Sunteți pe pagina 1din 1437

E-

; ROMANE DE ACŢIUN� PA���N �


��
••AVENTURA"
R o m a n e d e a c t i u n e tl pa s I u n e

MONA GLORIA
•••

IN ŢARA
URIAŞILOR ROŞII
- ROMAN DE AVENTURI -

Traducere de
S. T I M U Ş

Editura „Ziarul" S. A. R., Bucureşti


Imprlmerllle •• Adeverul" 8. A.
L A 15 ALE FIECĂREI LUNI
citim co I e c ţi a d e 8 LE I

AVENTURAI
LA 1 ALE FIECĂREI LUNI
citim colecţia de 15 LEI

„ROMANELE CAPTIVANTE"
ln vlnz�re

GÂNDUL CARE UCIDE


de S. D'erigny

Catalogul tuturor volumelor apărute se


află la sfarşitul oricărui voi. în vanzare.
MONA GLORIA

?,/'

IN ŢARA
URIAŞILOR ROŞII

CAPITOLUL 1

Cu toate consemnele formale date de


docto. ul Van Berheim, şef al misiunii ştiin­
ţifict> a I.astilul i Panamerican, trei din t re
exploratori şi două călăuze b ăştinaşe se
depărtaseră mai m • • It decât trebuia de
locul ales pentru corturile taberei de
noap te.
C ăci pe măsură ce expe diţia se apropia
de godişele înalte ce dominau ţărmul de
miazăzi a1 Amazonului, toţi simţeau cres­
cându-le curiozitatea de nesătura t.·
Micul d�taşament mergea cu băg·1re de
seaniă, cerce1ând la fiece p 1s tufişele dese
ale j ung ei tropicale americane. Nicio- ur­
mă de prezenţă omenească, ··ci numai ·

-3-
colcăiala de gângănii a p ământului mo­
cirlos şi muced prin care bălăceau.
Unul d n exploratori se poticm înt; 'o
răd ăl!mă ş i î nj ur ă intre d nţi. Apoi îşi
reluă mersul strivind sub tocul cismei înalte
de piele sute din acele vietăţi scâ1 boase,
mai mult paianj eni decât crabi, de care
mişue p ă durea virgină sud-americană. Şi
de zile era �şa : p 1 i n bălăr i ca şi p rin
încâlceala de liane intretesute până dea­
supra ca petelo r or, l t v;e tf1ţi şi j ivine
vră şmaşe. Doi băstinaşi muriseră de muş­
cături de şerpi. Altul dispăruse într'un
rio unde huzureau cuimanii.
- Haide, vii, Cl erge r y?...
Cel chemat bumbăni, cu bustul încolătăcit
de o lia nă. Unul din călăuzt>le băştina se
îl l iberă retezând cu paloşul de crăci
acest şarpe Vt getal. Albul îşi potrivi la
l oc p e umăr c ureaua puştii sale Remington
şi-şi rel uă l o cu l în coloană.
- Halt I comandă cel din capătul micii
coloane, cel mai îndrăzneţ.
V1 porunca lui, exploratorii se o priră
numaidecât, cu ochii la pândă. Din câte
se p u t ea j ud, ca, ab0a o rar ă perdea de
liane agă ţ ă t o are îi despărţea de un lumi­
,

niş, desl!his ca o plag ă căscată tn man­


taua b o gată a p ă durii virgine.
- Tot nicio urmă de locuitori 1 reluă
cel dintâi cu o dezamăgire în glas.
Contrarierea aceasta , zugrăvită şi pe
feţele ci lorlalţi, păre.a ciu d at ă în melea­
gurile acestea populate de indigeni cruzi
de a eăror pre zen ţă călătorii mai mult se
tem decât o doresc
- Atenţie f. Martinez a văzut ceva;
_,_
Unul din ghizii metriaşi le făcea, cu un
gest al degetului, semn să tacă.
Deod ată din partea op usă, de dincolo
de luminiş, se auzi un troznet de crăci
rupte şi lianele se depărtară, lăsând să
treacă un indigen înarma t cu o bâtă p e
care o purta pe umăr alergâ nd.
Era vădit : omul fugea de primej die. O
groază a dâncă era întip ărită p e faţa lui.
Pieptul îi gâfâia ca . d upă o goană lungă;
din când în când, arunca p este umăr o
privire fu rişe înapoi.
Din nou, lianele agita te încă de trecerea
fugarului, se dădură 1 n l ă turi, şi o fiară
galbenă şi neagră se rostogoli în ierburile
înalte. Era in,1micul, cumplitul j aguar al
Sudului american care cu o lovitură a
labei spi n tecă pieptul u n u i om şi n u se
teme să atace nici cei mai p ut e r n i c i,
toros (tauri).
Ca şi cum ar fi înţeles că p e teren
deschh nu putea lua la întrecere de fugă
pe un adversar în stare să-l aj ungă din
trei salturi, indigenul se oprise .
Cu bâtei în mână, făcea fa ţă primej diei.
Jaguarul scoase un răcnet sălba tic şi şovăi
o clipă, p rivind cu ne î ncr e d e r e noua all­
tudine a omului. Apoi, furia sau foamea
îl făcură să înlăture teama. Lipit de p ă­
mânt, cu t ţi muşchii încordati, fiara îna­
intă cu băgare de seamă sp re prauă. Deo­
dată, labele robuste se destinseră, corpul
său mlădios se năpusti înainte.
Indigenul făcu un salt în ături, pecând
bâta lui, învârtindu-se isbi coasta jagua­
rului care mugi de furie.
Inainte c a omul să fi avut vreme să
-5-
ia din nou poziţie de apărare, fiara sări
şi fu asupra lui. Ţip ete omeneşti şi răgete
de fiară se amestecară, pecând cele două
trupuri se rost11gole a u pe j os în] ăn ţuite.
In a cel aş timp răsună o de tunătură.
A tins în pie pt. j a g u a r11l se ridică pe l a­
bele de dina poi, bătând a erul cu coa da şi
se nărui ca o marionetă al cărei fir de
aţă fusese rupt.
Scena fusese atât de repede că numai
cel mai tânăr dintre cei trei exploratori
avusese prezenţa de spirit să tragă, şi cu
folos. Toţi trei în aintau acum cu pru­
denţă spre te atrul luptei, cu degetul p e
trăgaciul Remingtonului. Călăuzele î i ur­
mau la o distanţă respectuoas!'i.
Atins în plină inimă, j agu,1rul z ăcea c u
l abele întinse, cu coastele rebe�ite stând
parcă să iasă prin piele. Văzându-i sl ă­
biciunea, se putea înţelege că hămeseala
numai îi dă duse destulă îndrăsneală ca
să se lege de unul din aceste animale cu
două picioare de ale căror arme miste­
rioase se feresc îndeobşte fraţii lui.
Aproape de tot de fiară tânărul in digen
gemea încet, înfingându-şi u nghiile în
iarba roşită de sângele lui. Clergery se
apl ecă peste el. Pip ăi o clip ă tNp ul cal d,
s111ulgând rănitului, cu toate precauţiu­
nile lui, gemete de durere, apoi ridică
capul:
- Flăcăul are noroc, spuse el cu sim­
plitate, va trăi. . .
*
* *

- ... V a trăi...
Doctorul van Berheim termina p ansarea
-&-
rănitului. A fost nevoie să coasă la loc
cărnurile pe care le sfâşiase până la os
ghiara j aguarului.
Practichtnul se ridică şi privi o clipă
p e pacientul lui : piept puternic, cu o ex­
p resie de forţă bestială p e chi p . Pielea
avea reflexe de aramă roşie. Părul negru
şi c reţ.
- Păcat că nu poate vorbi, murmură
el ca p entru sine.
Oricât de încet rostise şeful expediţiei
cuvintele aceste a , totuşi nu scăpaseră ure­
chilor bătrânului slab care-l asistase la
operaţie.
- Dac' ar putea vorbi ?... şi ce ne -ar
spune ?
Un rânj et neplăcut scăpă depe buzele
bătrânului.
- Ei, ce zici, van Bernhein, iată-ne în
curâ n d sosiţi la locul unde trebuia să
găsim pe uriaşii noştri ...
Alt rânj et.
- ... Şi primul indigen pc care-l întâl-
nim ... e un sălbatic ca to ti sălbaticii, nor-
mal... 'portsmen-Îl noştri dm Uniune n'au
pentruce să l invidieze ...
Doctorul v1-1n Bernheim nu voi să por­
nească o discuţie l a căpătâiul unui bolnav.
- Răbdare, profesore Mari any, ră b­
dare... N'am aj uns încă pe podişurile
înalte.
Apoi, dupăce făcu această concesiune,
revenind pe terenul p rofesional îşi reluă
toată autoritatea.
- Clergery, mă bizui pe d-ta că vei
veghea ca boln avul nostru să nu ducă
lipsă de nimic. Bagă de seamă să nu-şi
-7-
deplaseze pansamentul... Cu felul ăsta de
răni, e de temut întodeauna o emoragie, ..
Impreună cu Cl. rgery rămaseră .n cort
şi cei doi exploratori care luaseră parte
la recunoaşterea, care se sfârşise prin moar­
tea j aguarului. Un moment, cei t. ei tova­
ră;i stă tură tăcuţi la adă postul pânzei în­
tinse p e ţăruşele de ban.bus, luminaţi
prost de lumina păl11ă toare a unui pho­
tophor. La căpă tâiul bolnavul ui se aşez •Se
acela care salvase viata in digenului. C u­
rând rănitul făcu câ teva mişcări pe cul­
cuşul lui şi deschi,c o chii O l u mină se
ivi în privirea lui cftnd 1ă ri pc cel mai
apropiat din tre paznicii lui :
- Maşa lehra danila, murmură el cu
voce slabă.
Auzindu-l, Clergery zâmbi :
- Pare-mi-se, miss Hachel, că salvatul
nostru îţi mulţumeşte în chipul lui.
Tânăra fa1ă, - căci na o femeie cu
toată înfă ţişarea ei masculin ă pe care
i-o dădea costumul şi echipamentul ei
bărbătesc, - tânăra fată se ridică, cu un
deget pe buze.
- St, Cl erge ry, spuse ea cu glas înăbuşit.
Ştii d.1ar că p entru toţi aici, sunt Bob
Winkinson... Ce-ar spune doctorul van
Bernheim dacă te-ar auzi ? ...
Niciodată, într'adevă r, şeful expediţiei
n'ar fi consimţit ca o femeie să înfrunte
în tovorăşia lui multiplele primej dii şi
curse mortale de care e p lină pădurea
virgină. D a r miss Rachel Winkinson,
reporter l aNewChicagoHerald nu se Jăsase
intimidată de ace t fel de temeii. Jertfind
sub foarfeca coaforului minunatului ei
-s-
păr o ndulat devenise Bob Winkinson, ca
să se înfăţişeze doc.orului van Berheim.
Complicitatea lui Clergery, vechi prieten
lil familiei ei, făcuse re tul. Şi de douăzeci
şi cinci de zile decând d ura c a m p a n i a,
doar 'Larry Grant, un reporter ataşat micei
trupe de către Daily Times, aflase taina
tinerei fete.
Deşi concurenţi, adversari chiar, Larry
Grant nu t1 ădase secre t ul colegei sale.
- St, Clergery, p rotestă şi el îndată
după Rachel, streajă la gură să nu-i p ri­
cinuim necazuri drăgutul ui nostru vechi
prieten Bob Winkinson. Mai ales adăugă
el tachinator, trebuc să-l c r u ţ ă m pe tânârul
nostru co �g şi pentrucă pân ă acum eve­
nimentele sunt d e pa rte <le a răspunde aş­
teptărilor sale şi Ia ale doctorul ui van
Bernheim
Cu un gest Larry Grant opri o protestare
gata să izbucnească p e buzele t nerei fete.
- Haide, haide, trebue să recu no: ti că
soarta e ironică. Peste două sau trei zile
vom atinge ţiota expe iiţiei noastre, şi pri­
mul băstinaş p e care întâmplarea îl face
să cadă în mâinile noastre, mulţumită
d- tale, chiar desminte teoriile pe care le-ai
apărat cu atâta îndârjire în colo.;1nele lui
New- C hi cago-H erai d,
Rac 1el îşi măsură colegul cu o mutră
încăp ăţânată:
- Imi menţin opini a, spuse ea dârză.
Expt diţia doctorului van Bernheim por­
nise în r'adevăr în căuiarea unor „uriaşi".
De mai ruult de optsprezece luni, cercu­
rile ştiinţifice şi literare ale celor două
lumi erau în fierbere. Circulau de mult
-9-
zvon uri nesigure şi nelămurite relativ la
o rasă de uriaşi care şi-ar fi făcut ap a­
riţia p e pantele platourilor înalte ale
Amazonului. Nimeni dm cei ce mai apoi
discutaseră mai cu îndârj ire problema,
n'ar fi putut spune exact cum a luat
naştere controversa aceasta. Poveşti de-ale
t rap e u r il n r care b a t p ă durile ? zvonuri
de-al e indigenilor ? Unii vorbiseră de ră­
piri de copii de că tre o rasă de căpcăuni,
aşa cum credinţa populară a imaginat-o
în veacurile trecute, d ar care p ărea un
anachronism ridicol în plin secol al
douăzecelea.
Fap t e că, dela coloanele unei reviste
cu mic tiraj din Ohio, afacerea aj unsese
să fie publicată în j urnalele din Chicago,
din New-York, a poi vestea trecu p este
ocean, tradusă în douăzeci de limbi şi
făcuse deliciul amatorilor de fapte di­
verse din toate ţările.
Un aviator brazilian care se rătăcise
deasupra p ădurii virgine, susţinea că ză­
rise într'un luminiş nişte o ameni de o
înălţime u 1 iaşă :
„Culoralia epidermei lor, spunea el în­
tr'unul din interviewurile ce dase, era
roşie, aşa că semănau cu nişte statui
uriaşe de aramă. cărora un mecanician
genial le-ar fi dat mişcare şi viaţă ... "
Un poet lansase cuvânt ul : „Golia ţii roşii'"
şi cuvântul avu noroc şi se răspândi.
Curând, savanţii se emoţLnară şi grave
disensiuni se rid cară în sânul acade 11ii­
lor ale căror şedinţe pierdură pentru un
timp obişnuita atmosferă somnolentă Unii
vorbeau de rase preadamice. Alţii se spri-
- 10 -
Jmeau p e Biblie, comparau p e uriaşii de
care era vorba cu cei de care vorbeşte
Sf. c riptură şi căutară o nouă exegeză
a text lor sfinte, la lumina acestui fapt
nou. Niş te geografi evocară misterele tur­
burătoare ale Atlantidei scufundate.
Un alt c an savant se mulţumi să ridi­
ce din umăr. „Atlan ţi" ? spuneau ei... Cum
vreţi să luăm în serios neroziile adunate
din gura indigenilor primitivi pentru care
un avion sau o locomotivă sunt l ucruri
divine, sau din gura unor trapeuri minci­
noşi ca toţi cei care bat depărtările.
Unii savanţii physiologişti, mai ales din
şcoala germană şi americană, demonstra­
ră imposibilitatea pentru structura umană,
să treacă de anumite limi te fără adânci
modificări ale organismului, mai ales în
ceeace priveşte organel e motoare şi tubul
·digestiv.
Şeful „gigantiştilor", - cuvântul fu lan­
sat, - era doctorul Van llc rnheim dela
Ethnologic Boarde din Harvarad. Steagul
grupului potrivnic era ţinu t sus şi tare
de că tre pruft.sorul Mariany. directorul
lui Physiologic Institute din Boston.
Fiecare tahără îşi avea j urnalele sale.
Cel mai în dârj it împo triva „gigantiştilor"
era Daily Mail din New-York, al cărui
redactor-şef era Larry Grant. D,1r găsea
în miss Ra chel Winkinson o a dversară
demnă de el. Faţă de ea în diferite rânduri
chiar se simţise dând din colţ în colţ din
lipsă de a rgumente.
Lucrurile ar fi putut contin ia să se în­
venineze - căci nu există certuri mai
ranchiunoase decâ t ale savar; tilor - dacă
-11-
dirigen ţii Institutului panamer i can din
Montevideo n'ar fi intervenit.
Graţie unei Funda ţi i, donaţia unui mi­
liardar au tochton, I. s t i t ut ul brazilian putea
consacra în fiecare an o sumă importantă
lucrărilor de Lborator şi cercetărilor ştiin­
ţifice. Preşe dintele Institutului p a nameri­
can îşi spuse părerea în c u rsu l unei şe­
di nţ e e xtr ; . o rd m a r e .
- Anumqi sav:.nli în f runte cu docto­
ru l von Hcrnhcim pr e tind că există unde­
va uriaşi prin regiurnle Amazo n ului de
sus; altii ş i n u dintre cei mai puţini sti­
mabili, neagă fap tul . Ei bine, să se ducă
acolo şi s ă va dă .
Directorul lui Ethnologic Bo t rde nu se
dosi e de et l t m i n t eri. In tovăr ă şia credin­
ciosului său asistent, doct„rul Clergery,
debarcase curând la Montevideo ca
s ă or gani z ez e bazele e x pedi ţiei sal e . •
La cerer e a lui, îi fu al ătura t profesorul
Mariany, ina mi cul său p ersonal, ca comi­
sar conti o lor, p entru ca nimeni să nu
poată nega rezul tatele e xp e d i ţi ei , oricare
ar fi ele. Per son a lul destinat să însoţeas­
că p e doctorul Van Bern heim cu prind t> a ,
în p l u s , pe Geo Silv1 r, a - is te n t ul profeso­
ru 1 ui Maria n y, un om gras, roşcat . ve ,nic
absorbit în c u g e tări şi tare timid ; p e
Larry Grant care lăsase redacţia lui
Daily Times în sper anţa de a fa ce la în­
toarcere un reportaj sensaţional din inima
Americei de Sud; însfârşit, pe B e rgam l:l in,
un bătrân vânător de origi ne franct:ză
care ştiuse să-şi câştigP încrederea doc o­
rului Van Bernheim, prin aceea că poves­
tise că credel:I, fără ca să fie prea sigu r,
-12 -
a fi zărit într'o zi în p ădurea virginr1,
urma uriaşilor.
Cât de�pre miss Rachel Winkinson, ni­
meni nu luase aminte la ea când, în
urma recomandaţiei doct ·rului Clergery,
ea se alăturase expediţiei, nimeni. în
afară de agerul şi p ă t unzătorul Larry
Grant. Dar tânărului ziarbt îi plăcea
prea mult să j oace fair-play ca să strice
câtuşi de putin a dversarului i-ău din aj un,
şi chiar, după lungile săptămâni de luptă
în comun, şi lăsând deoparte câ teva mici
şicane camara dereşti, o afec\iune solidă
sfârşi prin a lega pe cei doi tineri.

-13-
CAP1TOLUL 2

- Doctore Clergery, ai băgat de seamă


azi dimineaţă atitudinea lui Loshinamu.
.

Aşa numeau membrii expeditiei pe tâ­


n ă ru l băştinaş scă pat din gh.arele j agua­
rului. Căci el rostise de mai multe ori
acest cuvânt arătând cu mâna spre piep­
tul său.
- Ai observat expresia de g roază care
s'a zugrăvit pe faţa lui, câ nd a văzut
direcţia în care mergeam ?
- Şi, înt ·1ri ş i miss Winkinson, c e sfor­
ţări a făcut, deşi rănit, să ne împiedice
să pltcăm ?
Clergny zâmbi în umbra căştii lui de
pânză albă.
- Poa te că drumul nostru îi amintea
supărătoarea lui aventură de ieri...
Larry Grant şi Rachel clătinară din
cap cu îndoial ă.
D e cu zo i i tabăra fusese ridicată. Re­
luaseră drumul spre înaltele podiş uri mis­
terioase.
In cap mergeau călăuzele, cu Berga­
ma in trapeuru1 *) şi cu patru cinci sol-
•) Vânător american, care întinde capcane.
- 14 -
daţi metişi din escorta dată de guvernă­
mânt. A poi unul lângă altul, tăcuţi, ru­
megân d în gând cine ştie ce teorie, doc­
torul van .Bernheim şi profesorul Mariany,
şontăcăind pe piciorul şchiop şi sprij inin­
du-se când şi când de Utnărul lui Silver.
Insfârşit, salaho rii şi restul de soldaţi.
Doi oameni purtau targa pe care odihne a
Loshin amu, doi soldaţi căci salahorii s e
dep ărtau cu groază de r>mit. t

- Barşiva ! . . Barşiva <lina„. mormăiau


.

ei atingând superstiţioşi amuletele de


co-rn atârnate la gâtul lor. ,.D emonul roşu ...
demon roşu rău", tălmăcise Bergamain,
care cunoştea aproape toe1te dialectele
del a amazon.
Clergery, Grant şi Winkinson nu p ără­
seau cu u n pas p e ocrotitul lor, c ă ci ştiau
mişeliile l a care se puteau deda salahorii
băstinaşi. Aci sta li1a când şi când mâna
H„cheld şi şi-o punea p e frunte în semn
de supunere.
Zăpuşeala devene a g roaznic de a p ăsă­
toare. Mvrgeau muţi ca nişte umbre de
vis prin umezeal a p utred ă de miasme şi
ceţoasă .
- Luminişul, spuse deodată Clergery
Era într'adevăr luminişuL In mij locul
acestuia zăcea o grămadă hidoasă, hoi tul
j aguarului plin de viaţă din aj un. Peste
noap te vulturii şi coyoţii îl ciopârliseră,
iar acum roiuri de muşte verzi şi de fur­
nici n egre, sfârşeau osp. ţul.
Loshinamu la acest spectacol scoase
un ţ p ă t uşor şi întoarse capul. Din aramiu
se făcuse pământiu.
- Linişte, dear boy, îi şopti miss Win-
- 15 -
kinson trecându-i lin mâna p este fruntea
umedă.
Acesta, ridicat în cot se agită cu riscul
să răstoarne targa. Turuia la cuvinte
neînţelese de nimeni, cu ochi cân d spre
capul caravanei, când rugători spre Rachel.
Fata tăcu un moment :
- Ş'ar zice că vre a să ne împiedice să
înaintă m„.
- Hei, făcu Clcrgery, dacă am p utea
pricepe pc L o s hi n a m u am şti poate
mul te despre demonul roşu ...
Cât despre Larry încercă să întoarcă
lucrul în glumă_:
- Vlăj ganul arămiu presupune poate
că al ţi j aguari ne aşteap tă undeva prin
desişurile astea„. Şi tânărul rt·porter con­
tinuă să-şi morfolească pipa înegrită pe
care n'o lăsa dintre dinţi fie că şi ţăcă­
nea articolul l a maşin a de scris în biroul
lui Daily Times fie că se găsea lansat în
cine ştie ce colţ al lumii în căutare de
reportaj ii senzaţionale.
Popasul de prânz aduse puţină destin­
dere. Clergery observă cu ngrij orare faptul
că s .lahorii indigeni se instalau la capă tul
opus celui unde odihnea Lo�hinamu.
- N'am făcut azi decat opt mille, con­
stată· morăcănos ca totdeauna profesorul
Mariany.
- Ce vrei..., începu doctorul Bernheim.
- Ştiu, ştiu, trebue menaj at r ă n 1t u1
d-tale, rânj i celalt, gata mereu să hărţu­
iască p e şe ful „giga11tiştilor" ; de altei p en­
tru pricopseala ce mergem să găsim, nici
nu face să ne prea grăbim.
Doctorul van Bernheim îl lăsă să tachi­
- 16 -
neze şi se duse să se intereseze de „răni­
tul său".
Clergery desfăcu pansamentul. Doctorul
pă rea mulţumit şi bătu uşor pe obraz pe
„pacient".
- Merge, băete, zise el ca la spital,
uitând că n'are cine să-l înţeleagă; mâine
suntem în pic.oare.
- Doctore, zise Hachel, trăgându-l de
mânecă, ai observat cicatricele dela gâtul
l ui Loshinamu ?
- Cicatrice? ... Doctorul, intrigat se aple­
că. Pe gât? Aci sub amândouă fălcile ! ...
Clergery, ia vezi şi tu •..

Capetele celor doi practicieni se apropi­


ară. Pe carnea arămie a rănitului, două
dunguliţe mai cla1 e ară tau că acolo se
făcuse cândva o incizie.
- C urios, foarte curios ...
Doctorul van Bernheim întinse mâna să
pipăe gâ tul rănitul ui, <lar acesta se aruncă
înapoi scoţând un strigăt groasnic care
făcu să tresară tot campametul ln ochii
măriţi de friguri, j u cau licăriri de groază.
- Bine, bine, murmură doctorul van
Bernheim depărtându-se, să nu obosim pe
bolnav ... Vom vedea asta mai deaproape
altădată ...
Apoi luă deoparte p e asistentul său :
- Clergery, spune-mi rogu-te, dacă eşti
de p ărerea mea . Ca să închidă cu atâ t a
artă o incizie, cred că nu este î n stare de­
cât mâna unui medic format la Facultă ţile
noastre ...
- Şi un singur bisturiu a putut face o
incizie atât de netedă ...
Deodată amândoi se p riviră în Ulcere
- 17 - �
căutând să măsoare urmările de s cop eriri i
lo r.
- Eu aş vrea să ştiu, mur m ură Clergery ,
dece Lo shinamu a arătat atâta spaimă
când ai vrut să-i atingi gâ tul.
Doctorul van Berheim îşi mângăie un
moment bărbu(a albă înainte de a-şi
mărturisi neştiinţa.
- Io orice caz. nicio vorbă, către ni­
meni, recomandă el . . .
*

Exp c 1iţia urca acum primele costişe al e


înaltelor podişuri. Mergea mai gre u niei
vorbă, dar cel puţin nu mai r es p irau mias­
mde moci rldor din p ă durea virgi n ă care
aci se rărea tot mai mult. S f ârş itul zilei
din aj un trecuse fără incidente, a f a r ă
dJar că seara, Lo shinamu respinsese cu
ace.,.aş încă p ă ţ â n are c a şi la p râ nz pe
doctorul Beroheim c a re vrusese să exami­
neze cicati icele misterioase la lumma
photophorului. S trigă tele lui speriaseră
pe hamalii tolăni ţi lângă focuri.
- Au să ne p ărăsească toţi.„ Incetează,
te rog, spusese Bergamain care - şi cuno ş t ea
oamenii.
Şi intr'adevăr, dimineaţa, pro f esorul Ma­
riany avu p rilej ul să tune şi să fulgere
când descoperi că doi din p u rtătorii de
poveri fugiseră, ducând c u ei nu numai
merinde şi o puşcă, ci şi ceasul lui de aur,
căp:Hat în dar dela elevii l ui din anul al
dollea dela Physiological Institut.
.
In j urui c e 1o r1 a1 ţ i douzeci şi doi de
salahori rămaşi, soldaţii făceau o p a ză
-18-
straşnică, înca drându-i în tot timpul mer­
sului.
- Ne e drumul tăiat... strigă deodată
Larry, tânărul reporter care mergea îna­
inte cu Bergamain şi cu călăuzele. ln dă­
r ă tul lor, veneau Miss Winkinson şi Cler­

gery escortând p e Loshinamu care, de ad


dimineaţă, mergea ca şi ceilalţi, fără
slăbici u n e .
- Evident, cu ne p utinţă d e mers mai
departe, b.idogăni Bergamain.
O crăpătură largă de optzeci de picioare
a p roape, tăia calea. In j osul stâncii col­
ţuroase, la vreo cincisprezece yarzi poate,
bubuia. apa furioasă a unui torent.
- Nimic de făcut ... - Afurisi tă neşansă ...
Exclamaţiile se încrucişeau în timp ce ca­
ravana cea mică se înghesuia la marginea
pră p astii i. Miss Winkinsun aruncă o pri­
vire p e faţă lui Loshinamu şi i se p ăru
că surp rinde în ochii fl ăcăului un Jicăr
şugubăţ şi ironic. Ea pricepu a tunci dece,
de ieri dela prânz, băştinaşul nu făcuse
n?cio încercare de a se op une 1-i în ainta­
rea expedi ţiei. D race I Trebue că ştia de
existenţa acestei piedici şi acum făcea
haz de n ecazul exploratorilor.
Uar tânăra Americană, nu era din acelea
care renunţă le -ne la un proect :
- Să urmăm râul, propuse ea, vom
găsi desigur vreun mij loc să trecem acea­
sta cascătură ...

Ideia fu aprobată ca bună, dar se încinse


acum o harţă, mai aprigă ca oricâ n d, între
profesorul Mariany care p retinde să se
ia pe Rio de vale şi doctorul van Bern­
heim care prefera să urce spre 1svor.
- 19 -
Miss Winkison trase la oparte pe Larry
Grant şi pe Clergery:
- Veniţi cu mine, spuse ea reluându­
şi Remingtonul, ce-l rezemase de un copac.
Porniră toţi trei în josul apei cum voiau
profesorul Mariany. Dar după o jumătate
miliă, Rachel se opri.
- Trebue să urcăm în susul apei, declară
ea tovarăşilor ei.
- Dar bine, miss Winkinson, protestă
Larry.
- Bob, cu sunt Bob, înţelege-te, spuse
ea puţin 1 ăstită.
Plouat, el o urmă, cu Clergery după el,
care nu mai pricepea nimic. La locul hal­
tei, Mariani şi Bernheim tot se mai certau.
Loshinamu, şedea sugând nepăsător o
tulpină de ferigă.
Rachel trecu dinco'o de protejatul ei
fără a părea a-i da atenţie şi, mereu ur­
mată 'le tovarăşii ei, începu să urce pe
malul apei spre isvor. Nu făcuse zece
yarzi că o mână puternică ii strânse bra­
ţul. Era Loshmamu punându-i-se 'n cale
cu un val de vorbe, de gemete şi rugă­
minţi.
Un zâmbet de triumf lumină faţa tine­
rei. - Lasă-l, zise ea lui Larry care se
repedse să-l dea în lături. Lasă-l... şovă­
iam intre două drumuri de luat, alarma
lui Lo.;hinamu ne arată că acesta e cel
bun. Uitaţi-vă numai cum a :.ărit acum
ca ars ... Clergery, du-te de spune şi celor­
lalţi să ne urmeze. Eu pornesc ca iscoadă
cu Larry.
Rachel făcu un pas înainte. Loshinamu
mai întinse odă.tă braţul, dar ea îl res-
- 20 -
pinse cu tărie. Un licăr umed pluti o
clipă în ochii tânărului indigen, apoi faţa
i se împietri într'o expresie fatalistă şi
porni pas cu pas după Rachel.
Popasul de prânz se apropiase când
deodată ata scoase un strigăt:
- Larry, ia te uită, dear old boy„.
Cu degetul arăta o întirtochietură a
râului. t.hiar la începutul curbei, crăpă­
tura stâncii se îngusta şi, pe locul acela,
un copac aruncat deacurmezişul dela un
ţărm la altul, făcea un fel de punte na­
turală peste prăpaştie.
Se auzea din urmă şi gura lui Berga­
main care se ciorovoia totdeauna cu că­
lăuzele :;;i salahorit. In curând cele două
cete se uniră şi, în puţine vorbe, noii ve­
niţi fură puşi în curent cu de.;coperirea.
- Vezi că aveam dreptate când ţi­
neam morţiş s'o luăm în susul Rio-ului,
afirmă doctorul van Bernheim, grăbit să
înfunde pe colegul său şi trecând cu ve­
derea, cu o sublimă inconştienţă de savant,
meritul pe care-l avea agerimea Hachelei
în această afacere.
Grăbiră să ajungă la punte. Drumul,
pe un teren aproape despădurit, fu de
altfel mult mai scurt decum crezuseră.
Decum so.;iră, Larry şi Bt:rgamain se re­
peziră să se încredmţeze că trecerea era
cu putinţă.
Copacul, un soi de arţar, avea ca la 15
picioare în circonf erinţă. 1 le partea rădă­
cinilor, parte pe care se găsea acum cx­
pedi ţia. era solid înţepenit în mal prin
bolovani mari îngrămădiţi la bază. Capă­
tul celălalt părea să fi fost cură tit în
- 21 -
parte de ramuri, aşa ca să lase un fel
de trecere prin frunzet. .
- Am să vă spun un lucru, domnilor,
începu Bergamain, schimbând ghemoto­
cul de tutun ce-l to t mesteca, dela o falcă
la alia. Un lucru care miră grozav pe un
vechi trapeur ca mine ...
Făcu o pauză, căd obişnuinţa cu sin­
gu r ătat e a codrului, îl cam desvăfase să-şi
gă se a s că vorbele cu uşurin ţă.
- Vedeţi, domnilor, copacul ăsta n'a
fost desrădăcinat de vfmt. Asia s'ar vedea . .

Pământul a r fi păstrat u rma copacului...


Larry î ncercă să râdă şi să facă să râ­
dă şi pe doctorul van Bernheim şi pe
profesorul Mariany care se apro;>iaseră.
- Bată-te norocu, moş Bergamain, dar
cine vrei să fi adus aci namila asta de
copac?
- Atâta pot să spun, că eu unul nu ...
- Băştinaşii poate, întrebă la rându-i
Mariany.
Bergamain iar mută ghelmotocul, chib­
zuind.
- Băştinaşi, d-le, deh„. dar ar fi tre­
buit ca la o sută, ca să mişte un aseme!lea
u riaş„.
Profesorul Mari any chicoti cât putu mai
batjocoritor şi adresându-se doctorului van
Bernheim :
- Pun rămăşag, scumpe confrate, că
te gândeşti să ne explici , ă isprava asta
trebue să fie datorită „uriaşilor roşii" ai
d-tale. Nu zău, de dah asta, se poate
zice că namilele astea au fost pline d e a ten-
- 22 -
ţi e pregătind pu n tea asta anume pentru
noi.
Bătrânul trapeur nu ş i descreţi fruntea
-

şi ridică mâna spre cer.


- Cine ştie, . domnule, spuse el grav.
Cine şt i e ?
„ Nu trebue să glumim nici­
odată cu misterele A mazonului-de-Sus ...

- 23 -
CAPITOLUL 3.

După amiaza fu folosită aproape toată


la trecerea punţii arunn;1te peste pră p astie.
Căci, acolo unde un om liber p e mişcări
putea trece lesne, era p rimej dios să rişt i
p e salahorii încovoiaţi s u b povara baga­
j elor. Urmând sfaturile lui Bergamain, se
înj hebase de altfel dela un ţărm la altul,
cu aj utorul unei frânghii întinse, un fel
de p arapet.
Câţiva soldaţi trecură în u rma bătrâ­
nului trapeur, care se în �umetase să în­
cerce cel dintâi pentru a da inimă tova­
răşilor lui. Fură urm a ţi numaide<'ât de
şeful expe ditiei şi de pr •fesoru l Mariany
a cărui şchiopăhtre nu înleznea deloc tre­
cerea pe trunchiul lunecos pealoc .1ri. Doi
soldaţi rămaseră cu ceil alţi exploratori
ca să supravegheze hamalii şi să-i silească,
la nevoie.
Loshinamu trecuse îndrăzneţ şi sprinten,
dispreţuind aj utorul frânghiei-parapet şi
alergând cât putea de repede cu picioa­
rele lui goale care se lipeau p ar'că p e
scoarţa aspră. Acum sta pe un colţ de
- 24-
stâncă ce domina prăpasti a şi, cu c 1pul
între mâini gânde a.
Ce gânduri, ce taine se frământau în­
dărătul frunţii lui tinere, umbri tă de un
stufiş de păr creţ. M ss Winkinson era
impre ·ionată de atitudinea abă tută, des­
nădăj duită apro ape, a protejatului ei.
- Ce păcat, spuse e a ·pentru a suta
oară d-rul i Clergery, ce păcat că nu-l
pu tem pricepe pe Loshin amu ! D.rul, fata­
list, t. ăltă din umeri. Văz use atâ tea su­
ferinţi prin spitale, încât devenise filozof.
- Dar bme, doctore . . . vru ea s ă pro­
testeze .
Nişte st· igăte o întrerupseră. Unul din­
tre purtătorii de poveri - căci din pre­
cauţiune tre,·eau unul câte unul - dădu­
se o clipă drumul frânghiei şi această
miuută de slăbiciune f usese deajuns. Fas­
cinat de prăpastie, nu mui e r a acum de­
cât o massă inl'ormă, sdrobit de colţuril e
tăioase ale stâncilor şi tâdt de apele şu­
voiul ui.
Rachel î şi acoperi fa ţa.
- N'aşi mii îndrăzni nicio dată să trec,
murmură ea atât de încet încât nimeni
nu putu s'o audă.
Fu ne voie s ă se întrebuinţeze forţa
pentru a sili pe salahori să nia trasbor­
dart>a bagajelor căci moartea tovarăşului
lor îi impresionase cumplit. 1n�r ârşit se
lăsară convinşi.
- E rândul nostru acum, spuse Larry.
Şi întorcându-se spre tânăra lui tova­
răşă o întrebă, cu o tandre ţă bruscă şi
neprevăzută în voce :
- Miss Winkinson.„ n'are să-ţi fie frică ?
- 25 -
Tânăra fată avusese timpul să-şi domi­
ne slăbiciunea. Scutură capul în semn
negativ. Şi emoţionată şi iritată totdeodată
de solicitudine a adversarului său de ieri,
răspunse sfidă toare.
- Voi trece cea dintâi, old boy„.
Şi po trivindu-şi puşca pe umăr, apucă
cu o mână care nu tremura, frânghia ce
�ervea de para pet.
De desubt, torentul îşi cânta melo dia
într'un ritm monoton şi înfricoşător.
Primii pa şi deasupra unei pr:>păstii
sunt de o uşurin'ă surprinzăto are. Se pare
că prirnej dia , la înceJJ tul ei, are viclenii
pisiceşti. Zâmbitoare, Rachel înainta pe
trunchiul ar(arului, asigurându-şi cu pre­
cauţiune fiecare pHs. Deodată, mâna ei
se încleştă pe frânghie. La treizeci de pi­
cioa, e sub ea, s puma clocotea licărind în
lumină. Tânăra fată scoase un strigăt de
groază. La strigă tul ei o voce răspunse :
- Dar u să cadă„.
Şi Larry Gra nt se repezi fără ca să-i
pese de primej dia ce-l pândea şi pe el.
Dar un altul i-o luase înainte. In trei
salturi, părăsin du-şi poziţi a îngândurată
şi abătută, Loshinan u alerg 1se spre tâ­
năra fată, dej a aplecată spre a bisul a tră­
gă tor. S'o apuct· pe Miss Winkinson, s'o
ridice în braţe şi s'o tra nsporte până la
mal cu acea agilitate de panteră care-l
caracteriz a, fu pentru tânărnl chestie de
o clipă.
Lo„hinamu îşi depuse povara preţioasă
pe ia1 b a as ră şi se trase deoparte. Faţa
lui, luminată o clipă de sforţt1re îşi re­
luă expresia semeaţă şi nepăsătoare.
- 26-
Cu riscul de a cădea, Larry s trăbătuse
şi el podul din câteva salturi. ·

- N'ai nimic? întrebă el cu o spaimă


invol untară în voce, aplecându-ce spre
tânăra fată.
Aceasta, foarte pali dă, îşi trecu cu în­
frigurare mâna pe fruntea muiată de o
sudoare rece.
- Mulţumesc, Larry, murmură ea.
Pentru întâia oară îi spunea tânărului
pe nume.
- Rachel, începu el. încuraj at.
Dar îndată, tinerei fete îi păru rău de
uitare a şi de sl ăbiciunea ei de-o clipă.
Privirea ei căzând asupra lui Loshinamu,
ea se ridică şi se îndreptă spre indigen.
cu mâna întinsă:
- Mulţumesc, Loshinamu, tu mi-ai sal­
vat viaţa!
Loshinamu îşi încrucişă b raţele pe piept
şi se înclină cu mul t ă nobleţe în faţa ti­
nerei fete, a poi privirea lui se ridică spre
cer c u o expresie de nesfârşită <lesnădej de .

• •

Cred, domnule, că este absolută nevoie


să supraveghiăm deaproape pe salahorii
noştri„.
Bergamain se apropiase . de doctorul
Van Bernheim şi-i şoptea acestea la ureche.
. Readus brutal la realităţile vieţii, sa-:
vantul Il1ăsură cu privi;rea pe . bă_tr
_ ân. u l
vânător.
- De ce te temi?
Celalt şovăi 6 clipă:.
- De toate şi de nimic. Dar oamenii
- 27 -
noştri nu mai sunt acei aşi decâ.nd avem
cu noi pe blestema tul cela de „demon
roşu'.
Din ochi, B ergamai n arătă pe Loshi­
namu care mergea cu ochii pl eca ţi pe
urmele Hachelei.
Ei spun că ne poartă pi az ă rea, şi că
suntem pi er d u ţ i .. .
Van Bernheim nu se p u t u re ţi n e să nu
ridice din ume ri .
C a nişte i n d i geni s ă se lase impresio­
naţi de poveşti băbeşti, treacă- mearg ă ...
Dar el B erga m a m . . .
- Fle acuri toate astea, spuse el cam
supărat.
- Oamenii noştri mai spun că din pri­
cina lui Loshinamu a căzu t unul dintr'ai
lor în torent şi că şi Bob Wit1kinson era
cât p'aci să moară. Susţin că niciunul
din noi nu va scăpa blestemului, decât
doar prin fugă.
- Dar soldaţii?
- De ce se pot teme ? . . . de câteva puşti,
când lor de demon le e frică...
Van Bernhei m căzu pe g â ndu ri . Fără
de salahori, e x pedi ţia ar fi l i p sită de ma­
terial de provizii, de arme şi de mu niţ i i .
Asta însemn a c ă a r trebui s ă renunţe nu
numai la ţinta misiunii sal e, dar în săşi
via ţa explora torilor ar fi ame n inţ a tă .
Şeful „gigantiştihir" îşi dădu deodată
seama de greaua sa răspundere şi-şi dădu
cu amărăci une seamă şi de li ps a lui de
experienţă.
- Ce mă sfătueşti să fac? întrebă el,
aproape ou umilinţă, pe Bergamain.
Pecât părea, bătrânul vânător nutrise
-23-
de mul t planul acesta, cac1, împotriva
obiceiului său, răspunse repede :
- N'aţi voi, domnule, să campăm p e
colţul cela stâncos, l a gura păduricii p e
care o vedeţi colea?
Arătă cu ţeava puştii spre un muncel
stâncos umbrit de un huceag des.
- Acolo, domnule. vom da două trei
zile de răgaz oamen ilor: calul odihnit nu
mai smuceşte din hulube. Apoi ne vom
p utea relua drumul în condiţii mai bune.
Doctorul Bernheim mai şovăia încă.
- Ajungem ac.1lo peste o oră, stărui
Bergamain, încre dinţat că diplomaţi a lui
va avea câ ş tig de cauză I
In realitate, trecură mai mul t de trei
ore p ână ce aj unseră la locul de haltă.
Poate doar Rachel observase oarecare
agitaţie la Loshinamu când caravana îşi
schimbase direcţia. Tânăra fată nu ştia
dacă trebuie să se b u cure sau să se în­
grij oreze, căci dela chestia cu podul, un
insii:;ct tainic ii spunea că pe măsură ce
se apr,,piau de mister primej dia necu·
noscută cre�tea în proporţii considerabile.
ln momentul opririi, se iscă o ceartă între
doctorul van Bernheim şi profesorul Ma­
riany. Primul, urmând sfatul lui Berga­
main, voia să s e aşeze p e teren desco­
perit, pentruca tn chipul acesta să poală
supraveghia cu uşurinţă manevrele neli-.
niştitoare ale salahorilor. Leade rul „anti�
gigantiştilor" voia, dimpotrivă, să se a<;e­
ze chiar în pă d uri ce ca să profite de
umbră şi de răcoare.
Un eveniment subit puse capă t discuţii-
- :.e -
lor. Gâfâind de alergătură, Larry sosi în
faţa celor doi savanţi.
- O locuinţă ... îngână el.
lndată ciondănelile în ·etară făcând loc
întrebărilo r.
C urios incorigibil, pecând c eil a ' ţi se
opri,eră locului şi discutau, tânărul re­
porter nu 11u m ai că î n a i nta s e pân ă în
gura păd urii ci s e încumetase să facă şi
câţiva yarzi sub copacii cei tineri. Acolo
văz u se:
- O c o l ib ă ... mai bine zis o casă, o
coşcogea casă . . .
Avea aerul că nu prea ştie nici el bine
ce era.
- D ar locuitori ? întrebă profesorul
Mar any ca să puie puţină ordine în ideile
tâ nărului.
- N'am văzut p e nimeni... Dealtmi n­
teri am bătut în retragere, cât am putut
mai repede.
Ceilalţi membri ai expediţiei se ap ro­
piaseră.
- Cel mai bun lucru ar fi să n e ducem
să vedem, declară hotărîtă Miss Winkinson.
- Vă însoţesc şi eu, spuse Clergery,
care tocmai sosise .
Toţi erau turburaţi la gândul că p oate
aveau însfârşit să ştie ; că realitatea va
tranşa într'o clip ă· o chestiune pe care
luni întregi de polemici nu putuseră . de�
cât. s'o înveninezP. Erau cuprinşi cu toţii
în . mom�ntul acesta de• un .entuziasm plin
de n eastâmp ăr. . .: . . ·
.

. Singur Bergamain făcu notă discordantă.


- Fiţi prudenţi, îi sfă t ui el şi împreună
cu soldaţii· luă îndată măsurile necesare
- 30 -
pentru menţinerea o rdinei caravanei, ori
ce s'ar întâmpla.
Cu degetul pe trăg a ciu l Remingto nu l ui,
L a r ry Grant şi C lergery deschideau calea.
Apoi venea Rachel, escortată mereu de
Loshinamu. Cu prilej ul acesta, tânăra fată
observă că pentru întâia oară prote ja tul
ei îşi rel uase bâta lui cea gro a să de
„lemn de fier" c are - i servise să se apere
împotriva jaguarului .
La o distanţă oarecare veneau cei doi
savanţi, şi ceva mai departe, înapoia lor,
Silver.
- Uite colo , şopti Larry.

Cu precauţiune, C le rgery dădu deoparte


p erdeaua de frunziş. Prin tre ferigele ar­
borescente se ză rea un fel de l uminiş,
văd t desp ăd u ri t de mână omenească .
Clergery mai făcu cfiţiva pa şi , c u în­
doită p rev e dere. In fiecare cl ip ă ii pân­
dea suliţa vreunui md gen, sau mica
săgeată otrăvită repezită <li n vreo S<•rba­
can ă şi a cărei înţepătură iartă to t atât
de putin ca muşcă t u ra ceiei mai temute
reptile a Amazonului.
- La dreapta, mai spre d r eap ta, şopti
La rry.
Clergny se aplecase ceva mai mult
poate d ecât ar fi fost p rudent, dincolo
d e perdeaua de fru nze, şi deodată o tre­
să itură îl scutur ă din creştet până'n tălpi.
Lumini şul avea oare um forma unei p e re.
La extremitatea subţi.1tă, dominând un
spaţiu descoperi t , zări acum coliba pe
care tânărul reporter o descoperise a­
dineau d.
Structura primitivă a colibei, silueta ei
- 31 -
de con ovoid amintea adăposlurile pe
care indigenii cei mai primitivi �i Ama­
zonului au obiceiul să le clădească în
satele lor, la confluenţa arroyos-urilor.
Dar un amănunt izbi numaidecât pe
Clergery. amănunt halucinant care, în
orice al tă împrejurare. l-ar fi făcut să se
îndoia scă dacă c în toate minţile. Coliba
aceasta semă na cu toate cele,alte pe care
le văzuse până acum, dar s'ar fi putut
spune că fiecare dimensiune a fost înmul­
ţită de câteva ori. Vârful acoperişului ar
fi întrecut cu uşurinţă podeaua unui al
doilea etaj.
Un „buss" din New-York ar fi intrat
fără greutate ca într'un garaj prin uşa
deschisă .
- Giganţii... murmură el cu glas înă­
buşit.
- Giganţii !... repetă ca un ecou, o voce
la urechea lui.
Era doctorul van Bernheim care-i aj un­
.sese şi care se mira la rândul lui de di­
mensiunile gigantice ale locuinţelor p e
care l e vedea.
- Giganţi, haha ... l ă tră îndată o voce
chico itoare, giganţi, haha..•

Profesorul Mariany îşi bătea j oc de


semnele disperate de prudenţă pe care le
tot înmulţea Larry Grant.
- Giganţi. .. da' unde mă rog dumnea­
voastră îi vedeţi pe faimoşii ceia de
giganţi?
Ce-i drept, - şi din fericire, dealtmin­
teri, - nicio urmă de sufl are omenească
nu se manifesta în luminiş şi chiar şi
- J2 -
coliba însăşi p ărea p ărăsită de câ tăva
vreme.
- Dar însfârşit, scumpe coleg, nu poti
totuşi nega.„
- Să neg ce ? C rezi oare că ai stabilit
ceva, pentrucă ai descoperit o termitieră
de p roporţii - considerabile, nici vorbă,
dar care ...
- A pro piaţi-vă, strigă d e depar'e Larry,
care, în to' ărăşia docto ru ui Clergery,
înaintase cu ca rabina în mâini p â nă
ap ro;ip e de pragul 1�• libei
Acum, se deosebiau mii hine amănun­
tele c;ă dirii. Cuv â n tul cl ădire nu e ra
exagerat spre a se denumi, ac st fel de
cu polă ovoidă a cărei înălţime trecea de
optsp rezece p i cioare. Mouel ul era grosol an.
- Crăci li pite cu Jut, consta1ă tână rul
report e r al lui Daily Times,
Pervazul uşii - avea singur mai mult
de nouă picio a re în .(ţ1me - era susţin u t
d e trunchiuri prost ciopl ite. Lângă des• hi­
zătura aceasta enormă, albii si mţeau
im 1resi a alarmantă a unor pitici ca re ar
vizita vreunul din marile noastre oraşe
moderne.
- Asta-i o locuin' ă a giganţilor mei,
exclamă triumfă tor profesorul Bernheim.
- D a r cine-ţi spune că nu suntem pur
şi simplu în faţa unui templ u construit
de nişte o 1meni ca ăsta de colo.
Cu dispre ţ arătă spre Loshinamu care
se ţinea deopa te.
- .. .In onoarea vreunei divinităţi si\1-
bat ce. By God/ Dacă Christmas Cathe­
drale din New· York îşi _înalţă clopotnitele
până .la o sută douăzeci de yarzi lnăl-
- 33- 3
ţime, nu putem conchide de aci că New­
Yorkezi i sunt nişte uri aşi.
- Dar, protestă Cle gery, vedeţi bine
că coliba aceasta nu c · >Dţine niciunul din
idolii aceia mai mul t sau mai puţin gro­
solan ciopliţi, care ar treb u i să se găseas­
că de obicei într'un templ u barbar.
Profesorul Mari any cl ipi un moment

dar apoi î n dată î n tâmpi n ă :
- Şi mai vezi pa rcă al tceva, întrebă
el, vreo uncaltlt c asniclt ? Cana , bunăoară,
d n ca re bea uriaşul, }Jcui tor al acestui
imobi l ?
- D-ta ai spune atunci că e o bai e,
încercă să g l u mească Larry Grant care
se temea ca încordarea u l timului schimb
de vorbe să nu s t â rnească vreo ct>artă.
La această glumă, un zâmbet slab pluti
o clipă pe buzele doctorului van Bern­
heim. Clergery profită de momentul a­
ce,.,ta ca să dea altă întorsătură conver­
sat ' ei.
--- t �red, propuse el, că am putea întin­
de 1abăra aici, am avea totdeodată şi
avantaj ul umbrei ...
- Şi posibil ita tea, mulţumi tă l umini­
il1lui, !;ă avem necontenit sub ochi p e
sat . horii noştrii.
· - Am put a deasemeni în caz de pri­
mej die, să ne apă ră m în condiţii bune,
.observă Mh s Winkinson, care nu părăsea
din ochi faţa întunecată a lui LOsh 1 namu.
. In cli pa ac. asta . hiar văzură pe unul
din sol daţii escortei venind în fugă • .

- .Sah i horii : DU vor să intre în pădure,


· �v
s� st:â9:::J11�� � � l�
e
t ţi . j urul 'lui.
- 34 -
- Missie Bergamain cere ca ceilalţi
Missie să vie numaidecât
Intr'o clipită, exploratotii îşi dădură
seama de gravitatea situaţiei, şi luându-şi
fiecare Remingtonul, se repeziră în ui­
recţia unde lăsa--eră pe salahori .
A b i a străbă tuseră câţiva yarzi că ş i
auziră duduind împuşcă turi.
- Mai repede I strigă Larry Grant care
alerga cu câ ţiva paşi înaintea tova răşi­
lor :.ăi .
Se năpustiră cu. toţii p rin desiş, fără a
mai lua în seamă crăcile ca re l e biciu • au
feţele, sau s ,i i nii care l e sfâşiau hainele .
Detunăturile se auzeau acum tot m a i res­
firat ca ul timele pocnete ale unui fo ..: de
artificii gata să se stingă .
Mai răsunară două trei detună turi sur d e
a l e Coltului l ui B e rg a m a i n , a p o i , nimic,
o tăcere de moarte.
Tânărul reporter ieşi va l-vârtej din pă­
dure. In j urui lui Bergamain, doborît,
mai zăceau pe j os vreo zece sol d a ţi. Res­
tul erau ascunşi i a r unii o lua�eră l a
fug <i c u salahorii ale căror siluete se
ghiceau alergân d nebuneşte prin bălăriile
înal te ce tapisau ci ma.
Larry Grant duse Remingtonul la ochi.
Devale, un om se n ă rui, dar ceilal ţi erau
dej a în afară de bătaia p uştii.
Larry Grant se apropiă îndată de tova­
răşi i săi care se ap ecase ră asupra bătrâ­
nului vânător. Cu degete ' e lui d bace,
doctorul van Bernheim îi dăduse deop arte
cămaşa de pânză grosolană, descoperind
pieptul tatuat al lui Bergamain. Sângele
- J5 -
H curgea încet dintr'o rană m • nusculă
rot un d ă , drept d e a u pra ţ â ţe i stângi.
- Nicio sp e r an ţă , murm ură practicianul.
lntr'a devăr, ră ni 1 ul horcăia. O s p u m ă
roşi a t e c ă se ivise în co ţ u ri l e gurii. Deo­
da tă scă pând, înt r'o u l timă tresări re de
energie, din m â i n i l e celor care-l s u -. ţi n eau ,
b ă trâ nul se ridică în c a pu l oase : o r şi cu
bra ţele în tinse s pre Lo!-> h i n amu care, ne­
p ă s ă tor, contem p l a scen a :
- D e mo n u l roşu, s t rigă el, c u glas în-
sp ă i mâ n t a t, d e m o n u l r o şu „ .
Un s ughi ţ îl scutură tot.
- D e mon u l „

Ca un trunchi tăiat de secure se năzui


d e oda tă ; fără de viaţă.
- Vino, b i ata mea mi c u ţ ă „.
Bini ş fl r, Larry Grant târî d u p ă el pe
Miss Winkinson d e p a r te d e spec taco u l
acesta prea de tot impresionant. D eo d at ă ,
tânăra fată, nemai fiin d în stare s ă se
mai s t ă pân e as c ă izbucni în hohote de p i âns
co nvulsiv.
- Larry, mu rmu ră ea, Larry, când mă
gân de s c că numai eu sunt p ricina tuturor
celor îu tâmpl a te,
- P ricina ? Cum asta ?„.
- N u sunt e u aceea c are l-a salvat pe
Loshinamu?„. De când e cu noi, e xp e di ţi a
dă din nenorocire în nenoro c i re„.
Ş i între două sughi turi de plâns, tână ra
fată adăugă :
- Ai auz i t ce-a spus Be rg amai n ?„. Flă­
căul ăsta e dL'monul, demonul roşu al
Amazonului...
Larry Grant îşi l inişti cu gingăşie tova­
răşa c um console?.i u n cop i l care s'a lovit
- 36 -
de o mobil ă. Curând v ă z u p e R n ch 1 1 cev a
mai calmă. Deal tminteri chestiuni grabnice
îi rea d useră l a rea l itate.
Ce-o s ă ne facem ? întrebă î ns fârs' i t
Miss Winkinson.
In acelaş moment, supr a v i e ţ u i t o r i i
e x p ediţ i ei îşi puneau a c ee a şi înt r ebare.
Un fel de p ace se lăsase î n t r e adv. r sa 1 ii
cei m ai învierşunaţi din aj un. Acum n u
se mai punea chesti unea e x i ste n ţ e i mai
mult sau mai puţi n p roblematică a uria­
şilor roşii ci d e salvat e x is t enţa însăşi a
e xplora tarilor.
Mul ţumită j ert fei l ui Be rgama i n şi a
s o l d a ţ i lor săi, o parte din a rme şi p rovizii

fu sese sal 1 a l ă de lăc o m i a s . 1 l a h o ri l o r. In


urma s f a tu l u i lui C l e rg P ry fu hotărâ i îna­
inte de toate să se tran s p o rte ace,te mo­
deste resurse p â n ă l a c a h a n a misterioasă,
unde vor fi cel puţin l a adăpos t de intem­
p erii şi de prădă ciuni l e fiardor.
- Apoi vom mai ved e a . . .

- 37 -
C A P ITOLUL 4

P rimele impresii ale lui Miss Rachel


Winkinson, câ n d îşi reveni în fire fură
totdeodată dureroase şi încălcite. Amintiri
neguroase din copilărie, un Crăciun cu
whisky şi şampa n i e califormană. Apoi îşi
aminti cu o p reciziune îngrozitoare de
lovi tură de bastt1 n de cauciuc pe craniu
pe care i-o acordase cu generozitate un
policeman p ecând e a t ăcea un reportaj
referitor la Marşul Foamei, al şomerilor,
spre Casa · Albă.
Şi o clipă, mintea i se întunecă din
nou.
La trezire, tinerei fete îi răsări în amin­
tire bivoac&l din colib:'i imen s ă : Adormise
ca şi tovarăşii ei pecând s i ngurul soldat
care s u pravieţuise, p r e 1 u a s e paza, deşi
sdrobit de oboselile zilei. Ca de un , oşmar,
îşi amintea de nişte oameni de o î u ălţime
uriaşă, care apăruseră brusc din umbră.
O mână enorm ă se abătuse pe obrazul e i ,
mascându-i dintr'o sing ură lovitură, înă­
buşindu-i strigăte l e de gro ază„.
- Fantezie toate astea ! „ .
- 38 -
Rachel Winkinson avu u n râs aspru
pe care ecoul îl rep ercută ciudat.
Sunetul propriei sa l e voci smulse pe tână­
ra fal ă din toropea ' ă. Se ridică p e j umătate,
căscând ochii în întuneric.
- Ce mai v i s ! Ar trebui să-l p ovestesc
drag 1 lui meu prieh n Larry, murmură ea
ca să-şi dea curaj . Dar l a ce bun să tre­
mur ?
Sub mâinile ei cu d egetele crispa te,
Rachel simţi p e j os aceeaşi podea de lut
b ă tut ca şi în coliba în care a dormise.
Totuşi, nevoia de a respira aerul eurat
al nopţii, o împingea afară. Bâj băind,
încercă să se orienteze şi, foarte încet, ca
să n u-şi treze ască tovarăşii, c 1 re adormi­
seră ca şi ea pe pământ. fă cu câţiva p aşi
cu băgare de seamă . Mâna ei şovăitoare
dă du de un p erete.
Merse. D ar nu da de uşe. Un de să f1 e
uşa ?
Fata făcu o sforţare violentă de a se
stăpâni. Nu era un vis, un vis absurd care
continua. Mai încet încă, punând mâinile
una după alta, îşi reînce p u rondul des­
curaj ator. Iar şi i a r lutul aspru, Apoi
s1 nzaţia se schimbă deodată. Sim ţi ceva
aspru sub degetel e ei, ca nişte scânduri
nerândeluite. D eodată, t ânăra fată înţelese
şi scoase un strigăt. Tablia asta nu exis­
ht se în aj un, a cum erau închişi, prizonieri !
In disperarea ei un geamăt îi scăpă din
nou. Chemă fără voie :
- Larry I Larry !
D i n sânul nopţii, o voce slabă, atât de
slabă încât părea depărtată, răspunse. Şi
murmurul acesta fu pentru Miss Winkin­
- 39 -
son ca o lumin ă de far pen t r u un v a s
care pl u t eşte o rbeşte p rin ceaţă deasă.
- La rry ! Lar• y ! . . . chemă e a d n nou.
Ş i că l ă 1 1 z i nd u - se d u p ă gemete se împ l e­
tici însfâ rşit de u 1 trup întins deacurme-
zişul d r u mu l u i c i .
- Larry, d- t a eşti. . . ?
- Rachel ? God b l ess yo u ! . . . su nt legat
mai b i ne dccf1 l cel mai bine leg a t salam
de New-Xo rk.
Tâ n r1ra fat ă îşi plimb ă mâinile pe
t ru p ul. pe fata p r i e tenului re ăsit însfâr­
şi t ş 1 o el p ă se crezu salvdlă, pentrucă
11 U mai era � i ngură.
- Rachel, m u rmură tânărul reporter.
Scotoceşte p rin buzunarul ves!Pi mel e şi
v e zi dacă blest0 maţii aceea care ne-au
făcut p rizonieri, mi- a u lăsat bric e agul .
Şovăind, tână ra f a t ă pipăi piep tul to­
varăşului său. D ă du de b r ic e ag . 11 deschise.
- Incea rcă, Rachel, de-mi taie legă­
turile.
In întuneric, Miss vVinkinson bâj bâi,
căutând cu dege tele ei frânghia de fibre
aspre ca s'o taie.
- Binişo r !... gemu Larry, care, cu toa t ă
stăpânirea de sine n u se p u tu reţine să
n u t resa i te brusc.
Tânăra fată înţel ese că-i făcuse rău
tovarăşu ui ei.
- f artă-mă ! îngâ n ă ea.
- N u-i nimic, u rmează „ .
Tremurând, e a i:eîncep u să t aie l a în­
tâmpl are.
- Foarte bine acum, spuse deo dată
La:rry Grant. .
. . L.�g�tur_ile ca.• e-i reţineau i;nâi�He I.a
.- 40 _ -
spate cedaseră deodată şi acum voia să
continue sing u r :
- Acum dă-mi mie cuţitul c a să-mi
libe rez şi picioarele.
O clipă, în întuneric, se auzi hârşâitul
lamei. Apoi, Larry Grant se ridi c ă di ntr'o
da • ă îşi trosni încheeturile şi se mişc ă o
cli p ă p e loc c a să-şi restabilească ci rc u­
laţia sângelu i în membrele lui amorţite.
- Dumnezeu fie l ă u da t, sp use el deo­
dată. M i s'a l ăsat şi bricheta.
O l u mi i i ă slabă ţâşni în mâna întinsă
a reporterului lui Daily Times.
La p rima vedere, nimic nu deosebia
cel ula în care se aflau acum de coliba
în c a re adormiseră, nimic decât uşa care-i
despărţea de l umea de afară, a dică de
liberta te.
Ne p re a având benzinrt, fl a c ii r a briche­
tei pălpăia şi fumega. l ncrc d i n tând u-şi
fira vul lum n ă tor l u i Miss Wi n k m on,
Larry Grant se îndreptă spre tru p u rile
to varăşilor săi, care e rau în tinşi pe p ă­
mânt c a n i şte saci la râ n d. Şi în torcâ ndu-i
unul după altul recunoscu p c doctorii
vim Bernheim şi C l e rgcry. P rofeso rul
Ma ria n y z ăcea ghemuit în col ţul l ui, iar
nu d e p a rte de el gra sul Silver p ărea, aşa
legat c um era, o p asăre p regătită pentru
frigare.
Numai sol datul supravieţuitor lipsea
dela apel. Santinela lor fusese-se fără 'n­
doial ă asasinat ă de răpi torii în mâna că­
rora încă puseră membrii expedi ţiei.
Dân du-l e tot fel ul d --' îngrij iri, miss
Winkinson şi L · 1 rry isbutiră să readucă
în sim ;iri p e tovurăşii şi prietenii lor.
- 41 -
C ern â n d , bomb ănin d , blestemân d fi ecare
întâmpina trista lor soa . tă în felul său
deosebit.
- Mi-e foame, murmură deodată fără
să vrea miss Winki ns1 1n.
Şi acest si mplu cuvânt, mărtu risire a
slă b i ciunii omene ş t i, avu darul să re::1 d u­
că pe nenoroci ţ i i tovarăşi la L ribilele
p robleme ale cli p ei.
- Unde suntem ? ...
- C e ne facem acum ?
Exclama ţiile se încruc şau pline de ne­
dume ri re. Asupra unui singur p unct erau
toţi l ămuriţ i : erau prizonierieri. . .
- Am fost surp rinşi şi ră piţi în timpul
somnului d t· un trib sălbatic, îşi dădu cu
p ărerea Clerge r y.
- D umnezeule m a re ! gemu Silver, poate
vreun trib care-şi mănâncă p dzon 1 t rii I
C a mai g ras din toţi, se simţea cel dintâi
ameni n ţat.
- In orice caz o să ne vin dem scum p
viaţa, rosti c u o voce dârz ă miss Win­
kinson.
- Cum o să ne apără m ? C a a rme, nu
avem decăt briceagul meu, spu<;e Larry
Grant silin du- se să facă haz de necaz.
Din umbră, răsună deodată râsul amar
al fetei :
- Răpitorii noştri ne-au luat tot ce
ne-ar fi putut servi ca să n e a p aram,
dar nu s'au gândit la browningul ce-l am
ascuns în buzunarul p antalonului met„
- Un revolver ?
Ultimele licăriri ale brichetei tânărului
reporter fură fo l osite la verificarea auto­
maticul ui, dacă e ra bine încărcat : nouă
- 42 -
cartuşe în cutia lui şi unul în ţeavă. In­
dată făcură un plan pe care nu m ai des­
n ădej dea îl pu 1 e a insufla disp eraţilor :
când li -..e va aduce mâncarea „
Aci, Silver scoase un oftat pecând
noaptea îi ascundea schimon oselile sufe­
rinţii.. .
„.Căci desigur c ă li se va aduce de
mâncare, p rizonierii se vor n ă p usti asupra
sălbaticului. Apoi, p rofitân d de uşa des­
chisă, vor lua-o l a sănătm i sa şi „.cu atâ t
m a i rău pentru cei ce li se vor pune în
cale.
P h n simplu, cop lăro.;;, c a re n'avea una
la mie şanse de iz bân d ă I n i ni ma căruia
vi bra totuşi act> a spera nţă de nestă p ânit
care nu cedează nic . odată în sufletul
uman
- Cât e ceasu l . . . Larry, întrebă Miss
Winkinson cu v oce slabă.
Flacăra h • i che t e 1 s f â â i.
- Ora şapte, r ă sp unse tânărul cu des­
curaj are.
l n întunericul desăvârşit care domnea
în temni ţă, nu se p utea nid măcar şti
d acă e zi sau noapte.
Un val de tristeţe trecu p este sufletele
prizonieri l or. Doar vocea lui Sil ver ghe­
muit în colţul lui, evoca aiurând cu voce
tare menu-ul unui osp ă ţ p antagruelic.
- Să ieşim d e aici, d a, să ieşim, gemu
deodată doctorul Clergery, l a limita p u­
terilor.
Intr' adevăr, în împrej urările acestea
tragice filozofia lui obişnuită î l p ără sea.
Larry G rant era întins l ângă perete,
lângă Miss Winkinson. I n sinea lui tână-
- 43 .......
rul era dezolat că nu putea uşura su fe­
rinţe l e t 1varăşei sale. Deodată simti că i
.se s t recura în tre degete u n obi ct rece
p e care-l pipăi o cli p ă . Era b rowningul.
- D a . s puse el cu voce surdă, şi cu
atât mai rău pentru p rim u l c a re va i n tra.
Totuşi minutel e î n ce p u ră să se scu rgă
din nou cu o î ncetineal ă dcsnii dăj d ui ­
toa re. P r izoni e rii s'ar fi putut crede în­
mormân t a ţi 1 1 o sută d e yarzi sub o ă­
mâ n t, d i ci zidul gros de chirpici nu lăsa
să păt r un d ă niciun 1 gomot până la ei.
- M i-e sete, murmură Rachel, zvârco­
lindu-se p e cul c u şul ei.
Şi lângerea aceasta H fă cu p e Larry
s ă se c ..i tremure până ' n străfun Jul fiin­
ţei lui.
- Au să mi-o pl ătească scump, mormăi
el, gândindu-se l a suferinţele tovarăşei
sale.
Jn acee aşi cl ipă, se auzi u n fel de
scrâşnet . de lunecare mai curâ n d, în d i­
recţi a unde se afl a uşa. In , fâ rşit, ven e a
cineva ... I nsti n ctiv, La rry s e r i dică pe j u­
mătate şi tr .1se piedica revolverul ui.
- Cu atât mai rău, .murm ură el, gata
să sară ca o fi ară.
D eod . tă uşa se dPschise, inundând în­
că perea de l umină. O uşă imensă al e
c ă rei dimensiuni n u se p u tea comp a ra
decâ t cu ale co l ib i în care ado rmise ră
exploratorii. Ia faţa aces tei l umini neaş­
tep tate, ochii prizonierilor clipiră timp de
c â teva secunde.
Oar îndată l umina fu vo alată de ceva
eno rm, de o m a t ahală ciudată, o n a m il ă
mişcătoare. Şi p e ecranu l de lumină se
- 44 -
desenă o s i l u e t ă . Era o s i l u e tă umană,
cel pu ţin a t â t pe câ t se p u t ea j u dec a,
deşi c el care vene a avea de c e l p u ţ i n de
două ori înăl imea u n ui i n divi d normal...
Cu tot cura j ul l u i , La rry se trase în­
dără t ca ş i c eil al ţi, pâ n ă ' n fu u d ul col i bei.
O mână p e car e razel e te p u t e a u face
să crezi că e ci o p li t ă în bronz. împinse
sp re p ri z on i eri un ci ubăr mare ump l ut
c u un fel de f i e r t u r ă aburitoare. Ap ii,
m â n a se re trase, înch i z ându-şi pumnul
enorm, şi uşa se închise la l oc. O cl i pă ,
prizonierii ş i - a r fi p u tut î n chipui că fu­
sese 1 ă j o c u l unuia <lin acele mi ra ii în­
gro z i to a r e pe c a re l e p ro d u c e foamea şi
setea. Dar de o da t ii izb ucni u n râs trium­
fător :
- Ei b ; ne, profesore l\f aria n y , e ş ti acum
mul ţ umi t ? Eşti convins ? . . . Ai văzut s a u
n u u n u riaş de a st ă d a t ă ?
Era doctorul van Bernhcim. Bătrâ r ul
era turbu rat că-şi vedea însfâ rşit realiza­
te t e or i i le pe care le a p ă rase cu căldură
l u n i d e l:l r â n d ul . P a rcă-ş i p i e rduse m i u ţi . e.
Ş i în triumful s ă u , ren u n ţâ 1 1 d la orice
gene ro dta te, potopea p e a d vers uul său
cu valul vo rbelo r :
- Destul am fost combă tut, excl a m ă
el , fericit că-şi poate vă rs a tot n ă duful
p e n tru toate afronturile p e care le în r âm­
pi na s e în fo , u rile ştiinţifice ale celor
două lumi. Acum e randul meu i- ă râd,
e rân du i meu să dep u n în faţa academii­
lor r l:l por t uri amă n u nţite p e c a re , d - ta ,
sc u mp ul meu co 1 eg. - se î n c l i n ă ironic
în faţa p rofesorului M ari a n y , - „.vei fi
- 45 -
p r imul care să l e certifici ca perfect
exacte.
- Inainte de a vă gân di la glorie şi l a
a cademii, i n tervl ni c u brutali t ate L rry
Grant, ar fi b i ne de desco p e • it un mij loc
pra ctic cum să ieşim din ca pcana asta,
unde riscăm s ă putrezim p â n ă la sfâ rşitul
veac u ri! 1 1 ·.
O mână se lăsă blaj i n pe braţul tână·
rul ui.
- Eş t i înfu riat, L a rry„ . O are pen trucă
am avut dre ptat1 împotriva d- ale apă­
râ d li-za „gi �ant ştiior" ? într . bă drăgă­
st<1asă miss Winkmson.
R1 porterul l ui Dai ly Tim es îşi muşcă
buz le.
- Nu, M iss Rachel, răspunse el cu
ac · eaşi intonaţie. Sunt gata oricând vei
vo i d-ta să recunosc că n'am avut drep­
ta te. D H r mărt urise:;;t e c ă situaţia noastră
nu e strălucită ...
l ş 1 scăzu vocea : - Şi mai cu seamă,
nu ştiu dece, sunt îngrij a t d e d-ta .„ fo arte
îngrij at.„
Se auzi un fel de lăpăit din colţul tem­
niţei : - V ă asigur că cio 1 ba as t a este
cât se poate de su p orta b i lă, bolborosi
S1lver cu gura plină, cu faţa a plecată
peste c ubărul adus de uriaşul roşu.
Nu aveau nici linguri, nici strachini,
dar fo <i mea care încl eşta măruntaiele
tuturor, îi făcu să uite de aceste unel t e
d e confo rt Timp d e câteva clipe n u s e
auziră decât buze lăp ăind sau mă sele
mesh când de zor.
- Ore 1, „ . diagnostică Clergery, care-şi
regăsise .seninătatea. Cât despre carne,
- 46 -
p arc' C' ă ar fi de berbec, dar de j u rat nu
pot să j ur ...
- D e bivol mai degrabă . . . fu de p ă rere
Larry Grant, muşcân d cu pofta vârstii
sale.
- In orice caz „bunii n oştri uriaşi"
p a r să n'aibă de gând să ne l ase · ă mu­
rim de foame, gâfâi Sil ver îmbuibat, l ă­
sându-se însfârşi t într'o rână ca să mistuie .
- .. B unii noştri uriaşi... hm ... om ve­
dea dacă nu sunt nişte căpcă uni care ne
dau de mâ 1 1 care ca să ne prep are mai
bine p entru os : > ăţul l or, îl tac 1 in ă p e
Silver repo terul, devenit iar m ucalit
dup ăce-şi potolise foame a.
D u p ă cât e v a minute însă. conversaţi a
căzu dela . sine ; fiecare lu git iar în colţul
lui p ăre a a aştepta n u ştiu ce eveniment
care putea să vie să-i schimbe c u rsul
exi..,ten ţei. O ntâ m p lare sau o a tracţie
involuntară făcu pe mi s Winkinson şi
pe La rry Grant să se găsească iar unul
lângă al tul.
- Şti l a ce mă gân t csc, î n trebă cu j u­
mă tate gl as fata
Reporterul se plecă spre ea ca s'audă
mai bine.
- Mă'ntreb, şopti ea, dacă Loshinamu
o fi avut aceeaşi soartă c a soldatul care
ne rămăsese credincios. Mă tem să nu fi
fost asasinat şi nenorocitul a t:esta.
E a oftă I- Bietul Loshina m u !... Când
m ă gândesc că l a u n momi·nt fusesem
atât d , ' s tu pizi să ne închip uim că acest
„de 1 1 1 on roşu ' era cauz a t uturor necazu­
rilor noastre.
...... 47 -
Larry î nc P r c a s'o liniştească :
- Văzuşi uri aşul nos tru de adineaurij.
are şi el c o rp ul arămi u ş i e p robabil de
aeet' a ş 1 rasă cu p r otej atu l d-tale. Po a t e
că răpitorii noştri l-au cruţat pe el. . .

- -&a -
CAPITOLUL 5

Şase uria şi cu bâte mari escortau pe


p r izonieri. Era îo tâiul lor d um p rin ora '•
dacă se poate n mi astfel o îngrămădire
de clă dir i ţ răneşti. In or1 ct! alt loc, ai fi
vorbit de sate, de săl hat ci, dar a ci, mă­
rimea giganti ă a cabanelor le dădea cu
totul al tă înfă ţişare decâ t cea a locuinţe­
lor obişn uite ale ţă r m u renilor Amazonului.
La trecerea exploratot'1 lor, - nişte pi­
tici cu feţe albe, îşi ziceau de<>igu r ciudaţii
p rivi tori, - se î ngrămădeau în numă r
dt' stul de mare nişte făpturi cu tru puri
de namile, la fel la sta t u ră cu cel care
l e � duse mânca re în p rima zi, � i l a fel
cu paznicii care-i esco . tau acum.
- I ţi scrân teşti gâ tul ca să te uiţi să
le vezi faţa, sp use Larry gl umeţ.
Ceeace te isbea î . 1 deoseb i la ei era
expresia animalică a feţelor lor. Bărba ţ i i,
- u ' iaşi, - purtau nişte şo rţu •i scurte
ca re le l ăsau l i be r pie p t u l p a ros ca de
g· 1rilă, şi braţele la care ie eau în r. lief
niş te muşchi f. 1 rmidabili. Femt ile, sau
cel puţin se putea p resupune că erau
nişte femei, erau învestmântate în nişte
- 49 - •
cămăşi albe cu poale lungi, de ai fi zis
câ s i m t croite din nişte p ânze de co i abie
d 1 p e c targul cel mare.
Doctorul van Bernheim şi profesorul
Mari any discutau eu a p rinde 1 e. Dece, în­
tr'adevă r, n'ar fi făcu t-o, întrucât p aznicii
J or î1 H1sau să vorbească în voie. Silver
îşi sălta p â n t e cel · al a turi de Clergery,
devenit d e o d a t ă t ă n1 t câ n d observă că
u riaşi i aceştia p u rtau l a gâ t ac · c aşi cica­
t rice al b ic i o a s ă pe care maestrul s ă u şi
el o descoper seră la gâ t ul l ui Loshinamu.
- Vezi, stim b i le confrate dela Daily
Tim es, tachină zâmbi n d şt re n g ă re �te miss
Wi nkinson. că avusesem drepta te susţi­
nând împ otriva d-tale c ă gol iaţii roşii
există. Iacă, avem „ p l ă cere a" ...ă-i vedem . ..
Unde crezi că ne duc ? Şi-i arătă din
ochi p azm cii, a c ă i or p e l e uleioasă lucea
în soare ca arama l ustruită.
- Nu la locul de ex · c u ţie, o lin i şti
Larry. ln toate ţăril e, civilizate sau bar­
b a re. a a ceva se face cu tam-ta m de
tobe şi trâmbi ţe, cu po 1 r p ă şi c u alai în­
cerca el să râdă. Eu c red mai de grabă
că s U I 1 tem du �i la şef, vreun u rh 1 ş falnic
desigur, a că rui anatomi e şi fiziologie vor
face bucuria şi gloria bunului nos tru
prieten doctorul van Bernheim.
- S ă dea D-zeu s ă fie tot atât de blaj in
ca ăştia care ne însoţesc, şopti fa ta cu
un fior , e nu.I putu ascund t> .
Mica tru pă i eşi d i n oraşul giga n ţilor
înconj urat de-o îng rădire de trunchiuri
în tregi de un d iame t ru �i de o mărime
care aminteau cop a ul p un te depe pră ­
p astie. L a o arecare dep ărtare de oraş, pe
- 50 --
o stâncă , s e î n ălţa, ca un fel de cdă ţuie
::. ntică, o casă cl ă di tă euro p 1 n eşte, dar
a v â n d nişte z i duri î n c o n j u r ă toa r e p este
m ă s u ră de înalt e , p ă r ând a face cu ne­
p utin ţ ă orice escala dare, chi ar şi din p ar­
h- a gi g anţi l or vecini. In colo, a c o peri şu l ,
u şa ş i ferestrele casei e r a u d e mărime
obişn u tă la case l e n o a s t r e .
V ă z â n du-le, capti v i l o r le veni deodată
in ima la loc. Poate că înfă ţ şarea cl ădirii
îi făcea să-şi spună că act la la car e erau
duşi, era un om la fel cu ei, de sta­
tura lor.
Clergery se apropiase de doctoru l van
Be rnhei m , care obser v as e şi el la gâtul
llriaşi or miste rioasa cic a trice.
- C u toate astea, Loshinamu era un
om ca no i . Ce trebue să gâ n dim ?
In momen tul acesta, p azni cii ti împin­
seră p rin bo l ta po r ţii de intrare. Pri z o­
nierii nu se linişt i ră decât când vă z ur ă
p e u ria!ji r ă mânân d afară.
Totdeauna cur 1 j os, Larry fă cu câ ţiva
paşi, riscându-se cel dintâi s p r e cu rte.
Acolo, umb riţi sub un frunzar, şedeau
doi bărba i , doi albi, l u ngi ţi în ni ş te
rocking-chairs şi fu m â n d nişte lung i ţi­
gări brazilie n e al c ă r o r fum acru împ u­
ţea aerul. Cel mai tâ n ă r era sla b şi
uscat ca şi cu m pi e l e a gălbegioasă şi
aproape st r ăv ez ie ar fi îmb r ă cat un s che­
le t. Celălalt mai scu u d, şi mai î . n pli n it
l a corp, nu atrăgea a tenţia decât p rin
n a sul l ui ca u n pli s c d e vultur şi p rin
ochii negri prin ca r e tre eeau p ar'câ scă­
părări de foc. Dela prima o chire , · după
înf ă ţişarea l ui dominatoare şi dup ă p ărul
- 51 -
lui î ncărunţ i t , se recunoştea că era şeful .
- El e, nu p o a t e fi decât el..., spuse
cineva cu j um ă t a te glas.
L arry Grant se întoarse. T o va r ăşii
săi îl aj unseseră d i n urmă, şi contemp l au
cu curi1 1zi tate � p e c la c o lul neaşte p t a t care
li i:;e î n fă ţ iş a.
D e o d a t ă, caşi cu m şi-ar fi d a t însfâ rşit
se u a de p reze n ţ a ca p t i vi l o r, cel mai
bătrân d i n tre cei doi hi"'1 rb : i \ i s e ridică p e
j u m ă t a t e d p c şezl on g ul l u i ş i sp u se , u
o voce pe care se sili s' o facă să p ară
amabi l ă :
- I n ai n t ează, d o ct o r e va n B e r n he i m,
î n ai n t t> a z ă, p ro feso r e M a ri any... şi dv.
deas1 meni, domnilor, î n a intaţi. . .
�eful e x ped i ţi ei Institutului Pan-ameri­
can, t ăcu un pas î n ainte şi cu ton hotărît,
decl ară:
- Sper că prietenilor, mei şi mie nu
ne va p ărea rău d� a fi oaspeţi i dv.,
doctore Mars::iy-D arny.
Cel că rnia i se v o r b i încrun tă un mo­
ment sp r â n cea n a dar ar fi f o st cu n e p u
. ­

ti n ţă să sp uie cineva dacă era nemul ţu­


mit sa u uimit că taina ide n ti t ăţii lui
fusese de s c o pe ri tă d m p ri m ul m ome n t.
- Vasăzic t cineva îşi mai aduce amin­
te de mine ? murmură el, c ,1 p e n t ru si n e.
Van B ern he 1 m răspunse îndată printr'u a
com p li m e n t î n doi peri :
- Nimic, spuse el, n u va putea îm oie­
dic a p e u 1 adevărat savant să facă
omagi ul d 1 torit prim el or lucrări ale doc­
t o ru l u i Mar ay-Darny.
Cu nă r i l e fremăt b are de mânie, cu o
flacără. nelinişt i t oare în pr. vire, Marsay­
- 52 -
D a rny umbla sub frunzar ca o fiară pe
care fierul roşu a l domesticitorul ui 1- ar
fi a tins.
- Un savant.„ u n a de v ă r a t savant.„,
mormăi el cu voce surdă . .. Dar ştii măcar
d-ta, care vorb ·şti a tfel. ce est a devă­
·

rata ş tiinţă ? ... ,. Ştiinţa căreia trebue să i


se sacri fice totul , pe ntru că ne dă o p u­
tere nt mărginită şi-l face p e 1 m aseme ­
n r n Ct:luia care în şapte zile a creat
lumea". Apoi mai a d a ugă cu u n rânj e t :
C â t d e - p re primele lucrări ale docroru l ul
M arsay- Dar1 1y, . ţi foarte mul ţumesc ... Mă
leap ă d d e ele ...
L a rry tresă ri. Pentru a treia o ară
fu rostit numele acesta în faţa l ui, şi
mai era sigur că-l a uzise rostit şi al t ­
undeva, î n tr'alte împ rej urări, dar u n d e ?
C u toate sforţările tânăru . ui, memoria lui
rămâ n e a re b t l ă .
- Bietele mel e prime lucrări, urmă
doctorul M arsay-Darny. Merită oare os­
tene a l a să mai vorbim despre ele ?,„
Câteva ce rcetări elementare asupra secre ­
ţ i uni or glandulare şi a gref el or animale,
nimic mai mul t...
Aceste din u rmă preci 1, ă ri iluminară
ca un fulger creerul lui Larry G rant.
Tâ n ărul tşi aminti o pove s t e des ul d e
întunecat ă d e care se vorb ise mult c u
vreo dou ă z e ci de a n i înainte, ş i a l cărei
trist erou fusese un a n i . mit doctor Mar­
say-Darny. Er 1 vorba de nişte experienţe
de vi vi secţiune, de care se i n d gnaseră
membrii mai mul to r socie tăţi de p r tecţie
a .jt nimalelor d e p e No u l C ontinent. L i cru­
rile ar fi rămas totuşi nu prea învt'ninate,
- 53 -
dacă mai apoi, în spitalul pe care-l di­
ri j a do t orul, n 'a r fi m u ri t un co pil în
L rma u nei o pera ţii a că i ei necesitate nu­
şi o rea gă - ea e x pli c a ţi e .
Boico t a t de l um • a ş t i inţifică americană,
·

doctorul Maa rsay-D a rny trebuise în urma


unei ne î ndu r ă t o a r e camp anii de presă,
să lichideze clmica IUL personală şi să
dispară.
Cum şi de unde a c e s t prosc ri '> a j u n s e s e
el aci, în inima Amcricci- de-Su<l ? Şi ce
era mai ales cu aceşti uri aşi în mij locul
căro i a trăia şi pe c are-i stăp ânea ca un
rege ?
Intre tim o doctorul M a rs a y- D arny îşi
recă p ă tase însfârşit stăpânirea de sine
- Scumpe coleg, spuse el cu o p ol i teţă
f or ţa tă , mi-ai re amintit a dineauri că eraţi
o a speţii mei. .. Deşi nu sunt decât un săl ­
batic, - sau poate din cauza asta, - voi
r esp e ct a faţă de dv. legile ospitalităţii...
Bătu de trei ori d i n p a l me, şi veniră
f 1 1 g a t rei b ă ştin a şi, care c a statură şi
c hip era u p arcă f, aţi cu Loshinamu.
- lată se rvitori dv.. d e clară do c torul
. M a rs a y - D a rny. Au să vă conducă la odăi ­

l e dv. şi care vor fi desigur mai confor­


tabile ca închisoarea în care aţi fost
ţinuţi până acum ... Cer scuze p entru ne­
plăcerile prin ca re a ţi trecut, oameni mei
a u de i ăşit instrucţ i i l e ce li s'au d a t, şi
nu puteam prevedea că a u să vă conducă
în locul a · esta ... Apoi întorcând u-se spre
tovarăşul său care până acum nu suflase
o vorbă :
- . W e herley, fi bun de supr a vegh e a ză
chiar d-ta instalarea mosafirilor mei. '"
- 54 ,.......,
C e l num i t ar ătă o cl ip ă d e şovă ire, şi
privi rea lui z ă 1 ovi o cli p ă să cerceteze
chipul doctorului Clergery care însă nu
clipi măcar.
- Haideţi, d-lor, încheie poruncitor
doctorul M arsay- D a rny. Şi în chi p de
adio, adaugă : - Luăm masa p este o oră„,
*
* *

- Acuma, <l-l o r, începu d-rul Ma rsay­


D arny ridica n d u-se d e l a masă, e bine să
Vt deţi ceeace aţi ve n i t să vedeţi, să aflaţi
ceeace aţi vrut să afl c1 ţi. . .
In timpul p râ n zul ui, docto ul se arăta­
se cea mai desăvârşită gaz dă. Mâncart'a
fusese excelentă, carne friptă cu mi rosuri
p i c a n te, l egume proaspete, fructe exotice,
totul udat cu un vin de Span i a al că rui
p arfum greu şi a m e ţi tor amintea cel m ai
bun vin de Chianti.
Vorbitor îndemân a tic, elegant şi erudit,
doctorul Marsay- D a rny, în timpul mesei,
îşi făcuse p rizoniaii ap roap e s ă -ş i uite
situ a ţi a . Era însă ceva din j ocul p isicii
cu şoarec i i în - p u rtarea lui.
- Domnilo r con ti n u ă el, m'am tinut
' în
curent cu discuţiile pc c a r e le-au stârnit
aceşti giganţi, de a că ror existenţă nu vă
mai p u teţi îndoi de c â t e v a zile. TrimPşii
md mi-au procurat a rticolele de p resă,
ca şi rapoar tel e Academiei.
Le vorbea a cum d e --us, ca de p e catedră :
- S'au spus şi s'au scris p rivitor l a
gigan ţii roşii mu 1 te l ucruri : nerozii fără
de număr şi câ teva reflexii inteligente.
Printre acestea din urmă, îmi amintt'.SC
- 55 -
a fi citi t ma i mul te art i col e semn ate d e
o ziaris t ă dela Chigago Herald, miss
R a c h el Winkinson .. Dar poat,_,, mister
Bob, eşti ceva rudă cu această domni­
şoa ă ? ...
Sub această : poslrofă directă, Rachel
se simţi roşin d ; fusese 1m · zentată docto­
rului Marsay-D arny sub n umele de Bob
Wi n ldnson.
Sub p ri virea a tol-p ă trunză toare a lui ,

ea fu silită să îngâne câ t e va cuvin te vagi.


