de
aventurieri, atraşi d e acest a ur, ca fl u tu rii
de l umin ă . Pe ce drii gigantici f u sese r ă in­
stal a te posturi de observaţie, din care sen­
tinel ele puteau examina p ă d urea înconj ură­
to a r e şi să dea alarmă în caz d e n evoie.
D ar, p re c u m am spus, o activi tate ne­
obişnu ită dom n e a pe l a c.
Se pregăteau evenime n te i m p o r ta n t e ffmi că
.

p arte din gardă se p reg ă t e a să plece l a Bo".:


gata, însoţi n d u - i p e Fl ora, Emi l i o şi Elias.
Această e x p e d i ţie avea dou ă scop u ri : unul,
material şi anume : s ă ia în p rimire uneltele
mec anice, comandate înainte şi cari în tre
timp sosiseră, şi altul mai pu ţin material,
dar mult mai urgent, cel puţin după p ăre­
r e a celor interesaţi - şi a nume - căsă toria
lui Elias cu Flora.
Cei doi tineri nu mai puteau ascunde

107
puternica simp atie care îi lega u nul de ce­
lălalt şi iubire a lor înflori pe malul lacului
Hueco .
Emilio ghicise rep ede sentimentele care
cuprinseseră inima Florei. El aprecia prea
mult calităţile lui Viquez, p entru a se îm­
potrivi câtuşi de pu tin proectelor celor doi
îndrăgostiţi. Avea nevoie de u n asociat, l a
conducerea întreprinderii, c are era abia l a
încep uturile ei. Ş i împ rej u rările îi oferea u
nu numai un asociat ci şi u n cumnat.
Totul se aranj ă astfel de minune şi ple­
carea micei caravane fu însoţită de bucuri a
sinceră ş i zgomotoasă a satului nou-născut,
pe care, datorită dărniciei l acului Hueco,
îl aştepta o soartă strălucită .

- Sfârşit -

108
I/A� •
� "t'E NTIJ tRA
ROMANE DF. AC\lUNll " MSIUNI

La 15 August cereţi :
romanul de aventuri detective în lumea
cow-boy-ilor di n Westul sălb atec

S PÂNZURATUL dela RAN C H - u l 2 7


g;ţ�] ni ! l d e MAURIC E d e MOU LINS
U n roman plin de neprevăzut şi d e sănă ­
tos umor american, din care reproducem
următorul semnific ativ fr agment :

Ocup anţii cabanei tră geau cu urechea


n emişcaţi... Ploaia se mai domolise, ful ge r ul
şi tunetu l deasemen i . . . D e p e acoperi ş ul de
crengi picurau stropi mărunţi.
- S traniu l u cru - întrerupse deodată Ken ­
t u cky tăcerea, p are-mi-se că prin d ecoul u­
nui t ra p .
- Aşa-i. S ' a p ro p ie ci n e v a .
Toţi îşi a ţi n t i r ă p r i v i ril e l a intrarea coli b e i .
Insfârşit o voce s p i n t c c l't s fft şi c t o r văz duhul .
Deo d ată I n d i a n u l sări <l c l a locul l u i , îm-
brâ n ci î nlă t u r i pc c e i doi cowpun ch ers
care-i s t ă te a u în calc şi fărl't s ă răsp u n d ă
l a în treb ă ril e ca m a ra z i l o r l u i , se năpusti a ­
fară în furtun ă şi <l i s p ă r u în b ezn ă .
Trecură câ teva minute într'o aşteptare
încordată. apoi B u d exclamă :
- Se î n t o a rce Big Eye !
Cowp u n ch ers-i i pu tură distinge în curând
silueta I n d i anu l u i care v e n ea alerg ân d , cu
o p ovară în braţe.
- By· Io ve ! O femeie ! - izbu cniră tus­
p a tru d e o d a t ă .
1 09
In dianul intră în c a b ană p urtâ n d ca un
ful g miste rioasa-i povară şi o d e p use cu o
n e s f â r şită băgare de s e a m ă l â n g ă foc. A p oi
surd l a zecil e de întrebă ri ale veci n i lor lui
înce p u să fri c ţio n e z e viguros mâinile în­
gheţa te ale neferici tei.
- O femeie - excl amă B u d care n u-şi pu­
tea c re<le ochilor.
- O I n d i a n ă - a dăogă Z e k e . - O cu­
noşti, Big Eye ? E din t r i b u l tă u .
Pielea roşi e n u ră s p u n se, b a chiar împie­
dică cu b rusche ţe aj utorul spontan al lui
Kentucky.
In d i a n a p ăr e a să aibă ş a is p re z ec e a n i cel
mult. E a ţa ei, cu ovalul foarte p ur şi c u
ochii î n c h i ş i era încă a co p e rită de sudo are ;
şi p e umeri s ·. ' res fi ra în cascadă p ărul ei
lung de culoare a abanos ului.
Cowpunch ers-ii erau foarte i n trigaţi d e
prezen ta acestei f e t e atât de tine re. Ştiau
că Rez erva t ribului „Picio arelor Negre" se
g ă s e a l a peste c i n cizeci de mile de acolo,
în p reaj ma fron tie rei can a d i e ne. P e n truca
această I n d i ană să se fi hot ă r î t s ă vie toc­
mai î n mele agurile acestea înfruntând fur­
tuna, trebuia :.ă fi fost împinsă de un mo tiv
din cele mai grave.
Pie ptul tinerei se ridică u şor de câ teva
ori ; a po i se a u zi un susp i n a d â n c.
- Rachi u l - ceru înda tă I n d i a n ul .
Negr u l s e g r ă b i n u m a i d ecâ t s ă - i întindă
u n bidon pe ca re Big Eye îl apropie de
gura p ro tej atei lui.
Kentucky î n genuch e şi ri dică p u t in c a p ul
lndia nei. In timpul acesta Big Eye d e scleştă
cu cuţitul lui d e vână toare, f ă l c i l e fetei.
După multă trudă, răuşiră, căci tânăra în-
110
ghi ţi câ feva pică turi din licoarea învioră­
toare. Fa ţa necunoscutei se crisp ă î n t r o '

strâmbă t u ră de suferi nţă. - Pleoa p e l e ei se


î n t re <l es c h i s e r ă şi p rivirile ei a dâ n ci se în­
dre p ta ră s p re I n d i a n şi tovarăşul l ui.
Toţi ră s u fl a ră uşu r a ţi ,

- Sărăcuţa d e ea, e s l e i t ă - spuse Bud. Tre­


b u e c ă a galo p a t m u l t.
D e p e buze l e umede încă scă p ă un nou
su spin, şi ochii e i s e o p riră asu , ra l u i Ken­
tu cky cu o exp resie de nespusă uimire şi
groaz ă :
- G unboat ! Ba n d i t ul G unboa t !

ECOMANDĂM
Insemn aţi-vă : 1 5 Augus t = Splnzuratul
,d e la ranch· � • 27.
„•. „. ........... . . . . . . . . . . . . . . . . „ . . . • . „ „ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ......

R OMANELE CAPTIVANTE
CĂLD UROS
e p u t a t a colecţie d e 15 Lei (260 p a g ini)
c a re
ă m â n n e Î n tre c u te.

I A P AR I '. la 1 A L .t.: .1:· 1 1:; c ARf.I L U N I


Ul l1mllc u o u l :-l ( i :

S P I OAN Ă
I N S PA N I A
- ROMAN U L V I EŢI I M E L E -
de M arth a Ri cher
Caval e r a l L eg. d e O n oare
ln e pi s o a d e d r a m a tice,
aduce c e l e m ai senzatio·
nale şi instr uctive reve­
laţii as u p ra c e l u i m ai ar·
.zător s u biect : S PANIA I
Z CATALO GUL COL ECŢ IEI
:t
_. „ROM ANE LE CAP TIVANT E"
o • �
> c - -

:I
(N-rele 1, 5, 6 ,s, 9, 10, 12, 13, 19 epuizate)
:t -
a GILGI D E S G O P E RA V IA Ţ A de l, K e u n ;
o V 3. FL U V I UL D I AM A N T E L O R de E W a llace;
t S T A P A N U L F E M E I L O R de A. Mecbard ;
z m 7 C A Z U L D · R UL U J D E R U G A de R B u c h ;
t1 F E C I O R DE B A N I G A T A de Fe lh S a l len ;
U Z I D UL S O C O T ELILO R de C Ri ulet ;
15 IN S UL A F E R I C I R I I de L a u r l d s B r u u n (CD
ro m a n uJ suplim e n t : F R U C T U L O P RIT).
16 I N G C R U L ALB A ST R U de H e i n ri c h M a nn.
z 1 7 F EM E I R E G I, C A L A J de Joh n R e t c li f f e ;
tn 18 O M U i . C U A R C A N UL d e Aroo A l e ira n d er ;
:::. . „ 2 0 . MORTELLI, rom anul u n u l c l o vn d e B ull ;
21 F I A R A C U Ş A PT E P I E I de P A Fe rnlc.
„ a. 22 JUR S'O U C I D ! d e F r a n k R. Ad a ms ;
- 23. S A N G E L E C A R E S T R I G A d e E d R o m a zi l! re s
Ul ie 24 N O UL A D A M de N oelle Roger.
25 C O PIL UL CU 2 M AM E d e M 8 o n l e m pell1
III „
26 IM A G I N E A PEMEU G O ALE de M. Leblanc
� cu 27 C A PTIV A d e R a v m o n d d e R l e n zL
V .,. 28. S U B T E R O A R E A S C A N D A L UL UI. Rlcbte:r.
29 P R A P A STll\ de M a i B r a n d ;
Ul ·- iii
30. M A R & A T A I N A d e J D'Agralves ;
31 RA Z B UN A T O R UL de C o n co r d i a Me rreL
:: E 32 L U P UL SI N G U R ATIC d e L V a n c e :
33 A U R UL Ul. TIM U L UI STU A R T . d e D a rt ofs :
34 T R A N S A TL A NTIC UL T R A G I C de S b a w ;
„ 35 l N F' l E R A T I d e L o d „„ l g K a p e l l e r .
36 A V E N T U R I E R A de J a c k L o n d on.
li E 37 O P E M E I E IN P E R N A L A d e A g. C: h rlst le.
- 38 I N V I T A T U M O R T U L UI de A l e x a n d re Col ter.
„ 39 D U B L A CRIMA DIN F O R T I F I C A Ţ IILE
III ia f' R A NTE I de Pi e r r e N o r d
'8. A L A R M A P E STE O C E A N E d e M . LeveL
.I E U S � J O A N A JN S P A NI A d e M l'l rf h 1> R ' � " '! r.
ta C2. IN S E R VICIUL R E G IN E I , de A. R ope.
III „ 43. T R A S N E T INTRE D O U A l N l MI. d e
III a E i s a M a ri a B u d.
CI La ohfo" " " '"' · Hhrnrf st în gllrl
a.
Edit u ra „ .4 de v erul" S. A.
CI
t'ormafi-Tă o mică LiLllotecă din
roman�le apă'rute i� eolec:ffa

cea mai eftină cea m ai bună


Rlscolltorli vlzduhulul, plmtn.
tului '' miru
Au apiru t

PRIZONIERA MONSTRU LUI

<le H. de Peslou.a n
• Aviaţia ln Iup ti cu
spionaj ul.
• Torpiloare in lup tă cn
Sahara.
• Dragosţea tn luptă cu
crim a .