Dar dej a d oct o rul p roscris, pre t ăcâ n d u­
se a n u d a nici o însemnătate incidentu­
lui, îşi relu ă firul d i scursului să u :
- La dre p t u l vorbind, nimeni n'a ba­
nui t adevărul p rivitor la , . goliaţii mei".
Pot spune p e drep t „goliaţii m ei", şi ve ti
vedea dece „.

Pe mă , ură ce vorbea, se exalta :


- Când a n fost silit să mă P xilez ca
să fug de răzbu n area câ torva delica t e su­
flete filantropice, eram p e p undul să-mi
îndrept cercetările î ntr'o direcţie hotărî­
toare. Doctore Van Bernheim, ai a mm tit
adineauri, cu lau de, d e p rimele mele
lucrări de• p re secreţiunile gland u lare .

Află că l a e p o c a aceea dej a un g ru p d e


glande îndeosebi î m i reţineau aten ţi une a ;
p ara thyroide l e . A ş fi p utut, p e exemplare
de circ atât de căutate de marele circ
american Barnum - să stndiez secre ţiu­
nile d e hormoni care p rovoa c ă g i g a n tis­
mul. Foar t e c • rând aşi fi p u t u t să m ă
i n st lez c a fabricant de mon tri de bâlci,
cum îi practică atâ tia alţi p ract i c i en i , care
l ucrează ma i ales în Unga . ia. Dar eu
urmăream ţeluri mai î n alte „.

- 56 -
Faţa îi luă o expresie de halucinat.
Societatea mă respingea - s ci• tatea

mă resp inge a - societatea dv., domnii 1 r


- adaugă el cu u n accent de dis preţ şi
ură ; a t u nci m1-am crea t eu „societatea
mea". C eilalţi oameni co n struesc cet ăţi
u riaşe. zgâ rie nori ca s ă a p ăpostească
corpurile lor pipernicite, firave. Eu, am
construit giganţi, mi i- m înco voiat voinţii
mele şi niciun mon a rh , , } l umii n'a avut
vreoda t ă asemenea sluj 1 tori.
D octoru l ui Marsay- 1 J arny i se p ă ru a
ve d e a p e faţa audi torilor săi semne de
necredinţă. E · st ărui.
- Am zis adevi:irul : eu, P U am făcut
uriaşi. D-ta mis t er Larry Gr; m t, ai ra­
p ortat în co l oanele zia rului d-tal e desp re
disp ariţii dese de copii, de care se plâ n­
geau triburile ţă rmurene ale Amazonu­
lui şi ai spus că nu crezi în căpcăuni
mâ ncători de mormoloci omeneşti. Ai
greşit mister G ra u t. C ă pcăunul eram eu.
Copiii aceşti a pe care făceam să fie ră­
pi ţi la vârsta pubertă ţii - epoca cea mai
favorabilă d u p ă mine - erau sup u şi de
mine la o serie de grefări thyroidiene.
In curând corp u rile li se dt> svol tă, se fac
vânj oase. mem b rele devm voinice. In doi
ani, ating în felul acesta stu t u ra unui om
p u ternic n o rmal , luând înaintea naturii
c u mai mul t de opt ani. La începutul
celui de-al şaselea an aj ung a-?a cum
i-aţi văzut pe gardienii voştri , nişte coloşi
de a proap e zece picioare înălţime ...
Te mai indoeşti, mister Grant ? Ia să
vedem, cân d vlăj gani i mei v'au p rins1
era!_i lnsoHti de unu l di11 stm uşii mei,
- 57. -
Loshinamu... ei bine, ce vârstă ii daţi ?
Nu vă propun un r ămăşag, a ţi · p ierde l a
sigur„. Ei, tăceţi î n cu rcaţi ? L-aţi tratat
ca un bărbat, el în lumea u riaşi lor e un
băeţaş numai de 1 1 a n i . Când 1-aţi s a 1 vat
viaţa o ştersese l a j oacă prin p ă d ure, ca
p uştii dv„.
Apoi adresându-se î n d e osebi doctorul ui
Van Bernheim şi p r o f e so r u l u i Mariany :
- D e o a rece, scum p i con fraţi, zise d
ap ăsând iro n i c a s u p ra a c es tu i ultim cu­
vânt de c a re p ar'că abi a îi găsea demni,
d t o a r ece î n t â m p l area v'a condus la mine,
şi cum, pen tru siguranţa mea p ersonală,
nu vă pot J ăsa să mai p l eca ţi, veţi de­
veni col aboratorii mei. lmpreună cu We­
berl ey, o să mă asistaţi în experfr nţ1 l e
me l e. Chiar de mâine, o s ă vă d u c să
vizitaţi l aboratorul meu şi s a l a mea de
chirurgie . Foarte repede, veţi fi în curent
cu secrete l e mele„.
Făcu câţiva p aşi, măsurând din ochi
p e ascultătorii săi :
- Fără'ndoea ă, mai rămân destule
imperfecţii, o mărturisesc, în creaturile
mele„.
D e bună voie, făcea p aradă de falşă
modestie.
·

- „.Am desvol tat corpul, dar în pagu­


ba inteligenţei. Va trebui să g ă sim, d-lur,
mij locul să dăm imbol d , să întărim şi
c reerel e, ş i va treb u i mai al es să concen­
tră m toate străduinţele noastre asupra
gla n dei pi neale. Afară de as t a uriaşii
mei, ca multe alte creaţiuni hib ri de, ca­
târul de exemplu, sunt sterpi. Am fă cut
asupra acestui din urmă neaj uns multe
- bS· -
experienţe, care, p ân'acum, au rămas
fă r ă rezultate ...
Se opri o clip ă şi-şi mâ'ngâie barba
albă pri ' ind cu stăruinţă pe Miss Rachel
Winkinso n .
- I n privinţa asta.. . hm. .. îmi vine o
ideie despre care va trebui să stăm de
vorb ă , Weberley, spuse el întorcându-se
spre asistentul s ă u .
Apoi vorbind di n n o u p en tru toţi :
- Cu toa t e că sunt sterpi, giganţii mei
se fac tot mai numeroşi, mulţumită răpi­
rilor ce pun să se facă p rin satele băşti­
naşe. Jn frun te a hoardei uriaşilor mei,
vom putea în curând supune lumea în­
treagă şi vom stabili p entru omeuirea re­
generată un re '.! 1 m nou . . .
Ochii i se făcură rătăciţi, luă atitudinea
unui ieşit din minţi. C u un ton umflat,
fălos, încheie însfârşit :
- O amenii vor fugi ca muştele când
se va ivi armata fără număr a gigan­
ţilor ...
*
* *

- E greu să nu i se recunouscă gPnia­


litatea, rosti d-rul Van Bernheim când
se întoarse la tovarăşii lui, după o lungă
şedinţă în laboratorul gazdei sale.
- Genial dacă vrei, declară La rry
Gra n t îndesându-şi pipa, dar şi nebun,
hotărît l ucru.
- Ei, dar uriaşii ? ...
- Nişte monştri, mai îndobitociţi ca
rinocerii sau ca bivolii.,.
Nici vorbă că Larry Grant exagera,
- 59 -
dar doctorul Van Bernheim, de partea
11.i, prea lăsa t ârît de val entuziasmul
său. ln opt zile, omul a cesta care nu
trăia decâ t pentru şt i . ţa p u • ă se aclima­
tiz ase cu laboratorul docto ru l ui M arsa y ­

D arny p â n ă 'ntr'a l â ta că şi ui tase că· nu


se a t la în cab in e tu l s i"l u de lucru dela
Universitatea din H a r v a r d .
Tot aşa pă \ise şi p ro fesorul M a ri any.
Se m u l ţ u mea n u ma i , d u to ri t ă fi ri i l u i ci­
căli toare , sâ r i d i c e m e r e u l a ob i e c t iu n i.
L ar ry Gran t şi Rachel Win kinson, 1 e o
săptămâ n ă decât ţinea ca p tiv i tatea lo r,
nu aveau ce face cu timpu l lor. De aceea
frăm ân tau într'una p ro b lema t urbure a
situa ţi ei lor.
- Trebue găsit un mij l oc să scăpăm
din capcana asta, le re peta mereu şi
doctorul Cl ergery care refuzase să-şi puie
talentul în serviciul doctorul ui M a rsay.
D ar din cât chibzuiau toţi tre i , din tr a­
tât fuga li se părea cu neputinţă. P u teau
să se plimbe d u p ă plac prin toa tă locuin ­

ţa-castel, să-şi facă siesta în a e r libt' r


pri n tuată c u rtea, dar singura poartă de
fier a acesteea e ra apărată de nişte drugi
şi zăvoare pe care nu le-ar fi p u tu t bir ui
nici muşchii enormi ai giganţilor. Iar
chei a numai pro p rietarul şi Webe iley
o aveau.
Şi chiar dacă prin vreo minune treceau
zid ul, cum să se riş te, fugari fără arme'
p rin satul Golia tilor ?
- Vicl enie, recomandă neînc<'tat doc­
t n m l Clerg 1 ry. Studiăm cu grij a t oate
col ţ u rile p recum şi felul de a fi şi de­
prinderile oamenilur de-aci. Când vom fi
- 60 -
adunat cele mai mul te şan ' e cu putinţă
de part. a noastră, vom risca lovitura
cea mare.
In cetă ţu i e trebuia să fi e şi arme de
foc dar ni iunul din exploratori nu ştia
un d e obişnuiau stăpânii să lt: ţie, şi pro­
babil încuiate.
Arsenal ul lor se reducea deci l a brownin­
gul pe care Miss Winkins1 1 n răuşise până
acum să-l sustragă tu turor cercetărilor.
Rol u l acestei arm p u tea c u toate acestea
să fie hotărî tor la momentul veni t.
Şedeau acum p e marginea terasei u n de
luaseră primul prânz. Larry Grant şi
Rachel p rive a u cu ochi pierdu ti la ori­
zontul depărtat, linia sur-albăstrue a cre �­
t elor pl atou rilor. - Acolo e libertatea,
p u ti n ţa de întoarcere în ţară... spuse
Grant. - Vom mai revedea oare scumpa
noastră americă ? murmură Rachel.
...

- Haide, haide, n u pierdeţi curaj ul,


copii. ..
Doctorul Clerge ry prinsese mare sl ăbi­
ciune de cei doi tineri şi aj u n sese a le
vorbi pe un ton p ă ri n tesc şi binevoi tor,
îndre p t ă ţit de vârs t a l ui şi de spiritul
său a dânc.
Doctorul împrumu tă dda Larry puţin
tu tun p entru pipa lui din care trase câ te­
pufăituri. D u p a câte • a cli p e de tăcere şi
de recul egere, el se hota rî să aducă l a
cunoştinţa celor doi tineri ultimel e lui
demersuri.
Sub a parenţa lui de indifenţă lucra l a
lib narea comună. Cu u n z e l n eo 1osit şi
o răbdare de Piele-R ·�ie căuta să-şi a tra­
gă ceva inteligenţe prin locul aeesta. In-
- 61 -
tâmpl area· îi î nleznise puţ i n lucrurile.
ln tr'adevă r, asistentul doctorului Van Bern­
heim r ecunoscu-se î n W cbcrl cy un vechi
student în me dicină o rigi n a r din Ohio
care-i f us e se elev la U n i versi t a tea din
Harvard, cu v re o 15 a n i mai înainte .
S e recunoscuscr[t din p ri m 1 d i p ă . D e
aci j e n a de atun ci a l u i W c h c rlcy. D a r
cum Clergcry tă cuse pri 1rn·lc z I c şi fos t ul
său elev se l i n i ş t ise, Dar d u p ă pu ţin,
Cle gery p r i n s e ocazia să-i trczcnscr1 amin­
tirile tre cutului .
Web erley în urma unei afaceri cam
deochiate cu s t upefiante fu �csc s i l i t să
p ărăsească U n i vers i t a t ea Poli ţia n u-l p u­
.

tuse dovedi dar în ochii cunoscu 1ilor pre­


supusul culpabil era j udeca t . De aci
exilul lui.
- Cum a c ă m t apoi sub dom i n a ţ i a
lui Marsay- D arny nu v'aş putea spune,
dragii mei. ..
Impotriva acestei influ enţe nefaste de
făcători d e giganţi l u p ta acum p u terea
de convingere a lui Clcrgery.
- Weberlt y va fi în curfm d aliatul
nostru, cel puţin a ş a sper. Dej a mi-a în­
cre din ţat u n e l e l ă muri ri asupra si t uaţi e i
locu rilo r ş i a obice i u ri l o r c a sei. Mă gân­
disem ş i cu dt doct o rul M a rsay trebuia
să a i b e nevoie să-şi î m p rosp r1 teze muni­
ţiile ş i produsele chimice, dar nu ştiam
p e ce c a le o făce a . Acum sunt o a recum
lămurit. Legătura cetăţuii cu cursul Ama­
zonului se face pe a p ă . La piciorul râpei
p e care e constr u i t satul Goliaţilo r, curge
un rio pe care poţi cobo ri cu piroga, cu
- 62 -
condiţia să treci vâltoril e cu încărcătura
purta t ă în s p in ă rile o amenilor.
„Dacă am putea p une mâna pe una
din pirogel e astea, am coborî cursul f , u­
viului până l a cel mai apropiat post eu­
ropean unde am găsi aj utor. In cincispre­
zece z i le după p ă rerea lui W a b erley am
putea fi acolo.
Planul ii ispitea prin simplitatea l ui
nespusă ş i p rin lipsa . rel ativă a gre u tă­
ţilor.
- Ei, dar armele ? ... amin ti L arry .

- Dacă Weberley trece de partea


noastră, şi cred că da, p en t ru c ă s'a s ă t u­
rat d e dominaţ i a doctorului Marsay-D u rny,
se va însărcina să ne facă rost de cara­
bine şi d e mu n iţii îi încredinţă Clergery.
,

In m omentul acesta sosi doctorul Van


Bern heim şi vechiul profr sor al lui We­
berley fă cu tovară ş i lor săi un semn dis­
cret ca să-i vestească să păstreze hi ccrea.
Când va fi sosit momen tul, va mai ră­
mânea timp destul ca să fie p us şi sa­
vantul în curent cu situa !ia.
- Miss Wi n ki nson se a d re s ă , şovă; tor,
,

b ă trân ul sava n t R a c h c l c i , î 1i a d uc o ştir e


ma r e . Loshi n a m u se a fl ă în l 1 borator,
l-am vă wt. C1 c d c ă n'arc s ă - ţi fie neplă- '
cut să-l întâlneşt i .
La gân d ul că-şi va revedea p rotej atul,
Rachel bătu din pal m e ş i se rid 1 l:ă din•
tr'un salt din fvtoliul în care lenevea.
- Mă duc l a el. . . unde e ?
- N'ai de câ t să-l urmezi p e tânărul
âcesta ...
Doctorul Van Berilh eim arătă sp r e unul
din servitorii in uig . ni pe care doctorul
:_ 63 -
Marsay-Darny îl pusese la dispoziţi a mo­
saf 1 rilor săi.
D ecum ieşi tânăra fat� . şeful expedi ţiei
se gră 1 i i să dea lui Clergery amă nunte
complimentare rel a tiv l a prezenţa lui
Loshinamu în l abora tor. Tână rul ind gen
aj un •ese l a acea p e rioadă a creşterii
uriaşilor, Î ll ca re e ra nevo i e de o nou ă
opera t 1 e ca să s t i m u leze secre\iun1 a glan­
ddo . · sale thyroi d i c n e şi să-l a d ucă astfel,
î n cetul cu î ncetul, până la măl timea celur­
lal ţi uriaşi.
O p e ra t a aceas t a era precedată de o
seri e de i nj e c ţii sub-cu t anate care durau
p a tru cinci zile şi pe care profesorul
Marsay- D a rny l e şi înce p u -e.
- I n chipuiti-vă, înche 1 ă doctorul van
Bernh eim. că gazda n oastră m'a invitat
să asis t la opera ţ i a chirurgi cală.
- Să-l opereze p e Lo:.h nămu ? întrebă
Clergery cu o expresie de oroare g . eu
s t ă p ânită în voct>.
Cu nai v i t a tea sa obişnuită, doctorul
Van Bernheim se grăbi să r:'i • pun t a :
- Da, desigu •-, îl vom opera p <! Los·
hinamu„. D . ce întreharea asta ?
Clergery se ridică îndată în faţa mae­
stru l ui său cu o putere de indignare de
care nimeni nu l- a r fi p utut crede în
stare cu t i re a mi atât de paşnică.
- Vasăzică, spuse el, nu vă mul \umiţi
să vă am ·stecaţi n u mai în cercetările
teo retice ale nebunului în mâinile că reia
am avut nenoroci rea să cădem. ba vă
mai ş i p regătiţi să mânuiţi în to vărjşia
lui scalpelul şi bisturiul ... _,

_ :
_ ; ])ar ..
- _.
_ _ __ _ _ _ __,

- 64 -
Doctorul Clergery n u se lăsă să i se
taie cuvântul.
- Ştiu, o să-mi vorb i ţi despre progres,

despre d ra gostea 1 ' e ştiinţă... Este oare


necesar să vă reamintesc că doctorul
Marsay-D arny R fost silit să se exileze
pentru mai puţin lu cru decât abi l ? ...
Trebue să vă mai reamintesc că dâ n du -i
o mână de aj utor dev e niţi un criminal
î n o " hi i tuturo r oamenilor civiliza ţi ca r e
ar putea afl 1 p u r l a ea dv.
Doctorul C l e rge ry se opri o cl i p ă ca să
mai p ri n d ă respiraţie, şi schimbând tonul,
u rmă :
- Prrf er să mă a dresez mfli curând
i n i m i i decât raţi unii dv., căci am mai
avut numeroase do vezi de bună tate din
p a rtea dv. Vă m a i aduceţi a m i n ti ce te­
roare se zugrăvise în ochii l ui Loshinamu
atunci, în cor t , când v'a ţi ap ropiat mâini­
le de gâtul l ui ? Crt>deti oar„ că 0 ; 1eraţia
pe care o va su e ri bietul copil va fi
fără de dure ri, dacă sim pla amin tire a
ceeace suferise î n a i n te îl turbu rase până'n­
tr'a tâ t ?
Ş i deodată, im p l o r ă t o r adă ugă :
- Aţi pune la în demân ă t alentul dv.
pentru a martiriza u f i i n ţă omenească ?
Voiţi să deve n i ţi un c iminal ?
Lu p rivirea r ă tăcit ă, doctorul Va n Bern­
heim î i tr e c u mâna peste frunte. Era
vădit că n u se g â n dise la toate urmările
faptei sale şi era co pleşit la gândul că ar
fi putut deveni complicele dQdorului
Marsay-Darny.
Profesorul Mariany îi d ă d u ul tima
lovitură :
- 65 - 5
-.:.. C ol eg u l meu n'are decât să p roce­
deze d u p ă bunul său plac, spuse el cu
ton uscat. Mie, conş iinta mea îmi in t er­
zice să mă asociez l a o as t f e l de crimă .
Lăsâ n d pe cei doi guralivi să discut�,
C l e rgery se a p ropiă dt' La rry Gran t , ca re,
i n d i fe re n t în ap a r t' n ţ ă , continuase să-şi
fumeze în linişte pipa.
- C ă u tăm un călăuz, nu ? şo p ti el. Ori
mă înşel, ori dacă iz butim să-l li e r ă m
p e Losh inamu acesta din recunoştinţă
ne va d u c e unde vo m voi.
- D a r, în t âm p i nă tânărul reporter, nu
înţelegem o boab din ceeace spunt·.
In ziua a•�ee a, doctorul Clergery ave a răs­
puns la toa te . .
- Weberley ne v a servi de t ălm a ci u , spu-.
se el. ' ; I ·. I I I

- 66 -
C A P ITOLUL 6

- Nimic de făcut, murmură· Clergery cu


ton desamăgit.
Larry Gran t işi privi prietenul. Nu iprea
era obişnuit să-l vadă frământându-se
astfel :
- Ce s'a întâmplat ?
Doctorul Clergery ridică din umeri. Cu
filozofie şi în două !cuvinte puse p e priete­
nul său în curen t '�U situaţia. Cu mult ă di­
plomaţie asistentul doctorului Van Bern ­
heim aproape că iz·b utise să -l hotărasdt ipe
Webedey să se alătu reze la fuga lor. D upă
sfatul lui, vechiul său el ev vorbise chiar cu
Loshinamu, .c are, înd'a nta t s ă scape de ope1..
raţie, se învoise pe dată. Dar în momen tul
în care s'ar fi putut crede 1p artida ca şi c⪭
tigată, doctorul Marsay-Darny chemase pe
Weberley şi acesta ple1�ase fără 1ca să făgă­
duiască nimic.
- Cu sau fără Weberley, trebue să ieşim
de aici, fu răspunsul curagios al lui Larry
Grant.
Clergery ridică ca:p ul. Cu .cât se . gândea
mai mult, ·�u atât mai puţin ·simplă i se. p ă ­
rea fuga şi înceipu să înşire piedicile când,
- 67 -
deoda tă:, u ş a se deschise şi d oc t orul Weber­
ley intră.
Asisten tul doctorulu i Mars a y D arny era de
o 1p aliditate cada v.e ri c ă pe •.::a re s lăbk iun e a
lui schele tică o făcea şi mai izbitoare.
- Docto ru l C l c rgcry . . . Pen tru n umele lui
Du mn ez eu , îngân ă eil, aşi vrea să-ţi vor1biesc ..
- Vorbeş t e . . . . Vorbeş te . . .
Şi, a ră t â n d sp re reporter, ad a u g ă :
- Mister Gra n t este în cu rent 1.::u proede.Ie
n oas t re . . .
- Doctorul Marsay-Darny e nebun fără
do a r şi poate, începu Weberley, judecând
cel puţin dup ă ultimul său proiect. A ab­
serva t ,cu atenţ ie, ieri, la l a b o rator, înrâuri­
rea lui Miss Win k ins on asup ra lui Loshina­
mu. Şi ştiţi ce are d e gând să fa.::ă ?
L a u n semn n egativ al ascultătorilor săi,
Wehe:riley Je aduse la cunoştinţă că p atro­
nul său hotărâse ca Rachel să rămâie să
locuiasc ă ·�u uriaşii, mai ales cu cei mai ti­
neri, cu speranţa că legăturile cu o femeie
de altă ras.să ...
- Dar e î n groz ito r, gemu v;echiul student,
în m ed icină , şi n i ci o da t ă n'am să mă fa.::
complice la aşa ce v a .
Clerge ry prinse p rilej ul, d e o ar ec e rplam.ţl
odios al doctorulu i Marsaip-Darny, p ărea că
trebuie să înlăture ul timele şovăeli ale lui
Web e rley.
· ·

- Atund trebuie să fugim . . .


O priviir e d e animal h ărţuit trecu p rin
ipupileJ e dilatate ale fostului studept.
- Su fugim ?. ..
- Da, să fugim şi neintârziat. ..
- 68 -
Asistentul doctorului M a rsay- Da rny şovăi
o clipă.
- Să fugim stărui Qergery, doar da>Că nu
preferi ca Miss Winkinson . ..
- Fie, spuse \Veberley, vom pleca îm­
preună.
- Când ? .. .
- Mâine dimineaţa, in zori, când paznidi
î.n.cep să slăbească paz a .
*
* *

Pe cerul luminos al n orp ţi i tropicale, ste­


Jele păleau una 1câte una rp e când l a orizont,
spre răsărit, încep ea să a p a ră o slaJhă linie
.

alburie.
Puşi în 1wrent de către doctorul Clergery
şi Larry Grant, exploratorii rămăseseră
trej i, aşteptâ n d cu hotărîre lupta de care va
depinde liberarea lor. Erau reuniţi în came­
ra comună, fără lumină şi doar zgomotul
respiraţiei lor turbura tăcerea. Nici o lu­
mină nu strălucea la ferestrele conacului,
în aafră doar de giamlflcul cel mare prin,
care era luminat laboratorul doctorului
M a rs a y D arny .
-

- Weberley o să vie oare ? ... murmură


L a rry
.

Şi ,s e gândea l a obrazul gălbegios al asis­


tentulu i care nu-i inspira decât o în�rede�e
limitată. Curând îrrsă u ş a se întredeschise şi
Weberley a;p ăru. In .dosul lui, o siluetă înal ­
tă se profilă în umbră : era Loshinamu. Cei
doi bărbaţi schÎllllba ră câteva cu:vinte in
limba cu ton gutural care te isbea iîn graiul
u ria şilor, şi curând începu împărţirea ar­
melor. Celor doi bătrâni savanţi şi lui Silver
- 69 -
se mulţumiră să le p redea un revolver şi
un bowic-Knifc . Fiecare dintre ceilalţi ex­
ploratori , între care şi Ha1.::h el, că:pătă câte o
carabină, două browninguri şi un paloş de
crengi. Simţind 1suh d ege tul lui ţeava Re­
mingtonului , Larry Gra n t ,fu n ăvălit pentru
întâia oară în via !a Jui de un fior criminal.
Vai de acel a care v a trece prin câmpu:!. H-·

niei lui de od1 ire. ! . . . .


Cât desp re muniţii. Loshinamu adusese o
lădiţă plin[t, şi fiecare p utu să-şi umple bu­
z unar e l e cu 1cartuşe. Armamentul lui We ­
berley conţinea in plus o granată de mână
de dimensiun e mare, 1p rinsă cu un cârlig de
centironul lui.
- Incetişor, şop ti asistentul.
Mka trupă îl u:rnnă , evitând o rice dincă­
ni t al armelor. Străbătură curte a deabuşi­
lea, cât mai lÎipiţi de zid. In felul acesta; ex­
pforaţorii aj u ns e r ă la :poartă.
vVeiberley purtase de grij ă să i a cu sine
cheia. In 1momentul în care înc epu să dea
drumul p e ip oartă tovarăşilor săi, pânteco­
sul de Si1ver strănută ·Şi zgomotul vo.::i i lui
răsună ca trârnlbiţa prin tăcere.
- Uf ! Mai rep ede, bodogăni vVeberley.
In conac se produse oarecare mişcare.
Storul uunei ferestre se ridică. Indată ră­
sună o detunătură şi un glonte se înfip_se in
zid, la câţiva 1.::e ntimetri de ohrazul lui Larry
Grant.
- Suntem descoperiţi, strigă tânărul. Să
fugim ! .
Weberl ey se puse din nou în capul micei
caravane care venea fuga în dosul lui dea­
lungul îngrădirii satului uriaşilor. D e cea­
- 70 -
! altă p a r t e a zidul ui se stârni curând mare
agitaţie, ş i la ·�l opotul de al armă al turlei
conacului răspunde a acum ta m-tam ul Go­
liaţilor roşii.
__:_ Mai repede '
· „.Mai repede ! ..
Miss Wfokinson se poticni de o :rădăcină.
Larry G r an t se opri o clip ă ca s'o susţie. In
dosul fugarilor, zgomo tul mulţimii 1,' reşt e a .
La o j umătate de mil ă de ei zăreau totuşi
panglica azuri e a Bio-ului.
Se făcuse ziu ă deabinclea.
Câţiva uriaşi apărură deodată la coti tu­
ra d rumului. Larry ochi pe cel mai dpropiat.
Dar î n momentul în care era g at a să tragă,
mâna lui Loshinamu se aşez{t p e umărul lui
pe când tânărul indigen fi'i.1�ea „nu" c11 c a­
E UL Şi goana reîncepu.
Exploratorii îşi p ăst r ase ră întrucâtva a­
vansul, ieând aj unseră însfârşit la golfuleţul
unde ·se afl a priponită piroga.
'---- Să ne îmbareăm, strigă Clergery ...
Uriaşii n ăvăleau acum p rin toate drumu­
rile. In fruntea lor, se deosebia, micro.si�o­
pic în comparaţie cu ei, şi totuşi 1conducân­
du-i la atac, doctorul M a rsay-Darny, furios
că vedea scăpându -i p rizonierii.
· - Desprindeţi piroga, pen tru numel_e ·liii
·

Duirinezeu , ' strigă Webedey.


· · · ·

Dar harea -fraigilă era p rţ ns ă de mar cu uri


l anţ şi un lacă t p e care Larry se �frădtiia za.:
darnk să-l forţeze cu lamâ · bowie-knife.ului
său . .
- Lasă-mă pe · mine !
C l ergery luă lo cul tânărului reporter. A;.
ceista îşireluă carabina, gat a să-I doboare
pe acel a dintre uriaşi ·c are is'ar încumeta .să
- 71 -
se apr opie. Cu toată stăp â nirea ide sine, Miss
Winkinson tremura din toate mădularele
în faţa primej diei de nc:înlăturat.
_, Ia scama ! ţipă ca.

Doctorul Marsay- Darny şi Larry Grant


duseră în a·�elaş t imp caraibinele l a ochi şi o
dufbilă detunătură rr1sună. Medicul nebun
fă.cu o învâ rtitu ră pc l oc şi se nărui. Casca
lui c oloni a l ă i se rostogol i p c n isipul plăj ei
iar el rămase în tins ca un buştean.
In barca to t îndl l cgatrt de mal se prăbu­
şise însă şi W cberlcy, cu fa ta 'n s us, văr­
sând sfrngc. D oc torul Van Bcrnhcim se a­
plecă asup ra lui :
- De :prisos, sughiţă celalt . . . Sunt achitat !
Dumnezeu să-mi ierte tot răul p e care 1-oi
fi fă•.::u t.
Moartea şefului lor nu oprise avântul u­
riaşHor care se nă,p usteau spre prada lor ca
n i ş t e m istreţi pri n bunget. Larry Grant şi
Miss Winkinson îşi armară carabinele, gata
să-şi v â n d ă ,scump viaţa. Adversarii lor, p e
pu ţi n ş ap t ez eci l a num ăr, formau acum un
grup strâns : nici un glonte nu va fi pie rdu t .
Dar înainte ca vreunul din cei doi tin�ri
să fi avut timp să tragă, Weberley se mai
ridică suibit, şi cu o putere pe care n'ai fi aş­
te p t a t- o dela un mu ribu n d, învârti granat a
deasupra capului şi o repezi în sbor şuierat
în direcţia uriaşilor.
O explozie formidabilă răsună. Granata
explodase drept în mij locul t r u pei, învă ­
lui nd toată ceata într'un nor gros de fum
negru şi îne.::ător.
Dar şi lbarca sgudu i tă se răsturnă·, arun ­
când în apă pe exploratori.
- 72 -
Când vântul ri:siipi pâcl a deasă de fum, se
putu zări că cinci rs au şars e doar dintre u­
riaşi scăpaseră de efo�tul exploziei. C eil al ţ i
zăceau pe j os, sfâ r t e caţ i . R eve ni nd u ş i din
-

uimire, Loshinanm 1scoase u n strigăt de che ­


mare către fraţii lui, în limba lui gu tural ă .
lnd ată cei sd1p aţi din cata s t rofă se adun ară
a:scul ă tori la ordinele tân ărului.
- Deoarece nu putem coborî rio-ul ipe
barca a:Sta, care nu m a i p o a te fi folosită, ho­
tărî Larry, o să n e servim de uriaşii ăştia
drept salahori.
Ş i privind trupa îmhlfr nzi tă de cuvintele
lui Loshinamu :
- Cred ·�ă-i p u t om încărca cu tot ce ne
trebuie p entru întoarcere.
*
* *

Timp de douăzeci şi şap te <l e zil e carava­


na merse d ea lu ngul tore n tu l u i . La î nce p u t
uriaşi i îş i meritară p e rfect 'C' a l ifi c a tivul d e
„buni'' •pe ·�are unul din exploratori H-1 dă­
duse intr'o zi.
Văzând forţa şi frumuse ţ e a musculaturii
l or, doctorul Van Bcrn h e i m se bucura de
int r a r ea triumfală cc va face în Amerk a,
escorta t de ai�este c x empf are fenomenale
pentru a căror cucerire a treb uit atât rcuraj
şi atâtea vieţi omen e.ş ti.
Din nefericire, gr eu t ăţ il e î nce p u ră dnd
caravan a aj unse în regiunile joase şi mo­
cirloase. Făpturil e gigan tice care trăiseră a­
tât de bine în aer ul pur al platourilor înalte
n u putură r ez is t a l a ge rm enii putrezi ce se
înălţau în miasmele păimântului. Unul �âte
- 73 -
unul, uriaşii începură a boli şi a pieri. Cu­
loarea lor arămi e deven e a cenuşie, cadave­
rică şi curând ·c ădea u doborîţi. Numa i Lo­
shinamu se ţ i n u lhinc p f r n ă la c ap ă t , tot mai
atent fată de Miss W i n k i n s o n .
A j u n se r ă astfel p fr n ă numai la o zi de
me rs, de Misiunea s p re ·�a rc se î n d repta u
după sfaturile pe care săJ:11I1a n ul Wchcrley
li le dăduse î n a i n t e de a muri. Intr'o d imi­
neaţă, Rachel t rezin d u-se, găsi la picioarele
culc u ş u l u i
ci un mănunchi mare de fl ori ro ­
şii culese d e pe cele mai înalte liane ale pă ­
durii. Dar Loshinamu dis p ă ruse, plei�a t îna ­
p oi spre destinde l ui misterioase.
- Nu vom aduce cu noi nici o do va d ă de
ceeace am vă:zut , mu rnnu ră •CU melancolie
doctorul Van B e rn h e i m . . .
- Ş i d a·� ă vorbim d e asta, compl ectă pro­
fesorul Mariany, îmblânzit deodată, au să
sp ună c ă inven t ăm un roman.
- Un roman ...
Şi doctorul Clergery ap rop ifrn du s e de c o­
-

legii lui J.e arătă pe Larry Grant şi pe Miss


Winki1s ton care mergeau la braţ.
�· Cred că aventura noastră, ca roman ce
se respectă, se va sf â rşi t ·�u o căsătorie . ..

- SFARŞIT -

- 74 -
S M A R A L D U L N I L U LU I
1.

MISTE R U L PAC H EBOTULUI „ P H A R A O N "

Din toată pu t ere a fomni dabileJor sale t u r ­

bine, pacheibotul „Phara<>(l" al Companiei


de Mesag e ri i Ma ritim e, îşi umnăre a cu�sa
sipre Orientul ap ropiat, sub azuru l pur al ce ­
rului mediteranian. Vasul aces ta fă,�ea ser­
viciul Ma11Silia-Alexandria şi p este d ouăzeci
şi p at ru de orc avea să soseasc ă în marele
port egip tean .
Era ora do u ă d u p ă amiază. D eac eea pun­
tea ...p romen adă a Pharaon - u l u i e ra aproape
pustie, pasa g e ri i căutând în adâncimHe baS­
timentulu i un refugiu împ otri va tempera­
turii dogo ritoa re .
Cu toate acestea, 1ntr'un •wlţ a l punţii­
p r o m en a d ă , sub a d ăpostul cortului care o a­
coperea în întregime o tână r ă p ere ch e ocu­
pa una din \bă ncile puse l a dispoziţi a pasa­
gerilor.
- 75 -
Jean Chenier era un tânăr inginer, unul
din aibsolvenţii fruntaşi a i Şt.::o ale i Politech­
nice. Cu o lună înainte de a cest voiaj , ingi­
nerul s e însurase icu o studentă, cu care fă­
cuse cunoştinţa în Cartieru l Latin. Rayµion­
de înfăţişa p entru k an Chenier f eme:ia
ideală. Şi cu to a t e astea, ca nu avea nimic
dintr'o fată ultra-mode rn ă . Preparându-şi
licenţa în Hmthi ori en tale şi ştiinţe, Raymon­
de Chenier publicase, cu cfl tcva luni înainte
de măritiş, o teză ,c are avusese ră1sunet, ipri­
vitoare la Egiptul lui Lcsostris, şi se spunea
că tânăra învăţată era chemată la 1.::e le mai
strălucite cariere.
Incântătoarea savantă găsise în inginer pe
soţul care-i convenea dar, printr'un ,c omun
ai.::o rd, aceste două inteligent e hotădseră c a
în nici un caz ştiinţa unuia să nu puie pie­
dici ştiinţei ,celuilalt. Erau hotărîţi să lucre­
ze mai departe fiecare î n ramura lui, con­
tribuind totdeodată fa fericirea existenţei
comune.
Apoi întâmplarea reunise muncile lor.
I se propusese lui Jean Chenier· locul de
administrator al unei concesiuni de petrol,
descop erită în Egiptul ...de-Sus. Tânărul ingi­
ner primise cu entuziasm. Soţia lui îşi dă­
duse şi ea bucuroasă 1.::onsimţământul. ln ­
tr'adevăr, acolo îşi va pute a continua l a faţa
locului cercetările ei de archeologie şi de
istori e antii.::ă , şi să ducă la bun sfârşit re­
dactarea unui meirnoriu asll!pra evoluţiei ci­
vilizaţie i în cursul diferitelor dinastii.
Şi această plecare în Egipt , pentru avere
şi glorie, înfăţişa pentru tinerii ie ăsătoriţi,
cea mai frumoasă 1.::ă lătorie de nuntă. Nici
- 76 - -
unu� nici celălalt nu bănuiau că vor fi tăriţi
într'o aventură sp ăimântătoare.
In momentul acesta, p e puntea-1promena­
dă, amândo i ră:sfoiesc u n al1b um mare de fo ­
tografii , p e c ar e Jean îl ţ ine ip e genuni�hi pe
când Raymonde întoarce încet fo il e .
- Iată care va fi de acum încolo dei�orul
vieţii noastre, murmură inginerul , căci al­
bumul conţin e vederi d in ţara Sfinxului.
- Ce spl endo are, exclamă Raymonde,
care nu se mai sătura să p riv ea s� ă de o mie
de ori a,cie e aşi gravură.
Dup ăce au sfârşit de privit albumul, o iau
dela început.
- Scumpa mea cop ilă ! spuse inginerul .
Cine a r crede că ştrengăriţa ·�are p riveşte
pozele lângă mine, este femeea savantă care
a uimit pe domnii ceia de l a Sorbonna prin
adânci mea ,ştii n ţei ei .
Raymonde ilfuucni într'un râ1s voios.
O adiere de vânt începu să sufle deodată,
aducând o p ărere de rk o r eal ă tinere i p e­
rechi, ca re, deşi ·Î n haine de vară, e ra u co­
pleşiţi de .c ăldură.
- Doamn e ! ce bun e p ic u l ăsta de vânt !
exclamă· Rayimonde veselă p c dnd p ărul ,
p e c are -l p u rta foar te lu ng îi flutura n eibu­
natic în j urul capului.
Ca nişte ş e r p i m lă dioşi şi b l aj ini, se
prindeau în j urul gâtului l ui Jean, care este
astfel p rizonier pri n păr ul soţie i sale.
D eodată . o buca tă de hârtie l un ec ă pe
p u nte îm:pinsă de vânt. Se ri d i că , se învâr­
tejeşte, o să ·�adă în mare şi o să piară, când
deodată , Jean Chen i e r o p rinde în zbor.
- 71 -
__:..: Ce ·document aşa' de · preţios e ca să a­
lergi după el ?, întrebă Raymonde .
.,-- Să vedem. E o foaie tipărită. Vreun a­
nu nţ, un prospect o arecare.
� Să vedem şi noi !
Ea vre a să apuce hârtia,_ dar Jean o ţine
foarte sus d e asu p ra c a p u l u i ca s' o tachineze,
Raymonde se sal t ă în vâ rful pii.:�ioarelor.
- Ha ! ! o am !
Spri n tenă , fuge, ri1dicând ca un trofeu
hârtia pc care a cu cerit-o. Jean o u rmă reşte,
dar e a t â t de cald dl nu trec e mult timp şi
ea· cerc iertare, şi amândoi, s6ddaţi în su­
doare, se lasă să: cadă pe confortabil ele şez­
longuri dep e punte.
- A propos. spuse Jean, dacă alQl p rivi
ce stă scris pe anunţul volant ? Hm ! I a te
uită, e vorba aici de o veche �unoştinţă a ta.
- Cine as ta ?
- Amenophis ! Nu ştiam c ă prinţul ăsta
face magie de music-hall în momenteJe lui
libere.
li întinse hârtia pe ,care ea citi :

ASTĂ SEARĂ
In marele salon al p a•.::h ebotului PHARAON
Şeiclinjă excepţională şi magică de prestidi­
gitaţie dată de maestrul misterului
PRINŢUL AMENOPHIS
celebrul artist e.giptean.

- Ce-ar fi să cobortm diseară să vedem


şi noi ? exclamă Raymonde.
- Tot ce-ţi face piă.c ere, s.::umpa mea, ·îmi
face şi mie mare lhu curie.
- Atunci me rgem.
- 73 -
- Mergem.
- Nu crezi c'ar trebui să ne l uăm biletele
din vreme ?
- Nu, sun t sigur e ă nu e ne'Voie.
Totuşi , .c ând seara, .după cină, Raymonide
şi Jean coborîră în salonul cel mare, ac e sta
er a suprati xit del urne. Maitre d'hotel-ul
care se r ep ezise în întâmpinarea lor, izbuti
cu toate astea să le găse a scă o masă foarte
arproaipe de s�enă, unde se instalară.
- Suntem foarte -bine aici, sp us e Ray...
mo nde.
- Puţin .c aim pr e a aproape, draga mea.
- O , nu face nimic. dimpotrivă.
- Atunci, toa te bune.
Spectacolul începu.
O rganizatorul reprezentaţiei trebuie să fi
fost un dilb ad regisor, căd totul era calcula t
savant, pentru a crea dubla atmosferă egip­
teană şi fantasmagorică, necesară pentru
prezentare a Prinţului Ameno phis şi stft.r­
nind totdeodată dinainte atcnJia spec t a to.
rilor.
Repr�zetaţia fu anunţa tă pri n t re i l o vi t u ri
de gong foarte distan j a te u nd e de altele.
La prim a lovitu ri:i, can del abrel e electrice
ale marelui salon se stinseră toate deodată,
şi sala nu mai fu luminată decât de nişte
veileuse invizibile, aru n� ând focuri :încruci ­
ş a te violele şi verzi, dând acestui loc ultra.
modern, un aspect ireal din cele mai neaş­
teptate.
L a a doua fovitură de gong, lumina ace�­
s ta palidă disp ăru Ja rândul ei şi p asa geri i
Pharaonului •se po m e n i ră cufundaţi 1n întu­
nericul cel m ai adân�.
- 79 -
Situaţia aceasta se prelungi un timp oare­
care : aniimatorului serii păre a că-i face plă­
cere să se înconj urc de un milster de ��on­
venţie ca re producea asupra sp ectatorilor
un efect din cele mai impresionante.
Raymond e râd ea cmn nervoasă, şi Jean,
eu toate că nu-şi vodca so\ia. care era totuşi
atâ t de aproape de el, simţea mfr n a fină a
tinerei lice n ţ i a te , crispfrndu-sc pc braţul lui.
Insfârşi t disun ă a treia lovitudi. La sem­
nalul acesta se auzi zgomotul caracteristic
al cortinei care se desfa�e. Dar pe scenă în­
tuncrk ul era tot atâ t de adânc ca şi în sală,
şi spectatorii tot nu deosibeau nimic.
Domnea o linişte ca'n biserică. Mulţimii
îi place misterul, chiar când e vorba de un
mister artificial, şi fiecare căsca o�hii doar
o deosebi ceva.
Ra)1monde nu ma i râdea. Acum, Jean
Chenier simţea obrazul soţi ei sale aproape
de tot de al său şi amâ,ndoi îşi reţineau res­
piraţia.
Totuşi, li se părea sp e ctatorilor '�ă o mu­
zică imperceptibilă turbura tăcerea. Era ca
o muzică de vis.
'

- Ia te uită, şopti deodată Raymonde.


Pe scenă, două pete mari luminoase a­
p ăruseră. Păreau a fi două fantom e ieşind
din umbră. Nu se ip utea distinge nki culoare
nici formă.
Jean Chenier, .c are crezuse că va avea
deaface cu o vulgară reprezentaţie de presti­
digitaţie, nu regreta preţul, destul de mare
al celor două bilete de intrare.
La j ocul sunetelor care se amplificau fără
încetare, ·Corespundea un j oc de lumină.
- 80 -
Cele dou ă fornne deveneau mai puţin vagi,
şi se putea întrevedea că erau sub focul unei
încrucişări de proiectoare violete şi verzi.
Melodia se închegase. Se deosibea Hmpe­
de un cânt de harfe, dar ţesătura acestei
compoziţii era atât de înaltă că s'ar fi .p utut
...-:rede că se aude o simfonie venită parcă
depe altă lume.
Lumina proiectoarelor, creştea pe nesian­
ţite. Acum se vedeau destul de clar două si­
luete îngenunchiate, ciuda t împodobite cu
giuvaeruri ·�ar e scăpăra u fulgere verzi sau
violete printr'un fel de n egură, căci aceste
două siluete erau înfăşurate într'un văl uşor,
care le făcea să pară vaporoase dându-le
o înfă tişare imaterială.
Un gong răsună deodată, care nu semăna
de fe l cu primul, d grav şi adânc ca o voce
de aramă, şi sunetul lui prelungit muri
încet c a un vaer. Raymonde tresări şi strân ­
se ş i mai tare braţul soţului ci.
La s enm alul acesta, cele <lou[1 forme se ri­
dic ară asvârlindu-ş i v[l l u ri k . D o u f1 femei se
înălţau, două bal e rine, î n frt ! i ştrnd t ip ul egip­
tean ·�d mai p u r, î mb ră c a t e cu clasicele şi
mHenarclc cos t u m e ale Vec hiului Imperi u al
Faraonilor. r e p r o d u s de mii de ori p e hie­
roglife şi pc basoreliefuri.
Totul <lin găteala celor două femei , cea
mai mică bij u terie, vălul cel ma i uşor, a­
mănuntul ·�el mai minim al pieptănăturii,
era de .c uloare verde sau violetă. Tonalitatea
aceasta deci domina peste întreg ansamblul
fără ca totuşi cele două culori s ă se între­
doc nească vreodată, în totul o sobrietate şi
o .delicateţă; care făcea cea ma i mare onoa-
- 81 - 6
re bunului gust al enigmatului Prinţ Ame­
nophis.
Simfoni a invizibilă a t a c ă o nouă mişc are
ma i a•.::e ntuată şi :mai însufleţită decâ t pre­
cedenta deşi încă îndeaj uns .d e înceată. Cele
două Egiptene î n c e p u r ft să danseze şi paşii
şi gesturile lo r era u a rmonizate cu atâta
preciziune, î n c â t e x e c u t a u d a n sul într'un
ansamblu ca re a t i n g e a d e s f1 v ft rşi re a .
Raymondc şi so\ul e i îşi schimbau impre­
siile cu gl a s scăzut.
- Ia t e uită, spuse Jean, seamănă perfe.::t
una cu cealaltă, nu num ai în cele mai mici
amănunte ale îmbrăcămintei dar şi la trăsă ­
turi, expresie, înălţime, to tul e la f ef. Trehue
să fie gemene.
- Şi au tipul cel mai pur al Egipteno.::ei
antke, răspunse Raymonde. Ai j ur.a că au
colborît de.p e un haso-reliaf.
--,--- Ce spectacol puţin obanal. Nki o greşală
de gust.
- Şi nici o greiş al ă od e archeologie. CoS­
tumele sunt strict acele-a ale adaliştelor regi­
lor Egiptului.
Tăcură o clip ă. Pe s.::e nă , cele două bale­
rine �i umnau neîntrerup t mişcările lor hie­
ratice.
- E un lucru foarte curios, spuse deodată
Jean.
- Şi anume ?
- E absolutismul acestor dou ă culori : ver-
de şi violet.
Ray.monde nu răspunse. Ea se depărtase
brus.:: de soţul ei. Surprins, acesta voi s'o ·în­
trebe de pricina acestui gest, cân d simfonia
muri. Luminile începură să descreas.::ă . E-
- 82 -
giptencele se voalară din nou şi-şi rel u ar ă
QOziţia smerită dela început.
Tabloul del a începu t se reproducea, ,dar
anapoda. Proiectoarele se stinseră încet, pe
când melodia păl'ea că se îneac ă în n ecu­
noscutul visului. Intunericul şi tăcerea re­
veniră în acelaş timp. Se auzi cortin a în­
chizându-se. Apoi, veilleusele verz i şi vio­
lete îş i aruncară luminile palide asupra să­
lii. Insfârşit , lumina reveni ca'n timp obiş­
nuit.
Aplauzele izib m::n iră puternice. Dar în a­
celaş timp şi un adevă,rat ofta t de uşurare
se desprinse din toate piep turile despovă­
rându-le de ciudată apăsare.
Chiar şi Jean Chenier, care apreciase re­
ala calitate a spectacolului îşi adăugă aplau­
zele la cele ale mulţimei, dar observând că
Raymonde nu se mişca, se întoarse brusc
spre ea şi-şi opri subit bătutul din palme.
Constatase că Raymonde era lividă . Ne­
mişcată, cu o chii ficşi, tânăra femeie privea
în tă·�ere perdeaua închisă. De a s t rt dată,
Jean , realmente ndinişti t d e c i u d a ta pur­
tare a soţie i sal e şi d e s p a ima ci, voi să
ştie ce-i.
- Raymonde ! re p e tă el atingând uşor
braţul gol a l so \ Îl' i sale.
E a tresări şi îi zf1mbi.
Voia tocmai s'o întrebe, ,c ând între culise
răsună prima lovitură de gong vestind re­
luarea sp ecta·�ol ului.
Lumina se stinse, p c cân d Raymonde ispu­
nea :
- Ce e dragul meu ?
El nu răspunse. In lumina palidă, verde­
- 83 -
violetă, văzu estompându-se chipul fru­
mos al ti n e r e i l u i femei care-i mai zâmbea.
La o doua lovitură de gong, faţa Raynmn­
dei di:spăiru şi lui Jean ii ângheţ ă inima.
Avea impresia pe câ t de dară pe atât de
neexplicabHă i.::ă n'o va ma i revedea nici­
odată.
După a celaş ceremon ia l c a şi întâia oară,
sp ectacolul reîncepu. De as tă d a tă s..::ena re­
prezent a interio rul u n u i t e mp l u egi p t e a n .
- Ce ,decor c acesta ? î n t reb {t .J e a n .
- O sa l ă a marelu i templu d i n Karnak,
şopti Raymonde.
Statui reprezentând anilmal e monstruoase
şi bărbaţi de mărime naturail ă servind de
cariatide în j urul acestei 1s ăli. C a şi întâia
oară toate a1.::estea ieşeau încet din umhr ă,
şi tot ca şi întâia oară, erau lumini verzi şi
raze mari luminoase s e n ăscură, străbătând
sce n a în toată lungimea ei şi încrucişându ­
s e în centrul ei.
Cea d in stânga era verde-smarald .
Ce a din dreapta violet-iris.
Cu toată puritatea celor două tonalităţi,
repetare a devenea obositoare. O simfonie
analoagă cu prima începu să se audă şi an­
samibllu l a.c esta îl enerva ciud at pe tânărul
inginer.
D eodată , un b ărba t înaintă, îmbrăcat ca
egiptean clasic , încoron a t cu pşent-ul. Nu
s'ar fi putut spune de unde venise. Părea a
fi una din statuile templului care se însufle­
ţise.
- Iată-l pe Amenophis, fără îndoială,
spuse Jea n Chenier.
In întuneric văzu pe Raymonde făcând
- 84 -
cu capul. Observă nu fără o tainică n elini­
şte că soţia lui nu pierdea un gest al noului
apărut.
Prinţul Amenophiis nu p ărea grălbit să-şi
înceapă exhibiţiile. Jean începea s ă fie gro­
zav de agasat.
Insfârşit adevăratul spectacol începu. A­
menophis fă,�u să apară .diferite obiecte,
mobile bizare, mici animale, flori, (violete
şi iri.şi) , scurt, tot apa r a t ul scamatorului o­
bişnuit.
Apoi făcu ,câteva expeTien ţe de dibăcie a
mâini!lor şi a degetelor, care în total luate
erau asemănătoare 1�u acelea care se aplau­
dă adesea în music-hallurile pariziene. Sin­
gura particularitate a lui Amenophis era u­
şurinţa ,cu care făcea să apară şi să dispară
lucrurile de ·care avea sau nu nevoie. A1�es­
tea veneau nu se ştie de unde, şi la un gest
a l magicianului , păreau că se întorc în
neant, de unde le făcuse să ap ară ,cu o dip ă
înainte.
Sala urmărea nUllllă rul cu cel m a i viu in­
teres şi-şi manifesta mu l ţ um i re a p ri n d ese
aplauze '�are p ă r ea u di-I l a sr1 cu desăvâ rşi­
re nepăsător p c cel cc-şi z i c e a Amenophis.
Raymondc p r1 rca cri ţ i n c cu tot dinadinsul
să facă să se u i t e i n cxplkabil a ei atitudine
din an trad. Rfldca şi aplauda mai tare de­
cât ceilalţi. Şi Jean, neliniştit, nu se putu
reţine să n·o în trebe :
- Ce nervoasă eşti astă seară, draga mea.
Nu cumv a nu ţi- e bine ?
- Nicidecum.
- N'ai dori să ieşim?
In realitate, Jean ar fi fos t fericit el in­
- 115 -
suşi să se smulgă acestei tonalităţi vertde­
violet , �are-i da o oboseală ciudată.
Dar Raymonde se grăbi să răspundă.
__, O, nu, mă amuză.
El n u ma i stărui, şi se resemnă la Tăbda­
re. Amenophis schimbă exerciţiile şi făcea
acum ·1 impresiona ntrt exhibiţie de faki­
rism. Se supuse el însuş i .c elor mai oribile
torturi, fără ca totuşi prin aceasta să se s im­
tă '� ât de cât rrw . Când chibzui că insensibi­
li tatea lui desăvârşi tă fusese demonstrată
îndeaj uns p ublicului, Amenophis se hotărî
să-ş i schimb e din nou genul.
La un semn pe care-l făcu în aer, cores­
punse apariţia unui sarcofag antic, into�­
mai ca acelea care se află în mare număr la
muzeul Louvre. De astă dată , .vraciul merse
spre spectatori şi ieşi din muţ·e ni a lui.
- Doallllle lor, domnilor, spuse el, n'aş
vrea să abuzez de răbdare a dv. Poate ·�ă vi
se pare obositor văzâ ndu-mă că lucrez sin­
gur şi în tăcere. Tot ce execut poate să vi se
pară uşor. Cu to ţii aţi citit lucrări �are des­
văluie „trucurile" p restidigitatorilor mon­
diali. Dar aceste tratate nu dau explicaţii la
tainele vechilor Egipteni. Ca să vă dau o
dovadă că posed o parte din ai�este taine,
am să fac să dispară ochilor dv. o p ersoană,
şi p entruca să nu fie băm�ială de compli ­
cita te, am să rog o doamnă şi doi domni să
binevoiasc ă să se u�e p e scenă.
Abia îşi terminase discursul, că Jean în­
ţelese că Raymonde s e pregătea să se urce
pe scenă. Perspectiva de a-şi vedea soţia
pretându-se în publii� unei şedinţe de şarla-
- 86 -
tanism, sub lumina aceast a verde-violetă,
îl înfuria.
- M aymond e ! spuse Jean doj enitor.
- Nu, lasă-mă, spuse ea cu ton desrnier-
dător. E atât de nostim !
Şi îndată s e şi urcă p e scenă. Doi specta­
tori se urcară şi ei. J.e an uluit, ţintuit p e fo­
toliu l lui, nu-şi mai recunoştea soţia. A­
proape ,�ă-i părea rău ,că n'o urmase, cel p u­
ţin ar fi putu t s'o aj ute în cazul că a r fi a­
meninţat-o vreo p rimej die. Aşa ceva era
foarte neprobabil. Totuşi o spaimă nelămu­
rită î i strângea inima.
Amenophis mulţumi cu o plecăciune a­
dâncă sirnpatidlor spectatori care-i dădeau
cu atâta bunăvoinţă graţiosul concurs. Apoi
făcu un gest. Rezultatul : un iris supe iib pe
care-l oferi d-nei Chenier. Ea zâmbi graţios ,
pe când în sală soţul ei s.�râşnea din dinţi.
:._ Iar violet si verde, murmură el furios.

Magicianul d eschise sarcofagul ş i făcu p e


c e i doi sp ectatori să 1.3onstate că p iesa acea­
sta, reproducerea fidelă a u n u i co s c i u g de
momâie egiptean ă, nu era d e c f1 t u n fel de
ladă de lemn scu l p t a t , cu o înfrt tişare cu
totul neprimej d i o a s r1
.

Apo i rugr1 pc cei 1cloi 1hrirh a ţi să ia loc de


fiecare pa r t e a sarcofagului. După ace ea se
îndină în fa ţa Haymon<lei şi poft i pe tânăra
femeie să intre în cutie. Jean Chenier se
simţea ca învălui t în tr'o vagă lumină de ri­
dicol. Raymondc, lividă, deşi surâzătoare,
se supuse , nu fără ca soţul d să fi putut ob­
serva o inexplicaţiilă şovăială r,Iin partea ei.
D esigur că şi ea se simţea împinsă prea de­
parte. Se urcase pe s�enă fără ca să cump ă-
- 87 -
nească şi .acum împărtăşea senza.ţia de gro­
tesc a soţului ei. Dar era p r e a târziu ca să
ma i dea înapoi, căci ar fi mărit gra dul de
ridii.:�ul al s ituaţiei .
Amenophis închise uşa s arco fagului şi
Ra ym onde disp ă r u din ochii soţul ui ei şi ai
mulţimii . Apoi Egi p t e a n u l me u să apară
mai mult de zec e s p a d e lu n g i cu care stră­
punse sar�ofag u l . Pc J e a n iîl t recea u fiorii
oridecâteori p f1 tr u n d e a o l a mft lucie. In
sfârşit n u m ă rul se termină. I l uz io n is t ul tra­
se afară săbiile şi .d es ch ise sarc ofag u l .
Era gol. Raymollid.e disp ăruse.
Am enopis mulţumi celor doi sp ec t ato r i,
dup ă ce-i fă1� u să dea mărturi e că nu obser­
vaseră n imic nefiresc. Amândoi coborîră în
· ·

sală.
Atunci obsedanta lumină verde şi violetă
se stinse. Amen op his, templul egiptean şi
sarco f agul reintrară în umb r ă şi .a doua
parte a programului se termină ca şi pri ma.
De�um se lu mină din nou, se anunţă de
la int rare a salonului că reprezentaţia se
sfârşise . M ulţimea se ret r as e pe când Jean,
uluit, se întreba ce să fi e gluma aceasta în­
doielnică şi când îi va fi înapoiată Ray­
monde.
Rămase ultimul în sală, când zări o bu�ă­
ţic ă de hârtie prinsă cu un ac l a mâneca lui.
O scoase şi citi fraza ac1e asta de neî n ţ eles :
„Da,�ă vrei să-ţi revezi s oţi a nu face scan­
dal şi renu n ţă pentru totdeauna la ,.Sma­
rald".
Atunci, ca . un nebun îmbrânci pe ultimii
s p e c tato ri şi porn i fuga sp r e cabina lui.

- 88 -
II.

IN UMBRA PIRAMIDELOR

Jean Chenier intră ca o furtună şi scoase


un strigăt surd. O dezordine neaşteptată
domnea în calbină. Toate valizele fuseseră
golit e şi rufele se tăvăleau în t oate ,�ol ţurile.
Micul dulap rez·ervat ocupanţilor cabinei,
fusese forţa t. _

- Spărgători ! exclamă Jean.


Nu era greu de văzu t .c ă răufăcătorul
sau răufăcătorii căutaseră mai ales s ă-şi în­
suşiască hârtiile doamnei şi domnului Che­
nier.
Jean văzu pli n de furie pro priil e sale pla­
nuri, clişeuri, planşe mari î n culori, tot ro­
dul unei munci lungi şi min u ţioase, toate as­
tea- călcate în picioare, boţi te, răscolite de
mâinile înfrigurate, nerăbdătoare, ale unui
hoţ care tremură să n u fie prins:
· ·

•.

Dar Jean 1.:! onstată rep ede · că Raymonde


şi n u el era de data asta în j oc. ·N ecunoscu­
tul, pe .care Jean nu sta în cumpănă a-l asi­
mil a · cu Attnenophis sau vreunul din tovară­
şii săi nu răscolise planurile inginerului de­
cât în tre.:!ere, căutând doar pe ale tinerei
- 89 -
femei. Intr'adevăr. cea ma i mare p arte din
lucrările Raymondei privitoare la Egip t dis..
păruseră.
Jean văzu toate astea într'o clip i tă. Mii 9e
p resupuneri se înc rucişau în creerul lui, şi
se forma un adevărat chaos în ..:are i se
pierdea gândirea.
Insfârşi t îşi mai adună puţin minţile.
- Nu visez, n u visez ! monologă el, nu
sun t nebun. Mi-a u răpit soţia şi i s'a u furat
şi documentele.
Atunci zări o altă hârtie p rinsă d e uşa
dulapului cu lama unui pumnal. Conţinutul
misteriosului bilet nu-l surprinse peste mă­
sură.
„Hârtiile doamnei Chenier dovedesc că
sunteţ i î n căutare a Smaraldului. Dar ferici­
rea preţuieşte ma i mult de.::â t o pia tră. Ori­
cât ar fi ea de preţioasă. Alege deci: Ea
sau soţia d�tale".
Dar asta nu da· totuşi nici cea mai m i c ă
explicaţie misterului pe ,c a rf:' Jean îl .sim­
ţea planând în j urul lui într'o atmosferă
înspăimântătoare, care devenea tot mai a­
p ăsătoare din clipă în clipă. In plus, ·o ciu­
dată bănuială începu să-şi facă loc în sufle„
tul inginerului faţă de soţia lui.
.··
Raymon& , lucrul Jiu se putea tăgăctui,
· ·.

Î • a r ff pu tut d a unele explicaţii :privitoare- la


aventura aceasta ciudată. Mai -mult, er a a­
mestecată d e foarte de .â proape în. ·povesfea
1.::e ea: egipteană ·cu smaraldul, de care nu po•
menise niciodată soţului ei. De mii de · ori
îi vorbise despre legendel e egip tene, despre
mtunii, boii Apis şi .cărăbuşii sfinţi. Dar
despre acest smarald: mi'sterios :pe care pă-
- 00 -
rea că-l caută, e a nu făcuse niciodată nii.:�io
aluzie faţă de el. De când ·se ,c ăsătoriseră, s e
înţeleseseră că fiecare v a lu�ra d e p artea
lui. Jean nu-şi vâra niciodată nasul în pa­
pyrusuril e soţiei sale tot aşa cum nu-şi per­
mitea ca să scotocească p rin devizurile iJ.ui.
A1.:!lli1Jl Jean regreta din sufle t această ne­
ştiinţă. Poate că dacă o singură dată s'ar fi
încumetat să răsfoească p rin lucrările soţiei
sale ar fi afla t mai mult ·decâ t prin biletele
aceste a anonime , adus e de mâini anonime
dar foarte zeloase, j udecând după dezordi­
nea '�are domnea în caibină şi după desco­
perirea la .c are făcea aluzie al doilea bilet şi
care vorbea de intenţiile Raymondei privi­
toare la nu ştiu ce misterios Sanarald
Jean b ătu deodată din picior furios.
- Nu sunt un copil căruia îi e frkă de în­
tuneric. Voi şti cât mai curân d ce e.
Mânia lui s e revarsă asupra soţiei sale.
Va şti el s'o regăsească şi s'o constrângă
să-i spuie 1.:!e ştia despre Smarald.
Luă repede o hotărîre.
- Mă duc să-l vestesc p c com isa rul bor­
dului.
Examină <lin nou h il c l e l e anonÎime. II izibi
un lucru de ·C are n u -şi d ase scama la înce­
put. Unul d i n e l e cd p u!in nu era absolut
anonim. I n j osul bil etului p e care-l găsise
în cabina sa, Jean descoperi iniţiala „A"
drep t semnătră.
Căută o clipă.
- A „ . A ... ce- o fi vrând să îns emn eze
asta ?
Ap o i , se lumină deodată :
- Amenophis I
- 91 -
Deci răpitorul Raymondei nu putea fi de­
.cât acelaş răufăcător care ră,v ă·ş ise cabina,
el însuşi sau prin mij lo.::i re a unui comppli­
ce. Jean regăsea uşor legăturil e povestei.
Trebuia în primul rând să. oprească tur­
neul Amenophis et Comp .
- O să mi le plătească el luminile lui
verzi şi violete, scrâşni Jean.
Furios, vârî biletele în buzunar, închise
calbfaa, a ,c ăre i broască nu purta nk:i cea
mai mică urm ă de forţare şi alergă să-l
gă,sească pe comisarul de bord.
Acesta ascultă eu atenţiune povestirea
cam alandala pe care i-o făcea inginerul. A ­
poi ceru dovezi.
Jean scotoci cu înfrigurare prin buzu­
nare.
- Poftim, suse el, depunând cele două
bilete în faţa comisarului.
Acesta le examină, le întoarse, apoi
zâmbi :
- E o glumă bună, dragă domnule.
Intinse .cele două bilete lui Jean. Erau foi
cu desăvârşire albe.
- Cll!Ill? răcni a•.:esta.
Apoi, după ce se convinse de adevăr :
- Desigur că biletele fustseră scrise cu
o ,cerneală simpatică oarei�are , aşa că litere­
le dispăreau după o oră sau două.
Comisarul zâmbea mereu.
----. Lasă, dragă domnule, toate aste a nu
sunt serioase. A vru t cineva să-ţi facă o
glumă proastă.
- Dar mi-a disp ărut soţia, e înebunitor !
- Doamna Chenier e pur şi simplu com-
plicea acestei farse.
-· -
- D ar ea nu-l cunoştea pe iluzionistrul
a1;.:esta.
- De unde şti ţ i ? E un Egiptean pur sân­
ge. D-n a Chenier poate că l-a .consultat pen­
tru lucrările ei, şi azi chiar.
- D ar e o nebunie. Constataţi cel puţin
sp argerea din cabina mea.
Comisarul îi s�tisfăcu dorinţa.
- Drept e că a trei�ut pe ai.ci un vârtej ,
spuse el pătrunzând în l o c ul furtului. D ar,
adăugă el, mi-aţi vo:nbit de u n pumnal şi nu
vă·d nici cea mai mică u rmă .
Jean complectă dezordin ea din .c abină •i!U
căutare a lui vij elioasă. Dar fu absol ut de
prisos.
- Ei, vezi ? întrebă cOIIllisarul, care râdea
că-l vedea enervându-se. .
- Nu mai înţeleg nimic , Sp lţse ing i n e ru l ,
roşu de mânie, pumnalul era ak:i ac um câ­
teva minute.
- Şi a dispărut, tot ca şi d-na Chenier.
Nu văd cu ce aş putea să vă mai fi u 1de fo­
los, spuse comisarul cam i ronic.
- Sper ca .c el p uţ i n v c ! i a re s t a p c s�ama­
tor şi to a tă clica lui.
- Glumi ţ i ? Nu po t a r e s t a un a rtist i no ­
fensiv la simp l a dv. < k p ozi ţie, care e dealt­
minteri des tul d e ciud a t ă . Tot oe po t face
pentru dvs., c să v r1 dau sfa t ul să vă du::eţi
să-l gă1siţi pc p ri n ţ ul Amenopis .ca să-i ce­
reţi câteva explicaţii pe c are doar soţia dv.
sau el, le pot furniza.
Salută şi tocma i voia să pl ec e , dar se răs­
gândi :
- Incă un •::uvânt, d.omnule Chen i e r, n i ci
un fel de scandal pe „Pharaon".
- 98· -
Uşa se închise.
Jean de astădată înţelesese. Comisarul a­
tribui a dispariţi a d-ne i Chenier şi misterul
înconj urător, unei escapade a tinere i femei,
făcută în tovărăşia prinţului Amenophis. El
Jean , făc·e a pur ş i simplu . impresi a de soţ
părăsit. La ce hun să mai stărue. Era ridi­
ceol pur şi simplu.
Da r ridicul numai în ochii celorlalţi, căci
pentru el însuşi, Ha y mondc nu putea să fie
vinovată decât de o imprudentă şi de o lip­
să de încreder e faţă de el. Niciodată Jean
nu şi-ar fi bănuit soţia, şi în aventura asta
el simţea bine că ea fusese victima prinţu„
lui, neliniştitorul iluzionist cu profilul de
cariatidă.
La urma urmeloi:, ultimul sfat al .comisa­
rului er a cel mai bun. Trebuia să-l caute pe
Amenopthis şi să-i ceară socoteală.
Jean nu socotea câtuşi de puţin că e
o glumă. Situaţia era cât se poate de tragi­
că. Un lucru mai ales îl chinuia : ce era
smaraldul acela la care fă,�eau aluzie cele
două bilete. Trehue să fi fost un giuvaer de
mare valoare, vreun talisma n atât d e nepre­
ţuit, încât Amenophis îi dădea să aleagă în­
tre Raymonde şi intenţiile p e care ingine­
rul le-ar putea avea în privinţa acestei pie­
tre misterioase.
lntrebă deci de cabina lui Amenophis.
La birou l pachebotului i s e răspuns e �u
mare amabilitate : Iluzionistul ocupa cabi­
na 127. Bătu. Nimeni nu răspunse. Bătu
din nou, stărui, zgâlţâi uşa. Tăcere desă­
·

vârşită.
Se pregătea să bată din nou, când deo­
...... 96 ......
dată se auzi o voc� ironk ă l â ngă el.
- Ei, ei, d-le Chenier, ce tapaj !
Inginerul s e pomen i nas în nas �u Ame­
nophis. Era însă în costum de scenă şi fă­
cea impresia unui artist cinstit care se
duce să se culoe după1;:e s'a termina t repre­
zentaţia.
- Unde mi-e soţia ? urlă Jean.
- Uitaţi că e or a dou ă dimineaţa şi c ă
toată lumea depe bordul vaporului doarme,
afară de d-ta, eu, oamenii de quart, şi co­
misarul bordului, adăugă el nu fără ironie.
- Unde e soţi a mea, repetă inginerul cu
voce surdă.
Amenophis zâmbi nelămurit. O furie
nebună îl cuprinse pe inginer. Arun că E­
gipteanului o astfel d e privire înc ât acesta
tresări uşor, fără ca totuş i să înceteze de a
râde. Făcu brusc un pas spre Jean şi 1;.:u un
gest repede îi apucă mâ na.
Inginerul se desfăcu brusc , dar Jean sim,..
·

ţise .ca o lovitură de ghiară p e mân a lui.


Constată prezenţa unei zgâ ri etu r i ca cele
p rkfouite de laba p i sicii.
Ridică ochii spre A m e n o ph i s . Dar de as­
tădată 7. fnnh e t u l î n docl n i c al Egipteantilui
mi-i n : :1 i a p ă re a d ecft t p rin tr'o •C eaţă. Un
vârteJ d e p u n c t e verzi şi violete, valsă <I.eo­
da'tă fo j u ru l l u i . Clipi din och i � buimăcit.
· Amenophis ii p ri v e a zâmbind ; niereu. l�'­
gineru l fă1.:u o sforţare grozavă ·ca să biru�
iască torop eala care pusese stăpânire p e
membrele 'l ui. Voi s ă ridke braţul. Mii de
chilograme de p l umb îi apăsau trupul. Des­
schise gura dar limba paralizată nu-i îngă-
dui să rostească cel mai mic' sunet. . - _ _ _ .

- 95 -
Şi apoi avu senzaţia foarte limpede 1că se
afundă, s e a fundă. cu o mişcare înceată l a
început, apoi deodată extraordinar d e verti­
ginoasă. Rânj etu l exasperan t al lui Ameno­
phis se topi într'o ceaţă opa c ă. Un nor roşu
trecu dinaintea ochilor in g iner ului, pe !C ând
un vâj âit surd îi umplea u re c hile întocmai
ca vuetul mări i tălăzuind într'un ţărm.
Amenophis c on lempltt trupul lui Jean
Chenier întins l a picioarele lui, .cu braţele
încrucişat e, c u fa ţa î n toa rstt s p re el. Zâm­
betul mefistofelic al hypnotiza torului se
schimb ă deodată într'un râs scurt, uscat, pe
e â nd se apleca spre faţa victime i sale.
. . ' '
Jean deschise ochii
L a început nu putu să-şi dea seam a 1c e i
se întâmplase. Era încă pe un vapor, „Pha­
raon" fără de nicio îndoială, întins pe u n
pat îngust. Incetu l ,c u încetul, j udecând du­
p ă materialul 1care-l înconj ura, îş i dete sea­
ma că se afla într'o infirmerie, aceea a pa­
chebotului, fără îndoială.
U:p n ume îi ven i pe buz e :
. � .. Raymonde !
. Decât timp oare se găsea el acolo ? Şi unde
se ·
afla ea acum ?
O in firmieră intră, în vârful . p i c io a relor.
Văzând .eă bolnavul avea . ochii . deschişi, ea
zâmhi. Je.an repetă :
·

.� Haymonde I . .
- St ! făcu infirmiera; Staţi liniştit !
Dar aproape că era ,cu neputinţă să se ob­
ţie dela el aşa c eva . O copleşi p e infirmieră
cu întrebări, ameninţă că va fa c e · s�nd al
- „96 -
d a c ă Raymon dc n u - i v a fi î n a po i a t ă . Do c to­
rul b o r d ul u i fu ch em a t . ·
A c e s t a î l c o n v i n s e m a i î n t â i p e ingin e r s ă
st e a l i n iştit. Alpoi î l a j u t ă să 1d arifice si t u a ­
! i a . D u p ă c â tev a min u t e , J ea n p l i n d e în fri­
gurare e ra în cu re n t c u farp t c l e u rm ă t o a re :
D i n aj u n „Ph araon'' a n co r a s e î n p o rt ul
A l e x a n d r i a . T u rne u l Amen o ph is deb a r c a s e .
D o a m n a Ch e n i e r n u e r a d e g ă s i t . Cu11n n u
e ra regl e m e n t a r ca vre u n p a s a ge r să lip s e a ­
scă l a a p el l a d eb a rc a de r, s e fă1.::use ră :pe
bord cerc e t ă ri care răm ăs{· s e r:1 i n fru c t u asc .
Comisa rul îşi adusese a mi n t e d e sp r e depo­
z i ţ i a i n gin erul u i ş i s e p regă te a să i n t e r o­
gh ez e p c Amenophis şi pe d an s a to a re l e l u i ,
d a r a rtişti i egip t e n i şi d i sp ă ru seră şi l i se
p i e r d useră u rmel e .
C â t d esp re .J e a n , fu sese g ă s i t , a c u m d o u ă
zile, î n d i m i n e a ţ a d e d u p ă sera t a d a t ă p e
bord u l „Ph a r a on - u l u i" , î n t i ns p c p u n t e a p a ­
chebotul u i . ·

�-- Pc p u n te '? se m ir :1 .Je a n , d a r cu a m l e ­


şin a t î n t r' u n c u l o a r d e cl a s a î n l f1 i a , <' x a ct î n
fa ţ a cahi n l' i 1 27 .
D o c t o r u l rl a l i 1 1 :1 d i n c a p .
To a l l' a s l < · a s u n i c i u d a l i ' , d om n u l e Che­
nier. L ă s a ! i . î 1 1 c h 1 · i i"'1 ! ' I , 11 1 1 vil n el i n i ş tiţi , o
. ·

să se î n to a rc fr so l i a d v.
.J e a n îsi m u scă h 1 1 z ! ' l 1 " M e r e u ar.::e las răs­
'
puns. In povc:s k a a c l' a s t a e c h i vo c ă ' trecea
d r ep t soţul p ă r [1 si l .
- Doctore, în t rd i :1 ci , a v e ţi c e v a îm p o t ri ­
v:1 să mă ri d i c ş i s i'1 p :1 răse s.:: n eî n t â rz i a t
bordul ?
-- Nici de c u m . V ' a ţ i î n t r e m a t foarte h i n e .
Răs p u n d d e <l Y .
- 97 -
După două ore, Jean Chenier p ără,si va­
porul. Se instală la un hotel din Alexandria,
unu l din ,cele mai moderne, şi unde reţinu­
se încă dela plecare camera pe care trebuia
s'o o�upe cu Raymonde.
lş i luă în primire apartamentul şi rugă
să fie lăsa t singur. Se trânti pe p at, cu ca­
pul în mâini, gândindu-se la dudatul mis­
ter în care se zbătea. Se gândi să anunţe
autorităţile egip tene de disp ariţia soţiei sa­
le, când un zgomot de foşnet de hârtii aj un­
se p ână la el.
Sub usă alunecă un lic.
Se re p ezi, ridică plfoul, ieşi în gang, nu
văzu p e nimen i ş i s e întoarse.
- Su nt sigur, îngână el deschizând plicul,
c ă scrisoare a a sta îm i vine tot dela diaboli­
cul cel a de Amenophis.
Presupunerea lui era j ustă. lată ce 1�iti :
„0 egi·p teană voalată va vinde astă seară
irişi pe cheiul unde e ancora t „Pharaon" .
Dacă cumpăraţi un buchet din florile celea,
voi deduce 1�ă p rimiţi condiţiile mele şi a­
nume : Să vă duceţi l a locul unde se află
Smaraldul, să-l luaţi şi să-l depuneţ i într'un
loc .c are vă va fi arăta t ulterior. Preţ pentru
care vă va fi înapoia tă soţia.
A."
- Vasăzică, murmură Jean, Amenophis
şi Raymonde , caută amândoi un smarald,
eare trebuie să aibă o mare valoare. Ce n'aş
da să ştiu unde se află smaraldul cela. I
l'aş dărui cu dragă inimă lui Amenophis,
numai să mi-o dea înap oi pe Raymonde.
Intorcea intre degete, plkul pe o faţă şi
pe alta. Răspunsu} veni dela sine. Pe dosul
- 98 -
plicului, o mână tremurândă scrisese cu
creionul :
„Piramida lui Horus. Sala Cleopatrei.
- s�risul Raymondei ! urlă Jean.
Taina tinerei femei se afla acolo. Ştiind
că răpitorul ei trimetea scrisoarea aceasta
ea, riscând orice, însemnase p e dos locul
unde se află ascunsă piatra. Jo� pe care
Jean nu-l ştia.
Cu inimă bătândă Jean se interesă unde
se a fl a p i r amida lui Horus. I se spuse că
era u n a din .cele mai mici din aceste con­
s l ru c ( i i milenar e şi că er a situată lângă
Lu.-so r. O c ălătorie de două zile cu drumul
<le fier.
C u cil i ii n l' ri"ibdare aştept ă Jean seara.
Inc i'1 d 1 · la o r a cinci se plimbă pe chei, în
fa ţ a 1 1 1 : 1 n · l 1 1 i p a c h l':ho t, p e ca r e nu-l iputea
pri v i fi'1 rt1 c a s t1 s t• ,,· u l rrnnu re.
lncq > u s:l c l.1 ·s 1 1 1 · r·1·zt', cfm d iată .c ă zări p e
florărcast1 . E ra î 111 .h r i'1 ca l i'1 d u p ă po rtu l mu­
sulman, v i'i l 1 1 I l : i s:"1 1 1 d si'1 i se va d ă doa r o­
chii , şi nu p n · 1 1 p : 1 r1 · : 1 g ri'1 hi l i'1 s i'1 � i v â n d i't
-

marfa.
Jean merse t�i 1 1 l : i s 1 1 1·1 · 1 · : 1 ş i c 1 1 1 l l'p i'1 ri'1 un
buche t ma rc d 1 · i r i ş i . A n i i - a s'o î n trebe pe
ferneea a·�eca , d l s i g 1 1 r c 1 1 1 1 1 p l in· a răpitori­
. '

lor Ra ymo ndc i , .d a r· s1 · l'e ! i n u , temându-se


să nu facă: vreo g n ·ş 1 · : i l ii �i si't n'o piardă p e
veci.
Plătind tinerei frm c i , în t âln i privirea ei
şi tu surprins. O e h i i a·c cştia nu-i erau necu­
noscuţi. Părea in d i l'lTcntă şi se dep ă r tă fă­
ră grabă.
Deodată: îşi a m i n ti. Florăreasa era una
dintre cele doui'1 dansatoare par'că gemene,
- 99 -
1;: arc, c u trei z i l e m a i n a i n te , e x e c u taseră
d a nsul egip t e a n l a reprez<' n t a ţi a d a t ă <l<' A­
m enop his .
Se î n to a rs e şi c ă u t ă d i n ochi pe f om e i a
voal a t ă . Vânz ă to a rea 1 1P i ri ş i p a rcă se topi­
se î n a er.
Se î n a1 po i ă la h o ll' L ceru u n vas p en t r u
fl ori l e l u i şi u n nw rs a l t re n u ri l o r . Işi i n s t a ­
lă b u c h e t u l î n fa ţa l u i şi-l s1rn t u r i"1 u n f i o r .
El e înfă ţişa u t ra g i c e le c u l o ri ak l u i A m c n o­
p h is ş i - ş i a m i n t i 1<:i"1 Rayrn o n d c d ispă ruse
d in och i i l u i p u r tfmd o fl o a re l a fel.
S e a d â n c i î n oraru l d e t r t' n u r i m u rmu­
rf111d :
- I n do u ă zile voi fi la Lux or, v o i ga1s1
p i r a m i d a s a l a , smara l d u l pe c a re-l voi d a
,

l u i Amenophi s şi Raymon d e îm i v a f i c e­
dată.

- 100 -
III.
CELE TREI SARCOFAGU
D u p ă o ,c ălă tori e istovitoare care d u rase
p a truzeci şi op t de ore, pe o căldură de 30-
40 de grade la u mbră, Jean Chenier debar­
•.::f1 la Luxor. Era în p ragul V ă i i Regilor, un­
de se în ă l ţa, u ndeva, piramida l u i Horus,
asc u 1 1 z f1 to a re a e nigma ticulu i sma rald. Nu
siim \ c a l o t u ş i n ici o oboseal ă . Trăi a în tr' o
sta re d l· s u p r a e x c i t a ţie nerăbd ă toare c are-i
î n z e c e a fo r \ a d l· rl·z i s l e n ţ f1 dar ş i înfri gura­
rea.
La h o l d 1 1 I 1 1 1 1 d 1 · l ra sl ' , h a l l u l e ra împ o d o ­
b i t c u a fi ş 1 · m a r i : 1 1 1 - a g 1 · 1 q i i l o r î 1 1 f f1 \ i ş :l ntl
prin c i p a h · h- .- 1 1 r i m. i 1 :1 \ i a l 1 · l 1 1 1 p 1 · r i 1 1 l 1 1 i F a ra­
.

o n ilo r, e u 1 1 1 ,s 1 1 1 1 I : 1 1 1.a r i l 1 · t > i r: 1 1 1 1 i d 1 " ' l'l'm­


pl u l d i n P h i l a l ' , c o l oş i i l u i l\ f r 1 1 1 1 1 0 1 1 , c i"'i d cri­
l e N i l u l u i ş i . l'i n · ş l 1 · , 1 1 1 : 1 r 1 · l 1 · S f i n x .
D a r ! o a le a s l 1 · a 1 1 1 1 - I p 1 1 l l ' a 1 1 i s p i t i p c J e a n .
N ' a v e a d e c t1 t u n s i 1 1 g 1 1 r g :"1 1 1 d î n cap, să ·C:U­
cereas� ă Sm a ra l d u l şi s ' o s a l v ez e p c Ray­
mond c . Se i n fo r m i'1 1· 1 1 o g r a b ă khri l ă
d e pi rami d a l u i l l o rn s . A ge n tul căruia i s e
a d re s ă făc u o s l rfo 1 1 1 h i't ! u rr1 .
- - Nu ş t i u z r1 u , ·C i l l l' v ' a p u t u t vorbi rde as­
ta. Nu p r c z i n t r1 n ic i u n i n teres, domn u l e .
- Ba (la , p c n l rn m i n e , şi î n dt mare.
-- N u c decft l o p i r a mid ă d e o !Î n ă l ţime
- 101 -
mij locie. Sălil e îi sunt to�te aproape goale.
Ghizii şi turiştii n'o iau în seamă. Trebue să
mergeţi să vedeţi Sfinxul , do mnule, - ade­
văratul, singurul, unicul în lume, minunea
Egiptului. Ah ! şi căderile Nilului, şi...
Jean nu-l mai ascul tă. Fugi, lăsând cu gu­
ra căsc ată .p e guralivul plicticos ... Cu mare
greutate putu ·�ă p r1 t a îns.fâ rşi t un automo ­
bil care să-l d ucă la ·1p iramid a lui Horus, în­
treprinderile turis tice n eorga nizând servi­
cii decât pentru m a rile centre de atra�ţie :
Sfinxul, Piramidele lu i Keops, etc . . .

Două ceasuri după sosirea la Luxo1\ Jean


Chenier vedea profilându-se p e orizontul
nisipurilor siluet a caracteris tic ă a pirami­
dei lui Horus, ascunzătoarea Smaraldului
atât de râvnit de Amenophis.
Jean ceru să-l ducă până l a picioarele e­
difidului. Acol o se fă.ce a o deschizătură
drep tunghiulară, p rin care intrai în inte­
rior. Conducătorul maşinei st oferi să-l că­
lăuzească p e Jean.
- Mulţumesc , spuse acesta, nu doresc să
fac o vizită amănunţi tă, dores� numai sd.
mă duc la sal a Cleop <ilrei. Dup ă asta ne îna­
poiăm la Luxor.
CelaH înalţă din umeri.
- De, singur n'o să găsiţi. Interiorul pira­
midei este pustiu, căci n'are paznic anume.
Jean trebui să prime ască, ş i amândoi se a­
fundară sub misteriosul hypogeu. Inginerul
era grăbi t să a j ungă la sala Cleopatrei. dar
nu îndrăzne a să-şi arate pre a mult nerăb­
drea, de teamă să nu trezească bănuelile
ghidului. Da, trebuia să se arate discret.
Ciudata piatră s�ump ă putea să stârnească
şi lăcomia altuia.
- 102 -
Treceau printr'un a devărat labirint. Jean
işi notă cotiturile şi gangurile ca să poată
străibate drumul în sens invers.
Ghidul avea o puternică lamp ă electrică .

In conul luminos 1�el plimba dinaintea lui,


apăreau b aso-relicfuri bizare reprezentând
toţ i monştrii şi toţi z e i i mitologiei egiptene.
Erau atâţia şi a t f1 ! i n , ci:'1 Jean se îndoia că
i-ar p u t e a iden t i fi c a .
D e od a t i"1 , co l i nd d up ă un culoar, trebui s ă
tresa ri"1 . In fa l a l u i , în fundul ac estu i gang,
se fi"l·•· c a o 1 1 :-,; :1 1 1 < - s c h i s ă spre o încăpere pe
cmlC o gh i c e a i i me n s ă . Ş i încăperea aceea
era l 1 1 m i 1 1 a l i'1 . O l u m in ă tremurătoare se
răsp:î n d c a în c u p ri nsul ei, o lumină ver.d e.
S u n i a :-_;: H la r vizitatori, spus e Jean.
-- ··

C ::î l m d a l ă , spuse ghidul, dar sun t rari,


şi 1 1 1 :1 m i r c i"1 a u l uminat.
E sa l a Cleopatrei, nu-i aşa, întrebă
Jea n .
I > : i . r:'"i .<> p u n se călău z a , privi nd rp e a-
,,� < · s l c i u d a ! t u ri s t .
Po l i s i"1 1 1 1 :1 l a ş i , î i sp u s e .J e a n .
D a r, d o m 1 1 1 1 l i', î n l o rsu'l î n a p o i . .
.

l\ 1 (1 d t 'S(' l l l'(' ( • l i .
l i î 1 l l i 1 1 s < · o h a 1 1 c n o t i'1 . G h i dul oriental fă­
.cu o 1 < ' 1 1 1 < · 1 1 < · a a d f1 1 1 c ă şi p l ecă Jăsând l ampa

e lc c l r i.: i'1 i n gi n e ru l u i . Acest a o stinse înain­


te dl' a î n a i n ta spre sala Cleopatra. Simţea
d i n 1 1 0 1 1 misterul învăluindu-l şi se gândea
că d e d a t a asta drama avea să ia sfâ rs it.
In reflexel e verz i al e lămpii invi� ibile,
p ăşi p f1 n ă l a pragul Cleopatrei. Un ci ud a t
spectacol î l aştepta a.colo.
Camera foarte adâncă, fomn a un p atrula­
ter i.-::u pe reţii acoperiţi <l e ieroglife şi de
- 103 -
baso-reliefu ri. N uma i decâ t .J e a n p ricepu
că era j uca t şi c ă A mc noph i s trecuse p e - a c i .
O fantas ti c ă p u nere în s� c n ă fusese o rga n i ­
z a t ă în a n t i ca sal ă , p u n c n· î n s c c n [1 c a re
p u r t a p e cetea l u i A m e n 01phis.
I n cel e p atru u n g h i u r i a le s i"tl i i f uses e r ă a­
t â rn a t e înalte dra p l' ri i 1d(· .c a t i fr a v i o l e t p al.
care 1'-'. ă d ea toa t e d rc p l l' ca n i ş t e v [1 l u ri de
d ol i u . l nd ă ră t u l f i t ' c ă rl' i p c rd l ' l t' l' ra -i ns ta l a t
u n s i s t e m de l u m i n a re i n d.i r<' c t [1 , v c rd r , ca­
re a ru n c a pc p e re ţ i i op u ş i o l u m i n [1 p i ez i­
şe. D in t a v anu l s[1 l i i , a t â rn a o l a m p [1 a n tică
d e ul e i , în m e t a l s t r ă l uc i tor . ţ i n u t [1 d e J a n ­
ţuri l a f e l .
I n c a a rd e a o fl ăd1 r u i c v c !' d c , .i u1.::ău ş c , c a
un s ufl e t n el i n i s t i t .
P o d e a u a p a rclosi t [1 c u les p ez i e ra c u t o ­
t u l goa l ă . N u m a i în cent ru c â t e v a l e sp ez i fu­
scsc r [1 scoase a s t f e l , 61 s e 61sca 1 1 t n· i g ă u r i
deschise, drep t u n gh i u l a re , l u n gi de d o i m e ­
t ri şi l a t e d e unu şi j um [1 t a t c , c a r e t e s i l t> a u
s[1 te g ft n d cşti n egreş i t l a t r e i m o rm i n e .
J e a n sc'nfioră .
Vrăj i i o rul c u n os c u s e şi e l a s c u n z ii to a r c a
Sm a ra l d u l u i m i s t e rios. P ri n c i n e ? P r i n
Raym o u d e d e si g u r . Poa t e c ă observase î n ­
st i in ta r e a ris c a t ă cc-o a d re s a s e R a vmond e ·

� o ţ ul.u i ei. S a u . . . c um a l t f e l ?
J e a n n u î n dră z n e a sfi - şi î n c h i p U l' p ri n c c
o rib i l e mij loace Ame � ophis p u t u s e smu lge
R a y m on d ei secre t u l .
- Ei, ai�um ? m u rmu 61 J e a n , c a re n u nrn i
înţel e g e a . D ac ă ştie, a v e n i t . t rc h u e d a gf1-
si t Sma raldul , şi e u soses c p r e a t fl rz i u . D a r
ţelul î i este a tins, şi n u m a i a re d e c e s'o re ­
tie p e Raymon d e a tmea . . .
- 1 04 -
C u to a t e că î n c e rca să se l i n i ş t e a scă s m ­
gur, e l n u se p u tea •co n v i n ge de i d e i a 61-şi
v a rev e d e a s o ţ i a î n .scurt tim p .
Cele t r e i m o rm i n t e desch ise î n sol u l crip­
tei d i n s a l a C le opa f rei î l a tră g e a u în mod i­
rezistib i l . V o i s i't v a d ă şi în a i n t ă . S p re ma ­
re a lu i s u rp r i n d e re c e l e t re i morm i n t e e­
rau ocup a t e ·dt· l rl' i sa rcofage l a fel, şi J ea n
recun osc u ·<i't 1 Ta u î n tocm a i c a acel a ca re
îngh i ! i se d l' v i ( ' p <' H a ym o n d c , suh ochii l u i .
A c l ' s k l rl ' i s i c r i 1 · p i'1 re a u c i'1 - i p u n o c n ig­
m i't . T n · m u rî1 1 1 d p u ! i n . s 1 · a p l c61 pe s t e p ri­
m u l ş i riscă si'1 - i r i d i c i · c a p a c u l . l i a p i'1 r u o
m u m i e rî1 n j i t o a n ' , î n g i u l g i u l 1· i m u rdar, c u
chipul p e rfe c t p i'1 s l 1 · a l . .l l ' a 1 1 p r i v i f a n t oma
n s l a c e p ă rea d't - 1 c o n l l' m p l i't m u te ş te •i.'. a
pe n t r u a se m i ra d 't u n n d l' g i u i t î n d ri'1 z n e a
s i'1 - i t u rh u re som n u l ei d e n'e i .
D l'! <' d rum ul ca p a c u l u i c a n· s 1 · î 1 1 c h i sl' i a r
c u u n d u d u i t s u r d c a r e ri'1 su 1 1 i't p rd u n g ş i
l u g u h ru î n e cou ri l e h y p o ge u l u i . l\fr rs e l a a l
d o i k a sa rc o fa g so c o t i n d a gi't s i i a r o 1 1 u 1 m i 1· .
l l d 1 · sc h i s e ş i s c o a se u n ţ i p i'1 t < 1 1 · u i m i ri' . A i c i .
n i c i u n c a d a v ru , n u m a i o l i'u l i ! i't sc u l p t a t i'1 î n ­
t r' o 1 1 1 : t l e r i e n ectmosc u t i't , n · s1· m i"'111a a a l a ­
h a s l n 1 . .J e a n î i r i d i c ă sfios ca p a c u l şi c c e a ce
gi't s i î 1 1 i'1 u n t ru e ra nşa d e u l u i t o r 61 ri'nnase
î n c n · 1 1 w n i t , î n mftini .c u l i'1 d i \ a , în c a r e l i c ă ­
I"<' : l 1 1 1 :'1 1 1 g:l i os cd m a i m i n u n a t gi u va e r cc
ar f i î 1 1 d r i'1 z n i t \Tc o d a t ă si'1 -şi î n ch i p u e a s c ă .
E ra 1 1 1 1 i n el p u s p e o p c rn i t i'1 d e sto fi'1 Yio­
k t i'1 . l l 1 1 s i m p l u i n e l d e aur, dar în care era
inc rus t a i u n sm a rald e n o rm , d e o l u ci re şi
d e-o p u r i l a k i n c o m p a ra b i l e , aşa d e frumos
că ar fi p �1 r u t \' i l l a m i n t i n d o ch i u l m i s t e rios
al u n e i p i s i c i .
- 1 05 -
- Smaraldul ! murmură Jean.
Apoi numaidecât adaugă :
- Preţul de rescump ărare al Raymon­
dei... Dar a tunci, nu mai înţeleg .. .
Vorbise aproape tare. Deodată, sub bolta
sălii, se ridică o voce mormântală, ail ,c ărei
sunet cunoscut în ghcţă de spaimă pc tână­
rul inginer.
- Dacă vrei si"1 în telcgi, J e a n Chcnier, cu ­
tează de ridici"1 ş i c a p a c u l c el u i de-al treilea
sa11cofag, spec trul ce-l vl' i gi"11si a c o lo îţi va
da răspunsul ce-l ceri.
Jean înălţă o�hii, căută, dar nu putu lă-
muri de unde venea vocea aceasta .
- Amenophis ! murmură el.
Se aşternu iarăş tăcere.
Se apropiă d e cel de-al treilea sarcofag.
Sub lumina lividă a flacării verzi , acesta a­
vea o înfăţişare lugubră. D e data asta el şo­
văi înainte de a îndrăzni să-i ridice capacul.
Işi luă totuşi inima'n dinţi. Ce răcnet
scoase prăbuşindu-se peste sicriul antic !
- Raymonde !
Albă şi neînsufleţită, părfm d l ipsită de
viaţă, Raymonde sta culcată în fundul sar­
cofagului. Jean o crezu mai ·î ntâi moartă, şi
, isbucni în plâns. Dar deodată, avu impresia
că se înşela, că ea mai trăia încă şi că inima
tinerei femei bătea încetişor.
Acoperi cu sărutări faţa, mâinile frumoa­
sei adormite şi, înebunit aproape de o bu ­
curie de nespus, o văzu deschizând ochii.
Şi Raymonde revenită în simţiri, s e găsi
în braţele soţului ei care o strângea n ebu­
neşte l a piept, râzând şi plângând totdeo­
dată.

-- 106 -
IV

SMAHALDUL NILULUI

Jean ascult ă istorisirea Raymondei :


- L- am cunoscut p c Amcnophis în Car­
tierul Latin. La epoca acee a nu făcusem
încă cunoştinţă, şi eu nu mă gândeam decât
la un lucru : la teza mea despre Egip tul an­
tic. Amenophis care făcea la Paris studii
înaintate, deveni în curând pentru mine un
excelent camarad şi un preţios colaborator.
Citeam şi unu l şi altul cu destulă uşurinţă
scrisul hieroglific şi n e procuram cu aur
greu papyrusele ce le puteam gi:isi.
„Intr'o zi am pus mân a p e un do.::ument
p reţios, tratând despre Smaraldul Nilului,
faimoasa piatră care împodobea degetul
Cleopatrei, şi despre care legenda susţinea
că era o picătură din apa Nilului. Papyru­
sul dădea desluşirile ce te-au adus aici : py­
ramida lui Horus, sala Cleopatrei.
„In momentul acela, am făcut cunoştinţă
cu tine si câtăva vreme îmi uitai de istoria
antică. Amenophis 'Începu a mă urmări cu
curtea lui stărµitoare, iar când îmi propuse
să mă căsătoresc cu el, îl refuzai scurt. Din
-- 101 -
z i u a a c e e a mi-a p u rt a t o u r ă mortal ă , d e s t ul
de m a r e pe n t ru a te î n v :tl u i şi pe ti n e î n
gâ n durile l u i d e r[tzbu n a r e . S p r e c ul m e a ne­
noroc1 r u . a r u n cfrn du-şi ochii pe unul din
p a p y r u s u rile m elc, b lr n u i dt descoperisem
a s c u n.dt t o a r e a sma ra i d u l u i . A vui p ri l e j ul
să-l m a i v lHl o d a t ii . M i-a c e r u t sl1-i d e s t ă i ­
n u esc se c re t u l m t• u , ş i î n sc h i m h n u v o i mai
auzi vo rb in d u - se d e el î n v i a ţ a m e a . Refu z a i
şi d e d a t a a s t a . d o r i n d a d o h ;î n d i e u î n s lnn i
a ce st gi u v a e r.
„ D a 6 i n u ! i - a m \'o r h i t de A m e n o p h is , a
fost d i n p r i c i n a că m ă t e m e a m t o td e a u n a
să n u v i"1 văd î n c ă e rându-vl1 . C â n d n e-am
imha rca l pc Plz araon , a a f l a t şi ne-a u rm a t .
A t u n c i a m h o t ă rît, p e n t ru a t e c ru ţ a pe tine,
slt î n f r u n t rl1sb u n arca l u i . D e a c e e a a m pri­
mit s l1 iau p a r t e l a e x p e ri e n ţ e l e l u i , ş t i i n d
h i n l' c t· a v e a sl1 u rm e z e . Am f o s t r ă p i t ă din
c u t i a m e ş t eşugită, cloroform iz a t ă , ş i redeş­
t e p t a t l1 in Egi p t . A m c n o p h i s î ş i rc pctlt c· (� ­
r c r c a . Eu re fu z â n d d i n n o u , d m l1 î n c re d i n ­
ţ ă c [1 va ş t i e l să te f a c l1 p l' t i n e s[1 cedezi.
El î n s i"t n u ş t i a c ă t u h a ba r n u a v e a i d e pia­
t r a p rc !ioas:1 , a c ă r e i c x iste n \ i"t ţ i - a m as­
c u n s-o c u gf 111 d u l c a s lt te-a d u c c h i a r l a fa ţ a
l o c u l u i , rL·z c rv â n d u- ţ i m i n u n a t a s u r p ri z lt .
„Te-a a m e n i n l' a t a s a il a r l a rf1 n d u l t ă u . Pe
o scriso a re c a r e ţi-a f'o s t p re d a t ă , am ră u ş i t

să- ţ j n o t r z p e s c u r t a s c u n â ton r e a a tflt d l'


m u l t C :1 u t a t :1 , n u t r i n d s p e ran ţ a c r1 tu vei a­
j u n ge a colo î n a i n t e a l u i . l\l a i a po i , t remu­
râ n d sii n u - ţ i f a c ă v re u n rlrn . rllci furia l u i
c r e ş t e a d i n z i î n z i , i-am s p u s l a urma u r­
mei t a i n a m e a .
„Sosi t î n a i n t e a t a , a o r ga n i z a t a ce a ori­
b i lll î n s c e n a r e .
- 108
- Cc ne m a i p a s ă , s p use J e a n ; e ş t i sal­
v a t ă . Am să ştiu cu s ă g ăses c d rumul din a­
cest l a hi ri n t . S ă fugim !
- P r e a t â rz i u ! s p u s e v o c l· a m o rm â n t a l tt a
l u i A m c n o p h i s , n ev ă z u t .
ln a c c l a s tim p , usa ' s i"1 l i i se l rfrn ti î n c h i ­
z frn d u-sc c �1 u n sgom o t s u rd .
- S i n g u ra ieşire v ă e s ll' î n c h i s ă , m a i a ­
d a u g ă t i c ă l os u l . A w ! i s ă p i e ri ţ i a d î n c e t , d e
foame si d e s c k , si . cf111d o s ă f i t i n u m a i
d o u i"1 c:; d a v re, a 1 1 1 61 v i u s ă vă i a u · Sm a ra l ­
d u l . A ! H a v m o n d c s u n t b i n e răsbun a t !
Tf111i"1 ra f�· m e fr i s h u c n i î n t r' u n r ft s n e rvos.
T l ' ' rnw l i A m e n o p h i s . Nu o să m u ri m .
Pa p y ru s 1 1 l m a i s p u n e u n l u c r u p c c a re t u
1111-I ştii.
E a s 1 · re p e z i l a z i d , c i"1 u t i"1 p r i n tre h i e ro­
g l i l'l' ş i i s b i p e r e t e l e cn p o d u l p a lm e i . Cu un
s c :î r l i'1 i l 1 1 s o r , z i d u l se d e schise .
.

O i e i re ! exclamă J e a n .
H a y mo n d c se a r u n c ă s p r e l' a , t 61 gf111d şi
p!' so ! u l c i .
A m c n o p h is v ă z â n d u - ş i răsb u n a re a z i"u l ă r-
1 1 i c i t i"1 , p re c um şi Sm a ra l d u l p i e r d u t . s c o a s e
1 1 11 răge t <l e t u rb a re şi s e d e m a s 61 E l răsări.

i 1 1 f a ţ a t i n e r e i p e re c h i î n groz i t e , r i d i e frn <l u n


p 1 1 rn n a l ameninţător.
S ă fugim ! s t r i g ă Haymon d c .
A m c n o p h i s se şi n ă p u s tise a su p ra l or .
. l i - a n i se p u se ' n fa ţ ă , c ă u t â n d s ă - ş i a p e re fe­
me i a . D a r s ă ri n d p c l â ngă m o rm i n t e l e c ă s­
ca I c , Egi p t e a n u l , o r b i t de fu rit', n u b i"1 g ă d e

s c a m ă , f ă c u u n p a s grcsit si '
căz u . Si a s a d e
l l l' l l O l'O C i t ă î i f u poti�n i ;. c a . clt n u S�· m a i ri­
d i c ă . Fr u n t e a i s e i s h i s c d e l e s p e z i sd rohin­
d u -se. V ră j i toru l z i"1 c c a î n t r'o h ltl t o a c f1 de
sfrnge.
- 1 1 1! 1 -
Jean luă repede Smaraldul, luă în braţe
pe Raymonde care tremura ca varga şi fugi
prin subterană.
Ieşiră tocmai pe malul Nilului, dupăce
rătăciseră .un ceas într' o galerie rece. După
groa.za tragică din sala Cleopatrei, s e regă ­
siră afară într'un peisaj d e vis.
Marele fluviu legendar îşi rostogolea un­
dele maj estoase. Seara se lăsa şi pe firma­
ment urca o secere de a rgint. Trecu un da­
habieh, cu pânza portocali e umflată, în
timp ce vân tul făcea s ă se legene ca evan ­
taiele •c restele marilor p almieri .
In acest feeric d ecor, J e a n petrecu în de­
getul femeii lui inelul Cleopatrei, în care
scânteia cu toate focurile lui, Smaraldul Ni­
lului, ca un al doilea inel de logodnă.

- SFARŞIT -

- 110 -
ce�e11 ultimele volume apărute

co1!:tici „ A VE NTU RA:''


No. 1 0 : RAZB UNAREA CORSARULUI,
N o . 1 1 : MAS C A DE ARGINT.
No. 1 2 : SPRE POLUL X
No. 1 3 : PR I NTESA TARAKANOVA
No. 14 : CAPTIVĂ IN I N S ULA VAMPIRILOR
No. 15 : STAPÂNII HIMALAYEI
No. 16 : VRAJA MILIOANELOR
No. 17 : IN IMPARAŢIA MORŢII ALBE
N o . 1 8 : MI STERELF. M A D A GASCARULUI
No. 19 : C APTIVUL PADURII V î RG INE
]';o. 20 : MJ!,IOANELE LUI VULPE -ROŞm
No, 21 : S CLAVA PIRATULUI
No. 22 : l1'HSTFR10ASA EXPLOZIE DEPE
„NfC OEAR"
No. 23 : ::<'UGA!t..\ .
Ul
No. 24 : CAPITANUL CRAGAN
m
No. 25 : Ş E I C UL FAN"IOMA
No. 26 : AV ENT�JRILE COLONELULUI GERAG.D
•-<t
u
QI

u.

·rzmeriite „Adei;erul" f' A., Bucureşti


—— 0 ——
„AVENTURA”
Romane de acţiune şi pasiune

PIERRE DEMOUSSON
■■■

COMOARA
IDOLULUI

Traducere de
P. TAMARIAN

—— 1 ——
—— 2 ——
Cuprins

1....................................................................................3
2. MARIA-ASUNCION..................................................8
3. FÂRTAŢII COASTEI...............................................15
4. TAINA LUI SUBŢIRELU.........................................20
5. ENIGMA................................................................27
6. ÎN EXPEDIŢIE.......................................................30
7. RECUNOŞTINŢA LUI OCHI-GALBEN.....................35
8. GOANA DUPĂ COMOARĂ......................................39
9. INDIENII MAYA.....................................................41
10. IDOLUL CU LANCEA DE AUR...............................46
11. LA AMAN...............................................................52
12. LA DOI CAI DE CAMPESCA...................................55
13. COMOARA............................................................58
14. O BRUTĂ...............................................................60
15. PĂRĂSIT................................................................64
16. SURPRIZELE AURORII..........................................69
17. CAVALERUL REMY DE MONTBARD.....................72
18. COMOARA FLIBUSTIERULUI................................78

—— 3 ——
1.

— Strângeţi frânghia! Cârma la babord…


Ordinul acesta, dat cu un glas vibrant, răsuna dintr-o
barcă, singură în zori, în aceasta imensitate caldă care e
golful Mexicului.
Pe orizontul care începea a se albi, silueta bărbatului se
înălţa, în picioare, între patru vâslaşi aplecaţi peşti lopeţile
lor. Aproape de el, în fundul luntrii, colcăia o grămadă
mare de peşti de tot felul prinşi în cursul nopţii.
În partea dinapoi, doi inşi mânuiau frânghia năvodului
greu care prinsese această frumoasă recoltă vie.
Totuşi, aceşti pescari nu aveau înfăţişarea paşnică ce-o
puteai presupune judecând după ocupaţia lor. Sub beretele
lor cafenii, se profilau nişte feţe sălbatice iar sub laibărul
de piele cătrănită a aceluia ce părea a fi patronul, luceau în
lumina dimineţii prăselele unui pumnal şi ale unui pistol,
— Năvodul sus! strigă el.
Greaua plasă ieşi încet la suprafaţa apei şi fu trasă în
barcă. Intre ochiurile reţelei, peştii se zbăteau; unul din ei,
un câine de mare cu solzii strălucitori, sări în obrazul
marinarului care întindea mâna să-l apuce. — omul trânti
o înjurătură: bereta îi căzuse în mare.
— Aruncă-mi un harpon, măi Gael, spuse el tovarăşului
său şi încercă să-şi repescuiască bereta, săltată pe crestele
talazurilor.
Dar în clipa când s-o atingă se produse un clocot în apă,
un cap rotund şi mustăcios se ivi, hăpăi bereta cu botul şi
dispăru.
— Un delfin! strigă patronul râzând. — Al meu eşti! şi un

—— 4 ——
harpon repezit cu o mână sigură îşi înfipse cârligul în
spinarea animalului prin unda înspumată în chiar în clipa
în care se cufundase
Cu o cange, un matelot atrase victima şi o îmbarcă. Era
un delfin falnic, a cărui piele lucitoare arăta o umflătură în
dreptul stomacului: bereta înghiţită Şi glumele curgeau
grindină peste nefericitul stăpân al beretei.
— Noroc că nu fuse balenă! Că te înghiţea pe tine tot, ca
pe Iona! Un delfin se mulţumeşte să-ţi găbjească numai
capela. Dacă nu-ţi sărea într-ajutor Subţirelu, erai azi în
primejdie să capeţi o insolaţie!
Cel pe care-l numeau în mod familiar „Subţirelul1* şi
care totuşi comanda această ciudată barcă de pescuit,
interveni:
— Daţi acum pace delfinului băieţi, ne înapoiem la
bordul brickului! N-avea grijă, Yann, bucătarul va spinteca
burta hoţului tău şi o să-ţi înapoieze bunătate de capel;
până una alta, pune mâna pe o lopată şi vâsleşte
voiniceşte.
Marinarii ascultară şi omul de a cârmă în toarse spre
tribord. Într-adevăr, numai la o milă de acolo, soarele
răsărind lumina un vas aşteptând în plină mare.
Apropiindu-se, se deosebi un brick cu echipamentul solid,
înarmat cu optsprezece tunuri şi având la proră înscris
acest nume paşnic: „Marie-Jeanne”.
Dar, ciudat lucru, acest bastiment, făcui pentru curse şi
pentru război, părea grozav de încărcat. Pe punte, erau
clădite stive de lemn de insule. În flanc, o spărtură prost
cârpită, cu puţin numai deasupra liniei de plutire, trăda un
atac suferit de curând.
În timp ce barca se apropia cu iuţeală, datorită sforţării
dârze şi regulate a oamenilor, Subţirelul, acum la ciocul
din faţă a bărcii, privea crescând brickul. De sub pălăria lui
de fetru devenită scorţoasă din cauza apei de mare,
fluturau nişte plete blonde lungi până la umeri. Trăsăturile
îi erau fine, în ciuda bronzării de soare şi vânt: un profil
regulat, ochi albaştri, a cărui privire era îndulcită de nişte
—— 5 ——
gene lungi; această faţă fără barbă nici mustăţi ar fi avut
ceva feminin în ea, dacă nu era energia fălcilor şi desenul
plin de voinţă al bărbiei.
Tânărul nu avea însă în momentul acesta expresia de
voioasă mândrie a marinarului care-şi priveşte
bastimentul. Privirea lui se întunecase. De altfel, pe
măsură ce barca se apropia de brick, şi ceilalţi marinari,
până adineauri veseli, amuţiră, ca nişte şcolari care se
apropie de profesor.
Abordară; li se aruncă un ştreang. Cu toţii se căţărară,
cu sprinteneală, pe flancul vasului şi săriră pe punte, pe
când ceilalţi marinari ai brickului se grăbiră să tragă în sus
cu macaralele barca şi conţ. Nutul ei.
În capul punţii de comandă din faţă, un bărbat
supraveghea operaţia, cu o privire străpungătoare: cu
nasul în plisc de pasăre de pradă, cu buzele subţiri sub
nişte mustăţi ţepoase, îmbrăcat în piele din cap până-n
picioare şi înarmat până-n dinţi, personajul acesta avea
înfăţişarea unui adevărat hoţ de mare. Ochii lui verzi şi
scânteietori făceau să-şi plece privirile până şi cei mai
îndrăzneţi din oamenii echipajului.
Unul din ei mormăi într-ascuns:
— Braţ-de-Fier azi iar pare să aibă draci. Păzea, băieţi!
Numai Subţirelul ou împărtăşea teama generală. Privi
calm pe căpitan şi spuse:
— Năvod bogat Putem pleca. O să avem merinde destule
până la „Ţestoasa” noastră.
Cel căruia îi ziceau Braţ-de-Fier avu o mişcare de mânie.
— Ţi-am trecut cumva comanda „Marie-Jeannei”? Treaba
ta e să hotărăşti plecarea? Numai eu comand aci şi dacă
îmi place s-o pornesc iar la larg, nimeni n-are să
crâcnească!… Dar nobilul domn Subţirelu a decis
înapoierea la Ţepoasa, adaugă el ironic. Să ne înapoiem
deci! La tribord bara! Desfaceţi pânza artimonului 1 şi la
drum!…

1
Catartul dinapoi.
—— 6 ——
Ordinele fiind repede ex cutate, vasul cu două pânze
începu să alunece sprinten spre Vest. Subţirelul care
întâmpinase bruftuluiala cu deplină nesinchiseală, se
îndreptă spre cabina secundului şi dispăru în ea.
Oamenii cari nu erau ocupaţi la manevra vasului, se
adunaseră în partea dinapoi şi înconjurau pe bucătarul
bordului, care se pregătea să spintece faimosul delfin de azi
dimineaţa: hoţul de berete.
Pe când unii supravegheau operaţia, ceilalţi stăteau de
vorbă:
— De alaltăieri, căpitanul fierbe împotriva secundului,
nu-l mai are la stomac, spunea camaradului său de alături
o namilă de om roşcovan, însemnat la frunte de o cicatrice
încă neagră. Vezi că priceperii Subţirelului îi datorăm
recolta asta bogată de peşte şi Braţ-de-Fier e numai venin
şi invidie.
— Că bine zici, Flămândule, răspunse tovarăşul, un basc
cu numele Michael; nu văzuşi? chiar şi căpitanul s-a tras
înapoi în momentul când să abordeze acest blestemat vas
englez, sub focul mortierelor lui. Cine dracu ar fi putut să
creadă că un vas prost de comerţ, încărcat cu lemn de
insule, să fie înarmat în aşa fel. Scuipa foc ca iadul. Cu
toate astea văzu şi săritura Subţirelului nostru pe puntea
din faţă a celuilalt şi cum s-a năpustit ca vijelia în
duşmani! Îi snopea, nu alta. A doborât pe tunari cu câteva
lovituri de măciucă, iar noi ăştialalţi l-am urmat fără măcar
să ştim cum s-a făcut.
Deodată, omul amuţi. Căpitanul venea morocănos înspre
partea lor, şi privea bănuitor grupul.
Bucătarul scotea tocmai, triumfal, din stomacul
monstrului, bereta lui Yann, mânjită toată de sânge. Dar
scăpă un strigăt de mirare. Din îndoiturile beretei căzuse
afară un obiect lucitor care, izbindu-se pe punte, dăduse
un sunet metalic.
— Ce-i acolo? exclamă Braţ-de-Fier, tresărind, pe când o
scăpărare de interes îi trecea prin luminile ochilor:
recunoscuse zgomotul aurului.
—— 7 ——
Da, era într-adevăr ceva de aur, un fel de cutiuţă,
cizelată toată pe care un matelot i-o întinse cu părere de
rău. Afurisitul ăsta de căpitan era totdeauna pe aproape
când era vreo pleaşcă!
Braţ-de-Fier examină obiectul scump, — îl răsucea,
apăsa când ici când colo stângaci şi fără succes. În sfârşit,
degetele lui dând de bună seama de vreun resort ascuns
prin figurile cizelurei, cutiuţa se deschise.
Vei! ea nu conţinea decât o hârtie îngălbenită, pe care
erau scrise aceste cuvinte:

„Campescanibus duobus equibus aurea lancea mea et


mundi imperium dat”.

Căpitanul le buchisi cu oarecare greutate, repetând de


câteva ori cu jumătate glas silabele necunoscute.
— Dă-o dracului de păsărească, exclamă el, parcă altă
treabă nu mai am decât să-mi sparg capul cu cimilituri.
Vreau să mă duc la culcare, să se dea de veste secundului,
şi să nu îndrăznească nimeni să mă turbure până nu s-o
zări de pe catarg Ţestoasa. Să vie sentinela să mă
vestească.
Şi se depărta, vârând în buzunar cutiuţa misterioasă.
Văzându-l plecând cu lucrul găsit de ei, mateloţii se
împrăştiară înciudaţi, dar fără a murmura. Disciplina era
de fier pe bordul „Marie-Jeannei”, vas corsar temut de
Englezi şi bine cunoscut de negustorii porturilor
Portugaliei, cărora le vindea prăzile adunate, după fiecare
croazieră în Ocean.
Şi nimeni pe bordul său nu ştia că, în dimineaţa aceea,
odată cu delfinul lacom, ei îmbarcaseră destinul lor şi al
vasului lor.

—— 8 ——
2.
MARIA-ASUNCION

— Pământ!
O izbucnire de urale salută strigătul observatorului din
cafasul de sus al catartului mare. Toţi, mateloţi, h >ţi de
mare, contrabandişti, şi chiar nepăsătorul Braţ-de-Fier,
rămas pe puntea de comandă, se repeziră la bordaj ca să
scurme cu privirea orizontul.
În zare, într-adevăr, o mică pată mohorâtă se desprindea
de pe undele albastre.
— Eu văd pe chei un câine, spuse un glas cleios,
duhnind a foi de tutun mestecat în măsele,
— Zău, deşcă, nu mai spune, — mă mir că nu-i vezi şi
puricii!
Un hohot de râs izbucni dintr-o duzină de gâtlej e aspre.
De la duneta căpitanului aceste cuvinte întrerupseră
glumele:
— Raţia dublă de rom echipajului!
— Trăiască căpitanul! Trăiască Braţ-de-Fier!
Îşi meritaseră cu prisosinţă acest mic supliment, toţi
oamenii ăştia dârzi, după ostenelile, truzile şi primejdiile
înfruntate în croaziera ce se termina!
Acum „Marie-Jeanne” revenea la insula Ţestoasei, unde
puteau să se mai destindă, să se mai odihnească. Peste un
ceas cel mult vor fi la chei, îşi vor regăsi prietenii,
negustorii ce au să le cumpere prozile şi după aceea, mai
ales, vor da buzna la jupân Ortega-Caracatiţă, cu
basamacul arzător de beregăţi, tafia, de care duseseră cel
mai mult lipsă în toată expediţia.
—— 9 ——
Cârciumarul ăsta era sufletul întregii insule, la
tejgheaua lui şi pe mesele lui socoate piraţii şi
contrabandiştii mării puseră totdeauna la cale cele mai
straşnice lovituri ale lor.
Cine era mai bine informat decât el de tot ce se petrecea
în Insulele Fecioarei sau în Insulele Vânturilor, în
megieşele presidios spaniole sau la mehenghii ceia de
exportatori englezi.
Cu ochiul său unic, căci era chior, vedea tot, şi pe când
şontâcăia în jurul scaunelor grosolane, nu pierdea
niciodată prilejul să sufle la urechea vreunei hoţ de mare
pe care-l lefterise de bani şi care se cătrănea acum cu făfia
pe veresie:
— Cică e un convoi de aur care o să părăsească Mexicul
peste trei săptămâni.
Regele autorizase pirateria, slavă Domnului! Fărtaţii
coastelor aveau să profite de ocazie şi vai de cine avea să
cadă în laba lor brutală. Fără milă: ei nu iertau niciodată!
Mânată dinapoi de o briză bună care-i umfla pânzele
stacojii — culoarea celor din Saint-Malo—corabia „Mărie-
Jeanne” fugea cu draci şi Ţestoasa, care cu puţin
mainainte nu era decât un punct la orizont, se desluşea tot
mai bine. Se şi deosebeau casele joase şi cei câţiva
palmieri, triaţi parcă în metal, care scoborau până la mare.
Brickul mergea bine şi nu întârzie să ajungă la edecul
lui, la cheiul micului port.
Pe punte, ca şi în magaziile din adâncul corăbiei, hoţii de
mare se pregăteau pentru aterizare; îi vedeai forfotind de
colo colo, alergând de-a lungul bordului şi adunându-şi
sacii şi desagile cu lucrurile lor.
Unii aduceau mici averi realizate din jafurile lor de peste
tot; ăştia erau cuminţi, firile negustoreşti, cei care nu
aveau decât un gând în cap, să se retragă într-un colţişor
liniştit de pe vreo coastă paşnică, spre a-şi sfârşi zilele
chivernisindu-şi micul belşug agonisit cu primejdia vieţii.
Alţii, mai nepăsători, luau parte la iureşele astea pe
mări, de dragostea gloriei, pentru plăcerea de a se bate, din
—— 10 ——
ură împotriva englezului, necăutând decât cicatrici şi
cucuie, şi nefiind niciodată mai fericiţi de cât în toiul unui
abordaj pe un vas atacat, când, cu sabia într-o mână, cu
securea într-alta, se puteau repezi urlând asupra
inamicului, doborând în dreapta şi în stânga, în timp ce
sunau canonadele şi explodau ghiulelele.
Câţiva, în sfârşit, nu puteau fi rânduiţi nici în categoria
asta, nici în cea dintâi; erau aceia care se aruncaseră în
aventuroasa viaţă de pirat cum te arunci în uitare, care
fugiseră de Europa, cum fugi de un vis rău şi care-şi târau
pe ape e tropicale un plictis fără sfârşit, populat de
singurele amintiri ale vremii „când erau fericiţi”.
Gabierii2 „Marie-Jeannei” scoborâră de pe vergelele
vântrelelor, unde îşi isprăviseră lucrul.
Cu pânzele aproape strânse, brickul alergă spre uscat, în
clătină i line.
Subţirelul, încrucişându-şi braţele, se apropiase de
căpitan.
— Nu anunţi întoarcerea noastră?
— La ce? răspunse celălalt, arţăgos.
— Pentru că aşa e obiceiul.
— Pentru ca drăguţa d-tale să-ţi iasă în întâmpinare, nu-
i aşa? îl luă peste picior Braţ-de-Fier.
Secundul rămase netulburat.
— Fie! continuă căpitanul. Hei, Jeane, chemă el
întorcându-se spre ghereta din fund.
Un bătrân marinar, desculţ, cu o tichie pusă strâmb pe
un craniu chel cârpit de cicatrici, se ridică de pe un rotocol
de otgoane, pe care se tolănise privind insula ce se apropia
tot mai mult.
— Pregăteşte tunul cel greu, reluă căpitanul. Trei focuri
oarbe ca să salut uscatul.
— Înţeles, patroane.
Echipajul, văzând preparativele, se bucura, în timp ce
gabierii scoteau din lăzi două steaguri.

2
Marinarii încercaţi cu serviciul catartelor de cafas.
—— 11 ——
Când prima descărcare de tun răzbubui ca un tunet în
mijlocul unui nor de fum, două stindarde, pavilioanele
vasului, urc iu mânuite pe scripete de mâini dibace, spre
catartul mare: vântul jucându-se le desfăşură cutele, şi
florile de crin ale Regelui Franţei se înălţară peste
stindardul sângeriu împodobit în colţul stâng cu o hârcă de
mort albă pe două ciolane încrucişate, steagul lui Braţ-de-
Fier.
Apoi, două alte bubuituri răsunară una după alta,
făcând să tremure toată cheresteaua brickului.
Din insulă, au fost auzite, şi în vârful prăjinei-catart, din
mica radă urcă un semnal şi coborî, de trei un.
— Urra! urlă echipajul lui „Marie-Jeanne”.
— Trăiască Regele.
Pe cheiurile Ţestoasei se vedea îngrămădindu-se
mulţimea, deasă şi zorită, ca să sărbătorească întoarcerea
fericită a voinicilor Flibustieri3.
Subţirelul, tăcut, se dusese să ia ocheanul de bord şi
potrivindu-l după ochii lui, se instală lângă omul de la
cârmă şi cercetă cu încordare uscatul.
Matelotul, cu mâna pe roată, îl privi un moment.
— Ai zărit-o? întrebă cârmaciul.
— Nu.
— Nu te nelinişti, o să fie la sigur pe chei. Căpcăunul
bătrân de taică-său, jupân Ortepa-Caracatiţă prea are
nevoie de căpitanul Braţ-de-Fier ca să nu caute să-l
linguşească prin toate mijloacele. Şi fata lui…
— Vai, Yannick, ce spui tu e din păcate adevărat, prea
adevărat!
— Ei, nu-ţi mai face sânge rău, locotenente…
— Ss! nu-mi mai zice astfel!
— Adevărat, iartă-mă. Fii pe pace, Subţirelule dragă,
căsătoria asta n-are să se facă, îţi spun eu. Mititica n-o să
3
Flibustieri, piraţi, hoţi de mare. Flibustierii formau o asociaţie pentru
a prăda vasele spaniole şi engleze, în secolul al XVII şi al XVIII-lea.
În timp de război aveau autorizaţia regelui Franţei.
Cartierul lor general era Insula Ţestoasei.
—— 12 ——
primească în ruptul capului să fie nevasta bolobocului ăsta
bătrân de rom, Braţ-de-Fier. Poate el s-o cumpere scump
de la taică-său, ea nu-i din alea care se lasă vândută ca o
marfă!
— Să te-auză D-zeu!
— Şi apoi, ce? Ştii, la urma urmei că Yannick al tău ţi-e
credincios cu trup şi suflet. N-ai avea decât să-mi spui o
vorbă, decât să-mi faci un semn, Subţirelule, şi căpitanul,
oricât e el de Sperietoare, ar zbura peste bord, hăltăbâc! în
rada Ţestoasei.
— Yannick!
— Şi ştii doar că p-aci colcăie de rechini d-ăi barosani
care n-au obicei să lase fărâme din ospăţul lor. Aşa că,
unde i pramatia de căpitan? — nu ştiu n-am văzut!
— Mulţumesc, camarade. Dar niciodată nu m-aş hotărî
la vreo faptă urâtă ca să mă descotorosesc de un duşman,
oricât de puţin l-aş stima.
— Fleacuri, fiule. Dă-mi voie să ţi-o spun.
— Smuceşte la dreapta, Yann, că loveşti gabarra4 ceea.
Omul, fără a mai răspunde, se culcă peste roata cârmii,
se opinteşte cu un „ha!” din rărunchi şi îndreptă brickul.
Dar un glas răcâit se răsteşte din dunetă:
— Lăsaţi palavrele la cârmă! Cască ochii cârmaci!
Era Braţ-de-Fier.
— Câine! Lepră! bombăni Yann, bretonul.
— La revedere! îi spuse secundul şi se depărtă spre a se
supune.
Se şi auzeau strigătele şi aclamaţiile mulţimii pe chei,
gata să primească comorile.
Se înfiinţaseră acolo şi autorităţile insulei: Domnul
Guvernator pentru Majestatea Sa Re ele îşi îmbrăcase
uniforma roşie galonată toată cu firet de aur şi târa
pompos după el o sabie care l-ar fi încurcat mult dacă ar fi
trebuit să se servească de ea. Doi ofiţeri în uniformele
albastre ale Franţei, cu crucea sfântului Ludovic pe piept, îi

4
Dubas, luntre lată pentru încărcatul şi descărcatul corăbiilor.
—— 13 ——
făceau la distanţă o escortă respectoasă şi menţineau între
el şi rândurile strânse ale piraţilor un gol, care ferea de
orice contact necurat preţioasa lui persoană.
Câţiva ni gri, câţiva mulatri, negrese împopoţonate cu
ştofe pestriţe, se amestecaseră în gloata peste care soarele
Golfului din Mexic îşi vărsa jăraticul de nesuportat.
În momentul când flancul brickului se alipea de grinzile
debarcaderului, Domnul Guvernator întoarse capul înapoi
şi rândurile gloatei se deschis că ca să facă loc să treacă
cea mai graţioasă arătare: învesmântată toată în alb, cu
faţa îngerească înconjurată de cârlionţii mătăsoşi ai părului
ei castaniu, înainta o fată încântătoare, ducând pe braţe
un enorm buchet de flori multicolore.
Guvernatorul se înclină galant înaintea ei, îi sărută
mână pe care o reţinu într-a lui şi o conduse cu graţia unui
maestru de balet, cam prea rotofei, în mijlocul aclamaţiilor
zgomotoase ale mulţimii, până la deschizătura de intrare a
brickului „Marie-Jeanne”, în care apăru mătăhălosul Braţ-
de-Fier, plin de ifos.
— Primeşte aceste flori, glorioase Căpitan, spuse
reprezentantul Majestăţii Sale, ca omagiu adus bravurii pe
care o desfăşori pentru a apăra pe întinderea mărilor
coloniile Regelui.
— Mulţumesc Domnişoară Maria-Asuncion, grohăi
flibustierul, încercând un salut ceremonios care-l făcu
caraghios. Şi eu m-am gândit la d-ta, în timpul expediţiei,
şi ţi-am adus asta.
În acelaşi timp îi întinse cutiuţa de aur găsită în ajun în
pântecele delfinului, după ce scoase din ea, aruncându-l
neglijent pe jos, documentul enigmatic pentru el şi pe care-
l socotea fă a însemnătate.
Fata, fericită de cadoul frumos, era să răspundă, când
ochii ei, străbătuţi de un fulger de plăcere întâlniră ochii
subţirelului, care, încă pe bord o mistuiau cu privirea.
Atunci, numai cu un semn din cap, mulţumii lui Braţ-
de-Fier, iar secundului său îi adresă cel mai graţios zâmbet
al ei.
—— 14 ——
3.
FÂRTAŢII COASTEI

În mijlocul înghesuielii de case mărunte care formau


portul Ţestoasei se înălţa o clădire destul de spaţioasă, pe
care o mică. Clopotniţă din centrul curţii lăuntrice o
deosebea de vecinele ei.
Era biserica Sfânta Maria şi dependinţele ei şi anume:
locuinţa Părintelui Eusebe, caputin şi paroh al insulei.
În momentul acela, din veranda din dosul Capelei, pe
care umbra câtorva palmieri şi un umbrar de pânză o
apărau de arşiţa soarelui tropical, răsunau isonuri cu
silabe gângave şi cântece tărăgănate de glasuri copilăreşti
şi creole.
Era ora catehismului.
Cu capul lui rotund înclinat puţin în piept, cu mâinile
încrucişate pe rasa cafenie care ascundea oarecare
corpolenţă, Părintele Eusebe se plimba în lung şi-n lat în
mijlocul unui cerc de copilandri şezând jos pe rogojini: cei
mai mulţi aveau frumoşi ochi negri, păr cârlionţat şi tenul
chihlibariu al copiilor din picturile lui Murillo; câteva
căpăţâni cu păr creţ, câteva mutrişoare de culoarea
ciocolatei trădau originea lor neagră.
— Juan! nu ştii azi lecţia, spunea Părintele. Ca
pedeapsă, tu n-ai să arunci duminică flori în timpul
procesiunii.
Dar vinovatul nu mai asculta; ochii lui curioşi priveau
îndărătul preotului o siluetă apărută: o tânără mulatră de
vreo doisprezece ani, cu o fustişoată zdrenţăroasă, în cap
—— 15 ——
cu o pălărie de paie ferfeniţată, dar de sub care scânteiau
nişte ochi pătrunzători şi ciudat de inteligenţi.
— Sfinţia Ta, se hotărî ea să spună cu o voce sfioasă.
Stăpână-mea m-a trimis să vă chem, Maia se boceşte şi
spune că o să moară.
— Maia, spuse părintele întorcând-se, servitoarea lui
jupân Ortega? Bine, aleargă de-i spune că viu numaidecât.
— Am sfârşit lecţia pe ziua de azi, copii! Luis, tu care ştii
cel mai bine şi eşti cel mai deştept, spune rugăciunea.
După asta puteţi să plecaţi.
Şi pe când cel mai răsărit dintre copii începea Tatăl
nostru cu o voce monotonă, caputinul pătrunse în paraclis,
apoi plecă grăbit, dar târând puţ n sandalele, prin ulicioara
bătută de soare care ducea în port şi unde se găsea
faimoaşa cârciumă „La bravul Flibustier”.
La ora asta a dimineţii, strada era animată. Pe când
mergea, întâlnea arăpoaice care, peste basmalele lor
pestriţe, pun au panerul cu peşte proaspăt pescuit pe care-
l urcau la coliba lor, zidită colo sus, pe culme; mulatri
mânând cu băţul măgăruşi încărcaţi cu câte două
burdufuri pline cu apă de băut; onorabili comersanţi
coborând călări ca să trateze la cârciumă vreo afacere
grabnică cu flibustierii, deţinători de mărfuri preţioase.
Toţi, trecând pe lângă paroh, îl salutau cu o exclamaţie, pe
jumătate respectoasă pe jumătate familiară, iar Părintele
răspundea pe un ton prietenos.
— Ei, Arnadu! ţi-ai ţinut făgăduiala să nu mai iei în gură
o picătură de tafii?
Negrul îşi rânji pişicher dinţii albi şi o şterse fără
răspuns.
— Salut, Senor Zambuco, chem binecuvântarea
Domnului asupra afacerii ce te duci s-o tratezi: partea
orfanilor ce-i am în grijă va fi desigur cu atât mai mare, nu-
i aşa?
Dar la cotitura uliţei, o ramură de palmier uscată se
bălăbănea deasupra unei uşi din care scăpau zgomote de
voci gâlcevitoare.
—— 16 ——
Părintele Eusebe ajunsese.
Se feri totuşi să intre pe uşa aceea şi o luă pe cărăruia
bătătorită de lângă casă.
La zgomotul sandalelor lui, o portiţa din îngrăditura
înaltă se întredeschise şi graţioasa siluetă a Măriei -
Asuncion se ivi în pervazul ei.
— Vino repede, Părinte, sărăcuţa mea Maia e rău de tot.
Faţa frumoasei fete era trasă de nelinişte şi ochii umflaţi
de lacrimi. Conduse pe cleric la o mică colină din fundul
grădinii.
Aci pe un pat sărăcăcios, zăcea o negresă bătrână,
răsuflând greu.
Privirea ei împăienjenită se reaprinse puţin în chipul de
negru devenit cenuşiu, dar nu făcu niciun gest. La
picioarele patului sta mica mulatră de adineauri.
Tânăra fată se plecă spre ea, fină şi drăgălaşă în rochia
ei albă, neştiutoare de frumosul tablou pe care tinereţea ei
triumfătoare o oferea în contrast cu muribunda.
— Dragă dădacă, Părintele are să te vindece. Nu vreau să
mă părăseşti.
Şi lacrimile îi şiroiau pe obraji.
— Ieşi puţin, copila mea, spuse duhovnicul mişcat,
plimbă-te puţin în grădină, te chem eu mai pe urmă.
Fata ascultă şi începu a rătăci prin aleile mărginite de
bambuşi şi manghieri. Trecu o jumătate de ceas care păru
foarte lungă Mariei-Asuncion.
În sfârşit, Părintele reapăru. Ea se repezi înainte-i.
— Nu, nu, linişteşte-te, copila mea. Vei mai avea câteva
ceasuri ca să-ţi iei rămas bun de la bătrâna d-tale Maia, şi
ai dreptate s-o iubeşti atâta, ea ţi-a ţinut loc de mamă.
Pe când vorbea, privea pe fata cu o atenţie ciudată, cu o
nuanţă de emoţie.
— Îţi aminteşti de mama d-tale, Marie-Asuncion?
— Puţin, făcu ea încet. Era frumoasă, vocea îi era dulce
şi părul ca al meu. Mă jucam cu buclele ei, pe când mă
ţinea pe genunchi. Maia mi-a povestit…
— Şi tatăl d-tale? întrerupse preotul, vreau să spun, îţi
—— 17 ——
aminteşti de tatăl d-tale, atunci când era mai tânăr, la
momentul acela al vieţii d-tale?
— Îmi aduc aminte de o voce gravă care cânta un cântec
cu refrenul: „Sus! sus! Triumf!” Dar e ciudat, trebuie că am
visat, căci tata nu mai ştie acest cântec bizar. Nu l-a mai
cântat niciodată.
În momentul acela un zgomot uşor se produse în direcţia
colibei şi fata întoarce capul.
— Te las să te întorci lângă Maia, spuse Părintele. Mai
viu eu pe seară.
Şi deschise uşiţa.
Dar când s-apuce pe ulicioară, cât pe ce să se lovească
de un om care trecea în momentul acela: era Subţirelul.
— Ce cauţi tinere, în strâmtoarea asta afurisită de
ulicioară, pe unde abia poate omul să treacă, întrebă
venerabilul preot, al cărui pântece cam rotofei ocupa într-
adevăr toată lăţimea pasagiului.
Şi fără să aştepte răspunsul care părea a cam încurca pe
tânăr, el adăugă tachinător:
— Nu cumva doreşti, tot ca şi mine, să eviţi a trece prin
faţa sălii băutorilor? Ţi-e silă poate de societatea
flibustierilor scandalagii? Ei, continuă el, mai râzând, mai
serios, dacă hoinăreşti se cheamă că n-ai nimic de făcut.
Poftim atunci ceva de lucru care o să-ţi amintească de orele
studiilor de latinească de pe băncile şcolii, pe care n-ei fi
uitat-o deloc presupun, cum nu vei fi uitat nici de bunul d-
tale dascăl Părintele Rapin.
La cuvintele acestea, tânărul tresări uşor, aruncând
nişte căutături furişe în jurul lui ca să se încredinţeze că
nimeni nu asculta.
Apoi, răspunse mirat:
— Ce-i cu răvaşul acesta, Părinte?
Şi luă în mână petecul de hârtie îngălbenit şi mototolit ce
i-l întinde preotul.
— Nu-l cunoşti? Vine totuşi de pe „Marie-Jeanne”. Când
ilustrul d-tale căpitan a oferit fetei lui jupân Ortega cutiuţa
de aur pe care i-a adus-o din călătorie, a scos din ea
—— 18 ——
petecul ăsta şi l-a aruncat încolo. Dar vântul l-a zvârlit spre
rasa mea şi am prins maşinal acest fluture de mare. Caută
de tradu, băiatule, şi dacă găseşti vreun înţeles în vorbele
astea, ai să te dovedeşti mai mare cărturar ca mine,
adaugă caputinul depărtându-se, şi lăsând pe Subţirelul
să-şi bată capul cu descifrarea slovelor pălite ale
documentului.

—— 19 ——
4.
TAINA LUI SUBŢIRELU

Care să fi fost trecutul acela misterios al tânărului


flibustier, trecut pe care-l cunoştea matelotul Yann şi la
care şi Părintele Eusebe făcuse aluzie adineaori,
contrariind vădit pe tânăr?
Cititorul curios îl va afla urmărind gândurile care se
depănau prin spiritul Subţirelului în timp ce se înapoia
încetişor la locuinţa lui, gânduri stârnite de evocarea
Părintelui Eusebe.
…Se vedea în vasta sală de conferinţe a liceului
Jesuiţilor din Dijon, rezervată elevilor de retorică. În
picioare, cu ochii tuturor conşcolarilor şi a Părintelui
Camille, directorul, fixaţi asupra lui, el ţinea adunării o
pledoarie, o harangă, într-o latinească adesea mai mult
violentă decât elegantă.
Se dăduse o temă istorică. Prima jumătate a clasei,
înfăţişând senatul roman, susţinuse că o urmărire a
Cartaginezilor pe mare era o imprudenţă, ba, şi mai mult, o
dezonoare pentru legiunile romane. Partida contrarie, în
persoana lui Duiluis, consulul încurând celebru, susţinea
necesitatea unui efort naval şi prevedea marea glorie ce şi-
ar câştiga-o Roma disputând Cartaginei imperiul mării.
Tânărul Remy de Montbard fusese desemnat în
unanimitate de clasa lui să îndeplinească ilustrul rol al lui
Duiluis.
Nu că era primul din clasă în elocvenţa latină, departe de
asta! Dar toţi ştiau misterioasa atracţie care împingea pe
—— 20 ——
acest fiu al unei nobile familii din Burgundea să-şi
părăsească vechiul lui castel, cocoţat pe stâncile
Montbardului, ca să se ducă să trăiască în largul mării pe
care nu o văzuse niciodată.
Într-adevăr, în anul următor, bătrânul conte, biruit de
stăruinţele fiului său, renunţase să-l trimită la Curtea
Regelui, şi îi cumpărase, după obiceiurile de atunci, o
locotenenţă în marina regală.
Ceruse totuşi ca tânărul, înainte de a porni la fregata
„Junona” pe care trebuia să-şi facă ucenicia armelor şi a
marinăriei, sub comanda domnului de La Luzarie, să fie
prezentat la Curte.
Trebuia să ia parte la marile vânători din Saint-
Germaine, la care majestatea Sa avusese bunăvoinţa să
invite pe fiul unuia din bunii ofiţeri ai răposatului său tată.
— Ce spectacol impozant această mare vânătoare pe care
Regele o conducea el însuşi cu un avânt în draci, cu
ajutorul unui poştalion din care cel mai în vârstă nu avea
mai mult de doisprezece ani, întreţinând de aproape haita
repezită pe urmele cerbului.
Tânărul Remy, mişcat de o asemenea onoare, urmase
vânătoarea cot la cot cu un prieten al tatălui său şi avusese
distinsa onoare ca Marele Rege să-i arunce o privire şi un
zâmbet binevoitor când după sunarea goarnei de încetare,
Majestatea Sa trecuse pe jos, prin gangul de asistenţi
înşiraţi respectuos până la careta regală.
Apoi „Junona”, buna fregată înarmată cu patruzeci de
tunuri, îşi ivi profilul în amintirile sale.
Cu ce duioşie se gândea acum la frumoasa uniformă de
locotenent al marinei regale ce o purtase!
Ce ucenicie plină de bucurii făcuse pe bord!
Cu ce entuziasm porniseră într-o zi cu toate pânzele-n
vânt cu toată flota amiralului de Tréville la război împotriva
Englezului! Remy căpătase botezul focului, nespus de uimit
că nu era mai emoţionat de vârtejul unei ghiulele care, a
trecut la două degete de capul lui retezase catargul de
cafas de care sta rezemat.
—— 21 ——
Şi întâiul abordaj de vas inamic, în timpul căruia fusese
destul de fericit să dezarmeze şi să facă prizonier pe Sir
John Thody, căpitan al marinei regale a Angliei!
Şi cu toate acestea, tocmai această ispravă glorioasă,
pricinuise catastrofa vieţii sale.
După câteva zile de captivitate pe bordul „Junonei”,
tânărul Englez căutase mijloacele să dezerteze din mijlocul
acelor care, cu toată curtoazia lor, îi erau paznici.
Dar cu multă isteţie caută să-şi ascundă intenţiile sub o
seninătate deschisă şi o bună dispoziţie nepăsătoare.
Remy legase cu el o prietenie sinceră.
Într-o dimineaţă tânărul locotenent francez era de cart 5
şi se plimba pe dunetă. Lumina abia mijea desluşind
numai vârfurile pânzelor palide ale fregatei pe cerul încă
întunecos. Tot echipajul dormea, afară de câţiva mateloţi
ocupaţi cu manevra.
— Aoh! ce prost io dormit! io prevăd un huracan, spuse
deodată îndărătul lui o voce cu un izbitor accent englezesc.
Primeşti şi pe mine la foating al d-tale, vreau zice…
promenand al d-tale?
— Bucuros, Sir John, spuse voios locotenentul Remy de
Montbard. Serios, crezi să avem azi furtună? E totuşi o
ceaţă uşoară care vesteşte timp frumos.
Pe când vorbea, se apropiase tânărul englez de bărcile
bordului.
— Aoh! spuse acesta pe un ton neglijent oprindu-se în
faţa luntrilor atârnate de macarale. Dumneavoastră ăştia
Francezii executaţi manevrele foarte rapid, minunat. Tare
aş vrea vede frumoasa fregată d-voastră la un adevărat
pericol, la un huracan par exempl, în moment când strigat:
„Bărci jos în apa!…” un miniut numai şi este făcut, nu aşa?
Ridicase puţin vocea rostind aceste cuvinte şi când
Remy, surpi ins, se întoarse, se simţi brusc răsturnat,
legat, cu un căluş n gură şi aruncat pe punte Neputincios
auzea dezlegându-se barca, lansarea ei pe apă: un uşor

5
Serviciu de pază de 4 ore (în Marină).
—— 22 ——
zgomot de vâslire îi spunea că barca se depărta.
Înţelese: mateloţii de cart erau vânduţi Englezului şi
acesta evadase.
Plin de furie, tânărul locotenent se zvârcolea pe scânduri
încerca să şi rupă legăturile. Cârma era părăsită. „Junona”
avea să-şi piardă drumul…
După o oră de caznă, mulţumită puterii lui puţin
obişnuite deşi zvelt şi subţirel la înfăţişare, frânghiile se
desfăcură în sfârşit îşi smulse căluşul aruncându-l în mare
şi se repezi la cârmă.
Din fericire, viteza nu era mare pe vremea aceia liniştită.
Restabili repede direcţia şi chemă oameni ca să înlocuiască
pe mateloţii fugiţi cu prizonierul; apoi se repezi spre cabina
căpitanului ca să-l încunoştiinţeze de îndrăzneaţă evadare.
— Cine-i acolo? spuse dinăuntru o voce ursuză.
Domnul de La Luzardiére, brav căpitan şi om galant,
avea totuşi din când în când crize de nervi bine cunoscute
de subordonaţii lui. Cât timp ţinea reaua lui dispoziţie, vai
de cine întrerupea, fie şi fără voie, regularitatea monotonă
a vieţii de bord.
Nu va fi înţeles bine expunerea cam încurcată a
tânărului locotenent, pe care-l înăbuşea încă furia
pricinuită de această trădare a prieteniei? Fapt e că de la
primele vorbe, şeful i-a tăiat scurt:
— Bine, domnule! Din cauza unei lipsă de vigilenţă, pe
care dă-mi voie s-o numesc suspectă, ai lipsit „Junona” de
o ca tură importantă pentru Rege. Treci numaidecât la
arestul de rigoare. Peste opt zile, vom fi la Saint-Malo, unde
vei explica Domnului de Tréville cum se face că un inamic
al Majestăţii Sale din care d-tale îţi făcuseşi un amic, s-a
putut înapoia cu bine pe coasta engleză.
Sărmanul Remy, sufocat, privea uluit pe superiorul care
vorbea cu această asprime jignitoare.
— Poţi să ieşi! îi aruncă brutal căpitanul de vas care,
hotărât lucru, se nimerise într-una din zilele lui rele.
Aşa ar fi judecat un ofiţer mai puţin novice decât Remy:
Domnului de La Luzardière au să-i treacă toanele şi va
—— 23 ——
recunoaşte nedreptatea presupunerilor sale. Dar Remy, cu
sufletul răvăşit, se crezu dezonorat pentru totdeauna. Se
închise în cabina lui şi rămase copleşit de deznădejde, cu
capul între mâini, refuzând hrana ce i-o aducea matelotul
său Yann.
În noaptea următoare, un imbold de nebiruit îl zguduia
ca nişte friguri: să cruţe cu orice preţ părinţilor lui ruşinea
unei condamnări.
Pentru aceasta era un singur mijloc: fuga.
Bunul Yann, ordonanţa lui, neliniştit de starea în care
lăsase pe tânărul lui stăpân, venea tocmai în momentul
acelei supreme hotărâri, în vârful picioarelor, să tragă ce
urechea la uşa lui.
— Yannick! chemă cu glas înăbuşit dar hotărât tânărul
locotenent, — intră!
Şi închizând cu grijă uşa:
— Eu plec! îl vesti el; vrei să m-ajuţi să arunc pe apă o
barcă şi să mă îmbarchez cu ceva provizii? Am să mân spre
coasta Franţei care nu e departe şi acolo, voi găsi eu vreo
corabie care pleacă la America.
— Bine, d-le locotenent, răspunse devotata ordonanţă,
dar plec şi eu cu d-ta.
Toate protestările lui Remy nu putură înfrânge această
hotărâre inspirată de dragostea oarbă a acestui om simplu
şi credincios.
Peste o oră, cei doi fugari pluteau pe valuri pe o coajă de
nu a, ameninţaţi de furtuna ce se vestea, aproape fără
provizii, departe de orice ajutor omenesc.
Remy, acum potolit, privea nebunia ce-o făcuse, şi în
care târâse pe bietul Yann.
— Sfântă Fecioară, fi-mi într-ajutor în acest greu impas!
se rugă el.
Marea se îndârjea tot mai mult. Slaba luntre se prăvălea
mereu în cuta adâncă a vreunui val iar când revenea,
îmbarca de fiecare dată un pachet de apă pe care Yann se
căznea amarnic s-o arunce înapoi cu lopata.
Deodată Remy scoase o exclamaţie de bucurie: prin sita
—— 24 ——
de ploaie care se cernea în aerul sur, zărise venind înspre
ei o corabie al cărui steag avea culorile celor din Saint-
Malo.
Peste câteva minute fugarii, zăriţi, fură ajunşi, şi traşi în
sus pe bord.
Erau salvaţi!
Dar Remy fu silit să părăsească frumoasa uniformă de
locotenent de care era aşa de mândru, ca să-şi pună
laibărul de piele şi pălăria de fetru scortosit al corsarilor.
Secundul lui, „Marie-Jeanne” murise de curând, şi el primi
să-l înlocuiască punându-şi un nume străin.
Mateloţii de pe bord îl porecliseră în curând „Subţirelul”,
şi el nu se supără, bucuros că nu căpătase o poreclă mai
rea.
Viaţa grea de aventurier începu, sub ordinele
marinarului arţăgos şi grosolan căruia i se zicea Braţ-de-
Fier.
Între fiecare raită pe mare un repaos de câteva
săptămâni la Ţest aşa.
Ajuns la acest punct al visării lui, tânărul locotenent se
lumină la faţă. Ochii dulci şi luminoşi ai Mariei-Asuncion
aprinseră ca o auroră în amintirea lui, după întunecatele
scene din viata lui de corsar flibustier!
Şi din nou reveni întrebarea chinuitoare ce-i ciocănea
de-o vreme tâmplele:
— Mă iubeşte ea? Yannick să aibă oare dreptate? Să-i fie
ei într-adevăr aşa de silă de Braţ-de-Fier?
Din ziua în care, la o festivitate, ea fusese regina serbării
şi dansase de mai multe ori cu dânsul, în sufletul lui
încolţise o nădejde care-i însorea aspra lui existenţă. Dar,
în aceeaşi zi, perechea, care se rotea graţios în salonul
Guvernatorului, evocând ochilor surprinşi ai coloniei o
eleganţă demnă de Curtea Franţei, fusese urmărită de un
spectator mai puţin entuziast: cu ochiul pizmaş, cu gura
strânsă, Braţ-de-Fier înţelesese instinctiv, la vederea
surâsului încântătoarei fete, simpatia ce se năştea între ea
şi cavalerul ei.
—— 25 ——
La terminarea dansului — o pavană — când cavalerul
reconducea pe dansatoare la doamna care o însoţise la
serbare, mătăhălosul Braţ-de-Fier înainta şi ceru dansul
următor. Dansa foarte greoi, foarte prost, dar, fără obraz,
puse stăpânire tot timpul pe biata Maria-Asunceon, până
ce aceasta, obosită şi plictisită, se hotărî să se retragă
plecând acasă.
A doua zi, căpitanul ordonă secundului său să stea de-
acum încolo pe „Marie-Jeanne” ancorată în port, ca să
supravegheze reparaţiile de care aveau nevoie.
Acest incident în acel aş timp dureros şi binefăcător
pentru dragostea tăcută a tânărului corsar, se petrecuse cu
prilejul ultimei şederi pe uscat.
De atunci el ocolea orice întâlnire cu căpitanul său în
afară de nevoile serviciului.
Şi cum cârciumarul chiar jupan caracatiţă, devotat trup
şi suflet căpitanului, îi era de asemenea nesuferit, el se
bizuia numai pe întâmplare ca s-o întâlnească pe ceea pe
care o iubea… întâmplare pe care o mai ajuta puţin, dând
târcoale casei şi grădinii tinerei fete.

—— 26 ——
5.
ENIGMA

— Ei, ai venit în sfârşit, d-le locotenent! Nu-i păcat de D-


zeu să mănânci rect bunătatea de pui fraged ca roua. Era
gata-gata să sun clopotul de bord ca să te chem!
Vorbă să fie, căci nu era niciun clopot în mica locuinţă
ce-o ocupa subţirelul, şi în care credinciosul Yann
îndeplinea variatele funcţiuni de valet de cameră şi de
bucătar.
Era o căsuţă fără ei a j, cu acoperişul drept, zidită într-
un ungher al grădinii lui Senor Zambucc, şi destul de
depărtată de casa principală ca să-i dea chiriaşului
binefacerea singurătăţii: asta era singurul avantaj ce-l
gusta secundul în timpul şederii sale în insula Ţestoasei,
căci încolo era lipsit de orice înlesnire, cu toate silinţele ce-
şi dădea matelotului său.
— Uf! pe Sfânta Fecioara, mi se ard cartofii! exclamă
acesta care se luase cu vorba. Dacă nu-ţi aduci în curând o
soţie să-ţi vază de bucătărie, am să chem o ţărancă bretonă
din satul meu de prin Ploermel. Să nu-mi zici mie Yannick
dacă n-o fac! La manevra pânzelor mă pricep mai bine
decât la oale şi crătiţi.
Subţirelul, mereu pe gânduri, nu asculta flecărelile
bretonului şi, după ce-şi îmbucă la repezeală prânzul
inventă un pretext oarecare ca să-l trimită pe Yann de-
acasă şi-i ceru să-i îngrijească ceva din port.
Rămas singur, scoase din buzunar petecul mototolit ce i-
l dase Părintele Eusebe şi îl examină atent. Cerneala era
—— 27 ——
decolorată iar îndoiturile multe ce i se făcuseră hârtiei ca
să încape în cutiuţa de aur făcuseră să dispară pe jumătate
unele litere.
Dar ochii pătrunzători ai secundului de vas, deprinşi să
descifreze orizonturile cele mai ceţoase, citiră lesne aceste
cuvinte:
„Campescanibus doubus equibus aurea lancea mea et
mundi imperium dat”.
Nici traducerea nu-i pricinui multă bătaie de cap acestui
fost elev al Jesuiţilor care ţinuse harange în latineşte.
„La doi cai de Campesca, traduse el, lancea mea este de
aur şi dă stăpânire lumii".
— Ce să însemneze această formulă, demnă de Cabala?
Şi mai întâi de toate, să fie vorba oare chiar de Campesca,
acel ţinut mexican al peninsulei Yucatan, atât de apropiată
de noi ca distanţă, atât de misterioasă pentru adevăraţii
lupi de mare?…
„Am auzit pe Braţ-de-Fier povestind într-una din zilele
lui mai puţin arţăgoase, că nişte îndrăzneţi căutători de
aur care şi-ar lua inima-n dinţi să pătrundă în munţii
aceea, ar găsi acolo destule pepite de aur ca să cumpere
sufletele creştinătăţii întregi. Sunt chiar vorbele lui
vrednice de un nelegiuit ca el!
„Duohus equibus” La doi cai, cu doi cai?… Oare cu
ajutorul a doi cai se poate ajunge la comoara asta?… Se
cheamă că s-ar găsi foarte adânc în ţinut, şi că ar trebui o
lungă călărie ca să ajungi la ea…
„Dar nu, se poate tâlmaci şi că lancea vine de la aceşti
doi cai, că ei sunt originea ei. Ca nişte soli minunaţi, ei
aduc pe cel ales. Hm! iată-mă în plina lume de basm… Dar
de ce să mă gândesc la adică la o comoară? E poate aci o
aluzie la acel puternic şi vast imperiu al ţinuturilor
Mexicului. Caii aceştia ar fi caii pe care năvălitorii ar trebui
să-i prindă în preriile Campescci şi care i-ar duce până în
inima imperiului… Ei, dar de ce doi cai? Sărăcăcioasă
cavalerie pentru un cuceritori..
Uf! prost mai sunt că-mi bat capul cu cimălilura asta…
—— 28 ——
Ghici ghicitoarea mea.. - Dacă nu e cumva păcăleala unui
poznaş hâtru, ea trebuie să fi fost compusă în chip isteţ şi
savant de vreun ofiţer al Majestăţii Sale Regelui Spaniei,
pentru a comunica secret cu un alt căpitan al armatei de
ocupaţiune; e un document cifrat, pe care-l poate înţelege
numai acel ce ştie cheia, — nu tu subţirelule oricât de
subţire ai fi şi la cap; uită deci fraza asta enigmatică.
Şi-apoi, zeiţa norocului nu te-a răsfăţat atâta până-n
ziua asta, ca să-ţi trimită acum o comoară. Şi ce-aţi face cu
ea. Dacă Maria-Asuncion ar fi femeia mea, atunci da, aş
vrea s-o înconjor de lucruri luxoase şi frumoase… Dar ea
nu mă iubeşte…
— Dacă totuşi te-ar iubi? spuse o voce ispititoare din
adâncul lui. Aurul n-ar fi el singurul mijloc ca s-o capeţi de
la lăcomia tatălui ei, ca s-o smulgi din cadrul acestui
ticălos şi s-o duci într-o ţară a fericirii?
Yann, care se întorcea acum acasă cu pasul cam
tărăgănat al marinarului deprins cu legănările vasului, fu
uimit să vază pe tânărul său stăpân sărind de pe scaun,
apucă de fetrul şi năpustindu-se aproape îmbrâncindu-l,
pe drumul ce ducea în port.
Of, dragostea, dragostea pârdalnică! murmură el
clătinând din cap filosoficeşte. Mă-ntreb cu capul meu
prost de ce m-a mai trimis pe mine-n port pe zăduful ăsta,
dacă acuşica el se duce singur?
Dar Subţirelul era deja departe.
— „Campescanibus duobus equibus…” îşi repeta el într-
una în ritmul pasului său repede. Ce nerod am fost să fug
de cârciuma „La bravul Flibustier”. Acolo puteam auzi
vorbindu-se de Campesca şi să prind unele informaţii care
ar lumina documentul misterios. Şi apoi… poate aş fi mai
norocos ca azi dimineaţă, şi oi zări-o pe Maria-Asuncion?…

—— 29 ——
6.
ÎN EXPEDIŢIE

Nici când nu mai fuseseră cutremuraţi pereţii cârciumii


„La bravul Flibustier” de atâtea strigăte. Nici când nu
fuseseră trântiţi în grelele mese de lemn pumni mai
grozavi.
Odihniţi după trei săptămâni de şedere pe uscat,
îmbuibaţi de atâta mâncare, de atâta tafia şi de atâtea
plăceri, marinarii de pe „Marie-Jeanne” căutau în beţie o
fericire neîntreruptă.
Când intră în sala comună, Subţirelul, îl înăbuşi o
duhoare râncedă de tafia, de mahorcă şi de sudoare
omenească.
În sală se aflau douăzeci de oameni, cocoţaţi pe
scăunelele de lemn înalte şi pe mese, îmbulzindu-se la un
spectacol pe care grupul lor compact îl ascundea noului
venit. Strigătele lor încurajau nişte personaje invizibile.
— Curaj, Flamandule!
— Ţin-te bine, Caracatiţă!
Privitorii se feriră în lături ca să nu fie loviţi de cei ce se
luptau şi prin deschizătura ce se formă. Subţirelul văzu pe
uriaşul blond ţinând ameninţător deasupra capului
hangiului un scaun de lemn, în timp ce chiorul revărsa
asupra adversarului său un val de ocări veninoase, iar pe
ochiul lui unic flăcări de ură.
— Să mai pofteşti tu să vii să-ţi torn tafia! Parcă nu ştiu
că ţi-ai păpat părăluţele până la ultimul piastru!
Buzunarele ţi-s goale ca un butoi găurit. Poţi să dai mult şi
—— 30 ——
bine din labe ca o moară de vânt, puţin mă sinchisesc de
toate ameninţările tale. Aveţi cu toţii prea multă nevoie de
Jean-Louis Ortega pentru ca să îndrăznească unul să mă
atingă măcar cu degetul cel mic. Hei! Braţ-de-Fier! dacă tu
eşti căpitanul, arată-le-o! Astupă-i dobitocului ăstuia gura
şi aruncă-l în şanţ să-şi mistuie acolo rachiul!
La aceste cuvinte, Braţ-de-Fier, mişcându-se greoi se
ridică din colţul de unde urmarea scena şi, clătinându-se
de multă băutură, veni în mijlocul camerei.
— Hai, lăsaţi gălăgia, spuse el adresându-se tuturor!
Lăsa-ţi pe cârciumar în pace şi duceţi-l pe Flamand afară,
să se dezmeticească la aer.
Dar cu tot aerul lui demn şi cu tot discursul lui, vorbele i
se împleticeau în gură şi picioarele lui nesigure îl sileau să
se ţină de masă.
Dar Flamandul fusese scos din sărite şi n-avea de gând
să renunţe cu una, cu două.
— Mi-e sete, căpitane! Dă-mi un piastru să-i plătesc
câinelui ăstuia de hangiu. Destul muncim la bord, putem
şi noi să bem puţin pe uscat!
Uimit de atâta îndrăzneală, comandantul vasului „Marie-
Jeanne” voi să înceapă să tune şi să fulgere contra
scandalagiului, dar fu oprit de murmurul ameninţător al
marinarilor beţi care uitaseră disciplina obişnuită.
— Adevărat, partea noastră la vânzarea prăzii n-am
căpătat-o! Niciun piastru măcar. Nu e lucru curat…
Vocea aspră a lui Gace domină zarva.
— Şi numai atât? Ce căutăm acum atâta vreme pe uscat
ca vacile la păşune? Carena corăbiei e reparată.
Pentru ochii frumoşi ai cui uiţi să dai ordinul de
îmbarcare, căpitane?
Braţ-de-Fier făcu o strâmbătură de furie, dar ce putea
face acestor oameni beţi?
În clipa aceasta îl observă pe secundul lui şi nu voi să fie
iar înfruntat de faţă cu acest martor de care-i ei a ruşine.
— Vorbeşti de îmbarcare? Fii pe Pace, băiete! Peste două
zile ridicăm ancora, dacă şi proviziile sunt gata. Şi cum se
—— 31 ——
cam pare că aurul nu şi-a ales locuinţa în buzunarele tale,
mergem să căutăm aur.
O aclamaţie tunătoare umflă piepturile marinarilor. De
astă dată, tavanul casei păru gata să e prăbuşească.
— Trăiască Braţ-de-Fier! Aur! Ura! se auzea din toate
părţile.
— Partea grea e să alegem drumul cel bun! continuă
căpitanul cu o veselie prefăcută, foarte mulţumit de altfel
de efectul produs. Prietenul mea Caracatiţă ne sfătuieşte s-
o luăm prin Tamaulepas. Părerea mea e că norocul ne
aşteaptă în Yucaton. Dar, devreme ce sunt două propuneri,
lucrul cel mai cu cap este să tragem la sorţi, şi ştiu eu un
mijloc care nu dă greş: să chemăm pe fiică-ta, Ortega! Ea
are să tragă la sorţi drumul!
Pe chipul ursuz al hangiului se zugrăvi o oarecare
contrariere. Dar în faţa hotărârii căpitanului, se supuse şi
ieşi.
Subţirelul, martor mut al scenei, făcuse un gest de
indignare: Maria-Asuncion aici! în atmosfera asta
irespirabilă, în mijlocul acestor oameni beţi!
De obicei o ţinea departe de cloaca aceasta chiar
supravegherea vigilentă, a tatălui ei. Acum însă, numai el,
Subţirelul, se putea opune la asta. Se apropie de căpitan,
ca să intervină dar uşa se deschisese. Fata, mai palidă ca
de obicei, cu gura-i frumoasă contractată nervos, intră în
urma tatălui ei.
— Hai, fetiţo, strigă Braţ-de-Fier, pe care succesul lui tot
nu-l dezmeticise. Apropie-te puţin! Iar tu, jupan Ortega, dă
încoace două fire de paie. Cel mai mic va fi „Yucatan”, cel
mai lung „Tamaulepas”. Frumoasele degete ale d-rei Maria-
Asuncion vor hotărî care ne va fi soarta.
Fata se apropie cu o silă vădită printre marinarii al căror
cerc se deschise pentru a-i face loc şi trase repede unul din
cele două fire de paie pe care taică-său i le înfăţişa,
ascunzând capetele, pe cel lung şi pe cel scurt, în mâinile
lui groase.
Ieşi firul cel mai scurt, pe care ea îl întinse căpitanului.
—— 32 ——
— Yucatan! strigară mateloţii.
— Pregătim de plecare poimâine şi pornim spre Yucatan!
declară cu demnitate Braţ-de-Fier. Şi acum să ciocnim
pentru reuşita expediţiei, — plătesc eu un rând. Domnul
secund e poftit să ciocnească şi el.
Fata se şi eclipsase.
Oamenii se reaşezară voioşi să bea.
Silit fu şi Subţirelul să se aşeze alături de comandant şi
să-i facă politeţa ce i-o ceruse.
Dar gândurile tânărului flibustier zburau la Yucatan! În
ţinutul acesta se află provincia Campesca! Poate va afla
acolo ceva despre comoară!
……………………………………………………………………………
Cu înfăţişarea majestoasă, cu pânzele umflate de un
vânt hun de Nord-West, „Marie-Jeanne” pornea la larg.
Cheiul portului Ţepoasei se depărta din raza ochiului. Era
în zorii zilei. Prea puţini din locuitorii insulei se deranjaseră
la ora asta matinală ca să vază pe flibustieii pornind spre
noi aventuri.
Aceştia nu erau interesanţi decât când se întorceau
încărcaţi cu aur.
În picioare la ciocul dinapoi al vasului. Subţirelul privea
descrescând pământul unde lăsa tot ce iubea.
Deodată faţa i se lumină. Pe acoperişul unei case din
port, văzu cum se ridica în momentul acela o prăjină
purtând un petic de stofă albastră: ultimul rămas bun al
Mariei-Asuncion adresat numai lui singur.
Era sigur de aceasta. Căci cuvintele unei voci iubite îi
mai cântau în ureche. Aseară, mulţumi a complicităţii
destul de bine răsplătită a micei mulatre, el putuse vedea
pe Maria-Asuncion câteva minute, prin portiţa
întredeschisă a îngrădirii înalte din jurul grădinii.
— Pleacă unde trebuie să pleci, luptă-te cu inamici
Regelui, dar revino curând! căci la Ţestoasa cineva te
aşteaptă.
Da, o să revină… şi de data asta ca să nu mai plece
decât cu ea. Yucatanul are să-i aducă noroc. Avea o
—— 33 ——
presimţire.

După trei săptămâni de plutire favorabilă… „Marie-


Jeanne” împinsă de vânturile alizee, intră în apele
Yucatanului.