CORABIA
BLESTEMATĂ
de H . M e l v llle
• nava riscului 'i a
Îndrăznelii,
a lu pta omului cu mii·
+erele ti c:u fata­
litatea.

Editura „.4 det1erul" S . rl


„AVENTURA"
Ro m a n e d e a c t I u ne tl pa s I u ne

\i1· r . f . ',
'
.

<�'I ! . . .:
'_

MAURICE DE MOULINS
•••

SPANZURATUL
DELA

RANCH-ul 27
Traducere de
C. APOSTOL

EDITURA „ADEYERUL11 S.A.


CALENDARUL CITITORILOR
LA 15 ALE FIECĂREI LUNI
citim colecţia de 8 L E I
i!��:i
AVE NTU RA t::: �
"�pământului
şi mări i11
Numirul CI UMA STACOJI E
urmilor: de marele �oman- JACK LONDON
„ cier american
··---·---

LA 1 ALE FIECĂREI LUNI


citim colecţia de 15 L E I

„ROMANELE CAPTIVANTE"
ln vlnzare:
-

O DRAMà SUB NAPOLEON �����N


Urmitorul :

PĂIANJENUL ALB
• Catalogul tuturor volumelor apărute
se află la sfârşitul oricărui volum în
viii.zare.
·
SPÂNZURATUL dela RANCH-ul 27
<le MAURICE de MOULINS

CAPITOLUL I

CABANA DIN PRERIE.

Câinoasă vreme ! . . . De-o ţine aşa, ne


plouă toată noaptea„.
- Asta ne mai lipsea ! . . . Rond-up-ul 1)
încă nu-i gata. Mă întreb : cum o să mai is­
p r ă v im marcarea vitelor, pe mocirl ă ?
Aşezându-se pe vine lâ n g ă foc, Zeke Mor­
gan îşi sublinie cuvintele cu u n mormăit
semnificativ ; apoi, răsucin du-şi nervos lun­
ga mustaţă roşia tică între degetele osoase, şi
cu unghii ascuţite ca nişte ghiare, urmă:
„Am spus şi am răs-spus : nu-i <l'abună s�t

l) Adunatul cirezilor de pe păşunile imense de


prin ponoarele şi coclaurile \\'estului sălbatic.

3
tocmeşti la lucru uu indian .... Caşicum n'ar
fi destui cowpunchers în ţinutul Montanei...
Cu şomaj iile de aci găseşti oameni cu sutele şi
pe un preţ de nimica .. , Nu-i aşa, Bud ?
Cel căruia i se adresase, un omuleţ burtos,
scurt în picioare, dădu din cap afirma tiv
şi privirea lui ţintea un al treilea perso­
naj care, cu ochii pe j umătate închişi, pă­
rea că nu dă nici o atenţie convorbirei în­
firipate între cei doi cowpunchers din echipa
ranch-ului 27.
Vântul bătea cu turbare, 'i răbufnirile de
ploaie p e care le aducea, p ă trundeau in a­
dăpost şi prefăceau în mocirlă pământul bă­
tătorit p e care şedeau oamenii.
- Şi când te gândeşti că pe aşa răp ăial ă
nebună n'avem uşă; continu ă vlăj ganul Zeke.
Nici porcul n ' ar sta în aşa cocină.
- D ar nu e decât un simplu a dăpost un­
de putem înopta când suntem la prea mare
depărtare de ranch . . . Recunoaşte şi tu, doar
nu era boss-ul 1) să ridice pe locul ăst un
palat pentru o adă postire de câ teva ceasuri
odată pe an.
- D e bună seamă. Stăpânul are alte grij i
p e criza blestemată de acu!... Şi apoi e de
plâns situaţia crescătorilor ce nu-şi pot vin­
de vitele ... Tu ce zici, măi Alb-ca-Neaua ?
Rostind ultimile cuvinte, Zeke uriaşul se
întoarse uşor, adresându-se unui negru stră­
lucitor la piele şi p reocupat foarte cu fier­
tura de p e foc.
Africanul, un vlăj gan bine legat, în vârstă

1) stăpânul.
de vreo treizeci de ani, schiţă un z âmbet,
care scoase la iveală un şirag de dinţi să­
nătoşi de o imaculată albeaţă şi răspunse :
- Jeroboam zicem că Kentucky încă lip­
seşte„. Fasole fierbem prea mult... Mirose­
ştem ars ... nu certat voi săracul negru ... dacă
bucătărie nu bun estemi. ..
- Fasole ! . . Iar fasole ! ... Mereu fasole I iz­
bucni morocănos Zeke. Mi s ' a făcut lehamite
nu alta! ..
Aida-aide, old boy - interveni conciliant
Bud, bătând prieteneşte p e umăr p e vecinul
indignat. N'ei fi vrând ca la o dep ărtare
de peste douăzeci de mile de „ranch" să ţi
se servească fazan ? !
- Faz an ?... Naiba să vă ia pe amândoi,
cu fazanul vostru cu tot. La dre ptul vorbin d
nici nu p r e a ştiu ce fel de mâncare d e p e­
şte mai e şi aia .... Vreau numai un singur
lucru, şi anume : ca Jeroboam, zis şi „Alb­
ea-Neaua", bucătarul sau mai pc şleau o­
trăvitorul echipei noastre, să se obişnuiască
cu variaţia ... Fasole cu bulion, - corned beef;
bulion cu fasole - tot corned beef; cartofi
cu sos ; sos pe cartofi . . . mereu aşa la infinit...
Uf, ce regim !
- Estem epuri. .. estem p ătărnichii p 'aici,
obiectă negrul mestecând de zor fiertura ...
Dece tu nu vânat ?
- Retează gluma, Alb-ca-Neaua. Ei fi cre­
zând poate că dup'o trud ă istovitoare şi zil­
nică mai avem tăria să vânăm ?... Ce ?
rou nd-u p - ul e o j ucărie ? Nu. E o nesfârşită ca­
noneală ca vitele să fie în cireadă ; o zdro­
bitoare alergătură după vitele ce o iau raz-

5
na . . . Şi munca asta se repetă decum se cra p ă
de ziuă, până l a revărsatul serii. Mare mi­
rare că pe urmă simţi numai nevoia nestă­
pânită d e un pic de odihnă . . .
- D e alminterile noi ne-am QUtea socoti
fericiţi - remarcă filozofic Bud. Gândeşte-te
la cei mai mul ţi din echip ă, siliţi în noap tea
asta să rămâie la Hackamore-Bluff, ca să
p ăzească vitele înspăimântate de furtună.
- Pe cinstea mea, că-i bine de noi. Avem
puţin r ăgaz - exclamă împ ăcat Zeke, - în­
tinzându-se. Incă trei zile şi ne întoarcem l a
stăpânul!
In timp ce tustrei stăteau de vorbă aşa,
indianul, aşezat p e vin e şi el, l a câţiva p aşi,
şedea nemişcat. Din când în când privirea-i
sumbră se opre a scrută toare asupra acestui
trio, apoi se cufundă din nou în cugetarea
lui adâncă.
Zeke lun ganul deznodându-şi punga de
tutun, începu a-şi răsuci o ţigară.
- Şi Kentucky tot nu s'ara tă, bombăni el.
- D esigur că i s'o fi întâmplat ceva.
- Ciudat tip şi Kentucky ăsta ! - cu teză
Bud să observe mestecând frunza de tutun„.
Zău că nu-mi inspiră nici o încredere. Un
tip pe care nu l-a mai văzut nimeni şi care
totuşi pretinde că se pricepe l a toate.
- E a devărat„. D e când l-a angaj at stă­
p ânul să lucreze aci l a round-up, abia a ca­
tadixit de vre-o două ori să ne arunce câte
o vorbuliţă .
- L-am observat, şi a titudine a lui sus­
pectă, p a r'că s'ar simţi încolţit„, Priveşte bă­
nuelnic în j ur . . .

6
- Cine ştie! . . . Poate c'o fi având ceva pe
c on şt iinţ ă ... 11 cunoşti d e m ai ' n a in te ?
- Nu, deloc.. . M ' a m ir at chi ar c ă s t ă pâ ­
nul l-a angaj a t tocmai p e el, un necunoscut,
pe când mulţi din foştii lui cowboys nu iz­
butesc să-şi agonisească m ăc ar p â in e a zil­
nică.
Jeroboam, întrerupând ma ni p u l area lin­
guroiului di n fiertură, se ap r op ie de Zeke
ş o p t in d :
- Ke n t u cky poate căutat de poliţie ....
outlaw 1), c u nume mincinos„. Poate el Gun­
boat Den . . .
- Gunboat Den ! . . . vestitul b an dit, p e ca­
p u l căruia s'a pus un p reţ aşa de mare ? Ce
g l u mă !
- . La urma urmelor nu-i chiar aşa de
i m pos i b il ce spune Jeroboam, opină Bud.
Cfrnd t e gândeşti n e găsim la o d i s t a nţ ă de
numai cincizeci de mile de f r on ti era cana­
diană... Ştii c ă Gunboat i-a zăpăcit v â r tos
p e p o l i ţiş t ii d e l a Roy a l Mounted ! . . 2) De o
reu şi împel i ţat u cela să se strecoare în Mon..,
ta na , fii sigu r că în curând vom auzi vor­
b in d u - se d e e l .
Ne g r u p ă r e a o arecum încuraj at de opi n i i­
l e ambilor vec ini .
- Gunboat esteru p e z e v engh iu ma-a-re!
- Te cred şi eu, Alb-ca-Neaua, confirmă
Zeke. D e trei ani, se tot trude şte z adarnic
poliţia să-i pună cătuşele l a mâini . . . Se j o a ­
că c u urm ă ritorii lui p a r'că ar avea pe dra­
cu'n el.

1 ) Bandit scos d e sub scutul legii.


2) Poliţia Călăreaţă din Canada.

7
- Şi tu crezi că Kentucky şi banditul sunt
unul şi a celaş?
- Păi, n'a r fi la prima încercare b a n di­
tul . Dacă ai auzit de unele din isprăvile lui,
trebuie că-ţi aminteşti de afacerea Vildrose.
- Afacere a Vildrose?„ . Da, d a , mi-aduc
aminte „. timp de dou ă luni Gunboat a re­
uşit să tre acă drept Şeriful Morto n pe care
de fapt îl omorâse„. A imitat aşa de bi ne
faţa şi fel ul mortului că nici unul din depu­
ti�s 1) n'a bănuit nimic.
- Numai Nat Kinley, un detectiv trimis
special, l-a dat de gol . D a r Nat Kinley, care
este un c opoi fără de pereche, deşi a reuşi t
să demasce pe şarlatan, totuş nu l-a p utut
împiedica să treacă frontiera „ .
- Să nădăjduim că de-a d o u a oară va fi
mai nr.rocos. Unii, susţin că încă nu a'a dat
bătut.
Un duduit întrerupse convorbirea ambi­
lor tovarăşi„. Un fulger orbitor sfâşie norii
în dquă, luminând groaznic iJ?.teriorul
- adă-
postului.
- Trăznet 1- bâlbâi însp ăimântat negrul.
- Fireşte că-i tră.zn et, amice balaoacht'Ş !...
Nu-i nevoie să cl ănţăneşti„. D oar n u pentru
întâiaş dată a uzi tunetu.„. D u p ă înăbuşitoa­
rea zăpuşeală ce-o îndurarăm d u p ă p rânz,
trebuia să te aştepţi la puţintică muzică noa ­
ptea asta.
- Da' vitele? . ..

- Fii liniştit despre asta„. Peste cincispre-


zece din c ăl ă reţii noştri au rămas lângă

t) Auxiliarii şerifului

8
ele„. Ori ce stampede 1) e exclus. Mâine, când
furtun a se va fi depărtat, vom p utea s ă ne
reîncepem lucrul n eturbura ţi„. Şi-i tot aia.
Mare noroc avem, e u şi Bud că n e p utem
adăposti a ci... D esigur că tovarăşii ne invi­
diază colo în biciuirea ploii.
Cowpuncherul se opri din vorb ă, a p rinzân­
du-şi tacticos ţigarea. Plo aia continua să
râp âie violent pe acoperişul adăp ostului,
cu rgând în mii de cascade împrejur.
D u p ă un răstimp îndelun gat, ocupanţii
ad ăpostului îşi dă dură seama că ameţiser ă .
Fulgerele se desl ănţuiau t o t mai p uternice;
tunetel e, tot mai cutremurătoare. Cu trăsă­
turile feţei crisp ate, negrul închidea pleoa­
pele la fiecare descărcătură cerească . Vântul
fă cea flă cările să pâlpâe şi ameninţa să
stin gă ocul.
- Fie ce o fi, mormăi Bud„. Haide să
mâncăm şi fără Kentucky„. Mi-e o foame de
lup.
- Arsă fasolea, - zise Jeroboam.
- Haidem„. Adu fasolea. Dracul când
n'are ce mânca, mănâncă şi muşte.
Fără să se .mai sinchisească de furtuna
ce turbura tot mai mult p e bucătar, ambii
cowpunchers se instalară în pre ajma focului,
apoi luându-şi gamelele, încep ură să le um­
p l e p ofticioşi cu fiertu ra din ciaun.
Indianul rămăsese n e clintit ca o statue în
colţu-i p referat, cufundat în absorbanta-i
me ditare .
- Vino şi tu„. Estem foame la tin e, Big
Eye, - îşi luă inima în dinţi negrul.

1) Panica
Interpelatul eşi brusc dis imobilitatea lui
impresionantă ; fără să rostească un cuvânt
se ridică şi se aşeză p e vine alături de Bud.
- C e-i drept, eşti cam zgârcit la vorbă,
amice Piele-Roşie - observ ă cowpuncherul,
De· o j umătate de ceas de când ai venit, nu
ţi-ai descleştat gura.
O chii Indianului scânteiau ca doi căr­
buni aprinşi .
- Big Eye n'are limba despicată ca ba­
bele fiecare - obiectă Indianul într' o engle­
zească scâlciată.
- D e acord ! Insă aşi dori tare mul t să
ştiu p e unde te învârtişi astăseară - inter­
veni Zeke vlăjganul care, după ce azvârli
ţigara deabia aprinsă, începu a se înfrupta
din fasolea cu :bulion.
- Big Eye a muncit l a marcatul vitelor.
- Ştiu, dar pe unde ai fost dela cinci
după prânz? Joe a fost nevoit să te'nlocu­
iască.
- Big Eye a fos t în căutarea unei vaci
rătăcite .
- C e te-am mai înj urat... D acă era vor­
ba numai de o vaeă, ai fi putut să dai <le
veste vreunuia din ai noştri, care s'ar fi
dus în locul tău ... Ştii prea bine că ai fos t
angaj at numai pentru iscusinţa t a , l a prinsul
vitelor cu lasso şi la însemnarea lor cu fie­
rul. Data viitoare faci bine să nu te mai
depărtezi, fiindcă prezenţa ta e necesară.
Fred Melley, şeful echip ei, n'a fost mulţu­
mit de loc, te-asigur.
Indianul, tăcu, - zadarnic s'ar fi încer­
cat cineva să ghicească impresia p e care o

10
p roduseseră asupra lui aceste doj eni. lşi
umplu şi el gamela cu fasole a fie rbinte pc
care i-o pusese dinainte negrul .
- Mă miră escap ada ta Big Eye - stărui
Zeke. E întâiaşi dată când ai şters p u tina
aşa, p e nep usă masă.
- Big Eye are s ă muncească l a nevoie
o zi p'asupra, se hotărâ�să răspundă Indianul.
Big Eye nu vre a sup ere stăpânul.
Cowpun ch erul nu mai insistă. Răspunsul
flegmatic al Indianului îl dezarmă. Continuă
să înfulece pofticios, p e când Jeroboam în­
ghiţea şi el voiniceşte, dar tot privind cu
teamă înspre uşă .
Se scurseră câteva minute într'o tă cere
complectă, turburată doar de clefăitul con­
mesen ilor şi de b ubuitul tunetului.
- Şi Kentuc,ky tot nu s'a întors - zise
înciudat Bud. Trebuie că i s ' a întâmplat
ceva .
- Linişteşte-te dinspre partea lui, ad ăugă
Zeke convingător ... E un p ehlivan care ştie
să iasă din orice încurcătură.
- Ce-o fi meşterind el spre hotarul de
Nord al ranch-ul ui ? .. „ Lipsurile lui tot mai
·

dese, îmi dau de gân dit.


- Estem niscai teamă l a el . . . ceva necurat
la cuget al lui - observă tuciuriul .
Remarca stârni zâmbete.
- Ia spune drept, amice Făină de Lux.
Sunt sigur c ă 11u te-ai supăra să încasezi
p remiul pus p e capul lui Gunboat.
- Tăcere !. .. Vine cineva .
Negrul duse numai decât arătă torul l a
gură . .
.

11
- Cineva ? ! . . . Unde vezi cineva ?
Jeroboam întinse braţul în direcţia unde,
la reflexul fulgerului, cei doi cowpunchers
zări ră silueta unui călăreţ apropiindu-se de
cabană. Imediat se auzi un glas puternic
înfruntând zgomotul ploii :
- Whoop! ... Helio, old boys!
- El e, - zise vlăj ganul . E Kentucky.
- Amicul nostru Alb-ca-Neaua va putea
proceda l a arestarea vestitului outlaw -

glumi Bud.
Faţa negrului se făcuse cenuşie-pământie.
- Nu spunem nimic la Kentucky I băigui
el. Pen tru Kentucky omoară la Jeroboam ...
Kentucky om rău estem.
- Ţine-ţi cump ătul old-chap - sfătui Zeke .
Vom fi muţi ca un mormânt.
Convorbirea urmă câteva minute, până
când în prag se ivi o silueta viguroasă. D u­
p ă ce descălecase, şi-şi aruncase şeaua p e
umăr, călăreţul se scutură ca un câine plo­
uat şi înaintă câţiva paşi.
- God almighty . . 1) Era şi tf mpul să a­
.

jung ! - mormăi noul venit punându-şi har­


naşamentul umed într' un colţ„. Par'că a ve­
nit potopul, adăogă el. Mâine trebue să îm­
barcăm vitele în corabia lui Noe.
- Tocmai ne în trebam ce o fi cu tine -·

zise Bud.
- Ei bine, acu' v'aţi liniştit ... Fusei pe
hota rul de miază-noapte.
- Desigur că'n căutarea vreunui outlaw?
Noul venit nu-şi putu stăpâni o tresărire.

1) D-zeule atotputernic!

12
Sprâncenele i se încruntaseră brusc şi pri­
virile lui se îndreptară cu o expresie întu·
necată spre Bud, care şoptise vecinului său
ceva.
Ca să evite cu orice preţ înveninarea dis­
cuţiei, Zeke lungan ul pofti pe Kentucky să
vie să se încălzească lângă foc. Apa tot mai
şiruia depe hainele lui şi la picioarele lui
se adunase o mică băltoacă.
- Halal noapte pentru cowpuncher-ii din
Hackamore- Bluff ... mormăi Kentucky. Zău
că ne putem socoti ferici ţi, toţi cinci, văzân­
du-ne aci.
- Fiecare l a rândul lui. .. Trei nopţi în
şir tot p'afară stăturăm ... Dar destul cu fle­
căreala ... Pun prinsoare că aduci dela drum
o foame îndrăci tă.
- Pe legea mea c'aveţi dreptate . . . Dar ce-i
cu tine, Alb-ca-Neaua ? Tremuri - spuse
Kentucky întorcând capul spre bucătar care
nu-şi putea l ua ochii dela el.
- E cam nervos astă seară Alb-ca-Neaua,
- lămuri răutăcios Bud privind p e negru .
Şapoi atmosfera e încăl,'cată de electricitate.
Kentucky părea că săvârşise o călărie
lungă . Nu numai pe îmbrăcămintea lui ci
şi pe încălţăminte rămăseseră straşnice urme
de noroi.
- Constat că te-ai aventurat prin cocla­
uri îndep ărtate - cuteză Zeke să observe,
scrutând minuţios pe noul venit.
- Ce-ţi pasă? obiectă morocănos Kentu­
cky. Eşti acu mai curios ca oricând.
- By Iove... N'am de fel intenţia d'a te

13
necăji. Nu d e al ta, însă nu-mi stă în obiceiu
să mă interesez d e ocup aţiile altora.
- Iţi admir scrupulozitatea, old chap. Cât
despre mine, îţi mărturisesc că nimic nu mă
împiedică să 'mpărtăşesc altora îndeletnici­
ril e mele de p este zi. .. Sunt însă unii oamen
cari nu pot spune la fel.
- C e vrei să insinuezi ?
- Doamne ! . .. nimic ! . .. Ştiu atât că-ţi risi-
peşti puterile întru apărarea intereselor stă­
p ânului nostru, căci altminterii nu te-ar mai
ţine în serviciu.
In cursul discuţilor, Big Eye stătu nemiş­
cat l a locul s ă u f ără a rosti o iotă măcar.
1Atât numai că la ap ariţia lui Kentucky ochii
ui străluciseră ciudat o clip ă.
Apostrofele dintre Zeke şi Kentucky s' a r
fi înveninat peste măsură, dacă Jeroboam
nu ar fi exclamat pe un ton înfricoşat:
- Auziţi voi !„. Estem gl as de femeie a­
fară în noapte !

14
CAPITOLUL II.

IND IANA

Ocupanţii cabanei trăgeau cu urechea


nemişcaţi... Ploaia se mai domolise, fulgerul
şi tunetul deasemeni. . . Depe ac o perişul de
crengi picurau stropi mărunţi.
- Straniu lucru - întrerupse deodată Ken ­
tucky tăcerea, pare-mi-s e că prind ecoul u­
n ui trap.
- Aşa-i. S'apropie cineva.
Toţi îşi aţintiră privirile l a intrarea colibei.
Insfârşit o voce spintecă sfâşietor văzduhul .
- Jeroboam spus b !ne . . Glas de femeie -
.

repetă bucătarul negru.


Big Ey(.; tresări involuntar, dar t o v arăş.ii
lui, extrem de intrigaţi în momentul acesta,
nu băgară de seamă.
- Wlwop ! - strigă Zeke. Pe aci... Vino
'neoa !
- O fi v reun cowboy din echipă - opină
' Bud.