—— 34 ——
7.
RECUNOŞTINŢA LUI OCHI-GALBEN

— Ha! am tras în plin! exclamă vesel Yann, aruncându-


se într-un bunget de stejari pitici, unde bănuia că doborâse
un vânat.
Vegetaţia pădurii tropicale ascundea în bogăţia sa şi în
semiîntunericul său verzui un mic grup de marinari nu
prea obişnuiţi cu acest cadru.
„Marie-Jeanne” acostase la ţărmul mexican.
Dar, ca să amăgească supravegherea prepuelnică a
Spaniolilor cari cotropiseră toată ţara şi o apărau geloşi
contra oricăror străini întreprinzători, Braţ-de-Fier se ferise
să tragă într-un port: „Marie-Jeanne” se adăpostea în
laguna „Terminos”, adăpost destul de prost, unde-i
ameninţau primejdia să capete friguri.
Dar n-avea de gând să stea acolo decât timpul necesar
ca să-şi facă ceva provizii de carne şi să iscodească ţinutul.
Decum vor fi găsit în vreun curs de apă nisipuri aurifere,
vor părăsi negreşit coasta şi vor urca pe râu în susul apei
pentru a descoperi zăcământul aurifer ce s-a arătat.
Iată de ce Braţ-de-Fier, Subţirelul, Yann, Gael şi câţiva
din ceilalţi se găseau transformaţi, din flibustieri ce erau,
în paşnici vânători de „berendos”. Cadavrele a trei din
aceste animale, destul de asemănătoare cu antilopele, se
bălăbăneau atârnate de picioare de un crăcan pe care doi
din mateloţi îl purtau pe umeri.
— Zi, îl nimerişi? Ei, atunci arată-ne şi nouă vânatul tău
Yannick, eu pun rămăşag că te-ai înşelat şi că dobitocul
nu-i nici măcar răniţi exclamă glumeţ Subţirelul.
—— 35 ——
— Hm! dobitoc să fie ori ce naiba că tare e ciudat! hă
veniţi să vedeţi ce am doborâţi veniţi fuga! sună răspunsul.
Curioşi, vânătorii se repeziră într-acolo! Yann tocmai
trăgea din desişul din care ieşea, corpul unei pocitanii de
om, bondoc şi îndesat. Era gol puşcă, pielea îi era arămie
negricioasă.
Ajutat de tovarăşii săi, Yann îl întoarse pe spate.
Capul prelung, cu fruntea îngustă, era încadrat de două
şuviţe de păr negru, des şi aspru. Nasul turtit, lătăreţ,
buzele cărnoase îi dădeau o înfăţişare animalică.
Un şiroiaş de sânge arăta locul rănii sub ţâţa stângă.
— Măi, urât tată a avut dihania asta! exclamă Gael. N-ai
păgubit mult creştinătatea trimiţându-l pe lumea cealaltă.
Dar, ia te uită, adăuga el, încă n-a dat ortu, mai mişcă.
Sălbaticii ăştia au pesemne şapte suflete ca pisica! Ho,
aşteaptă, am să te înviez acuşica!
Şi începu să frece tâmplele ciudatului omuleţ cu tulpinile
unei flori pline cu lichid vâscos şi răcoritor.
Nu se înşelă. Indianul făcu o încercare să se ridice şi fixă
asupra celor ce-l înconjurau nişte rătăciţi ochi galbeni care
curgeau.
— Mai bine făceai de nu te mai trezeai. Prietene Piele
Roşie, bolborosi Braţ-de-Fier; asta te-ar fi scutit să mai fac
a doua oară cunoştinţă cu gloanţele noastre.
— Căpitane, n-o să te apuci să-l dai gata pe nenorocitul
ăsta!
— De ce nu? tinerel subţirel cu inima delicată! Nu ştii că
Pieile-Roşii nu sunt deloc primitori de musafiri străini şi că
dacă stârpi tura asta apucă să vestească tribul său de
prezenţa noastră, o să fim măcelăriţi?
Cunosc eu neamul lui. E un „Aztec”. Nici Spaniolii nu au
reuşit încă să-i supună deplin. Dacă un grup se încumetă
să pătrundă într-un codru unde Indienii ăştia sunt
stăpâni, nici un om nu scapă dacă sunt descoperite urmele
Albilor. Haida-hai! dă-mi drumul braţului! şi tu, Yann, dă-
te într-o parte că trag...
— Nu, Braţ-de-Fier, n-ai să ucizi pe omul acesta. Nu mai
—— 36 ——
e primejdios, fiindcă e rănit e la cheremul nostru! Şi apoi,
am o idee! Lasă-mă să-l îngrijesc, dacă se vindecă, să ne
servească de călăuză în ţara asta necunoscută.
Braţ-de-Fier, ridică din umeri.
— Mă tem că n-o să reuşeşti. Dar ai dreptate, păcat să
stricăm un plumb pe un vânat ca asta. Ţi-l dau, fă ce vrei
cu el. Avem destulă carne pentru rândul ăsta. Să ne
întoarcem.
Yann şi Gael, la un semn al secundului, ridicară pe rănit
şi-l duceau pe două puşti încrucişate.
Gesturile lor stângace, zdruncinăturile mersului nu
smulseră Indianului un singur geamăt de durere, dar
leşină din nou.
Prorocirea căpitanului nu se adeveri totuşi. După un
sondaj sumar, Subţirelul îşi dădu seama că glontele izbise
într-o coastă şi că, ricoşând, ieşise iar din rană, fără să fi
atins niciun organ de seamă.
Cu răbdarea unei infirmiere, ţinu să panseze şi să
nutrească el singur pe rănit.
Acesta la început se arătă mirat, neîncrezător, alarmat
chiar la apropierea tânărului său binefăcător.
Dar cu încetul s-a dedat cu el. Într-o zi răspunse chiar
câteva cuvinte la vorbele bune ce i le adresa în spanioleşte
tânărul flibustier.
Şi pe măsură ce rana i se cicatriza „Ochi Galben” (căci
acesta îi era numele) prinse o dragoste tot mai mare de
mântuitorul său.
În curând, putu însoţi pe exploratori în căutarea lor de
nisip aurifer, umblând ca o umbră pe după Subţirelul.
Dar căutarea asta rămase fără rezultat, albiile a trei
cursuri de apă din apropiere fuseseră răscolite pe un
parcurs de câteva mile şi la cingătoarea oamenilor nu se
vedea încă niciun săculeţ măcar cu praf de aur.
Într-o zi, în timpul unui popas, Subţirelul şedea departe
de ceilalţi şi se gândea:
— Ce caut eu aici? Timpul trece şi Marin-Asuncion,
aşteaptă la Ţestoasa.
—— 37 ——
Cine ştie ce mai hotărăşte ticălosul de taică-său în
privinţa ei dacă mai întârzii aici prea mult? De ce mi-am
băgat în cap să găsesc acest tezaur, pe temeiul unui
document aşa de puţin lămurit?…
…Mai bine îndemnam pe Braţ-de-Fier să-şi reia cursele
de corsar. Am fi capturat poate vreun galion spaniol, din
prada căruia căpătam şi eu partea mea…
Deodată, bălăriile foşniră lângă el şi bondocu Piele-Roşie
răsări din desiş:
— Stăpâne, te simt amărât, spuse el în graiul lui pe nas.
Fiindcă nu găseşti aur, nu-i aşa? „Ochi Galben” ştie unde e
aur. Are să-ţi spună, fiindcă ai fost bun cu el.
Şi, scăzând glasul:
— Nu prin munţi trebuie să meargă stăpânul. Trebuie să
se urce iar în corabia lui şi să meargă spre miazăzi: pe
coasta, la miazănoapte de „Campesca” se află o e moară.
Nimeni din tribul meu nu a putut-o niciodată lua, e păzit
de Zeul tribului „Maya”; „Hiţlipoşti” el însuşi.
Dar tu, eşti şi, tu un Zeu, căci mi-ai redat viaţa. Tu ai
să-l iei şi ai să devii mai puternic decât un „cacic”.
La numele de „Campesca”, Subţirelul tresări.
Aşadar documentul nu minţise!
Băştinaşii cunoşteau şi ei existenţa unei comori pe
coasta aceea.
Începu să descoasă cu înfrigurare pe Indian. Cine era
acest „Hiţlipoşti”? Un idol fără-ndoială, sub soclul căruia
era ascunsă comoara.
Se hotărî, va merge acolo şi va căuta să ia în stăpânire
comoara.

—— 38 ——
8.
GOANA DUPĂ COMOARĂ

Un luminiş pe malul unui râu care coboară din munţii


misterioşi.
Ocrotiţi de un tufiş de cactuşi mari, cortul primitiv făcut
din pânze de corabie, a adăpostit somnul flibustierilor
porniţi după aventură,
E seară şi mireasma sasafraşilor umple aerul.
Sunt aşezaţi în roată, frăţeşte, în jurul f acului menit să
alunge în noapte a ta jaguarii.
— Da, ţi-o repet, Braţ-de-Fier, Indianul meu e sincer; pot
vorbi de faţă cu el, că nu înţelege franţuzeşte
— Dar bine. Asta e o legendă comoara asta păzită de un
idol!
Un basm de spus copiilor ca să-i adormiţi.
Eşti cam naiv, tinere, că te laşi prins de vorbe goale; o
deşcă veche frecată ca mine nu se-ncântă aşa lesne de
palavre.
— Dar bine, n-avem nimic ce pierde plecând din ţara
asta de ţânţari şi de jaguari, bombăni Yannick între dinţi.
Să umbli prin ghimpi toata ziulica să tai liane groase cât
braţul ca să înaintezi, să scurmi şi să cerni la nisip, să
omori la antilope, asta-i viaţă de marinar ha, vă-ntreb?
Nu mai vorbesc de tovarăşii care păzesc pe „Marie-
Jeanne” care trebuie să fi căpătat frigurile rele clocind în
lagună şi aşteptându-ne. Asta nu-i o viaţă creştinească.
Braţ-de-Fier, vădit, şovăia. Viaţa de căutător de aur nu
era nici pe gustul lui. De ce n-ar încerca, la noroc, aventura
—— 39 ——
cu comoara?
Deodată, se ridică.
— Bine, băieţi, mâine în revărsatul zorilor facem cale-
ntoarsă şi ne înapoiem la „Marie-Jeanne”, în marş forţat.
Trei camarazi pleacă pe rând să mai vâneze ca să mai
facem provizii de carne proaspătă. Poimâine ne îmbarcăm.

—— 40 ——
9.
INDIENII MAYA

— Slavă Domnului! iată-ne în sfârşit pe acest pământ al


făgăduinţei! exclamă Yaun, sărind cel dintâi din barca
Marie-Jeannei pe plaja de nisip fin pe care acostaseră.
Piraţii Veseli, se îmbrânceau care mai de care să-l urmeze,
ca nişte copii care sunt duşi pentru prima dată la bâlci. Ce
minunăţii le va fi dat să vadă? În curând aveau să plece de-
aici, căptuşiţi de aur.
Iată că ajunseră la mal şi căpitanul cu secundul său, în
yu-yu-ul pe care braţele vânjoase ale lui Yann şi Gael îl
făceau să zboare pe suprafaţa apei.
Braţ-de-Fier stătea în picioare, examinând ţărmul cu
luneta lui.
Plaja era dominată de un perete stâncos nu prea înalt.
Printr-un fel de crestătură în digul acesta natural se zărea,
la vreo jumătate de leghe, o pădure a cărei masă
întunecoasă părea se întindea până în depărtări. În acest
spaţiu descoperit nu se zărea ţipenie de om.
— Înainte, băieţi! strigă Braţ-de-Fier, să ne căţărăm în
creştetul zidului acestuia care ne astupa vederea şi să
ajungem cât mai repede în pădure. Acolo vom găsi de
mâncare şi de băut! Numai acolo vom scăpa de soarele ăsta
blestemat care ne pârleşte scăfârlia.
Şi, punându-se în fruntea micei coloane, porni spre
crestătura peretelui de stânci, răsună un şuierat prelung şi
o săgeată se înfipse în mâneca de piele a hainei lui, apoi,
numaidecât, pe marginea falezei, la zece picioare deasupra
lor, apărură vreo douăzeci de feţe bronzate,
—— 41 ——
schimonosindu-se şi dispărând pe după douăzeci de arcuri
întinse.
Înainte de a fi apucat să încerce cea mai mică mişcare,
flibustierii se pomeniră înconjuraţi de un nor de săgeţi. Dar
clipa aceasta de şovăială fu scurtă.
— Muschetele la ochi… Foc! comandă Braţ-de-Fier scurt.
O detunătură seacă urmată de focuri şi fum. Cele
douăzeci de capete dispăruseră, de parcă se turtiseră pe
după muchea inaccesibilă. Dar de cum îşi aplecară
marinarii armele, ca să se ridice din nou, cele douăzeci de
capete, ca nişte fantoşe trase de sfori, apărură din nou.
Plin de furie, fără ca să se sinchisească de săgeţile care
cădeau ca o grindină Subţirelul se repezi şi, agăţându-se de
ieşiturile zidului stâncos, se căţără cu agilitate până la
culme, urmat de credinciosul Yann şi de doi mateloţi, în
timp ce de jos focul muschetelor le proteja ascensiunea. O
ultimă sforţare şi el sări pe platformă.
Dar ce surpriză! la picioarele lui se zbăteau în agonie doi
sălbatici. Cât despre ceilalţi, nici uimă.
Ierburile înalte unduiau pe un fel de bărăgan, presărat
cu tufişuri ghimpoase, întinzându-se până la pădurea
apropiată.
— Unde or fi demonii aceia? S-au risipit ca iepurii, pe
legea mea de breton, exclamă Gael.
— Să-i urmărim! înainte! urlă căpitanul care-i ajunsese
din urmă.
Un matelot, rănit în pântece, de o săgeată indiană, zăcea
la picioarele falezei. Dar căpitanul nu se sinchisea de răniţi.
Poruncitor, chemă pe camarazii care se mai zăboveau pe
lângă el şi-i repezi spre tufişurile bărăganului.
Dar, de după fiecare tufiş, pe măsură ce flibustierii
înaintau, săgeţile ţâşneau cu nemiluita.
Trebuia tras la întâmplare, în tufărişul spinos. Trebuia
ocolit obstacolul şi luptat apoi corp la corp cu un demon al
cărui trup gol şi luminos scăpa ca zvârluga de strânsoarea
omului îmbrăcat.
Totuşi muschetele îşi făceau treaba, şi de asemenea mult
—— 42 ——
temutele cuţite marinăreşti.
Când urmăritorii ajunseră la intrarea pădurii. În
urmărirea adversarilor lor, Braţ-de-Fier strigă deodată:
— Halt!
Disciplinaţi, cei câţiva bărbaţi care se năpustiseră în
junglă, se traseră înapoi şi se apropiară de seful lor, pe
după un desiş protector.
— N-ar fi fost prudent să pornim aşa la întâmplare, în
urmărirea fugarilor, în pădurea aceasta necunoscută.
Trebuia mai întâi să ne adunam cu toţii şi să facem
numărătoarea. Apelul începu:
— Gael?
— Prezent!
— Flamand?
— Prezent!
Numai doi oameni lipseau la apel. Era secundul de pe
„Marie-Jeanne” şi matelotul Yann.
Chipul lui Braţ-de-Fier se posomori; nu-l iubeau pe
Subţirel a cărui tinereţe mlădioasă şi triumfătoare umilea
cei patruzeci şi cinci de ani ai lui; ai cărui ochi dominatori
îmblânzeau ca pe un mieluşel pe cel mai neînfrânat şi pe
cel mai încăpăţânat dintre flibustieri care de el, căpitanul,
nu asculta decât de groaza pedepselor.
Dar prezenţa de spirit şi curajul secundului său i-ar lipsi
mult tocmai în ajunul ace tei expediţii care se anunţa atât
de îndrăzneaţă.
La ordinul lui, patru mateloţi făcură cale întoarsă ca să
caute pe cei absenţi şi să ducă pe bord şi pe rănit, ducă
mai era vreme.
Dar pe când oamenii se depărtau întristaţi, un grup
ciudat apăru, la câteva sute de metri, de după un tufiş.
Curând se deosebiră doi oameni care înaintau ducând pe
un al treilea: Yann ajutat de Ochi-Galben, de care se
pierduse în timpul luptei susţineau pe Subţirel, care ţâra
un picior ce atârna nemişcat.
O săgeată îi străbătuse coapsa dreaptă, de unde curgea
sângele din abundenţă.
—— 43 ——
Ajunşi lângă căpitan, purtătorii îşi lăsară jos povara.
Rana nu părea să fi stricat totuşi buna dispoziţie a
Subţirelului care râdea de înjurăturile neîntrerupte ale lui
Yann. Care prin asta căuta să-şi ascundă neliniştea.
— Te încredinţez că nu sunt mort, dragul meu şi
încetează odată de a implora pe toţi sfinţii din paradis; n-
am să am nevoie nici măcar de ajutorul tău ca să astup
gaura pe care mi-a făcut-o blestemata asta de săgeată.
Indianul dispăruse între timp tiptil.
Braţ-de-Fier băgă de seamă şi exclamă batjocoritor:
— Iată ce înseamnă să hrăneşti un trădător. Cine ştie
dacă n-o fi pregătit chiar el capcana asta pentru noi şi
acum o şterge la ai lui.
Dar e cu neputinţă căpitane; priveşte cadavrul unuia din
duşmanii noştri, uită-te numai bine la acela dindărătul
nostru: e cu totul de altă rasă decât cea a lui Ochi Galben.
Într-adevăr, în iarba uscată, scurmată de luptă, zăcea
trupul unui bărbat înalt, zvelt şi bine proporţionat.
Pielea lui arămie era tatuată până la mijlocul strâns de
un brâu de piele în care era înfipt un mănunchi de săgeţi.
Trăsăturile lui regulate ar fi fost plăcute dacă nu erau
pocite de enormul inel care-i găurea nasul şi de dinţii piliţi
cu vârfuri ca de cuie pe care rânjetul morţii îi descoperise.
Un moţ de păr uns cu ulei adunat în creştetul capului,
dădea în sfârşit o înfăţişare şi mai ciudată şi oarecum
neliniştitoare acestui cadavru.
Dar, în acelaşi moment când flibustierii înconjurau
curioşi pe vrăjmaşul lor, bălăriile se mişcară din nou şi tot
târâş, se ivi Ochi Galben.
Între dinţi, ţinea un smoc de ierburi. Trecând pe lângă
cadavru, îl împinse încolo cu piciorul şi scuipă.
— „Maya”! spuse e cu dispreţ.
Apoi se apropie de Subţirel; cu câteva gesturi repezi şi
sigure, îi pansă rana, oblojindu-i şi legându-i membrul
rănit cu ierburile acelea, dintre care unele erau nişte
panglici mlădioase şi rezistente.
Când isprăvi spuse laconic:
—— 44 ——
— Stăpânul poate umbla acum!
Surprins şi bucuros, Subţirelul se sculă în picioare fără
greutate.
— Zău, fiule te poţi lăuda că eşti un doctor şi jumătate!
exclamă el vesel. Aproape că nu mă mai doare şi am să pot
urma expediţia.
Eu cred că asta e mai bine decât să ne întoarcem la
„Marie-Jeanne”, căci ceva îmi spune că nu ne pierdem
vremea degeaba aici, în ciuda acestei rele prevestiri.
Te-ai încredinţa de buna credinţă a protejatului meu,
căpitane? Eu unul l-aş urma cu ochii închişi, ca să nu-i
mai deschid decât când oi pipăi aurul cu mâna. Şi aşa am
să şi fac, cu voia d-tale.
— De! nu doresc decât să-ţi iasă dreptate! rânji Braţ-de-
Fier, tot neîncrezător. Om trăi şi-om vedea!

—— 45 ——
10.
IDOLUL CU LANCEA DE AUR

Coloana înainta prudent, prin flanc câte unul, cu


muscheta pe umăr, în urma călăuzei Ochi Galben, printre
desişurile de ferigi uriaşe, printre lianele şi printre
trunchiurile de copaci răsturnate.
Indianul, sprinten şi rapid, umbla cercetând pământul
cu ochii lui ciudat de vioi. Prinsese fără doar şi poate firul
unor urme, care însă nu erau vizibile pentru ochii
neexperimentaţi ai marinarilor. Nu se auzea decât zumzetul
insectelor, foşnetul pădurii şi ţipetele păsărilor. Din când în
când, o izbitură cu securea pentru a descurca drumul, dar
oamenii nu rosteau un cuvânt.
— Plini de nerăbdare, toţi sfredeleau cu privirea umbra
cea verde, aşteptându-se la fiecare pas să dea de un
luminiş.
Umblau aşa de patru ore.
Ochi Galben explicase de bine de rău, pe o spaniolească
stricată, că Indienii „Maya”, înlănţuiţi în oraşele sau în
minele lor, de către cuceritorii spanioli, evadau totuşi de
acolo la anumite date pentru a sărbători noaptea, în
pădure, ceremoniile religiei lor proscrise.
Reuşiseră să sustragă din templele lor pângărite idolii cei
mai veneraţi şi mare parte din comorile şi din giuvaierurile
sfinte. Statuia lui „Hizlipocti”, temutul Zeu al Războiului,
era ascunsă în străfundurile acestei păduri. De asta, Ochi
Galben era sigur.
Totul era numai să fie găsit: la picioarele lui, era
îngropată comoara.
—— 46 ——
Dar pădurea era imensă şi întretăiată de savane.
Indianul urma o direcţie aproape paralelă cu ţărmul,
depărtându-se numai foarte puţin spre interiorul
uscatului.
Exploratorilor, obosiţi, li se părea că marşul acesta n-
avea să se mai sfârşească niciodată, că niciodată n-aveau
să mai iasă din această pădure monotonă şi inospitalieră.
Deodată Ochi Galben se opri.
Cu vârful piciorului său gol împinse ceva alburiu înfipt
pe jumătate în pământul moale. Aruncă Subţirelului, care
venea imediat după el, o privire de triumf apoi îşi urmă
drumul.
Dar piraţii, curioşi, voiră şi ei să vadă, şi Gael se strădui
se dezgroape lucrul care interesase pe călăuza lor: un os
lunguieţ de care mai atârna câteva bucăţi de carne
înnegrită.
— E fluierul piciorului unui nenorocit! exclamă
Subţirelul.
— Mofturi, declară Braţ-de-Fier cu aerul de superioritate
care-i era obişnuit, îi cunosc pe Mayaşi, nu sunt canibali. E
un os de „berendos”.
Subţirelul voi să pună unele întrebări Indianului, dar
acesta dădea semne de nerăbdare; aşa că fură nevoiţi să-l
urmeze fără să afle nimic.
Dar după câteva clipe, nici-o îndoială nu mai fu cu
putinţă: „ciotul” de care se poticnise Gael era nici mai mult
nici mai puţin, o tivgă omenească.
Iar Yann dezgropă cu patul muschetei lui, vertebre
omeneşti prinse încă unele de altele şi alte rămăşiţe şi mai
macabre. Carnea fusese smulsă în mod vădit de pe oase în
hălci întregi, dar asta nu era opera vreunui urs mexican
sau a vreunui jaguar. Corpul fusese sfârtecat de
antropofagi.
Acum, Ochi Galben nu mai urma o linie dreaptă.
Drumul lui descria cercuri din ce în ce mai mici. De la o
vreme-ncoace, sub paşii exploratorilor trosneau mereu
ciolane omeneşti.
—— 47 ——
Şi oamenii noştri, simţindu-se aproape de ţintă, grăbeau
paşii.
Deodată călăuza lor se opri, apoi făcu un salt înainte:
din dosul unei perdele de brazi thuya se vedea, ca o gură
larg deschisă, o carieră de nisip destul de mare săpată în
peretele unui deluleţ; fără îndoială că scobitura fusese
mărită şi de mâna omului, care modelase sub bolta astfel
formată un fel de soclu uriaş care domina o largă masă
ovală.
Pe jos, grota de nisip era presărată de oseminte.
Indianul rămăsese nemişcat într-o atitudine care
exprima cea mai mare dezamăgire. Copleşit de întrebări de
tovarăşii lui, le explică:
Până nu de mult, pe soclul acesta fusese o statuie căreia
i se aduseseră sacrificii: Spanioli atraşi în cursă prizonieri
din triburi duşmane, capturaţi prin surprindere, dejucând
vigilenţa cuceritorului.
Totuşi părea să arate că aci avusese loc un sacrificiu
oficial cu mare pompă, după care „Mayaşii” trebuie că
mâncaseră carnea victimelor în cadrul unui ospăţ solemn.
Dar după aceasta ceremonie, din cine ştie ce motiv, poate
din simplă prudenţă, preoţii îşi transportaseră în altă parte
templul lor ambulant. Idolul, şi odată cu el tezaurul;
dispăruse.
Iar începea căutarea.
Se dezlănţui un concept de înjurături şi de exclamaţii de
ciudă, de furie.
— Fire-ar ai dracului de „Mayas” cu minciunile lor. De
când tot umblăm mi s-au tocit tălpile, de nu mi-a mai
rămas piele pe ele! Şi toate astea, pentru nimic!
— Şi încă cum! Trebuie s-o reluăm de la capăt, băiete!
De astă dată ai să-ţi toceşti picioarele până la genunchi:
pregăteşte-te!
— Are nişte ciolane de fier sălbatecul ăsta de ne duce cu
aşa viteză! Şi unde naiba o să ne conducă?
Nu ştie nici el mai mult decât noi pe unde o fi comoara.
Dar Subţirelul ştiu să domolească pe nerăbdători şi
—— 48 ——
şovăielnici.
— Nu e momentul să vă târguiţi când nu mai încape
îndoială că am dat de-un indiciu sigur. Dovadă că nu
urmărim o închipuire a călăuzei noastre. Puţină stăruinţă,
flăcăi, suntem pe calea cea bună.
Într-adevăr, după ce adulmecă încoace şi-ncolo ca un
câine în căutarea unei piste, Indianul se opri între doi
copaci uriaşi, gata să se pună iar în capul coloanei.
— Cei care au dus zeul, pe-aici au luat-o, declară el.
Şi iar o porniră înainte.
Urmă o etapă lungă, mai grea încă decât prima. Căldura
era zăpuşitoare. Pe cer, ca nişte dungi, nori lungi, foarte
subţiri, foarte înguşti, întocmai ca nişte lumini lungi
albicioase, se târau alene abia împinşi de o briză arzătoare,
care numai ceva bun nu prevestea. La orizont, cerul din
când în când se colora în arămiu ca apoi să facă loc unor
pete de un roşu sângeriu care se aprindeau peste câteva
clipe iarăşi.
— Asta nu-i a bună! spuse mormăind un flibustier.
Blestemată ţară! Mă întreb, ce dracu avem noi de căutat pe
aici.
— Ia mai taci odată! îl întrerupse altul. Ce te tot amesteci
unde nu-ţi fierbe oala? N-ai jurat ascultare şefului nostru,
înrolându-te sub ordinele lui? Atunci, primeşte-le. Nu
trebuia să fi plecat cu noi, dacă nu te ţine cureaua să mergi
până la capăt.
Fiecare din oamenii expediţiei îşi manifesta sentimentul
în felul lui, unii entuziaşti, alţii niciodată satisfăcuţi şi
mormăind într-una,
Înaintarea, între timp, devenea tot mai grea, împiedicată
cum era în toată clipa de obstacole naturale care se ridicau
pe negândite: crăpături mari ale pământului, blocuri
enorme de piatră, asemănătoare cu acelea în care Indieni
de o anumită rasă au cioplit pe vremuri statui colosale.
Uneori în cerul încă limpede, un vultur, coborât din
înălţimile sierelor îndepărtate, venea să planeze deasupra
micii cete pândind-o parcă, apoi de dată fugea cu gâtul
—— 49 ——
pleşuv întins înainte.
Pădurea făcuse loc savanei. Dar mersul era stânjenit de
ierburile înalte, uscate în anotimpul acesta, mai înalte
decât cel mai înalt om al trupei, şi a căror cotor tăios le
făcea tăieturi la mâini şi la picioare.
Un vânt puternic le apleca înaintea coloanei în mers,
care era silită astfel să-şi curme înaintarea.
O adevărată primejdie mai veni să se adauge la greutăţile
acestea: Se auzi d odată un duduit surd, întocmai ca un
tunet îndepărtat.
— O vijelie? întrebă unul din ei mirat.
Dar călăuza, părăsind brusc direcţia ce-o urma, o tuli la
fugă spre un grup de copaci, din dreapta lor.
În mod instinctiv, flibustierii îl urmară şi imitându-l, se
căţărată şi ei de zor în ramurile arborilor.
Era şi vreme! O cireadă enormă de bizoni venea din zare,
năpustindu-se ca o trombă, călcând în copite savana în
trecerea lor vijelioasă.
Mica ceată ar fi fost sfărâmată, făcută una cu pământul,
de aceşti bouri năprasnici, dacă Indianul nu avea la timp
prezenţa de spirit să le arate Mijlocul, de salvare.
Reluară mersul prin ierburile strivite
Dar acum blocuri de stânci semănau întinderea preriei;
terenul devenea vizibil pleşuv: urcau o colină pietroasă.
Deodată, când ajunsese în culmea ei, un strigăt de
bucurie scăpă din gurile primilor cosiţi: în faţa acestor
iscoade se întindea o mică plajă de nisip, închisă la orizont
de ridicături stâncoase. Iar în centru, la abia o sută de
metri de locul unde se aflau, soarele lovea o statuie de
mărimea unui om, înălţată pe o îngrămădire de bolovani, şi
care domina trufaşă întinderea pustie.
Se repeziră în goană nebună prin nisipul lunecos.
— Bravo, Ochi Galben, bun copoi te dovedişi, băiete! Te-
om răsplăti pentru osteneala ta, pe „Marie-Jeanne”. Te-om
duce să vezi nobila noastră Franţă!
— Ce pleaşcă dădu pe noi! Ne întoarcem acasă cu
lădiţele pline cu aur!
—— 50 ——
— Trai neneaco, cu cin’ ţi-e drag! Şi flibustierii ţopăiau
ca nişte copii dezmăţaţi în faţa idolului.
Ca şi în cariera de nisip, întâlnită dimineaţa, la picioarele
statuii era aşezată o masă mare făcută dintr-un bloc de
piatră, cu faţa grosolan netezită.
Statuia se înălţa informă şi ameninţătoare. Piatra
zgrunţuroasă fusese cioplită cu ciocanul şi înfăţişa, de bine
de rău, un om cu tipul Maya, în picioare, ţinând în mână o
lance al cărui vârf de aur sclipea în soare.
Subţirelul, voios, îşi amintea de indicaţia din
documentul misterios:
„Lancea mea e de aur”.
De data asta am apucat norocul de păr. Comoara trebuie
să se găsească la piciorul soclului. La lucru cu toţii!
Flibustierii, cât ai clipi din ochi, se şi repeziră să
scormonească nisipul. Uitaseră de toată oboseala. Noaptea
îi apucă muncind. Căutând înfriguraţi.
Lăsaseră jos hârleţele şi-şi pregătiră tabăra, apoi
adormiră în umbra teribilului Zeu al Mayaşilor.

—— 51 ——
11.
LA AMAN

O pasăre care ar fi plutit în dimineaţa aceea peste plaja


cu idolul, ar fi fost de faţă la o scenă ciudată.
Zorile sure tăceau să se ivească încetul cu încetul din
întuneric statuia de piatră, înălţată pe soclul de bolovani.
Dar la picioarele ei. Se iveau treptat şi nişte pete
întunecoase: găuri, gropi, săpate ici colo în nisip, la câţiva
paşi, corpuri omeneşti, trântite care cum apucase, în jurul
unui foc aproape stins.
Deodată, unul din aceste trupuri se mişca, e ridica pe
furiş şi se ducea să îngenunche pe lângă vreuna din gropi,
continuând s-o adâncească fără zgomot.
Apoi un altul se depărta şi el de grupul lungit jos şi se
ducea după cel dintâi, şi apoi încă unul şi încă unul.
Oare respectul de somnul tovarăşilor îi sfătuia pe aceşti
oameni la atâta grijulie tăcere?
Nu! Era chemarea comorii, ascunsă colo la un pas, în
nisipul tăinuitor; ea smulgea din vise pe oamenii aceştia
atât de istoviţi şi-i înteţea la căutare lacomă. O! să profite
de aceste câteva clipe pe care somnul li le răpea tovarăşilor,
ca să găsească ei, înaintea celorlalţi, prada!
Totuşi aşa, unul câte unul, se sculaseră cu toţii.
Tristă trezire, fără chemări vesele şi fără cântece. Repede
se apucau de lucru, până ce soarele nu devenea prea
arzător.
La chemarea bucătarului se hotărâră cu toate acestea să
lase jos sapele, ca să îmbuce ceva: nişte pesmeţi muiaţi în
—— 52 ——
apă caldă.
Braţ-de-Fier izbucni deodată cu ciudă:
— Nu mai merge aşa, Gael; ai să pleci cu Flamand în
pădure, să ne aduci ceva vânat.
Bucătarul adăugă:
— Şi apă, căpitane: nu ne mai rămâne decât un butoiaş.
— Şi apă! repetă căpitanul. Trebuie regăsit râuleţul unde
am făcut halta din urmă.
Dar cei doi flibustieri numiţi, mârâiau contrariaţi.
Ba, Flamand, pe un ton hotărât, se încumetă chiar să
declare:
— Căpitane, n-o să mergem; am fi tare proşti să plecăm
în timp ce d-ta şi camarazii continuaţi să căutaţi. Auzi! să
plecăm! ca să găsim aici locul gol la întoarcerea noastră.
Una ca a ta n-o facem!
— Cum! răcni Braţ-de-Fier, refuzaţi să vă supuneţi?
— Aici nu-ţi suntem datori supunere, zise brutal
Bretonul; la bord, acolo da, e nevoie de un căpitan ca să
comande manevra; aici e altă mâncare de peşte.
Braţ-de-Fier simţi ca n-o s-o scoată la cale cu oamenii
aceştia crunţi.
— Fie, spuse el furios. O să mergem toţi la corvoada
proviziilor, când or fi lipsă de tot.
— Dar pân-atunci vom fi găsit comoara, spuse vese1
Subţirelul; e destul să micşorăm puţin porţia de merinde a
fiecăruia din noi. În câteva ore, vom fi isprăvit cu răscolirea
nisipului care înconjoară soclul. Curaj, băieţi. La hârleţe!
Prinzând inimă în urma acestei încredinţări, oamenii
tăbărâră iar pe lucru. Dar Subţirelul îşi mânuia hârleţul cu
o mână prea înfrigurată. Era neliniştit.
În zadar întrebase Ochi Galben, explicându-i cuprinsul
hârtiei din cutiuţa de aur; acesta se închidea într-o
muţenie posomorită, şi arunca din când în când o privire
speriată spre idolul falnic.
„Hizlipocti” va rămânea la urma urmei biruitor? se
gândea Subţirelul.
Din nou, după o scurtă odihnă, lucrul fu reluat; dar
—— 53 ——
braţele înţepeneau de oboseală; sub zăduful soarelui de
plumb, loviturii de hârleţ se tot răreau.
Deodată răsună un strigăt de alarmă;
— Numai e apă!
Şi bucătarul arătă ultimul butoiaş golit de ultima
picătură.
Pe când dormiseră, unul din flibustieri trebuie să se fi
dus să bea, cu toată opreliştea. Să se fi speriat de mişcarea
vreunuia din cei ce dormea şi să se fi temut de a fi
surprins?
Faptele că puse e prost dopul la loc şi că preţiosul lichid
se scursese în nisipul setos care-l băuse.
Fără apă! Ce era de făcut?

—— 54 ——
12.
LA DOI CAI DE CAMPESCA

— Trebuie să pornim, de nu vrem să plesnim cu toţii aci


de sete.
Soarele scăpata. Flibustierii vlăguiţi de foame, torturaţi
de sete, lăsaseră lucrul baltă, unul câte unul, ducându-se
să se lungească în umbra statuii fatale.
Discutau, cu glas slăbit, cu vorbe întretăiate.
— Da, dar gârliţa e la opt ceasuri de mers, de-aici. Şi
cine ştie dacă nu ne-ar trebui şi mai mult timp ca să
ajungem la ea, sfârşiţi cum suntem?
— Acu, trebuie să fie ceasurile şase; trebuie s-o pornim,
oricum!
— Să plecăm! După toate aceste marşuri forţate, după
toată această trudă zadarnică!
Braţ-de-Fier tăcea; şedea, cu genunchii între braţe.
Deodată izbucni:
— În orice caz, noi plecăm fără să fi pedepsit pe vinovaţi!
Tu, Subţirelule, ne-ai aruncat în aventura asta idioată.
Tu şi câinele acela de Indian, în care te-ai încrezut
prosteşte. Nu ştiai pe semne că Aztecii ăştia sunt duşmanii
noştri juraţi. Asta a vrut să se răzbune şi să răzbune pe ai
lui, prăpădindu-ne pe-aci pe noi, oamenii albi.
Ne-a atras în pustietatea asta ca să ne facă să murim de
foame şi de sete.
M-am împotrivit destul nebuniei tale dar tu ai în arătat
pe oameni împotriva mea. Domnişorul ştie mai mult decât
căpitanul lui. Domnişorul e om învăţat; citeşte latineşte.
—— 55 ——
Uite unde ne-a dus ştiinţa ta; poate că o să murim
încercând să ajungem la ţărm. Dar înainte de asta, tu şi
Ochi Galben, o să plătiţi!
Şi cu un gest ameninţător îşi şi căută pistolul.
La cuvintele acestea. Subţirelul, care istovit de oboseală,
plecare capul, se înălţă din trup.
Indianul se furişase lângă el, cât mai aproape.
Ochii tuturor erau aţintiţi asupra lor, şi ca o flacără
haină le scăpăra prin priviri.
Doar bunul Yann privea cu indignare pe Braţ-de-Fier.
— Omoară mă dacă vrei, spuse Subţirelul cu calm; eu te
sfătuisem de bună credinţa; crezusem în existenţa acestei
comori de care aflasem din două surse diferite, una
confirmând pe cealaltă.
Comoara nu e acolo, sau nu mai este. Moartea mea nu
ţi-o va da şi nu-ţi va da nici apa, de care duci atâta lipsă.
Dacă totuşi, asta îţi potoleşte furia, omoară-mă; dar cel
puţin cruţă-l pe Indian. Eu sunt cel răspunzător de
aventură; el n-a făcut decât să slujească şi nicio clipă nu s-
a abătut de la datorie.
Lasă-i viaţa: te va călăuzi din nou prin pădure şi apoi se
va duce să-şi regăsească tribul.
Liniştea curagioasă a Subţirelului, vocea lui caldă şi
domoală impresionase pe oamenii aceştia neciopliţi.
Mâinile care şi căutaseră pumnalele se destinseră când
Braţ-de-Fier, beat de furie, reluă:
— Nu tu mai credem. Ne-aţi înşelat, tu şi câinele de
Indian. Vrem bă ne răzbunăm.
Şi-şi ridică pistolul.
Dar în minuta aceasta tragică, Ochi Galben scoase
strigătul gutural al Indianului care-şi loveşte adversarul. Şi
sunetul acesta era atât de triumfători în minuta aceasta,
încât tragicii flibustieri tresăriră şi Braţ-de-Fier întoarse
capul.
Indianul arăta cu un gest întinderea de nisip: în faţa lor,
cu coama şi coada în vânt, doi cai sălbateci veneau spre ei
în trap; se părea că nu-i văd pe ei.
—— 56 ——
Deodată, se opriră, părând a căuta ceva pe pământ.
Apoi, dintr-un salt, se dădură înapoi şi galopară în direcţia
savanei următoare.
Era umbra lancei idolului, pe care soarele în asfinţit o
lungea peste măsură pe pământ şi care îi speriase.
Flibustierii priviră pe Ochi Galben fără ca să înţeleagă.
— Ne frige friptura! bodogăni Gael; asta vezi tu, măi Piele
Roşie!
Dar Subţirelul se ridicase deodată.
— Comoara! strigă el. Acolo trebuie să fie comoara;
Indianul are dreptate: „La doi cai de Campesca, o lance de
aur…”. Trebuie să săpăm la o distanţă de doi cai, măsurată
de la vârful lancei.

—— 57 ——
13.
COMOARA

Însufleţiţi de o putere nouă, Subţirelul şi Ochi Galben


săpau nisipul în locul unde se opriseră adineauri cei doi cai
Flibustierii, neîncrezători îi înconjurau.
— Comedie! exclamă Braţ-de-Fier cu un râs drăcesc.
Vreţi să ne amăgiţi iar, dar nu suntem noi atât de proşti.
Vă săpaţi singuri mormântul, dragii mei prieteni!
Încă vorbea când se auzi de-odată un zgomot metalic; o
lopată izbise în piatră.
Tresărită cu toţii şi se repeziră spre Indian.
Acesta da acum deoparte nisipul d la suprafaţă, ajutat
de Subţirel şi descoperind o lespede mare.
După ce fu înlăturat tot nisipul, Ochi Galben apucă un
târnăcop, şi cu îndemânătecie îl vârî sub lespede, pe care o
săltă rostogolind-o cu o puternică opinteală.
Cei de faţă îşi reţineau respiraţia.
Lespedea, deplasându-se lăsă să se vadă o văgăună
căscată.
Dădură năvală cu toţii. Flibustierii se înghesuiau, se
trânteau, luptându-se, să intre care mai de care mai întâi
în gaură.
Braţ-de-Fier, lovind brutal în dreapta şi în stânga cu
patul puştii, îşi croi un drum şi sări el…
Picioarele i se izbiră de un morman de monede
sunătoare.
Nebun de bucurie, vârî mâna în pălăria lui, şi aruncă
afară un pumn de metal, pe care un marinar îl prinse într-
—— 58 ——
o haină. Era aur!
Un strigăt de triumf ieşi din piepturile marinarilor.
Bucătarul, om practic, se duse să ia butoaiele goale şi le
umplu cu galbeni ciudat lucraţi, adevărate medalii de aur
masiv. Apoi veni rândul pietrelor scumpe. Soarele le făcea
să scânteieze în nuanţe albe, albastre, roşii, verzi, galbene.
Îţi luau ochii, nu alta. Erau în comoara aceasta diamante
de o mărime şi de o puritate nepreţuită, rubine, topaze,
safire smaralde şi câte altele ale căror nume aceşti oameni
din popor nici nu le ştiau.
Îşi cufundau doar lacom mâinile în maldărul cel orbitor.
Subţirelul vesel, gândea că nici Regele-Soare nu avea în
coroana lui giuvaeruri atât de bogate.
În sfârşit fură dezgropate nişte bijuterii complicate şi
barbare: brăţare pentru glezne, grele şi sonore, inele de
prins la nas, coliere de aur masiv, pieptare încrustate cu
nestimate, plăci de filigram, diademe somptuoase. La
fundul ascunzătorii se aflau lingouri de aur brut. Toate
bogăţiile pe care „maiaşii” izbutiseră să le ferească de
cercetările biruitorilor lor, de Azteci întâi de Spaniolii
năvălitori, pe urmă; toate acestea sclipeau acum în lumina
razelor de soare, pe nisipul câmpiei, sub paza inutilă a
idolului neputincios. Documentul avusese dreptate, cu cele
ce se aflau aci se putea cumpăra stăpânirea lumii.

—— 59 ——
14.
O BRUTĂ

Ciudată putere a aurului! Aceşti oameni sleiţi de puteri


şi chinuiţi de foame şi de sete, în faţa tezaurului care-i
făcea bogaţi îşi recăpătaseră forţele.
Cu câtă tragere de inimă încărcaseră pe umerii lor
butoaiele, pline de galbeni sclipitori şi sacii făcuţi din
cămăşi înnodate, plini ochi cu minunatele pietre scumpe;
cu câtă înfrigurare profitaseră de ultimele raze ale soarelui
pentru a-şi strămuta prada până în inima pădurii.
Hizli-Pocti era învins, jefuit şi lăsat ruşinos în părăsire în
mijlocul imperiului lui de nisip. Roata norocului se
întorsese şi acum îi favoriza: un „berendos”, urmat de
femela şi de puii lui, fusese surprins de micul grup şi ucis
cu un glonte.
După câteva minute, Ochi Galben descoperise un izvor
din care şiroia un firişor subţire de apă, care însă pentru
ceata de aventurieri era salvarea. Se răcoriră mâncaseră.
Apoi, făcură o etapă lungă şi acum trebuie că se aflau
aproape de ţărm, unde îi aştepta ancorată „Marie-Jeanne”.
Mâine dimineaţă în zori aveau să fie pe punte.
Dar întunericul fiind foarte des sub acoperişul de
nepătruns al pădurii tropicale, era mai bine ca tabăra să fie
instalată într-un luminiş. Piraţii forfoteau, umbre mari
negre în jurul focului, ca să-l alimenteze cu vreascuri
uscate şi să aţâţe flacăra la care se frigea vânatul.
Noaptea aceasta nu se deosebea deloc de celelalte nopţi
când mai rămăseseră în pădure, sau n-ar fi trebuit să se
deosebească decât printr-o veselie mai mare: truda şi
—— 60 ——
necazurile se sfârşiseră. Şi cu toate acestea toiul era
schimbat. Se auzeau voci strigând scurt.
— Unde eşti Flamandule? Hei mă! nu l-aţi văzut pe
Flamand?
— Gael! Ce tot faci sub copacul cela? Vino lângă foc ca
noi.
Odată cu posesiunea comorii, intrase în sufletele
oamenilor neîncrederea; bănuiala plutea deasupra taberei
în care fiecare îşi supraveghea tovarăşul: „dacă se apucă să
fure aurul sau nestimatele, înainte de împărţeală?”.
La început Subţirelul încercase să împrăştie prin veselie
şi jovialitate această atmosferă apăsătoare.
— Hei! Ce zici Braţ-de-Fier, exclamase el voios. Care din
noi a avut dreptate? Spune te-am minţit, sau era Ochi
Galben un trădător? Ce mai primire triumfală o să avem
noi la Ţestoasa!
Dar bunăvoinţa lui se izbise de muţenia încăpăţânată a
căpitanului. Descurajat îşi luase în tăcere bucata de carne
friptă şi se dusese a se culce, înfăşurat în mantaua lui şi
cu picioarele lângă focul care începuse să scadă.
Indianul şi Yann veniseră ca de obicei lângă el şi se
culcaseră deoparte şi de alta a lui.
Adormiseră amândoi. O clipă, prin mintea lui Subţirelul
buimăcit de oboseala drumului mai trecură câteva imagini:
idolul monstruos, cei doi cai sălbateci, comoara îngropată.
Apoi Maria-Asuncion, radioasă şi împodobită cu pietre
scumpe.
Apoi totul e cufundă în somnul adânc şi întremător. Dar
ceilalţi flibustieri nu urmaseră această pildă. Se prefăcură
că se culcă şi ei, cu picioarele către foc, în cerc, ca de
obicei.
Dar unul câte unul, ascultând de un cuvânt de ordine,
se ridicau acum în tăcere şi se furişau spre un unghi al
luminişului.
Şoapte. Braţ-de-Fier spunea:
— Comoara a descoperit-o el şi cu Pielea-Roşie. Au să
ceară parte dublă, ba vor cere poate chiar jumătate din tot
—— 61 ——
aurul. Credeţi voi că „Marie-Jeanne” are nevoie de un
locotenent secund pentru a se înapoia la „Ţestoasa”?
Haide-hai, băieţi, niţică energie, ce dracu! E în interesul
nostru. Tu, Gael, ia pe seama ta pe Indian fără zgomot, mă-
nţelegi.
Flamand şi Rodriguez, voi însărcinaţi-vă să suprimaţi pe
câinele asta slugarnic de Yann.
Eu iau asupra-mi pe junele domnişor. Ceilalţi, ştergeţi-o
înainte cu pocitania.
O rază a lunii care se ridica, lumina feţele lor crâncene.
Nici unul din aceşti bandiţi nu-şi aducea aminte de
bunătatea cu care se purtase secundul cu oamenii săi, de
devotamentul lui în lupte, unde se arunca totdeauna cel
dintâi, ca să-i târască după sine la atac.
Un singur gând stăruia sub fruntea lor strâmtă: „O parte
mai mare din comoară”.
Cât despre Braţ-de-Fier, în ochii lui scânteia o bucurie
haină. Pizma înăbuşită care clocea în el împotriva tânărului
conte de Montbard ale cărui succese îl umiliseră de atâtea
ori, gelozia lui, avea să-şi capete în sfârşit satisfacţia.
Câteşitrei dorm fără urmă de bănuială.
Duşmanii lor se târăsc prin ierburile călcate în picioare
ale taberei lor.
Treaba se executa repede şi metodic.
Pe când mâinile mari ale lui Gael se strâng puternic în
jurul gâtului Indianului al cărui trup se zbate zadarnic în
spasme, scânteiază în acelaşi timp două fulgere: o
ţâşnitură de sânge izbucneşte din beregata tăiată a lui
Yann, în timp ce lancea lui Braţ-de-Fier pătrunde, prin
manta, în pieptul locotenentului secund.
Acesta sare în capul oaselor ca un resort.
Dar, în acelaşi timp, un răcnet teribil răsună, şi nu
victimele l-au scos. O dihanie informă şi urlătoare se abate
asupra lui Braţ-de-Fier, surprins tocmai în clipa când e
năpustea şi el cu cuţitul. Dihania în saltul ei răstoarnă la
pământ şi pe Subţirelul. Ultimele licăriri ale focului
luminau în străfulgerări blana unui animal.
—— 62 ——
Cuprinşi de groază, oamenii sănătoşi o rupseră de fugă
rupând pământul, înspre desişul pădurii, răcnind:
— E „Hizli-Pocti”… Se răsbună!
Răsună un foc de pistol, — era Subţirelul care pe
jumătate strivit sub povara fiarei, îşi putuse libera un braţ
şi trăsese un foc la întâmplare.
Tărăboiul acesta sperie fiara, care sări spre pădure, se
căţăra în primul copac şi dispăru.
Se lăsă o tăcere grea. Luna lumina acum o privelişte de
groază:
Trei oameni zăceau morţi: Indianul, sugrumat în somn,
sărmanul Yann sângerând din beregată ca un animal
înjunghiat, precum şi unul din ucigaşi, Rodriguez, căruia îi
sărise în ceafă cuguarul, care îl pândise la rândul lui. De
pe o cracă şi ale cărui gheare înfigându-i se în gât, îi
rupseseră arterele vitale.
Subţirelul se simte nespus de slab; creierul îi e înnegurat
de-o uluială copleşitoare.
Cu mare greu el se târăşte până lângă tovarăşii lui şi
constată moartea lor…
Deodată, pricepe lovitura aceea ce-l trezise din somn: o
lovitură de pumnal sau lance - e rănit, sângele îi curge
şiroaie din coastă… El şi bieţii lui prieteni au fost victimele
unei curse infame. Încearcă să-şi strângă mantaua pe
rană, dar durerea se trezeşte, sfâşietoare. Îşi pierde
cunoştinţa.

—— 63 ——
15.
PĂRĂSIT

Pe cerul mohorât, negru ca cerneala, când şi când


fulgerele îşi brăzdau zigzagurile lor neliniştitoare.
Savana îşi reluase calmul ei impozant, ultimele zgomote
ale fugii corsarilor se stinseseră.
Subţirelul, întins fără de putere, lângă groapa adâncă pe
care o săpaseră camarazii săi ca să ia comoara, aştepta…
ce? N-ar fi putut spune. Se afla într-o stare de uluială care-
i răpea orice mijloc de control asupră-şi.
Se stârni un vânt care mătura pământul împingând spre
el praful spulberat, şi boarea lui îi mângâia fruntea care-i
ardea în friguri.
Deschis ochii, foarte uimit că nu vede nimic în juru-i.
Unde se află? Culmul câmpiei îl impresiona… Nu-şi mai
amintea… Încetul cu încetul, totuşi, memoria îi reveni.
Strigă:
— Braţ-de-Fier! Ochi Galben!…
Drept răspuns un nou fulger spintecă întunericul,
inundând timp de o secundă toată zarea cu lumina lui
albă. Tânărul, ca biciuit de ea, ridică capul.
Era singur!
Mişcarea pe care o făcuse îi produse o durere atât de
cruntă, încât îl făcu să-şi revină cu totul în simţiri.
Cu un gest obosit duse mâna la frunte, dar şi-o retrase
îndată năclăită de un lichid lipicios: sânge! sângele lui care
se închega. Fusese aşadar rănit?
Acum îşi amintea: descoperirea comoarei, complotul
flibustierilor şi al lui Braţ-de-Fier…
—— 64 ——
S-ar fi putut vreodată crede că lăcomia de aur să-l facă
atât de crud pe acest tovarăş, necioplit desigur dar atât de
brav şi care în diferite lupte înfruntase pe Englez cu atâta
curaj? Avere, bani, iată adevărată mare ambiţie a
umanităţii.
„Ei, Subţirelule, prietene, îşi spuse rănitul, pe când un
zâmbet amar i se zugrăvi pe buze. Oare nu şi pe tine setea
ta de aur te a pus în situaţia asta cumplită? Asta o să te
înveţe minte, camarade, să nu mai pofteşti să aduni comor!
„Totuşi nu-mi amintesc să fi fost lovit în cap de ceilalţi”.
Făcu o sforţare ca să se ridice şi simţi deodată o durere
violentă într-o parte.
— Of! gemu el, acolo-i!
Şi-şi duse mâna la coaste. Sângele se şi uscase.
— N-am ucis! gemu nenorocitul care Închise ochii şi-şi
aruncă capul înapoi.
Prevedea toată scena şi îi retrăia fazele oribile: urletele de
bucurie ale flibustierilor, cu desăvârşire galvanizaţi de
vederea bogăţiilor nemaipomenite pe care le dezgropau,
apoi, bivuacul, sub cerul greu de furtună în noaptea
înfricoşătoare şi, deodată, urletele demonilor dezlănţuiţi,
bătălia, lupta deznădăjduită, tragica jertfă a credinciosului
Ochi Galben… în clipa aceasta se făcea un gol în memoria
tânărului, îşi amintea vag de o impresie cumplită, ca aceea
pe care ar fi simţit-o în cursul unei căderi vertiginoase în
fundul unei prăpăstii.
Şi acum se afla aici, singur, părăsit, în savana uscată,
istovit de pierderea sângelui.
Avea să moară deci ca un câine în pustiul acesta? Fără
mângâierea de a avea pe lângă sine pe vreunul d n semenii
lui iar trupul îi era hărăzit să ajungă prada vulturilor şi a
fiarelor?
— Doamne Dumnezeule! Doamne, fie-ţi milă de mine.
Gemu nenorocitul care-şi mai aduna odată toate puterile
ca să încerce să se ridice, dar care, îndată, recăzu greu la
pământ.
Era sfârşitul, nu mai încăpea îndoială?
—— 65 ——
Era pedepsit pentru lăcomia lui.
Cine ştie dacă nu era chiar vreo maşinaţie misterioasă a
Idolului cu lancea de aur care se răzbuna pe acela care
voise să-i cunoască secretul?
— Sunt blestemat! îngână Subţirelul, tremurând tot
încercând să-şi adune gândurile ca să se pregătească de
moarte.
Dar fără de voie, nu izbutea să creadă în fatalitatea sorţii
lui.
Atât de tânăr, atât de plin de vigoare, secerătoarea nu va
îndrăzni, ea care-l ocolise atât de adesea când el o căuta
cu; atâta întunecată ardoare, după sinistrele evenimente
care modificaseră atât de cumplit cursul vieţii lui.
Dar acum, voia să trăiască, să trăiască, să trăiască
pentru Marie-Asuncion, care-l aştepta, acolo, care-l iubea,
— de asta nu se putea îi doi.
Nu, nu! bruta ceea sângeroasă, dezgustătoare Braţ-de-
Fier nu se va căsători cu ea, cu fata asta curată pentru
care riscase aventura mortală.
Banditul avea comoara, e adevărat, dar el, Rene, îi va
aduce cinstea lui nepătată, lucru care preţuia mai mult
decât toate averile din lume.
Nu! nu, voia să trăiască, ţinta vieţii lui încă nu fusese
atinsă.
Încordându-se puţin, izbuti să se ridice în genunchi şi
încercă să se târască. Dar încotro? Unde să fie mântuirea?
Un fulger mai slab decât celelalte, spinteca încă odată
întunericul şi lumina lui fugară îl lămuri.
Avusese timpul să desluţească păduricea care despărţea
tabăra lor de micul golf unde camarazii săi legaseră de
ţărm pe Marie-Jeanne.
— Hai! îşi spuse el, încă o sforţare.
Ajutându-se cu mâinile, încleştându-se de smocurile de
iarbă, înfundându-şi adânc degetele crispate în nisip,
începu să înainteze.
Rana din coastă nu-l mai făcea să sufere atâta, dar cât
de greu îi era capul! Cum îi apăsa ca un munte pe umeri!
—— 66 ——
Gâfâind, cu genunchii însângeraţi, ajunse la marginea
păduricii, călăuziţi du-se, ca un automat, după două
puncte luminoase care strălucea verzui, aproape la nivel cu
pământul.
Când fu aproape de tot, un fel de mieunat răsună şi văzu
un ghem negru trecând de asupra lui; speriat la început,
izbucni curând în râs, cu toată durerea: era fără îndoială
vreo mică fiară turburată în plimbarea ei nocturnă şi căreia
îi fusese frică de el.
Subţirelul îşi reluă târâtul anevoios şi dureros.
Respiraţia îi devenea tot mai grea şi gâfâitoare.
Crengile joase ale desişurilor îl izbeau în obraz, în ochi
Spinii îi sfâşiau mâinile. Deodată, se înfunda într-o mocirlă
mică, acoperită cu un uşor covor de muşchi.
Întins molatec pe culcuşul umed în care se năruise,
nenorocitul se simţea fără de vlagă ca să-şi reia mersul de-
a buşilea; o toropeală căreia nu-i se putea împotrivi, îl
cotropi încetişor.
Închise ochii…
Deoarece numai putea altfel, nu-i rămânea decât să
doarmă în pădurea asta; mâine dacă n-o fi mort, va încerca
să ajungă la golf.
Mâine?
Setea îi sfâşia gâtlejul, buzele îi ardeau..
— Puţină răcoare, sfinte Dumnezeule!
Ca şi cum cerul i-ar fi auzit rugăciunea, un curent de aer
răcoros veni să-i mângâie uşor fruntea; respira mai uşor.
Fără a căuta să-şi dea seama de unde-i venea această
uşurare, se lăsă cu totul în voia plăcutei senzaţii care-l
îmbia: s-ar fi putut spune că cineva şi-ar fi luat sarcina să-i
facă vânt cu evantaiul, şi suflul părea că deplasează totul
în jurul capului său.
În acelaşi timp, în mijlocul impresionantei tăceri a nopţii
tropicale, un uşor fâlfâit îi izbi ureche: o pasăre?
Subţirelul întinse braţul, şi mâna lui, în întuneric, se izbi
de un corp moale şi vâscos, a cărui atingere îl făcu să
tresară de scârbă. Deschizând ochii, văzu la o mică
—— 67 ——
distanţă de capul lui, doi mici cărbuni aprinşi care se
mişcau încet: un vampir!
Ceea ce el luase drept o uşurare nu era decât bătaia de
aripi a hidoasei zburătoare nocturne care-l alese pe el
pentru sânger sul său praznic.
— O! nu, nu, murmură nenorocitul, nu, numai asta nu!
E prea oribil!
I se părea că şi simte pe gâtul lui muşcătura scârnavă…
— Nu, nu, numai o astfel de moarte nu!
Disperarea redădu muribundului puterea. Lunecând şi
căzând înapoi, izbuti totuşi să iasă din g ura care-l reţinea
prizonier, şi cu o sforţare supra omenească se ridică în
picioare. Mânat de spaimă, recăpătă o energie trecătoare şi
începu să alerge.
Deodată, bolta de frunzet a păpurii înceta, descoperind
cerul imens, plin de stele
Furtuna trecuse.
Subţirelul alerga mereu, ca un somnambul, dar urechea
lui de marinar prindea murmurul undelor care vâjâiau slab
pe plajă.
Încotro mergea?
Picioarele lui, pe care nu le mai simţea, loviră apa,
înspumegând-o; se poticni şi e nărui fără de cunoştinţă pe
nisip, lins de valurile refluxului, care se depărtau de el cu
părere de râu, parcă.

—— 68 ——
16.
SURPRIZELE AURORII

Cu brutalitate, dintr-odată, după o aurora rapidă,


soarele biruitorul nopţii, se ivi dintre unde şi lumina lui
strălucitoare se întinse ca o pânză de aur cuceritoare pe
marea imensă, pe coastă, pe natura întreagă, încă
amorţită.
Cerul de un albastru gingaş, îşi întindea cortul de
mătase, uşor învrăstat de dungi trandafirii pe pământul
fericit că retrăieşte.
Micul golf de la Campesca era pustiu, descoperindu-şi
nisipul fin care-i forma fundul, căci marea era retrasă
departe.
Un trup zăcea pe plajă: un cadavru, fără îndoială?
Era flibustierul nostru, Subţirelul, înţepenit acolo unde
căzuse în seara din ajun pe când fugea de ororile nopţii şi
de spaimele pădurii: sângele pe care-l pierduse în mare
cantitate îl slăbise până într-atât încât nu-şi revenise încă
în simţiri. În jurul şi deasupra lui păsări de mare, fericite
că trăiesc în frumoasa zi care începea.
Pescăruşi, albatroşi, corle, zburau încoace şi încolo, se
lăsau repede pe nisip, atâta cât să ciugulească din
pământul umed, cu ciocurile lor lungi, încârligate, un
vierme, o scoică, un nenorocit de peşte care se lăsase
surprins de retragerea undelor, apoi hora voioasă reîncepea
în aer, nepăsătoare de trupul întins sub ea.
Deodată, ca dintr-una şi aceeaşi batere de aripă, şi cu
larmă mare de ţipete ascuţite, tot poporul acesta de
zburătoare se risipi şi fugi, ducând departe, ţipetele,
—— 69 ——
agitaţia lor.
Care să fi fost pricina care a putut produce această
retragere rapidă, turburând păsările, care păreau că se
bucură de stăpânirea netulburată asupra acestui mic golf
unde obişnuiau să zburde.
Subţirelul, totuşi, nu făcuse cea mai mică mişcare.
Cu totul altul era motivul care pusese pe fugă pescăruşii
şi corlele.
La orizont se ivise o pânză şi bastimentul care o purta,
împins de un vânt favorabil, se apropiase repede de ţărm.
Sosirea lui neaşteptată la câteva sute de metri de golful
aurit de raz le soarelui de dimineaţă pricinuise retragerea
poporului aerului.
Acum liniile bastimentului se precizau; era un vas de
război cu trei catarge impunătoare şi cu pânze strălucitor
de curate.
Pe punte, mateloţii se agitau. Fluierături despicau aerul
şi ordine trimese prin pâlnia port-voce porneau de pe
dunetă spre pupă.
Dar ce voia acest bastiment mândru şi cutezător?
Nu se putea gândi să se apropie mai tare de coastă; n-
avea el sondori pe bord. Carena lui risca să râcâie în
curând fundul golfului.
Incendiată de lumină, prora lui, închipuind un corp de
femeie, poleit şi fin sculptat, părea o sfidare a întunecatelor
divinităţi ale valurilor, iar ghereta tunurilor lui, mult
ridicată, domina tot orizontul.
Răsunară trei şuierături ascuţite şi, asemeni unei legiuni
de maimuţe redate libertăţii, gabierii se repeziră să se
caţere în sus pe catarge apoi, în mai puţin timp decât ne
trebuie ca s-o scriem, pânzele căzură, pe când prin pâlnia
port-voce se încrucişau ordinele:
„Stopaţi!”
„Aruncaţi ancora!”
Un scârţăit turbură liniştea golfului şi două ancore,
reţinute de enormele lor lanţuri, coborâră încet spre mare
înspumându-i suprafaţa.
—— 70 ——
„Salut pământul!” mai strigă de pe bord o voce
autoritară.
„În numele Regelui!” răspunseră în cor oamenii
echipagiului.
Un bubuit ca de tunet cutremură calmul micului golf,
bastimentul trăsese un foc de tun; un nor gros ca o pâclă
acoperi undele, mascând totul.
„A doua baterie! Toţi gata!
„Trăiască Regele!”
Un detunet şi mai zguduitor ca primul, răzbubui în
văzduh. Vasul înalt dispăruse, cu desăvârşire ascuns de
fumăraia ierbii de puşcă; numai catargele se mai vedeau.
Subţirelul dezmeticit de detunături, deschise ochii.
Ce se petrecea?
Se ridică într-un cot în momentul când fregata trăgea a
doua ei salvă şi văzu un stindard larg, desfăşurat, alb cu
flori de crin, fluturând vesel în vântul dimineţii catargul cel
mare, cu mătasea scăldată în plin soare.
În acelaşi timp din negura artificială se înălţau urale
nesfârşite.
„Stindardul Regelui? Să fie un bastiment de război
francez? Nu cumva e numai visul lui care continuă? Dar la
mişcarea ce o face ca să se ridice, durerea care o simte îi
confirmă realitatea.
Fumul se risipea puţin câte puţin.
Subţirelul gâfâind de nădejde, se ridic se iar în genunchi,
dar nu izbuti să scoată nici un sunet din gâtlej.
Trase de ancorele ei, fregata se răsucise puţin şi prezenta
acum în lumina soarelui flancul şi pupa pe care flibustierul
de ocazie, nebun de bucurie şi în acelaşi timp cuprins de
teamă, putu citi acest nume în litere de aur:
„JUNONA”

—— 71 ——
17.
CAVALERUL REMY DE MONTBARD

Subţirelului nu-i venea a-şi crede ochilor.


„Junona”! frumoasa fregată a Regelui unde avusese
onoarea să servească! Vasul lui!
Nu, nu era ceva aievea, era un vis, un miraj iu care avea
să risipească la bătaia vântului: nu şi nu, era prada unei
halucinaţii cu atât mai ademenitoare cu cât îl copleşea cu
mai multă nădejde.
Dar, ca pentru a-i risipi îndoielile, pe flancul vasului
ancorat, colo, pe care-l vedea cu ochi tulburi şi umeziţi de
lacrimi fericite, izbucni un nor alb străpuns de-o lungă
limbă de foc, apoi un şuierat grav trecu deasupra capului
său! şi la vreo cincizeci de picioare de capul lui, o ghiulea
lovi pământul, unde explodă, ridicând o jerbă de nisip şi de
pietre.
Graţios, batismentul evoluase îndată după această
lovitură de tun a cărui bubuitură zguduise violent
atmosfera micului golf.
De astă dată tânărul nu se mai putea înşela, dar atât îi
era de mare slăbiciunea încât, cu toată dorinţa lui şi
încordându-şi toate puterile voinţei, nu putea izbuti să se
mişte, să facă un semn oarecare prin care să reuşească să
atragă asupra-şi atenţia.
„Junona”, era „Junona” unde fusese atât de mândru că
serveşte; unde-şi petrecuse cei mai frumoşi ani sub
ordinele bravului comandant De la Luzardière.
De ce a trebuit oare să fie silit să-şi părăsească bordul,
—— 72 ——
pe camarazii săi, totul şi pe toţi, şi să-şi refacă o existenţă
de aventurier!
Şi acum încă, chiar când mântuirea venea întâmplător
să i se ofere, când poate că vreun prilej unic se înfăţişa
ochilor lui de a-şi regăsi vechii şefi şi să facă să
strălucească în ochii tuturor nevinovăţia lui, iată-l că
şovăia.
Fregata făcuse un viraj, prezentându-şi acum bateria de
tribord cu faţa spre uscat, şi încă odată, ghiulele izbucniră
din pântecele ei, cu un zgomot îngrozitor şi strident pe
când o ploaie de ghiulele scormonea mica plajă.
— Ia te uită, îşi spuse t nărui, nu-i nicidecum un vis! Mă
şi bombardează acum!
Voi să strige.
— Ohei! Opriţi! cei de pe Junona!
Dar vocea îi scăpă atât de slabă de pe buze, încât,
aproape fără de voie zâmbi cu ironie în faţa propriei lui
neputinţe, apoi, ruşinat de frica ce o trăsese, ridică din
umeri.
— Dar tare prost mai sunt!
Îşi aduse aminte că era un obicei în marina Regelui să se
tragă cel puţin o salvă, pe pământul fără stăpân pe care
voia să-l ia în posesiune şi, fără de îndoială, Comandantul
„Junonei” respectase tradiţia.
De fapt bombardamentul nu avusese urmări şi
Subţirelul, de pe culcuşul lui de nisip mărunt, văzu
limpede două bărci scoborând de pe bordul cel mai de sus
al fregatei şi, manevrate prin două funii solide de către
echipaj, atingând suprafaţa apei. Acum, nişte marinari,
căţărându-se pe scări de frânghie, se lăsau să alunece în
jos pe băncile bărcilor.
În fiecare din ele se aşeză câte un ofiţer, ţinând în mină
câte un steag cu floarea de crin.
Soarele dimineţii sclipea pe aurul uniformelor
superiorilor echipajului şi pe pălăriile de piele ale
marinarilor.
Tânărul ca prin vis, auzi o comandă:
—— 73 ——
— Acostaţi!
Deodată, douăzeci şi patru de vâsle izbiră suprafaţa
verde-albăstruie a golfului, ridicând în jurul lor spume
uşoare, şi bărcile, vâslite repede, se îndreptară spre uscat
O spaimă de nedescris strânse atunci inima părăsitului.
Oamenii aceştia care se apropiau de el, erau marinari
francezi poate că printre ei, unii l-or fi cunoscut odinioară.
Aceşti ofiţeri erau vechii lui camarazi!
Într-o clipită, repede ca fulgerul, revăzu drama cumplită
care-l silise să-şi părăsească postul de onoare, bordul şi
gradul, odinioară, sub ochiul dojenitor al şefilor săi.
Strălucitul ofiţer locotenent de vas de atunci ajunsese un
om scos din lege, un flibustier, drojdia societăţii. O poreclă
chiar — Subţirelul — îi ascundea personalitatea.
Dacă oamenii aci ştia aveau să-l recunoască?
După ce dorise cu înflăcărare să fie salvat şi vindecat,
iată că acum se temea de întâlnirea cu ei. N-aveau oare să-
şi întoarcă faţa de la el cu dispreţ?
Dacă, cel puţin puterile lui sfârşite, i-ar putea îngădui să
fugă, s-ar duce să se pitească în vreun desiş depărtat al
pădurii!
Un scrâşnet pe nisip îi izbi urechile, strig te chemări,
aproape de tot de dânsul: erau bărcile care cu fundurile lor
lunecau pe nisipul plajei: iată-i ajunseseră!
Tânărul întinse braţele, capul i se lăsă înapoi şi îngrozit
de-a binelea. Cu un horcăit inconştient recăzu pe nisip.
N-are nimic, domnule comandant o să-şi revină.
— Mă încredinţezi?
— Pe capul meu!
— Atunci veghează, căci nu ţi-aş ierta un deznodământ
fatal.
Chirurgul bordului se depărtă, după aceste cuvinte puţin
încurajatoare ale şefului său — dl. Căpitan de vas
Marchizul De la Luzardière, care primise din partea regelui
comandamentul suprem al fregatei „Junona”.
Era cam jignit de puţinul caz pe care-l făcea d. Marchiz
de ştiinţa lui, dar ştia bine că acela nu glumea niciodată, şi
—— 74 ——
chirurgul nu ţinea defel ca, pentru o neglijenţă, să facă
cunoştinţă cu nuielele de bord, şi cu atât mai puţin cu o
anumită frânghie unsă cu săpun, care, cu spilţul ei
totdeauna gata, atârna de catargul mare. Aşa erau
obiceiurile pe atunci.
Scos din ţâţâni, mormăi:
— Bine, bine, am să i-l scap pe rănitul dumnealui! Dar
ce mai caz face de el! Un tâlhar de codru! Mai mare păcatul
să transporte o astfel de pramatie pe un vas al Regelui!
Apoi, după ce-şi mai vărsă veninul, chirurgul se îndreptă
cu pas târşit spre dulapul de medicamente ca să caute
câteva lipitori vii şi însetate, să le pună pacientului său,
sigur de efectul lor binefăcător.
Rămas singur lângă trupul cu faţa lipsită de sânge şi
palidă ca ceara, care zăcea în cabina lui, pe un culcuş
curat, d. De la Luzardière se aplecă binişor asupra
rănitului.
În aceeaşi clipă, tânărul deschise ochii, şi îi aţinti,
rătăciţi, asupra aceluia care-l observa.
— Ah! făcu el cu un ton înspăimântat.
Dar bătrânul ofiţer îi şi răspunse cu vocea lui caldă şi
părintească:
— Ei, cei? Montbard, nu-ţi mai recunoşti prietenii?
— Nu mai există niciun Montbard! Nu mai sunt decât un
flibustier, un frate al coastei, cu nume schimbat.
— Ta, ta, ta, prietene, ce-mi îndrugi tu acolo? Crezi oare
că mateloţii mei te-au adunat muribund şi fără de putere,
de pe plaja asta pustie, ca să te apuci să-mi spui astfel de
năzbâtii pe bordul meu?
„Nu ştiu decât un lucru, ascultă-mă bine. Am cunoscut
odinioară pe un brav locotenent de marină, cavalerul Remy
de Montbard. L-am învinuit pe nedrept aruncându-i cea
mai odioasă acuzare şi care, în urma greşelii mele, a trebuit
să părăsească marina Regelui.
„Îl regăsesc azi, bolnav, rănit; slavă lui Dumnezeu, care-
mi îngăduie astfel să-mi plătesc faţă de locotenentul meu
datoria ce-mi apasă sufletul.
—— 75 ——
„Iartă-mă, prietene, adăugă bătrânul ofiţer, plecând
capul şi îngenunchind la picioarele culcuşului.
— Comandante spuse tânărul, cu respiraţia tăiată, vă
rog!
— Nu, nu, am greşit şi nu se umileşte nimeni îndeajuns
recunoscându-şi greşeala.
Cuvintele acestea, mai mult ca oricare alt leac, avură
asupra rănitului o influenţă binefăcătoare.
Fără ca să-şi poată explica cum fusese recunoscută
nevinovăţia lui, era reabilitat; visul de groază se risipise.
Viaţa de aventuri sfârşindu-se, reintra în normal şi voia
acum să trăiască.
Va trăi!
— Totuşi, reluă el, explicaţi-mi, domnule comandant.
— E foarte simplu, copilul meu. După nenorocita
evadare a Englezului, care ţi-a adus dizgraţia ce o ştii, unul
dintre gabier, cuprins de remuşcare şi-a mărturisit
complicitatea pe care a avut-o în aventură şi te-a
dezvinovăţit cu totul.
„Cum să-ţi descriu disperarea mea? Dar era prea târziu.
Dispăruseşi fără a lăsa urme.
„Nu mai aveam decât un singur gând să ispăşesc; şi-mi
oferii viaţa ca jertfă pentru a răscumpăra pe aceea pe care •
o pier duseşi d-ta prin vina mea.
„Am cutreierat mările prin toate climele cu bătrâna şi
solida noastră „Junona”.
„Regele dorind să cucerească o fâşie de pământ pe coastă
Campeasca şi cum ştiam că asta ar fi lucru cam greu din
pricina triburilor de Indieni care sălăşluiau pe lângă
ţărmuri, solicitai şi obţinui onoarea de a conduce eu
expediţia.
„Acolo te-am găsit! Închipuieşte-ţi bucuria mea că ţi-am
putut împărtăşi chiar eu reabilitarea şi să te reintegrez în
cadre, căci de azi încolo îţi vei relua rangul pe „Junona”.
„Ai redevenit cavalerul Remy de Montbard, locotenent de
vas, şi voi cere Secretariatului de Stat al Marinei Regale un
decret de avansare pentru d-ta.
—— 76 ——
„Dar înainte de a te prezenta, camarazilor d-tale, trebuie
să-mi povesteşti ce făceai, cu coastele străpunse şi cu
ţeasta zdrobită, pe plaja aceasta de unde te-au adunat
mateloţii mei.
Remy, foarte slăbit încă, dar înviorat de fericita
întorsătură a evenimentelor, putu atunci povesti pe scurt
aventurile lui şi descrise marchizului peripeţiile expediţiei
sale cu Braţ-de-Fier.
În momentul în care vorbea de brickul acestuia,
comandantul îl întrerupse:
— „Marie-Jeanne”! Dar bine, bietul meu prieten, nu mai
există aşa ceva! De cum te vei putea ridica am să-ţi arăt pe
punte epava pe care am pescuit-o noaptea trecută. Este
firma dinapoi a acestei corăbii, care trebuie să se fi zdrobit,
în cursul ultimei furtuni, de stâncile de nord ale golfului.
Montbard nu răspunse îndată.
Dumnezeu, în suprema lui dreptate, îl răzbunase aşadar,
şi mizerabilii, care sub conducerea lui Braţ-de-Fier, voiseră
să-l omoare, îşi plătiseră crima cu viaţa lor.
— Domnule Comandant, îmi mai îngăduiţi o întrebare?
— Două dacă vrei, prietene!
— Ruta „Junonei”?
În clipa aceasta intră chirurgul şi nu-şi putu ascunde
uimirea văzându-l pe d. De la Luzardière, într-o conversaţie
atât de intimă cu „flibustierul”.
— Unde doreşti să te conduc spuse căpitanul de vas. Mai
ai cumva de căutat vreo comoară, înainte de a ajunge la
Brest?
— Aş vrea să fac pur şi simplu o escală la Insula
Ţestoasei.
— S-a făcut, băiatule! întoarcem spre insulă! şi tu,
adaugă marchizul cu o voce detunătoare, adresându-se
chirurgului, vreau ca acest cavaler, Remy de Montbard să
fie pe deplin restabilit, când fregata va intra în portul
Ţestoasei. Aranjează-te.

—— 77 ——
18.
COMOARA FLIBUSTIERULUI

— Acostaţi la chei!
— Înţeles căpitane!
Cu pânzele strânse, „Junona” docilă, veni să se alipească
de debacaderul Ţestoasei. Mateloţii, adevăraţi acrobaţi,
aruncară otgoanele, ale căror laţuri se prinseră de piloţii de
lemn. Grinzile cheiului de lemn trosniră şi enormul
batisment rămase nemişcat. Toată manevra fusese
îndeplinită sub comanda unui tânăr şi frumos ofiţer, cu o
îngustă mustăcioară blondă, poate puţin cam palid la faţă,
dar cu o înfăţişare foarte distinsă în uniforma lui de
locotenent de vas din marina Regelui.
— Remy de Montbard, fostul pirat „Subţirelul”, căci el
era, îşi plimbă privirea pe puntea vasului său, unde
domnea o ordine desăvârşită.
Ce deosebire pentru tânărul ofiţer între întoarcerea
aceasta de cuceritor şi plecarea lui pe Marie-Jeanne, cu
câteva săptămâni înainte!
Acum, cu toate rănile vindecate, întremat mulţumită
îngrijirilor chirurgului şi mai ales aerului din larg, se
întorcea în insulă. Dar în timp ce la plecare se ascundea
sub zdrenţele lui de flibustier, acum se întorcea ca stăpân,
putea vorbi de sus cu cine ştia el.
Maria-Asuncion! Avea s-o revadă… Numai de dragul ei
solicitase această escală. Astăzi nu mai existau obstacole
între el şi fată. Braţ de fier dispăruse, şi chiar de-ar fi fost
aici. Locotenentul de marină, cavaler de Montbard ar fi
ştiut să-l înlăture din calea lui.
—— 78 ——
La ora aceasta de dis-de dimineaţă - cheiul Ţestoasei era
pustiu. De altfel „Junona” nu avusese niciun mijloc sa
semnaleze guvernatorului sosirea sa şi pe de altă parte,
sosirea unui vas de război echipat din belşug cu tunuri şi
cu mijloace de apărare, nu era menită să entuziasmeze
populaţia insulei.
Batismentele Regelui nu erau primite niciodată pe
meleagurile acestea cu deosebite semne de prietenie, căci
vizita lui însemna ordine şi disciplină.
Flibustierii îşi făceau ei cursa în numele Majestăţii Sale,
asta era de la sine înţeles, dar o făceau puţin cam prea în
numele lor personal, prefăcându-se că nu fac deosebire
între vasele amice şi inamice şi atacând uneori şi navele
franceze atunci când sperau o pradă uşoară şi
îmbelşugată.
Amintindu-şi toate acestea şi existenţa pe care o dusese
pe bordul Mariei-Jeanne-i, Montbard se simţea cotropit de
un simţământ de ruşine.
Ţestoasa! Pământul filbustei! Câte întoarceri de acestea
pe lordul lui „Marie-Janne” trăise, alături de sinistrul Braţ
de Fier!
Remy cugeta, cu privirile duse în depărtare peste
acoperişurile oraşului; deodată tresări, o mână îl bătuse
amical pe umăr.
— Ei, cum mai merge, camarade?
Era d. De la Luzardière.
— Ce mai aştepţi de nu cobori să cauţi cec-ace doreşti?
O escortă?
Emoţionat, Montbard şovăi o clipă, apoi luându-şi inima-
n dinţi, mărturisi şefului său, ca unui tată, motivul
puternic pentru care-i ceruse să se oprească în insulă.
Pe buzele bătrânului ofiţer flutură un surâs:
— Nu o escortă îţi trebuie, băiatule, ci mai degrabă
preotul vasului; şi ştii că regulamentele noastre sunt
formale: nicio femeie la bordul vreunei nave a Regelui!
Remy ridică spre comandantul lui nişte ochi imploratori:
— Bine, bine! De astă dată să facem o excepţie de la
—— 79 ——
consemn. Pe răspunderea mea. Dar tot trebuie ca fata pe
care-o iubeşti să primească să se despartă de tatăl ei!…
Aşteaptă puţin: mergem împreună să luăm fortăreaţa cu
asalt.
După câteva minute, cei doi ofiţeri treceau pragul
cârciumii lui nea Caracatiţă,
La sosirea lor, chiorul tresării în dosul tejghelei.
Ce voiau de la el aceşti militari necunoscuţi? Nu-i prea
plăcea să aibă de-a face cu reprezentanţii autorităţii; dar,
prudent cum era, preferă sa facă haz de necaz şi se
aproprie slugarnic.
Dar vocea marchizului De la Luzardière îl opri brusc.
— Trimite-ne pe fiică-ta şi şterge-o!
Hangiul, nedumerit, voi să răspundă, dar bătrânul ofiţer
îi aruncă o privire atât de grăitoare, încât chiorul nu mai
îndrăzni să deschidă gura şi se retrase de-a îndărătelea.
Se deschise o uşă şi în prag se ivi o făptură încântătoare.
În acelaşi timp o dublă exclamaţie:
— Maria-Asuncion!
— Subţirelu!
Cei doi tineri se recunoscuseră şi stângaci, nu ştiau ce
să facă.
— Hai, sărutaţi-vă! spuse, râzând pe sub mustaţă.
Bătrânul ofiţer.
Dar ei, roşii ca racul, şovăiau.
Din încurcătură îi scoase marchizul, povestind fetei
păţaniile fostului pirat redevenit cavalerul de Montbard.
— Şi acum, domnişoară, în calitate de locţiitor de tată al
ofiţerului meu, vă rog să-i acordaţi mâna dv.
— O! domnule, exclamă Maria Asuncion, din toată
inima! dar tala n-o să vrea nici în ruptul capului.
În clipa aceasta, Caracatiţă se întoarse în odaie, şi
comandantul, fără să piardă vremea, îi repetă cererea lui.
— Nu, răspunse chiorul, nu, fiica mea e logodită cu
căpitanul Braţ de Fier şi nu vreau s-o las să plece.
— Dar dacă-ţi afirm că Braţ de Fier a pierit în naufragiul
vasului „Marie-Jeanne”!
—— 80 ——
— Nu cred.
— În orice caz, un ofiţer din marina Regelui face cât Braţ
de Fier al d-tale…
— Refuz!
— Te cam întreci cu gluma!
Remy tăcea, privindu-şi cu nesaţ iubita, ai cărei ochi se
umpluseră de lacrimi.
Bătrânul comandant simţea că se înăbuşe de mânie.
— Cât vrei pe fiica ta? tună el la hangiu.
— Nimic! răspunse celălalt, n-o dau!
În clipa când rostea aceste cuvinte, uşa hanului scrâşni
în ţâţâni şi întorcând capul, toţi văzură intrând silueta
înaltă şi bărboasă a Părintelui Eusebe, parohul insulei.
— Binecuvântează, părinte, strigară cei doi ofiţeri
deodată.
— Binecuvântarea Domnului fie cu voi! rosti încet
bătrânul călugăr. Am văzut din cabina mea că a sosit în
port un vas al Regi lui, iar în oraş mi s-a spus că doi ofiţeri
au intrat în hanul acesta. Am venit să le vorbesc şi să-mi
îndeplinesc în acelaşi timp o pioasă datorie.
Iată ce mă aduce acum aici. Acum câte-va luni, doica
acestei fete — şi o arătă pe Maria-Asuncion — mi-a
destăinuit cu limbă de moarte secretul originii ei.
Cei doi ofiţeri se priviră miraţi.
— Da, continuă călugărul capucin, Maria-Asuncion nu
este fiica acestui nelegiuit hangiu. El a furat-o de la
adevăraţii ei părinţi, nişte plantatori din Guadelupa, la care
a fost în slujbă şi pe care i-a asasinat.
Fata se apropiase de Remy şi tremura ca varga,
La auzul acestor cuvinte, chiorul se retrase până în
fundul sălii, şi-şi rostogolea cu o expresie grozavă unicul
său ochi.
Părintele Eusebe nu se lăsa turburat. Calm, majestuos,
domina cu statura lui înaltă sala hanului, puţin obişnuită
cu asemenea vizite şi care în locul prezenţei auguste a unui
slujitor a lui Dumnezeu era deprinsă să vadă tot felul de
orgii.
—— 81 ——
Cu fruntea lui ca de fildeş imaculat cu capul lui
încoronat cu păr alb, preotul ilumina cu adevărat această
vizuină infectă, şi momentul era atât de solemn încât se
simţea că aveau să se petreacă lucruri grave.
Caracatiţă încercă să lupte cu ajutorul minciunii.
Ridicându-şi încet capul lui cu păr creţ şi aruncând fulgere
pe ochiul lui unic de ciclop, mârâi înfundat, apoi urlă:
— Dovada! Dovada minciunilor acestora, Părinte!
Răspunsul nu se lăsă aşteptat, părintele Eusebe fâlfâi
un pergament:
— Iată actul de botez al celei pe care greşit o numim
Maria-Asuncion; adevăratul ei nume este…
Nu putu sfârşi, căci o împuşcătură răsună ca un tunet
în strâmta sală a hanului, care se umplu de fum. Dar la
lumina focului de pistol, fata şi cei doi ofiţeri putuseră
vedea trupul jalnic al părintelui Eusebe năruindu-se, lovit
mortal,
Trăsese Caracatiţă, nemaiştiind cum să înlăture
acuzarea călugărului. Dar prin aceasta îşi semnase propria
lui condamnare. Într-adevăr, d. De la Luzardière nu-l
slăbea din ochi, şi abia se stinsese zgomotul primei
descărcături că se auzi o nouă detunătură: un glonte tras
de o mână sigură găurise ochiul unic al cârciumarului
care, lovit de trăsnet, se prăbuşi şi el picioarele victimei lui.
Pe antereul bătrânului călugăr se vedea o lunga pată de
sânge.
Maria-Asuncion ridică cu evlavie capul Părintelui. În
timp ce Remy se apleca deasupra buzelor lui albe. Dar
dintre ele numai ieşea niciun sunet. Capelanul insulei
murise, victimă a datoriei.
Deodată ochii lui Remy se îndreptară maşinal spre mâna
dreaptă a capucinului, crispată pe pergamentul ce
începuse să-l citească în momentul când fusese asasinat.
Tânărul se aplecă şi descleştă degetele care începeau să
se Înţepenească. Apoi se duse repede la fereastră şi la
lumina zilei începu să descifreze actul de botez.
Căpitanul de vas, care se apropiase de subalternul lui, îl
—— 82 ——
auzi scoţând un strigăt înăbuşit.
— Ce mai e, prietene? întrebă el, cuprins din nou de
nelinişte.
Dar privirea lui Remy strălucea din nou pe plăcere; se
întoarse spre şeful lui, şi înclinându-se, îi spuse:
— Domnule comandant, rolurile au fost răsturnate.
Acum îmi permit eu să vă cer respectuos mâna nopoatei
dv.
— A… a nepoatei mele? bolborosi bătrânul ofiţer care nu
mai înţelegea nimic.
— Exact, a d-rei Mărie de Longpont pe care o aveţi în
faţă — şi Remy o arătă pe Maria Asuncion, care nici ea nu
mai înţelegea nimic — fiica lui Jacques-Arthur-Francois
Janet de Longpont, guvernatorul Regelui pentru insulele şi
domeniile Martinica, şi a doamnei Cristina Ursula-Luiza de
la Luzardière, soţia lui, după cum dovedeşte acest
venerabil act.
— Cristina de La Luzardière? E răposata mea soră,
asasinată de Negrii revoltaţi odată cu cumnatul meu,
guvernatorul insulei, acum vreo douăzeci de ani,
— Atunci totul se explică, d-le comandant. Sora dv., avea
o fetiţa, d-ra Marie pe care o vedeţi, care, după cum spunea
acest nefericit Părinte, înainte de a muri, i-a fost furată în
momentul răscoalei de acest bandit de Ortega.
— Nepoata mea. Nepoţica mea! repeta bătrânul ofiţer,
fericit şi uimit totodată. Eu care mă credeam singur pe
lume, am o nepoată!
Remy, copilul meu, vino în braţele mele, şi tu Mărie, vino
şi tu: de-acuma încolo am să am doi copii.
Cu toate tristele evenimente ce se desfăşuraseră, bucurie
şi pace umplu inimile celor doi tineri. Pe obraji li se
prelingeau lacrimi de bucurie; se aruncară în braţele
deschise ale căpitanului de vas.
— Dar nu putem rămânea aici, reluă acesta. Junona
trebuie să ridice ancora şi înainte de asta trebuie să
îngrijim de înmormântarea Părintelui.
Ţinând pe Mărie şi pe Remy de câte un braţ, d. De la
—— 83 ——
Luzardière ieşi din sala hanului şi se opri în prag:
— Spune Mărie, întrebă el, înainte de a părăsi insula
Ţestoasei, unde-ţi rămân toate amintirile din copilărie, nu
regreţi nimic?
— Nimic, unchiule, crede-mă, răspunse fata roşind.
— Nimic? stărui Remy de Montbard ai cărui ochi o
priveau şăgalnic.
Fata se uită la el fără să-nţeleagă.
În port, flamurile cu floarea de crin fâlfâiau vesel pe
catargele „Junonei”, albe în lumina soarelui de dimineaţă,
ca o chemare a Franţei, a scumpii patrii depărtate dar
pururi prezente spre care avea să-i ducă graţioasa fregată.
Întrebătoare, Mărie de Longpont căuta să ghicească
gândul logodnicului ei.
— Ei, draga mea, spuse într-un târziu acesta puţin cam
ironic, nu-ţi pare rău după faimoasa comoară a Idolului?
— Remy, Remy! strigă atunci fata cu o privire
drăgăstoasă, cum poţi să-mi pui o asemenea întrebare? Nu
e comoara pe care mi-o dai astăzi de sute de ori mai
preţioasă ca aceea pe care mi-ai făgăduit-o?