15
- Nu se mai aude nimic - spuse Ken­
tucky.
Intr'adevăr strigătul se stinsese.
- Şi totuşi nu mi s'a năzărit, insistă Zeke
lunganul.
Deodată Indianul sări dela locul lui, îm­
brânci înlături pe cei doi cowpunchers
care-i stăteau în cale şi fără să răspundă
la întreb ările camarazilor lui, se năpusti a­
fară în furtună şi dispăru în beznă.
- God almighty.„ C e-o fi vrând să facă
Big Eye ? - întrebă uimit careva.
- Să vadă dacă e într'adevăr cineva, lă­
muri Kentucky.
Trecură câteva minute într'o aşteptare
încordată. apoi Bud exclamă :
- S e în toarce Big Eye !
Cowpunchers-ii putură distinge în curând
silueta Indianului care venea alergând, cu
o povară în braţe.
- By. Jove I O femeie ! - izbucniră tus­
patru deodată.
Indianul intră în cabană p � rtând ca p e un
fulg misterioasa-i. povară şi o depuse cu o
nesfârşită băgare de seamă lângă foc. Apoi,
surd la zecile d e întrebări ale vecinilor lui,
începu să fricţioneze viguros mâinile în­
gheţate ale nefericitei.
- O femeie - exclamă Bud care nu-şi pu­
tea crede ochilor.
- O Indiană - adăogă Zeke. - O cu­
noşti, Big Eye ? E din tribul tău.
Pielea-roşie nu răspunse, ha chiar împie­
dică cu bruscheie aj utorul binevoitor al lui
Kentucky.

16
Indima părea să aibă şaisprezece ani cei
mult. Fata ei, cu ovalul foarte pur şi cu
ochii închişi, era încă udă de stropi d e ploaie ;
şi pe umeri se resfira în cascadă părul ei
lung de culoarea abanosului.
Cowpunchers-ii erau foarte intrigaţi de
p rezenta acestei fete atât de tinere. Ştiau
că Rezerva tribului „Picioarelor Negre" se
găsea la peste cincizeci de mile de acolo,
în preaj ma frontierei canadiene. Pentruca
această Indiană să se fi hotărlt să vie toc­
mai în meleagurile acestea înfruntând fur­
tuna, trebuia să fi fost împinsă de un motiv
din cele mai grave.
In sfârşit Zeke lunganul se hotărî să rupă
tăcerea :
- Big Eye, cunoşti pe tânăra asta'!
- Am găsit-o leşina tă în noroi - răs-
punse Indianul, evitând curiozitatea lunga­
nului. C alul ei se oprise alături ...
- Nu-i din tribul tău ? insistă Zeke.
Indianul întrerupse _pe cowpuncher cu un
gest scurt.
Piep tul tinerei se ridică uşor de câteva
ori ; apoi se auzi un suspin adânc.
- Rachiul - ceru îndată Indianul.
Negrul se grăbi numai decât să-i întindă
un bidon pe care Big Eye U apropie de
gu ra protej atei lui.
Kentucky îngenuche şi ridică puţin capul
lndianei. In timp ul acesta Big Eye descleştă
cu cuţitul lui de vânătoare fălcile fetei.
După mul tă trudă, răuşiră, căci tânăra în­
ghiţi câteva picături din licoarea tnvioră­
toare . Faţa necunoscutei se crispă lntr'o

2 17
strâmbătură de suferinţă... Pleoapele ei se
intredeschiseră şi privirile ei adânci se în­
dreptară spre In dian şi tovarăşul lui.
Toţi răsufl ară uşuraţi.
- Sărăcuţa de ea, e sleită - spuse Bud. Tre­
bue că a galopat mult.
Dep e buzel e umede încă scăpă un nou
suspin, şi ochii ei se opriră asupra lui Kea­
tucky cu o expresie de nespusă uimire şi
groază :
- Gunboat ! îngână e a încet.
Instantaneu, Zeke impuse vecinului s ă u
tăcerea. Bud se supuse. Se priveau uimiţi.
„Gunboat ! - repetă la fel Indiana, lăsând
' capul să cadă p e braţul salvatorul ui ei, care
îi şop ti ceva la ureche - ceva neauzit de
urechile iscoditoare. Apoi, în ciuda indis­
. creţilor, tânăra adormi rep ede.
-- Oboseala şi emoţia au fost p este pute­
rile ei, - declară Kentucky, care nu obser­
vase mimica semnificativă a cowpunchers-ilor
. aflători l a spa tele lui. s•o lăşăm să doarmă
netulburată. Mâine va fi complect restabilită.
Big Eye dădu afirmativ din cap. lnfăşu­
rându-se într'o pătură petici tă, se lungi în­
dată .a lături de conaţionala lui, spre a o
veghea, fără a mai schimba un cuvânt mă­
car cu ceil alţi.
- Tim pul trece - observă Kentucky, fur­
tuna se dep ărtează. Mâine va trebui să fim
la lucru dis de dimineaţă ... Munca va fi
trudnică. E vreme să ne vedem de odihnă.
Zeke lunganul lovi pe Bud cu cotul, apoi
lungindu-se lângă Kentucky, care se pregă­
tea să se învelească şi el cu pătura , spuse :

18
- Ziua a fost obositoare peste măsură şi
abia aşteptăm şi noi să gustăm odihna bine
meritată. Totuşi am dori oarecari lămuriri.
- Oarecari lămuriri ?-îngână Kentucky­
Ce vrei să insinuezi cu asta ?
Fruntea lui fu brăzdată de o cută de în­
grij orare. Nici n u căuta să tăinuiască în­
curcătura tn care-l punea întrebarea cama­
rad ului lui.
Zeke se codi o cl ipă, dar Bud îi dădu
ghes, împingându-l cu cotul.
- Mi s'a p ărut că am prins exact n umele
pe care tânăra indiană l-a murmurat văzân­
d u-te, continuă el.
- God almighty ! .. Tare ascuţit ţi-e auzul
.

old fellow, ripostă Kentucky, care-şi recă pă­


tase siguranţa de sine. Nefericita s'a rostit
în dialectul tribului „Picioarelor Negre" . . .
N'am priceput boacă d i n bodogăneala e i .
- Totuş a rostit u n nume, unul singur,
cu prisosinţă cunoscut oricărui crescător de
vite şi în deosebi şerifilor din regiunea a­
ceasta.
- Un nume ? ... Sunt straşnic de curios să-l
aud repetat.
- Gunboat.
- Gunboat ?
- Exact, Bud şi Alb-ca-Neaua l-au auzit
şi ei întocmai.
- Şi întrucât v'a putut impresiona nume­
le ăsta ?
- Intrucât ? !.. N'ai i dee cine e Gumboat
Den ?
- Lucrez de destulă vreme în ţinutul Mon­
tanei şi am avut prilej ul să afl u despre ca -

19
>
riera aventuroasă a acestul outlaw acuzat de
o groază de nelegiuiri, şi p e a cărei captu­
rare s ' a pus un premiu şi în Montana şi în
Canada. E o vreme decând n'am mai auzit
vorbindu-se de el. Unii susţin că s'a pornit
o luptă îndâ rjită între el şi Royal Mounted ,
mai cu seamă cu dedectivul Nat Kinley.
- Frontiera can adiană nu-i prea depăr­
tată <le ranch-ul 27„. Se prea poate ca lui
Gunboat Den, să-i fi venit chef să facii o
mică raită pri n cuprinsul ţinutului nostru .
Privirea sfredelitoare a lui Zeke scruta
fizonomia lui Kentucky. Părea că voia să-i
descopere şi cele mai tăi nuite gânduri. Fără
s ă se arate cât de cât j ignit d e atitudinea
iscoditoare a cewpuncherului, Kentucky că­
ută dimpotrivă să-şi menţină calmul desă­
vârşit. Trăsurile lui erau însenin ate de un
zâmbet, se amuza bătând toba cu degetele
pe cartuşiera lui.
- S ă-ţi spun drept - zise el - mă miră
că-ţi risipeşti interesul pen tru coyotul 1) ăsta„.
Lasă pe şerifi şi pe poliţişti să-:::1 urmărească
obsedaţi, tu vezi-ţi de ale tale. Noi· ne-am
strâns aici pentru round-up, iar nu ca să
facem pe oamenii stăpânirii.
Totuş Zeke nu se lăsă convertit ; alături,
Bud aştepta palpitând şi, la câ ţiva paşi, fri­
cosul Jer„boam, asculta chircit lângă foc.
- Iţi mărturisesc cinsti t că nu m'am ma
gândit la Gunboa t, încă dela venirea noai
stră în part�a locului - continuă Zeke. To­
tuşi e pentru tine lesne d e înţeles mirarea
mea, când am auzit pe această Indiană ros­
tindu-i numele, decum a deschis ochii .

1) Lupul preeriilor, cunoscut prin laşitatea lui.


20
- De, ştiu eu, poate că mititica l-o fi cu­
noscut pe Gunboat ...
- Incontestabil că d a . Insă ceeace nu pot
pricepe e că a pronunţat numele tâlharului,
decum te-a vă zut.
Kentucky rămase nemişcat, câteva secun­
de. lnfrân ându-şi anevoie nerăbdarea, cei
doi cowpunchers şi negrul se căzneau za­
darnic să surp rindă p e chipul lui cea mai
mică nuanţă de turburare ... Nici un muşchi
al feţei lui nu tresări. Doar o cută batjoco­
ritoare se a dâncise în colţul buzelor.
- La ce bun a tâtea tertipuri, zise Ken­
tucky p e un ton desăvârşit de calm. Fiţi
sinceri cu toţii : mă luaţi drept Gunboat.
- Nu zic asta ...
- Atunci ?
- Zic doar că mi se pare stranie excl a-
ma ţia fetei, în clip a când te-a văzut.
- De astă dată Zeke lun ganul se cam
temea să nu fi mers cam prea departe . ..
Vedea. nu fără emoţie, - mâna lui Ken­
tucky rezemându-se pe mânerul de fildeş al
revolverului lui.. . .
Avusese p rilejul să se convingă d e minu­
nata siguranţă a interlocutorului său în mâ­
nuirea acestei arme şi de aceea ţinea ca dis­
cuţia să nu degenereze.
- Păcat că micuţa a adormit, - zise Ken­
tucky. Ar fi putut să ne dumirească, asupra
multor preciză ri dorite ... Totuş, cred că în
s tarea ei actuală, i-ar fi p este puteri să răs­
pundă l a întrebările noastre.
- La ce naiba o fi venit călare prin par­
tea locului ?

21
- Pufintică răbdare, old fellow .. te vei
.

lămuri chiar mâine.


- Până atunci, Big Eye ne-ar putea da
oarecari detalii. Fata nu-i e străină. Poartă
îmbrăcămintea femeilor din tribul lui.
- Big Eye e discret... dealtminteri aşi fi
de părere să amăi interogatoriul pe mâine„.
Uit'te că şi el a adormit... ca'n sânul lui
Avram.
Indianul , zgribulit la peretele din fundul
colibei, p ărea că dormea vârtos.
- Nu ne rămâne alta decât să-i urmăm
pilda, sfătui ca încheere Kentucky.
Zeke şi Bud se sfătuiră din ochi conchi­
zând că era mai înţelept să nu mai stărue.
Ar fi fost de prisos. Dealtminteri şi negrul
se tolănise într'un colţ.
- Noapte bună, old-fellows . . şi vedeţi de
.

nu-l visaţi prea mult pe Gunboat, spuse iro­


nic Kentucky.
Inlăuntru colibei se lăsă o tăcere îmbie­
toare la odihnă. Pleaia stătuse�
Kentucky îşi îndrepta din când în când
p rivirea cercetătoare asupra tinerei, care
respira acum normal. Pe cât de nepăsător
se arătase faţă de tovarăşi, pe atât de mult
p ărea să-l intereseze prezenţa necunoscutei,
sub acoperişul cabanei pierdute în mijlocul
preriei...
Dealtfel, cu toată prudenta lor nemişcare•
nici Zeke şi Bud nu adormiseră. Uneori de­
getele lor noduroase mângâiau mânerele
revolverelor lor. In întunerecul din ce în ce
mai complect pe măsură ce se stingea focul,
ci observară printre gene silueta nemişcată

22
şi impresionantă a cow-boy-ului... Cu cât
chibzuiau mai mult, cu atât erau mai con­
vinşi că Kentucky nu putea fi în realitate
decât Gunboat Den, care împrumutase a­
cest nume p entru a scăpa mai uşor de ur­
mărirea reprezen tanţilor autorităţii.
Acel eaşi bănueli îl frământau şi pe Jero­
boam. Numai la gân dul că putea fi împuş­
cat d e cruntul outlaw, nefericitul bucătar
simţea o sudoare rece brobonindu-i-se pe
tâmple, iar pe pi ept o greutate insu portabilă .. .
Indianul, făcând p e adormitul, scruta p rin­
tre gene mişcările tovarăşilor şi starea
tinerei fete, care, singură dintre toţi ocu­
panţii cabanei, dormea în tihnă, uitând de
lungul şi misteriosul drum călare, p e care-l
făcuse înainte de a aj unge aci ...
CAPITOLUL III.

O DESCOPERIRE MACABRA

A bia începu se să m ij ea s c ă la o ri z on t pri­


mele lic ă riri, când J erobo am deschise ochii
în t âiul . Cu capul greoiu, cu urechile vâjâ­
in de şi cu memb re l e amorţite de l u n gă imo­
bilitate, eşi în pragul coli bei .
Un vânt pro a s p ă t mângâia'- molcum faţa
bucătarului. Ridică înviorat capul, respirând
avid aerul d imine ţei . Totuş nu văzu cerul,
învăluit de o ce a ţ ă o pacă ce se întinsese
peste câmpia înviora tă după ploaie.
- Ce zici, amice Alb-ca-Ne aua, cred c'o
să facem azi treabă bună.
Jeroboam tresă ri sco ţ â n d un s tri gă t de
sp aimă, însă nu mai decâ t îşi reveni consta­
tând că nu era decât Zeke în persoan ă, c a r e
se trezise îndată d up ă el şi care cerceta şi
el cerul .
- Ai să ne pregăteşti numai decât cafe.

21
lufă straşnică, urm ă Zeke - apoi pornim
spre Hackamore-Bluff, la tovarăşii noştri
care păzesc vitele.
Negrul se grăbi să ex�cu te ordinul. Aprin ­
se gătej ele strânse în ajun şi pregăti totul
p entru cafea. In curând trozn etul focului şi
muzica apei în clocote izgoniră tăcerea din
colibă.
Unul câte unul din ocupanţii cabanei se
trezeau din somnul ce-i stăpânea.
Indianul se ridică în capul oaselor şi
aruncă o privire îngrijorată în spre prote­
j ata lui, cufundată încă intr'un somn adânc.
- Ei I mititica noastră ce mai face ?
Era Bud care se apropiase de tânăra In­
diană, frecându-se somnoros la ochi.
- Tăcere.. . doarme !
· Indianul făcuse un pas înainte şi dusese
pm:uncitor un deget la buze, pentru a face
p e cowpuncher să tacă.
- N'avea grijă, răsp unse Bud, n'o trezesc.
Totuş regret că nu-i putem vorbi. Aş da
mult să ştiu căror împrejurări se datoreşte
refugiul ei, între pereţii cabanei celui de
al 27-lea Ranch.
Ai. să ştii mai târziu - replică Zeke .. .
· -

Doar n'o să-i turburi somnul numai pentru


plăcerea de a-ţi satisface curiozitatea. P e
seară, după lucru, fota va f i m a i bine dis­
pusă să ne istorisească păţaniil e ei... De
altfel Jeroboam, care trebue să rămân ă aci
de pază, are să vegheze grij uliu asupra-i
şi-i va prepara o ciorbă întâritoare.
- Doamne, sunteţi curioşi ca nişte babe !­
exclamă deodată surâzând Kentucky, care

25
auzise p arlamentarea tovarăşilor lui. - ln
definitiv, ce importanţă are pentru voi p re­
zenţa acestei nenorocite?
- Pe cinstea mea - ripostă Bud, origi­
nală creatură mai eşti Kentucky ! Adică
cum : tânăra de colea, care aparţine unui
trib de dincolo de hotar, se pripăşeşte tocmai
aici, şi ţie asta ţi se p are firesc . . .
- G o d almighty... Priveşte-o atent, miti­
tica... Uită-te l a mocaşinii ei rupţi, la ves­
mintele ei murdare de noroi...' Grozave
sforţări trebue să fi făcut fetiţa să aj ungă
între noi.
- D e bună seamă . Nu zic ba. Da' repet
că nu-mi stă în obicei să m ă amestec în
daraverile altora... Rolul nostru aci e să
muncim, nu să pierdem vremea iscodin d.
- Bine, bine ! ... De prisos să ne mai cion­
dărim ... Nu te ştiam atât de ursuz.
Câteva minute domni o tăcere deplin ă .
După ce umpl useră cu apă c e l e două li­
gbiane de tinichea, cowpuncherii se spălară
repede. Numai Piele Roşie riu se mişcă din
colţul său ; iar desele priviri în direcţia co­
naţionalei lui, dovedeau cu prisosinţă intere­
sul adânc ce-i purta ...
Dar şi cowpunchers-ii şi negrul ocupaţi cu
alte lucruri, se dezinteresau de Big Eye ...
- Gata cafe ! - anunţă în sfârşit negrul .
Toţi se apropiară în grabă de foc ... Jero­
boam zorit şi el, umplu ceştile cu băutura
fierbinte şi aromată, p e care toţi o sorbiră
cu poftă, înfulecând la intervale din turti­
tele de mălaiu.
Deabia dacă schimbară câte un cuvân t

2fi
fugitiv între ei, în cursul frugalului ospăţ
matinal.
Repede, că întârziem - spuse apoi Zeke
lunganul. Fred Melley trebue că şi-a pierdut
răbdarea aşteptând.
- By Jove ... Şeful n'are decât să aştep te !
Soarele nu s'a arătat încă... Şi apoi e o
ceaţă atât de deasă încât cu greu vom pu­
tea prinde vitele cu lasso-urile ca să le în­
semnăm cu fierul.
- Haidem, l a drum !
Fără ni i o vorbă - Kentucky şi Piele
Roşie se în dreptară spre ieşire ... Big Eye
întoarse capul şi privi lung pe Indiana care
nu se trezise încă.
- Jeroboam, să vegeze asupra ei ! zise In­
dianul în şoaptă ad resându-se negrului.
- Da, da, p ăzeştem bine - asigură bu­
cătarul, Jeroboam doctor bun estem .
Indianul ajunse din urmă p e Kentucky
care-şi încărcase şeaua în spinare.
Cu toţii porniră s p re ţarc, când Bud
exclamă înmărmurit :
- By Jov�� al cui să fie calul ăsta ?
- Calul ăsta?
- A, da, fără îndoială că e al fetei -
urmă Bud, azvârlind de pe spinare şeaua
ce-o p urta şi repezindu-se într'acolo prin
iarba deasă şi udă a preriei.
Cu aj utorul lui Zeke nu-i fu greu să cap­
tureze armăsarul, care speriat o pornise în
galop. Decum îl prinse, Bud chemă şi p e
Kentucky, ş i p e Big Eye.
- Ia priviţi ! Asta e bun ă ! animalul poar­
tă ma rca ranchului 27.

27
- 11 recunosc - declară Zeke, e armăsa­
rul disp ărut acu câ leva zile din graj dul stă­
pânului.
- Şi cu toate astea, susţin că Indiana
s'a folosit de el... Nu încape îndoială .. 11
.

recunoşti şi tu Kentucky?
Acesta fără a-şi pierde cumpătul la între­
barea ce i se pusese, răspunse :
- ln tr'adevăr, m'am folosit şi eu de ca­
lul ăsta, mai zilele trecu te o singură dată,
ca să aj ung mai repede la Hackamore Bluff ...
Totuş faptul că-l vedeţi aci şi n u în graj dul
stă pânului, nu înseamnă că l-a folosit In­
diana.
- Se găsea aici când te-ai întors a­
seară?
- N'aşi putea preciza, m'am întors în to­
iul furtunei şi mi-am deşăuat calul în mare
grabă. Şi apoi, nici nu m'am gândit să cer­
cetez dacă este un cal în plus, p e lângă ·

ţarc.
Bud clătină din cap neîncrezător :
- Hm ! ... desinteresarea ta îmi p are ciu­
dată, mai ales l a un tip p e care caii îl p a­
sionează ca p e tine. Ştiu bine că mai de­
grabă ai renunţa tu la mâncare, nu mai ca­
lul tău să se menţine în formă. Dacă armă­
sarul ar fi fost aici, tu ai fi băgat de seamă.
- Uf, Doamne, ce de vorbărie pentru flea­
curi!. .. Fred ne va fi aşteptând nerăbdător„.
N'ar fi mai l a locul lui să ne ocupăm de
cal mai târziu? Lucrul de căpetenie e că
l-am regăsit.
Piele Roşie nu arătase nici o atenţie cât
de superficială faţă d e comentariile tova­
răşilor lui. Privirea l ui examina calul.
- Incăle'c aţi ! - zise hotărât Zeke după
ce şovăise câteva clipe.
In mai putin de cinci minute, toată lumea
era gata de plecare. „ Să-i comunicăm şe fului
afacerea cu calul - şopti Zeke la urechea
camaradului Bud. Mă obsedează bănuiala
că Kentucky j oacă un rol deochiat in ches­
tia asta„. De ce s'a întors aseară atât de
târziu ? Cum de-a apărut calul după o lipsă
de câteva zile ! Pun r ămăşag pe capul meu
că Indiana a venit călare p e el la cabană.
- Puţintică răbdare - opină Bud. Când
fetiţa îşi va fi venit în fire, vom pune-o la
un interogatoriu amănunţit.„ Fără doar şi
poate că n'o să cau te să ne tragă pe sfoară
ca amicul Kentucky„. Are să se fâstâcească
şi are să spună îndată adevărul. Mă întreb
însă dece a rostit numele tâlharului, când
l-a văzut p e Kentucky ?
- La muncă, băeţi ! - le strigă Kentucky.
Go ahead !„. ·

Şi Kentucky închise în urmă-i îngrădirea,


unde armăsarul rămase acum singur.
Timp de peste zece minute, cowpunchers-ii
străbătură călare o p arte din anevoiosul
drum p este câmpia transformată în mocirlă
şi băltoace, brăzdată de. şerpuitoare benţi
înguste de apă.
Deodată Bud, care s e găsea în fruntea
micului grup de călăreţi, exclamă întinzând
mâna spre stânga :
- Atenţie !.„ Un călăreţ !„. Vine val-vâr­
tej spre noi.