---- SFÂRŞIT ----

—— 84 ——
—— 85 ——
. '

PIERRE MORALIE

U rţT E L E T R A G I C
I.

Era pela sfârşitul lui August 193 . . .


Soarele apunea în dosul muntelui go­
aş. Umbra se întindea puţin câte ·puţin
supra sătucului Berragna din nordul
'paniei.
Dintr'o caza�mă situată pe malul flu,
iului eşi un tânăr c arabinier.
Işi potrivi pe umăr bandulietra puştii,
ntorcându-şi privirea către camara­
i săi. care e1şiseră la aer în faţa c azăr-
·,

1 lor - „casa cuartel".


Le aruncă un sonor „adios" şi se de­
·ărtă cu paşi sprinteni pe îngusta şo­
ea asfaltată.
După un ·Sfert 'de oră de mers repede,
ameşul o luă la stânga, pe o cărare

-3-
întortochiată, care urca muntele spre
frontier a franco-spaniolă.
Umbla cu corpul aplecat înainte,
fluerând o arie populară, din când în
când se oprea ca să mai răsufle sau ca
să cu1'e1agă mure mari,sălbatece,din tu­
fişurile pline de spini.
Cân d ajunse la locul unde trebuia să
stea de pază până a doua zi de dimi­
n eaţă, se şi lăsase noap tea.
Omul nostru, care nu venea aici pen­
tru prima dată, scoase din dosul unei
stânci acoperite cLe mărăcini o pătură
mare cu care se înfăşură.
Se aşeză cât putu m ai como d pc un
bolovan mare, îşi rezemă arma de ge­
nunchi şi începu să-şi răsucească pe
'ndelete o ţigară.
Orele trnceau în cete şi monotollle. Nu­
mai ţârâitul ascuţit al greerilor şi tă­
lăngile oilor, risipite pe povârnişuri şi
nevăzute, mai turburau lfniştea mun­
telui.
Intins pe un culcuş de ferigă, tână­
rul carabinier moţăia, deşi simţurile
lui exerci tate erau neîn cetat l a pândă.
La oeil mai mic zgomot suspe<:t, la cel
mai slab troznet al crengilor, se ridica
pe jumătate şi scormonea umbra cu
privirea lui pătrunzătoare. @
Şi avea şi dece: Era num:ai la o sută
de metri de frontieră şi,în aceste ţinu­
turi, contrabanda e o meserie care nu
cunoaşte şomajul.
Sub pătura lui aprinse o mică Iamp-ă

- 4-
electrică pentru a se uita la ·ceasul pe
care-1 purt a la mână.
- Ora două, îşi spuse el. Incă patru
ore şi se face ziuă. Cred că...
Dar nu-şi sfârşi gândul.
Dealungul potecii se rostogolise o
pietricică cu un zgomot aproape im­
perceptibil. Zvârlin d pătura în lături,
di'ntr'o săritură fu în picioare.
Cineva cobor a muntele, asta era si­
gur. Şi la ora a.ceasta, nu putea fi de­
cât un contrabandist.
Işi ţinu răsuflarea ca să audă mai
bine. Cu ochii larg deschişi, inspecta
bezn a.
Timp diei câteva secunde fu o mare
tăcere. Apoi, din susul drumului veni
hârşâitul deosebit pe care-l fac sanda­
lele împletit e din sfoară pe un teren
nisipos.
- Nicio îndoială, gândi vame-;;u l. Am
pus mâna pe unul.
In dosul lui He inălţa,pe o lăţime de
vreo zece metri, un perete de stâncă
neted şi abrupt. Se lipi de el. căutând
să se facă neivăzut,şi aşteptă nemişcat,
cu degetul p·e trăgaciul puştii.
;Puţin câte puţin, zgomotul paşilor
deveni tot mai desluşit, tot mai apro­
piat.
Se simţea că erau paşi prudenţi, te­
mători. Uneori se opreau o clipă, por­
neau, apoi se opreau din nou.
Insfârşit, la cotitura potecii se ivi un
om în.alt, cu corpul încovoiat .sUb po-

-5-
vara unui balot enorm,care-i dădea o
înfăţişare de nălucă.
Umbla repede, cu un mers uşor, în
ciuda poverii grele pe care-o ducea în
cârcă.
Când omul ajunse în dreptul lui, va­
Illleşul se destprinse din umbră, stri­
gând:
- Stai!
Omul se opri şi, fără să dea drumul
sa,cului, se uită repede la dreapta şi
la stânga. De cum desluşi silueta ame­
ninţătoare a carabinierului, scoase o
înjurătură înăbuşită şi ,fără să stea pe
gânduri.o luă la goană cu toată viteza
pe pantă.
In urma lui tună un foc de armă.,
apoi altul. Contrabandistul mai alergă
câteva minute. Insfârşit, simţindu-se,
până una al ta ,la adăpostul unei coti­
turi a drumului, se opri ca să se uite
în urmă.
Fuga repede a carabinierului,î n ur­
mărirea lui,răsuna limpede în liniştea
nopţii.
- N'am o clipă de pierdut, îşi spu:se
el.
La stânga se înălţa un ziduleţ care
desp ărţea poteca de o râpă adâncă şi
plină de mărăcini, care cobora repede
până Ia drumul care ducea la Pampe­
luna. Intr'o secundă, contrabandistul
îşi aruncase balotul die cealaltă p arte
a zidului. Apoi. ..
... Apoi, ţin'te, pârleo
- după ce,însă,

-G-
anunţase pe un compl ice m1steTios prin
două şuerături stridente.
In aceeaş clipă apăru la cotitură ca­
rabinierul. Fără să se oprească ochi pe
fugar dar. după câteva clipe, se opri
şi-şi puse din nou puşca'n bandulieră.
lşi dăduse se,ama că contrabandistul
nu mai avea sacul la el.
Lucrul de căpetenie era acum nu să
continue urmărirea, ci să descopere lo­
cul unde era ascunsă marfa.
Cu ajutorul unei crengi culese de pe
jos, dăd u laoparte tufişuri dese, pe care
le lumina pe rând cu lumina put1 ernică
a lămpii lui electri ce. Inspedă minu­
ţios toată această parte a potecii.
- Ciudat, gândi el. Unde şi-o fi as­
cuns balotul ? Mai sus, e cu neputinţă,
căci I-aşi fi văzut. Mai jos n'ar fi avut
timp ... Ah! dar prost mai sunt!
Se îndreptă spre micul zid, deasupra
căruia se aplecă.
Râpa era prea adâncă pentruca s'o
poată lumina până'n fund. Totuşi lu­
crul ·era acum sigur pentru el: aci îşi
aruncase contrabandistul povara. Fă­
cuse gestul acesta dintr'o bruscă inspi­
ratie sau era vorba de o ,manevră pre­
văzută?
Carabi nierul izbi cu furie pământul
cu patul puştii.
Fusese tras pe sfoară? Avea să-i sca­
pe din mână o pradă aşa de bună ? Căci
era la mintea omului că un comp lice
postat pe drum nu ar fi avut decât să

- 7 -
ridice sacul, să-l ascundă într'o maşină
şi s'o tulească spre Leica. Dacă ipoteza
aceasta era adevărată, totul era pier­
dut.
Şi tocmai în mome1ntul acesta,zgomo­
tul unui motor puternic urcă spre ca­
rabinier. Lumina eelor două foruri se
târî o clipă pe povârnişul abrupt şi
golaş al muntelui Bidassoa.
Fără să mai aştepte, vameşul porni
în goană de v1a le pe poteca c e coibora
pe şosea.
Poate se înşelase, poate mai era timp.
Nu făcuse încă o sută de metri că
auzi,par'că,în urma lui,zgomotul unei
sărituri.
Se gândi că era contrabandistul care
se tupilase în dosul unei stânci, îl vă­
zuse trecând, îi ghicise intenţia şi por­
nea în urmărirea lui, ca să-l orprească.
O rupse la fugă şi mai reipede. Pe şo­
sea avea să fie doar la un kilometru de
cazarmă. U n foc de armă avea să fie
deajuns pentru a anunţa p1e camarazi.
Şi atunci contrabandistul n'avea să
mai cuteze ni,mic îmi:>otriva lui, ci avea
să se retragă în munţi ca să se as­
cundă.
In orice altă împrejural'lei, carabinie:­
rul n'ar fi procedat aşa. S'ar fi întors
cu curaj şi ar fi dat piept cu adversa­
rul lui. Dar d1e astădată îi era frică.
In timp ce alerga, cu capul plecat, fă­
ră să se uite la pietrele de care se pu­
tea împiedica.

-8 -
Un gând ii obseda:
- El Terrible ! El Terrible ! îşi repe­
tă el plin de sp aimă.
Respiraţia î i era întretăiată.
Simţea cu spaimă că genunchii i se
muiau. tocmai când avea nevoie de mai
multă putere, căci duşmanul lui îl a­
jungea din urmă. Avea să aibă el pute­
rea. să i as ă la drumul mare înainte de
a fi prins ? Şi acolo avea să fie în mai
mult ă siguranţă, aşa cum sp era ?
Paşii grei şi regulaţ.i ai advers arului
său îi răsunau în urechi, d i n ce în cie
mai tare, din ce în ce mai aproape.
La o cotitură, tânărul vameş alunecă
pe o creangă uscată. In cădere îşi jupui
mâinile. Pierdu o secundă ca să-şi ri­
dice puşca.
Se ridi că repede şi o rupse la fugă
înainte. Dar era prea târziu. Două bra­
te die o forţă herculeană îi strângeau
pieptul. Cu o sforţare violentă dar za­
darni că încercă să se libereze,scoţând
un strigăt de snădăjduit:
- Ajutor !...
Cel c e-l atacase nu era contrabandi­
stul pe care-l surprinsese cu o clipă
înainte.
Era cu puţin mai scund, dar mai ma­
siv, mai lat în spete. Faţa lui unghiu­
lară era impresionantă. Gesturile lui a­
veau oeiva ţea.păn ş i preci s, totodată.
11 ridi că pe carabinier fără să pară ca
asta să-i ceară o cât die mică sfoTţare.
Cu paşi liniştiţi se apropie de micul

-9-
perete şi legănă de câteva ori prada
deasupra C'apului, apoi aruncă drept
înainte pe nefericitul tânăr, cu acieiaşi
uşurinţă cu care ar fi aruncat o piatră.
Corpul carabinierului descrise în aer
o traiectorie lungă, se lovi de crăcile
unui copa,c şi dispăru în adâncimile
întunecoase ale prăpastiei.

La aceiaşi oră venea din Franţa, dela


Saint Jean de Luz, pe la punctul de
frontieră Hendaye, o lungă maşină
de, s coperită. Trecuse podul internaţio­
nal l a Behobia şi înainta rap id şi elas­
tic pe drumul Pampelunei.
Doar cinci-şase minute îi trebuiră ca
să ajungă la Berragna. In fata cazămii
carabinierilor, încetini, apoi stopă.
Tânărul care o conducea întinse hâr­
tiile lui vameşului ce-i ieşise în întâm­
pinare. Acesta îşi aruncă o privire asu­
pra lor, se uită în maşină, apoi făcu
semn şofeurulu i că putea să pornească.
Puternicul automobil se urni în tă­
cere şi luă vi teză piei şoseaua pe care fa­
rurile lui o sfredeleau până 'n depăr­
tări: .
- Drace! strigă deodată automobi­
listul. Ce să fie asta ?
Strânse repede frâna. Maşina mai
făcu câţiv a metri şi se opri
La doi paşi înaintea roţilor era întins
corpul îngrozitor mutilat al unui om.
Călătorul sări pe şosea şi se a.p lecă
deasupra cadavrului.

-10�
- E un· carabini e r, se gândi el. Ce i
s'o fi întâm plat ?
Apucă mortul de centu ră şi-l târî pâ­
nă la maşină, în care-l urcă.
Apoi întoarse maşina şi reveni la
cazarmă.
Vameşul,care era de gardă pe drum ,
îşi recunoscu cu greu ca 1I1a radul, al că­
rui chip era strivit şi roşu de sânge.
Chemă în ajutor.
Imediat sosiră şi al ti carabinieri.
Urmă o scurtă învălmăşeală, glasuri
agi tate. La etaj se deschi seră ferestre,
la care se iviră chipuri de femei. Din
clădire se auziră strigăte, o năvală de
paşi grei coborînd scara.
Un ofiţer ieşi din cazarmă în timp
ce-şi îmbrăca încă vestonul.
- Cine e ?
- Susso!
- Suso ! E mort ?
- Nicio îndoială.
Transportară c adavrul într'o odăiţă
în care fu întins p·e un pat de campanie.
In timp ce tânărul aut omobili s t po­
vestea pe scurt cum făcuse macabra
descoperire, ofiţerul căuta nervos prin
buzunarele mortului
Insfârşi t găsi ceva. O foaie de hârtie
pe care o î ntinse fără un cuvânt oame­
nilor lui. U nul din ac1eiştia citi cu voce
tare, cu un accent de nemărginită
groază : „El Terrible".
- Incă o nouă victimă a acestui ban­
dit misterios , spuse ofiţerul plecând ca-

-11-
pul. Bietul Suso ! Nici el nu va putea
să vorbeas că, să ne explice ciudatele
împrejurări în care · a fost atacat şi să
ne dea măcar oeia mai mică i ndi caţie
despre acest El Terrible.
Toate chipurile exprimau consterna­
rea. Se vedea pe ele furie dar şi o frică
nemărturisită.
Ofiterul s e întoarse către călător.
- Iţi multumes.<:, d-le, că ne...ai adus
înapoi pe bietu l nostru camarad. E, în­
tr'o si ngură lună, al cincilea c arabi­
nier dela Berragn a care moare în îm­
prejurări analoage, de mâna aceluia.ş
necunos cut.
Şi fiecare din aceste oribile asasinate
e semnat cu acelaş nume : El Terrible.
Fălcile i se încleştară.
- Insfârşit, urmă el, să nu ne lăsăm
târîţi de des·curajare. Odată şi odată
tot o să punem mâna pe banditul aces­
ta... La revedere, dnmnule, nu vreau să
te ţiu mai multă vreme într'un loc aşa
de trist.
Intinse tânărului mâna.
- Regret, spuse acesta, că n'am tre­
cut mai devreme pe la l ocul crimei.
Poate că aş fi putut apăra pe bietul ca­
rabinier.
----; Gândul d-tale e generos, domnule,
d ar din nenorocire cel ce...şi zice El
Terrible nu e omul care să se lase sur­
P·rins.
Un zâmbet uşor jucă o clipă pe buze­
le călăt orului. Era un nm de vreo trei-

- 12-
zeci de ani> !nalt şi subţire. Mersul, ati­
tudinile lui, tot felul lui de a fi, arăta
o forţă mlădioasă şi exercitată. Faţa lui
era fină şi bronzată. O mustaţă neagră,
îngustă, urma linia arcuită a buzelor
lui. Fata lui exprima inteligenţă şi bu­
nătate dar privirea lui,rece şi pătrun­
zătoare, şi bărbi a lui ieşită înainte, d o
­

vedeau o calmă energie.


- Permite-m i să mă prezint, spuse
el: Max Yvel, deteictiv particu lar. . Am
.

p·etrecut o lună la Saint Jean de Luz şi


am de gând să-mi tel'lmin vacanţa aici
- aproape, la Leica, la un prieten de-al
meu. Dacă crez i vreodată că-ţi pot fi de
folos, nu pregeta să mă chemi. Vino
să mă vezi s au trimete-mi un bilet la d.
Primo Alvarez. . De altfel am să trec
chiar eu să-ţi dau o bunăziuia cât de
curând.
Se înclină şi ieşi repe<Ie.
Ofiţerul şi câţiva carabinieri îl ur­
mară. Il văzură sărind sprinten în ma­
şina lui, care porni imediat.
Fără să dea drumul volanului, Yvel
se întoarse şi le făcu semn cu mâna lui
liberă strigând :
- Adios.
- Adios, i se răspunse în noapte.
2.

O DISPARIŢIE MISTERIOASĂ

A doua zi, deş i ajunsese târziu în


noapte la prietenul său Primo Alvarez,
tânărul detectiv Max Yvel era pe pi­
cioare dela ora nouă şi jumătate.
Coborî în sufragerie und·ei-1 aştepta
gazda lui.
- Sculat cu noaptea'n ca;p! spuse a­
cesta râzând. Trebue să fii obosit, săr
racul de tine.
Alva11ez n'avea decât d ouăzeci d e ani.
Ceva mai scurt decât Max Yvel, era şi
mai îndesat, mai vânjos. Părul lui lung
şi uşor ondulat era negru ca tăciunele.
Urma nişte studii ştiinţifice foarte
importante la Universitatea din San­
tander. Lunile de vacanţă şi le petrecea
în ·mod obişnuit în vasta fermă p e ca-

- 14 -
re tatăl lui, un bătrân tăcut, o avea la
Leica.
Bătu din palme ca să cheme o ser­
vitoare.
- Gustarea de . di m ineaţă a d-lui
Yvel, spuse el fetei care sosi la această
chemare.
Dar imediat. Dece ai venit eri aşa
de târziu ? Te aşteptam să vii dup'a­
miaza. Ai avut vreo pană? Azi noapte
eraim aşa de adormi t când ai venft,în­
cât n'am mai avut cm'ajul să te 'ntreb.
- Am fost reţinut de p rieteni la
Saint Jean de Luz. Pe urmă am mai
p ierdut o bună jumătate de oră la Ber­
ragna.
� 'La Berragna? Ce te-a putut face
să te opreşti în pustietatea aia ?
Pe când lua îmbelşugata gustare pe
care i-o adusese servitoareia, detectivul
povesti prietenului său ciudata desco­
perire pe care o făcuse pe drum, fără
să lase la o parte vorbele pline de neli­
nişte ale ofiţerului de carabini.im-i.
- Ciudat, spuse !Primo Alvarez, de­
venind deodat ă foarte serios. Auzisem
de acest El Terrible, dar n'am dat nici­
odată importanţă zvonurilor. Nu-mi în­
chipuiam să fie vorba despre ceva aşa
de grav... Spune drept, nu-ţi râzi de
mine?
Zâmbi cu un aer neîncrezător.
- Câtuş de puţin, spuse Max Yvel,ri­
di cându-se dela masă. Nu-mi arde de­
loc de glumă azi de dimineaţă.

-I 15 -
Ce i doi prieteni ieşiră pe câmpul în­
sorit. Hoinăreau l a întâmplare dealun­
gul lanurilor de porumb, stând de vor­
bă c a nişte oameni fără griji.
Nu se mai văzuseră de-aproape un
an, aşa că aveau ce-şi spune. Detieictivul
vorbi despre anchetele lui, tânărul stu­
dent despre studiile lui.
----. Hai s ă-ţi destăinuesc un secret
mare, sfârşi el. M'am logodit în secret.
- Felicitările mele, dragul meu. Dar
dece î n secret ?
Celălalt se întunecă la faţă.
- 11 cunoşti pe tata. Dela moartea
mamei, e mai a spru şi mai închis ca
oricând. Şi ştii c[t cu el nu e de glumit.
Nu îndrăznesc să-i vorbesc despre lo­
godnica mea.
Toată nădejdea mi-e în tine. Trebue
să mă ajuţi.
Tata are aşa de multă încredere în
tine !
- Nu cer decât să te ajut. Dar tot ar
trebui să mă pui la curent ceva mai a­
mănunţit. Cine e logodnica ta ? E vreo
fată din Leica, ?
- Nu cred să ţi-o mai aminteşti deşi
ai văzut-o anul tl'e1cut. E fiica lui Car­
men Ardais.
- C.armen Ardais ? Habar n am cine
'

să fie.
- Păi nu ştii, femeia cea grasă, des­
tul de simpatică şi de glumeaţă de alt­
fel, care tine cantina de1' a Berragna.
- Da, da, acum ştiu despre cine c

-16 -
vorba. De·spre fiica ei. msă, nu�mi mai
amintesc. Dar socotind după mama ei,
nu în�e.leg ce te�a călăuzi t în alege-
rea � ,

- Te înşeli, Max, Jos e.fa e o fată m i­


nunată. Ai s'o vezi, sper, cât de cu­
rând. E foarte frumoasă şi foarte f ină.
Carmen Ardais, care e mai bogată de­
cât pare, îşi i ube.;;te mult fiica şi a ţinut
să-i dea o educaţie aleasă.
Josefa a fost crescută la mânăstirea
dela Lei ca, de surori franceze. A primit
o instrucţiune solidă. Şi,afară de1 asta,
are nişte degete de zână. Te asigur că
nu are nici înfăţişarea şi nici felul de
a fi, cam vulgar, recunos· c , al maimei ei.
- Te cred, Primo. Dar atunci, dece
te frămiânţi atât ?
- Vorbeşti par'că nu l-ai cunoaşte pe
tata!
Cum are s'audă că vreau să iau pie
fata lui Carme n Ardai s, are să înceaipă
să strige şi să mă facă de doi bani, fă­
ră să mă lase să deschi d măcar gura.
Are să refuze s'o vadă pe Josefa şi are
să-mi i nterzică să mai pomenesc de
planul acesta.
- Ce p1e1simist eşti, spuse Yvel, bă­
tând zdravăn p e umăr pe tânărul său
prieten. D. Alvarez a devenit, e drept,
cam ursuz, dar nu e un om rău. Li­
nişteşte-te.
Am să-i vorbesc despre logodna ta
secretă şi sper că mă va asculta până
la capăt. Sunt ·chiar sigur de asta.

-17 - 2
- Mulţumesc, Max. lmi faci un mare
serviciu.
Se întoarseră încet sprei fermă. La bi ­
serica satului sunase ora unu. ln Spa­
nia se mănâncă însă destul de t ârzi u,
aşa că prietenii nu se grăbiră.
O luaseră pe un drum lung , care du­
cea direct la fermă, când văzură venind
în grabă, spre ei, o servitoare.
Le strigă de departe că tânărul ei
st ăpân era chemat la telefon.
- Fug înainte, spune Prim o Alvarez
tovarăşului său.
Şi o luă la fugă.
Max Yvel se îndrept ă fără grabă spre
casă. Se gândea la întâmplările dim
timpu l nopţii. I ncl inarea lui spre mis­
ter şi spre aventurile periculoase nu-l
lăsa să uite vorbele ofiţerului de cara­
binieri dela B erragna.
- Cine să fie acest El Terrible ? se
întreba el. Şi la ce crimele acestea ?
Fără doar şi poate un contra.bandist
care se răzbună. Ş i t otuş trebue să fie
la mijlo c altceva.
Fu sco s din visarea lui d e camaradul
său, care-l striga din pragul ferme i .
- Max, strigă el , vino repede.
- Ce s'a întâmplat ? Dece eşti aşa
de galben 'l
- Ascultă, e o grozăv ie . Mi-a tel e ­

fonat Carmen Ardais„.


- Hai, spun e I
- Iartă-mă, sunt aşa de emoţionat...
Uite ce e I J osef a a p lecat azi de dim.i-

- 18 -
neaţă pe munţi, ca în fiecare zi , să ducă
mâncarea carabinierilor de gardă. Sunt
aproap.'.) două ore de-atun c i şi ea încă
nu s'a întors. Nu există nici un motiv
să întârzie atâta. Ce i s'o fi întâmplat ?
Max Yvel încercă să-l linişt,e ască.
- Nu-ţi pierde cumpătul, Primo. Ce
poate să i se fi întâmplat logodnicii
tale ? Gâ n deşte - te şi tu : nimic. Peste
cinc i minu t e , mama ei are să-ţi telefo­
neze că Josefa a sosit cu bine. Cred că
am făcut rău că ti-am pov estit aven­
tura mea de noaptea trecută. Dar acum
imaginaţi a ta a luat-o razn a şi Dum­
nezeu şti e unde aJ'le să se mai oprea: s că !
Se sil i să surâdă calm.
Şi el p r e•sim tea o n enorocire , dar nu
voia să-şi al armeze prietenul fără mo ­
tive serioase.
Era ora prânzului. Amândoi se duse­
ră în tăcere în sufragerie, unde-i aştep­
ta b ă t râ nul Alvarez-tatăl.

Cu câteva ore înainte, Josefa Ardais


trecuse pe lângă ultim a casă din sătu­
cul Berragna şi,luând-o pe drumul ca­
re duce la Bidasso a, încep u să urce cu
paşi energi ci muntele.
Primo Alvarez nu-şi zugrăvi se logod ­
nica în culori exagerate.
Era îmbrăcată cu o rochie lungă,nea­
gră, acoperită cu un şort de pânză al­
bastră. Avea un mer s elasU c şi armo­
nios ; pe cap ţinea în echilibru un coş
greu de răchită.

- 19 -
Doi ochi mari îi luminau ovalul foar­
te pur al feţei .
Străbătu în curân d depe d ru m , oa s'o
ia pe o pote·cuţă îngustă , cafle urca
pieptiş.
Soarele ajunsese sus pe cer şi căldu­
ra eira zăpuşitoare.
Ajutându-se cu o creangă de copac
ridicată depe jos, fat a urca încet, spre
piscul muntelui.
Era prea obişnuită cu specta·colul
minunat şi măreţ care-o înconjura. Pri­
virea e i răt ăcea pe stânci, pe ferigile a­
găţate de colţii muntelui , d ar nu le
vedea.
Visa .
- Am să-l văd oare azi pe Primo ? se
întrebă ea. Prietenul lui din Franţa
trebue să fi sosit aseară la Leica. Poate
că are să vie să mi-l prezinte.
Ce bine mi-ar părea să vie !
Trecu un pârâu, c ălcând cu băgare
de s eamă pe pietf!e,le mari ce ieşeau la
suprafaţă.
Apoi începu să se caţere din stâncă
în stân că.
Gândul că logodnicul ei avea să- i fa­
că o vizită făcieta să- i bată i nima mai
repede: Grăbi p asul ca să se întoarcă în
sat cât mai reipede. Dacă drumul ar fi
fost ceva mai puţin repede şi mai pu­
ţin, ar fi cântat de bucurie.
Se oipri lângă u n izvor răcoros, puse
coşul jos ca să se odihnească şi bău din
palmă o duşcă de ap ă rece c. a ghiaţa.

-20-
Când să porneaBcă din nou auzi
chiar lângă ea nişte crengi , mişcân­
du-se.
Crezând că vreunul din carabini,e,rii
cărora le ducea mâncare îi ieşea în în­
tâmp inare, strigă : „Bun !"
Zgomotul care o neliniştise mai con­
tinuă câteva secunde, apoi se opri. Ea
mai strigă odată „Bun !" şi trase cu u­
rechea.
Nu se auzea decât t alanga unei oi în
depărtare.
- Totuş nu sunt nebună, îşi spuse ea.
Josefa Ardais era o fată curajoasă şi
hotărîtă. Lăsând coşul ei greu pe ma­
lul pârâului, se căţără cu curaj din
pi atră 'n pi atră, agăţându-se de ierburi,
dân d l a o parte ramurile stufoase ale
arbuştilor.
Deodată se aşeză între ferigi. Ii veni­
se un gând: - .dacă era El Terrible ?
se gândea ea. N'aş face mai bine să mă
întorc din drum ? Ei, şi ! chiar dacă e
el, vreau să ştiu ce ·ei. La urma urme­
lor, n'o să-mi facă niciun rău. Cu c ara­
binierii are el ce are.
Şi porni mai departe.
Deabia făcuse vreo zece paşi, pe un
mic tăpşan de unde se vedea toată va,.
lea Bi dassoa, că zări l a câţiva metri de
ea silueta unu i om care părea 1 că vrea
să se pi tuleze în umbra unui stejar.
Părându-i-se că recunoaşte pe un
păstor din Berragna, strigă:
- Tu eşti, Prieto ?

-21-
Omul nu ră:spunse nimic.
Scund, cam gros, stătea rezemat de
trun chiul unui copac. Chipul lui , pe
care-l întuneca un basc larg lăsat mult
în jos pe nas, era pe jumătate ascuns
în dosul unei ramuri.
- Tu eşti, Prieto ? reluă Josefa, pe
care neclintirea omului o s1�eriase. Eşti
bolnav ?
Nici un răspuns. Josefa nu îndrăznea
nici să se apropie, nici să fugă. Pironi­
tă locului, simţea că o cotropeşte o fri­
că groaznică.
Reacţionă totuş. „Hai�e-de, îşi spuse
ea, proastă mai sunt că tremur aşa. O­
mul acesta n'are ni ciun motiv să-mi
vrea răul".
Stăpânin du-şi spaima, se duse drept
spre necunoscut.
Nu mai era despărţită de el decât de
grosimea copacului, când ne, c unoscutul
ridi că în cet capul.
Josefa des chise ochi i mari. holbându­
se înmărmurită la el. Buzele ei se în­
tredeschi seră ca pentru a lăsa să trea­
că un strigăt de groază, dar din gâtlejul
ei nu ieşi nici un sunet.
1 Şi se prăbuşi leşi nată pe jos.
. . . . .

-E ora unu şi jumătate trecute,


spuse camarazilor săi unul din carabi­
nierii de gardă pe munte. Ce-o fi fă­
când Josefa ? Mi-e o foame de mor!
- Rabdă băiete, dacă vrei să-ţi placă
mân carea mai bine.

-22-
Mai trecu o nesfârşită jumătate de
oră. Fata cantinierii nu mai venea.
- Faceţi ce vreţi, spuse carabinierul
care vorbise cel dintâi, eu unul n'aim
răbdare să mai aştept aşa. Plec în în­
tâmpinarea ei.
După un sfert dre oră reapăru în mij­
locul camarazilor lui, ţinând ţanţos în
mână co1şul J osefei Ardais.
- Iată prânzul.
- Ai întâlnit-o pe Josefa?
- Deloc. Nu ştiu ce-o fi făcut ne1buna
asta, dar coşul l-am găsit pe malul pâ­
râului, la cinci sute de metri de�aici.
Ceilalţi isbucniră în râs.
- Şi tu n'ai avut ce face şi l-ai luat !
spuse unul din ei. Nebun eşti tu, dra­
gul meu Garcia. J osefa culegea pesem­
ne mure prin tufişur i . Acum trebue
că-şi bate capul să ghicească unde o fi
coşul cu provizii.
� Ba deloc. Am strigat dar nu mi-a
răspuns nimeni. Poate că n'a mai avut
putere să vie pân' aici şi,cum îşi închi­
puia că unul din noi îi va veni în în­
tâmpinare, ne-a lăsat pr ânzul la vedere,
pe malul pârâului...
- Hai, vorba lungă sărăc i a omului!
strigă unul din carabinieri. La masă !

*
* *

Dela Leica la Berragna, pe şoseaua


ce vine dela 1Pampeluna, sunt cel mult
şase kilometri.

-23-
Cum s e ridicară dela masă, Primo
Alvarez şi pri e tenul lui, dete ctivul,dă­
dură fuga la garaj, săriră în puterni ca
„Delage" a lui Max Yvel şi porniră cu
toată viteza spre sat. După opt minute
stopau în faţa cantinei lui Carme n Ar­
dais.
Aceasta, o femeie groasă de vreo p a­
truzeci şi cinc i de ani, îi aştepta în pra­
gul p răvăliei.
- Nu s'a întors, n u-i aşa ? întrebă
cu inima strânsă logodnicul.
C antiniera făcu semn cu capul că nu.
- Vezi, spuse Primo prietenului s ău,
ţi-am spus eu. J osefei i s'a întâmvlat o
nenorocire.
Max Yvel c ăută să-l calmeze, cum
putu mai bine,şi-1 asigură că până sea­
ra avea s'o găsească p e fată.
- Poate , spuse Carmen Ardais, d ar
în ce hal ? Mi-e ş i fri că să mă gând e sc.
- S ă nu stăm să ne văităm, conchise
d etectivul. Mai bine să acţionăm.
Primo, tu cunoşti muntele.
Roagă p·e d -na Ardais să-ţi e xplice
exact drumu l p e care trebuia să-l ur­
meze logodnica ta ca să ajungă la c ara­
bini eri. Apoi s ă începe m ime diat cerce­
tările.
Zis şi făcut. I n mai puţin de u n ceas
dela această scurtă convorbire, cei doi
Prieteni se aflau la c arabinierii de gar­
dă n fata fronterei franceze.
:A.cela care s e numea Garcia, şi care

-24-
adusese coşul tinerei fete, po ves t i felul
cum U găsise.
- Aşadar, întrebă Max Yvel, ai s t ri ­

gat şi nimeni nu ţi-a r ăspun s .

- Nimeni.
- Fireşte, toate astea sunt ciudate . ..
Urmează-mă, P rimo. Să căutăm a.cum
pe cele două părţi ale drumului.
După amiaza s e trecu în cercetări
z ad arnice.
In mai mu l t e r â nduri, fie amândoi
Îlmpreun ă. fi e cât e u nul, tre , c ură pe mi­
ca platformă d e unde Jose.fa Ardais fu­
se , s e văzută dispărând, dar fat a n u mai
era a.c olo.
S eiara se î n apoiar ă la ferma bătrâ­
nulu i Alvarez, obosiţi, cu inima strân­
să, descurajaţi.
Ce devenise l ogodnica tânărului stu­
dent?

-25-
CAPITOLUL 3

EL TERRIB LE

Suna mi ezul nopţii când Pri mo Al­


varez şi Max Yvel părăsiră din nou
Leica. Era o iniţiativă a dete ctivului.
- Să presupun em, spusese el, că
dispariţia l ogodnice i t ale e într'adev ăr,
aşa cum pre supui, opera lui El Terri­
ble ; ce a mai bună metodă de a o găsi
pe J osefa e · s te de a aju nge la acest b an­
dit misteri o s. Ş i e limped e că noaptea
vom pun e cel mai uşor mâna p e omul
acesta. Ziua stă ascuns, noaptea lu­
crează.
La un kil ometru de Berragna, lăsară
maşina pe marginea drumului.
Aci se termi na o pote că ce cobora din
munte. La întretăi erea ei cu şoseaua
stătea de gard ă un carabinier.

-26 -
I şi dădură lozinca, ,rup oi oei doi prie­
teni se d epărtară pe poteca întune­
coasă.
Dup ă un sfert d e oră d e mers, .se în­
tâlniră cu u n om de statură înaltă care
se îndrepta rep e d e spre şosea fluer â nd.
- Adios, Primo Alvarez.
- Adios, răspunse maşinal tânărul .
A ? tu erai, Gogorza ? Pe drum, la ora
a sta ?
- D a, am fost 1 s ă-mi v ăz mieii. :D ar
tu ? Unde t e du ci aşa de târziu.
Alvarez şovăi o clipă înainte d e a răs­
punde. Apoi :
- Şti i probabil ·şi tu, spuse e l încet,
că J osefa a dispărut azi de dimineaţ ă
în munţi şi că n u s e ştie ce-o fi devenit.
Eu şi cu pri etenul mtiu ne ducem s'o
căutăm.
Omul păru mirat.
- Nu mai spun e ! Josefa a dispărut ?
- La Berragna ştie toată lumea.
- Se poate ... Eu sunt pe munte din
z ori de z i şi nu m'am întâlnit cu ni­
meni.
Gogorza tăcu o clipă , clătinând din
cap.
- I ar o lovitură de-a lui El Terrible,
spus e el.
- Cred şi eu , spuse Alvarez.
- Nu vreau să-ţi fac inimă rea,
adăogă Gogorza cu sinceri tatea p oate
cam brutală a muntenilor, dar dacă El
Terrible a făcut i sprava asta, apoi să
ştii că a avut motive puternice să facă

-27-
lucrul acesta şi că n'ai să-ţi mai vezi
logodni ca. Dar,însfârşit, noro c bun ! Mă
grăbesc să ajung ac asă. Adios:
- Cine e mun t eanul ăsta? întrebă
detectivul.
- Juan Gogorza. Un om ciudat. E
dintr'o familie foarte boigat ă din Pam­
peluna. Sunt an i mulţi de cân d s'a
oertat cu tatăl lui. D eatunci trăeşte
singur la Berragna. E crescător de oi
dar îl cam bănuesc că face contraban­
dă. Ei ! P ar'că cine nu face pe-aici !
Cei doi prieteni bătură ore multe
dearâmdul drumuri l e şi de mai multe
ori se întâlniră cu carabinieri p·e c are-i
întrebară dacă nu văzuseră ceva sus­
pect. D ar aceştia nu le putură da nici
un indiciu seri os.
J osefa Ardai s dispăruse fără urmă.
Cât de spre El Terrible, nu se arăta.
Era aproap e patru diminei a ţa când
dete ctivul şi nefericitul lui tO'Varăş se
întoarseră p e ş osea pe alt drum.
O luară în dire· c tia contrară satului
Berragna, ca să ia automobilul şi să se
întoarcă l a ferma bătrânului Alvarez .
. Umblau încet d e tot, obosiţi d e atâta
mers. Ni ciunul din e i nu vorbea. Deo­
d ată, Primo Alvarez 1se opri şi apucă de
braţ prietenul.
- A • s cultă.
Se auze a pe povârn iş ca un zgomot
de paşi. .iPaş i �e1oi şi regulaţi .
_:_ Cine să fie? înt r eb ă tânărul, hai să
vedem.
O luară cu băgare d e seamă pe o po­
tecă îngustă ,car e ducea ,pe sub <:opaci,
· până la fluviu.
Alvarez voi să uzeze de lumina lăm­
pii lui electrice dar Yvel nu-l lăsă.
- I n că nu. Nu trebue să bănui ască
prezenţa noastră.
Ajunseră încurând pe o mică plaj ă
d e nisip noroios, tivi t d e ap ele slab
scânteietoare al e fluviulu i Bi da . s soa.
Stt...făcuse iar linişte.
iFără un cuvânt, detectivul arătă mij ­
locul fluviului, în care se i scase un clo­
cot ciudat. Văzură o formă albă,eşind
o clipă la suprafaţă, a. p ai dispărând.
Din adâncuri eşi u n zgomot înăbuşit.
La picioarele celor do i oameni se stin­
geau vălurele.
- Pre simţirile mele nu mă înşeială
niciodată, spuse încet Primo Alvarez.
Trebue să mă duc pân'acolo.
Tânărul se şi desbrăcase, cât ai clipi,
îşi scoase şi ghetele ş i,gol nap, se arucă
î.n Bidassoa.
Detectivul îşi urmări cu ochii prie­
tenul, care,eşind cu puţin deasupra ni­
velului ap ei, înainta re·p e<le spre mij­
l o cul rio-ului. Deodată nu-l mai văzu.
Clocotul se făcu mai violent. Se auzi
un zgomot metalic.
Neliniştit de soarta tânărului ş i ne­
ştiin d ce să mai creadă despre această
nouă aventură, Max Yvel se pregătea
să se desbrace şi să sară şi .e' l în avă,
când-văzu o formă alburie e şind la su-

-29-
prafaţa fluviului, adâncindu-se, apoi
apărând din n ou ,c u câţiva metri mai
la vale.
Yvel al ergă dealungul ţărmului dar
alun e că pe mâl şi căzu. Mâinile lui
atinseră ceva moale.
- Ce să fie asta? întrebă el,ri d i c ân­
du-se

\'ă amintiti că in dimineaţa acest , e i


tragice zile, tânăra Josefa Ardais leşi­
nase sus pe munte.
I ndată ce tânăra fată c ăzu pe jos,
omu l care-i pri cinuise , s paima înaintă
încet spre ea.
Era de o statură ceva mai s cundă
de cât cea n ormală dar înde sat, greoi.
Cu o mişcare iute, se apl ecă spre fată
şi o ridică în bratele lui put erni ce.
Apoi, cu paşi siguri şi grăb i ţ i , înce­
pu s ă urce munte l e abrupt.
Ajungând în faţa unui tufiş de,s de
mărăcini, stăt u pe Ioc câteva se· cunde,
apoi îl ocoli şi dispăru int r o bortă în­
'

gustă din stâncă.


După ce' străbăt u un gan� intorto-
- 30-
chiat şi întunecos, dădu tntr'o peşteră
de stul de mare. Grota era goală dar
de pe bolt a ei c obora un fir de r.are
era atârnat un bec electric care se a­
orinse brusc. I n fun d se vedea un pe'­
rete grosolan de lemn, cu două uşi.
Omul îşi puse povara jos şi plecă pe
acelaş drum.
Nici trei minute n u trecură şi uşa
din dreapta se deschi se l arg; în peşteră
intră un om înal t şi slab.
Acesta aruncă o privire asupra tine­
rei fete, care încă nu-şi venise în fire,
ap oi se apropie de ea, adresându-se
cuiva peste umărul său :
- Vino'n coa, Mode sto. Vezi ? Nici de
data asta El Terribl e n'a dat greş.
Un omul et,a cărui înfăţişare stârnea
milă şi râs tn acelaş timp, veni, ş ch i o­
pătând.
- E moartă ? întrebă el cu o nuanţă
de milă.
- Nu cred... E l eşin at ă numai. Ia
vezi tu.
In acest moment, un oftat ad ân c al
J o s e f e i arătă că fata îşi revenea în fire.
- Iute, Modesto, dă-mi un fular, o
bucată de pânză, ce-o fi. Nu trebue să
vadă und.e se află; nu ştii niciodată ce
se poate întâmpla.
Schilodul scoase di n buzunar o ba­
tistă mare, cu care celălalt înfăşură
c omplect capul fetei. Apoi o luă în
brate şi o duse într'o cămăruţă sărăcă-
1 cios mobilată.

- 31-
Acolo îşi puse povara pe un pat de
campanie, de care l egă zdravăm mâi­
nele şi picioarele prizonierei.
- Acum put e m s'o lăsăm singură,
spuse el.
Si-şi luă tovarăşul în altă cămăruţă,
mobilată tot aşa de modest ca prima,
dar mai lux os, d acă se poate numi aşa
ceeac e se poate găsi intr'o peşteră as­
cuns ă în munţi.
Incăperea era luminată de un puter­
ni c be c ele ctri c. I ntr'un colt odihnea,
p e o masă, un aparat complicat care,
prin lămpile şi prin toată înfăţişarea
lui,semăna cu un post de radio.
Cocoşatul se aşeză pe un scăunel şi
începu să-şi facă o ţigare. Tăcea.
- Ei. Modesto? Nu spui nimi c? Re­
cunoaşte că nu înţelegi câtuş de puţin
ce mi-a venit să captureiz, pe copila
asta frumoasă !
- Recunosc.
- Te asigur c ă acum o oră nici nu
mă gândeam l a ea. Dar de-atun ci a
făcut o imprudentă.
- C e imprudenţă ?
- L-a văzut pe El Terrible !.. Inţelegi
·

acum?
Modesto ridică din umeri, ca să arate
că lucrul era limpede . .
- Şi cine-l vede pe El Terrible, reluă
sl abul, î ş i semnează sentinţa de moar­
t e. N'ave am nimic cu mititi ca asta. Cu­
riozitatea ei o duce la pi erzanie.

-32-
Vocea lui devenise aspră, tonul mo­
hortt.
- Şi ·Ce-ai să faci cu biata fată ? în­
tre b ă cocoşatul. Ai s'o u cizi ?
Celălalt dădu din cap, în semn că d a.
Modesto nu-şi putut stăpâni un gest
de spaimă şi de milă. Se ridi c ă şi făcu
câţiva p aşi fumând nervos.
Nu exist ă alt mij loc, spuse el în cele
din urmă, de a o face să tacă? Eu unul,
nu pot suferi omorurile acestea crude
şi inutile. N'am putea s'o înspăimân­
tăm, s' o ameninţăm?
- Mare idiot mai eşti, Modesto! P ăi,
nu-ti dai tu seama că , înd a tă cei-o să se
vadă acasă şi are să se simtă în sigu­
ranţă, are să povestească toată aven­
tura ei ? şi atunci, tu a i să înc e pi să
tremuri ... D e svaţă-te, te rog, de sensibi­
lităţile astea mu e reşti. Nu eu am che­
m a t - o p e fiica lui Carmen Ardais în
calea lui El Terrible. La noapte are să.
moară. Fii fără grij e, am să aranj ez aşa
încât să se cre ad ă că a fo st un accident.
Iată cum o să facem. Ascultă...
C o c oşatu l se apropi e de camaradul
său şi amândo i în cepură să vorbească
tn şoaptă.

·· Pe cul cuş ul ei, bi at a J oseifa Ard ais


încep1ea să se de1sm eti c e asc ă . puţin câte
puţin.
- Unde-oi4i? se întrebă ea. In c ercă.

- 33 _.
să s e ridice d1a.r frânghiile îi intrară în
carne.
A tunci retrăi în gând întâlnirea ei
cu El Terrible. Căci nu încăpea nicio
înd oială, El Terrible era. O cuprinse o
spaimă grozavă. Era prizoniera lui. Ce
avea să-i facă oare? Dece o răpise? Ar
fi vrut să se uite în jurul ei dar batista,
în care-i era înfăşurată faţ a• n'o lăsa
să vadă nimic.
- Ce să mă fac, Doamne Sfinte? îşi
spus e ea. Ce să m ă fac ?.
Ap oi se gândi la Primo Alvarez, lo­
godnicul 1ei. Cu siguranţă avea să-i vie
în ajutor. F ără să vrea, .scoase un
strigăt.
Lângă ea se 'deschise o uşă şi o voce
gravă îi spuse ameninţător.
:..:---··Bagă-ţi, fetito, minţile'n cap ...
P i erzi vremea, nimeni nu te poat e auzi
afară de noi.
Omul râse batjocoritor, ap oi uşa se
închise.
J osefa tremura de fri că. I se părea
c ă vocea nu�i era n e cunoscută dar za­
darnic căută î n a mintirea ei. Mai precis,
nu�şi putea aminti.
Urmară interminabile ore d e groază.
Trnbue că de mult se l ăsase noapte a în
munţi când J osefa auzi pe cineva in­
, trând în -casă.
Spaima o ţineia trează. Se zbătea în­
tre speranţă ş i n e agră desnădejde şi
l?ândea .toate zgomote le din peşteră.

-34-
Intelese că i s� des i ega mâi�He„ B�
tista , care - i acoperea faţa,fu s mu lsă cu
un gest brusc.
Un chip schimonosit se aplecă dea­
supra ei.
_: Cin e eşti ? strigă , e ia.
� Mod est o, d acă ţii neapăr at să ştii,
frumoaso.
Omul avu un râs fioros. Apropie de
pat un scăunel , p e care puse o gamielă
plină cu o ci orbă negricio asă, o bucată
de pâine şi o lingură.
-< Mănâncă, spuse e l,depărtându-se.
Aproap e feri cită că se putea mişca
puţin, fata se aş eză p e margine a p atu­
lui şi începu să mănânce maşinal.
Mai tre cură câteva ore, apoi uşa se
deschise brutal şi El Terrible intră.
Fata dorme a. Un nar c oti c , care-i fu­
sese turnat în mâncare . o cufundase in­
tr'un somn adânc.
El Terrible s e apropie de fată.
I n a celaş timp se ivi Mode·sto. Din
două miş cări precise , tăiă cu cuţitul
frânghiile care l egau în că picioarel e J o­
sefei. El Terribl e luă prizoniera în b ra­
ţele lui p u ter nic e şi eşi repede din ca­
vernă.
Fără să- i pese dacă merge sau nu pe
drumuri bătute, misteri osul colos
coborî până la drumul ce ducea laiPam­
peluna. Şovăi o clip ă , î n ainte de a tra­
versa, apoi se hotărî şi din t:r;ei paşi
mari ajunse de partea cealaltă.

-I 35 -
Coborî malul fluviului Bidassoa, apoi
începu 8ă desbrace rep ede fata. Când
aceasta fu go al ă , o ridică iar în brate
şi i ntră încet în apă, care puţin cât.ie
puţin îl acoperi comple ct.
Şi totuş, după ciudatul clocot care
aigita sup raf aţ a ap ei, se gh i ce a că El
T·errible continua să î n aint e z e pe ·sub
fluviu.

*
* •

Al1e:rgând pe ţărm ca 1să încerce să


identifice forma lungă şi albă pe c are
curentul fl uviul ui o ducea la v al e,
Max Yvel căzuse ; mâna lui a tin s e c e va
mo al e.
--( Ce să fie asta ? spuse el ,ri dicân­
du-se.
Ducând lucrul ridicat mai aproape
de ochi, v ăzu că era o bucată de p ·â nză
fină în c are re cunoscu imediat o că­
maşă de femeie. Care nu i fu mirarea
-

zărind ,Ia picioarele lu i , o grămăj o ară


de haine f emenine , deasupra căreia o
pereche de sand ale forma o pată mai
luminoasă!

-36 -
O bănuială grozavă îi păt ru n se în
suflet. Incepu di n nou să al e rge dea­
lungul malului, în dire cţia s tăvilarului ,
care se afla cu o su t ă de metri mai la
val e .
Lăsând la o p art e ori c e prud en ţă ,
scoase din buzunar mi cul far e l e c t ri c ,
pe care i-l lăsase p ri e ten ul l u i . şi tri­
mese o ţâşnire de lumină pe 51uprafaţa
ape i .
- Nicio îndoială, se gândi el cu
inima strânsă. Numai d e n'ar fi prea
târziu. Ah, n e n or oci r e , stăvilarul !
lntr'o clipă fu de sbrăcat. Intră în
fluviu până la brâu şi se lăsă î n voia
apei. Apoi începu să înnoate din răspu­
t e ri.
Puţin câte puţi n î na int a, dar zgomo­
tul căderi i d e ap ă aj u n ge a d i n ce în ce
m a i put,e:rnic, din ce în ce mai aprQl­
piat. la urechile lui.
Numai era decât la câte, v a vâslituri
de braţ de ţi n t ă, când deodată se scu­
fundă. In loc să se îm p o tr ivească, înotă
câteva minute sub apă, orbeşte. Un cu ­
rent puternic, care venea dela fund.îl
târ a şi pe el spre s t ăv i l ar.
Insfârşit, după sforţări s up ra - ome ­
neşti, atinse u n corp.
Inima îi bătea năvalnic în pi ept.
- Ea e, se gând i el, ap ucând de mij­
loc c orpu l inert al J os e f e i Ardai,s.
Cu o ultimă şi viguroasă sforţare
reveni la supraf aţă.

- 37 -
B arajul era la c â ţi va metri de o chii
lui. Se simţea tânt spre el cu toată vi­
teza. Ţinând cu un braţ preţi oasa pa.­
vară, înota cu celăl alt spre ţărm.
D e odată simţi că puseise piciorul pe
ceva solid. O creangă atârna dedesup­
tul lui. Se agăţă de ea cu disp erare,
izbuti să se ridice în p i c ioare,, ap oi a­
lergă prin nămol până pe ţărm. Puse
pe fată pe iarbă, a;poi se uită împrejur,
căutând ajutor.
Cerul începea să pălească. Curân d
avea să se facă ziuă.
Aproape în faţa stăvilarului s e afla
„casa cuartel'' a c arabinierilor. Max
Yvel chemă în ajutor.
Indat ă sosiră doi carabinieri. Fără
să-şi piardă vremea cu lungi explic aţii,
le-o în credinţă pe J osefa.
- Acop eriţi-o, l e spuse el. Duceţi-o
la cazarma voastră. 'P oate c ă o să reu­
şiţi s'o readuceţi la viaţă, deşi tare mă
îndoesc.
Unul din carabini eri aruncă pe
umeri i lui Max Yvel larga lui manta,
căci tânărul dârdâia de frig.
D ar el, fără multă vorbă, îşi lăsă acolo
noii tovarăşi , înmărmuriţi de mirare . şi
se duse dealungul fluviului p ână la
mi ca plajă d e unde Primo Alvarez se
aruncase în ajutorul logodnicei lui.
Suprafaţa apei se liniştise. Ni ciun
val, cât de mic, nu se vedea. Max Yvel
- 38 -
simţi un junghiu în inimă. D acă tână­
rul lui prieten îşi găsi se moartea în­
cercând să salveze p e cea pe care-o
iubea ?
Şi în primul rând, ce găsise el când
s e cufundase în B i dassoa ? De unde ve ­
nea cl ocotul care l e stârnise mirarea ?
Ce însemna acest nou mister ?

- 39 -
CAPITOLUL I V

RAPmEA LUI ALVAREZ

I n timp c e p e malul fluviului s e în­


tâmplau aceste lucruri, ce făceau coco�
ş atul Modesto şi ş eful lui ?
I n camera din p e ş t eră . în c are i-am
văzut adine aori p e cei doi stând d e
vorbă. becul ele ctric care C01bora d i n ta­
van fuse se stins. I n unul din colţuri s e
zărea un pătrat de lumină, p a l i d ă şi
lăptoasă, p e car,ei u n profil omenesc il
întuneca uneor i , ap l e cându-se.
- Modesto, strigă un glas, Modesto.
- Aici sunt, Juan. Ce vrei ?
- Vin să vezi.
Se deschise o uşă. SchilOidul se apro­
pi.a repede de stăpânul lui.
- Ia te uită, spuse acesta .cu un zâm­
bet mohorit.

- 40 --;
Pătratul de lumină nu era decât un
mic ecran, iar ap ar atul p1e care e ra f i x at ,
şi p e care l-am mai văzut, un aparat de
televiziun e , fără doar şi poate.
I ntr'adevăr, lipindu-şi capul d e al lui
Juan, Modesto se ap l e c ă spre geamul
mat , pe care se observa deis tul de bine
nişte tufişuri, o d u ng ă d e apă slab scân­
teietoare ş i , în primul p l an , El Terri bl e
desbrăcând pe biata J osefa Ardais
ad orm ită.
- Incă o cli pă şi totul va fi gata,
sp u se J ua n . I n ţ e l e gi d ece am vrut s'o
d e sbrac e ? Toată lume a are să cre adă că
fata a vrut să se scalde şi că s'a'ne cat.
Pe când vorbea, manevra cu înde­
m ânare o mulţime d e butoni. Acu m, pe
e cran s e ve d ea El Terrible intrân d î n
apă şi ţinându-şi strâns vi ctima.
Şi, l ucru ciudat, această fiintă miste­
rioasă trebue că a v ea o c ap a c itat e res­
piratorie extraordinară, c ăci înainta
hH�et sub apă fără să pară câtuş d e pu­
ţin stingherit.
- Hombre ! înj ură deodată Modesto.
Ce să f ie asta ?
Juan îşi încleşta.se făl cile. D int r e bu­
zele lui contractate scăpă u n fluerat.
- E vi n a lui, spu s e el în cele di n
urmă. N'arm ce1-i face. Are să moară
şi el.
- Pentru a ataca pe tânăr, care în­
noia viguros în jurul lu i, El Te rribl e
fuse nevoit să d e a drumul prăzii lui.
Corpul Josefei, luat de curent şi dus

- 41 -
Ia suprafaţă, dispăru di n câmpul vi­
zual al aparatului.
Toate acestea se petrecuseră îri cel
mult două-trei minute.
Acum Primo de Alvarez încercă să
înnoate în ajutorul logodnicei lui. Dar
adversarul îl înfăşcă de coapsă.
Se încinse o lup tă grozavă, din care
c e i doi c amarazi nu văzură mare lucru.
Un fel de noroi negri cios fuse,se stârnit
din albia fluviului şi întun e ca e cranul.
- Dar d e c e nu-l înjunghie, strigă
Modesto, scos din sărite.
- Asta şi face, răspunse calm Juan.
Puţin câte puţi n norul de nămol se
risipi şi ecranul îl arătă pe El Terribl e,
d e1scotorosit de adversarul s ău , întor­
cându -se spre ţărm. Ce afa lui s curtă
ş i puterni că era deja deasupra apei.
Cei doi bandiţi s coaseră un oftat.
- Şi J osefa ? spuse cocoş atul.
- N'aibi nicio grijă, nu s'a trezit încă
şi , în acest moment . corpul ei a căzut
d ej a de cealaltă parte a stăvilarului. Ei
pu t em să -i pune m cruce.

*
• *

Obosit şi trist, dete ctivul Max Yvel


s e îmbrăcase re p ed e pe malul f l uviului
'Bida�soa. ·

- 42 -
La apus, crestele munţilor înc e p eau
să devină trandafirii. S e crăpa de ziuă.
- Ce-o fi cu Primo ? se întreba e l ,
pentru a suta oară. Cel mai simplu ar fi
să caut de part, e a c e al altă a stăvilaru­
lui. Da,că e rănit sau dacă s'a 'nne cat,
numai acol o îl pot gă s i... din păcat e !
Işi puse din nou man t aua . pe care i-o
dăduse carabinierul, strânse hainele
J ose f e i , d i n care făcu un pacheţel , şi se
î ndr ept ă spre cazarmă.
Umbla uit ân du- s e în d re apta şi'n
s t â nga, fără să prea ştie nici el de ce.
Un ţip ăt scurt şi dureros.
Dete ctivu l rămas e nemi ş cat .
I ş i aminti că, înainte cu o secundă de
strigătul ac es t a, piciorul l ui se lovise
d e ceva.
Cuprins de o sp eranţă nebună, dădu •
la o parte rămure lele tufişului ş i- ş i zări
prietenul întins gol pe pământ ş i p ă­
râ nd că-şi revine în fire. I n pulpă avea
o ran ă largă. I arba era roşie d e sânge.
Fără să p i ardă vreme, Max Yvel în­
făşură pe tâ năr în mantaua lui, îl l u ă
în cârcă şi , luând-o pe drum, s e în­
dreptă cât p u tea d e reped e spre cazar­
ma carabinierilor.
A col o avu o s urpriză plăcută.
J o s e fa Ardai s, care fuses e dusă la
căldură, fricţionată, masată . ş i cărei a i
se f ă cus e resp iraţie artificială, revenea
încet la viaţă.
I s e dădu să bea o duş că de al cool.

- 43 -
Apoi închise pleoa:p el e şi se lăsă furată
·

de un somn lin.
Se fă cus e ziua deiabinelea, cân'd Max
Yvel îşi aduse maşina în faţa cazărmii
carabinieril or. A ceştia îl ajutară p e
Primo Alvarez să se urce î n maşină.
Suferea mult d e pe urma rănii lui ş i
părea deprimat.
Dete ctivul dădu imediat toată vi­
teza şi se îndreptă spre Leica.
După o j umătat e de oră, t ânărul s p a­
niol lua 0 mică gust ar e î ntăritoare în
patul lui , tn care fusese transportat
numaidecât.
Pri·e·t enul lui se aş ezas e la căpătâiul
patului. As culta cu atenţie pove s ti re a
l ui Primo despre bătălia lui cu miste­
rio sul El Terribl e .
- D e fap t abia l-ai întrezări t ?
- Evident. De altfel totul a durat
foarte puţin. De cum mi..iam dat seama
că-i dăduse drumul J osefei, am vrut să
fug ca să sar în ajutorul bietei fete.
M' a lovit însă aşa de brutal ţncât
mi-am pierdut cunoştinţa. Pi erdeam
sânge. iP r in ce minune am reuşit să
scap, habar n'am. In ori ce caz, deodată
am simţit p ământul sub picioare.
După ce am eşit p e ţărm\ am mai fă­
cut câţiva paşi. Probabil că am l eş i n at .

Nu-mi mai aminte'S c nimi c.


Max Yvel clătina din cap. Chipul îi
era gânditor. O cută adâncă îi brăzda
fruntea.
- Ciudat„ . spuse el. El Terrible tre-

- 44 -
bue să fi fost tmb ră c at cu un costum
ele scafandru.
- Fără îndoi ală , confirmă Primo.
Cum am ajuns lângă el , i-am dat un
pumn puterni c î n piept. Pumnul meu
s'a izbit de ceva metalic şi tare. Ce nu
înţeleg, e scopul pe c are-l urmăreia ban­
ditul. Ce voia 1Să facă cu J osefa ?
- Dimpotrivă , mie asta mi se par e

destul de limpede. Voia să ducă p e lo­


godnica ta până în locul unde curentul
e cel mai puternic, ca să fi e dusă cât
mai repede la baraj . O adormi se cu un
narcotic destul de slab, j ude când după
efe ctul lui, de scurtă du rată. D e sbră­
când- o , voia să facă să se creadă că J o­
s efa s ' a în e cat pe când se scălda.
- Ai dreptate. Totuş ceva nu-mi ex­
plic : rostul acestui omor.
- Nici eu nu-l înţeleg, deocamdată . . .
Indată ce Josefa se v a mai întrema pu­
ţin, are să ne povestească av entura ei.
Poate că at u nci o să înţelegem ... Hai ,
odihne şte-te, dragul meu. Ai şi t u ne­
voie de somn. Şi eu mă duc să mă lun­
gesc puţin.
ln ·a.i celaş 1morn:ent, la B erragna, un
doctor chemat urgent dela Irun sosea
la căpătâiul Josefei, care fusese trans­
portată l a mama ei. Ace ast a era scoasă
din minţi de nelinişte.
- Doarme n e î n tre ru pt , spuse e a , re­
pede. Doamne Sfinte ! Ş tiu eu dac'o să
se mai trezească în tr ' o zi ?
Doctorul examină pe tânăra ador-

_. 45 _
mită. Când se întoarse spre Caro;i.en
Ardais, faţa lui era luminată de µn
·

zâmbet.
- N 'are să fie nimic, spuse el. Duduia
a avut , se v e d e .un ş oc nervos. Lăsaţi-o
să doarmă cât de mult. Şi n'o obosiţi.
Să fie linişte in j urul ei. Cel mai bine ar
fi să nu vorbeasc ă d e l o c azi.
S crise o mică reţetă şi p l e că.
Indată după masă începu defilarea
consătenilor prin prăvălia lui Carmen
Ardai s. Mic şi mare venea să afl e veşti
despre tânăra fată, zmulsă din ghiar e l e
mortii.
Spre seară, Josefa se trezi şi i se dădu
prima mân care din ziua c ee a. Mai
multe persoan e s e urcară sus , s'o vadă.
Erau acolo câteva soti i d e car ab ini ­
eri, ofiţerul lor şi Gogorza, cres căto­
rul de oi cu care Max Yvel şi prietenul
lui s e ' n tâ l ni s eră în aj un p e munte.
- S ărăcuţa de tine, spuse acesta,
mare minune c ă ai scăpat. Hai , spu­
ne-ne şi nouă cum a fost.
--: Nu, nu, exclam ă Carmen Ard ais ,
care se urcase sus. N ' o întreba.ţ i nimi c ;
d o c torul a opri t-o s ă v orbeas c ă.
- Are d!lerptate, spus e Gogorza . r a.­
zând. Nu tre·b ue să se obos ească„. D ar
măc ar o sărutare i se poate da.
Se apl ecă spre fată, ii luă uşor mâna
şi o sărută pe frunte.

- 46 -

* *

Tre cură mai mult e zile.


Ran a lui Primo Alvarez fusese mai
puţin grav ă decât se crezuse la'nceput.
A c um era aproape comp l e ct cicatri­
zată.
J osefa Ardais se făcuse şi e a bine. In­
cepuse iar să-şi ajute mama l a cantină,
dar mi mai e ş e a din sat. Ii era teamă
de o nouă tentativă a lui El Terrible.
Cu toate acestea, refuza cu îndârj ire
să pove stească celor din jurul ei cele ce
i se întâmplaseră pe munte.
De î n dat ă ce logodni cul e i începu să
umble ,ven i la B e·rragn a , s'o vadă, îm­
preună cu M ax Yvel. A m â ndoi o ru­
gară să vorbească.
Z adarni c.
- N'ai a te teme, spunea detectivul.
Rostul nostru e să te apărăm. Povestin­
du-ne aventura d-tale , n e ajuţi să seă­
păm regiunea d e banditul acesta. Tă�
când devii complice a lui.

- 47 -
J.osefa începu să p lângă dar nu cedă.
In ti mp ul ace sta, atentat ele contra
carabi nierilor se î n t e ţ e au. El TeJTible
de ve n ea d in ce în c e mai îndrăzneţ.
Un v ameş în conce diu se întâlni în­
tr'o di mi n e aţ ă cu Max Yvel la L ei c a şi
pov esti că în aceeaş noapt e n işte Ame­
,

ric an i bogaţi fuseseră j efuiţi de El Te­


rrible la doi kilometri depărtare de
B erragna.
- Unde se duceau ? înt11eibă d ete c ­

tivul.
- La Irun.
- Trebue să vorbes c cu oamenii ace-
şti a . . Le ş t i i numele ?
.

- Nu-i cunosc dar comandantul


nostru v' ar pu t e a da am ă nunt e .

Max Yvel 1se întoarse la f.e1rma bătrâ­


nului Alvarez şi-şi puse p r ie t enu l la
curent cu planul lui.
- D au fuga la Irun, spuse el. Tre\lme
să vorbesc cu Ameri canii ceia care ,îm­
preună cu logodni c a ta . sunt singurii
oameni vii care l-au v ăzut p e El Terri­
ble. Aim să fiu înapoi s e a r a.
Apoi s e duse în garaj şi eşi i medi at
di n Leica.
După ma s ă, Primo AlvareiZ, al căr ui
picior mai era încă destul de ţeapăn,
făcu o lungă plimbare d e exerciţiu în
juru l satului .

Casele dela Leica sun t îngrămădite


într'o călda11e largă, singurul loc în care
valea Bidassoa nu ,e gâtu ită între
muBţi. Din centrul sa tu lu i porneşte o

- 48 -
şosea îngustă ş i bi ne î ngrijită, care în
şapte kilometri te duce la f r on tiera
franceză, apoi din c ol o la Ascam.
,
1In tr'acolo se îndreptă Alva.rez.
In curân d p ăr ăs i ş oseaua şi o luă pe
1 \ un drumeag deacurmeizişul câmpullili.
� Ocoli o f erm ă, se depărtă d e e a şi în-
1 ! cepu să urc e un deal acoperit de pă­
�, r şuni.
W Ajungând î n v ârf, străbătu un podiş

�1� . verde şi se opri l a poalele primilor pe-


reti stânc oşi să se odihnească. S e aşeză
în iarbă ş i începu s ă- ş i mas e�e pi c i oru l
în j urul rănii.
'I Locul era pustiu. I n depărtare p ăş-
; t e au câţiv a miei. Un cal d e spiede·cat
� urca panta.
J / Tânărul se întinse pe iarbă, cu faţa
; spre cerul albastru şi adânc. Se gândea
). cu tristeţe la logodnica lui şi la tragi­
cele evenimente care se petre cuseră.
I i atrase atenţia un zgomot de motor.
Deasupra-i se mi ş ca u n pu nc t negru.
- E în întârziere astăzi, tşi spuse el,
crezând că era avi o nul liniei P aris­
Madrid.
Dar aeroplanul părea că vrea să se
întoarcă din drum. Apoi începu să se
rotească deasupra p o dişu l u i ca ş i cum
,
ar fi căut at un teren de ateriza.re .
- O pană ? se între1b ă Primo. Dacă
coboară aici, e pi e rdut ... Ei, dar ce să
fi e asta ? N'oi fi fiind eu în toate min­
ţile ?
Avi onul , pe care t'ânărul îl Cl'ezuse

- 49 - 4
cel al liniei Paris-Madrid, se apropia
în c,et de pământ. A cum se vede deslu­
şit. Era un aparat m i c de tot, fără doar
şi poate unul di n cele mai m i c i care
fuseseră construite vreodată. Se măna
cu aeroplanel e cele mititele, azi atâ t d e
l a modă, p e care ingeniosul l o r inven­
tator le-a botezat „Puric,e,l e Cerului ".

Presimţind un nou mister, Alvarez


alergă să se a s cundă î n dosul unui tu­
fiş des de mărăcini, la p oalele munte­
lui. Cu o îndemânare uimitoare, avio­
nul c oborî ruproape verti cal în mij locul
câmp i ei.
Din el c oborî u n om. Era înde·sat şi
lat în spete. U n basc mare îi ascundea
j umătate din faţă. Din carlingă s coase
un b alot de pânză c enuşie pe care şi-l
aruncă pe umăr. Apoi s e îndreptă , cu
paşi repezi, spre tufişul în d osul c ăruia
stătea ascun s t â nărul nostru .
Primo abia avu timp să se facă ghem
la pământ.
- Cine să f i e ? S e întreba el. Să fie
El Terrible ? Prob abil că o să-şi pună
marfa - căci de contrabandă trebue să
fie vorba - într'o as cunzătoare şi are
să S e urce apoi cu avionul lui. Ce fiinţă
ciudată si m isteri oasă !
P aşi grei răsunară .J â n g ă el. Răbuf­
nirea căderii unui lu cru greu. B alotul
pe care n e cunoscutul îl arun case la pi­
cioarele lui, pesemne. Apoi linişte.
Contrabandi stul e ra probabil aproape
de' tot d e Alvai'e·z. A c e sta nu î n drăz n ea
i

- 50 -
să facă n ici cea m ai mi că mişcare. Până
şi respiraţia şi-o ţin e a.
Ceva tare îi atinse umărul, se lăsă
greu pe el. Primo în cearcă să se în­
toarcă. Presimţin d o primej die, voi să
se apeire. Dar îi fu cu neputinţă.
O mână d e oţel îl apucă de ceafă. I n­
tr'o se cundă se simţi ridi cat, redus la
neputinţă. O mână grea îi trase bascul
pe o chi şi i-l ţinea aşa.
Neputincios, orbit, însp ăimântat, Pri­
mo Alvarez înţelese că era dus la „Pu­
ricele Cerului".
Un fior îi cutremură corpul. Era pi er­
dut, căci acum era el prizonierul lui El
Terribl e.

- 51 -
CAPITOLUL 5

SECRETUL LUI EL TERRIBLE

Se făcuse dej a d estul de târziu când


Max Yvel se întoarse dela Irun la ferma
familiei Alvarez. Intră val-vârtej în su­
fragerie, scuzându-se că întârziase.
- Eşti aici la d-ta acasă, îi spuse bă­
trânul fermi er, ş i nimeni nu-ţi cere s o­
coteală ce faci. D ealtfel Primo încă nu
s'a întors.
Dete ctivul în cruntă din sprân cene.
Intârzierea prietenului său îl neliniş­
tea.
- Asta mă miră, spuse el, Primo 1mi-a
spus că are de gând să facă o plimbare
s curtă. Rana lui nu-i permite încă dru-

- 52 -
muri lungi şi maşina lui e , precum şti,
la reparat. .. Mărturiseisc că sunt neli­
niştit.
Mai aştept ară încă o jumătate de oră,
apoi se aşezară la masă. Mân cară în tă­
c ere. B ătrânul Alvarez era un om tăcut
d e felul lui.
Cât d e spre Max Yvel , era prea cufun­
dat î n gânduri ca să poată urmări o
convorbire.
Când se ri dic ară dela masă, fermie­
rul aruncă o privire asup,ra ce asului.
- I ntârzierea asta mă nelinişteşte şi
pe mi n e, spuse el , clătinând din cap.
--:- Plec imed i at în căutarea lui Primo,
răspunse Yvel. Ai încredere în mine şi
nu-ti fă grij i inut i l e .
După u n sf,eirt de oră e r a la Berragna,
la Carme n Ardais.
- Pot să v ăd pei J osefa ? întrebă el.
Fata er a în c amera ei. Citea.
Dup ă expresia feţei dete ctivulu i , în­
ţeles e că se întâmplase ceva rău.
- Unde e Primo ?
- Tocmai asta nu ştiu şi to cmai asta
mă nelinişteşte. A pl ecat să se plimbe
pe câmp , la începutul după-amiezei , şi
încă nu s'a întors ... Ah ! J osefa, rău ai
făcut că mi-ai as cuns ceeace ştiai

- 53 -
ţiespre El Terribl e . D acă ai fi avut mai
multă încredere în noi, banditul acesta
ar fi p r o b abi l astăzi în dosul gratiilor
şi n'arn mai ave a s ă n e fie fri că în fi e -
. c e m om e n t de n o i evenimente tr agi c e .
Fata c l ă t i n ă di n cap.
- Ştiu ş i eu aş a de puţin„. spuse e a.
Nu fii su p ăr a t , d-l e Yvel. Mi-e fri c ă ,
m i - e foart e fri că„. M ' a u am eninţat, d e
ace e a n'am curaj să sp u n n i m i c . . .

- C i n e te � a am e n i n ţat, ş i când ?
J osefa l ă să ochii în jos, şovăind.
I n s fâ rş i t , se ho t ă rî :
-:- Uite, s p u s e ea cu vocea tre,mu­
râ n d ă. A dou a zi d up ă salvarea mea,
am găsi t p e seară sub p ern a mea bile­
tul ace sta.
D intr'un buzunar al ş o r ţ u l ui s c o ase
o foaie de hâ rti e împături tă în p atru
p e c are o întinse d e tectivului.
„Dacă vorb eşti, eşti 1pierdută. EL
TERRIBţ.E".1 citi a c e sta.
Max Yvel s e s culas e în pici oare. Um­
bla prin c ameră în lung ş i 'n la t , cufun­
dat în gân d u r i l e l u i .
- Ai v r e o i d e i e de spre p er so an a care
ţi-a p utut stre cura biletul ace sta sub
p ernă, J oseifa ?
Ea f ă c u o mutrişoară d es curaj at ă.

- 54 -
- Multă lume a ven i t să mă vad ă.. .
Şi apoi mama e totdeauna aşa d e ocu­
pată... Nimi c mai uşor d e c ât să se fi
urcat cineva în camera mea fără să fi
fost văzut şi să fi stre curat biletul p e
când dormeam.
- Desigur... In ori ce caz, trebue nea­
părat să n e spui ce ştii de spre E l Terri­
ble. Fii fără teamă , J osefa, eu am să te
apăr de orice primej die. Poate că e în
j oc viaţa logodni cului d-tale. D acă-l iu­
beşti cu adevărat, trebue să vorb e ş ti.
Argumentul acesta o convinse , însfâr­
şit , să p ovestească lui Max Yve l, cum
dimineaţa . cân d fusese răpită , făcuse
imprudenţa d e a s e abate .din drum ,
pentru c ă auzise un zgomot susp.e ct în
apropiere.
- Atun ci, spuse ea, am v ăzut un om
care păre a că s e sprijină de un copac,
în umbră.
Am crezut că e Prieto, un p ăstor din
sat. L-am strigat, mi se p ărea c ă e bol­
nav. Deoare c e nu răspundea, m' am
apropiat şi am văzut...
I ş i ascunse faţa' n mâini.
- Vorbeşte, J osefa. Hai, puţin curaj !
- Am văzut ... O, e groazni c ! .. Cel pe
care-l luasem drept Prieto ţinea c apul
plecat. Când ajunsei l ângă el, îl ridi că ...

- 55 -
E de neînchipuit, d-le Yve l . O faţă
largă, enormă. Trăs ături în linii drepte,
fără o cutu l i tă. O gură fină, înţe p e n i t ă
par' că, imobilă. Ochi ficşi şi mic i . Ah,
o chii ceia I
Erau s p ălă ciţi , ruproape ca laptele de
alb, nişte o chi de orb. Ş i totuş omul
ce l a mă prive a, s u nt sigură. Stătea ne­
mişcat .
:Părea un c a:d avru viu , sau mai ştiu
eu. . . dar numai omen e ască nu-i era în­
făţişarea. . . Am leşi n at atunci .
După a c e e a nu ştiu c e s'a mai întâm­
pl at. Mi-am venit în fire intr' o cameră
slab luminată. Un fel de pi t i c co coşat
şi ş chiop mi-a adus de mân care. Apoi
am adormit şi m'am trezit abi a in zori
de zi , în cazar ma car a.bi ni er il or. . .
.A!sta e tot , încheie ieia. Altceva nu
mai ştiu.
- E p u ţ i n , d ar foarte imJportant, spu­
se Max Yvel. El Terr i b l e nu se indoie�te
de asta, c ăci altfel de ce ar fi vrut s ă t e
omoare şi de c e t e- a ameninţat. S au mai
bine zis nu El Terrible , ci stăpânul lui.
- Ce vrei să zici ? Nu'nţele,g.
- Am 1eu o ideie in p ri v in ţa asta. Am
să-ţi e x p lic eu altă dată„. De·o camdată
tnsă, am s ă-ţi cer să mai faci o sforţare,
mica mea J osefa. Ai încred ere i n mi n e ,

- 56 -
nu-i aşa ? Ei bine ! La n o apt e ai să mă
căH1uzeşti până la locul unde ai leşinat.
- D acă e n ev oi e .. . spuse fata, resem!­
nată.

D e t e c t i vu l se uită la ceas
- E ora unu, spuse el. Inainte !
Condus de J osefa Ardai s iiJi urmat de
ş ase c a r abi n i e ri , c are ceruseră să-l în­
s oţ e as c ă în e xp e d i ţ i a lui nocturnă, Max
Yvel u r ca pe potecuţa p·e care o străbă•
tuse cu câteva zile înainte tânăra can­
tinieră şi unde începuseră n en oroc i ­
rile ei.
- Cred că aici e, spu s e ea oprindu­
se. . . Da, i at ă isvorul.„ Am auzit un zgo­
mot in p art ea asta şi m'am u r c at pe
aici, ocolind mără cinii.
O urmară cu toţii. Aj unseră în cu­
rând p e mica platformă de verdeaţă , p e
care J osefa Ardais îl văzuse p e El T e ­
rri bl e , înainte d e a l e şina.
.;_ Bine, s p u se încet Max Yvel.
I ti mulţumesc, Josefa. O să cercetăm
toată regiunea aoeiasta. Dar cum nu
vreau · să te expun inutil, am să rog pe
doi idin oamenii aceştia să te ducă
acasă„. Nu fi neliniştită, am să fac tot
ce ani să pot ca să-ţi găsesc logodnicul.

-'- 57 -
Cu ajutorul celor patru car abini e ri ,
care răm ăse,seră cu el, dete ctivul începu
să scoto ceas că prin toate tufişurile. In­
sp eicţia fu amănu n ţ i tă şi cu multă răb­
dare condusă.
Cu toate aceste a,p eştera lui El Terri­
ble era aşa d e îndemânat e c ascunsă în
dosul u nui perete n epătruns d e arbuşti,
în cât anchetatorii n'o putură d es c op er i .
C ân d se crăpă de ziuă aj unseră pe
cu l m e a muntelui.
· Yv e l şi tovarăşii lui se aşezară p e o
·s tâncă mare . Obosiţi şi cam nelini Ş tiţi,
nu mai vorbeau. La c âţiva paşi de ei se
aflau nişte tufişuri mari şi dese.
Dete·ctivul întoarse capul . adulme­
când.
- Nu simţiţi ni ciu n mirns ? . . întreb ă
el. Nu, nu mă î nşe l , miroase a benzină.
Ceilalţi îl imitară şi trebuiră să recu­
n oas că că avea dreptate.
- Ciudat, spuse el, benzină î n pustie­
tatea asta!
Toţi se ridicară şi se apropiară de tu­
. !işuri, de unde părea -Gă vine mirosul
· de b en zin ă. ·
Max Yvel se aJ>l e c ii, şi p;r ivi cu luare
aminte ter enul . Din frunziş e ş e a un
. fel de tă.ruş. Incercă să-l tragă la el, şi

.care nu-i fu mi rar e a văzând nu numai

- 58 -
că ţăruşul nu opun e1a nicio rezistenţă,
dar şi că tufişul se mişca odată cu el.
� Cr e d , spuse e l , încet de tot, c ă am
găsit. Tufişurile astea sunt doar nişte .
reţele de s â rmă pe care ,se aruncă , în
fie care z i , ram u ri şi frunziş p roaspăt.
Mărturise,sc că iluzia e comp l e ctă. Fără
acest miros n'am fi d esc op e r it nimic.
Cu aceste cuvint e , dăd u la o parte
u n al doilea perete a rti fi c i al de arbuşti.
La fel făceau , la dreapta ş i la stânga
lui . carabinierii.
Când întreg camuflajul fuse1se înlătu­
rat, zăriră - ascuns sub scânduri vop­
site în verd e. micul avion din c are, cu o
zi înaint e , Primo A lv ar e z îl văzuse co­
b or â n d pe E l Terible.
- P e legea mea, spuse d·ete>Ctivul -
ăsta e un ,,.Puri ce al Cerului" !
A cum aparatul era complect libe1rat.
In mintea inge nioa să a lui Max Yvel�
încolţise o i d e e .
- I mp r ă ş t i aţ i-v ă în jurulterenului
a c estu i a, SPCJ!t e l camarazilor s ăi , ş i as­
cundeţi-vă printre ferigi. Eu am să d e­
colez cu a c e st mi c ae r op l a n . I i cunosc
bine fu n cţ ionar ea. De s u s voi inspe.c ta
mai uşor î mp r e ju ri m i l e d e c ât de pe p ă­
mânt.
Pe de alt ă par te, c on t inu ă el, se pre a

- 59 __.;.
poat� ca adversarul n o st ru să-işi vadă
avi onu l tn ae r. Ca să şi-l ia înapoi, poa­
te că o să c omită o imprudenţă. Pân­
diţi-i cu a t e n ţ i e sosire a şi su cces.
Sări în carlingă ş i dădu drumul moto­
rului. După c â t e v a se1cUJ11d e, elegantul
„Puri ce al Cerului" p- or n e a , c u toată vi­
teza , spre marginea s t ân c i i , apoi se
tnălţ li. în aer, uşor ca un fulg.
Pitulaţi prin tufişuri, oei p atru cara­
bini eri îl văzură câştigând înălţime şi
d es cri i nd ceTCuri din ce în ce mai largi
deasupra muntelui. Se făcuse lumină
deabinelea. So•arele se înălţa deasupra
orizontului.
Deodată unul dintre carabini eri scoa­
se , printre d i n ţi , o înjurătură.
·- Ce f a c e ? E nebun ? g ân d i el.
Avi on ul făcea un „pi c aj " , cobo râ n'd
cu toată vit eza c u botul în jos.