29
Ridicându-se în scări cei trei îşi îndrep­
tară privirea degrabă spre dire �tia indicată.
Putură întrezări, tus patru, prin abureala
înconj urătoare, silueta unui călăreţ, ce se
apropia în galop nebun.
- Whoop! ... Whoop/
Călăreţul le făcea semne cu mâna stângă,
şi p ărea pradă unei violente nelinişti. Lo­
vind necontenit cu pintenii p ântecele roi­
bului lui, se apropia tot mai mul t.
- Nu încape îndoială - e chiar şeful
nostru - izbu cni convins Zeke lunganul.
- Ai dreptate : e Fred Melley ... Ce naiba
s'o fi întâmplat? - adăugă Bud.
C ălăreţul aj unsese la mai puţin de cinci­
zeci de paşi de micul grup. Cei patru oa­
meni care se opriseră în aştep tare, câteva
clipe, porniră rep ede în întâmpinarea şefu­
lui lor.
- Ei, Melley. Ce s 'a întâmpl at oare? -
răsun ă glasul metalic al lui Kentucky.
Şeful echipei îşi opri calul exa ct la trii­
paşi de grupul sub alterni for lui... De la pre­
ma vedere îţi dădeai seama că omul p asr
cursese o distanţă apreciabil ă . Sudoarea e
prelingea în pică turi mari pe obrazul lui
congestionat, încadrat de o barbă încărun­
ţită, destul de lungă.
·-- lut,„ old fellows- gâfâi el, la Council
C reek, pe malul râului...
- Ei, ce s'a întâmplat la Council Creek ?
- Aţi fost atacaţi de o bandă de hoţi de
v ite?
- S'a întâmplat vre'un accident? vorbiră
deodată tus trei cowpunchers-ii. Numai In-

30
dianul tăcu, părând mai puţin nerăbdător
decât to vară şii lui să cuno ască amănunţit
pricina emoţiei noului venit.
Gâfâind, Fred con tinuă :
- Ştiţi„. Acolo„ . La Council Creek„. E
un spânzurat !
- Un spânzurat ? ! . . . God almighty !
- Abia plecasem dela Hackamore-Bluff,
unde înoptase marea maj oritate a echipei.
Călăream dealungul râului, ca să mă încre­
dinţez dacă nu cumva nu s'or fi rătăcit din
vite prin p artea locului, când dădui peste
spânzurat, legănând u-se de craca unui
stej ar.
- Dar cine e ? Vreunul de-ai nostri ?
Şeful echipei, clătină din cap ne g ativ.
- Nu-l cunosc.„ Dealtfel e tot una.,. M'a
zguduit, nu glumă vederea lui. Descălecai
numai de cât, nădăj duin d că-l voi p utea
readuce pe n enorocitul la viaţă, dar am
constatat repede că trupul era ca ghiaţa„.
Probabil că-şi dăduse sufletul cu câteva ore
mai înainte. Cum mă aflam la mai mică
dep ărtare de cabana voastră, decât de Ha­
ckamore-Bluff, am pornit într'un galop ne­
bun ca să vă anunţ şi să vă cer, ca înainte
de a vă duce la posturile voastre, să veniţi
cu mine.
Pecând vorbea, Melley îşi ştergea mereu
sudoarea cu o batistă vărgată, în timp ce în
j urui lui cowpunchers-ii, ascultau înlemniţi,
stăpânind anevoie neastâmpărul cailor.
- By Jove! . . Asta n e mai lipsea ! - con­
.

tinuă şeful. Un sp ânzurat pe teritoriul ran­


ch-ului 27 ; tocmai când trebuie termina­
ro u n d u p ul I
- -

31
- In d efinitiv - îndrăzni a obiecta Zeke
lunganul - nu înţeleg la ce ne-am prăpă­
di aşa cu firea I Treaba lui dacă s'a spân­
zurat. Ce-avem să ne amestecăm în darave­
rile lui?
- Zeke, - ripostă şeful - dă-mi voie să-ti
spun că eşti un dobitoc ... Nu ne-or fi pri­
vmd ele afa cerile spânzuratului, dar poliţia
o să aibă grij e să-şi vâre îndată nasul în
ale noastre„. Şeriful va ordona o anchetă
ce ne va pricinui cele mai mari buclucuri.
Zeke lunganul se scărpină în cap încur­
cat :
- Poliţia„. băigui el. Şeriful.„ Adevărat...
Nu m'am gândit la asta.
- Şi totuşi era la mintea omului.. . Iată-ne
acum cu o afacere foarte plicticoasă în spi­
nare„. Dar p ierdem o vreme preţioasă fle­
cărind ... Repede ... U rmaţi-mă la Council Cre­
ek . . . Poate că vreunu din voi recunoaşte in­
dividul ...
De grabă, cu totii porniră în galop pre­
ceda ţi de Fred Melley, t ăind. drumul deadre­
ptul spre locul m acabrei descoperiri, ca să
p arcurgă cât mai rep ede distanţa de pa tru
mile.
Cowpunchers-ii şi Indianul păreau din ca­
le afară de îngrij aţi... Sinistra descoperire
se a dăugă la p rezenţa tinerei din cabană,.:_
şi l a numele b anditului Gunboat, pronunţat
de ea la vederea lui Kentucky.
In mai puţin de cinci minute, grupul zo­
rit aj unse l a râuleţ. Ceaţa se risipise la ra­
zele soarelui. Potârnichile îşi luară zborul
speriate la ivirea călăreţilor.

32
Inaintând dealungul ţărmului întrezăriră
printre arbori şi copacul uriaş.
- Uite-l nenorocitul de el - strigă deo­
dată Bud. Dar venim cam târziu„ .. corbii
ne-au luat-o înainte I
Nu se înşelase„. Câţiva corbi se roteau în
în j urul cadavrului care spânzura ţeapăn
de o cracă de j os.
La apropierea zgomotoasă a grupului, sto­
lul rapacelor zburătoare se dep ărtă speriat.
- Descălecaţi ! - o rdonă Fred Melley. Bă­
gaţi de seamă ca paşii voştrii să nu încurce
urmele ce se vor .fi zărind în iarbă. Vor
fi de mare folos Şerifului, când îşi va înce­
pe ancheta.
- Evident I Afacerea însă nu-mi prea mi­
roase a bine, obiectă Zeke„. Ceeace e mai
plicticos e că tipul ăsta şi-a găsit loc d e
spânzurat tocmai pe domeniile ranch-ului 271
Călăreţii lşi priponiseră caii la o distanţă
de aproximativ cinzeci de paş. de stej ar.
Inainte de a se apropia de stej ar se sfă tui­
ră. Singur Big Eye rămăsese deoparte păs­
trând mutismul lui obişnuit ... Sprijinindu-se
de crupa calului, examina cu atenţie spân­
zuratul.„ Dacă tovarăşii lui n'ar fi fost atât
de concentraţi în discuţie, ar fi putut sur­
p rinde strania scânteiere a ochilor In dianu­
lui, a cărui faţă luase o expresie de ură
săl b atică.

3 S3
CAPITOLUL IV.

CRIMA SAU SINUCIDERE?

E vădit că omul a fost asasinat, decl a ră


Melley.
- Bud voi şi el să-şi exprime p ăre­
rea. D ar Melley îl opri cu un gest.
- Ai să vorbeşti la momentul oportun,
old fellow. Până una alta să examinăm ca·
davrul mai atent ... Urmăriţi-mă ... unul după
altul. Mai ştii, poate descoperim lucruri in­
teresante.
Oamenii, l ăsându-şi caii p riponiţi de arbo­
bori, porniră pe j os. In frunte, înainta Melley,
urmat de Zeke şi Bu d ; Kentucky era al
patrulea iar Indianul, tot impasibil, repre­
zenta arier-garda.
- Iată urma l ăsată de mine pe iarba
umed ă încă, - zise Fred Mell ey, întorcân­
du-se către tovarăşii l ui.
Cu cât mă uit mai mult - bombăni

34
Bud - cu atât îmi dau seama
d-tale e singura în partea locului.
lt!,ut�a
vV
- A plouat prea mult peste n apte -
explică şeful enervat şi şuvoaiele de a p ă au
şters urmele. N'a rămas nici urma celui care
s'a spânzurat... şi doar n'o fi venit cu balo­
nul să se spânzure !
- Absolut şi p ă rerea mea, - interveni
Kentucky. Totuşi mai tntăi să ne ocupăm de
cadavru.
Propunerea fu admisă.
- Nu-i nici o nevoie să lăsăm să se bălă­
bănească aşa până ce o veni şeriful - opi­
n ă Zeke. Mă duc să-l desprind.
Fred Melley aprobă, iar Zeke, aj utat de
Bud, se căţără sprinten pe trunchiu şi se
aşeză călare pe creanga cu pricina. Cu tăi­
şul ascuţit al unui cuţi t respectabil, începu să
taie funia de care a târna spânzuratul .
- Atenţie ! Nu-l lăsaţi să cadă !
Kentucky înaintă numai <lecât, ca s ă apuce
în braţele-i vănj oase picioarele cadavrului.
- D ă-i înain te, old-fellow, zise el.
Zeke lunganul releză frînghia şi cadavrul
căzu brusc peste Kentucky.
„God almighty" ! Greu mai eşti ! "
Trupul inert f u în tins pe iarbă.
- Lung, Doamne ! - exclamă Bud, şter­
gându-şi sudoarea depe frunte.
- Lun g şi voinic, com plectă Kentucky,
aşezându-se în genunchi ală turi de macabra
povară. Oricât m'aşi trudi să·l recunosc, nu-l
pot identifica . D ·ta, Melley, l-ai văzut vreo­
dată, pe cetăţeanul ăsta ?
Şeful de echip ă se aplecă să examineze

35
at en t t r ă s ăturile mo rtului . Figura descom­
pusă, crisp a tă , cu ochii eşiţ i din orbite, cu
buz e le şi limb a învineţite, se contractase
intr'un r ictu s . O b ărb u ţ ă î n cadra p o me ţii .
Imbrăcămintea îi era zdrenţuită şi udă l eoar­
că. O şuvi ţă de păr roşu, foa rte l ungă , i se
l i p is e pe frunte. Prin deschizătura cămăşii
în ca re u ri se vedea pieptu-i p ăros.
Mel ley continuă să examineze figura, când
Kent u cky repetă întrebarea lui.
- Ei r ecu n oşti d- ta p e cetăţea n u l ăsta ?
Şeful e chip e i se scărpin ă î n cu r cat după
ceafă şi mormăi.
- D e aface niciodată n ' am avut cu tipul
ăsta . . . Şi to t uşi, trăsăturile lui nu-mi sunt
necunoscute... Nu m'ar mira să fi văzut
cândva mutra lui fotografiată.
- D ar tu, Zeke ... î l c u n o ş ti?
Cowpuncher-ul, care se ocu p a şi el cu exa­
min a r e a fig u r ii mo rtului, păru şi mai în­
curcat d e c â t şeful .
- Zadarnic mă străduesc.„ in dividul nu - i
din p artea l o cului .
- D ar tu Bud ?
- Eu ? Sunt absolu t de pă r ere a lui Zeke.
Am l ucra t în multe ranch-uri din Montana,
dar n ici o dată nu m'am văzut ală turi de
ti p u' ăst a .
- D ar t u Big Eye ?
Indianul rămăsese deoparte la t rei paşi .
Nu-şi putu înfrâna un tre mur uşor, când
pri vire a de o ţel a lui Kentucky se a ţ i n ti
asupra lui.
- Ai mai î ntâ l ni t cândva pe omul ăsta ?
Zeke şi B u d îi făcură lo c să treacă,_ Pielea
Roşie se ap l ecă şi neturb u rat examină cu
atenţie figura acum hidoasă a spânzuratului.
- Nu - răspunse el cu o voce sigu ră -

B ig Eye nu cunoaşte această faţă p alidă.


- Cât despre mine, se grăbi Kent u cky să
declare, sunt oar e cum de păre r ea şefu l ui..,
N'am avut niciodată nici în clin n ici în
mânecă cu individul ăsta, însă mi se p are
că i am văzut nu d e mult foto g rafia
- .

- Fotografi a ? . . . interveni Zeke - desigur


atunci c'ai văzut- o într'un ziar.
- In vreun ziar sau vreo revistă sau aiu­
rea, n'aşi p utea spune.
- Dar dacă tipu l ăsta a fost într'adevăr
fotografiat în vreo gazetă - observă Bud -
atunci e o celebritate.
- Ori celebritate, ori criminal, căci nu
uitaţi că presa acordă în coloanele ei mult
mai mult loc criminalilor, decât savanţilor
sau binefăcă torilor om enirii.
- In util să prelungi m discuţia - între­
rupse Me l l e y - şi la ce b u n să ne ba tem
capul, când l-am p utea identifica tntr'alt
mod. Trebue că are la el acte sau hârtii ce
ne vor îngădui să-i a f l ă m identi tatea exactă .
- Rezon, accen tuă Zeke lunganul, - cum
naiba de nu ne gândirăm mai nainte l a
asta ?
Cowpuncher-ul deschei ă haina mortului
cercetându-i buzunarel e... Tovarăşii urm ă ­

reau neclintiţi şi a tenţi operaţia, fără să


piardă un singur gest de al l ui .

- Un ghem de sfoară.. . un brice a g ... o


batistă cu dungi, - anunţă Zeke la găsirea
fiecărui obiect. Ciudat, adăugă, pot să în-

37
torc p e dos totul, nici u rmă de portofel sau
de o hârtie .
Şi într'adevăr în buzun a re nu se mai gă­
sea nimic altceva.
- Cu cât cuget mai mult, cu atât mă du­
miresc că bietul om a fost complectamente ·

j efuit şi de bani şi de tot ce avea.


- Asta întăreşte ipoteza, că l a mij loc c
un asasinat.. . declară Melley.
- O crimă ? dar care din echipa noastră
să fi avu t inte res să omoare pe necunoscutul
acesta ?
Melley însă întrerupse imediat p e Zeke,
care rostise aceste cuvinte riscate.
- Nu numai oamenii noştri, old-boy, um­
blă pe aici. Citeşti gazete şi tu. Vei fi aflat
dela ele despre Gunboat Den ... Tâlharul a
trecu t frontiera, a izbutit să scape de ur­
mărire a poliţiştilor dela Royal Mounted . . .
Acum caută p esemne să-şi reia sinistra a c­
tivitate, prin vecinătăţil e frontierei.
- C rezi deci că Gunboat D en . . .

- E o simplă probabilitate.
-- Aşa dar omul al cărui cadavm l-ai
descoperi t ?
- Poate f i victima banditului. .. Cine ştie.
Poate că nenorocitul să fi fost vreun cres­
cător de vite de aiurea care se întorcea dela
vânzare cu o sumuliţă frumoasă , in buzu­
nar.. Mă rog, ipotezele se pot făuri la n es­
fârşit. .. Treaba şerifului să clarifice totul.
- Să cl arifice... hm ! va fi tare greu -
opină Zeke lunganul. Un fapt mi se pare
cert : lipsa oricărei alte urme, afară de a
d-tale, tinde să dovedească neîndoios că a-

38
sasinatul a fost săvârşit înaintea furtunei..
adică la miezul nopţii. Va fi fost singură
victima ori însoţită ? Va fi fost urmărită ?
Să-l fi spânzurat u cigaşul ca să inducă j us­
tiţia în eroare ?... Mister !
- Dinspre p artea mea - replică şef ul de
echipă, înclin să a dmit mai degrabă asasi­
natul cu j af„ . Lipsa oricărui act şi a celei
mai neînsemnate monete ; lipsa ine x plicabilă
a vreunei arme de ap ărare . .. Nimeni nu se
aventurează prin ţinutul ăsta fără să aibă
grij e să ia un revolver măcar ca să se ape­
re de outlaws.
- La drep tul vorbind, obiectă Kentucky
- trebuie să recunoaştem că dacă omul a
cărui identitate nu o putem stabili, s'ar fi
p urtat cu gândul sinuciderii, n'avea nicio
nevoie să ia preca ţiuni de apărare ... Ce va­
loare mai are viaţa p entru un sinucigaş ?
- D e acord - dar nu ţi se pare că spân ­

zurarea asta miroase cale de o poştă a în­


scenare ? Vezi şi singur. Mortul poartă pin­
teni la ciz me. Aşa dar n'a venit pe j os p c
teritoriul ranch-ului 27. D a r unde-i e calul ?
- D e-aşi şti - răspunse Kentucky zâm­
bind - m' aşi grăbi să te lămuresc.
- Poftim o dovadă în plus că-i asasina t.
Ucigaşul, de n'o fi cumva o b a ndă î n t r eagă
-- va fi luat şi calul . . .
- Foarte probabil.
Pecând acei doi îşi continuau discuţia,
Zeke şi Bud se retraseră mai deoparte.
- la sp une Bud - şopti la ureche întâ­
iul - n ' o şti cumva K e ntu c ky mai mult
decât se preface, în chestia spânzuratului ?

39
Celălalt cowpuncher dădu din cap codin­
du-se.
- D e , nu-mi prea place purtare a lui Ken­
tucky. Mare poftă am să comunic şefului
inci dentel e . de azi n o a p te. Prezenta In dianei,
numele faimosului band i t rostit când l-a vă­
zut p e Kentucky a plecat deasu pra ei, calul.
- Nu cumva s ă faci aşa o im pruden ţă . ..
Tartorul ăsta a dat gata şi pe mai şmecheri
ca ti ne ; şi cum su n t motive să p resupui
că Ke ntucky şi Gunboat D en sunt una şi
aceeaşi p ersoană, nu te pripi cu demasca­
rea lui.
- Bine, dar aşa poate că n e fuge printre
degete.
- D ar ce te faci dacă pierzi cei şase sute
de dol ari premiu pen tru p ri nderea lui . . . Dacă
Melley ar afla cel e ce s'au petrecut aseară
la cabană, ar lua ime diat el afacerea în
mâ n ă şi răsplata ar fi a lui. Pecând aşa
vom descurca noi doi caerul . Răbdare nu­
mai, fă t ul meu I
- Mare p ehlivan mai eşti, Zeke I La asta
nu m'am gândi t.
In ace astă clipă, şeful ii chemă pe a­
mâ ndoi.
;: - Nu m a i putem ză bovi aici - spuse Me­
lley - suntem aşteptaţi la Hackamore-Bluff...
Vremea e min u r ală şi avem de lucru .
Şi cu chestia spânzuratului cum rămâne
- obiectă Zeke.
- Iată soluţia : tu şi Bud vă repezi ti l a
She l by ca s ă anunţaţi şeriful. Altmin teri
spânz ura tul are p erspectiva de a putrezi
aci.
In ochii c owpu nch er ului luci un fulger.
-

- Poţi să te bizui p e rfect p e noi, Melley,


- declară solemn Zeke.
- Repede . . . Ei, b ă e ţi, la drum ! Chestia
asta să nu ne facă să ne uităm înda toririle
n o astre . Trebue să încunoştiinţăm şi pe
boss-ul nostru , care va veni la Hackamore
- înainte de sfârşitul ro und- up-ului.
Kentucky se grăbi să aprobe dispoziţiile
şefului de ech · p ă .
- Iată într' adevăr soluţia care se impu­
nea.
Şeful e chip ei se depărtase cu Kentucky şi
cu Big Eye . D a r în d a t ă întoarse capul, mi­
rat că nu vede p e Zeke. şi Bud urmând u-i
pilda şi încălecân d p e cai . . .
- By ]ove ... Ce tot meşteri ţi la cadavru ?
Asta-i tre aba şerifului !
- Nu te al arma Melley, răspunse Zeke
lunganul. Vrem doar să luăm fiecare câte
un căp eţel d e funie dela spânzurat. Cică
aduce noroc.
Răsp unsul stârni surâsuri.

41
CAPITOLUL V.

IDEIA LUI ZEKE LUNGANUL.

Zeke şi Bud - urmăreau cu privirea gru­


pul care se depărta în galopul cailor. Dea­
bia disp ăruse printre arborii de lângă ţărm,
şi Zeke începu să j oace tontoroiu! lângă
cadavru.
- Ce„. Eşti scrântit la cap ? - exclamă
Bud îmărmurit.
- D eloc ! . „ Mă veselesc doar că premiul o
să-l câştigăm noi doi.
- Premi ul !„. C e fel de premiu ?
- Uite dobitocul, a şi uitat ! Premiul cu -
ven i t denunţătorului lui Gunboat. Nu vezi
că norocul ne zâmbeşte ? l
In răstimpul acesta Bud vârâ maşinal în
buzunar cap ătul de funie p e care i-l întinde
lunganul.
- L a „Shelby" - continuă Zeke - o să
ne ducem dar abi a peste câteva ceasuri.
- D ar să mai aibă timp , Şeriful cu aj u­
toarele lui, să sosească la faţa locului îna­
inte de se înop tează, ca să-şi înceapă an­
cheta ?
- Ehd, nici n'o să m .i i fie nevoie de an­
che t ă ?
- Cum asta ?
- Simplu. Pentrucă vinovatul va fi -
nici mai mult nici mai p u ţin - arestat.
- Arestat ? ! Ia zi, Zeke, n'ai cam întrecut
măsura rachiului, azi dimineaţă ?
- Niciodată nu m'am sim ţ i t mai limpede
l a minte, băete dragă. Mă apucă o poftă
nebună de râs, gândin du-mă la mutra ce o
va face Nat Kinley.
- Nat Kinley ? Mi se pare că nu-i din
echipa ranch-ului 27 ?
- Ce, l-ai uitat şi pe Nat Kinley, detec­
tivul ? ! ... p u fni în râs Zeke. Nu prea are no­
roc cu urmărirea lui Gunboat. In schimb,
am să reuşesc eu, d acă-mi dai concursul.
- D e-om reuşi, cât îmi dai ?
- Două sute de dolari.
- Numai atâ t ? E p uţin . Drept a r fi j u-
m ă t ate.
- Jumătate ? Adică dcce nu tot ? Extra­
ordinar ! Ce p r e tenţioşi sunt tocmai aceia
care munc . sc mai p uţin ! !
___, O fi, dar risicul meu este egal cu al
tău.
- In cazul ăsta, m'oiu aranj a altcum.
Bud nep utându-se decide îndată, Zeke o
luă di n loc. Bud se răsgândi însă, şi se gră­
bi să-l apuce de mânecă.