- 60 -
*
* *

Să r e v e n i m cu c â t eva ore înapoi, tn


momentu l când Pri mo Alv are z fu do­
borît de El Tcrribl e şi dus p e bordul
mi cului avion.
Tânărul si m ţ i că ' i se îndesa un căl�
în gură I B e r e t a îi era ţinută mereu in
f:aţa ochil or.
Pri c epu că era legat c obză, apoi că
era vâ rî t in carlinga aeroplanului, în
dosul scaunului pilotului.
Aparatul decolă rep·ede.
Călătoria îi fu de foart e ·scurtă dura­
tă. De cum fu pus i ar j o s pe pă mân t,
Alvarez simţi un pumn p ut e rni c tră­
gân du-l de legăturile lui.
Fu transportat intr'un loc unde paşii
răsunau bi zar. I nsfârşit fu lungit pe
un p at.
- Hi-hi-hi ! făcu o voce batj ocori­
t oare. D omnul Primo Alvarez îşi tnchi­
-
buia să se p oat ă lupt a cu El Te rr i b l e !
I ată-te în ce hal eşti acum !
O mână brutală ti smul se c ăl uş u l ji
bereta care-i acoperea ochi i .

- 61 -
Un omul e t cocoşat cu faţa groaznic
de p ocită, sta în aint e a lui. RânJea
hidos.
-. Trebue ,să mă prez int , spuse e l :
Modesto, aşa mi s e zi ce .
Eu t e -am capturat, eu in persoană,
ori cât de ciudat ţi s ' ar putea p ărea...
Patronul are s ă fie mulţumit când s ' o
înto arce . . . A ! d-t a voiai să n e spionezi
a f a ceri le ! Dar Modesto veghea.
Tânărul părea uluit. Nu pricepea ni­
md c di n aventura s a.
Omul pe car e-l văzuse scob orând din
avi on şi pe c a re -l bănuia să fie miste­
ri osu l El Terribile, era scund d ar lat in
spate, puternic, e norm...
Şi a cum acest soi de p iti c pocit ,pe
care se simţea în s t are să-l turte1ască
c u o s ingură lovitură de pumn, s e lă­
uda că::l capt urase .
Ce însemnau t oate astea ?
Ghi cindu-i ui m ire a. Mode sto se porni
pe râs.
- Nu v r eau să te tin mult timp p e
jaratec, căci to t a i s ă mori îndată. Ca s ă
te de spăgube sc întrucâtva, vr e au să-ţi
e1xplic ceea.ce te z ăp ăceşte atât a.
Luă un c uţit şi tăiă frâ n ghi i le care-l
străpungeau p e Alv arez, afară d e cele
care-i · legau mâinile.
- Poţi să te ridi ci. .. Nu încerca ni­
mi c împotriva mea, nu încerca să fugi .
El Terrible t,e suprav eghează. Intoar­
ce-te. ·

I ncăperea, car e era. ac e e·a în care şi'

- 62 -
J oself1a Ardais fusese adusă, nu era lu­
minată de cât slab , de un mic bec elec­
tri c.
Tânăru l nu desluşi mai întâi nimi c ,
î n coltul înspre care-i arătase schi opul.
Apoi, încetul cu încetul, o chii lui de­
dându-se cu penumbra, el zări că El
Terrible era în fata lui, tăcut şi ne­
clintit.
- I I ve·zi acum ?... chi coti Modesto.
El o să-ţi fie paznic. Vei avea deci toată
·vremea să-l examinez i , după plac . .
„Pot s·ă-ţi desl e1g şi mâini le, adăugă
el , trecând îndrărătul prizoni�rului.
Poţi să te plimbi pri n cameră dar nu
·cumva să te apropii de uşă sau de p az­
ni cul d-tale. Ai să cazi trăznit de-un
gl onte drept în frunte... Pri oeiput ? A­
dio-s.
iŞ i i e�i , ş ontâc-şontâc.
Alvarez mai nu mai da atenţie poci­
tanie i care i e ş ea. Fixa cu o chi împie­
triţi pe El Terrible, care st a acolo ca o
stană în coltul od ăii. Bratu! lui drept
era înti n s în direcţia tân ărulu i.
Si bratul acesta era înarmat eu un
revolver.
Primo se mişcă prudent spre dreapta ,
ca să se ducă să se . aşeze p:Eit pa.tul de
·
.

campanie..
·
Cu o mi şcare tnceată, braţul îl urmă
.

neîndurat.
-Dar e tnebunitor, excl amă logod­
ni cul J osefei Ardai s„ apucându-şi -capul
între mâini... Nu pri cep, nu pri cep.

- 63 -
Se rid ică şi se re.fugie î n tr'u.n alt un­
gher al odăii, departe de u ş ă şi de stră­
jerul său. Apoi alergă în unghiul opus.
Braţul şi arma 111U11ară toate mi ş c ări l e
lui .
S c os d i n minţi, se lăsă s ă c aid ă p e un
scăunel. Ţ e av a revolverului era drept
la înălţimea frunţii lui.
- S ă mă liniştesc, îşi spuse AlvareZt
trebu e să mă li n i ş t e s c şi să caut să'n ­
ţeleg I
Avu curaj ul isă r i d i ce o chii şi să exa­
mineze pe El Terribile cu puţintel sân­
ge reice.
Omul era ţeapăn, nemi ş o at , ca o sta­
tue, fără viaţă. Faţa îi era neagră, mlQ­
horită, ca metali că. Ochii sti cloşi, pe
jumăt at e ascunşi sub basc, pă r e au
orbi...
Deodată Primo nu- ş i putu stăpâni un
strigăt :
....:.... Am înteles ... urlă el. E de neînchi­
puit„. El T e rrib l e nu e un om ; El T er­
rible e u n automat.
Uşa se d eschi s e cu zgomot.
Modesto intra cu un zâmbet-rânj et
p e buze.
;_ Insfâr$it, înţeleseşi, ,s pus e el bait­
jocoritor. Da. ,domnule El Terrible e
un om automat, Thil robot, dacă p referi
--,,-;. dar un robot p erf·ectionat, cum desi­
gur nu ai mai văzut niciodată.
„El te'-a făcut prizooiier dar eu îi d i ­
rij am mâna, şi i-o dirijam chiar de-ai ci,
cum a făcut şi patronul atunci.când. tn

- 64 -
apele dela B idassoa, El Terrible te-a
rănit la pi cior ...
„Aşteaptă o secundă. Când te.-oi che­
ma, poţi veni fără teamă în camera cea­
laltă.
„.A.m să-ţi arăt lucruri care au să te
pasioneze.
'I'recu la spat ele lui Alvarez , căruia
îi legă din nou mâinile.
- I mi i au măsurile me1l e d e preve­
dere, spu�e el ieşind. Când om fi ală­
turi, El Terribl e n'are să mai Ue acolo
ca să mă apere.

• .' " (
': •

- 65 - 5
CAP I TOLUL 6

„PURI CELE CERULU I "

Alvarez prinsese iar n ăd ej d e . I ş i d a


seama că c o c oş atu l nu era nici inven­
tatorul . nic i adeivăratul stăpân a l robo­
tului, ci ajutorul unui alt ne cunoscut,
car e , pentru moonent ,nu era de faţă.
Mândru de c aptura lui, îmbătat d e
sucoeisul lui, M odesto avea să-i dea,
dacă s'o arăt a supus şi destul de şire t,
explicaţii asupra f elului ş i manevrării
au t omatului.
Poate că ocazia i s'ar prezenta , m ai a­
poi, ca să tragă folos din aceste l ă­
muriri.
Nu se l ăsă d e ci rugat , c ând pocitani a
îl strigă. Tre cu reP'edei în ceal altă încă­
pere şi închise uş a , înapoi a lui , cu o lo­
vitură de picior.

- 66 -
- V•ezi colea, z i s e celalt, frecându-şi
mâinile, aparatul acest a ? Ei bine, e în
acelaş timp un reiceptor şi un transmi­
ţător de unde şi .un aparat de televizi­
une. I ntelegi ?
Vorbea c u un ton mândru şi lăudăros.
__. lnţeleg, răspunse Primo, care ştia,
desigur. mai mul t în chestii de ast e a. de­
cât lăudărosul di n faţă-i. Dar pre-supun
că undele pe care acest aparat le pri­
meşte şi le trimite, nu sunt numai ra�
diofoni ce.
- Pot f i, în ori ce caz. Ascultă numai .
Se aplecă asupra unui mi c mi crofon,
răsuci un buto n ş i spuse încet : „El
Terrible".
I n acelaş timp, Alvarez auzi în odaia
cealaltă robotu l rostind cu o voce mai
t are şi mai adânc ă :
„ E l Terrible !"
,_ Prea bine, s puse tânărul. I n defi­

nitiv, robotul automat e şi el un recep­


t or de unde, receptor veşni c acordat cu
aceasta ... Şi... prin aju torul unor emisi­
uni de unde, îl faceţi să lucreze ?
- Fireşte, întâII11Pi nă cocoşatul , care
s e bu cura de uimirea şi admiraţia pri­
�onierul ui său.
Modesto manevră c ont a c tul.
Ecranul de televiziune se lumină şi
Alvarez văzu pe el, El Terrible drept,
nemtş c at , tn camera d eal ătu rL _

Spectacolul acesta îl tnglleţă, amintin-


du-i situatia. · ll,ţi tragică, de �e joţere-
5U1 ceHi 'trezise apara.tl!ll genial ar d�­
manu l u i lui, îl făcuse să uite.
In vremea as t a, M o d e s t o , ap le c at pe­
ste masă, ră su c ea repede ma i IIlJUlte
butoane înşirate p e un m ar e tablou de
ebo ni t .
�e e cran , se v ăzu atunci robotul tna­
in tând spre uşă CIU un pa.s destul de
ţeapăn dar p e c ar e t otuşi o m i n t e ne­
prevenită, pute.a să-l ia drept pas ome­
nesc.
� Să-l fac să intre ? întrebă pocitura.
- Nu mai t r ebu e , făcu Alvarez. De­
m o n s tr a t i a d-tale m ' a lămurit îndea­
juns.
Cu un g e s t repede, celalt apăsă p e un
comutator.
Ecranul se în tu n ecă şi , în a c el a ş timp,
u n bec ele ctri c se lumină tn m ijl o c ul
bol tii.
Modesto se întoarse către p r i z o n i e r .
Mutra îi devenise ag.pră ş i crudă.
- A cum t e poţi în toarce di n c o l o, la
pRz nicru.l d - tal e tăcut... Nu ui t a , î n să ,
sfaturile ce ţi le-a m dat .. . Afară numai
dacă preferi să nu mai aşt epţi ca să
mori.
Şi râse hain.
1Fără a răspu nde o vorbă, Prim" Al­
v are z a tre cut în încăperea ce-i servea
de închisoare.
Modesto, io. urma lui,- închise
-
uşa.
-
cu -
- -
cheia.
. S,e -�J;l:drf!ptă �e _ _ apara.tJ.J.L emitător

� 68_· ......
de unde, când c i n eva, venmd din afară,
i n t r ă ca o f u rtu n ă în laborator.
Era inventatorul rob otului, ace la pe
care infirmul îl numea J u an .
- Ei ? întrebă acesta. A mer s strună,
n u-i aş a ? L - a m văzut pe Prieit o. A g ă­
sit m arf a acolo u n de a depus-o El Ter­
ribile. Diseară marfa o să f i e l a P am­
pel una . . .
„Tu te-ai descurcat bine. Era în mun ­
te. Avionul a t re c u t la mare înălţime
peste gran i ţă. N i m e n i nu-l v a f i văzut.
- Ba da, întâmpină Modesto, cu o
mutră p i ş i cheră. M ă c a r u nul tot l-a vă­
z ut , dar ac-c l u i a nu i-a p r i ns d e l oc b i n e .
P ove s t i stăpânului să u cum a captu­
rat pe Primo Alvarez.
- E c o l o a l ă turi, sfâ.rşi el, 1su b p aza
lui El Terrib l e .
J u a n i s b u c n i î n hohote d e râs.
- Eşti u n a s , M o d e s to . Am să f a c om
din t i n e . . . Mâ i n e dim i neaţă am să mă
o c u p d e tâ n ă ru l a c el a . A cu m trebue să
p l e c , su n t aşteptat în Franţ a .
„Pen tr u la n o a pt e am să-ţi dau in­
s t rn c tiuni prin mij locul obişnuit.
A.di os.

- -69 '--
*
* *

Ziua se s curse fără incidente.


D e cum scăpăt ă soarele p e d upă munţi,
Modesto ieşi şi nu se mai întoarse de cât
la miezul nopţii.
Se încre dinţ ă , mai întâ i , c ă priz01n ie­
rul său dormea p e patul de c a mpanie.
Apoi s e întinse ş i e l , şi se cufundă în­
tr'un somn adânc.
F u trezit bru:sie, la primele raze ale
zori lor, d e sosirea subită a lui J uan.
- Ce faci, dobitocul e ? s trigă acesta.
Cine ţi-a dat ordinul să faci s ă sboare
„Puri cel e Cerului" la ceasul ăsta, şi
deasupra postului nostru ? Vrei să faci
să fim prinşi, idiotule !
Văzând că cocoşatul era cul cat şi pă­
re a a se trezi abia, se întrerupse.
- Nu înţeleg n i m i c , bfi l M.i pa-citania.
Am executat numai ordinele, şi ni mi c
al tceva. Nu· m'am atins d e av i on. E în
ascunzătoare.
Celalt nu mai a s culta. S e pl i mba , ca
o fiară, in lung şi'n lat. Fălcile ii erau

- 70 __.
încle'Ştate. S v â rl i nervos bas cul din cap,
la păm ânt.
-Repede, sp u s e el, scoală ! I a numai­
d e cât emită t o rul au x i l i ar, şi ieşi. A v i o ­
nul e d e asu pra noastră. S t i i c e ai d e
f ă c ut. Am să-ţi tr i m i t , d e ai ci, pe El Ter­
ribi l e .
Ghebosul se ridică, i e,ş i , p u s e rep ede
san d al el e , ap oi a p u c â n d o valiză de
mă ri me, m i j l o c i e , s e repezi afară.
Incovoindu-se , ca să nu fie văzut, a­
l e rgă , c u pasul l u i ş ch i op ătând , într'o
pote cuţă. Ajuns la un d efileu strâmt,
1ntre d ouă stânci, p u s e j os valiza.pe
care o desch i s e.
Jn m om e n t u l acel a „Puri cele Ceru­
lui " tr e c e a d e a supra lui l a o mică în ăl­
ţime, ap oi s e depărtă urcând iar.
IJ>ooei tania avu un rân i e t vi c l e an şi
în c e p u să m an i p ul e ze mai mul t e ma­
n i v el e , înfipte într'un t ab l o u d e l e m n ,
care forma fu n d u l u n u i a din p e r e ţ i i
geamantanul u i . Cel al t p er e t e era o cu­
pat de un aparat , d e, st u l d e c ompl i cat,
semănân d 'în mai mi c, cu transmiţăto­
rul de unde d i n p e ş t eră.
D e a supra mu n t e l u i , Max Yvel e x e cu­
ta u n rotocol l a rg .
Din p ostul să u de p i l o t aj , zări se un
o m trecând fron ti era şi l ă s â n du - se re­
ped e î n tr e stânci. D eod a t ă , o mu l dispă­
ruse.
Acum el se rotea necontenit în jurul
lo cului unde omu l di sp ăru se sub i t ve­
derii. Cercurile pe care mi cul avion le

- 71 -
descri a, se st r â ng eau puţin c â t e puţin.
S o c oti n d c ă stabi lise în d e a j u n s punc­
tul d e d e spărţire a mi steriosului tre c ă­
tor d e frontiere, d etectivu l reluă înăl­
ţime. I i treb �i a să d e s c o p er e un teren
de a t eri s a j p ot ri vi t .
D ar d e od a t ă „Puri cel e Cerului" păru
a nu m a i ascu l ta de comandel e sale. Se
răsu ci s p r e stâ nga, a t u n c i c â nd Yvel
to cm a i î n c e r c a să-l î n cli n e către d r e ap­
ta. Apoi o luă în bot spr e p ămâ nt , în
ciud a tu turor sforţărilor pilotului său
ca să-l reîn a l t e .
- A. oe d r a c u ! s e gân d i Max Yve l,
nu mai stiu eu să c o nduc un avion şi,
mai al e s . un Pu r i c e l e Cerului" ?.. C e

se'n t â mpl ă ? D ac ă n u i sbu t e s c p â n ă' n


d ouă minute s ă red evi n s t ăpâ n d e d i ­
re cţi e, mă f a c t er c i p e p ă m â n t !
D eg e tel e se î n c l e ş tară n e r v o s p e p âr­
gh i e , apl e când-o adâ n c spre d re a p t a .
I n zadar.
A p aratul cobora şi c ob ora în l in i e di­
re c t ă , spre u n fe l de pl atformă stân c oa­
să. d e c are desi g-ur că s'ar fi sdrobi.t ,
d a c ă nu s ' a r fi î n d r e p t a t c a p r i n m i ­
nu n e , în ch i ar mom e n tul cân d roţil e
sal e d e aterisaj erau să ia c ontact cu
piatra.
D e t e c tivul soase u n oftat de uşurare.
Vru s ă dea d i n n ou v i t P ză avion u l u i şi
să-l r e ad u c ă p e s t e cu l mile muntelui.
Manevra î i fu zadarni că.
Aparatul î n c et i n i d i n c e tn c e mai
mult . exe cutând u.n c e rc p erfect şi ele�

- 72 -
gant d easupra platformei p e care se a­
şeză l i n , p c n t ru a rula pe o lungime de
patru sau cinci metri. Dela sine moto­
rul se opri.
Neînţ e l egând nimi c din ce i se întâm­
pla, Max Y v e l s ări afară din carli ngă
şi se aplecă asupra motorului miracu­
lQIS, spre a-l examina.
U n pas gr eo i răsună î n d ă r ă tu l lui.
Nu avu vreme să se în to arc ă . Două
brate e x tr aor d i n ar de p u t ern i c e îi s t ri ­
v e au p iep t u l.
S e simţ i ridi cat del a pămân t şi dus
prin .stufişuri fără s ă-i fie c u p u t inţă
să-iŞi zărească agre sorul.
Se pricepe , d esigur, că d e j o s , d e l a pă­
mânt , Modesto prel uase dir e c ţ i a „Puri­
celui Ceru l u i " cu aj u t orul ap aratu l ui
său tran smi ţător d e u n d e , şi că El Ter­
ribl e, i n v i c ibi l u l rob ot, d i rij at de Ju a n ,
tnhă ţasc pc d ete ctiv, d e cu m atcri sase.
Robot-automat, urmat d e şchi op, pă­
tru nse în p e ş t eră , t r e cu o uşă, apoi al ta
şi lăs ă să c a d ă j o s , în fa ţă-i , pc Max
Yvel , al c ărui c or p se rostogoli pe p ă­
mân tul bătut.
Cân d se ri d i c ă, văzu că se gă se a în­
tr'o cam eră abi a l u m i n at:'i , al cărui ta­
van îl forma o bol t ă d e gra n it .
Vru să se rep e adă la uşă şi s ' o d es ­
ch i d ă .
- Nu t e osteni, spus e . aproap e de e l ,
o vo c e b i n e cunoscută. E înch i să cu
ch e i a.
S e întoarse şi scoase o e x cl a maţ i e a-

- 73 -
proape veselă , desluşind , la câţ iv a p a ş i
de e l , faţa simpati că a p ri e tenului său ,
Primo Alvare1z .
;Ap oi se duseră să ,se aş ez e , unu l l ân ­
gă altul, pe patul d e c ampani e.
I n şoap tă, ca să nu fie auziţi d e t eult­
niceri i lor, îşi povestiră unul altuia a­
venturile lor din urmă.
Când t â nărul spaniol d e stăinui poli­
ţistului se cretul lui E l Terrible, Yvel
p ăru uimit.
- Bănui am, spuse el. E x lica ţ iil e ce
p

m i le-au dat Americanii, pe care m'am


dus să-i în treb la Irum, mă puseseră p e
cal ea cea bu n ă. . .
In ori ce caz, adăugă el, situaţia noas­
tră nu e străl u cit ă şi nu d au ffillll t pe
piele a noastră.
In încăpeTea d e al ături , în care, vă a­
du ce ţ i ami n te, era l aboratorul mist e­
riosului Juan, acesta şi a j utorul său,
Mo d es to, vorbe au ş i ei cu glas scăzut.
- Trebue, ;spunea Ju a n , să t e duci
îndat ă să iei înapoi avi o'Ilul. Condu-l
iar în ascunzătoarea lui obişnuită. E
prea la vedere, acolo unde l-ai lăsat. Ş i
fă câ.t mai iute. A m să am în d a t ă n ev o e
d e ti n e .
I n firmul i eş i , fără zăbavă.
Rămas singur, s tăp â nul rob otului S·e
inst al ă în fa t a genialulu i s ău a p arat , în
care re stabili mai mul t e contacte. In
fata o chi l or lui, se lumină e cranul de
ge am mat.
In aceeaşi cl ipă , î n temniţa l or im-

- 74 -
provizată, ce i doi prieteni auze au cheia
învârtindu-se în broasca uneia din uşile
în căperii. Era aceea care o lega cu un
gang c e d a dire ct î n gura peşteri i.
'P este câteva clipe, ea se d e s chise şi
lăsă să intre p e El Terrible care, încet
şi măsurat. înaintă către cei doi băr­
baţi, după c e , mai întâi , închise la loic ,
herme tic, u s a în urma lui.
M ax şi Primo se traseră spre fundul
camerei.
l i covârşise o spaimă cruntă, de c are
nu-şi putea u da seama.
Automatul îi f ixa cu o chii lui lăptoşi
şi fără vi aţă. C el e două braţe ale lui
erau înt.i nse înaint,e, mâinile îi erau
deschise ...
D e odată s e opri ş i , minun e ! începu
să vorbeas că cu o voce tare şi adâncă.
Buzele d e metal i se mişcau puţin :
- Aţi vrut să- mi cunoaşteţi se cre­
tul , spunea el, ati vrut să luptaţi contra
mea.
„Acest se·cret. acum îl cunoaşteţi şi
asta o să vă omoare . . .
„Cu aceste mâin i d e oţel ale mele am
să vă sugrum.
„Nu vă mai rămân d e c ât câteva se­
cun de. Rugaţi-vă pentru sufletel.e voa­
stre".
El reluă mersul halucinamt. Acum
ce i doi prieteni se trăseseră până'n
fundul încăperii. Spinările l i se spri­
jineau de p eretele de piatră.
Sp aţiul ce-i d espărţ ea d e robotul si-

- 75 -
nistru scăd e a puţin c ât e puţin. Ei se
hol b a u cu o gro a z ă mortală la aceas t ă
ciudată maş ină : El Terrible.
O se c u n d ă , d ou ă se cund e, şi mâinile
,

enorme le vor în cl eşta beregăţil e .


Cu un ges t i n s t i n ctiv, Max Yv el în­
c er c ă să re spingă bra tul c are urca ne­
în durat spre p i ep t ul său. N u put u c u m
.

nu p o t cl i n ti un munt e .. .
Un dub l u ţipăt de groază cutremură
bol ta p eşterii.
Degetel,e de fi er al e lui El Terrible
apu caseră b eregăţile lui Max Yv9l şi
Pri m o Alv a rez .

,şi în c et menghine l e se strânge1au.

*
* *

Cân d „Puri ce l e Cerului ", p e care-l pi··


I ot a Max Yve l , începu să c obo a r e cu
to at ă viteza spre p ămâ n t, un ul din ca­
r a b i n erii ascunşi în ferige se ridi case
p,e jumătate , s coţând o î njură t ur ă înă­
buşită.
- D ar c e fa ce ă st a ? E nclrnn ! t ş i spu­
se el cu jumătate voce. Praf o să se
facă!

- 7G -
Avionul d i sp ăru pe după frunzişul
des al al u n ui &tej a.r.
Urmat de toţi tov arăş ii lui, grăni ce­
rul a l ergă spre punc tul munt e l u i , un­
de-şi tn chipuia. că va găs i ae ropl anul
sfârâmat.
C â n d carabi n eri i pu tu t r ă din nou
i; ări avi onul, c are n u le fu m ir area , de o­
s ebind că se aş e z a n ormal , pe o m i c ă
platformă stâncoasă.
- Ho:mbrel f ă cu unul din ei. Omul
ăsta nu ştie c e e fri c a ... D ar c e se pe­
tre c e ? . . .
Ved e a nam i l a put erni că , El Terribl e ,
apl ecându-se p e s t e s p i nar e.a dete ctivu­
lui o cupat să v er i f i c e motorul.
Toţi ar fi v oi t să strig·e , ca s ă p r ev i e
p e Max Yve l de pri mej d i e . Era îin să
prea departe d e l ocul acel a , C!a e l să-i
poată auzi.
Astfel, înjurâ nd cu ciudă de neputin­
ţa l o r , trebuiră să prive ască l a p rinde­
rea t â n ărul ui.
- Trebue să-l sal v ăm . . . S ă d ăm fuga.
Agres orul lui e p o a t e E l T erribl e . Cu
acea8tă o c a z i e o să punem m â n a şi pe
banditul a,c e sta.
Se n ă pu stir ă prin d e s i ş ş i pri n stân­
căraie.
De d estule ori p i e rdu ră din ochi au ­
tomatul cu prada l u i . De fi e c ar e d a t ă
reapăre a pe după o cu t ă a te r en u l u i .
Ap o i t n c e t ară cu t otul s ă - l mai vadă.
- B r i g an d u l trebue să ai b ă pe - ai ci
un bfirlog �e cre t, ·�u se un carabiner.

- 77 -
Dacă până acum adăpostul acesta a
scăpat de căutările n oastre, de data
asta cred că ...
Continuară să c oboare p e coasta
muntelu i până l a punctul aproximativ
unde intrase , ca'n pământ , El Terrible.
- De-ar fi şi al dracului, tot îl găsim.
:Pe-aici, ohii'n patru ! Nu v ă lăsaţi ,
băeţi.
Ne contenit răscoleau prin tufişe, cu
îndărătnicie.
In momentul acela, Modesto p l e case
dej a spre punctul de at eri sa.j al „Puri­
celui Cerului", aşa c ă nu-l văzură.
Dup·ă u n sfert de c e as d e scormoniri
răbdătoare. cel mai t ânăr din cei patru
chemă încetişor pe camarazii lui :
- Am găsi t . . . spuse el. Colea... Pun
capul d acă m,ă'nşel : suntem l a gura u­
ne i peişter1.
Ceil alţi s e apropiară, aprobară în t ă­
cere din cap, şi, încetiş or, tiptil, cu mii
de pre cauţiuni , ca să n u facă zgomot, o
porniră pri n gangul st âncilor.
Acesta rlin ce înainta, se lărgea. Cu­
rând carabinierii ajunseră i.ri peştera
în săsi.
Din boltă se hl sa un fir d e care atâr­
na un be c clec1 ri c apri ns. U n perete d e
scân duri groase, cu n i ş t e uş i î n e l , în­
chid e a fundul.
- Carabinieri i , cu a.1·ma în mână întin­
să şi gata să tragă, înai ntară spre ace·st
perete suspect.

- 78 -
„II avem în mână de d at a asta" , se
gâ n d eau ei.
Şi fie c are gusta, d e mai î n a int e , plă ce ­
rea ce au ·S ă aibă luând parte la are­
starea d i avolului care omorâse atâţia
crumarazi de-ai l o r.
Brusc ,una din uşi se d eschise. Un o m
înalt şi s l a b aruncă o privire repede î n
juru-i, şi fugi cu atâta iuţieală că gră­
ni cerii, car e se repeziseră să-l înh aţe,
se loviră de o uşă în cuiată.
N'avuseseră măc ar vremea să-i deo­
sebească faţa.

- 79 -
CAPI TOLUL 7

BĂTĂLIA TRAGI CĂ

Cu o clipă înainte, tn celula. lor, Pri­


mo Alvarez şi Max Yvel simţiseră de­
getele de oţel al e lui El Terribile tnfin­
gându-se tn gâ tlejul lor.
In camera al ăturată, Juan, aplec at a­
supra e cranului aparatului său, mar
nevra nişte butoane c are comandau ge­
sturile robotului său.
Un zâmbet crud î i l umi na faţa.
Ca să se bucure din pli n de răzbuna­
rea lui, omul acesta infam făcu ca.,
timp de câteva c lip e , să se descloşteze
mâi nile automatului. Prin aceasta voia
să facă pe inamicii lui să croadă că
sentinţa de moarte pe care o rosti se îm­
potriva l or nu er:a d e c â t o atmeninţar,e
şi că nu va fi a.dusă la înfăptuire.

· _ go _
Cei d oi ti neri respirară o clip! .
.Agăţaţi cu amâ ndouă mâi n i l e d e bra­
tele robotului, făceau sforţări des n ă d ăj ­
duite ca să se d e sf ac ă din degetele de
otel.
Deodată aces t e a �e c ri s par ă cu vio­
l e nţă . Era sfârşitul.
Primo şi Max erau COIIlg estionaţi.
C ăutând aer, gurile lor se deschiseră.
peste măsură.
Deodată strânsoarea slăbi. Braţele
lui El Te rr i b l e se l ă 5ară tn j o s , dealun­
gu l trupului. EI t n s u ş i făcu s tâ ng a tm­
prejur şi părăs i r epe d e încăpeirea.
Cei doi prieteni Sli năruiră la pi c i oa­
rele zidului.

*
* *

ln timp ce c'oma.nd a d e l a d i s t an ţ ă ac­


tul cr i m i n a l al lui El Terrible, J u an
auzise zgomote suepecte la i nt rar ea
caverne i . Puse reped e ln mi ş care o mi­
că pârgh i e , c are av ea d e urmare să tn­
chidă la maxi mum şi dintr'odată dege­
t e l e automatu lui.
Apoi provocă tntoa.rcerea. acestuia
din urmă , lângă sine.

- 11 -
Părăsindu-şi pentru o clipă aparatul,
s e duse să arunce, după cum am mai
văzut, o privire repede afară. Se întoar­
se ca o furtună în încăpere.
- H ombre ! exclamă e l. Sunt descope­
rit. Dar l ascari i n'au s ă puie mâna pe
mine atât d e uşor cum îşi închipuie ei.
I a să mă duc să l e trimit p e mi cul lor
Dri e t e n . El Terrible : Asta o s ă-i facă să
se mai cuminţească .
S e instală din n o u î n faţa genialului
său aparat e miţător de un de, pe care-l
manevră în aş a chip încât robotul se
pus e în miş care, d e s chise o uşă, trecu
într'un culoar îngust şi d e acolo aj un­
se la i ntrarea cavernei.
Carabi nierii erau pe c ale să forţeze
uşa , la care apăruse i nami cul lor, ca să
fugă iar îndată înap o i , când ace·asta se
deschise dela sine , p entru a deis chide
drum robotului . al e cărui mâini erau
înarmate cu un lung pistol Colt.
- El Terrible ! spu s e unul din e i ,cu
voce îngrozită.
Cu toţi i se traseră înapoi , cu câţiva
paşi.
E i încă nu ştiau că E l Terrible ar fi
un automat dar îi i zbe1a ceva misterios
ş i neuman în fiinţa ameninţătoare pe
care o avea u în faţa lor.
Insfârşi t , îşi mai recăpătară sângel e
11ece ş i - l o chiră p e robot.
- Predă-te, spuse unul dintre cara­
binieri, de nu, eşti mort !
Cela.lt ridică rep ede braţul.

- 82 -
O detunătură.
Un carabinier ( c e l care vorbise) se
nărui, atins grav.
Trei detunături răsunară , de odată.
Tre i gloanţe îl loviră pe El Terrible în
plin piept.
Fără a părea câtuşi de puţin stinghe­
rit de acea.s tă d e s c ărcă tură puterni c ă,
acesta făcu u n pas înainte şi trase a
d oua oară.
Un alt carabinier căzu , urlând de du­
rere.
Ce i doi supavieţuitori fugiră în mi cul
culoar al stâncilor , unde fură urmăriţi
de robot.
- Nu e om, e un demon ! exclama­
ră ei.
I n aer lib er, se grăbiră să cotească
masivul d e mări ciniş care m asca intra­
rare a c avernei şi s e duseră să s e puie la
adăpa.st p e după .o stâncă.
- Trebui e omorît, fie ce-o fi ! spu­
se unul dintre ei.
In clipa aceas ta, el ap ăru la câţiva
metri d epărtare d e e i ; se îndreptă spre
ascunzătoarea lor cu pas greoi şi uşor
saca.dat, dar calm, puternic.
Atunci, văzând în sfârşit p e inami­
cul lor l a luftlina puterni că a soarelui,
cei doi bărbaţi îşi deteră se ama , într'o
fulgerare , de ce maşină groaznică ş i d e
neînvins se izbiseră.
- Sunte m pi erdu ţi, spuse unul din
ei. E un automat. Să fugim!
Şi se năpust i în tufiş.

- 83 -
Al doil ea, mai C11ragio8 şi mai scep­
ti c, 110 ridică d eMupra 8tâncii şi viză
ochiul robotului.
N'avu tmpul Bă tragă, un glonte tl
n i me ri tn u m ăr. Lun e c ă pe păm!ntul
care 8e r oş i de 8Angele lui.
El Terrible făcu lini ş ti t s tânga'mpre­
jur şi se t ntoar s e tn c av e r nă.
Carabini erul voi să se ridice. Puterile
n p ă ră s i seră .
,-, Intelesese că ran a lui era gravă şi că,
dacă nu va fi aj utat repede, va pi eri.
S.ân g el e U c u rge a şiroaie din umăr.
Durere a pe c ar e o r e.si mţ ea era atât d e
puternică încât n u s e putu st ăpâ n i să
nu ţipe.
- U n d e ·eiş t i răn i t ? spuse , lângă el , o
voce gravă ş i ami cal ă.
Ri di c ă capul şi în o chii lui s t r ăl u c i
un li căr d e sp eranţă..
Un zâmbet trii»t se desenă p� buze-
1� lui.


* •

Ne am i n ti m c! M ode„t o , după ordinul


lu i Juan, pără!ise c av erna cu i n t e nţi a
tie a M du ce la punctul de a t er i saj al
„ Pur i c el u i Cerului", pe care tr e bu i a
sl-1 reconducă la. M cunzătoarea lu i o-

- 84 -
bişnuită, pe- după falş ele mărăcini�uri.
I şi îndeplin i ordinul d estul d e repede
şi fără ca să-ş i dea seam a c ă ascunză­
toarea fuseSi d escoperită. de c ătre c ara­
bini eri.
S e întorcea l i n i ştit spre p eşt eră , când
auz i primele detunături schimbat e in­
tre grăni cer i şi robot.
I ntrigat de acest schimb de împuşcă­
turi , el s e cătără , prin mărăciniş, până
prin apropi erea refugiului.
D e tunături l e venind din exteri orul a­
c esteia, socoti că ar fi mai p·ru dent să
facă u n ocol şi să aj ungă la Juan tre­
când prin tr'o a d oua intrare, cu mult
mai i nvizi b i l ă d e c â t întâi a . şi care fuse­
se pregăti tă d e către banditi ca să le
înl e s n e ască fug a în c az d e atac.
Era o subteran ă îngustă . în care nu
se pu tea în ainta d e cât d e abu ş i l ea.
S ă pată în tre d ou ă stâ n c i , d u c e a , după
c â ţ i va metr i abi a , în în căperea und e
fu s eseră închişi Primo şi amicul său,
detectivul.
In credi ntându-se că i ntrarea aceast&
nu era păzi tă, ş chi opul intră tn grabă.
„Cine oare ne-o fi atacând ? se tntre­
bă el. S ă f i e oare gard a c i v i l ă care, de
câteva zi l e tot cotrob ă i a prin tmpreju­
rim i şi care o fi izbuti t să dea de urma
noastră ? Sau poat e că ami cul lui Alva­
rez n 'o fi fost singur azi dimi n eaţă ,prin
munţi ?"
Gâ ndi n du-se l a t ânărul S pan iol � i la
Francez, infirmul zâmbi cu cruzime.

- 85 -
,ln ori ce caz, ăştia doi barem n'au să
mai poată să n e facă vreun rău. Cât
timp m' am învârtit p e afară, El Terri­
ble n'o fi stat cu bratel e în crucişate".
Aşa gân d ea e l când ajunse la extre­
mitatea subteranei. Aceasta s e termina
sub patul de c ampanie din în căperea
cea mică. O l ad ă ascundea intenţionat
intrarea.
Cu amândou ă mâinile, Modesto îm­
pinse lada, înaintă sub culcuş, apoi se
ridică, g-âfâind.
- Uf ! făcu e l , îndreptându-şi şalele
în durerate.
Mai mui t nu putu spun e. O puternică
lov i t� ră d e pumn în c eafă , îl nărui la
pămant.

- 86 -
*
* *

Neliniştit de zgomotele ,care străbă­


te1au până la e l , dela intrare a cavernei,
Juan n u mai prelungise apăsarea mor­
tală a degetelor roibotului în j urul gât -
lejulu i l u i iPrimo ş i Max.
Când E l Terrible le d ăduse drumul,
ei se năruiseră dealungul zidului.
D ar nu erau morţi . Sufocaţi, gâfâind,
se priviră fără a înţ e l ege.
Cel dintâi se ridică Max Y'vel.
Ajut ă p e l ogodni cul J oself ei , să s e ri­
dice şi el.
I naintară clătinându-se până în mij­
l ocul înc ă p erei.
- C e-o mai fi şi comedia asta ? făcu
dete ctivul. P entru ce acest cumplit si­
mulacru d e asasinat ?
Tăcu . ca să asculte. Detunături d e
p u ş c ă făceau să răsune aerul peşterei.
Apoi ţip ete.
Atunci cei doi prizoni eri îşi det,eră
seama c are era pri cina momentană a

- 87 -
mântuirii l or : carabi:nierii ,p• care Yvel
ii părăsise pentru ca să fugă c:u „P uri­
cele Cerului'', d escoperi seră ascunză­
toarea bandi ţilor ş i o atacau.
S tăpân ul robotului, î n f aţa primej ­
diei îşi chemase automatul într'ajutor.
- Ori ce-ar fi, spuse cu amărăciune
Alvarez, &i tuaţia n o astră rămân e tra­
gică. Nu cred pe carabini erii escortei
tale în stare să izbu tească să reducă la.
neputinţă p e El T•er rible, maşina acea­
sta prodigioasă ...
„O ! mai bi n e aş fi fost mort ! S ă-l
mai văd în că od at ă pe robotul acssta
halucinant, tnaintân d spre mine„ . . S ă
l!!li mt di n n ou degetele l u i strângâ ndu­
l!!le tn jurul gâ tului meu ! ... Nu, e cu ne­
putinţă! N'aş mai putea Indura una ca
asta !
-Ascultă, Primo, nu t e lăsa pradă
desnădej d i i . . . Poa te că am putea profi­
t a de zăpăceala asta , c a să fugi m !
In cercă , pe rân d , să spagă C€l e d ouă
uş i al e tnchi s o ri i l or. Rezistară amân­
d ouă. Canaturile erau grosolane, necio­
plite, dar erau grel e ş i solide.
- Ce-i d e făcut ?
Alvarez ri dică din umori , în semn de
neput i n ţă S e duse să se aşeze pe patul
lor. I ş i frângea mâincle do furi e .
- In ce viesp ar a m căzut, Doamn e !
Doamn e ! spuse el. Cred că . . .
- Taci, îl întreru pse , vorbin d tn cet,
detecti vul... Nu te mişca... Ascultă . .
Pare-mi-se că n u · e totul p i erdut. ..

_ ga _
·· S e l u n gi pe p atul lui şi f ă c u semn
pri etenului său , s ă facă tntocmai .
Su b e i , auziră că se scoate din l o c c e ­
va greu .
După o m i n u t ă, Modesto apăre a.
Yvel se ri di că fără de zgomot. Pum­
nul lui se d estin s e cu brutalitate.
I nfirmul se r os t o gol i la pământ.

Max ş i Pr i m o s e repeziră lângă el .
Luân d o învelitoare , detedivul se s erv i
d e e a ca d e o glug'ă înăbuşitoare , cu
care-l în fofol i p e infi rm.
O frâ ngh i e rătă ci tă s e vedea tnt r ' u n
col ţ. Tâ n ăru l Spaniol o ri di c ă şi 1e tn­
toarse l a tovarăşul său , p e c are-l aj ută
să l ege c obză pe pri zoni er.
Apoi îl trâ n t i ră p e cul cuş .
- Si acum s'o ş t e,rgem p e un d e a v e ­
n it poci tan i a . . . I mpuşcăturil e a u în ce­
tat. Mă tem c a n u cumva El Terrible
să nu fi ieşit învi ngător şi să nu se în­
toarcă curân d , împotri va n oas t r ă .
Cel di ntâi, Alvarez se lungi sub pat
şi se stre cură în îngust a t r e c ăt o ar e sub­
terană.
Yvel t1 urmă tn dată.
Dun ă câteva minute s e pomeniră la
aer l iber.
A s cunzând u-·s e p e cât mai bi n e cu
put i n tă, se î n t o ar s er ă spre i ntrarea
pri n cipală a c ave rn e i .
Aproape d e t ot de acolo, pe după o
stâ n că, d e s c op,e.riră pe carabini erul
răn i t .
- Trebui e salvat omu l ăeta . tndat�.

- 80 -
spuse Yvel. Cum noi doi, nu putem în­
c erca nimic împotriva lui El Terribi l e
şi stăpânii l u i , mai b i n e s ă ne întoar­
cem la B erragna. Bandiţii nu ne mai
scapă ei multă vreme.
Zis şi făcut, şi , după o oiră, Primo Al­
vareiz ş i detectivul, ducând pe ră ni t în
brate , intrară în c azarma carabinieri­
lor.
In afară d e gră ni ceri , s e aflau acolo
vre o zece guarzi civili care, d e câteva
zile încoace, anchetau prin regiune cri­
mele şi tâlhăriile care se ţinuseră lanţ.
S e şti a că toate erau f apta lui El Ter­
riblei adică a mi steriosului Juan şi a
aj utorului său , Mod esto.
Se Unu la iuţeal ă un consiliu de răz­
boi între ş eful guarzilor, Max Yve l şi
Primo Alvarez.
Hotărîrea luat ă fu ca bâ.rl ogul bandi­
ţil or să fie fortat i ar aceşti a , capturaţi.
S e ş t i au a cum destu l e p e socoteal a duş­
manilor şi a mi j l oacelor l or d e apă ra.re,
pentu a avea toate şansele d e reuşită,
dacă se proceda cu prudenţă.
Călăuziţi de cei doi pri eteni ai n oştri,
cei z e c e gu arzi civili s e îndre!p tară ime­
d i at spre munţi. Peştera fu împre s u­
rată.
După câteva somaţiuni , l a care nu
primiră ni ciun răspun s, mai mu l ţi o a­
men i , h otărâ t i şi înarmaţi cu gran at e ,
pă trunseră în adăpo stul b andiţilor.
II găsiră gol. Jua n şi c omp licel e lui
fugiseră, luân d cu ei robotul şi diferi-

- 90 -
tele aparate cu ajutorul cărora era pus
î n mişcare. Pretutindeni domnea lini­
şte a şi întuneri cul.
I n colţul cel ma i înfundat al c aver­
nei, fu găsit un mi c dynamo sfărâmat .
Era acela care , pus în miş c are de. u n
izvor, amena j at ca o cădere d e ap ă, fur­
niza de obi c e i curentul necesar lumi­
natulu i acestui l oc sinistru şi funcţio­
nării aparate lor producătoare de unde.
Totul arăta că bri g anzii pl e1caseră fă­
ră speran ţă de întoarcere.
- O! ce blestem ! exclamă Max Yvel,
cu de snăd ej d e î n glas, t otul trebue re­
luat dela capăt.
Al ergă spre locul unde , chiar în di­
min e aţa ace e: a , d e s coperi s e p e „Puri cele
Cerului " . Aparatul nu ma i era acolo.
M ări cinisul artificial fuses e d oborât
cu l ovi turi d e top or.
In zadar răscoliră prin împre j urimile
peşterei. N i ciun indiciu n u îngăduia să
s e regăseiască u rma fugaril or.
Toat ă trupa coborî în apoi spre Ber­
ragna.
I n faţa cazărm i i carabinieril or s e
ridica, de partea cealal t ă a drumului,
o stâncă foarte dreaptă, înaltă de vreo
cincizeci de metri, lat ă cam tot de at ât.
Mica trupă abia s e înap oiase d e zece
minute, că grăni cerul d e sentinelă din
faţa p orţii v ă zu , căzând la picioare l e
l ui, arun cată din creasta acestei st â nci,
o piatră înfăşurată într'o f oa i e de hâr­
tie albă.

- 91 ,......
Uimit, ri d i că. obiectul şi văzu că era
vorba de o scrisoare adresată lui Max
Yvel.
Se grăbi să i-o ducă acestui a , care se
afl a în interiorul cazărmii.
Cu un gest grăbit, de t e ctivul rupse
p l i cul ş i citi :

„Josefa Ardais e din n ou prizoni era


mea.
„Voi libera-o fără să-i fi făcut vreun
rău, dacă reuşeşti să-mi obţii dela şe­
ful poliţiei d in N avarra ( ştiu că s e află
azi la Leica ) o d e claraţie s cri să prin
care s e angaj e ază să nu m ai continue
de azi ni ci o urmărire împotriva mea şi
a oamenilor mei.
„Eu , din partea me a , m ă angaj ez să
părăs esc tinutul de cum voi fi primit
această foaie d e liberă tre cere .
„Un câine e atârnat la jumătatea
înăl ţimii , într'al doil e a drum din st â n­
ga. Agaţă- i răspunsul d-tale de sgardă
şi d ă-i drumul. N ' ar fi d e niciun folos
să-l u rmeze cineva. Nu va veni la mine
decâ t d acă se sim t e si ngur .
. . I n cazul că pâ nă'n patruzeci şi opt
de ore câi n e l e nu se va fi t n tor s cu un
răspuns f avorabil, cu p ărere de rău
voi face pe Joseta ADia.iA.a plătească
ou viata."•

- 9�· -
EP I LOG

Câteva minute după ce citise arnst


ultimatum, Yve l şi Alvarez soseau l a
cantina l u i Carmen Ardais.
- Unde-i J osefa ? exclamă tânărul
S pan i ol.
- A cu trebui e să pk e , răspun se can­
tiniera. Am trimis-o s ă-mi facă un
drum.
Primo se lasă ·să cadă p e un scăune l
şi-ş i luă capu l între mâini.
- Vasăzi că tot e adevărat, spuse el
mai mul t pentru sine. Se adevereşte !
El Terrib i l e n'a mi ntit !
B iata femeie, care nu t nţe l egea. nimic
d in toate astea, desch i dea nişte ochi
mari.
,,. D ar b i ne, ce s 'a 'ntâmplat, Primo ?
întrebă ea. Ce sunteţi a.ş a speriat ?
. D rept orice . răspun!!J; Yvel ii întil!lse
răvaşul banditului • .

---M '-- · -
Carmen Ardai s scoase un ţipăt s fâ ­
şietor şi căzu leşinată.
- D e astă dată, spuse ea când îşi re­
veni în simţire, totul e s t e pi erdut. J oseL..
fa mea, mititica de e a ! Oh ! D oamne
I suse !
Dete ctivul , pentru c are fie ce minut
era scump, întrerupse t ânguirile canti­
nierei şi începu s'o interogheze unde şi
p entru ce o trimesese p·e fată.
- Să vezi, lămuri ac east a cu l acrimi
î n glas. A m primi t , mai înainte , o în­
ştiinţare prin telef on dela G aig orza. E
bolnav, în pat. Cum e singur şi n'are
cine-i găti o fiertură, m'a rugat să i-o
trime t pe J osefa cu ceva d e ale, mâncă­
rii... B i ata fată, or fi răpit-o pecând se
duce a la el.
- Cererea asta nu ,ţi-a p ărut ciudată ?
spuse Yvel.
- Ciudată ? ... D ar c e de ce, domnule ?
N u acu întâia o ară friguril e lui Gogor­
za îl pu n la p at şi J osefa trebue să-i
du că d e mâncare.
Max se întoarse către prietenul său :
- H aidem numaidecât l a Gogorza.
La o depărtare cam de ş ase sute de
metri dela cazarma grănicerilor, ace­
sta avea o casă mare, care se înălţa
albă , pătr.at ă, ·s olidă, pe partea stângă
a drumului, într'o adâncitură a mun­
telu i .
• Cei d oi pr i eteni mai mult alergau ,de­
cât mergeau , într'acolo.
. . , .. .

....... 94 ....... - '


Gogorza ,într'ad evăr, era în pat. Părea
să aibă fri guri .
� Ti c ă l osul , e xcl amă el când Primo
îi ar ăt ă motivul vizitei l or. D ar cum a
f ă cut ca să pu e ghi ara p e b iata c o p il ă ?
A i ci ea n'a zăbovit d e,c ât puţin de tot.
Când a p l e cat mi-a spus c ă se duce
d e ad r e p tul acasă la mai că·sa.
„Mi s'a p ărut cam n el i ni ş ti tă , t otu ş i .
Presimte a ea oare vre o n enor o c i r e ? In­
tre „casa cu artet" ş i p â nă l a l ocui n ţă
să fi în tâl nit ea p e v r eunul d in b an di ţ i ?
P e când vorbea b olnavul , Max Yv e l
cercet ă în j urul lu i .
Aproap e de pat, pe un scăunel , se gă­
seau r ămăşiţel e prân zul u i ce-i adusese
Josefa. Ni s te hai n e atârnau d e sp et e­
za unui scaun. In odaie d omnea oare­
c are n e orânduiaHL
Gogorza n eput â ndu - l e da ni ciun i n�
diciu seri os, Max şi Pr imo îl p ără siră
îndată şi se înapoiară l a cazarmă.
Fe când m ergeau, d e t eictivul exami­
na c u luare aminte terenul.
-Conv i ngerea mea e st e , zise însoţi­
torul ui său d e t e cti vul , că l o g od ni ca ta
nu se poat e să f i fost r ă pită între casa
a c e stu i Gogorza şi cazarmă.
- Atun ci ? ... Cum casa l u i Gogorza e
ultima d i n c ătun, în d i r e c ţ i a spre Lei­
ca., t r e b u e să pr e,supunem că Joise fa,
cân d a p l ec at dela el, nu s'a înap oiat a­
c asă l a ea, ci s'a depărtat spre munte .
„Dar vez i că, n'avea n i c i o pri c i n ă ca
să facă a ş a ceva..

- 95 -
� Poat e, mormăi aetectivlll . In ori c e
c az, trebu e să lu crăm. Am un plan al
meu. Ascultă.
'
Noap tea învăl u i se de mul t p ământul.
I n chi s.ă tntr'o odai e cu pe r e ţ ii văruiţi,
J osefa pl â ngea, plângea . . .
De data asta, nu m ai încăpea nicio
în d oi a l ă, n ' av e a să mai s cape din mâi­
nile ban ditului care o prinsese. Nicio­
dată logodnicul ei şi d e t e c t i vul n'au
s'o m ai i:'ă se a s c ă . . .
Ş i se doj e n ea am a rn i C . D e c e nu as­
cultas e d e tnşti i ntarea pe care o mână
taini că o stre curase într'o zi , slib per­
.
na ei „. .„

Tainică ? Mân a asta nu mai el"a, d e­


altfel, tainică. E a cunoşte.a pe stăpânul
făpturii ciudate pe care o zărise , într'o
di·mineaţă , în mu nte. Ea prea ştia mul­
te acum. ca banditii s' o rimi cruţ e .
I s t ovită, descuraj ată, e a se lungi p e
p atul care, împreună c u un scăun el , al­
cătuiau s i ngura m obi l ă a închi s orii ei.
Strădaniile e i . ca să g ăse a s că somnul ,
fură zăd arni c e . Cu ochii mari deschişi,
fixa in tr'una fereastra al e cărei obl oa­
ne erau te apăn t n ch i s e . I se părea ei
aşa, că, dacă putea nădăjdui în vreun
ajutor, acesta pe-acolo i-ar v e n i .
D e mul t e c e asu r i . casa era cufu n d at ă
tn tăcer e . Temnicerii ei să fi p l e c a t or i
do r m e a u ?
·

„Când au �ă mă t>imoare ?" ee tntrebă


e a. cu g-roază.
- 96 -
De-Odată tresări . Se ridi c ă în capur
oaselor.
Un sgoonot de paşi fu ri şaţ i , se auzea
pela i n t ra re . Cine o are se apropia de
uşa ei ? . . .
Deosebea slab o frecare pe tăbl i i l e u­
ş i i . Bâjbăi au mâini pe 1ângă clanţă.
·

Are să desc hi dă, o s ă i n tre c ineva ...


Fugi tiptil până'n fundul c amerei . U n
tremur o sgfll ţfti a , toată.
S coase un ţipăt ascuţi t. Pe gang, v or­
bise c i n eva. lşi auzise rostit numel e ei.
Pe e a o căutau .
„S'a sfâ r ş i t , se gând ea e a. Am s<\
mor. El T err i b l e e ai ci. El Terrible ! "
Căzu î n genu n c h i ş i începu o rugă­
ciune fierbinte.
Dar nu avu timpul nici i n i ma s'o i s­
p răveasc ă . Prin uşă i s e v orbea ei, e i a­
nume. Cu spaimă în suil et, ea ascultă.

*
* *

l ntorşi în cazarma carabinieri l-0r,


Max Yv.el şi Primo A lvarez ţinură o
consf ătuire c u ş eful gr ăn i c e r i l o r şi cu
ofiţerul celor zece guarzi civ i l i .
� A cum ştiu ,însfârşit, spu se det e cti-

- 97 - i
vul, ştiu, domnilo r , c ine mi-a adresat
. ultimatul pe care vi l-am c itit adiriea�
I uri. Cu alte cuvinte, am demascat pe
stăpânul robotului, pe misteriosu i Juan
din p eşteră. ·· .· .

„Omul a c ela şi J uan Gogorza s unt u-


· ·

nul şi acelaş i .
' ·

S ăriră în sus, cu un murmui:. d e ui·­


mire, de neîn e redere.
- E cu neputinţă, protestă şefu l c a­
rabinierilor. Cunosc bine p e Gogorza. E
fiul unei foarte re1spe ctabile fami lii diu
Pampeluna. E , ce-i drept, CamJ ciudat,
c am sucit - un rătăcit , se poate spune.
După ce s'a certat cu tai c ă-său , care-l
dase la şcoli înalt e , unde făcuse foarte
bune stud ii ş tiintifi c e , care l-ar fi putut
duce depart e , fiul îndrătnic s 'a retras
în cătunul ace sta, în c are e cel mai de
seamă crnscător d e be rbeci . C ă din când
în c ând mai face şi o leacă de c ontra­
bandă, s' ar prea putea. Dar d e-aici ş i
până să-l scoţi un asasin, ş i încă c e a-
. I
sasm . mai. va.
- Toate astea ce mi le spui, 1 e ştiu ş i
Ml , răspunse liniştit Max Yvel . Priete­
nul meu Alvarez mi l e- a p ovestit. Men­
ţin ,cu t oate astea , acuzarea mea c ă stă­
pânul robotulu i e J uan G ogorza„.
„Dv. ştiti d oar, că vocea automatului
e aceea a c elui ce-l conduce - trans­
misă, întărită şi destul de de.format ă
de un haut..:parleur ascuns îndărătul
gurii ciudatei maşini.

- 98 -
„Ei bine ! voc ea· aceasta, . eu . a;m. rec u ­
n oscut-o, e aceea a l ui J uan Gogorza,
„Şi încă nu e toL - Am putut observa
bin e , haineJe ban d i t u lu i care erau at â r­
nate de un scaun: de lângă pat, unde-şi
juca, foarte în' d etnânatic d e altfel; co­
media de bolnav d e friguri. Ei bin e , a­
ceste haine sunt p·e-al ocuri sfâşiat e de
mărăcini. Un număr d e ghim'pi au ş i
răma·s înfipţi î n ţesătură.
„Cum să explică.Im această · ciudată
potrivire, decâ t prin g r aba cu care G o­
g orz a a t ran sport at azi dimineaţă au to­
matul şi aparat e l e trebuitoare mânui­
rii a c e s tui a , din c av e rnă l a casa lui d i n
·

B erragn a ?
·

·
Max Yvel î ngrămădea dove:zi atât d e
limlP'ezi, a t ât d e neindoelni ce, c ă isbuti
să aducă la p ăre r ea lui p e · cei doi ofi­
ţeri , care pr imiră ş i p l anul lui d·e at a c .
Acesta e r a s imp l u .
Era vorba de îm1presurat, peste noap ­
t e . c asa l u i Gogorza c are, în c r e dinţat
că nu era dettn.as cat ş i · crezându-se în
sigur an ţă, nu se va păzi. Apoi se v a
încerca o lovitură d e forţă , rapidă. şi
brutal ă , înăuntrul c a.se·i .
Trebuia ca t o ate astea să fiie execu­
tate cu mare iuţeală şi prin surprin­
dere , dacă voiau să salveze viaţa lo­
god n i c ei lui Alvarez.
Astfel, către . ora două dimineaţa, un
cordon de gărzi şi de grăniceri , bine
înarma.ţi şi gata la o ric e , înconjurară

- 99 �
casa lui J uan, afară de partea di nspre
munte ,de care -ea se rezema.
Ace st amănunt însă îl nel iniştea pe
Max Yve l .
- M.ă tem, spunea e l pri e t enului său�
să nu fie d e partea asta , unde n u pot
p ă zi oamen ii noştri , o ie şire se cretă. Ar
fi o nenOTocire, căci ar compromite suc­
c esul expediţiei n oastre.
Alvarez r M i c ă din umeri un semn de
„ c e o fi o f i " . I mp ortant era să se în­
c er c e ceva. .P e urmă, se va vedea.
Amândoi înaintară î n mnbră . până
la uşa case i . Cu ajutorul unor d esă­
vârş i t e u n el te de spăr gător, dete ctivul
nu avu n ev oc de mu l tă vreme ca să
fortezc broas ca.
Urmat numai d e Primo ( a.ş a hotărî­
s·e) , el p:'itrunse cu paş i de lUD într' u n
gang întunecat .
.kscul tară N i c i un sgoonot, n i c i o s u ­
..

flare.
Band i t i i să nu fi fost ac ol o ? S ă s e fi
refugi at într' al t b â rlog ? Dormeau ? Sau
tăcerea asta desăvârşită ve stea vreo
cursă ?
De fie care part e a gangului erau mai
mul t e uşi, toate în chise cu cheia.
In fun d , la pi ciorul unei scări ce
urca l a e t aj , u n alt gang , îngust , apuca
spre s t â ng a . A c esta nu era lung. Pe la
m i j l oc u l lungimii dăd e a în el o sin­
gură uşă, care era si ea închi să cu
ch eia.
Rieit i n ându-şi răsufl area, pândind cel

- 100 -
mai mic sgomo t, cei doi Mni ci urcară
scara, ap o i îşi re lua.ră c erc etări l e pe
dibuite.
- Au zi , spuse Alv arez abi a suflând .
E c i n ev a pe după uş a asta.
Yvel î n ai n t ă p i,si ceş te, îş i lun ec ă de­
getele pe cla n, ţ ă , p e care înceir('.ă s'o des-
chi:dă.
Un ţipăt . d e groază şi de desnădejde
se auzi d e dincolo de blana uşii .
-. Josefa, chmnă Prim o, c are recu­
noscuse vocea iubitei. J o sefa!
·
Niciun răspuns. 11 auzise . N•orb i în- ·

cet:
- J osefa: . . Sunt aic i . Eu, Primo.
Venim să te liberăm . . . Ştii un:ct e e Go­
gorza ?
Fa ta, năpădită de o speran ţ ă nebună,
s e apropie de uşă. Cu gura l ângă blana
uşii, ea răspunse :
- Mi-e fri că, Pri mo. . . Scoat e-mă d e
aici , re pe d e . . . Nu, nu ş t i u unde sunt
bandiţii ăştia. I n munte . poate . . . O , mi-e
frică!
Vocea i se tăie c ăc i , în cl ipa asta, l a
par ter, se i s c ă un sgomot d e p a.ş i grei
şi repezi.
Se auziră cuvinte n ed esluşite. O cheie
se răsuci într' o broasică. Un f i r de lu­
mină se stre cură până în CBJPUl scări i .
- Curaj , Josefa! spuse Alvarez.. N.e
întoarcem î nd at ă . Aibi în credere , iu­
bito.
Max· şi Pri m o scoborîră. i ar , cu toat ă
fereal a , treptele.

- 101 -
In micul gang lateral , era întredes-'
thisă o uşă spre o cameră luminată; • .
S e apropiară tiptil, c u revolve!J"'u l · î n
mână . . .
Era un fel . de l aborator m,are, · plin
d e i n s trum e nt e de 1mec ani că, plin de ·

tinichele, , sârme, cărţi.


In fundul aoe!StU i ateli er , în neorâ n ­
du i a lă, în unghiul opu s uş i i , şede a Go­
gorza d i n ai n t e a unu i a;p arat emiţător
de und e . E cranu l de televiziune era lu­
minat.
Dar· d i n gang nu se · pute au v edea
formel e m işcăt o ar e care se desenau
pe el. · ·
Se ·. adeverea preisuţm netea l u i Yv"el ,
'
despre ·exi stenţa u n e i t rec eri s ecrete
înspre partea m un t e l u i . Căci , ilt f el,
J u an şi . complice l e lui , care acum for:..
foteau nervos prin în căpffi'e , cum de
au tre c u t pri n cordonul de gărzi şi gră-
n i c eri . c a r e î ncon j'ltr au c a sa ?
·

- Astâmpără-ţi p uţin n er v i i ; Mo­


spu s e Gogorza. Nu ni ciun mo-
d e sto. . . ·

tiv de n el in i şte .
---'- Mi-e teamă să nu-I surprindă ,pe
El T e,rrible şi 1să n u - l urmeze pană
aici , răspunse c oc oş atul , , arun c âm'du-se
într'un jeţ . . . R ău fa c uş i că nu m'ai as­
cultat. Ar f i tre b u lt să a ş t eptăm căteiva
. :zile ·pân ă să începem i ar a ,,lucra" . I n
mOllnentul acesta e lucru prea primej­
dios. Tu t e - ai angaj at să părăse ş t i ' ţi -"
nutui, nu uita asta. • Ori care le-ar · fi
răspunsul, noi tot trebue s'o faieenr. I n
- 102 -
Navarra nu mai . sunte m , în siguranţă.
. jl}an î n ăl ţă din umer i . .
- I at ă-l . . . s p u s e e l . I n tră.„ Ai să con­
t1·olezi • numaid1e1câ t , m ărf ur i l e . A s c anio
mi:-a. făgăd u i t mătăsuri .
Un p as gr e oi răsună în gang , îndă ră.,.
tul lui Max şi Primo.
' Di nspre partea c ealal tă, .Mod esto
blâi nta înspre 1ei ca s ă d e schidă lui El
Terribl e , care a d u c e a , fără î n d o i a l ă , un
tialo t plin de contralbandă .
C e erai d·e făout ? Cei d o i prieteni erau
iară-Sf în capcană. Nic i o i eş i re.
Trebu i au să at ace ei îllt âi · ş i numai
de:eât p!lofitân'd die av ant agi u l pe care
prezenţa lor necunoscută li-1 d ăd e a a­
supra . bandiţilor.
El Terribl e nu mai era d e c â t la doi
paşi de cei d oi tineri . P este un minut
se va ciocni d e e i şi în clipa aceea av e a
s ă- i vadă şi Gogorza ,în sti cla m a t ă a a­
parat u l u i său de tcl1erv i z i une, u n d e ur­
mărea cu och i i m e rsul a.u t omatului
său.
Răsună o d et u n ă t u rii , u •·matii de o
cădere pe parche t.
Detectivul p r e a şov ă i s r mn l t. l n cli­
p,a c ân d d eget ul . l u i apiirn pr trăgac i ul
revoiverului, m at ah al a meta l i că a lui
�.l T e rri b l e îl i sbi se. Y'v el r 1\zu &e i ar
gl ontel e se pi erdu în tavan.
, ,,...,... H olillPre ! stri g ă. Modest'°.
, Se repezi, cu braţel e î n t i n s e , spre duş­
manii luL
'0 · nouă împuşc ătură ră sună.

- 103 -
Alvarez, rănit la braţul drept, se re ­
·zemă de pervazul uşii. Era palid, ·a­
d proape să leşine.
Max YV'e!l s e si ridicase. El ş i pocita­
nia se înfruntau. Detectivul trase cel
dintâi.
d
ti Modesto rămase în pici oare dar �1
trecu mâna dreaptă peste fruntea din
d care şiruia sânge.

g Autolmatul, pe care J uan continua


( să-l conducă cu sânge rece remarcabil,
I aruncase j os balotul cu c ontrabanda şi
se întorce& S]}I'le M ax Yve l .
Braţul puternic al robotului s e ridi­
că. Era să se abată peste ţeasta tânM-u­
lui. Cu o săritură î n lături , ace.s ta se
feri . evitând. atacul . Nu fu atin s d e c ât la
mână. Revolvieirul i se rostogol i î n fun­
dul camenei.
·Fără a pierde o secundă, d etectivul
se anmcă asupra lui Gogorza , p e care-l
smulse d i n faţa a:paratului său , trans­
miţltor d e unde. Lirpsit de conducător,
El Terrible încremeni î n mijlocul odăii,
cu braţele depărtate , c a pentru a cu­
prinde şi a strivi.
S e auziră lovituri violente în u ş a de
intrare a casei. Yvel s-e înţe l esese cu
guarzii că, la prima împuşcătură, e i să
năvălească înăuntru.
I n acest scop, dete ctivul împi nse nu­
mai uşa după el. D ar l a întoarcerea sa.
din munte, Modesto o încuiase cu·
cheia. Crezând că era o uitare din par-

- 104 -<
te-i , el nu spusese lui J uan că găsise
�a întredes-chisă.
Acum, guarzii şi grănicerii î ncercau
·

s'o spargă.
- I a l ocu l meu la aparat, Mpdesto,
urla Gogorza. Repede.
El şi cu Max Yvel se rostogoliră la
podea , svârcolindu-se într' o luptă corp
l a corp, pe viaţă şi pe moarte.
Glontele detectivului nu-l rănise pe
coooş at decât la surp raJf aţă., la fru n t e .
Totuşi sângele î i scălda ochii, luându-i ,
aproape , vederea.
Bâjbâind se îndrepta spre aipara.t, se
aşeză în fa.ţ a t e l e v i z orul u i ş i puse iar
robotu l în mi ş care .
Dete ctivul ş i Juan se ridi caseră.. Fle­
cati înai nte, fiecare î ş i măsura aid.ver­
sanil cu privirea , gata .să � năpu­
stească.
Din e xp�·esia <k t ri umf ce o v ăzu
sc â n te i nd în och i i c o n traban d i'81tu l u i ,
Yve l pri cepu că E l Terrib l e v e nea. a­
supra lui şi avea să-l înşfac e pela spate ,
1ncercuin:d u..il în braţe l1eJ l ui d e oţe l .
I ncă odată u n sal t în lături, îl salvă.
I n aiceea.ş i clip1ă chiar, e l ect ri c itate a
se sti nse în ca.Inietră !
Modesto scărpă o'njurătură. &niţăto­
rul d e unde, l ipsi t d e curent, nu mla.i
fun cţ io na. . .
Cu un gest rerpede , apăsă o pâ:rghie
-ca.re s tab i l e a o l egătură intre . circuitul
aparatului Ş i o baterie de aijutor.
Pasu l sacadat al r obo tu l u i , răaun.ă
din n ou pe paT'chet.
- 1 05 -
Fără a înceta să manevreze butoane­
le de c omandă dep.e tabloul · de .e·boni.t,
Modesto se întoarse pentru a. deosebi în
umbră pe Juan de Max Yv e l , c a;re sei în.,,
căeraseră i ar; Mai că nu-i vedea, dar
auzea ră:suflarea lor găfâitoare;
- At enţie, strigă Gogorza , complice­
lui său.
Ş i , din toate puterile lui )Impi ngea pe
deteetiv în di r e c ţ i a lui El T errible , pe
care cocoşatul, nedumerit, îl opri se la
doi paşi de luptători.
Inţelegând gândul stăp ânului său,
pocitania se aţinea gaita să reînchidă
braţele robotului p.eiste M ax Yvel , în ca;.
re Juan avea să-l repeaidă.
·Mla.i fu o luptă scurtă.
--'-'. Ha! Acum. Modesto!
Un răc ne t înspăimântător cufrelm1l'ră ·

aerul.

Afară c arabinieri i şi guarzii civili se


năpustiră , mai întâi • să sfăf'âme uş�
Dar văzând că acea.sta rezistă şi temâri�
du.,,se să nu vie prea târziu, aVUJSeseră
ideia să taie firol electricităţii. Nădăj­
duiş.u a st f e l că robotul; neputând fi fo­
l�it . de bandiţi, Yivel şi Alvarez vor is­
buti mai uşor să-şi învingă potrivnicii.
Oeoch1ită un răcnet aj unse pân;l la e i.
lngheţ.aţi de groază, cu c el•e mai rele t�­
meri, îşi îndoiră sforţările. Uşa se pr!l­
buşi , însfârşi t , sub u l t i m e l e lor l ovituri
de t0por şi de umeri .
·

· .

- 1 06 -
Cu . revolverel e î n · mâini, l uminân-'

du..:şidrumul ou puternice t-0rţe eloc-=


trice, se repezi ră pri n gang . . Cu · o lovi­
tură · de picior , primu l d i n - mica t rupă
dieischise uşa l aboratorului şi se opri
în prag.
In m i j l o cu l camerei sta, ţeapitn, n e ­
mişc a t , tragi c de foirţă brută şi suprao­
menească, E l Terrib l e .
In braţel e lui, s t r â n s e spre pieptul
său enorm, e l strivea u n ctm al cărui
cap cădea înapoi şi clhl"e se sbătea în
ultimele svllicneli · v i o l e nte ale unei
morti oribi le, aşa cuml muriseră. atâţi a
carabini eri 'd in Berragna.
Guarzii se rep eziră să-1 l ibereze.
- L ă s aţ i - l , spuse un gl as obosit:.:
Dreptatea s'a făcut !
I ndreiptârid toţi de od a t ă l uminile tor­
ţ�lor s pre unghiul odăi i , recunoscură
pe Max Yvel care , îngenunchiat pe po­
dea, încerca să pansez� rana lui Primo
Alvarez, î n t i ns fără cunoşti nţă.
.:__· Ocupaţi-vă de cel de c o l o , adăugă.
el, arătân:d spre Modesto, lungi t , cu bra­
tel e î ncru c i şa t e pe masă. l ângă trans�
mi tătorul de und e . L-am rumetit numai ,
cu un pumn.
In braţe l e rob otului eil'a c ad awul lui
Juan. G0go'rza,atârnând moal e , c a un
Vasilache fărâmat.
Ce se întâmplase ?
In ·clipa în care contrabandistul, re­
pezilld pe Max Yvel înspre pi e p tu l ro­
botului, strigase compl ic ellii săU să

- 107 -
strâng ă menghinea de oţel în jurul
corpului adviersarului, acesta nu-i dă­
duse drumul d e c â t ca să se apl e cie ,re­
pede ca fulgerul , şi s ' ap u c e de pi cioa.Te
pe G ogorza. Arun cat î n ai n t e de pr o ­
priul lui av â n t , banditul venise, el sin­
glir, în· braţele ucigaşe ale lui El Terri­
bile, opera lui.
I nainte ca Mod es t o , inşiel at de întu­
neri cul din cam er ă, să fi avut timpul
să-şi dea seama d e gre ş al a lui, d etecti­
vul îl . lungi se, cu u n pumn sdravăn,
peste ap aratul d e un d e.
Peste o jumătate d e oră d ela această
scenă tragi că, au tomob i lu l lui Max Yve l
stopa d inai n t e a fermei bătrânului Al ­
varez, la Leica.
Primo fu imediat transportat în pa­
tul s ău . Un med i c , chemat l a repezeală,
legă rana care era adâncă.. J o sefa, libe­
rat ă de către de tectiv, v egh e a , c u i n ima
strânsă, lângă logodnicul ei.
Tânărul, din pri cina marei pierderi
de sânge , era slab. Avu t o tu ş i puterea
să z âmb eas� ă şi să apucP în mâna lui
mâ.na fetei.
- Iosefa! . . .
- Eu sunt, Primo ! A ta p e n tru tot-
deauna. V is u l rău s ' a sfârş i t . Gogorza
şi-a i sp ăş i t crimele. El T e rr ib l e şi-a
pierdut puterea.
Rănitul ridică ochii spre Max, ca să
obtie d ela el ad:evierirea aicestei ştiri a-.
tât de minunate şi de neaşteptate. Apoi:

- 1 08 -
işi plecă p l eoapele. foseta se aplecă spre
el. Buzei-a li se uniră îndelung.
L.ângă uşă, în umbră, bătrânul Alva
r ez dădea din cap , îndui oşat .

*
* *

Trecuse o lună d:ela moartea fioroa­


să a lui Gogorz.a şi dela arestarea lui
Modesto si a vreune i duzine de mun ­
t e n i , tovarăş i ai aso c i aţi�i criminal e al ­
cătuită şi condusă de st ăpânul i·obo ­
tului.
ln apartame n tul său p arizian, Max
Yvel c i t e a o scrts o are , c e- i sos i se d i n
Spania. Era semnată de Primo Alv arez
c are, pe d epli n vindecat de pe urma ră­
nii sal e , vestea prile1tenului nunta sa
apropia.t ă, cu J osefa Artlai s.
Det ec t i vul î n d o i i ar scri soare a , zâm ­
bi n d .
- Si -au m� i t at f eri ci rea, zise el ,
î n c et.

- SFAR� I T -

- 1 09 -
O ca11odopel"� ! A apăr11�
. . . . .

NUMĂR SPECIAL Dl SĂRBATORI,

O c i v i l izatie l a 8006 m . În
f un dul Ocean ul ui „. Există
A t l a n tida legendară ?„.
Cea mai aventuroasă şi
fantastică e x peditie
şti intifică.

9 LEI. La cbioşea�i, . JibraJ"i şi. în gări


m a n e
AVENTURA""
••

de a c t i u n e şi p

a s i u n e
ibllcaţle periocllcă
- Apa.re la. 15 ale fiecirel luni

FELIX CELVAL
•••

� IADUL VERDE
- ROMAN DE AVENTURI -

Traducere de
B. TIRON

Editura „Ziarul" S. A. R., Bucureşti


lmprlme.rble „AdeYerul" tt. A
LA 15 ALE FIECĂREI LUNI
citim colecţia de 9 LE I

AVENTURA

LA 1 ALE FIECĂREI LUNI


citim colecţia de 15 LEI

„ROf.tANELE CAPTIVANTE"
ln vlnzare

CIUMATUL
de F. O'Brien

Catalogul tuturor volumelor apărute se


află Io sfârtitul oricărui voi. tn vânzare.

___, __________________
FELIX. CELVAL

IN IADUL VERDE
1.

INSULA CONŞTIINŢELOR.

--- Un „motorignd' 1), sir? Un minunat


„motorigno" scund, cu un n1ot ' or cu ben­
zină şi cu opt marinari (•xpcrimentaţi,
to�i „Caboclos", mciti1şi jumătate al bi ju­
mătate Indieni, oare cunosc bine râul si
'
repezişurile p1�inwj dii.oais1ilor Cacheiras.
- Ce ?
- Cacheiras se num.1·sc ci'ulcrile de
a1pă. Cele mai muJte <lin flt1viil1· ce stră­
bat uriaşul .codru Matto-Grosso, înainte
de a cOibol'i in Amazon, tre.e prin cata­
rac.tes et ra:pides. Numai Tapajos are pa­
tru, care t•aiie c ăl ă to r.ifor neexperimen­
taţi calea spre atât de temutul Iad Verde.

1) Vaporaş scund cu m.ok>r folosil pc afluen­


ta Amazonului.
-3-
Doctorul Felix Jeandrin ,dela Muzeul de
istorie naţionaă l din Paris, tresări mirat.
- Iadul Verde ? aşa îi zice, d-le Baril­
lo? Drace! Iată un nume care promite
cele mai frumuşel e emo ţii ex pe di ţi ei noa ­
,

stre ştiinţifice. E însemnat pe hărţile A­


mazoniei?
Traficantul portughez.pe care doctorul
îl numea Barillo, sorbi ce mai rămăsese în
"
stacanul de „caşaşa 1) pe care-l avea in
faţă,şi aprinse o ţigară de acelea uriaşe,
atât de preţui.te de Brazilienii dela Nord.
-Numele acesta, de Iad Verde nu i-a
fost dat degeaba, şi-ţi urez să nu cu­
noşti prea de aproape demonii care lo­
cuesc în el.
Arătă,în depărtare.o insulă prăpăstioa­
să, în jurul căreia 1curentul,ca,re ducea a­
pele lui Rio Tai p aj oz. curgea d estul
de violent.
---. lată! adăogă el, f ără ca interlocuto­
ru lui să poată şti dacă vonbea serios sau
nu, vedeţi insuJiţa ceea acoperită d� o
vegetaţie extraordinară, cu arborii ei
gigantici ·prinsă în mrej ele lianelor, care
o aicoperă cu o adevărată perdea de flori
urfaşe„. Nu se wdc decfut acopcrişul căp­
tuşit cu verdea \r1 al ·unei singure case - -­

„1ci as a del Diahofo", casa Diavolului! Aco­


lo îsi fac curaj vf111i1torii de J:ial-ata - se­
ring ue iros -- - Înainte de a porni î n adâ:n­
cul aceslor pr1: m â n t uri bl est e ma t e.
- l�oftiim! Acum iată-le şi ·pământuri

I) Caşaşa: Amestec de lămâie, de zahăr şi de


petrol, care alcătmcşte o băutură foarte căuta­
tă în regiunile depărtate ale Braziliei.

-4-
bliestemate ! Intr'aidevăr, dragă domnule
Barillo, dacă nu ne -am fi deprins puţin
cu exagerarea portugheză, ar trebui a­
re:um să luăm primul vapor şi să ne în­
toarcem la Para, iar deacolo în Europa.
Barillo, care era chior, clipi din singu­
rul lui ochiu , cu o e:xipresie cu totul c arac­
teristică lui.
- Nu, doctore, ştiu că n'ai să faci asta.
Nu vine cineva p ân ă fa Santarem să or­
ganizeze o expediţie , ş tiinţif:kă, pentru ca,
ap oi,să de a îndărăt iefrnd a ajuns în .pra­
gul unei regiuni extraordinare, care e cea
mai vastă: grădină zoologică d:in lumea
întreagă.
In Matto-Grosso, continuă el, veţi găsi
specimenel e cele mai ciudate ale fa:unei
ecuatoriale. Şerpii foicsiL'. pc-acolo şi veţi
gă.si chiar pe unii pc cari· ş tiinţa nu i-a
catalogat. Vor fi des.i,gnr hincveniţi Ja Mu ­
zeul ·din Paris, unde vor ol'up- a un loc de
onoare. N'am .să vă mai înşir celelalte a­
nimale care mi şună în pi'u luril e mlăşti­
noase ale ţinutului. Din 1·d1i:pagiul viasu­
lui motorigno fac pa rte ::;i doi vână tori,
care vă vor călăuzi,fr11·r1 şovă'ire, prin „ga­
rapes"-uri 1) în care gynmo\ii, piranhas-ii
şi anacondas uriaşi; Sl' iau la întn·el·rc
cu crocodilii J·a1c·ares cn od11·lari, să prn­
ducă,care mai de cnre,dlliilor11l11 i,1·11m!ii
.
mai vii.
Doctorul Jeandrin s1• 11pl1·1·i'1 spn· un tâ­
năr înalt, impccahil il11i11rn1·11I 1·11 1111 cos­
tum c oJ oni a l , ş.i ul 1·l1r11i d1ip 1·111Tgic r e­
flecta o mcla.1H·oli1· 11di111d1.

1) Râuri.

-5-
- Emoţii care te ...ar putea leic.ui de
spl een-ul
d-tale, nu-i aşa, Ralph ?
Indată Barrillo se inter esă :
-- Gentlemanul a;cesta e Englez?
- American! îl � n �ept ă , I"eped e, tână-
rul .
- Gentlemanul acesta a venit pvolbrubil
în Brazilia să
se distreze?
--<Da şi nu, p r eciz ă doctorul Jean­
drin, Ralph M u r do n c un natralist foar­
te a p re cia t la Universitatea din Yale. A
străbă tut ţ.ări şi mări în căutarea celor
mai ciudate orchidee, apoi s'a alăturat
expediţie i mele ca să-mi dea a j ut or în
munca ştiinţifică . .
E un tov-arăş de că:lătorie curajos şi
plin de in iţia ti vrt 1şi un prieten , ce eace
preţueşt e mult mai mult.
In timp ce vorbea, lua.se una din mâi­
nile tânărului şi i-o strângea amical.
- Tot deschisă ve:ohea ran ă , dragul
me u Ral ph ? î ncă nu s'a găsit balsamul
care s'o aline?
- Nu, m urmu ră tânărul, şi cred că
n 'a re să se gă sea sc ă n iciod'ait ă'.
- Biet priet e n !
- Nu desnădăjdlu iţi, sir, se socoti dator
să adaoge.fă·ră multe fasoane . trafican t ul
Barillo; necazurile nUJ pot du ra în lo­
r.:;u ri ca a c es t e a . Natura nu îngă' d uie o hi­
steţe ve şnic ă şi pr esare pe d:rum atâ te a
întâlniri uimi to ar e , iÎn c â t mintea nu poa­
te ră mâne cufundată în gâ n d uri moho­
rite.
A poi, întorcându-se spre doctortfl
J eandrin, conchise :
- 6-
- Să rez u m ăm senor. Doreşti să ex­
plorezi ţăIUnurile r âul ui Tarp,ajoz până la
isvor.?
- Şi s ă merg chiar mai dJe,p arte, dacă
e 1c;u putinţă.
- Hm! Mai dep arte sunt Indienii A­
pi aca s şi ap o i Parintintinii, cu care e ne­
voie de multă p rud en ţă ... Ei sunt pazn icii
de veacwri ai acestei re1gini miisterioase,în
care înfloreşte orcMdeea canitbruă· şi în
t.'.'.:are Demonul Iadului Verde aştea;p tă pe
călă to rii înd'răzneţi, care ,încearcă s ă g ă ­

sească locul faimosului Eldorado .. .