43
- By /ove, suscep tibil mai eşti, old son
of a gun ! 1) . Ei bin t>, consimt .
Perfect. Aşa te înţeleg şi eu. N'ar fi avut
niciun rost ca eu, care sunt autorul pl anu­
lui, să fiu tratat ca un si m plu asociat.„ Gân­
d e şte-te , dacă nu ţi-aşi fi dat eu ideia mea,
ţi-ar fi tră znit ţie vreodată prin cap ?
- De, ce să zic, - nu !
- Bun. Atunci suntem de acord. Patru
sute dolari mie ; două sute ţie... Fără soco­
teli bune, prietenie bună nu se poate.
Tot discu tând, cei doi s e depărtară de
locul sinistrei întâmplări, şi aj unseră lâ n gă
cai, pe ne s imţite.
Cufundat t n tr' o cugetare adâncă Zeke se
opri o clipă răs u cindu - şi nervos mustaţa
intre degete.
- Ai să te hotărăşti odată să-mi expui
planul tă u ? îndrăzni în sfâ rşi t Bud să des­
chi d ă gura. Nu pot intra în horă până nu
ştiu ce am să j oe.
- Mare vrăj itorie n u -i, - ră s punse Zeke
lu n gan ul. Trebuie să-ţi spun mai întâi, că
ultimele ceasuri m'au convins p e deplin .
Sunt sigur că vei împărtăşi şi tu ideia mea.
- Care ţi- e convingerea ?
- C ă Ken t ucky ş i Gunboat D en sunt unul

şi acelaş.
- Şi e u zic l a fel... Atâta numai că i-am
v ă zut de câteva ori în ziare fotografia lui
Gunboat şi...
- Vei fi ştiind că hoţomanul are talen­
tul de a se schimba la faţă .,. Dovada a dat- o

1 ) Fiu al puştii, - termen uzual la cowboy


nu de mult, in chip admirabil, trecând drept
şeriful, p e care însuşi U asasinase cu o lună
înainte.
Bud îl întrerupse printr'un gest echivoc.
- la împrospătează-ţi amintirile, stărui
Zeke - prezenţa acestui Ken tucky în mij ­
locul nostru, n u-ţi pare nefirească ? ... Acum
două luni, boss-ul a concediat şapte din cei
mai buni cowpunchers... Şi iată că tocmai
la round-up, angaj ează pe acest om de care
n'am mai auzit nimeni. Auzi ! S ă aj ungă
Kentucky ăsta să ia locul unor tovarăşi de
ai noştri vechi în sluj bă I Spune, nu-i din
cale a fară ?
- Poţi protesta cât vrei, un fir nu vei
putea clinti din loc. Ş tii bine că hotărârile
stăpânului....
- Da, da, şt i u din experienţă cij nimic şj
nimeni nu le po d te abate. 11 ştim cu toţii
încăpăţânat ca un catâ r. lnsă, vezi că asta
nu mă împiedică să cred că Kentucky l-a
fermecat.
- Oricum, să fim drepţi : Kentucky e un
om şi j umătate, nici o muncă, niciun peri­
col, nu-l înfricoşează. Ţi-aminteşti uşuri ţa
cu care a îmblânzit pe taurul cela care do­
borâse la pămâu t doi camarazi ?
- Exact. Şi Gunboat Den e un călăreţ şi
un matador nu mai puţin viteaz. Cică a şi
câştigat numeroase premii la redeos-urile,
del a Helena .
- Dar să ne întoarcem l a a l e noastre ...
Pentru mine chestia cu spânz uratul s'a lă­
murit ... Omul a fost asasinat.
- Cine o fi oare ?
- Cin e ? poate că n'o vom afla nici odată,
dar n ădăj duiesc că în scurt timp vom pune
mâna pe ucigaş şi vom câştiga premiul.
- Aşa dar crezi că ucigaşul e Kentucky ?
- Nu m ă mai tot întrerupe, p alavra-
giule I Nu numai că cred dar sunt convins.
la spune nu ţi se p are deosebit de suspectă
lipsa hoţomanului până'n târziul nopţii pe
furtuna de eri ?
- Fireşte că da. Insă ar putea s'o j usti­
fice prin rătăcirea vitelor însp ăimântate.
- Excelent pretext, de care pehlivanul
s ' a şi folosit.
- Dar despre victimă ce crezi ?
- Adică despre spânzurat ? Bănuiesc că- i
vreun crescător de vite bogat.
- Nu-i din împrej urimi, de asta sunt si­
gur, cunoaştem doar pe toţi ranchman-ii din
p artea locului.
- O fi din Canada. 'fi-aminteşti că acum
trei zile a fost târg de vite la Great Falls.
- Ce-are aface în chestie Great Falls ?
- Bud, ai fost şi rămâi un găgăuţ. Ce
naiba, mai deşteaptă-te cât de câ t. Omul a
avut mo tive solide să participe şi el la târg.
Poţi să le ghiceşti ?
- Mai e vorbă I Să-şi vândă vitele„.
- Şi prin urmare să încaseze o sumuşoa-
ră destul de rotundă.
- Care sumă putea să stârnească lăcomia
multor outlaws.
- Bravo, iată-te pe făgaşul cel bun. Faci
progrese Bud.
- Gunboat Den, va fi afl at de trecerea
lui.
- Fără îndoială .
- Ş i a căutat să-l suprime.
- I-a întins o cursă şi a izbutit.
- Totuş în cazul acesta ipoteza ta de adi-
neaori se cam clatină.
-Dece ?
- In ziua târgului din Great Falls, noi
am început round-up-ul. Ori Kentucky se
găsea p rintre noi. Deci îi era imposibil să
cunoască situaţia bănească a victimei.
- Judeci ca un ţânc, old chap ! Kentucky
era cu noi, dar ştii şi tu că dispărea adesea
pe n eaştep tate.
· - Dispărea şi Big Eye .
- Nu-i tot un a . Big e un admirabil mânu­
itor de lasso... Aceasta îl obliga dese ori să
plece în u rmărirea vitelor răznite de cirea­
dă. Aminteşte-ţi, Indianul se întorcea aproa­
p e întodeauna cu vaca sau viţelul cap turat.
Pe când Kentucky . . .
- E drept, totuşi mă îndoesc şi mă întreb
cum ar fi putut ş tii ce se petrece la Great
Falls. Poziţia noastră aici e cu totul izolată
de lume.
- God almighty ! S'ar părea că te amuză
complicarea unei probleme care totuş e des­
tul de simplă.
Bud clătină din cap lipsit de convingere,
ceeace îndemnă pe Zeke să contin u e :
- S ă admitem că victima îşi număra
bancnotele la umbră , fără s ă ştie că e spi­
onat de Kentucky. La vederea bancnotelor,
ticălosul s'a gândît să-i întindă o cursă ...
zis şi făcut. Apoi l-a asasinat. .. Dar în d efi­
nitiv am la mi'le şi dovezi.

47
- Zău ?
- Mai mult chiar : şi tu ai ...

- Şi eu ? Ai căpiat ?
- Ba d e loc.
Şi surâzân , I , cowpuncherul scoase din bu­
zunar capătul de fringhie pe care-l tăiase
adineauri.
- Ce e asta ? întrebă el pe celăl alt care
deschisese ochii mari.
- Păi. .. funie de spânzurat.
- Bine . Nu observi nimic ? Nu recunoşti
frânghia ?
- E o frânghie c a toate frânghiile.
- Gogomanule I E o frânghie care am
împletit-o chiar eu nu de mult, când am
făcut la sso uri pentru echipă. Vezi <l ar, dece
-

nu mi- a fost greu s'o recunosc.


Bud dădu din cap aprobativ.
- Acum totul e limpede ca lumina zilei.
Fap tul că am găsit victima spânzurată de
această frânghie, arată că ucigaşul e din
echi pa noastră. Şi care altul ar putea fi
decât Kentucky ?
- God almightyl Incep să înţeleg.
- Ce să zic, nu te-ai pre a grăbit. Acum
să reconstituim activitatea lui Kentucky în
timpul zilei de eri. Până la ora patru după
amiază a lu crat, nu glumă, ală turi de noi.
D ar pe u r�ă.„
- Pe urmă a li psit de mai multe ori, ple­
când cică în urmărirea unor vite, pe care
zicea că le - a văzut el fugind în prerie. Da'
de fiecare dată s'a întors singur.
- Mai mult chiar, a ocolit cu în d emănare
toate întrebările noastre. Insfârşit, pe la şa-

48
se a dispărut definitiv şi nu l-am mai vă­
zut până târziu când s'a întors la cab ană .
- A avut destul timp să-şi prindă victi­
ma cu Jasso, s'o omoare şi s'o j efuiască şi
apoi s'o sp â nzure de cop ac.
- Apoi, ploaia a şters u rmele. Aşa că
n ' avem ce mai căuta pe aici... Pe cai.
- Unde mergem ? La Shelby ?
- Nici decum. Ar fi o tâmpenie. I n a poi .
- La cabană ?
- Exact.
- Dacă află „şefu" ?
- Slăbeşte-mă cu şefu. Execu tând ordi-
nul am da timp asasinului s'o şteargă.
In timp ce Bud încălecă, Zeke cotinuă :
- Să ne închipuim că şeriful izb u teşte
să aresteze pe asasin. Ei bine, acesta i-ar
sugera ideia practică să ne şterpelească
dre p tul l a premi u . Aşa dar, o să lăsăm pe
mai tâ rziu drumul la Shelby. Când banditul
va fi căzut în mâinile noastre, se poate înfiin­
ţa şi poli tia. In nici u n caz mai înainte.
- Dacă şeful ar b ănui ceva ...
- Laşule I Insăşi e l se va grăbi să ne f e-
licite dacă reu şim ... Sunt împrej urări când
nesupunerea devine o necesitate ... Şi acum
să încălecăm şi... la cabană.
Pecând se depărtau vertiginos, în galopul
cailor, obişnuiţi cu alergări de aşa viteză ,
B u d se adresă camaradului său :
- Zeke, mi-e teamă că corbii se vor nă­
p ăsti asupra ca da vrului p ărăsit. L-ar poci ,
de n'ar mai putea fi recunoscut. Mai b i n e
a r fi să-l p un la adăpost.

4
Cowpuncher-ul , p ă truns d e dreptatea ca­
maradului său, consimţi voios.
- Bine, du-te, eu te aştept aici.
După o scurtă aşteptare, Zeke văzu pe
camaradul său apropiind u-se. Dar mai vă­
zu mirat un trup omenesc prins deacurme­
zişul şelei.
- Corbii şi începuseră să se înfrupte din
tru „

Amân doi îşi con tinuară apoi în tăcere


drumul . Zeke p ărea din nou pierdut într'o
cugetare adâncă.
- La ce te gândeşti ? întrebă într'un tâ r­
ziu Bud.
- La chestia din cal e afară de s u spectă
a armăsarului disp ărut de câteva zile şi
brusc regăsit.
- Şi totuş Indiana a veni t călare. Am
auzit doar tropot de copite.
- Sper că micuţa ne va da toate lămuri­
rile. Tare mă tem numai că nu ştie boabă
englezeşte.
- Dar cum speri să-l arestezi pe Kentu­
cky ? ... Nu s'a dus la echipă cu şeful ?
- D acă e a devărat că el a ucis străinul.
îl vom vedea în curând dând târcoale locu­
lui faptei lui. Apropiata sosire a şeri fului
îi dă p robabil grij i din cele mai serioase.
A j unseseră l a cabană. D escălecară ; apu­
când cadavrul unul de subsuori şi al tul de
picioare, se îndreptară repede spre cabană,
fără să se mai ocupe de caii lor, care înce­
pură să p ască.

50
CAPITOLUL VI.

INCA UN ASOCIAT.

D e abia trecuseră pragul cabanei că l e şi


eşi intru întâmpinare bunul paznic Jerobo­
am, care împietri nu alta, la vederea cada­
vrului ce-l aduceau Zeke ş i Bud.
- Feri în lături, Alb ca Neaua, strigă
Zeke.
N egrul se dădu la o p arte neîndrăz n ind
să ceară vreo lămu rire asupra neaşteptatei
lor întoarceri. Vederea cadavrului n ecunos­
cut îl umplea de nelinişte.
Cowpunchers-ii înti n s eră trupul i nert pe
u n aşternut improvizat dealungul rudimen­
tarei duşumele.
- Ce estem