- El dorado pe care-l întrezărise Pizar­
ro, cuceritorul ?
-- A I spuse •Portughezul, v ăd că cunoa ­
şteţi ·legenda. Da, se pre ti nde că acest ţi­
nut l eg en dar ar exista în pa rtea dela ex­
tremitatea de sud- vest a platoului -bra­
z ilian ... Atâta doar, că ...
- Ei, spune ...
- Atâta doar că niciun călăto r nu s' a
ma i întors v reoda t ă deaicolo, închei e Ba­
rillo. De treizeci şi 1c:inci de ană,die când
înlesnesc navigatia pe Tapajoz, negusto­
rilor d'e cauciuc şi de cocos, am vă•z u t , din
când în când,.c ăută:tori ·de aur pkcân d cu
n ăd e j dea în acest pamcliis pil'rdut... Dar
vai! Iadul Verde, odat ă ·l't� .i-a prins, nu le
mai dă' drumul Cint• pă I r11indc în el, nu
mai esc„.
Şi cum l'l'i doi 1·1'1.U'ilori,nu păreau câtu,
de puţin î11spi"ti1rnî11la!i de cuvintele lui,
Portughezul în.�"l'I'" si"1 râdă.
- Văd că sunlt•\i oameni c ărora li se
poate spune tot„. Jaidul Verde nu e o re-
- 7 -
giune ·Primej di<>asă numai 1prin clima.
prin fauna lui şi p rin miile de pericole ce
le întâlneşti în desişuril e lui... E şi ţara
celor puşi în afară de lege.
- Serios?
- Oameni fugiţi de sub urmărirea po-
liţienească, evadaţi din temn iţele Guya­
nei, gangsteri scăpaţi de scaunul electric„ .
... într'un cuvânt, oameni l ipsi ţi de scru­
pule şi care nu ascultă decât de le!gea ce­
lui mai tare, trăesc în a1cest desiş extraor­
dinar şi-şi fac de cap fără să dea soco­
teală nimănui.
- Asta e,într'adevăr,neplăcut! excla­
mă doctorul J eandrin. O să fim cu ochii'n
patru.
_,. O! exdamă BarilJ o, n'are să vi se
'ntâmple nimic r ă'u; doar îi !p�ătesc tribut
lui Benito Va:l dez.
-Cine--0 mai fi şi ă1sf.a? Benito Valdez?
- Sst! nu rosti numele a ces t a cu atâta
dispreţ. Până şi aici.la Santarem, Benito
îşi are sp ioni i lui... E cel mai temut ban­
dif din cele două Americi... şi e mai bine
să cazi la învoiaH\ cu <'1 <kcf1t să 'n ce r ci
să-i rezişti. Căci, ckla Bio Madeira şi pâ­
nă: la Rio Xingu:, puterea lui e necontes­
tată.
Cobori vocea şi explică, după ce mal­
'nainte se ui tase împrejur să vadă : dacă
nu trăge a vreun indiscret cu urechea.
- Benito e „Tuşan a'', adică şeful su­
prem al Indienilor P ari nti ntini , care mai
sunt şi azi canibali. E un American din
Idaho, condamnat la moarte dU1pă: mai
multe asasinate, de un judecător mai cu-
- 8 -
raj os, 1care nu se temea de răzbunarea
trupelor organizate de armata crimei.
- Eşti sigur de ceeace spui? strigă deo_
dată tânărul Ralph,ieşind din nepăsarea
lui.
- Da, spuse Barillo, dar Benito Va:ldez
a izbutit să evadeze din închisoarea
Sing-Sing, pe când îşi aştepta execuţia,
şi să aj ungă apoi la 'Para, unde nu i-a
fost greu să găsească cinci şase „boy",
fără multe scrupule, cu care s'a dus la
casa Diavolului.
In şase ani, a i�bUJtit apoi .să stabi!l.eas­
că, asupra întregei regiuni, ce se întinde
dela cascadele Itaituba în sus, o suvera­
nitate absolută.
Nici nu se mai poate numă'ra câţi „Ca­
bodos" a asasinat banda lui în păduri,
pentru a pune mâna pe provizia de cau­
ciU1c pe care o tranisportăm la Santarem,
în scopul de obţine •preţul cel mai bun cu
putinţă. Misiuni religioase au fost prăda­
te de el; femei tinere au fost răpite, ca
să-i populeze satul de ba ndi ţ i , aşa de bi­
ne ascuns în mijlocul desişurilor Iadu­
lui Verde, încf1l ninu'ni n'a •putut dcs­
coperit'pân'ac11m,c:1riirik cc duc spre el.
- Intr'un cl1'vî1nl, 11111 sl'nior feudal al
crimei, preciză Ha.l1ph; vom î n ce rca însă
să nu-i dăm salisl'al'\ia eh- a ne prenu­
măra •printre viei inwh- lui, declară
Ralph.
Suntem prevenili :;;i vom fi cu ocihii'n
patru.
- Aşa., 'Sir! îmi place să stau de vorbă
cu oameni, nu cu mi"1măli,gi, c.a atâţia din-
- 9 -
tre compatrioţii mei. Când vr e ţi să ple­
ca ţi dela Sanfarem?
- Şi mâine, dacă s'ar putea, strig ă doc­
torul J eandrin.
- Voi î ngrij i -ca „motorigno" să fie ga­
ta şi vă voi prezenta ech i:p a d e „caboc:los",
.

care vă vor asculta ca p e mine ÎillSu-mi.


Bagajele dv. mai sunt pe Steamerul care
v'a adus dela Para?
- Ai vreun om de încredere care să
ne an un ţe servitorii şi să-i transporte î n ­
p re un ă 'C'U bagaj ele pe hordul şalup ei
motorigno ?
- Mai e voI1hă ? sprnsc Barillo, 1bătând
di:n palme.
Un metis,icare dormea j um ătate cul­
cat, jumătate şezânrd, cu s p ate l e rezeimat
de un trunchiu de oopac, se sculă şi se a­
propie reipede.
- Ouscuto, îi spuse Barill o, iată doi
domni străini 1C1are vor f.i câteva luni stă­
pfmi pe motorigino şi icare vor rnrca rio
Tapajoz cu aj ut o rul lui până la uH�mele
căderi de apă. Să ai grija 1să fi.e bine ins­
talaţi pc bord ş.i ai să : f ii în totul la dis­
poziţia lor. Sunt 'lffietenii mei! Inţ el e g i ?
- Bueno ! ră.s1pm11se metisul.
-- Acest caboclo vă va fi rdevota1t până
la moarte, îi a s i gu r ă portughezul. Pe Cus­
eu to acesta te poţi bizui ; aş fi vrut să
vă î n so ţe sc eu însu-mi în ex p ed iţi a dv.,
dar vlld că se cam complică lucrurile
între Brazilia şi Peru, trebue să rămân
la Santa r em ca să mă pun la ordinele
guvernului, în caz că ar izbucni v reu n
con flict.
-10-
Doctorul J eandr.in îi multumi.
- Mulţumită d-ta[e, drâgă domnule
Barillo, vom putea pătrUlll!de în Brazilia
aproape necunoscută, cu toate garanţiile
posibile.
EX!periooţa prietenului d-tale, Cuscuto,
ne va fi de 1ciel mai mare folos; crede-mă
că nu va arvea de regretat ajutorul pe
care ni l va d:a. Cu 1bi111e !
...

- Vaga w;lea con Diosf exclamii Ba­


rillo,cu o emoţie neprefăcută.
Dar tocmai când să .se despartă, o fier­
bere neobişnuită se produse pe piaţa, a­
proape totdeauna ·pustie, din fata Primă­
riei oraşllllui Santarena.
Un curier ·al guvernului brazilian ol"do­
nase să se sune alarma si ' convocase d;re-
gătorii oraşului.
- Ce s'a'ntârnvfat? întrebă doctorul.
Lui Bai r llo nu-i trebui mult ca să afle
motivul acestei fievberi.
- Veşti rele, sipuse el,când se întoarse
lângă prietenii lui. .
La Belem s'a primit o radiogramă. A­
vionul care face serviciul pe linia aeria­
nă Peru-Oc1canul AU.antic a căzut în pă­
durile părjii de suis a lui Matto Grosso,
în locul cd mai <h� nepătruns al .acestui
podiş ; în Iadul V erdc de care vă vor­
. . .

beam adineaori.
- .Aivea pasageri fa >bord?
- Patru: un romancier francez,numit
Raoul Sanguin ; judecătorul Barn dela
New-York, fika lui Laurencia şi nepoata
lui, M'iicky D81l" ce-ati păpt, sir? Vii <.·
•.•

rău?
-11-
Tânărui American Ralph Murdon se
făcuse alb ca v: arul.
- AUo I strigă doctorul Jeandrin ... Al­
lo, Ralph! Cheer up! C e- i cu tine?
Tânărul îi strâ nse amândouă mâinile.
- DraguJ meu prieten , spuse el, e ea,
Laurencia!„. căzută acolo, în ia d ul cela!·
In împărăţia blestemată a o amen ilo r lip­
s iţi de COlllJŞtiinţă !... şi a banditului ban­
diţ ilor, Benito Valdez I
- Hombre I exdamă Barillo, o tânără
fată bogată şi fără doar şi •poate, ferme­
c ăto are . Primej dioasă ispită!
Doctorul 1părea fo arte emoţiona!l.
- Ai s'o găseşti! O s'o căutăm împreu­
nă şi o s'o găsim, draigul meu Ralph. Cu­
raj!
- Nu, n'am nevoie să fiu incurajat,
prietene„. Căd dacă i s'ar mtâmpla ceva
w I
rau„„
- Nici nu te gândi la aşa ceva!
- Aş răzbuna-o fio ros, murmu ră
Ralph.
Dar asta nu se va'ntâmpla şi am să ştiu
eu s'o smulg din ghiarele Dcmonuhti Ia­
dului Verde.
- De altfel, a<lăogă Barillo, guvernul
brazilian va trimi te,în căutarea avionului
pierdut, un că pitan şi u n pluton de sol­
daţi.
- Vor sosi prea târziu, .spuse Ra�ph.
Noi vom aj unge mult mai reipede la focul
a:cciidien tului.
Şi,după o mici't paU1Ză:.
- Să plecăm imediat, doctore. De ce
să aşteptăm ziua de mâine?„.
-12-
Şi o luă la fugă ca un nebun spre Rio

Tapajoz.
Barillo îl privea cu ·milă.
- O chestiune de cliraigoste, nu-i a.şa,
senor? ·

- Da, explică doctorul J eandrin. ·

Ralph şi miss Laurencia Barn se iubesc


din clipa când s'au întâl nit la Universita­
tea din Yale. Din nefericire, judecătorul
Barn e un om autoritar si dintr'o buca­
tă. S'a opus la unirea celor doi tineri..
Fusese numit consul la Lima şi şi-a luat
cu el fiica, fără să vrea măcar să-l pri­
mească pe Ralph Murdon.
Când 1-am întâlnit p e acesta la Grădina
zoologică clin New-York, era de.snădăj ­
duit. I-am propus să mă'nsoţească în ex­
pediţia mea la Matto Grosso, şi el a pri­
mit fără să stea o clipă 1pe gânduri.
Bănuiesc că avea de gând să mă tragă
cu el dincolo de izvoarele lui Rio Tapaj oz
şi chiar de cealaltă parte a Cordierilor,
până la Lima, ca să se'ntâlnească acolo
cu Lau�ncia Bar 1 n.
- E şi firesc, spuse Barillo, în 'tinere­
ţa mea, ce n'aş fi făclllt s'o găsesc pe A­
gami, fiica şefului unui trih de Indieni
Apiaca. Tatăl ei nu vo i a nici în ruptul ca­
,

pului,să mif'aihă de gin<'l'l'. Ba chiar m'a


rănit cu mfma lui,<'U o săgcată,de am ră­
mais eh i.or.
Dar asta 1111. m'a descuraj at, şi cu o­
chiul rămas am continuat să fac curte
frumoaiSei Inclil·111· pfrnă i-am obţinut mâ­
na. Agami este so!ia mea. Asta a făcut să
mă bucu1r de multă vază printre triburile
-13-
indiene şi am să fiu fericit s'o ·pun în ser­
viciul dv., căci plec cu <ţv, curajo !
- Eşti un om de inimă, Barillo ! lti
mulţumim!
- N'ai pentru ·Ce, d'octorc, căci guver­
nul american oferă un premiu de două
mii de dolari celui ca.re ar reuşi să des­
copere pc naufragiaţii din avionul Peru­
Atlantic.
E aşadar o afacere min un a t ă , conchise
el, aprizându-şi o nouă ţigare. A:stu m'a
hotărît imediat.

-14-
2.

CICLONUL IN PADUHE

-- Bagr1 de samă, miss ,Mickv ! Uitit-le


·
neîncetat în dreapta şi'n slfmga şi nu căl­
ca pc frunzişllll depe jos ifări't si"1 fi sondHt
terenul cu un ·băţ.
-- Nu poţi vede-a nimic s111h frunzişul a­
cest.a stufos, stri.gă l\l'id<y ,•ca:rc-şi p i e vd us e
răbdarea. Cfrn.1� h· .gtlllidl'şti că ·soarele
ecuatorial străh1e1•şl1• li<' cer şi că d e a b i a
-

ne pu•tcm rcc11111i:1şk unii pc alţii,în Uiil­ l


hra asta .ncagri"1„.
- Cu scmi-î111t1111·ricul a ce sta ne vom
deprinde noi uşor. a si gu r ă o voce groasă;
dealtfel nu puti·m avl'a ce ne .plânge, clăci
am fi pulul ră1m:'1111• toţi in carlinga avi o­
nului, zdrohi(i d1· ra m uri l e copacului care
ne-a oprii 1"i"1·1kn·a.
- Şii am fi p 11I111t să a;I'ldem de vii, ccea­
ce ar fi fo.sl un dcsnoid ăm.ân t foar te ne­
plăcut. Nu eşti de rnc.eeaş părere, domnule
Baro.?
-15 -
- Unchiule Barn! strigă Micky9 la te.
lefon!
Unchiul Barn tresări violent, ca un om
smuls brusc din gândurile lui.
- Da! Spuse el, ar fi fost mult mai
rău pentru noi, dar :şi ·aşa :situaţia noastră
e foarte perkuloasă, d omnule Sanguin ...
- O! ·protestă Micky, nu fi şi tu aşa de
formalist, zi-i pe nume, Raul, ca mine!
- Ca toată lumea! adăogă în pripă,
tânărul.
Miic1ky îl ameninţă cu degetul.
- Unchiule Ba11"Il, spuse ea, ştii doar
foarte bine că ne-am logodit în avion
când pilotul Josian ne-a strigat să ne fa­
cem ultima rugăciune.„ înainte de căde­
rea fatală„. Martoră e şi Laurencia„.
Laurcnci:a ! Alio ! Laurencia !„ Unde
eşti?
-- Fie-ţi milă de noi şi nu striga aşa
tare, imploră pilotul, a CJărui voce cânt!l­
toare, de bas, trăda o .oarecare teamă;
nu chema nenorocirea,care ne pândeşte
de pretutindeni în pădure.şi nu uita că
locul unde am căzut 1poartă un nume te­
mut.
Mkky nu Pra o fatrt 1ciare să tresară Ia
ce:l mai mic zgomot sau să se sperie de
orice lighioună.
Era o sportivrt ·antrenată ·în toate exer­
ciţiile corporale. Şa1mpioană de tennis şi
înnot şi ochitoarre de forţă: cu browningul.
Frumuseţea ci blondă avea o .expresie
ironică şi distantă, care punea imediat
la locul lor pc oamenii care nu-i erau
simpatici.
Avea însă în schimb doi ochi 1I1e·gri,care
-16 ·-
ştiau fo a rte bine ,să se îndulcească atu1nd
când ascufta vorbele romancierului Raul
Sanguin, care- de.la Miami, unde fusese
prezentat magistratului, nu se mai des..
părµse de familia Barn.
Sanguin era un căutător de impresii
rare, care fusese trim.i:is de un mare ziar
francez să fac1ă o anchetă în Aimerica,a­
supra criminalităţii crescânde şi a gang­
sterilor.
Ajunsese astfel în lbune relaţii •CU j u­
dele Barn.şi Micky nu rămăsese nici ca
nepăsătoare faţă de atenţiile romancie­
rului.
Acesta simţise deoda:tă ne vo ia să se
ducă să facă un reportaj la Lima, unde
se făceau pregătiri de război contra
Braziliei.
Tânăra Americană îl î nc uraj ase pe
Sanguin să vie cu ei,şi să străbată, ba­
zinul fluviului Amazon :pe calea aerului.
AcciidentuJ suferit de aeroplan îi apro­
piase şi mai mult.
Prin contrast., Laurenda părea aproape
întristată de fericirea lor.
- Sărăcu ţa de ea, tot timpul se gânde­
şte numai l a naturalistul Ral.ph Murdon,
explică Mkky. Unchiul Rarn înţelege
foarte g reşi t fericirea fiie.c'i lui.
·

Laurencia nu-l va mi.ta JH' HaJ,ph şi a1c.e­


sta ne va găsi,într'o zi sau alta.
- Dacă nm ri'tu�i să gă'sim un drum
care să dnct1 la o apt1 nav,igalbilă, am fi
pe jumăta'le salvati. spuse,dn seara ceea,
Sanguin. Dar misit-rele acestui masiv de
ve rd eaţ ă: sunt ele n c pă tr U1ns şi ascund
cine ştie ce 1pdnwj dii extr.aordinare.
-1 7 - 2
Din fericire suntem bine înarmaţi.„
- In Iadul Vertde trebue să fii totdeau­
na bine înarma1t, a!da ogă pilotul Jossian.
Scosese din teacă o uriaşă saibie mari­
nărească, cu oare tăia lianele ce-i barau
drumul.
Deod'ată ră:sună llin strig ăt:
-- Micky! . .. Ajutor, Miicky!
- Laurencia, strigă fata. Laure111eia
chiamă'n ajutor!
Rau l îl imitase .pe Jo$ian şi-şi ·scosese
„machete"-u� 1) lui.
Micky işi încărcă şi ea lbrowni:ngu:l el
de mare calibru.
Toţi dădură fuga in di rec ţia ddn 1c•are
veniseră strigătele.
Ajwnseră înd'ată în tr'un ifel de luminiş,
din mijlocul desişului de verdeaţă care-i
înconjura din toate p ărţil e, şi rămăsese­
ră uimiţi.
O u riaşă pânză d'e 1păianj en paraliza
col'lpul Laurenciei, care alunecase pe
nişte frunze ş i căzuse cu braţele înainte
pe această reţea de fire vâscoase.
Şi o enormă mygală, mare ca un cap
de copil, eşise din gaura in care stătea
ascunsă şi voia să se repeadă la tânăra
fată.
Cu o lovitură 0de saibie, Jossian răni
mortal fioroasa lighioană.
Dar în aoee-aş clipă scoaise MJcky un
strigăt.
Un al doille a p ă ian j en uriaş se lăsase·n
jos de pe o cra că şi-i ameninţa fat a, cu
căngile lu i desgustătoare.

1) secure indiană,
-18-
Raul Sa1n.guin fu ,cel mU1Şcat, căci sărise
îna in t e a fogodniJcei lui şi pr.imise el ata­
cul myg alei .
Durerea îl împiedică:,o clipă,să se a­
pere. Din fericire, Micky . nu era o fetiţă
fricoasă şi dobori 1păianj enul cu o lovi­
tură de mâner a :brrowninguilui ei.
Din nefericire, se iveau alte mygale,ca­
re coborau depe crengi cu o sprinteneală
uimitoare.
- Am dat de o colonie de păianjeni u­
riaşi, stri gă Jossian, trehue să' fugim câ t
mai repede de-aici. Lighioanele astea
sunt aşa de îndârjite. încât ne-ar putea
copleşi sub necurmatele lor atacuri.
Reteza mereu cu s ab i a firele cleioase
ic1are cădeau asupra lor.
Pe de altă p a rte , Micky re uşise s'o li­
bereze pe Laurencia din r eţea ua vftscoa­
să în care se zbătea. O trase repede pe
verişoara ei afară din luminişul cu p ă­
ianjeni.
Apoi se repezi î111 aj ll'lorul lui Raul,
care scăpase cu m111ltil gn·utah· de cl'i trei,
p atru . păianj cni ca rl'-1 î1H·on.i 'i1rasl'rrt.
- E un adt"vi"1ral 1·w;rnmr! îi slrigă ro­
manicierul. Accisl<· f':""ipluri. fioroase sunt
primej dios de iuli si 11111s1·t1l11ra lor mi-a
pa rali z a t braţul.
· · '

Fraza şi-o sfârşi slri vi 11id su1b cizma lui


grea,o mygală ale ci"1rt·i fi'1lci,ca de oţel,
se în fip s e ră în t o v a l 1 1 l cizm'e lor.
Mkky îl t rase hnliiri"1I. destul de repede
ca să-l scape de o 11011:1 mygală care co­
bora din bolta frunzl'lor.
-- Ce ligh i oan e demonice! exclamă
Raul.
-1 9 -
-· Fac într'adevăr parte dintre demo­
nii Iadului Verde.
Dealtfel, · aceasta e soarta tuturor ex­
ploratorilor acestei temute regiuni, expli­
că Jossian. Să ştiţi .oă: nu suntem la ca­
pătul surprizelor şi suferinţelor noastre.
Scoase dintr'o punguliţă o sticluţă şi
o seringă.
Ii suflecă m âneca de'la cămaşl,
desvelindu-i antebraţul umflat. Cele două
căngi ale păianj enului lăsaseră urme vi­
zibile.
Jossian îi apucă între degete o bucată
de ciarne şi-i făcu o inj ecţie cu ser.
- E grozav de dureros ! gemu Raul.
- D ar folositor, .spuse pilot ul Am avut,
.

din fericire,grij ă s·ă: i'au cu mine câteva


seruri antiveninoase. E un noroc să ai
aşa ceva în ·desişul accsta,în care şerpii
mişună cu sutele.
- Adevărat, spuse Micky, arătând trei
cureluşe galbene cu cercuri negre, care
fugeau dintr'un desiş.
- Doi trigonocefali şi o v iperă jarara­
ca, spuse Jossian.
Să nu rătădm la întâmp:la·re prin desiş,
strigă el apoi,ca ·să-l audră toţi, să n e în­
toarcem mai bine în tabără, d. Barn tre­
bue să: fie foarte neliniştit .de lipsa noa­
stră.
lntr'adevăr magistra•t ul ID.ceipea să se
teamă de vreo nenorocire.
- Rău am făcut că m'am grăbit aşa
s'ajung la Lima, îi spus el fiiicei lui. Re­
gret că am ales un mod de transport pri­
mej dios. încă.
D acă am fi luat unul d'in VaiP'oarcle
-20--
care fac cursa San-Franciso-Peru. n'am fi
acum în situa·ţia aceasta.
- Ba dimpotrivă, spuse Sanguin, e o
pagină de viaţă, demnă de un roman.
Când vom povesti aventurile noastre î n
pădurile 1ciellltrale ale Brazilei necunoscu­
te, vom avea un succes nebun. Intrucât
mă priveşte pe mine, vă:d în aocidentul
nostru, începutul fericit al unui reportaj
senzaţional.
- Dacă rel}.şim să eşim din încâiLcirea
aceasta de verdeaţă„ . oftă Barn. Pădurea
a.sta formida.bilă, seamănă cu un labirint
fără de început şi fără de sfârşit, care
înăbuşă pe toţi cei ce pătrund în ea.
Se zice că poţi rătă!Cli pe-aici lu!Ili ÎnJlre­
gi, fără să'ntâlne11ti, odată măcar, prin a­
ceastă nemiloasă boltă de frunziş,un cât
de mic pete c de cer.
� Cerul nu se mai arată celor ce se
aiflă în Iadu l Verde„. adr1ogrt pilotul Jos­
si1an,
- Brr!„. Se înfioră Sanguin,nu ne con­
danma aşa de rl'Jl<'clt', ci ragul nwu.„. Eu
unul am î1wrPd1·r1· în sh·aua nwa.
- Şi cu înlr'a 11wa, spus!' Micky; şi
c ând două sll·k 11wrg î1111111n·1111ă, mfmă'n
mână„.
- Rar mai ra11�1·:;;t1· pi:11:w r1·a sr1 le des­
partă, încheie .Sn11g11i11, aruncând fetei
o floare pe carc o c11ks1·sc.
Laurencia zâmhi I risl.
- Şi e u aş fi nv11·I î nc r ed ere în cel pe
care l-am ales„. :;pus1· <'· a .
Dar unde o fi acum?
- Poate că a pornit în căutarea noas­
tră, spuse Micky. llaieă ultim a radiogra-
- 21 -
mă a aviooului nostru a fost primită de
lumea ci vi lizată, Ralph n'atl'e să rămână
inadiv.
Ochii La'lllrenciei ,scânteiară.
- Crezi aşa dar şi tu în el ? tu? „.

- Cum cred în Raul, spuse fata.


Glasul l ui Jossiian le călăll!Z i ·pe amân­
două până lângă un foc de vreascuri,pe
care-l făcuse rpilotud lângă un 1copac scor­
lburos.
Le aştepta acolo câteva felii dintr'o car­
ne necunocută. Era o şop ârlă „Iguano",
pe care o uc i sese Hau�1ş i ale c1ărei resturi
le cam înspăimântă pe tin er ele fete.
- Groaiz:nicl s:pu1Se Micky . Par'că mân­
căm un animal extraordinar, un bruaur
din poveşti...
- Ma i bine s ă m1îinfmci u111 balaur de
cât să fii mânciat de el, spuse Raul.
.Dar 111u simţiţi un miros dcO'sebit de
pătrunzător şi de neplăcut?
- Adevărat, spuse Mr. Bar.o.
Jossian iş i lăsă: hucă tăria.
- Nu m'ar m.im delo c dacă ipe o cra­
că de sus ar fi ascunsă o reprtHă.
Al într'adeivăr!„. Uitati-vă deasupra ca-
p etelorvoastr e. �

- OI c1e mo11JStrU1, :ge\lll!u Laurenda.


- O.acil ne-ar fi surprins, cum era in-
tenţia lui, greu am mai fi salvat p e cel
sau pe cea 1pe care şi-ar fi ales-o el, pre­
ciză Jossian, scoţându-şi machete-ul din
t<.'r.1ea de pi el e .
Laurencia scoase un geamăt dureros.
Holba insipăimântată ochii la ceva carl�
părea o uriaş ă Haină neg rici oasă, carl'
înainta încet, a 1 p roape p e nesimţite, p1i11-
-22 -
tre crengil e de sus a:le unuii arbore de cau­
ic:iuc.
Era un şarp e de o lungime uimitoare şi
de o grosime neobişnuită. Aducea cu un
lung tub ,d e canalizare sau clli o conduc­
tă ica acelea în care ele tc1tricienii închid fi­
r�"l�' electrice ;r entru a le apăra de ume­
zeala pământuiui.
Pielea lui ,d e culoare închisă, era îm­
pestriţată cu"' pete negre,pe care abia le
zăreai; doar pântetciele lui, de culoare al­
burie, era mai uşor de desulşit în frunzi­
şul lianelor.
- E un Anaconda, ,p rimejdiosul şarpe
amfibie 1) al râurilor guyaneze; a pornit
după ;pradă, băgaţi id e seamă: !
Le sili repede.pe rMiicky şi p e Dauren­
cia,să se adă[>ostea·scă in scortbura copa­
cului de lârngă foc.
A·p oi aşteptă monstr:ul, gata de luptă.
Dar atenţia reptilei ifuisese atrasă de alt­
ceva.
O maimuţă neaigră, c•are se agăţa de
crengi cu coada ei lungă, fusese mamită
de provi. ziilc rnaufraigiaţilor acrului.
Sărind ·din cracă''n cracă, aj unsese jos
şi înainta pc furiş spre t'.uliilt• de conser­
ve deschise,dar l(".u con\innlwl îincă nea­
tins, fără să ohst•rvc w·upul celor t rei
băiibaţi şi celor do11:1 frmci, ascunse în
dosul grosului copac scorburos.
Maimuţa era de m:11�imea unui ·CO.PH de
doisprezece a ni şi pi"'1rna e:imep, ţional de
sprintenă. Aproape ajunsese la ţintă şi,
spânzurat cu ajutorul wzii lui hmgi,de o

1) care ipoate trăi şi pe uscat şi în apll


- 23-
cre angă din cele de j os, întinse cele rpa­
t ru membre ale lui .spre bun ătăţile d u;p ă
care jinduia.
Deodată o namilă neagră sfr edeli. bolta
de frunziş, că'z ând ca un plumb .pe jos,
cu iuţeala unei avala n şe .

Laurenda sc;oase u·n strigăt de spaimă.


Era şarpele oanaoonida. care-şi executa­
se atacul lu i favorit prin surprindere .
Se lăsase să cadă cu toată greutatea şi,
profitând de zăpăcea·Ia viictim e i lui, se
încolăcise în j uruJ. ei de cinci, şaiSe ori.
Inelele înce p eau să s e strângă. O s trâ n ­
soare înce· a tă, grozavă.
Maimuţa, p e j umăta' te înălbuşită, scotea
strigăte asc:uţite şi sgâria in zadail' pielea
uda. ş e i reptile.
Acesta îşi ridicase capul turtit şi îl ţi­
nea la o palmă de ch:iJpul aproape ome­
nesc al maimuţei, care exprima o groază
fără seamăn.
Ochii şarp elui anaconda· aveau o st.ră­
lwdre extraordinară.
- lnfiorător ! exdamă Micky. Tra ge ţi .. .

Hai tra.geţi ! Ce mai aşteptaţi ?


Jossian o op ·ri cu un gest.
� Nu fă nicio mişcar e . S'ar putea ca
anaconda să fie numai uşor rănit şi să n e
atace cu .cea mai m ar e furie.
Iţi închipui ce forţă ·p oate avea un a­
semenea furtun când se năp u steşte ca o
cafapultă asutpra adversarului? Mai bine
să aşteptăm.
- Ce?
- Să fi devenit inert ·şi n eputincios de
a se a p ăra.
N'are să ţie mult. Priviţi !
- 24 -
Anaconda îşi înfăşurase · p artea dillal- !\L
poi a corpului în jurul unui trunc:li}(Y -­

de copac.
Fără să dea drumul maimuţei, se a­
propie cu ea de acest punct de sprij in
ş i execută deodată o serie de rotiri aşa
de rapide, încât era imposibil să le nu­
meri.
Biata maimuţică îşi dădu sufletul cu
un ultim ţipăt de durere, căruia îi urmă
un sgomot . de oase z drobite ·de trun­
chiul copacului, sub strânsoarea lnfri­
coşătoare a puternicelor inele ale re.p-.
tilei.
- Ce grozăvie ! E un a devăra t coş­
mar moartea asta, strigr1 Micky. In des­
nădejdea ei aproape umană, maimu­
fica asta trebuia aj utată.
- Lasă, răzbunarea vine şi ca, o asi­
gură pilotul. E mai hiiw să surprinzi un
anaconda într'un m.0111t•nl ca acesta, de­
cât să-l întâlneşti 111·111t111cat şi în cău­
tarea pradei.
Maimuţica a('l':tsla ne-a cruţat de o
luptă care s'ar fi p11l11l sfârşi rău 1pen­
tru noi.
- Ai dr ep l : l l1 · . sp11sl' Haul. Norocul
nostru că acu m 1· pr1·a o c up at ca să ob­
serve prezenţa 11oasl ri'1.
- Ce vrea sr1 f:wi'1 '!
- Să prânzcas61, l' xvlică ziaristul:
şi cât mai comod c"11 putinţă. Uitati-vă
la el.
D . Barn urmărisl' loali'1 sce n a , cu o a­
tenţie plină de nt'lini�lc�.
- Biata mea copil i"'1, murmură el, de
-25-
ce. te-am târît cu mine în ţinuturile a­
cestea.„ unde ;moart e a dă târcoale ne­
încetat ?
Dar o exclamaţie bucuroasă îi între­
rupse şirul gândurilor.
- Minunat ! ... Reporta j înfricoşător
şi trăit ! Material 1pentru un foileton de
cinci sute de rânduri. Nu vă m1işcati...
vă rog !
Vorbise Raul Sanguin, care filma şar­
pele în timp ce acesta îşi înghiţea vic­
tima.
Sub presiunea inelelor, corpul mai­
muţei se lungise, se zdrobise, se măci­
nase, şi fusese frământat ca o cocă in­
formă.
Inelele şarpelui îi dădeau drumul pu­
ţin câte puţin. Corpul maimuţei căzu şi
rămase pe j os. Părea de dourt ori mai
lung ca'naintc. Oasele s frtrâmate şi
zgârciurile rupte, forma u îm:prcună cu
carnea un fel de sul, uns cu balele vâs­
coase cu ca re-l nrtclăisc şarpele, ca să-l
poată înghiţi mai uşor.
Nu dură mult până se întâmplă acest
lucru, căci deodată corpul monstruosu­
lui şarpe îşi schimbă înfăţişarea.
Cele două fălci se depărtară la ne­
sfârşit, scoţând la iveală nişte dinţi
lungi, fini şi aproape transparenţi, care
se înfipseră în massa de carne şi o ţinu­
ră nemişcată.
Atunci, încetul cu încetul, corpul şar­
p elui începu să se umfle rşi să înghită
progresiv cadavrul maimuţei.
Corpul reiplilei părea un cilindru
-26-
mişcător. Nu se mai putea deosebi ca­
pul, ale cărui fălci continuau să ţină
resturile maimuţei, transformate în
piftie.
Sulul acest a sângeriu intra 1 puţin câte
puţin , în cilindrul viu care era corpul
uriaşei reptile.
Cilindrul se umfla văzând cu ochii şi
se îngroşa pe măsură ce prada pătrun­
dea în corpul reptilei, care semăna a­
cum, mai mult ca oricând,cu un tub
inert uitat dealungul trotoarului.
- lată mo m entul să scăpăm de veci­
nătatea acestei 1primej dioase jivine,
strigă Jossian.
- Bagă de seaml ă , spuse Micky, dacă
mai are destulă supleţe ca să se a;p ere '!
- Nu ! răspunse Raul Sanguin, hru­

ta c acum cU!prinsă de toropeala unei


digestii anevoioase.
Acum c rândul maim1u\d să se răz­
bune.
Laurencia, palidă ca o moartii. nu - şi
putea lua och i i del a rl'plilil.
- E cel mai groaznic ::;i mai dl'sgus­
tător lucru pc care l-am vi'1z11t ,..-1·odată.
Moartea a ce a s t a c înspi'iimt111ti'iloarc ... şi
e cum nu mi-aş fi putut î111·hipui de
scârbos.
Mi se •părea că văd un copil zdrobit
în strânsoarea monstrului !. ..
In timpul acesta, Jossian s1· a p ro p ia ­
se , în cet , de anaconda.
Ridicase încet greaua sahi<· manna­
rească, pe care o coborî reped I'.
Se auzi o izbitură, şi corpul şarpelui,
- 27 -
tăiat în două, continuă să se zvârco­
lească, scăldând în sânge tufişurile
dimprejur.
- Intră ca în unt, spuse mirat San­
guin, apropiindu-se cam imprudent.
In aceeaş clipă fu izbit de dosul cozii
reptilei, care-l asvârli într'un tufiş.
·

- Ce putere I exclamă el , ridicându-


se. Am fost cosit ca un fir de iarbă !
Micky, îngrij ată, se şi repezise spre el.
- Nu ţi-ai frânt nimic ?
- Nu ! Numai ceasul mi s'a spart,
dar mare pagubă nu e, căci şi aşa se
oprise când am căzut, . în momentul
când aripile avionului s'au prins în ra­
murile copacilor.
In orice caz, văd că , la interval de câ­
teva minute , un rp ăianj en mă muşcă şi
un şarpe mă trânteşte. lată două pri­
miri puţin :simpatice . Mă întreb ce-mi
rezervă a treia ...
Voia să se apropie iar de anaconda,
ale că:rui ultime tresăriri coseau mără­
dnii dimprej ur, când un strigăt al d-lui
Barn făcu să înlemnească toată lumea
locului.
- Un jaguar I
Micky, cu un browning în mână, sări
îp.aintea verişoarei ei.
Dar Raul , tot aşa de spontan ca ea, o
acoperi cu corpul lui.
Cei trei se pregăteau să tragă, când
Jossian îi rugă să aştepte.
Jaguarul nu p ărea să-i fi văzut. Apă­
ruse , cu un salt spontan , în mijlocul
taberei.
- 28 -
Pesemne că era însă chinuit de o tea­
mă extraordinară, căci tot timpul tră­
gea cu ureche a şi privea împrejur. Şi
deodată fugi cu salturi mari în tufişuri,
care se deschiseră sub greutatea lui şi
se închiseră în u rmă-i.
Pilotul Jossian rămăsese uimit de fu­
ga asta a fiarei.
- De obicei un jaguar nu rămâne
nepăsător faţă de prezenţa oamenilor,
spuse el ; trebue ca o preocupare neo­
bişnuită să fi modificat caracterul fe­
roce al jivinei.
Se pregăteşte pesemne ceva care-l .si­
leşte să-şi p ărăsească ohişnuitul lui te­
ren de vânătoare.
In timp ce vorbea, a duna lucrurile
din tahără şi le ducea în scorbura în
care ascunsese pe cele două fete.
- Te temi de ceva ? Intrebă j udecă­
torul Barn.
- Da, domnule, poate şi mai rău.
- Hm ! făcu încet Sa nguin : despre
ce e vorba ?
- De un ·ura ga n , m urmură Jossian .
Uite, anim a l 1·h· a 11 ş i î 1 1 ct> put să fugă
din calea p ri 11 1 1 · j d i l ' i .
Intr'adevăr, t l l l · ele maimuţe urlă­
' '

toare apăreau î n mij locul ierburilor


înalte şi străhă l 1 · : 111 p a r t e a aceasta a p ă­
durii cu o rgrahi'i ca ri· a ducea a panică.
Apoi un tropul i 11 l c prin tufişuri a­
nunţă sosirea a c l o i t a piri , care trecură
val-vârtej. •

Ii urmară câţiva m i s t reţi, apoi ap ă­


rură cerbi sălbatcd şi ciute ; toţi fu-
- 29 -
geau în aceeaş i direcţie, fără să pri�
vească în jurul lor.
Insfârşit veni un „furnicar" mare, ca­
re dădea semne de teamă extraordi­
nară.
Micky voi să înainteze , ca să-i taie
drumul, dar pilotul Jossian o dădu re­
pede la o parte.
- Nu-ţi risca viata. miss ! Nu ştii că
un furnicar e mai primej dios chiar ca
un jaguar, ou enormele pumnale pe ca­
re le are în loc de ghiare ? . . .
Dacă , în furia lu i nebună , te-ar înfăş­
ca, vie n'ai mai scăpa din braţele lui.
De altfel singura lui dorinţă e să fugă ...
Trase cu urechea, făcând semn cama­
razilor săi să-l imite.
Un vuet înăbuşit se auzi sub bolta ar­
bol'ilor uriaşi ai p ă d u rii braziliene .
Era cu neputinţă să-! i dai scama de
starea cerului, în semiîntu nericul pro­
dus de tavanul d e frunziş .
O căldură , din ce în cc mai a păsătoa­
re, îi făcea să gâfâie pc naufragiaţii cu­
fundaţi în acesl iad de verdeaţă.
Deodatr1 un fulger orbitor lumină a­
dâncurile vegeta ţiei tropical, e , în timp
ce coroanele copacilor erau înconj ura­
te de scântei electrice.
- Toţi în adăipost ! strigă Jossian .
Copacul e , din fericire , ancorat solid,
printr'o mulţime de liane, de trunchiu­
rile copacilor vecini.
.1Inghesuind u-ne înăuntrul acestui re­
fugiu salvator, vom fi feriti ' de tromba
de apă ce va cădea.
- 30 -
Nu sfârşise de vorbit, că uraganul se
şi deslănţui.
Un muget groaznic se înălţă deasu­
pra capetelor lor. O zguduire electrică
formidabilă îi făcu să tresară şi imediat
începu o 1ploaie înfricoşată, care părea
mai degrabă o cascadă.
Era într' adevăr o rupere de nori , ni­
micitoare.
Lipită strâns de logodnicul ei, Micky
nu se putea stăpâni să nu se uite afară.
- E potopul, murmură ea... puhoiul
mâniei cereşti care se revarsă asupra
ca ptelor noastre.
- Ce fericire că accidentul nostru de
avion s'a produs înaintea cataclismului
acestuia, spuse Raul Sanguin, al cărui
optimism se baza totdeauna pe o filo­
zofie zâmbitoare .. .
- Altfel, cine ştie unde am fi căzut ?
:___ Poate în prăpastia demonului din
Iadul Verde, ceiacc a r fi însemnat sfâr­
şitul călătoriei, m u nn1u ră Jossian.
Raul nu m a i a v u t i m p să 'ntrebe ce
însemnau acPst<' <· u v i n te căci ,ciclonul
,

se deslăn \ u ia c u t oa t ă vigoarea unei


tromb:e.
Mugetiul vân t u l u i a j unsese aşa de pu­
ternic, încât era i m posibil să te facă
auzit.
Trăznetul cădea r n· î n edat : mii de se­
curi uriaşe tăiau ramu rile care se adu­
nau în grămezi peste lot.
In fiecare cHpă, coiJlac i întregi se prâ­
huşeau, târând cu ei liane imense şi
fl ori enorme cu corole ciudate. Cada­
� 31 -
vre de pasar1 , cu penele în toate culo­
rile curcubeulu i , cădeau ca grindina în
mij locul puhoaielor de a p ă ce se revăr­
sau pe pământul spongios.
Maimuţe surprinse de uragan se pră­
buşeau trăznite sau ou membrele zdro­
bite de neîncetatele căderi de crengi:
Din fericire, copacul scorburos în ca­
re se aflau naufragiaţii rămânea nea­
tins în mij locul devastării generale.
Deodată însă, Laurencia, care se ghe­
muise într'un colţ întunecos , ca să nu
vadă grozăvia furtunii, se sculă în pi­
cioare Şi scoase un strigăt :
- Furnicile !
Işi scutura cu violentă braţul stâng
şi-şi sufleca în cea mai mare grabă mâ·­
n eca, în care-si aleseseră locuinta ' câte-
va insecte de �cestea.
Fulgerele sfredel ea u aşa de des per­
deaua de fru n z i ş , î n c ft l Jossian putu re­
cunoaşte m a i h i n c insectele care năvă­
liseră pc m frn cca f e te i .
Fu rn i ci rosii !
'
„ -

- F u g <le i n u ndaţie, spu se d. Barn şi


a u să ne inva deze adăpostul.
Era adevăra t; furnicile, care pătrun­
seserr1 în scorbură . erau abia iscoadele,
dar grosul armatei avea să vie şi el.
Asta însemna un ase diu căruia nu i
se p u t ea ţine piept şi o moarte groazni­
că pentru cei ce ar fi încercat să lupte
contra acestor crude cohorte .
.Tossian riscă să iasă o clipă afară,
pentru a examina împrej urimile adr1-
postului lor.
- 32 -
- Ce groaznic 1 strigă el . intrând.
Furnicile roşii sunt în marş spre copac.
- Frumos ! exclamă ziaristul. Te po­
meneşti că acum vi-e frică de gâzele
astea ?
- Da, spuse simplu , pilotul.
Sanguin ceru l ămuriri.
- Gâzele astea , de care vorbeşti cu
atâta dispreţ . sunt foarte de temut · p rin
muşcăturile lor. Nu degeaba au mai
fost numite furnici-j ăratec. Din man­
dibulele lor musteşte un acid violent şi
legiunile lor sunt aşa de numeroase , în­
cât corpul unui cal , care se întâmplă în
calea lor , e disecat în mai p uţin de
două ore .
. ,Putem să ucidem o mie, o sută de
mii din ele, dar au să vie milioane şi
milioane care au să ne pricinuiască
torturi groaznice· şi au să le m�nânce
de vii.
·
„Mai bine sit le c<'d lnn locul , . fără a
mai aştepta a t a cul lor.
Uraganul e ra în descreştere. Câteva
muşcături dl' f11 r11 i t· l1 întărea u cuvinte­
le pilotului. M il' k v se seu tură energic.
- Foc, nu a l t a , rosti ea. Prefer
ploaia „. şi mă şi du c să caut un a.d ă­
post, într'altă part<•.
Se repezi afară, u rmală , ca întotdea­
·
una , de Raul Sanguin , ea re se ţinea du­
pă ea ca o umbră.
*
* *

Potopul încetase, dar prin pădurea


inundată continuau să curgă puhoaie
-:- 3 3 - 3
care se revărsau pe pământul saturat
de apă şi formau mocirle în care nau­
fragiaţii aerieni intrau p ână la ge­
nunchi.
- E o adevărată inundaţie, observă
magistratul. N'ar fi bine să ne căutăm
un refugiu în copaci ?
- N'ar fi 1prima dată când e:x:plora­
tori ar avea o asemenea păţanie în Ia­
dul Ve rd e , spuse Josian. Totul e cu pu­
tinţă în pădurile lui Matto Grosso, dar
asta arată , din fericire. că suntem nu
departe de o apă.
Intâlnirca ct1· şarpele Anaconda îmi
stigerase incă dina inte acest gând. Rep­
tilele acestea îşi petrec o parte din timp
în râuri sau pc malurile fluviilor. Tre­
bue să existe . aşadar, în apropiere , un
.,garape", căruia ruperea de nori tre­
bue să-i fi umflat apele şi pc care poate
vom izbuti să ne îmbarcăm , după ce
vom fi fabricat o plută cu a.i utorul
trunclîiurilor de copac , doborîţi de fur­
tună.
- Ar trebui să ne dăm seama mai
repede dacă există această posibilitate,
spuse ziaristul, căci apele cresc mereu.
Din fericire, cu aj utorul câtorva
tnmchiuri de copac doborîte de vânt,
construiră la iuţeală un fel de schelărie ,
p e care micul grup se urcă, de bine,
de rău.
Căldura soarelui îi zvântă.
Bolta de verdeaţă fusese aşa de tare
sfâşiată de ciclon, încât razele solare
pătrundeau , pe alocuri , în împără ţ i a în-
- 34 -
:/'
·
tun� coasă a pădurii, făcând orie
mai uşoara. �
� I
Călătorii observară atunci . un · f ·

alee acoperită cu frunziş. ·

- Urme de fiare... care trebue că


duc e l a apa vreunui râu. Asta e calea
noastră.
Micky răspunse , sărind de pe platfor­
ma ei.
- Apa n'a crescut prea tare. Putem
merge dealungul urmelor acestora . bă­
lăcind, ce e drept, puţin prin apă, dar
cu căldurile astea , o baie nu strică.
- D ecât atunci când în baie găseşti
caimani, 1preciză Raul Sanguin, ară­
tând un fel de creangă plutitoare , care
dispăru ca o săgeată între ierburile
inundate.
- Dacă j a careşii din rio-ul vecin au
şi invadat pădurea, asta e semn că ape­
le revărsate trelbue să acopere o destul
de mare întindere, " spuse Jossian . Să ne
grăhim, ca să n u fim blocaţi . fără nă­
dej.dea de a fu gi.
Toţi grăbi rr1 p a su l , cu toate că mer­
sul era d<'sl u l de an evoios, în mij locul
crengilor î m p l l ' ! i t c şi a maldărelor de
trunchiuri p r 11 h 1 1 ş i l c . .
Zăriseră o a p i"i a dfrncă şi , cu aj utorul
busolei ;puturr1 d d <• rmina şi direcţia în
care se a d â m· < a s 1 1 h bolta de frunze si
'
·

de liane.
- Acest gara p i· P s l <' un afluent af Ta­
paj oz-ului„. Ne v a d nce spre regiuni Io·
cuite ; trebue su 1 1 1 · l i'1 s r1 m duş i de cu­
rent . care ne va p u rt a spre satele indie-
- !lr> -
ne ale misiunilor, de ·unde vom putea
pleca spre Itaiuba şi spre Santarem.
- Să dea Dumnezeu, spuse j udecăto­
rul Barn 1 fără mare nădej de.
- Ca întotdeauna, dup ă o lovitură a
soartei, nu se poate să nu se 'ntoarcă
norocul, exclamă îndată ziaristul San­
guin.
„La lucru, să nu mucezim în mocir­
la asta ... soarele străluceşte ... cerul e se-
nin ... viaţa ·e frumoasă !
·

Se aplecă spre Micky şi adăugă :


- Şi Iubirea nu ne va lăsa să pierim.
- Da ! spuse fata, arătând Lauren-
ciej,. ��t:rentul garap.e-ului. Curaj şi spe­
n1� i;:.. '. draga mea ! Ne depărtăm de Pe­
ru �i tle Lima dar ne întoarcem spre
Atlantic şi...
•.. „Şi cine ştie dacă vântul care hate
spre vest nu-ţi va a duce pe cel la care
te gandeşti ne'ncetat.
- Ralph Murdon "! oftă Laurencia,
privind în dep ărtare ca şi cum pe ga­
rape avea să a pară o pirogă, cu un că­
lător care să semene ca două picături
de apă cu Um ărul savant naturalist.
- Nu te da visării ! o întrerupse Mi­
cky. Nu rămânând cufundaţi până pes­
te genunchi în apă , ne vom găsi feri­
cirea.
Aj ută-mă să adunăm , la iuţeai�. cele
câteva lucruri pe care le-am pul.u l sal­
va din avion . după căderea noastră ...
Treime să pregătim totul ca �ă i\u în­
târziem plecarea plutei pe c a re o în-
j ghebează bărbaţii. \

- 36 -
Vederea o s'o admirăm noi , mai pe
urmă.„
In curând, mulţumită îndemânării lui
Jossian şi bunăvoinţei ziaristului, mai
multe trunchiuri uşoare fură legate cu
liane şi formară o plută destul de so­
liâă, ca să ducă ·p e toţi naufragiaţii.
- Asta e bine făcut, spuse vesel San­
guin, iată-ne aproape scoşi din încur­
cătură.
Iadul Verde nu ne-a reţinut 'prizo­
nieri în laibirintul vegetaţiei lui diabo­
lice. Acum o să scăpăm de jaguari, de
şerpi, de caimani şi de toate fiarele. şi o
să dăm de oameni.
Dar vai ! tocmai oamenii aveau să
fie cei mai cruzi demoni ai acestei re­
giuni blestemate.

- 37
PE TAPAJOZ

- Aşadar, nimic nou ! Niciun indiciu ?


-- Trebue răbdare, sir, lămuri Ba-
rillo. Indienii A p i a c a p e care i-am des­
,

cusut cu t o a t ă şireten i a u n u i vechiu om


umbfat prin m e l e a gurile Tapaj oz-ului,
nu au avut n i cio cunoştinţă d e s p r e pre­
zenţa a dou ă femei albe în regiunea <le
vest a m a r ii p ăduri ·b raziliene.
- P o a t e că se feresc să vorbească.
- De mine nu s'ar feri. Sunt însurat
Clli o Indiană, nu uita ; cu chiar fiica u­
nui şef. E o garanţie care mă face a­
proap e Indian , şi pe mine.
�,De atunci, niciun Apiaca n u caută
să-mi ascundă ce ştie. Naufragiaţii ae­
roplanului căzul în p ă durile de pe ma­
lul stâng a l fluviului, nu au fost încă
zăriţi de nimeni.
- 38 -
- Poate au şi pierit, îndrăzni să spuc
Ral,p h, tremurâ11d.
- Nu, întâmpină Barillo ; un grup
de Europeni nu dispare, chiar şi în a­
c e� t ţinut îngrozitor al Iadului Verde,
fără să lase urme de · trecerea sa. Să mai
aşteptăm câtva timp . Nu v ă simţiţi . cum­
va bine pe acest... motorigno ?
-- Ba da, nici vorbă, încredinţă doc­
torul J eandrin, dar suntem. nerăbdă·
tori, dragă prietene.
Barillo le făcu semn să vorbească
mai încet.
Voia să asculte ciudata povestire ce
i-o îndrugă, în aceeaşi clip ă, o Indiană,
de sânge amestecat, despre canibalii
Parintintini, care trebuiau să j ertfeas­
.

că „Monstrului . din prăpastia ip.orţii''


nişte victime ce aveau să le cadă în cu ­
rând în mâini. T1u.şana, de care ei ascul­
tau orbeşte, le făgăduise asta.
- Sangana ? exclamă Portughezul,
vorbeşti de m o n s t ru l din I a d u l Verde ?
- Da, hol horosi I n d i ana, făcân dt.1-şi
cruce cu o g roa z ă v rul i t ă . El, rău d ia­
vol, tare cru n t . � i l u i totdeauna foame
este . ..
Doctorul Fel i x s1 · i n t eresă :
- Ce monstru c a cela atât d� îngro­
zitor ?
- Ah ! făcu Barillo. e u nu l-am vă­
zut, dar In dienii Mu n d u rucus, Africas
şi trib1Urile indiene de l a graniţele Peru­
lui pretind că e un an i m al aproape fa­
bulos, care trăeşte într' o i mensă prăpas­
tie, înconj urată de râpe gigantice şi ca7
- 39 -
re străj ueşte, în această trecătoare, in­
trarea faimosului Eldorado, de minu­
nată amintire.
- Vreun specimen a unei specii ani­
male dintr'alte epoci, fără 'n doială, .�şi
dădu cu părerea doctorul Jeandrin.
Ralph Murdon căzu la mare grij ă.
- Numai ca acest praznic religios să
nu fie prilej uit , cumva, de descoperirea
naufragiaţilor aerieni p e care-i căutăm
noi !
Barillo scutură din cap.
- O să ştim în curând, când vom a­
j un ge l a ultimele că'.deri ale Tarpaj oz­
ului... Am să mă duc atunci însumi, să
cercetez prin satele Parintintinilor, şi
dacă pot descoperi ceva semne îndru­
mătoare, am să vă dau de veste.
- Am să te însoţesc, Barillo. declară
tânărul.
Portughezul se codi puţin.
� Vezi c ă făcu el,
, tdburHe astea
sunt cele mai s f1l h a t i c e din Brazilia . . .
Sunt sângeroase şi n u s t a u la gânduri
să întâm p i ne cu o pl oaie de sf1 geţi înve-
. ninatc pc s trflini, pen tru ca re au o ură
de nchiru it.
- Asta nu-mi sdruncină hot ărirca,
declară 1 ri to s Ralph Murdon .
,

*
* *

Două săptămâni aproape, săptămâni


lungi de călătorie, legaseră o prieten i e
între Barillo ş i cei doi însoţitori. Ţi 1 1 ta
le era aceeaş : trăiseră aceeaşi via \ i'1 şi
- 40 -
înfruntaseră primej d ii în bună tovă­
răşie.
Experienţa lui Barillo adusese ser vi­
cii adevărate doctorului Jeandrin şi
prietenului său, dar Ralph scăpase de
moarte pe Portughez, trăznin-d , cu un
glonte bine ţin fi t t un caiman enorm din
cei cu ochelari, care răsturnase o piro­
gă ce readucea pe Barillo pe bordul lui
Motorigno.
Din nefericire, cercetările negustoru­
lui, în ciuda legăturilor lui prieteneşti
cu triburile indiene , nu aducea nici un
rezultat.
- Ar trebui să luăm , în susul a p ei ,
toate garap�le de pe malul Tapaj ozu­
lui, isbucnea câte odată Barillo ; nu pu­
tem, totuşi , să ne pierdem yremea pe ur­
me atât de îndoelnice ...
D ealtfel, expediţia oficial ă , t'rimea­
să de guvernul 'hirazilian. s'a oprit locu­
lui la Itaitub a 1 ca s'aştepte acolo ştiri;
cel ma i cumite ar fi poate s'o imităm.
- Barillo ! excl mrnl. a tunci Ralph
Murdon , gân deşte-le l a c e l e dou ă fete,
care trchuc sr1 S l' : t r i t ' Î n c c a ma i groaz­
nică prinwj d i 1• ş i d i s p e rare !
Cugetă la soa rl a cc le aşteaptă dacă
sunt prinse d e Iri h u ri l c indiene ! ...
- Sau d e l k n i l o Val dez, complectă
Barillo , cu o fa l ii i n hm ecată.
·
Ralph privi 1 w Po r t u ghez.
- Iar band i l'UI a cl' l a ? Ce te temi oa-•

re , din partea lu i '!


- Mă tem , lăm 1 1 ri fiarillo, ca Benito
Valdez să nu poa r l t • o pică deosebită
- 41
j udecătorului Barn, care l-a condam­
nat.
Dacă a aflat ştirea naufragiului a ­
vion ulu i liniei a eriene Peru-Ocean, va
·p un e t o tt\1 în mişcare ca şă-1 regăseas­
că şi va răscoli toate d e si şuri l e Iadului
Verde.„.
Şi atunci, spuse Ralph . pălind, ·d acă-l
re g ăseş t e ?
- Ar fi cea mai mare nenorocire ce
li s'ar putea întâmpla celor dou ă fete
care însoţesc pe j udecătorul Barn, în­
credinţă Portu ghezul, fără să vrea să-şi
p recizeze gândul mai mult.
Ralph stranse pumnii de mânie, apoi
întorcându-se spre Barillo :
- Să pornim, exclamă el... s'o por­
nim cât mai repede !.. . Nu trebue să
pierdem u n singur min u t . Orice întâr­
ziere ·p oate pricinui o cata strofă„. S ă
plecăm ! . . .
Peste trei zile, u l t i m a c ă dere n Tapo­
j o z u l u i era trecu t ă şi Bari llo ech i pa şa­
se piroge in d i c n c , ca să u rc e în susul
fl u v i u lu i pfm rt la isvoarcle lui.
D ar în ziua aceea, p c când slabele
bărci vâsleau dealungul malurilor,
Ra lph scoase un strigăt de surprindere.
- O maimuţă roşie, ciudat gătită.
Ce-o fi purtând în j urul gâtului ?.„
Barillo fu ş i el mirat.
- Ei, drăcia n aibii ! S'ar zice că e ce­
va ca o pungă de piele roşie ... Aduce cu
acele genţi sa'UJ ·p oş e te în care f emeil e
îşi poartă pudra, p u fu l şi alte lu cru ri
d e toaletă.
- 42 -
- Cum să fie aşa un obiect aici '! ex­
clamă doctorul.
Ralph nici nu-şi lăsă vreme să se gân­
dească. .
Avea în mâini o puşcă V\Tinchester, o
duse la ochi şi trase.
- Proastă gra(bă, !bodogăni Barillo.
Dacă dobitocul e numai rănit, toţi tova·
răşii lui îl vor duce , Dumnezeu ştie
unde.
Intr'adevăr, o ceată de maimuţe urlă­
toare răsări ca din p ământ şi , garnisind
toate crăcile învecina te, făcură să plouă
o grindină de procctilc de tot felul.
Maimut a dintâi rămase atârnată de
'
coada ei lungă . încovrigată. Dar scotea
nişte ţipete dureroase şi j alnice, care în­
duioşară pe doctorul J candrin .
- Am putea să-i d ă m îngrij iri poate,
dup ă ce vom fi prins'o, spuse el.
Din nenoroci re', n u era lesne să a­
j ungi şi să li' a t i n g i d<' cuadruman fărr1
să rişti sr1 f i i s rt1 � i a l de trupa furioasă
a cclorl a l l l ' 1 1 1 : 1 i m 1 1 ! c roşii.
A tunci, Cal u )(' l t � Cuscuto. omul de în­
credere a l h 1 i Ba r i l lo , se hotărî să în­
cerce el a v e 1 1 I 1 1 ra .
Potrivi , la : 1 1·1 · 1 1 1 ele temut ce�l purta
totdeauna cu 1 · 1 î n t' xpediţii, o săgeatrt
al cărei capăt a s c 1 1 ! i l î n formă de semi­
lună sau seceri' ro r m a o ciu dată armă
sburătoare .
Ţinti cu grij ă 1 1 1 : 1 i 1 1 1 1 1 ! a rănită şi slo­
bozi săgeata cu 1 1 1 a r1 · 11 ihăcie , că reteză
capătul cozii pri n s t • i a r animalul căzu
- 4:1 -
în fluviu, scoţând nişte schelălăituri
j alnice.
Un clocot se produse în locul unde că­
zise şi. .. un cap turtit, cu un bot pre­
lung se ivi.
- Blestem ! strigă Barillo, un j acare
cu ochelari !
Era , într'adevăr , unuJ din acele teri­
bile soiuri de crocodili, care venea sa-ş1
ceară vama în împărăţia unde neamul
lui era stăpân.
Totul dură o clipă. Fălcile lui , fără
măsură de lungi , se deschiseseră . ară­
tând un şir de dinţi impresionanţi şi se
reînchiseră peste m a i muţă , p e care bes­
tia o târî în fundul ap e i cUJ geanta ro­
şie cu tot.
Dar Cuscuto nu î n ţ cl egcn să i s e ş t e r­
pelească astfel p ra d a de u n nepoftit.
Şi cei trei Europ e n i î l v [1zură sco­
ţând din t e a c ă cu ţ i t ul l u i , cnrc î n mâna
exersată era o a rm ă teribilă, şi arun­
cân du-se în ·undă în urmărirea mon­
strului.
Apa era destul de străvezie, aşa că se
putea urmări lupta.
Văzură p e metis dându-se la fund şi
trecând pe sub caiman care manifestă
deodată o agitaţie n ebună şi se ridică
în sus cu burt a în aer, în timp ce apa
Tapaj ozului se făcea roşie.
- Straşnic ! Minunatl 1 !1 strigă docto­
rul Jeandrin. Cuscute l-a spintecat . Ce
lovitură de cuţit !
Păcat că maimuţa a ·p ierit, spuse Ba-
- 44 -
rillo, pe când Cabocle urcă . iar în pi­
rogă cu cadavrul cuadrumanului.
Toţi se rep eziră să privească geanta
de marochin roş , care adusese moartea
bietului animal.
- N'a ştiut cum să se mai descotori­
sească de ea, explică Portughezu!, îşi
trecuse capul prin l ănţucul de oţel , care
servea pentru atârnare a acestei drăguţe
podoabe de b:raţul proprietarei sale şi
n'a mai fost în stare să şi-l scoată.
� Intămplare binecuivântată ! excla­
mă Ralph Murdon în culmea bucu­
riei. Insf ârşit , iată un indiciu. Poşeta
asta roşie a fost furată L:rnrenciei Barn.
- Ei nu ! . . . Se poate ? . . îngână doc­
.

torul.
Tânărul era aproape nebun de bu­
curie.
Işi apăsa buzele pe obiect şi arăta un
pacheţel de h â r t ie , u d a t <le a pa Tapa­
j ozului.
- Su n t ·u l l i nw l l ' s c r i sori cc i le-am
scris. Ea I P-a p i'\ s l ra l . Se m a i gfmdeştc
la mine. N u m ' a 1 1 i l a l ! . . .
- C u atât m a i h i 1 1 C ' p 1 · 1 1 l ru viitorul
şi fericirea voasl rf1 . p r i d 1 · 1 1 <' , interveni
doctorul Jeandrin. A s i a l l l l lllCSC eu o
coincidenţă fericitr1 , 1 : 1 1·1 · fe ricită. Şan­
sa lucrează pentru voi d o i .
N u mai rămâne <led l s fi fi e regăsită
miss Barn .
- Mda, făcu Barillo, i;;i a s t a e tot aşa
d e uşor ca şi găsirea tm 1 1 i a c într'o clae
de fân.
- 45 -
Dar ca şi cum şansa, pe care el avea
aerul s'o dispreţuiască, ar fi vrut să
dea o desmintire vorbelor lui, câteva
împuşcături d� p ărtate se auziră.
- Ce să însemne asta ? făcu doc­
torul.
-· Indienii de prin ţinutul ăst a nu au
arme de foc, murmură Barillo.
- Sunt poate scăpaţii din avionul
pierdut . care cer aj utor, exclamă Ralph
Murdon . S'o pornim în direcţia aceea.
- ln plină pădure ? .. . E n eprevăzător
şi riscăm să ne rătăcim fără s'aj ungem
să aducem aj utor n aufragiaţilor, de­
clară Barillo.
Numai poate vreun garapeu ne-ar
îngădui să ne aventurăm în acest frun­
zet de nepătruns.
Cuscuto şopti câteva cuvinte .
. - Ce ? exclamă Ralph Murdon Cc
.

spui d-ta ? Indienii Iadului Verde ?


Poate ?
� Tot ce se poate ! rosti încet negu­
ţătorul portughez.
Dar tânărul scoase un . strigăt de bu­
curie.
- Un degrad ... Malul o coteşte spre
o îmbucătură : e acolo la dreapta, în
susul cursului, o îmbucătură largă, a u­
nui vast garapeu care p ătrunde în ini­
ma pădurii.
„Prin el am putea p ătrunde şi noi.
Cu un gest, Barillo apropie piro�cl c
şi le arătă direcţia ce trebuiau să u r­
meze.
In .ca•p u l flotilei, Ralph Mu rdo 1 1
. ţi·
- 46 -
nând'll-Şi Winchesterul gata să tragă,
îndemna în.tr'una pe Cuscuto să vâs­
lească mai repede.
Indărătul lui, Barillo supraveghia ce­
le două ţărmuri, ca om deprins cu sur­
prizele acestei regiuni nesigure, şi unde
triburile indiene stau a desea ascunse
la pândă.
Dar nimic nu trăda prezenţa vreunor
fiinţe omeneşti, iar pirogele nu speriau
decât cârduri de flamanţi roz sau sto­
luri de papagali cocoţaţi pe ramurile
j oase ale copacilor ţărmului, care-şi
luau shorul cu un tărăihoi de ţipete ră­
guşite şi umplând văzduhul cu culorile
strălucite ale p enetului lor.
Turburară din liniştea lor mai mul­
t e perechi de lamentini şi un tapir e­
norm, care se scuturase şi o rupse la fu­
gă , făcând să ţâşnească noroiul râului.
Cinci sau şase broaşte ţestoase ser­
p enfine, ale căror ciocuri lătăreţe p ăş­
teau ierburile d i n fu n d u l garapeului,
se risipiră l a i u { P a l ă sau d eteră la fund.
La o cot i l 1 1 rr1 , u n ('o p a c u ri a ş , răstur­
nat p c j um r1 t a !P c!P \T< ' o v i .i <' I i c , l e tăie
aproape tre cC' r<'a p r i n t ru n c h i u l său a­
runcat de-a cu m w ;r, i ş u l <· 1 1 rs 1 1 l u i aipci.
- Atenţie ! s l r i g ii Ba r i l l o , a r ăt â n d
piedica din calc, s u n I oa n w n i pc trun­
chiul acesta care ne f a c s 1 · 1 1 1 1 1 c .
- D a , strigă Ralph . „ I > o i o a meni cu
hain el e sdren tuite . . . ca r<· p a r sfârşiţi de
pu teri .
Cele şase pirogc îna i n l a rr1 încet şi nu­
lfl aÎ decât Cuscuto ·decl a ră :
- 47 -
- E o barcă sfărâmată , aruncată la
mal . Oamenii a ceia doi s'au coco ţat în
crăci cum au putut şi n'au căutat să a ­
j ungă la mal înnot.
Dece oare ? întrebă doctorul mirat.
- D e frica blestemelor de piranhas,
explică Caboclo. .
- Diabolo ! exclamă Portughezul.
Atunci, ce-i drept, n'aveau încotro ... .
Aşa e, rio ăsta miŞ'Uhl de p eşti canibali .. .
Ralph nu mai avu nevoie de alte a­
mănunte, şi nici d-rul Jeandrin.
Amândoi cunoşteau cruzimea şi lăco­
mia micilor peşti , numiţi „piranhas''; ai
căror dinţi ascuţiţi fărămiţează un bou
în mai puţin d e un ceas.
Erau mii şi mii de piranhas în rio, şi
cei doi naufragiaţi ar fi fost mâncaţi
înainte de a fi putut găsi un a dăpost pc
uscat.
Pe de altă parte, trunchiul de copac,
culcat de-a curmezişul garap cului , era
înconj urat spre rădăcini cu groaznice
plante ghimpoase cu spini , ca acele şi
mustind un clei veninos, care împiedica
orice retragere spre partea aceea.
Dar zărirea pirogelor le mai puse ini­
ma la loc celor doi refugia ţi de pc
trunchiu.
- Allo ! strigă gâfâind de bucurie u­
nul din ei. Aici, naufragiaţii avionului
Peru-Ocean. Raul Sanguin, reporter.
- Şi Jossian, mecanic-pilot.
- Urra I proclamă Ralph Murdon ...
sunteţi singuri ?
- Am lăsat p e j udecătorul Barn,
din Statul New-York, cu fiică-sa şi ne­
- 48 -
poată-sa , într'un adăpost , p e marginea
râului.
Noi am plecat în cercetare , pe o b ar­
că întâmplătoare , dar am fost atacaţi
de un şarpe anaconda , care a sfărâmat
o parte din scânduri, su!b strânsoarea
inelelor lui . . .
L-am putut o morî , c u câteva cartuşe
din Colturile noastre , dar a tre!buit să
n e cocoţăm p e craca asta , ca s ă scăp ăm
de piranhas.
- Şi situaţia d e ven e a tot mai critică.
adăugă ziaristul. De trei zil e căutam în
zadar s ă ne p utem da j os din cuibul
nostru , unde cloceam silit.
- Mai aşteptaţi numai câteva minu­
te, îi rugă Barillo , făcând semn lui Cus­
cuto. ·

A.cesta îşi îndrepta piroga hii spre


mal şi tăiă de-a colo câteva braţe din
nişte buruieni , pe care l e legă cu ra­
muri tinere şi l e l ă s ă să plutească p e
suprafaţa gara p eului.
In curând , u n fel de c u l o a r e purp u­
rie, ca o dfiră de strn ge, se întinse p e
apa linişti t ă . Ş i î n d a t ă , m iri ad e l e d e
p eşti, c u cl i n l i i m i ci ş i a scu ţiţi, urcară
cu burţile în :w r şi g u r i l e căscate, aco­
perind luciul e h- .i 11 r î mprej ur.
- Straşnic osp i'1 I p e n tru testoase şi
j acari, râse B n r i l l o . . .
„Acum, salvn r1•a n a u fragiaţilor e o
j ucări e .
*
+ *

Peste câteva m i 1 1 1 1 k , Jossian şi Raul


Sanguin, reînsufl c ! i l i şi întăriţi, expli-
- 49 - 4
cau membrilor gru pului salvator, pă­
ţaniile lor p rin întortochieturile gara­
peului, pe apa căruia coborîseră p e o
barcă înj ghebată de ei, de bine de r ă u ,
cu mij loace p rimitive.
- Eram totuşi fericiţi „că întâlnise­
răm un rio pentru a veni la civiliza ţie,
a daugă tân ărul ziarist, însă Iadul Ver­
de p ă rea a nu voi să n e mai lase să ple­
căm şi întâlneam pretutindeni duşman i
p ânditori în calea noastră .
A trebuit să suportăm o l u p t ă eroi­
că cu nişte caima n i . care-şi vegheau
icrel e depuse în mocirlele mal urilor ;
să distrugem viespare de viespi uriaşe ,
ale căror ace ne-au ameninţat şi urmă­
rit o z i întreagă . . .
„Era să pierim într'o b a l t ă d e des­
cărcările electrice ale gymn oţilor. . . şi
Lauren cia Barn era cât p'aci să fie sfâ­
şiată de o haită d e maimu ţe url ătoare,
care i-au rupt vestmintel e şi i-au smuls
un obiect la care ţinea tare mult, a proa­
pe tot atât ca l a viaţa ei, pe cât spu n e a .
- Laurencia, vo11beş ti de ea ? . . . bf1l­
băi Ralph ... Laurencia Barn este dar
teafără , sănătoasă ?
- Pecât se poate fi dup ă oboseli şi
necazuri ca acel ea prin care am tre­
cut. . . Cu cin e am cinstea să vorbesc ?
- Ralph Murdon ., dela Universita­
tea din Yal e .
- D-ta !... exclamă ziaristul . . . A ! da­
că Laurencia te-ar şti atât de aproa pe
de ea ! Ce bucurie ar fi p e mititica.
- Nu m'a uitat , aşadar ?
- 50 -
- Nu se gândeşte decât la d-ta, scum­
pe domnule I
Barillo se scuz ă , z âID1bind , că vine s ă
turbure o asemene a convorbire, dar a­
vea nevoie de amănunte.
- Aţi l ăsat pe j u decătorul Barn şi
p e cele dou ă domnişoare într'un a dă­
p ost -:- spuneaţi ?
- O colib ă, înj gheb a t ă în grabă din
bambuşi ş i ăin frunze drept acoperiş.
Era nevoie de făcu t rost d e puţină o dih­
n ă p entru Micky şi Laurencia , care în­
duraseră Oboseli peste puterile lor.
Judecătorul Barn era şi el topit; şi
Jossian se temea să nu-l vaz ă dând în
frigu rile rele .
- Veneam acum să căutăm aj u tor l a
vreo misiun e, p e malurile Tapaj ozului,
a d a u gă Jossian.
-- Şi norocul n e-a servit, căci am dat
de dv., reluă Raul Sanguin .
Barillo a p rohă <lin cap, dar e x p 11esia
feţei l u i a r ă t a mai mul t n elinişte.
-- De ci'rn cl p l u t i ( i p e garapeu ?
- De p a l r m: i·c i eh· ore, aproape.
- Atunci ! si'1 n u m a i rămânem deloc
aici ... s'o porn i m ! comandă Barillo. E
cea mai marc grahi'1 să punem p e acel e
biete domnişoare 1 a : u l r1 post .de prime j ­
,

diil e de care, până : u · 11 111 , au scăpat ca


p rin minune.
-· C e primej dii ? fă cu Sangui n .
- Nu întreba , să porn i m ; cele m a i
groazn i c e a venturi l e a ş t e a p t ă d a c ă n u
sosim l a timp .
Flotila se puse în mişcare din nou.
- 51 -
Vâslele lucrau din răsputeri ; piro­
gele sburau p e râul calm.
Barillo , cu nervii încordaţi, cu ochii a­
ţintiţi p e tufişurile celor dou ă maluri,
n u d"ădea decât porunci scurte . Toată
obişnuita lui poftă d e vorb ă pierise, iar
Cuscuto p ărea şi el tot aşa de îngrij at.
Insfârşit, un fel d e colib ă şubredă,
ridicat ă p e o movilă acoperită cu
muşchi, se ivi la o cotitură a gara p e­
ului.
- Asta e ! procl am ă Jossian.
- Allo ! chiui Sanguin, agitân du-şi
casca colonial ă . Alio., Micky ... Alio I
Dar nici un semn nu se ivi în j urul
cabane i , care se arate că era v reo fin tă
omenească a colo .
- Dumn ezeule ! gemu Ra l p h . . . Ni­
meni nu răspunde.
- Micky ! Laurcncia ! M r . Barn !
răcni San guin . . . Alio !
O spaimă subită îl cutremură . . .
S ări î n a p ă şi se căţără ca un nebun
pe m al .
Ralph . . . făcu la fel .
Cele două piroge se alipiră de malul
garapeului.
Dar cei doi îndrăgostiţi şi urcaseră
movila şi p ătrunseseră în colibă .
In clipa următoare, d o u ă strigăte s e ·

înălţară.
- Goală ! . . .
- Laurencia ! Unde e Laurenda ?
- O ! exclamă Barillo . năpust i 1 1 d 1 1 -
s e rândul l u i î n c albană, ce, m'am l 1 · 1 1 1 1 1 t
s' a întâmplat. . Sărma n el e cop i l i · 1 1 1 1 cit -
- 52 -
zut în mâinile „D emonului lnf emului
Verde" .
- Care demon ? răcni Sanguin.
- Benito Valdez, rosti întunecat Ba-
rillo , arătând o foaie de pergament pe
care erau scrise aceste câteva rânduri :

„Luat în primire dou ă viitoare scla­


ve pentru satul fără urmă şi care vor
fi apoi oferite drept j ertfe Zeului din
Prăpastia Morţii . . . p entru a răzbuna p e
cel care nu se teme s ă se decl are Stă­
p ânul absolut al ţinuturilor blestema­
te - BENIT O V ALDEZ" .
- Ce n enoro cire ! ce nenorocire ! ge­
mu Raul. Micky în m â inile acestui
bandit . . .
- Nu ! rosti Ralph Murdon cu o
mânie rece . . . care fu remarcată de toţi.
Benitto nu-şi va a du ce la îndeplinire a­
meninţările , căci America întreagă va
fi acum împotriva l u i . . . .
Apoi, cu o m â n ă h o t ă rî t ă , adăugă sub
semn ă t u ra h a n d i t u l u i „Benito Valdez" :

„ Căru i a 1 · 1 1 . Ha l ph Murdon , dela U­


niversitate a d i 1 1 Yale, îi declar războiu
p e viaţă şi PI' moarte, fără răgaz ... p â­
nă la isp ă ş i rl'a c r i melor. l u i . . ."
- Eu am si'1 1 1 • a j u t sennior, răsuna
,

îndărătul lui o v o c i · hotărîtă. Şi eu am


d e răfuit o soco l l - : d i'1 cu D emonul Ia du­
lui Verde .
Toţi se 'ntmH"s1 · ri'1 u i miţi , spre uşă.
_... Cine vorbc:;;l 1 · a s t fel ? exclamă Ba­

rillo .
Era Cus<;uto.
- 53 -
4

SCLAVELE GAN GSTEHlLOR

- Ia seama, Micky, nu mai înainta .


- Dece ?
-- Mi-e frică.
- D e cine ?
- Mi-e frică de d i a volii aceştia ta-
tuaţi , care ne su pravegh iază.
Mi-e fricr1 d e acest o m , care mă pri­
veşte cu un zâmib et groaznic.
Mi-e frică să nu fiu dată vreunuia
din a ceşti fioroşi ban diţi şi s ă cer, în
zadar , în durare ·dela ră,p itorii noştri.
O ce j alnică soartă e a noastră I şi
ce ne p ăstrează viitorul ?
- Eu ştiu, spuse Americana , cu un
ton care mări încă şi mai mult groaza
verişoarei sale„. Vom deveni scl avele
gangsterilor satului de n egăsit ; vom fi
supuse ca priciilor lor şi p ăstrate P.lrl
cc­
rilor lor.
- C e vorbe spui tu aici ?
- 54 -
- Adevărul ! . . E însp ăimântător dar
.

trebu e privit în faţă, asta ne va d a cu­


raj ul să încercăm orişice p entru a ieşi
din acest labirint de iad în care tânj im
de cincisp rezece zile .
Laurencia rămase mută.
O desnădej de fară margini o împie­
dica să-şi a dune în ca p două idei ; ră­
mânea a dâncită într'un foi de toropea­
l ă automa tă, fără voinţă şi fără putere
de împotrivire .
Din contra, blonda Micky îşi p etrecea
tot timpul căutând vreo ieşir e , p entru a
abate dela ele o soartă înj ositoare şi să
se smulgă din starea d e sclavie care era
rezerva tă tuturor captivelor lui B enito
Valdez.
Căci acesta era faimosul gangster
brazilian. El l e răpise, împreun ă cu j u­
decălorul Barn, ·în vrem ea când Jossian
şi Raul se dep ărtaseră de tabără spre a
încerca să găsească aj utor p e malurile
lui rio Tapa j oz .
O band r1 d e Indieni şi d e Cabocli
se a prop i a se fără sgomo t şi împresu­
rase caha n a l or de a d ăp ost, cu o isteţie
şi o re p ezl'a l ă a l iH de minunată că cei
dinăuntru nu J > t t l u seră face uz de ar­
mele lor, ale c11 ro r d e tun ături a r fi ves­
tit, poate, pe ce i d o i t i n e ri plecaţi ca cer­
cetaşi.
Fuseseră înconj u ra t e , legate şi duse
cu căluşe în gură, rr1 rr1 să se poată îm­
potrivi, şi nici măca r să recunoască
drumul ce-l apucau ră p i torii lor.
Vedeau doar că erau târîte în a dânci­
- 55 -
mile acelui „Iad Verde" care avea să
le facă să cunoască cruzimea oamenilor
dup ă aceea a fiarelor .
Fără să-şi poată da seama de întorto­
cheturile cărărilor care se înfundau în
acest labirint de frunzet, ele , legate ca
nişte pachete ş i purtate în nişte reţele
grosolan e , prinse de u n crăcan lung, a­
j unsel'ă într'un sat mare, unde, numai­
decât, grupe de femei l e luară în prim i­
re cu sbierete sălbatece şi le despuiase­
ră aproape de vestminte, m ăcar că se
sbăteau şi protesta u , strigând cu in­
dignare.
Dup ă aceea se pomeniră în faţa te­
mutului gangster Benita Valdez, care,
fără a rosti un singur cuvânt, le exami­
nase cum un geamiha ş examinează un
animal de rasă, făcân d s{l fie sucite şi
răsucite la un gest al lui, observând
toate amănunţimile cu o aten ţie atât de
insultătoare că Micky nu-ş i putuse stă...:
p âni indignarea.
- Dar ce. a:m aj uns sclave, ca să fim
tratate în fel ul acesta ? isbucnise ea.
- Aproape, se mulţumise să răspun- ·

dă stăpânul Iadului Verde.


- Cu ce drept ?
- Cu dreptul celui mai tare. frumoasa
mea !
Tânăra fată avea o fire curaj oasă şi
o mândrie care nu răbda constrângere.
Tonul lui Benit o Valdez îi displăcea
şi , cum acesta risca un gest obraznic, ea
sări înapoi după ce-l p ălmuise.
Prin stolul de femei indiene şi hra­
- 56 -
ziliene care se apropiaseră, trecu un
murmur de spaimă.
- Căţea ! str�gas e banditul scrâş­
nind ... D a.că n'ai reprezenta o sută de
mii de dolari ! ai căpăta tu pe loc pe­
deapsa îndrăznelei tale.
Doi Indieni crunţi se şi repeziseră la
tânăra Americană, pe care Laurencia
o acoperea cu corpul ei şi-o strângea în
braţe cu desnădej de.
Banditul se porni pe un râs bestial.
- Cred că j udecătorul Barn n'a fă­
cut rău că v'a ·dus cu el în călătoria as­
ta, miss, căci sunteţi acum p entru mi­
ne zăloag e de mare preţ, menite să-mi
aducă o bună sumă de dolari...
D e-aceia vă cruţ şi vă consider, deo­
camdată, ca nişte prizoniere de seamă.
Sunteţi libere să vă plimbaţi prin tot
satul. Socotesc că ce veţi vedea pe-aici
are să vă luminez e pe deplin şi că aveţi
să vă supun e ţ i cuminte soartei voastre.
- Şi t a t i H meu ? exclamase Lauren­
cia. U n d e e s t e 'l
�eni t o s e î n c h i n ă cu o politeţă batj o­
coritoare.
- Exccl<' n l a sa l' l a loc sigur. Un ma­
gistrat de v a l o a n · a lui nu poate fi tra­
tat ca un mu ri l o r d i · rfmd.
Dumnealui a r<' d n · 1>tul la atenţii de­
osebite şi am p n · fr ra t să-i ofer un a­
partament discrl' I , 1 1 1 1 1l e nimeni nu va
veni să-l deranj ez �i s ă l împiedice să
-

cugete Ia soarta p ro a s l i"i care a răstur­


nat rolurile.
- Ce vrei să s p u i ?
- 57 -
- Spun, răspunse zâmbind sinistru
gangsterul. că atunci când magistraţii
cad în puterea celor pe care i-au perse­
cutat legal şi i-au condamnat, ei n'au
decât să se resemneze la legea Talio­
nului : „ochi pentru ochi, dinte pentru
dinte", care e cea mai veche lege a
lumii.
El privi pe Laurencia cu o expresie,
care făcu pe tân ăra fată să tremure.
- Voi avea deci trista datorie, să plă­
tesc tatălui d-tale cu aceeaş monedă
condamnându-l, dacă nu la scaunul e­
lectric , care lipseşte în această regiune,
cel puţin la o plimbare sentimentală în
Prăpastia Morţii, unde monstrul execu­
tor al sentinţelor noastre îl va face să-şi
plătească datoria ...
Apoi, cum Laurencia, p i e r d u t ă 1ş1
.

împreuna mâinile rugătoare, el o sili să


se apropie mult de el, ş i adaugă :
- Afară doar dacă d-ta consimti . să
devii femeea l u i Beni t o Valdez, de bu­
n ă voie, şi să-mi închini tinereţea d-ta­
le, frumuseţea d-tale şi. .. dragostea
d-tale ...
- Dragstea mea ... la aşa ceva te gân­
deşti ? . . . exclamă cu desgust şi groază
J....a urencia. E cu neputinţă ! Niciodată !
- Ai să te mai gândeşti, reluă cu ră­
ceală, banditul. Cugetă numai că eu pot
obţine totul ! Ş i că numai dorinţa şi bu­
nul meu plac dictează în acest sat , în
care eu sunt stăpânul destinelor tu tu­
ror ! ..
.

Stăpânul ! după Dumnezeu ! . . . a şa,


- 58 -
pur şi simplu... exclamă Micky, cu ac­
centul ironic ce ştia ea să întrebuinţe­
ze atât de bine , când voia să înfrunte pe
cineva.
Benito Valdez o privi în acelaş fel,
cum ar măsura un temnicer p e o în­
temniţată obraznică.
- Şi dacă te-aş preda pe mâna lui
madam Deborah, negresa ;Î nsărcinată
să bage minţile ' ncap fetelor din Casa
sclavelor 'l
Crezi că vreun înger din cer te-ar
putea scăpa de mănunchiul de nuiele
care ţi-ar muia trufia şi ţi-ar lua piui­
tul ?
Fii . dcci , mai puţin îndrăzneaţă, miss
Micky, căci calitatea d-tale de fată albă
şi de American ă liberă nu te-ar garan­
ta împotriva harapnicului... şi toate în­
j osirile ce-l însoţesc.
Micky se îndreptă în toată înălţimea
taliei ei.
- Ai cuteza să pui să mă biciuias­
că ? ... Ca pc o sclavă ?
- Ca pc o pt1ştancă . . . ar fi o compa­
raţie mai P x a c t r1 ! adăugă părinteşte
Benito V a l 1 k z . La revedere, misses, şi
fiţi cumi n { i .
Suntc \ i l i l 11T1' s ă circulaţi ş i chiar
să încerca { i a fu g i . Numai că, fiţi pru­
dente . . . E un s l"a l . . . Plecaţi, Dumnezeu
să vă p ăzeascr1 .
- Banditul :u · 1 · s t a e o fiară de pra­
dă, o fiară cru 1 1 l i'1 , pc care aş ucide-o
fără nici o rn i1:1 , spuse , clocotind , Mi­
cky ... Amcnin\ă r i l t · lu i însă nu mă s pe-
-- ;,!) -
rie de el... Norocul nostru se va în­
toarce ...
- Vai ! suspină Laurencia.
Verişoara ei se n ecăj i .
- NUi toit geme într'wna şi niu dispelr'a
aşa de soarta noa stră . lncă nu suntem
cu totul jlllcări1a acestui gangster. Crezi
tu că R-au[ şi Jossi1a.n ne vor fi p ără•sit ?
- Nu, făcu Laurencia, şi mai e şi
Ra1lph Mu rdon.
- Şi Ameriiaa, la o a r e banditul a c e­
sta nu se .gândeşte : Amerk1a , desigur, va
t r imi t e o misiune ca să ne caute.
- Crezi ?
- N UJ m ă îndioesc o .clip ă . Prinde deci
inimă şi să în c e rc ăm să nu a r ăt ă m rs1l ă­
biciune faţă de aceste fcmei , care se hol­
beaz ă la noi.
Erau, î ntr"ad evă r, ob1cdu l rOUriozităţii
unei păirţir din populaţia satul u i .
··

F em e il e , mai a l es , le înconj urau.


Aproaipe toarte el'lalJi tin e r e şi ohiar
foa rte dră gu ţe.
Toate fuseseră târi'te , fără de voi a lor ,
în a.ce st bâ.nlog a1l ticăll oşi ei, unde de
duceau o exist e n ţ ă d e scl ave, supuse la
voinţa a b s o l u t i't a ga n gs l l ' ru l u i şi a Ur­
taţillo r l u i de r. t v l' nl n r i .
Erau Jrnli<·nc-, m uhttre, dou ă - t r e i qu­
a r t eron e a p.ro1a i p c · albe, câteva Brazlie n e
de p rin Pa.ra ş i Ma:nia10, ll"ăpirte del a soţii
şi p ă riin \ i i l o r, şi deveniseră, bietele, a­
dev ă:ratP otre pe omcineşti , fără d e vo­
inţă şi frirrt de bucurie.
O senmă din efi e ar fi fost frumoa se ,
da,că o t eroa re ascuil!să şi <?Ont in u ă nu
s'a.r fă citit in och ii lor şi dacă mersul
- 60 -
lor sperios , de animale hărţuite. n'ar
fi trădat :f.rÎlco. pemmnc.ntă de bandiţii
care 1e aduseseră în stall"e:a .a sta j alnică;„.
Ele niu ştiiau decâ:t să a1scudte , să se în­
covoaie şi să primească toate umilinţele.
Sosirea ceilor douiă Ameritc·ane, stârn i
în ·a ce'1aş timp cUll"iozitatea şi invidia
lor răuvoitoare.
Căci primiseră ordinul să respecte p e
cele două prizoniere, iar cele care, la so­
sirea lor în saf, sfăşiaseră haip.ele Lau­
rencid şi Mi1cky-i , fuseseră aşia de crud
bătu te . că .cele două fete străine deveni­
seră a1proape un obi ect d e teamă pentru
săil'lllla.n1cle 1cll'oa:turi ·ale •acestu� sat ne­
mern.ic, und e toţi aventuriierii fără cu­
get' g ăs ea u un 1aidă'Post
Cele dou ă capitÎlve profi1tară de s emi­
li!bertaitea lor , oo să se orienteze şi să
caute căi de ieşire din închisoarea loc.
Dar trebuiră curând să-şi dea seama
că satul miste rios eI1a aişa de mi.nunat
d e b ine ascUIIl'S îri uri aşu l, nemărginitu�
fru nz e t al codrului, că niciun indiciu
ex•t erior nu pu1<'in face să fi e des coperit.
Cără:rHe pc 1on rc -apucaseră, le duse­
ră la drum u ri în ro l o col , care le întoar­
seră la pun ci 1 1 l l o r d e plecare.
Codrul şi ia r cod ru l , în care liane u ri­
aşe făceau 111P l t · l 1 · 1 k nie.descuroat, î n el
se î1rnv â rt eau toa1l 1 • d rumuril e .
Ar fi .t rebuit .si'1 c· 1 111 osti s ecre·bw l·abi­
rintufoi , ca să soa p i c li.n acest imens.
codru.
Şi cu �ăsirea 1aiCl(• sl'l l i iwcret se îndeilet­
niceau . de două săp l i'1 1 1 1 :î .1 1 i , L aiurencia şi
Micky.
- (j ţ - --
Căci timpua se scur gea fără să aducă
vreo uşurare a n el i n i şt ii l or.
Nu .cll/noşteau nici locul 1unde e ra în­
ch i s Mr. Barn .
Nu ştiau nici termenul pus de gang­
ster, p e ntru p 1afa răsoump ără:rii lor.
Nu aveiaJlli nici o şt i re dela Jo.ssian şi,
dela Raua Sanguin.
- Au pierit . p oate . de să·geţ�le Indie­
nilor, îru vreo cursă î nt ins ă de acest fio­
ros Benito • şoptea Micky.
- Şi vremea· tr e c e ! aid ău1ga Lauren­
cia. Ieri . o ln diian ă , urna di:n scorpirle
-ca r e păzesic h ra n.g mr'U l scfav.e1or, ;m' a
poftit 1s ă intru în �nchisoa.l'ea ac e ea ' ce
te'nfioiară .
Peste n.u m ult şi la tine vin e rând se
asculte de mine, îmi spunea ea cu un
rânj·et greţos . . .
M'am cutreimur:a1t , a•min.t indu-mi cu­
vintele lui Benit o Val dez. Monstrul mă
doreşte şi ;n u s e v;a d a îrnapoi , d cfa nimic.
ca să mă constrângă .
Mai b i n e să pieri 'S.uh ghiarele une i
fiare săilba.tiic1e, deicM să pieri în ch i nuri
drnpă ce ai î n dru:m t vi10Jrenţele a ceslQ!"
ba nd i t i .
- E şi 1p•ăirc1flCJa me a , sipu:se Mircky ; să
încereăm d1ar, o ul11timă d1a.ită, să gă si m o
cărare care să ne ducă măcar ori şi
und e.
Căută în rochia dilil fibre de palmier,
cu care e:ro îmbră·aait ă·, şi s1coase lID mic
ob.iieiat.
- Un revolver ? exclamă Laurencia.
- Un m ic :arp ărător pe oa:ne l - a m pu-
tut a S1CJUrnd e . E o a.rnnă: mică , numa i ('U l o
- 62 -
j ucair1e, drair care via fi poate liberarea
sau , �n orilce reaz, uHimul aj utor . .. Vino.
Se înfundă cu verişoara ei în dcs işu­
rHe cave tnoonju1rau colibele satului
fără de urme.
Amând01Uă ajiunseră mU!lt mai e:xipe­
rimenibaite oa la înicepiutu11 n aufmgiului
lor î.n fadtul V1e1rde. Ş.Ua1u acum să se fâ,„
rască fără sgomot, să umble fără; isă
facă să foşnească frunzele arborilor şi
ale lianelor.
Uin preveid ere, Laurenda se înarma­
se cu o Cf!acă vo:iin ii c ă iar Miicky ridicase
de j os u.n ·m�ţit de tăiat ·r amuri şi l ăs­
tari, nuginJ. t ce - i drept, dar care încă le
mai putea a.păra.
Trecus.eră , fă·ră .a întâlni vreo piedi­
că, pri:rh!tul brâu de pădure şi o .lUlaseră
pe o cărare întortotdhiată, pe j umăitate
a�unsă srnb liane ia gă·ţ ătoare Şi tnUIIl­
chiluiri sco.rbO!roase şi putre % ite, câil<l
aj unseră . brusc;ht tun şa111ţ lat, pe j umă ­
tate umplu t cu �wlmşti şi plante ghim�
poase.
- Ia s<'am1a , r<' pdă pc.n1tru e. douăze­
cea oară L: 1 1 1r 1·nc i1a, oprind d e bvaţ pe
Micky, ica n· 1 >o rr w· a 1s ă scoboare în el.
Mioa A111w r k : 1 1 1 il rcuraj oasă, în ăl ţ5
din umemi 0d r1·pl o ri c l' răspuns, cân d un
şuerat înă.b uşi l o \' l ' s l i că primej dia era
r0ea:lă.
- U n j ararara, t • x d.: 1i1n ă ea.
Arată u.n ş.arp g : i 1 1 w .n şi negru, d estul
de 'hmg, înrolăd4 d 1 ·-o J i.a nă şi care. cu
ca p.ul său iflriun1gh i 11 l 1: 1 .r . dat înapoi şi
ga ta să: se a rn1110<• , p i'1 z1·a partea şantu­
lui unde fota se p n·g i'1k:a s.ă \Scobolllre.
- 63 -
- Să căwtăm un drum mai p u ţin pri­
mejdios, declară simplu Micky.
· M etf1S er ă d eiall1uingu[ şaniţ.UJlui , : câţiva
metri . şi săriră !ina p oi , p ăliilld .
O fioroasă grămadă: ÎillCâ'1cită . de rep­
til e . se arăta och�lor lor. Toa te soiurHe
veninoase ale Braziliei , p ă reau să-şi fi
d at întâlnire în şanţul acesta, ca să o­
prească să fie trecut.
Miicky număra crotaH, it rigon oc ef aH ,
ş erp ii p Hi c i , nu ma i ma1ri ca Illişte bucăţi
de mă,rgean ; vipere v.erzi, ai căro,r colţi,
a d uşi .foarte vizibiili în mu1 c o as ele p ur ­
purii al.e gurilor lor larg 0că�cate dă­
d e•a u , .acestor cruill't e 1târîtoa.Te , o i nfăţi­
şare d:n ăi c eas c ă , pe care o comp l ecta un
ciuda t 1cerc negl'lu în j u111uil ochilor bul­
bucati si fascinatori .
1ai:= dea1s1upra buruen ilor sp i n o as e , se
tn Mfia , di.n ieâ nid în când . tngrozitorul
CJa.p al u nu i Laicheses mu1t, fa imosu l
Sucurucu irul pădurilor tropi.cale, uria­
ŞiuJ şerpilor veninoşi. şi cea mai te ribilă
întâlnire pentru un e x p l o r a t o r pi erd u t
în d esişu rile I ad ului Verd e .
- Să fugim I gemu LauTencia .
- Ar trebui să imităm maimuţele şi
să fugim p rin cele ma i lungi crăci d e
pest e acest şalllţ ,şi 1care se aj u.rng cu crrt­
cide şi lianele arborilor de p e celal t mal,
lămu1ri Miicky ; din nerorocire, văd nişte
străj eri ciudia,ţi , ou oare nu rs:e poate sta
de vorbă.
Alră:ta sp :m doi boa oollstrictori,
aprOla.pe .tot aşa de mari ca Anacon d a
de care Muduseră la î n ce pu1t rnl -exped i ţ i ei
lor în p ădurea virgină. Aiooşti eno rmi
- 64 -
şerpi, pă:rearu a fi acolo pentru a se îm­
potrivi oricărei ÎlllCe rcări de evadare.
Cele două fugmre nu mai stăr:uiră , ci
făcură stânga'�prej tW·
- Ce fa,cem acum? gemu Laurencia.
- Să !Căutăm în ai. t ă p arte I răspunse
dârză Micky... Mi s';a păriu.t că am văzut ,
în depărtare, un luminiş, care se între­
vedea oa o gaură în frunzet, fără'ndo­
ira[ă V'l'eO· trecere a mistreţilor sau tapi­
lor. carie trebue să duică la un curs de
apă... .

Dacă am construi o p'1111tă: grosolan ă ,


din trunchiuri căzute , legate c u paptiră,
a m putea să aj ungem poate la Rio Ta­
paj oz ... şi apoi...
-Să regăsim poate oamen i civiliz.a ţi,
suspina Laiuirencia , a cărei spe;ranţă re­
năştea .. .
Hatdem, l\fkky, tn:t r'acolo I Să ne îil.;.
cercăm n o ro cu l I
Lumini şul e'l"a încon j u rat , ·aproa·pe de
toate părţile, de o ve ge t a ţ i e a tâ t de bo­
gată, că Micky scoase un std�ăt de sur.:. ·
prindere. ·

- O rch iidee ! Fl ori uriaşe I


Un pa.rfnm p ă trun zător, îmbătător.
umplea U<' l'll I de j 11 r împrej ur. Era o aot­
mosf eră a p roa p e j respirabilă şi care-ţi
dădea grcia t i1 şi a m e ţ eli„ .
Lanrenciia e ra c fl t pe ce să 'leşine.
Din feri.circ, e ra l frngă ea Micky.
Ea susţinu p<' w ri şoara ei , trăgând-o
după ea , reped e , cks l ul de departe.
· Apoi îi făcu v f1 n l cu o frunză l a t ă ,
pân ă • oe o văzu <ksch izând ochii şi în­
viorându-se.
- 65 - 5
- E cu neputin ţ ă de străbătut zona
asta periculoasă, îi spuse ea. Răpitorii
noştri aiw prevăzut 'lotul.
Am pieri a.id amândouă, amortite
de pla n.t el e oore. . . distileaz ă moartea.
- Ce perv e rsiitate crud ă au mizera­
bilii aceştia , .pentru ia.-şi p ăz i prada !
murmură Laurencia . . . Ce fioroase d es ­
coperiri ooi ne mai aşteiaiplă ?
A vea.w d:r.eprtate să se întreb e astfel,
căci un spectacol însp ă im â n t ă tor le lm­
pi(jtri looudiuli, ingheţâ.n.du..Jc .sângele
1n vine.
Un tufiş 1le tăia -oa�·ca . A ocst trufiş era
format din ·tull.p.inc enorm e , p e car e lni­
floreau co r ol e d e flori albe, vdstate de
pete 1ungi , pu rpu ri i , carl' p ă.rieau d â re de
sân�e .
Nişte vrej u ri ml i\.diomw, a ducând cu
câ rcei i· vi tei d 1• vit\ d:11r sp i.noasc şi ln­
sulflcţ irte de m�"şeă ri 1 ) (�aşt(•1p t.a k, se agi ­
tau într' u n u în j u ru l u n u i v r1·j cent r al
pc 1ca rc se d1·M·h i 1 h'la o floa re fioroasli ,
u1I cii rd p i s t il :-;rnn ăna (' l i u n foi de l i m­
bă <•11ias·t ică, ga rnisi. t ă cu lu n gi spin i ro­
şia t i c i şi c a re se svârcolca ca un şa�pe.
Veg<' t a( in asta mai mult d ecât ci u d a t ă,
ne l i n i ş t i prin î n.f ăţişa.rea ei pe fu ga r<' ,
ca re o ocoliră cu team ă .
Deodată Micky sc oase un ţip ăt .
- O ! nen o ro ci t a ! Priveşte, Laure nc i a .
O fată albă, aproape o copilă, e ra î n -
colăcită de spiralele vrej urilor gigan tic e ,
care o str â nge au c u pu t e r e .
Era aproape goală, ca toate captivf' l c
satulu i blestemat, şi puteai urmări prin
dârel e însângerate din carnea ei dclica-
- 66 -
tă, cru dele sfâşieri ale lianelor ghimpate
ce o ţin e a u prizonieră.
. .

Trebue că se sbătuse nebuneşte, răc­


n ind şi chemând a j u tor, dar florile se a­
plecaseră asupra rănilor ei sân gerâ n d e
şi, l acome ca nişte ventuze, supseseră cu
nesaţ tot sân ge le din vinele nefericitei,
care-şi dă duse sufletul, dup ă o agonic
groaznică.
- Orchideca ·c aniba·l ă ! Planta diaboli­
că .a lnf ern ului tropical d e verdea t ă !
spuse încet Micky.
„Sărma n a fa t ă trebuie că fugise. ca şi
noi, şi a fost înh ă t a t ă de aceste înfrico­
:

şătoare t en t a cu l e , care -a u redus-o l a ne­


mi·şcarc , ca să îngăduie crun telor flori
s ă- ş i îndeplinească opc•ra l o r sinistră.
Amândouă se fodcpri r La ră înce t şi fără
ţi ntă.
Se sim �ca u la t'.a p ă l u l p u terilor, ca
d o u ă muscul i t c î n m i j l o l' u l u n e i u ri a şe
pânze de păianj cu .
Se v e d e a u î n eo 1 1 j 1 1 ra l 1 · 1 1 ! - a şa c u rse., că
n u ma i s l i a u ( ( h o l i1 r:î n · s r1 i a .
' '

E rau �;"1 se p rl'1 h 1 1 �1 · a sl' i"'1 , d t ·s n ă cl ă j d u ite,


la p i c i o r u l un n i 1· o p a1· , e a s ă-şi a ş t e p t e
soarta . di n d 1 1 i ::d 1 · s l r i gă lc să lhatice le
d es:me l i c i·l'i"'t d i 1 1 sfit rş 1 · a l a as la fu n e s t ă .
Indien i t u h 1:a l i t l i 1 1 rn p p â n ă ' n picioa­
re cu foţctJ.e t· rn 1 1 l 1 · , ri"'1 s r1 riscră din t u fi s u r i
b '
.

nul din ei � I r i ga la clc , arătân du-I e o


cărare .
Era un şef, 1 1 1 1 T 1 1 şa1 1 a, cu buzele be­
stiale şi cu d i n t i i a s n t l i l i .a n ume, după o­
biceiul popula �i i l o r l' a n i ha le a.J e Amazo­
nulu i misterios .
Părea să se i n l l ' rcsezc , în d e osebi , de
- 67 -
Micky, căreea ti adresa, la fiece cli p ă , un
potop de cuvinte, înciudat că nu era în­
teles.
-- S'ar z ic e că-ti face curte, declară
Laurencia verişoarei sal e .
- Mi- e frică de el, munmlră tânăra
Americană, vezi-i numai dinţii ; nomc că
am la mine revolve,rul.
Sosi o nouă ceată, năvălind în această
parte a pădurii. Benito Valdez e ra prin­
tre nouii veniti.
Păre a furios.
- Au p ă trun s oamen i aici, spuse el.
Vreau să mi-i găsiţi ! Poruncesc I
Când dete cu o chi i de c e l e două fete,
mânia îi c re s cu şi mai mult.
- A l A l f ăc u el. Socoteati să-mi scă­
pa ti din mâini . fără 'n doealr{, miss ?
- Eram în d r e p t u l n ostru , n u ? îl tn­
fruntă , cu curaj , Micky.
--- C tuq1 sunt ş i cu , în cl 1·p p l u l meu , să
p e de p se sc această î ncercare de i n d e pen­
denţă, ln tâ m p i n ă h:rn d i t nl pe un ton
dârz. Ei, ei, nu fa c P ( i n i ş l l ' m u l re d e p ri n ­
tese insultate. A ş l q > l a ( i sr1 a v e \ i m a i în­
tâi motive Serio:t Sl' ) H' l l f nt a s t a . . . Q Să le
aveţi cu vârf ş i ' n d l' s a t , curând, curând !
O aŢ1ă.tă beslia l u l u i Tuşana p e Micky şi
tncheie :
- O pot i so co li de p e şc�m ca femeia
ta. Am să ţi-o dau chiar astă seară.
La strigătul de gro ază a Micky-ei răs­
punse ch iotul de bucurie al Indian u l u i,
care şi în tinse mâna spre fată.
'
- In n umele Cerulu i ! se ru g ă Laurc;i·
da în faţa p ri et e ne i sale, nu ne î mpm - .
- 68 -
geţi la d isp era r e , căci n'o să şovăim să
ne luăm via ţa decât să s u f erim o aseme­
nPa soartă .
- Nu ! a fi rm ă amabil fţ e n i t o ... Când
veti fi petrecut câteva c easu ri în h a n ga ­
rul sclavelor o să deveniţi as cultăto ar e
şi supuse ca nişte mieluşelc . Avem aci
metode car.e nu d•au greş.
Zâmbi dulceag celo r două pri z o n i e re
si adăugă :
- Căci trebuc să vă spun, mititicele
mele, că preţul vostru de r ăscumpă rar e
nu a so s i t şi c ă prin urmare, încetaţi de
,

a mai fi o croti t e de bu n ăvoin ţ a mea .


Făcu un semn I n d ie n il o r ş i aceştia , n ă­
pustindu-se cu strigăte şi schimonoseli
d r ă c eşti la c el e două fele, l e tărîră nu·
ma idec ât în sat cu ei.
*
* *

Hangarul sclavelor era o cabană mare ,


închisă cu b â rn e masive , care răpea ori­
ce n ădej d e de fugă prizonierilor din a­
ceastă fioroasă d i'id i re.
O · negresi1 c u m u şchi de boxeur era
d es p o tu l ca p t i Vl'lor.
S e nu m e a K a l a . E ra crud ă şi nemiloa­
să şi p ă r ea că vrea sT1 s e r ă z bu n e pe p i e
­

lea alba a supuselor l'i, de n e dre p t a t e a pe


ca re i-o făcuse so.a rl a , c rcfm d·o neagră.
Pe când Micky şi La urencia intrau în
nou a lor închisoare, s e a uziră râsete, care
nu puteau î nsă aco1w r i strigătele j alnice
ale unei fete d r ăgu l e s p fm zurată d e mâi­
,

ni şi de păr de o bâ rn i'1 z d ravăn ă , din ta­


van şi al cărui corp s e zvârcolea sub
-69 -
sfichiuirilc d e p i e l e cu ca re o biciuia fără
mil ă ,uriaşa negresă.
Aceasta ·î şi bătea joc de implorările
di spe r a t e ale torturatei.
- O Ame ricană ! e xcla m ă Micky, cu u
in dignare din c e în ce m ai ma rc . Ce c ri­
mă a co1ţ1is nenorocita ?
- A a tras a sup ră -ş i nemml ţumirea stă­
pânului, explică o Brazilian ă , ai cărei o­
ch i re �l :ct� u groaza. A rezistat d ori nţei
.
Im ... ş-1 iata . . .
„Dar ş i ea a·re să se dea curând p e
brazd ă, ca toate sdavelc din S a tul Bles­
temat.
Se întrerupse brusc , văzând pc Kal a
care o p riv ea cu asp rim e .
- Vre i şi t u să fii sp ân zurată de pi­
c i o a re şi bi ciu i t ă ? se răsti n e gresa. Taci !

Ai să stai î n genunch i o oră !


Bia ta f em c i e încovoie spi n a r e a şi se su­
puse ca o şcol ăriţ ă p rinsă cu o greşal ă .
- Cum po t n iş t e fem e i civiliz a t e să � c
La se tratate astfe l ? strigă Micky, sc o a s ă
din sărite. N'o m a i lăsaţi să tortureze p e
f a t a asta .
- C e z i c i '! z h i l' r i"1 K a l a . a p rop i i nd 1 1 -sr .
-- - Iţi i n t r rz i e să m i"t I n t u ieşti şi pretind
să f i u t ra t a t ă po l i t icos.
Kala p u se m â ini l e 'n şol d u ri ş i î n cl'JHI
să râdă ·c u hohote.
D a r fu nevoită să-şi î n tre ru p ă r:is u l
c â nd p rimi între och i o „ dire ct ă" aşa d 1•
bine a j usta t ă î n c â t î ş i pierdu echilihrn l
şi c ă z u j os.
- O ! m urm u ră Laurencia, ce-ai fă c u i '!
Am învăţa t c â r d ul ăsta de gâş t <· si"1
-··

- 70 -
nu se mai lase �manda t de bruta asta,
strigă Micky înfierbântată.
Incruciişase braţele şi o înfrunta pe
Kala ou privirea .
Uriaşa mumă .a p ădurii se ridicase fu­
rioasă.
- Căţea albă ! urla ea , ai să fii j up ui­
tă de vie din cap până 'n picioare şi am
să te aranj ez eu aşa ca să plăteşti scump
această îndrăzneală.
Dar când să se năpustească a.supra re­
voltatei, se făcu deodată pământie la
faţă.
Revolverul lui Micky o ţintea drept ln
ochi.
- Sus mâinil e ! Hands u p ! 0oomandă
viteaza fată.
Victima se supuse şi d.ă du drumul in­
strumentului d e tortură, p e care-l ţinea în
mâna dreaptă.
Micky pus e imediat stăpânire pe el.
- Şi acum, deschide uşa, spuse ea. Li­
berează p e toate nenorocitele astea. Hai,
supune-te !
Si biciul pocni de două, trei ori.
Dominată de această voinţă de fier,
Kala se su p u s e şi deschise.
Toate caplivl' l c dădură buzna afară.
Dar în fa ta vort i i hangarului văzură
un şir de lndi<• 1 1 i, c u arcurile întinse şi
gata să arunce si'ig1• \ i l c lor otrăvite. •

In dosul lor, lkn i t o Valdez l e arăta pe


fugare.
Nebune de frică, l i'1 b i'i rî ră înapoi în în­
chisoare, scoţând s l rigi'1 l c disperate.
Apoi, la ordinul sl i'i pfm ului de .a -i a­
- 71 -
duce înainte pe cele două noi cap tive,
t u p a înconj ură
r pe Laurencia şi pe Mi­
cky şi.în ciuda rezistenţei lor, le împinse
spre piaţă, unde se opriră cu toţii.
Acolo, Tuşana îşi aştepta soţia f ăgă ­

duită.
- lat-o, declară Benito. E o fetiţă gro­
zav de încăpăţânată. Ai să ai mult de fur·
că cu ea, are ·să se apere din toate pu ­
terile.
Indianul începu să râdă cinic.
- La s' că-i tocesc eu ghiarele şi o fac
eu mai ascultătoare .. . am eu ac de cojo­
cul ei, o cureluşă de piele de tapir ... H ai
cu mine, sunt stăpânul tău.
- C âine ticălos ! strigă Micky l Indă­
răt !
Canibaiul făcu un gest de furi e .
� Când poruncesc eu1 toată lumea se
supune ! strigă el.
O a pucase pe Micky de un brat şi -

voia să taie centura roch iei ei de fibre -


când se prăbuşi ca trăznit.
Micky îl ucisese cu un glonte al micu­
lui ei revolver pc care i-l trăses e în plin
craniu în timp cc el încerca s'o desbrace.
In tabără se î n ă l t ă un strigăt 12ro z a v
.

Indienii voiau s'o sfâşie de vie, unii pro­


punea u s'o spâ nzure de o creangă de co­
pac ca s'o frigă de vie cu încetul.
Ji)eodată Benito s e a prop i e .

- Lcga ti-o de stâlpul de tortură din


faţa copacului fetiş. In zori de zi v.a fi
condusă în Prăpastia Morţii, ca să fie fă­
cută j ertfă monstrului sacru care locueş­
te a c ol o ... Toată noaptea, va aparţinfi Io-
- 72 -
cuitorilor Satului Blestemat care vor uza
d e ea după plac.
Cât despre mine, am să pet r e c o noap­
te d e lira n tă cu frumuseţea asta mândră J
care se uită la min e cu groază şi cu des­
gust.
Apoi, fără să ţie seamă de rugămintile
şi de strigăte l e Laurenciei, o luă în
braţe, o aruncă pe umăr ş i voia tocmai
să dispară cu prada lui în coliba spaţioa­
să J care-i servea drept locuinţă, când, la
capătul celălalt al satului , se înălţară stri-
v

gale.
Un caboclo sosi în fuga.
- Senor Benito , nişte oameni înar­
maţi caută ceva prin d e s işur il e pădurii
verzi. Urmează o 'p i s tă. Au in fruntea
lor o călăuză.
- Sp r e sat ?
- Aş a se pare I
- Nenorocire lor ! răcni gangs t e ru l , lă-
s â n d- o j os p e Laurencia aproape leşinată.
Idioata asta de fată să fie l e g at ă de a c e­
laş stâlp ca t o va ră şa ei. Are să aibă a­
ceeaş soa r t ă ş i a rc să fi e şi ea sacrificată
mâine mon s t ru l u i din Prăp astia mo rţ i i. . .
Eu plec. V re a u să ş tiu cine a avut în­
drăzneala să v i n :i srt mă înfrunte în do­
meniul meu.
Să se adun e f o i i Indieni Parintintini
şi t oţi 011menii d i n t ru p a mea. Vr e au s ă
arăt acestor nech i hz u i l· i că Demonul Ia­
dului Verde nu poa l e fi luat p rin sur­
prindere.
Cât ai clipi din och i , s a hil se goli. Nu­
mai femeil e mai răm a seră în j urul Lau­
renciei şi lui Micky, p e cure l e păzeau
- 73 -
c â ţ iva I n di eni î nartnaţ i cu l ănci ş i cu
săbii mari marinăreşti.
Laurencia închisese ochii. Nu ma i aş­
tepta decât o mo ar te repede care s'o sca­
pe de umilinţele şi de torturile ce-o a ş ­
teptau. Micky, dimpotrivă, p ăre a plină de
viată şi de s p e ra nţă .
- Ai auzit, spuse ea verişoarei ci. cu o
voce ce abia se .a uze a ; sunt oameni în pă-
dure.
·

- Crezi ?
-- In c ă u t.are a noastră, f ă ră doar şi
poate.
- Au să vie p rea tâ rzi u ! h o ho t i fioroa­
sa Kala, care as cu l t a se. La răsăritul soa­
relui, monstrul din Prl1 pastia Morţii arc
să vă ducă p e am frn d o u ă în templul de
foc şi are să vă m ă n â n c e î n fa.ia z e u l ui
roşu.
Are să fie un .s·a crificiu d e toa tă fru­
museţea ! Ha ! ha ! ha !
- Sst ! făcu Lau rencia către tova răşa
sa. V i dm a asta înţelege englezeşte.
Se într:erupse , scoţând un strigăt d e d u ·
rere.
Negresa îi răsucise în carne un s p i n , şi
p.e p i el e a albă a fetei se şi vedea o ci ca­
trice roşie din care s e p relinge a u p i c l1-
turi de sânge.
Râsetele fem e i l o r salutară prosteşte a­
cest act , fără rost , d e c r u z im e .
Dar Mkky, deşi nu se p ute a folosi d e
braţe, ca r e - i erau l egate strâns d e stâlpu l
de t o rt u ră , găsi mij locul să-i tragă negrl'·
sei un picior tocmai în cl i p a când acea­
sta se retrăgea şi-i puse o piedică ·aşn de
îndemânatecă, încât o făc u să ca.dă d l ' a -
- 74 -
berbeleacul, spre marea bucurie a neno­
roci t el o r pe ca re Ie teroriza .
Se ridică , plină d e o asemenea ură, în­
cât Laurencia s e cutremură gândindu-se
l a soarta prietenei ei.
C ă.c i n e gre s a ţ inea în mână un biciu cu
mai m ul t e c ure l uşe cu şfichiurile de os,
pe care-l învârti de mai multe ori p rin
aer făcându-l s ă şucre.
Căuta locul ·Cel mai sensibil al corpu­
l u i fetei, ca să-i dea acolo p rima lo v i t ur ă .
- Am to a t ă noaptea ca să te fa c să-ţi
p l ăt esc gestul, îi strigă ea. Am să te fac
să urli ca o fi ar ă . . . Am să te . . .
Nu sfâ rş i ; se auzi un şuerat uşor, şi o
mică săgeată, nu m a i mare ca o undrea
de tricotat. se înfi p s e în um ărul Kal e i , p ă-
t ru nz â n d a d â nc . .
La strigătul ne gres ei, Indienii se repe­
ziră la captive, cu lancea plecată în ainte,
gata să r ep rim e orice tentativă de rebe­
liune.
D ar trei săgeţi îi n i m e ri r ă şi .pe ei şi-i
făcură să s e r e t ra gă u rl â n d :
- Fetişul ! . . . C o p a c u l fe tiş l e ocroteşte
pe albe ! Copacul fr t i ş împrăştie moar­
tea ! . . .
Intr' a d evă r , Ka l a se p r ă b uşis e ş i se
zv â rco l ea p e p ă m â n t î n c on v ulsiun i de
om otrăvit.
Indienii r ă n i ţ i se ros t o goleau şi ei p e
pământul bătătorit , pî1 1 1 ii la p i c i oa r el e
prizoniere'l or, ca re- i văw rii î n c urând in­
trând în agonie ş i murin d .
Feirn.eile f ăcuseră un p a s î 1 H l r1 r ă t ş i s e
uitau cu groază la Micky şi l a Laureucia.
Cele d ou ă f e t e nu ştiau 1 1 i e i el e cc să
- 75 -
creadă şi se întrebau de und e venea a­
ceastă interventie miraculoasă.
- Suntem în dreptăţite să credem că
săgeţile acestea erau muiate în cura r a ,
grozava otravă indiană a Americei de
Sud, rosti , însf â rşit , Micky.
- Dar cine să l e fi aruncat ?
- A ş tea p tă , sp use fata. Ascultă !
Un z gom o t , sau mai bine zis un vuet, a
c ăru i in tensita te creştea din c e in c e , se
auzea d easupra boltei de frunziş.
- Par'c'ar fi ... un aeropl an, s trigă Lau­
renci a .
- D a , spuse Micky, cu bucurie ; e î n ­
tr' a d evăr un avion şi anume u n avion
pornit în că utarea noastră .
- Dumnezeule ! excl amă Laurencia, to­
pindu-se de emoţie. D.a c'a r fi . . .
Nu îndrăznea să rostească n umele ce-i
ven ea pe buze . D ar speranţa re n ăştea in
inima ei.
- E un semn că e x p edi ţ ia e pe cale să
in va dez e domeniul lui Benit o V aldez .
Auzi ?
- Ce?
- D e tunături de a rme . Se bat în p tl-
du re . . .
- Dar bolta de liane şi de frunziş e
prea groasă rpentruca acest a eroplan s ă
p o a t ă bănui unde se afl ă Satul Bleste­
mat, gemu Laure n ci a . . . .
Ar trebui să l e d ăln vreun semn, să
· facem vreun gest . . .
- Nu-ţ i fă grij i pentru gestul acesta,
o l u ă p este p icior Micky . . . Pro t ec t o rii no­
ştri invizibili s'a u gândit şi la asta.
- 76 -
- D espre ce p ro tectori vorbeşti ?
- Sunt î'1 copacul fetiş trei maimuţe
fo a r te n e o bişn u ite , exolică Ame ri c a nc a .
N'am mai văzut niciodată maimuţe aşa
de bine imi t a t e „ .
„Allo ! b ăeţi ! a l l o !
- Allo ! răspunse de departe o voce.
- To tul este o . k . 1 ) , strigă un al doi-
lea glas. Nu vă t em eţi de n imi c , scump e­
lor ! Suntem aici !
- Cine ? strig ă L au r e n c ia 1 f ăc â n d u-se
deodată albă c a varul.
- Aj utorul din cer ! Speraţi !
Fetei i se p ăru că s e va p r ăbuşi de e -
moţie, nu alta. .
I se p ărea că recunoaşte accentul acesta .
- Ralph ! m u r mu r ă e a .
O, Doamne Sfinte ! Ral ph Murdon ! E
el ! E el !
- Unde ?
- In cop a c, c olo ! în fa ţa noastră.
- D a r b in e , c un I n dia n groaznic la
înfăţişare, s p n s p Micky. U n canibal zu­
grăvit în c·u l o r i h• ri"1 z hoiului . . . Şi n u e sin­
gu r „ . A l i o ! A l io ! Pkase ! A cui e vocea
asta c e r e a sc ă '!
- A mea , d a r l i n g ! răsp '
u nse o voce ve-·
sel ă .
- Raul ! b o l h o rosi Micky ) făcându-se
l a fel de p a l i d i"1 <' : 1 v 1 • r i �;oa r::i e i . Raul !
- T ă c e r e , scum p a m e a ! spuse tânărul ,

să nu c om p rom i t e m a r P a s t ă salvare mi­


raculoas ă . Se aprop i e o.am eni .
Intr'adevăr, în p ă dur e se auzeau zgo­
mote şi strigăte.

1) I n cea mai bună regu J;;- c x p r e s i e e n gl e z ă .


- 77 -
Apoi trozniră noi focuri de armă .
Şi deodată o lumină roşi e îdvâlvoră tot
satul ; copacii se aprinseră ca nişte torţe .
- Focul I Au dat foc p ădurii ! spuse
Laurencia .
- Foarte b i n e I s p u s e Micky, ae ropla­
nul are să ştie ce'nseamn ă acest gest sim­
bolic.
Fa ta îş i recăp ătase s t ă p âni r ea de sin e .
Prezenţa misterioasă a logodnicului ei îi
redase to t curaj ul .
Se credea în afa ră de p rimej die.
Dar nu era momentul să·şi strige vic­
toria.
Căci o trupă de oameni scoşi din minţi
de furie se retrăgea în dezordine spre
sat.
In fruntea lor se agita ca un apucat
Benito Valdez.
- Dacă-şi închipue că m'au dat gata,
se 'nşeală domnii. Am aici dovezi pre­
ţi oase de care am să mă servesc numai­
decât.
„Boys, deslegaţi-mi la iuţeală p e aceste
girls şi luaţile 'n cârcă„. Şi apoi, la drum !
- Unde mergem ? se interesă unul din
fugari ?
- In Prăpastia Morţii„. unde are să-i
vie şi răzbun ării mele rândui... Go l •)
- Go ! rep etară toţi ciracii lui.
Şi toată liota bandiţilor, luând cu ea
pe cela dou ă fete, d i sp ă ru ca'n vis d e re·
pede în desişurile cele mai adânc i a l e
uriaşei p ă duri v i rgine .


•) H a i <l e .., • .
- 78 -
5.

MONSTRUL DIN PRAPASTIA MORŢII

--- Bles tem ! exclamă în surdină Ralph


M u r d o n ! Personagiul acesta desgustător
a re toate şa n sele ! Ii e oa.re dat să mai
aibă o victorie ?
- Nu, sir I rosti cu simplitate C us cu t o ,
al cărui c h i p de cu l o a re a funinginii era
înca dra i de u n masiv d e frunziş.
- D a r a l u a i c u el p e logodnicele noa­
s t re !
- In Prl1 p a s l i a M o r ţii, p reciză metisul.
Acolo fosă airl' să-ş i c ap e t e el î n suşi p e­
deapsa p en t r u n d P g i u iril e lui.
Raul Sangu i n ş i Halph nu mai stăruiră.
Cuscuto deveni p e n tru ei un oracol şi
o călăuză atât cit· 1· x p erimentată , că vor­
bel e lui nu le m a i d iscutau.
Toţi trei se sch i m b a seră cu totul, ca să
m e arg ă în căuta rea l u i Mr . Barn şi a ce­
lo r dou ă fete.
-- 7 9 -
Cuscuto făcuse din ei n işte Indieni din
tdbul Apiaca . Me tisul se d eghi zase şi el
în vrăj itor indian şi s e p u tuse in troduce
astfel la Parintintini, ale căror obi cei uri
şi limb ă le cunoştea .
Putuse a.fla a stfel misterel e pă durii
unde Benitto Valdez îşi ascunsese satul
fără d e urmă.
Cei trei bărbaţi erau î narmaţi . Afară
de lunga sarbacană a lui Cuscuto, care a­
runca săgeţi micu \ e cu vâ rfurile mai pri­
m e j dio ase ca dinţii şerpilor ven inoşi, mai
aveau cu eiWin chester cu rep etiţie, brow­
ninguri Colt cu cartuşe blindate , care
puteau străbate şa se blăni d e stej ar, pre­
cum şi un e no :mi p a l o ş greu şi tăi o s . car e
reteza o l ian ă groa s ă câ t br:aţul dintr'o
sin gură lovitură.
Un ochian prismatic şi o farmacie de
buzunar complectau bagaj ul , împreună
cu un săculeţ plin cu cartuşe de dina­
mită , care luau foc şi explodau ca o gra ­
nată.
Er.a un arse nal îndestul ăter ca să poată
înfrunta primejdiile unei ci ocniri.
D ar B arillo şi d o ctor ul J c and rin nu-i
l ăs as eră să se aventureze fără să fi e si­
guri că le putea u veni într'aj u tor .
Aj utoarele trimese de Guvernul ameri·
can , întru căutarea consulului său, aj un­
seseră la San ta rcm d e s t ul <le repede şi
·

urca.s e ră cursul lui Ta p.aj os cu destulă


iuţeal ă ca să se aj ungrt cu o am e ni i pe
care Guvern ul bra z i l i a n î l trimetea şi el
tn urmărirea lui Benito Valdez.
Câteva aeroplaue, bine echipate, făceau
- 80 -
part e di n materialul expediţiei. Jossian,
care dăduse dovezi de îndemânatecie
p rofesion ală de n etăgăduit, fu însărcin at
s ă piloteze unu l din a p arate.
Doctorul ceru favoa rea să-'l însoţească.
Barillo, cu câţiva cabocli bine e chip a ti,
treb uia să p ă trundă în codru u rmând
pista lui Cuscuto şi a celor doi însoţitori
a i acestuia .
So l d a ţ i i şi Ame ricanii aveau sa-1 ur­
meze, gata de a interven i l a prima a·
l a rm ă .
Şi se învoiseră ca, odată aj unşi în sa­
tul fără de urmă, în bârlogul ban ditului,
Cuscuto si tovarăsii s ă d e a foc la câtiva
'
copaci c � s ă sem n aleze avioan ele şi sol­
da ţilor poziţia s a tului blestema t , ascuns
în l a birintul nesfârşit al codrilor ..
Cuscuto nu minţise când d ecl a ras e că
i a asu n ră-şi să descopere refugiul lui Be­
nito Valdez.
Era î n t r e e l şi gangster o u ră sălbatecă.
Metisul fusese cf1t p'aci să piară asasinat
de demo n u l I n fe rn u l u i V e rd e . Văzuse pe
femeia sa l o r l u ra l i't s u b ochii l u i , p entru
că rezista l a s l il ru i n ! e l e j osnice ale ace­
stor lepă d il t u ri ale omenirii, iar
fiică-sa, o încf1 1 1 l tt l oa rc metisă quarteronă
d e şaisprezece a n i , s e omorîse, ca să nu
devie pradă ga n g s h· ru l u i .
El putuse sctt p a d i n a c est Iad v e r d e şi
venise să se a ciu i < :t. t ca un naufragiat al
' '.

vieţii, p e lângă u ş 1 · z i'1 m i n t el e misiunilor


depe Tapaj oz, u n d i· B a r i l l o îl angaj ase
ca p il o t ale celor c f1 le v a motorignos ale
- 81 - i
l ui , folosindu-l în genere şi ca bun ă că­
lăuz ă .
Dar Cuscuto n'avea deloc de gâ nd să-l
lase pe Benito Valdez n erăfuit de soco­
teala ce-o avea cu ei. Metisul era răbdă­
tor dar nu-şi uita defel răzbunarea.
Răpi1rea j .utdecă.torului Barn., şi ·a celor
două tinere fete ioe-1 însoţeau , îi dădeau
p ri lej u l mul1t '3/Ştep bat ; şi ou o bucurie
sălbatică, p rimi să-l 1ooodu1că pe RaJipl�
�furdon şi pe Riaiull în căut area satu;lui
aforisit.
·-

Nu p utură decâ t icu greu să se stre­


coare 1în labirintul verde ce inoonj ura
bârloguJ baillldi1ilor. Fură; luaţi, din feri­
cire, drept Indienii: Apiiaica , ale căror tri­
buri făceau n ego ţ cu can ibalii devotaţi
lui B enito V1aJdez.
Cuscuto, în calitatea lui de vrăj itor,
întâmpina peste to t aci o pdmirc Qeo­
sebită şi mult ă libertate de mişcare, de
care abuză tntr'o frumoasă 11oaptc, in
timpUil unllli chio lhan a l gaingsteTi:lor, ca
să se caţere în .airboreil.e fetiş şi să se as­
cundă acolo cu însoţirtorii lui, fără să
fie obserV1at de Indiie.. 'lii care păzeau
hangaru l sclavelor.
Arbo�u.l f etiş era illln uriaş ale cărui
ramuri, acoperite cu liane şi flori, p e r­
m:iiteau să te ·ascunzi în el cu uşurinţ ă .
Afară de asita, trunchi u l avea o mare
scorbură. Era în acelaş timp o ascunză­
t oa re şi un observator.
Cuscuto luase cu el lunga lui sarba­
cană indiană , cu care poţi repezi o s\-
- 82 -
geată ucigă toare la şaizeci <le me tri c u
siguranţa c e o are o ca rabină. Era o
·

armă preferabilă W in chesterelor • ale


căror d e tună tu ri ar f1 făc u t să fie des­
coperit„.
Cei trei falsi Indieni se ţinură , 8f8
dar. pitulaţi şi aştep tând sosirea avioa­
nelor oare trebuiau să p rec e d ez e tntări­
turile trimese de Statele Unite şi de
Brazilia.
Fuseseră astfel martori îndrăzneţi la
scenele revol tătoare înd urat e de M i ckv
şi Laurencia , din p artea oamenilor ban:
ditului, în mo mentul când fură .readuse
în sat...
De douăzeci de ori Raul şi Ralph fură
isp i tiţi să intervie.
Cuscuto avu destul ă înrâurire asu pr a
lor ca să-i împ ie d ice să comită această
greş.ală care ar fi stricat totul.
Dar nu se put use stăpâ p âni , el însuşi,
când văzu pe Micky amenin ţa tă de ne­
gresa Deborah.
I s e p ăruse că re v e dea pe propria lui
fiică b ă t u t ă pâ n ă c ăz u se moartl'i şi„.
săgeata lui porn ise a p roape fără voia
lui .
- E vorba acum să aj ungem la Pră­
pa st i a Morţii îna i 1 1 l 1 · ca B en i t o Valdez
să fi avut timp să dcn pe cele dou ă fete
prad ă monstrulu i focu l u i , spuse el. Să
coborîm şi să nu p i n<l<'m un min ut .„
Incendiul, în vrl' m e a asta , îşi î n d e p l i ­
nea me ni r e a şi distn 1 gea bol t a de frun­
zet.
- 83 -
In curând cei trei bărbaţi, putură zări
tn văzduh avfoanele oare ;d ă de au tftr­
coale. U111Uil d in el e, în ci u d a p rimej diei,
s c oborî în aşa chip că C u s cu t o îi rnitu
ară t a un p unct al zării ş i că R a lp h , cu
benoclul său la ochi, recunoscu pe Jos­
i a n şi pe doctor.
Acesta din urm ă observa p ă d u re a. Il
văzură •a plecându-se spre p ilo t şi ară­
tându-i vestul.
Numai decâ t Jossian, ridicându-se, îşi
ori•entă aparatul Îlll d i rec ţia aceea şi o
pomi ou toată . viteza.
- S ă-l imităm, s fă t u i Cuscuto : Pră­
pa:stia Morţii e la vest. E trecătoarea
prin· oare vechii ex ploratori o luau ca
să a j u ngă la Eldo r a d o . „ Astăzi c u tr�­
murele vulcanice au r ă s tu rn a t toată r e­
giunea şi i:i u făcut din acea trPciitoare un
fel de gard închis din toate pă;rţHe, ca o
prăpastie.
In ·wcel loc blesitema1t, Benito se des­
coto.roseştte de feme:il e oare l..iau sup ă­
rat sau nu-i mai pla c ş i de bărbaţii c a r e
nu s'a u temut să-i înfrunte autoritatea
lu i despotică . . . Diiavollu.1 acesila de· om e
a j u ta t de I.ad . . .
In c e nd iu l s e op ris1• în fa �a şa.nţuilui
plin de m ă răcirU işu ri şi d.e şerpi, d e
oare dăduseră Micky şi La:urenciia când
înce rcaser ă să fugă.
Toate femeilie f u gise r ă din colibele de
pai e . C â ţi via I nd i eni făcură la fel când
d e t er ă ·OU o chi i de 1c ei t r e i oameni.
Cuscuto nu-i urmări.
- 84 -
Găsise tntr'un şopron câţiva cai p ă­
răsiţi şi indemnă pe oei dOi prieteni să-i
imite exemptul.
- Săriţi în şele şi să gonim �pre
vest ! stri g ă. el.
Cei trei băirba ţi, fără să se sinchisea­
scă de ramurile ce p ărea că voiau să le
împiedice calea, se av â n ta r ă pe un fel
de cărare destul de l a rg ă , unde d escopc­
riră d estul de curând u rmele bandiţiilor
care duceau pe Laurencia şi pe Micky.
- Ochii'n p atru ! făcu m etisul ; Pră­
pastia Morţi i e p e-a ci , p e�aproape.
Cu, ochii la pândă, cu mâinile pe ca­
rabine, Raul şi Ralph d escăl ooa.ră.
Cuscuto făcu la fel după ce avuseră
grij a să p resare mmuri t ă i a t e p e di­
recţia ce o urmaseră .
- Am j alonat în feful iac esta , tot
dmrnwl p e ca re ·am veni t, spuse el. Ex­
ped iţia de aj u tor nu va avea astfel nLci
o ,greutate să ne regăsească:.
Se amJilcă d eod ată pe burtă şi făcu
semn l u i I ta u l şi lui Ralph Murdon să-l
imite.
Zărise oa me n i opriţi intr'un luminiş.
Erau o pa r t e din flăcăii lui Benitto
V1aldez .
Indienii o l u a seră înainte , cu şeful lor,
ducând cu ci c l' I<' d ouă p rizoniere me­
nite să serveasc i'1 rr1zbunării şefului lor.
Cuscuto numr1 rr1 aventurierii care sta­
ţionau prin l u m in i ş .
Emu. zece, d P s l i.na ţi desi gur să supra­
vegheze margin i l e Prăpăstiei Morţii.
- 85 -
- O să-i ocUtpăm noi îndată, şoipti
:\f.etisut
Luă dintr'un sac de piele tvei gh e mo­
toace mici d e VJaită 1care-i servea de obi­
cei pentru a garni s i săg:eţifo ce slobozea
di.n sarbacană .
Ap rinise ghe mo toa.cele . Ele arseră în ­
cet devenind roşii .
Apropiin du-se de caii pe care-i des­
le gas e , metisul vârî vatele a rz ăt oa re îu
urechile c e l o r trei animale pe care le
goni Îlil direcţiia pădurii şi a luminişului,
Cei trei cai .nechezân d de durere, por-1
niră ca n ebuni ţ i , cu un t ă răb oi care a­
trase atenţia bandiţilor.
Cu toţii se puseră în urmărirea dobi,..
toacelor răznite, .aifa.ră de un singur
bandit , care rămase de sentinelă.
Dar fu spre n e no rocirea lui, căci o
s ăgea tă tă.cută îl lovi, făc ân d u l să cadă
-

numaidecâ t neînsufleţit la rădăcina c:o­


paieUJlUli de care sta rezemat .
- Acum, sp r e prăpastie I făcu Cus-.
cuto .fără să arate cea mai mică emoţie . . .

şi mi paşi grăbiţi ea să a i u ngem la vre­


.

me . Am auzit - un u:rlet fioros - '

semn rău. MonstruiI trebue să fi ieşit din


craterul lui ...
Fără să-i ceară explicaţii, RaJ.ph şi
Rarul Sanguin se grăbiră.
Cuscuto mergea cel dintâi. O colise pu­
ţin � ca să nu dea de Pa:rintitinii care
escortau pe Benito şi p e cap t ive .
D eodată, co drul păru a se prăvăli în­
tr'un hău .aproape drept.
- 86 -
Aj uMeseră La ··capăt ul uniei râ pe . care
se strângea îutr'un fel de chei înguste ,
la poalele cărora crnrgea run r â ul e ţ care
sp umega pe nişte stâDCI.
- Aici este ! spuse scurt Cuscuto.
Aici e s t e templul drăcesc care sluj eşte­
dc bârl o g dihaniei u riaş e şi crunte.
,,,Ho ! timpul răzbunării a venit. . . E
cel din urmă sacrificiu oe-I mai cap ăt ă .
„Dar 111' au să fie nicidecum 1cele dou ă.
frumoase victime alese de Benito Val­
dez care vor pieri aa:i sub făfoi'Le şi din­
ţii monstrului din Prăpastia Morţii.
Arată cu degetuil două graţioase ară­
tări , ce se iviseră ·La marginea terenuiluL
- Ele ! exclamă Raul Sa ng u in . . •
.Mic:ky ! . . .
- Şi Lau:rencia ! ;aidiarngă: Ra lph Mur­
don , pie când inima începu să bată să
i se spa;rgă .
- Cob orâţi să l e a p ăraţi, e vremea, a­
adaugă Cuscuto , desfăcând o frânghie
lungă ce-<l pu rtaise înfăşurată fa cingă­
toar(' .
„Dinami t a , p.c oare dv. ştiţi s'o in tre­
buintaţ.i, va •Sf H'f'Î.apc mostrUJ şi asta vă
V18J da timp11 1ij srt v!t p un e ţ i logodnti;cele
la adăiposil.
„.Deslegarea . aitie1stci drame, m ă p ri­
veşte de-acum' n colo pe mine. Haideţi !
Cu D umnezeu i 1 11a i111te, seniori !
Ii privi scobo rîn d de-alun.gui râ·pei
drep1te, apoi începu să se târlie, cu ml ă­
dierea unui şa.rJ><' prin twfiş, îndreptâ111-
du-se spre mar:ginca dimpotrivă a pră-
- 87 -
paistiei pe oare silueta demonului !iad u­
lui Verde se desluşea neted pe fondul
frunzetulu i întunecat al pă durii t ro p i ­
cal e.


• •

Jos de tot, priin tre bolovanii ma ri de


st ân c i , ce mărgineau şuvoiul prăvăla ti�
Micky şi Laurenci.a ră t ă c0a u de colo.
colo, cercetând cu ochii pl i ini <le groază
valea.
Aveau mâinile slobo de şi nici picioa­
r.ele nu erau prea strâns legate.
Dar sdrentele hainelor . care abea ruc.o­
p ereau co r p u ri le lor, arătau că mărăici­
niişele le sf ăş ias er ă , f ă-ră m il ă , in el r u ­
mul lor până aici şi că purt ă torii lor tşi
fă.ouseră o piă.cere ;erud ă să exp ună
atingerii p�an telor gh i mpo as e ale pă­
durii, delicatele făpturi ce le duceau la
j el'ltf ă .
Micky, totu ş.i ,'i:şi dădea o a t it ud ine pli­
nă de ifose cu ra j oaise .
Nu voia să a ra t e sl ăbidun e sub ochii
lui B en� t o Valdez ·ca r e se d espă rţi-se de
ele a dresân du-le în bătae d e j oc, urări
de su oces pe lângă mo ns t ru şi snlutl­
rile lui p entru seniorul magistrat Bara,
- 88 -
care le aştepta în pr ă p a s tie şi va fi, Ură
doa r şi p oate, încântat să le rev.adă .
- B andi tul ne observă, pe creasta
râpei, murmură ea Laurenciei . Ţinie-te .
bine I să n'ai înfăţişarea tCă te temi de
ceva.
Nu ,ai încredere în cei ce au avut în­
drăzneală să răzbască până l a noi ?
şi care n'.au să n� lase d'esigur aici pă­
răsite şi pradă morţii .
Un u rlet, un răcnet, care te îngheţa.
ieşit d i n tr' u n gâtlej UTiaş, împiedică pe
Laurencia să mai răspundă.
ln acelaş timp, dintr'o altă p a rte, o
voce omen ească se tân g u i a j alnic in­
stincti.v :
- Aj utor I aj utor I
Un om, cu fa ţa descompusă de o
�roază ce rnu ·are nume, al e rga, privind
din când ln când . în urma lui , cu te„
·

roare„.
Era j udecătorul Bnrn . Dar era cu n e­
putinţă să.:..l r<'c unoşti pe n "'norocit, ale
cărui haine n t n rmrn fcrf<'n i t ă şi al cărui
ohrn z ern s fi\ ş i a t dr mărăci nii în care
trchnise să se ascu n d ă .
Vccl erC'n ce l o r cl o n ă •oopi.l e crescu în­
că şi mai groZ'n v Sf>:l i mn l ui.
- Cop i ii m�i 1 . „ Lanrencia, fa t a mea.
voi n i ci tn val ea n s t a t n c h n n i toare„. · O !
o I a �cnnd eti-vă . vi n C' . . . vine. Mon strul
din Prăpastia Morţii îşi caută pra da.„
·
UrletuJ oar e umpl u d i n n o1.1 v al ea în­
gustă, dădu dreptate cu v i n telor lui . Ră·
suna cu n tâta vi ol en ţ ă . cit era vădit că
bestia care-l :urmărea U a d umelcase.
- 89 -
Micky. fără să-şi piardă sângele rece,
târî de mână pe vară-sa şi pe unchiul
său pe după un bloc de baz alt unde se
pitwlad cum pu tu ră mai bine.
Dar un hohot de râs al lui Benitto Val­
dez p ărea a�şi bate j oc die acest act de
ind fiativă .
- Alio I domnule Barn, era i cura j os
când mă condamnai să isp ăşesc ceeace
numeai ·crimele mele. Aci, :şi v:oi, girls,
sunteţi mai puţin ţa!Dţoşe •ca adin eauri ?
El tresări brusc. Simţise o sgârietu;ră
la mâna l ui dreap tă.
Crezu că un spin n îrnghimpase uşor
şi nu se ocrnpăi de loc de acest illlcident.
Groaza oelor trei victime ale lui Îtl in­
teresa mult mai mu1l t . . .
ln j u.rU!l lui Indienii, chi rciţi sau şe­
zând pe margine a râpei pră p ă stioase,
priveau şi ei cu nesaţ specta colul care
se desifăşu!l."a în Prăpastia Morţii„.
Trei strigăte de groază, .trei ţi1p ete sf â ­
şi etoa·re , isbucmfră din biiizele celor două
fete şi ale d-lui Barn .
Monstrul răsărise în cărare .
La strigătele n enorociţiilor închinaţi u­
nei morţi furioase, răspunseră râsetele
şi batj ocurile bandiţiilor şi a le caniba­
lilor.
Dar nici ju decă torul Baro, nici tova­
răşele saile de nenorocire nu luau acum
aminte la .aceste luă ri în râs.
O vedenie înfricoşătoare îi împietrea.
Un monstru ca din basme, o făptură
aproape fantastică , prin formele de ne-
- 90 -
crezu t ale t r u p ul'lli său de namil ă . înain­
ta încet printre stâ.Jllc:i .
Seamăna cu un balaur, cu un crocodil
u riiaş, timbâind, în picioare pe :labcfo lui
e no rm e dinapoi şi sgâriind stâncile râ­
pei cu gh ia rel e tăioase ale lab elor de di­
nainte, ghiarele lui ascuţite ca adevărate
p umnal e ...
A veia o culoa re nelămurită, b ătând în
verde închis, iar sollz i i îi luceau în ra­
zeie soarelui1.
· Dar cee•aice împietrea mai ou seamă
p e :eel e două sărmane f e'le , era guil'la l u i
larg căscată, armată teribitl cu dinţi în
formă de lame de săbii, şi ochii lui bul­
bu ca ţi verzi gălb u i , fosforescent, a v â n d
o pu tere de faiscilllia ţi e căreia simţeau
d e că n'an să se poată sustrage dacă şi...
ar boldi drept l a ele această îngrozitoare
privire de foc.
Dih ania era de o m ărime in t r'ad e v ă r
de nami l ă, scmrma aidoma cll' bala u ri i
fabuloşi cu care se l u p t au c roii antichi ­
t ăţ i i, sau FP \ i -Frumoşii din poveşti.
Cum ş i e l e unde ibestia asta fantasti­
eă ·se aifla in a ceastrt vale p:ri:poroaisă ?
Nici Mkky, n ici Laurencia, niei j ude­
cătorul Barn 1 1'1 1 c ă u tară să şi-o explice
acum, gri j a ck a-şi p ăzi viaţa e ra singu,
ra lor prcOlliupa rp î n ehu.niitoa:re .

Fenomenala c l i h an i c î n c ă n u-i desco ...


p e rise u nde s1• afl au.
Asta î n d â rj i p1· Benito, care îndemna
pc Indieni . să a \ :"1 \ l' monstrul . făc â nd să
plouă asupra l ui bolovani de pia t ră ca-
- 91 -
re 'Săreau lnapoi de pe carapa!C8& lui
solzoasă.
B en i to se a pu că să arunce şi el.
Dar braţul ii obosea .
Şi - l simţea din ce în ce mai gr e u . Pen­
tru a risipi această .amor ţ ea l ă , banditu]
înioepu să umble ·cu p a ş i ma ri pe ma rgi­
nea prăpastiei.
Aj unsese în f e11Utl ·a cesta deasupra vi­
zu in e i m on s tru l u i .
Era o p eş t e r ă în peretele râ pej , dea�m­
pra u n u i lac de noroi care cl o c o te a ca
un' caz an .
D e fa p t, acest fen omen se da t ora na­
turii vulica nice a tere nru l u i . D efil eul, 1n­
chis intre faleze, trcbu c crt se căscase tn
urma vreunui cutrem u r ca re pustiise
regiunea.
Ab u ri ie şe a u neînce t a t din vizuina
u riaş ei re·p tile care avoa n evoi e , ca să
tră i.a sc ă, de o ·c ă l du r ă arză toa re, com­
pa:rabilă cu cea din epooo. 'terţiară.
Aceasta era explim ţia pe ca r e o d ă­
dea , în această cl i p ă , Ralph Murdon te>­
va r ăşu lui său de aven twri Raul .
Jndată ce văzus e monstrul ridicându­
S:- . în doruă picioare pe potecă, ij şi iden­
tif10ase.
- Un megalosaur, din gru p ul dino­
saurienilor 1 ) , ce lucru de necrezut !
- Cre d înisă că animalul a c e st a n•ar
fi uşor de ca pt u flat pentru grădina zoo­
logică, spuse rep or t erul .

1 l Şop ârle uriaşe care au trli.it î n a i nte de


11 11ariţia omului pe p ă m â nt.
·- 92 -
-:- Au să fie înghiţite sau strivite de
fiara asta I strigă Ralph , rep ezindu--se
spre Laureucia şi Mkky. Oare o să a­
j ungem noi la timp?
Lu ase in mân ă un puternic cartuŞ. de
di namită care se a p rindea cu un p er:ow­
tan t , -ca o g r: e n1a dă de mână.
Raul făcu şi el la fel.
Amândoi trecură torerntu1l şi voiau să
atace cu •ooiraj monstrul, cân.d se auzi
zbârnăitu� unu i motor .
- Jossia n !' strigă Raul. Aşa pilot,
zi1c şi e u. lată..J. că vi n e !
Venea într'ad cvăr în a j u torul lor, ca
anticul Pcrscu <lin timpurile eroice că­
lare pc cah11l s ă u zburător, ·care de ast ă­
dată era un avion .
D a r Mcgalosauru1l nu ·cunoştea, 5e ve­
d e , aces t mij loc modern , că ci se rirl icn
în dou ă l ab e , •cât era de înalt, ca să se
pu111ă în poziţie de a p ă rare.
Nu-i mai căuta pe fugari şi şovăirea
lui inicuraj ă pc Micky isă se repeadă
sp re cei d oi t i neri .
Ii stri gă Laurcndei .să facă la fel.
Judecă t orul Barn il primi . de astă­
dată , pc H a l ph Mu rdon cu o vădită u­
şurare ·şi cu o p rivire pJină de simpatie.
- Ai Vl� n i t srt-ti saJvezi logodnica,
dragă Ral ph ?
- Sigur I l'1 11n ch ise M.i cky , ducân du-se
să isc a runr1 · . fi"'iră nicio invitaţi e , ln bra­
ţele rc p o r l t.• ru l u i Raul . . . Acum IllOrocul
s'a în tors.
Url etu l DJ t • ga l osaurului o readuse la
realitate.
- 93 -
Monstrul observase însfârşit grupul
lor.
Şi ochii lu i cruzi se aprinseseră de I ă .
comic ş i d e mânie, ·căci o piatră căzu tă
de sus îl lovise crunt.
Se ghemuise ca să facă un salt şi să
strivească sub greutatea lui p e îndrăz­
neţii care veniseră să-l înfrunte în do­
meni'll'l lui.
Deodată însă·, ae ropl anul, zburâ n d j os
de tot , trecu pe lângă el atingân du-l a­
p roape.
In acelaiş timp , o bombă .c ădea din a­
parat ş i explo d a nu dep arte de el, cu o
detunătură asurzitoare.
DinosaUJmJ î nv ă l u it în explozie, fu ră.
niil: uşor şi ştiu ·şi el , însfârşit , ce e frica .
Se retrase căscân d imen sul lui hot, cân d
Ralph Murdon , aprin z â n d şi el un car­
tu ş de d ina mit ă , îi transform ă retra ge­
rea în deru t ă .
- Trageţi - Tra geţi în acest pân­
gă ri t or a l z e ului focului, strigă a tunci
vocea lui Benito Valdez .
Ban ditul crezuse că-şi vede răz.buna­
r e a c.u ochii şi 1că p ri z on i e ri i lui
vor fi
sfâşiaţi de ghiarele şi d e colţii monstru­
lui . lntervelllţia aeroplanu[1ui şi celor
d oi tineri îl scoase din sări te.
- Trageţi ! repetrl el . . . Alio ! boys, şi
voii, Indieni, lua ţi pc pfrngări tori i ăştia
la ochi I Trageţi !
O salivă de ifoou ri de armă, urma t <le
rApiiit ul un ei mi traliere , fu răspunsul .
:.__ Um ! stri.gă Mfoky, .triumfătoa-re. Ne
vine acum nouă apa �a m oa ră !
- 94 -
- Prea târziu ! ranJ i banditul. Mon­
strul îşi recapătă curaj ul.
Intr'adevăr, .iri.egalosaurul se întorcea
la atac.
Micky î l văzu pr ea târziu.
Insp ă imântait ă , se lăsa să 1cadă ln ·pa­
tru labe, cu atâta iuţeală, încât dinosa­
urul, a cărui stupiditate era pe măsu­
ra mărim.ii lui, rămas e uluit în n emiş­
care , deschizând uriaşele-i fălci.
Momentul acesta îl aleseră Ralph şi
Raul ca să-i arunce în gură două car­
tuşe de dinamită care ex plodară.
De astădată megalosaurul fu rănit în
aşa mod , !.ncâ:t se retrase milând şi ges­
ticul ân d Qlt1 ooruvulsiu.ni ca·re seoeTau
toţi .oopacii şi arbuştii din preaj mă„ .
Fusese orbit de explozie şi nm-şi mai
dădea seama de nimiJC.
Scotea însă nişte urlete oomparabile
cu a•le unei sirene de V1aipo r şi se agita
ca n ebun .
In timpull a1cesta, î:n ap ropie r ea pră­
paistiei bătălia conti.I11U.a, punând în de­
rută p e banditi şi pe Indieni.
Unuil siin �u.r mai rămăsese nu deprur­
te de Benito Valdez.
- Ce vrei ? îi strigă banditul .
-Vreau să se fa că drep tate ! răspun-
se rece sălba teou.I .
In clipa aceasta, Benito s e simţi stră­
bătut de un groa z nic fior rece.
- Pleacă, răcn i <'L Du-te cu ceilalţi.
- Şi tu ? Tu cc ai de gând să fa.ci ?
Să rămâi ?
- 95 -
- Vreau să-mi văd răzbunarea GU
och i i , gâfâ i g a ngs teru l p ăl in d .
Indianul îl m ăsură cu p ri v ir e a � ca
p en t ru a j udeca stare.a in care se afl a .
- N'ai să v e z i nimic, Beni t o Val dez ,
căd ochii tăi -se vor închide , înc:urând 1
pe to t d eau n a .
·

- Ce ziici ?
- Moartea e î n tine . Cine te-a zgâriat
a dineauri la m ân ă ?
- Un tufiş. . . Nişte mărăcini ...
- Nu.
- Ce vrei să zici ?
- Vreau să zic, spuse In dianul 1 pri-
vindu-l fix pe bandit, că moa rtea soţiei
şi fiicei mC'le încă n' n fost răzbunată.
M ă r e cu n oşti , Benito Valdcz ?
. .• .

Banditul făcu o sfo r t a rc .


Cuscuto ! . Cabocloul Cu scuto I . . .
Aici ?
- D a , îl sfi dă metisul. C u scut o , care
te-a rănit ou o mică s ăge at ă otrăvită.
Aurora îşi desăvârşeşte o p e ra I Inccurcă
să te mişti, ticălosule ! . . . Aş vrea să te
văd dacă poţi I
In tr'a clevăr, o amor teală din ce în ce
mai mare paral iza muşchii l ui B�nito.
Şi para lizia se în tin dea din ce în ce.
- Cuisicuto I imploră el deodată. Aj u­
t or ! . . . Am s ă cad I Am să cad în pră­
pastie I
- C azi I .spuse rece metisul . D u-te să
ţii de urât mons tru lui din Prăpa st ia
Morţii, care se împ otmoleşte a cum ln
lacul de noroi clocotitor.
- 96 -
.M.4,:L"l'>. L li l llifffll."O ŞU IOr IllOHSllllJ, 0.Lll al1te
vremuri , trebue ci\-i dăduse naştere un
ou de dinosaur . conservat din era ter­
ţiarq; : B ru t a aceasta servea instinctele
perverse ale demonuJui Pădiuirii Verzi.
c a r e fă:cusc din el călă:ul său .
ŞI„ ca şi cum Benito Valdez ar fi fost
leg�t de monstrul din Pră.pa•stia Mor!ii
printr'o le gătură nevăiZută:, Ulll strigă t,
care nu m a i a v e a nimic omenesc, se înăl­
ţă de .Pc margine a prăpastiei.
Şi a t unci toţi văzură corpul Demo­
nul ui din I a d u11 V e rde străbătând o tra.a
iectori e curbă, ca un sr1ritor de pe tram­
bu;lm Q , şi prăbuşindu-se în apel e fier­
binţi care se î n ch ist• r:'1 în urma l u i .

D up i'1 d u 1 1 :1 lun i , o d ublă rnuntă ccle­


Lra în c:1 l l ' d 1·a ! : 1 din Li ma, 1că1sătoria lui
Laurcnc i : t " " H ulph Murdon şi a lui
Raul Sangu i n cu cura j oasa şi încântă­
t o a rea M i c k �· .

-·-Ei , spu s t · î n ziua ceea doctoru.I


Jean drin tf111i'1 rnlui lor cama rad, na t u ­
ralish1l, am a v u t dreptate să te inu cu
mine î n misl!' r i n a sa Brazil i e ?
97 -
· · - 7
E o tară. atât de uimitoare. încât sunt si­
gur Că nu cunoa.-,teţi numele ciudatei
păsări a p aradisului pc care aţi captu:.
rat-o fără să ştiţi ...
--- Mă faci c.u;rioasă, spuse Micky.
Cum se numeşte această pasăre rară ?
---< Fericirea !
. . . 1sipuse zâmbind Ba­
riUo.
Şi nimeni nu-l contrazise.

SFARŞIT

- !)8 -
GUSTAV M EY R IN K

M O A R T E A V I O L ETA

Tibetanul tăcu .
( :l1ipul U'SCăţiv mai stă tu o vreme
drept _şi nemişcat apoi dispăru în j ungl ă .
Sir Roger Thornton î ş i a ţinti privirea
'Î n vfa l;vă taia flăcărilor : dacă n'ar fi fost •
u n San n iasin - u n pocăit
- tibetanul,
ca r< · uw i ohişnui<a şi să mai meargă la
BcJnC a n ·s î n peleriniagiu, alunet fireşte
că n'a r f i o1.·rt�zut nici UJil cuvânt al l11i
mă(.·a r ! d a r un Sanniasin nu minte şi
nici 1 1 1 1 1 poal t' fi minţit.
!ji a poi a:ccil zvâcnet perfid, crwd , pe
fo tu a s i a t icului !
S a u poa le că l·a înşelat lumina focu­
lu�. cn n · s1· oglii.ndea atâ t de ciudat în •­
ch i i mc m golului !
- 99 -
Tibetanii urăscpe Eiu ropeni şi pă­
zesc cu gelozie tainele lor inagkc. ' cu
care nădă:jdu esc să distrugă c â ndv a pe
s eme ţ ii străini, când va fi s o s it ziua cea
mare.
In o rice caz, el, Sir Hannihal Roge·r
Thorn ton, trebuie să vadă cu; proprii săi
ochr, dacă în mâinii:le acestui popor ciu­
d a t •se găsesc într'adevăr ·puse pu teri o­
culte . Dar îi trebuesc tovarăşi, ibă rbati
cura gioşi, a că ror voin ţă nu se frânge,
chia r d a că spaimele unei alte l umi a r
c ă d e a asupră-le.
En glezul îşi examm a tovarăşul :
Colea, a fgan u l ,cela ar fi u nicul d in t re
n si atki, la care s'a r putea gfm.di : -fă r'
fl e frică, întocma i ca o fia ră sălha tec ă,
dar . sup erstiţios, totuş i .
..

H:hnfrn c a aşad a r • l o a r se r v it o r u l s fm
e u ropea n .
Sir Hoger Î l a l i n g „ a t"l l h a s l o1 1 1 1 l .
Pompci us J a b u r P k 1 · e t t 1 ksii v :l rş i rc
surd de p e câ:n d a v 1'a z 1 · c1 • a n i . d a r s t :
p ri.cepe s ă ci tea scii r i 1 •.1 · a n · 1curv:l.n l t ll' pc
buze, o ricâ t de· d'! l� l : 1 f şi de s t rrt i n a r f i .
S i r Hoger T h 1 1 rn l o 1 1: Î i povesteşte cu
ges tu ri l ărnu r i l o a n · . ce a a fla t dela t i ­
b e tan : L a v re o t lo u ăzcci d e zile de că­
Irttoric <le a·� i . î.n t 1-'o val e lă turalnicl't a
HimaWl!l t1a u i . d l'Sl'rbrt cu amrtmmţinw.
se afl ă o huca l ă de pământ nespus ch­
eiu.dată : Pe t r e i părţi p e r e ţ i de s tfm d l .
drep ţi, pră pi"'1 �� tioşi ; singura intrare, în­
c h isi"'t d.c gaz 1 · o t răvitoare, oare n ă p ă d e sc
ne întreru p t 1 l i n p ă mânt şi UJCid pe <lată
o rke Y i e ta k c a re vre a să treacă . De-
--·

- 1 00 -
filoet1l ·inS1U.şi, ca re .cuprinde vreo cinci­
zoci de mile engleze pă;tra tc, cidt a r fi
loouit de un mic trib în mj:locul unei
vegeta ţii de-o mia·re b o.g ă ţie - trib oare
a parţi ne rasei tilbetane, poa r tă căciuli
·

roşii ţugu;iatc şi adoră o fă:p tură sa ta ­

nică sub cllip de p ă llJn . Fă p t u ra a st a


<liaboHcă , cică a r f i . învă.ţa.t p e locuitorii
ţinu t'lltl u i . în scurgerea v e a cu rilor, ma­
gia neagră şi l e- a r fi <l esvă l111it taine me ­
n ite să prefadt odată şi od a tă în treg
gl°'bul pr1mfrn l <'sc : i-a î nvă ţat , între al­
telc , ş i u n fr l <k mdo<lic, în sta·re să diis­
trng:1 J > l' l o c ş i pc omul cel mai p u te r ­

n i1c !
Pompeius zâmbi neîn crez ător.
S i r Robert ii explică totuşi, că se gân­
deşte. că cu a j utorul căştilo r şi raniţe­
lor de . scafandru, u mp lute ou aer com­
primiait, ar pu tea trece zona otră,vită, ca
să p ăitr un dă î n de.fileul misterios.
Pompei.us .l ahurek d ădu d in cap în
ch ip <1<' î n v o i a lri şi-şi frecă mulţumit
mfti11 1 îl< ' m m ·< lare .

Ti hl' l a 1 1 1 1 l nu min ţise : colo în vale


zăct' a d 1 • 1" i 1 ( · 1 1 l miisterios , î n eca t îni vege­
t a ţ i.1· s1 �k 1 1< l i d ă ; da r un brâu de p ă­
mfmt a f:î na t, galben roşcat, ars ca pă­
m f1 1 1 l ni p 1 1 s l i d
- brâu lat cam de-o j u­
m:1·l': t l 1 · d 1 · <'l'as cale - înohidea tot ţi­
n n t•ul î 1 1sru·1 · l u mea din afară .

Gm·.1,h · n 1 n · tâsneau · din pământ nu


e rm.11 : t l kt•va d c·.cât acid carbonic.
Sh' Hog<•r Thornton , care, de pe o co­
lin ă , e aolr111fasc E'i ţ iniea aces tu i cordon, se
- 101 -
holărl să şi porneaoscă a doua zi d imi­
n c a ta . Cele două măsti de scafandru:
'
fnnCtionn u p{'rfc.ct .
Pom pe i us dlljCea cele două puşti cu
repetiţie şi d i v ers e instrumente, pe care
s tă p â n u l său le socotea ca i n d ispensa­
bile.
Afganul se împotrivise Cll1 încă.p ăţâ­
nare să-i tnsotească si decla rase că a r fi
o ri c â n d gata să dea b uzn a î n tr'o vizuină
de tigri, d a r că a r st a m u l t l a cumpănă
să în drăznească c e v a care ar putea
aduce vreun rău su fl etului său.
Astfel că cei doi c UJrope n i răma seră sin-·
gurii ce cu tez a seră a ye n t u ra .

CăstiLe
' de arn m [1 st rfi l l llct '. : t� 1 î n so are
şi ar uncau u1nilire hiza re l>t� p i'1 mântul
buretos, din ca re se rid i oou ga zele a sfi­
xiante în nenu m i'1 ra t 1� hăişicutc . abi a vi ­
zi-bile. Sir Roge r r>ornîse cu 1>a."> ele
goană , pen tru ca :tl' r i vl comprimat să fi.c
în destul ător la trecere a zonei primej ­
d ioa se . Ved·ea totu l în a intea sa în forme
t remu.ră:toare". ca sub o p ătură subţire
de apă . Lumi na soarelui îi ap ărea de
-0 nuarnţă v e rz u ie . spectrală, coborând
�hcţarH depă rtaţi „Tava.nud. Lumii"
cu profilu rHc lor gigantice
-

- ca · p e o.
pri"velişte a mor1ii.
Aj u11.1sese cu Pompeius iarăş pe paj iş­
t ea verde şi aprinse un cl1ibrirt, ca să se
încredinţeze de prezenţa aeruhrl respi­
rabil în diferitele straturi ale atmosfe­
rr i. Apoi îşi scoaseră amândoi căştile ş:ii
·raniţele.
- 102 -
lndărMul for se întindea zid'Ull de ga­
ze ai o massă de apă tremurătoa re.
ln a er un miros amc ţiito r. ca de flori de
amberia. Fluturi lticăritori , mari cât
pul�. ou desene ciudate, şe d eau pe
flori tăcute, ou aripile desifăcute ca nişte
cărţi de vrăj itorie deschise.
Cei doi păşeau la o bună distantă u­
nul de celalt spre insula p ă duroasă , ca­
re le închidea . p rivdi�tea înain te. Sir
Roger fi"tcn u n senu1 brusc servitoru tui
său .SUl'<I i SC păNlS(' 1C".ă au:z ise UD
sgomot . Pompcius ri1<l ică cocoşul
p uştii.
Oooliră colţul pădurii şi se pomemra
in fata unei paj işti. Oam la vre m1 sfert
...

de milă englezească, vre-o sută de băr­


baţi, ti:betani pe cât se pă rea, cu căciUJli
roşil ascu�e formaseră Wl semicerc :
aşteptau pe nă1văilitori . Fără de t e a­
mă, Sir Roger înaintă spre mulţime .
La câ ţiva paşi a l ă h1ri de el Pom----

1>e�us.
Tibetau:ii e r a u 1mfăşuraţi în obişnui­
tele sarici miţoase de oaie. dar cu toa­
te ·aetea abia dt• -sc'miinruu a fttp·turi ome­
neşti, .atât dt• ·I"t"Sll>ingMor d e u rt1 te şi de
pocite lic c rmr frţt"lt', în ca-n· zăcea o ex­
pres.ie de în fricoşătoare şi supraomenea­
scă r{mtatc. Lă-;a rr1 pe cei doi să se
apropie, .apoi , la comanda şefu.lui lor,
ri dicară: mâind1J.t• în .sus toţi deoda tă şi
şi le apăsară ·peste urechi. In ace.lat
timp striigau ceva d i:n răsputeri.
Pb.m.Mius �J.aiburck i)şii •P l1M itntrehă­
tor stăpânul şi -duse puşca la ochi, căci
- 1 03 -
ciud,ala mişcare a mulţimci i se · părea
a fi un oareca11ie semna•l de atac. Dar
cccacc vă·ru1, îl fă•cu să-i înghcţc sângele
în vine. · · ·

ln jurulJ. stăpânului său se formase


un strat tremurător de gaze, cate s.e hi­
vârtcj ea. ascmănă:tor a ce l u ia pri n caic
trecuseră amândoi ad ineaori . Tro­
pul lui Sir Robert îşi pierdu contu ri1ri­
le, ca şi cum l e - a r toci vfirtcj u acela �
capul ajirnil!Se ascuţi t i rntreaga iriassă
se s trânse ca topindu-se în sin e, · şi ' ' · în
-· ·-

locul pc care SC ma i aifl asc vânj os1:Jil · Ch­


glez •CIU câ teva clip e Îlmin le, sta acuin O
grămăjoară con ică vi:olc t i't , ,)(> m ărmiea
şi fornna une i cr1păţft n i d<' znh i'ir .
Surdul Pom p cins fn se11l 11ra l c l t „ 1 i i l ăc­
ces de furie n ebun ă . Ti hdan i i l o l n ul. i
strigau şi el l e p r i w a l' l l î n c o r d a n· lm­
zele, ca să c1t c a s 6 i c 1 · voia u de fn 1 it s fi
·
sp u i e .
· ·

Era tot unul s i a c d a s cuv â n t. D eo-


dată , con ducă to1:\ 1 l făcu' o săritură înain­
te şi toţi �ăcu ră , l :1sară ; n j os mâinile de
la urechi .- In t ocm.ai ca .nişte p aţ1.tcr.c S<'
năpustiră spre Pompeius. Acesta· · tr.ă­
gea ca un turb a I. din puşca l u i cu repe­ .

tiţie, în mulţ.i nw. care şovăi o pl i p ă .

Instinctiv el l e strigă cuvântul; p e care


îl citise adincaori depe buzele lc:ir : .-?\ m­
·

iilăn -ăm-mii-lcn". răcni e l , <le i r1 s u n ă


defileul ca sub deslăntuirca tinor !fbrtc
·

' · •
· ·

ale naturii;
1:1 a p ucă · amcţ� a l ă , văzu to tul' .c·a sub
n i � l l' och el ari prea fari; · şi j SC Învâ rti J>'ă-
·- 104 -
ma ntul su b p 1c1oarc . D urase <foai· u n
momen t� a cum vedea iar limpede� ' •
Tibctanii disp ăruseră - aşa ca ml i n c a ­
u ri stăpânu-său - doar n enumăra te că­
l»ăţâni de zahH 1· v i o l e te stăteau în ·raţa
lui .
Şeful mai trrli a . Picioa rele se p rCfăcu­
se.ră î�tr'o pifti e vfm ă.tă şi partea de sus
a trupului începuse să se strângă - -: ·de
p arcă p e î n t reg omu!l îl mi s tuia o fiin ţă
cu 'totul s t ră vezie. Nu p u r t a căchilă. roşi e .
c i un f e l d e ! ugui în fonnă d� mitră, în
ca r e S<' m a i mişcau n i şte ochi g�lbeni,
vii.
Ja b urek îl lovi cu p a t u l puştii în .cap.
d a r muribundul mai apudt să repeadă o
sccl' ră spr-e d • care-l l ovi . rănin d u-l la
W cior. . .
Apoi Jaburck p rivi în j u ru�i . Nici o
f i"1 p tu ră vie ] > <' toa tă în t indere a . .
Mi rt'asrna f l o rilor de arnberia s�· îrit eţi­
ti e � i < l < ' Yt' H i sl' î n ţ ep ătoa re a p ro�p� ,
Păr<'a c :1 i 1 ' S(' rlin conurile celea. violete,
p c; c a 1 ·1 · Po m p d u s le cerce ta acum . . Erau
. toa t e l n fd � i constau toa.tc din . aceeaşi
piftk il i l i : 1 c h i ( • , peltea gelatinoasă, sir.ăve­
zie. Er; 1 c u n ep u tinţă de rccunos�l,lt care
ar fi ri"1 1 1 1 :1 � i !ele pământeşti ai� foi Sir
Roge r T I i o r nton între aceste p"iraînide
·
·

moi. � i v i o l d c .
· · · · · · · ·

Pom p l ' i 1 1s se repezi . scrâşnin d,sp·re clţi­


pul fiorns a I · şefu l u i tibetan mort şi o foă
a.pof î n g ro z i t la fugă p e dri1mul ·pe care
· vemse . l ncă d e depart!e vedea în iarbă
căştil e d 1 · a ramă strălucind în · soare -
- 1 05 -
Pompă aer în raniţă , până ce se umplu
bine,ş.i intră în zona gazelor asfixiante -

Drumul nu voia să se mai sfârşe ască.


Sărmanului îi curgeau l acrimile pe
obraz. Ah, D umnezeule, ah Dunme­
zeule, stăpânul era mort. Mort aci, în
India depărtată ! Uriaşii de ghiaţrt ai Hi­
malaiei rânj eau către c e r -- ce tle p ăsa
lor de suferinta
' u n e i biete inimi ome-
n eşti ?
Pompeius Jaburek aştern u pe hftrtie .
cu deamănuntul, de-a fir'a p ăr, toate c el e
illlt âmplate, aşa cum le trăise şi le văzuse
- căci de pricepu t tot nu p utea încă pri­
cepe -şi le adresă secretarutlui stăpâ­
nului său la Bombay, Sir Adheri1o1lah
No. 17. Afganul îşi luase însărcinarea
să ducă scrisoarea la adresă. Apoi
Pompeius muri, căci sece r a tibetanu.foi
se dovedi a fi fost otrăvită.
„Allah e Unul şi Mahomed e profetul
său " , se închină Afganul şi atinse pă­
mântul cu fruntea. Vânătorii hindusi
acoperiră cadavrul cu flori şi în cântări
pioase Îl arseră pe un morman de lenme,
Al i }\farad Bey, secre ta rul, se făcuse
palid când află vestea îngrozitoare, ş i
trimisese îndată scrisoare l a rl•dacţia ,.In­
dian Gazette". Dar un nou şi groaznic
cataclism izbucn i.
„Indian Gazette", care d ă dea publicită­
ţii „Cazul 1ui Sir Roger Thornton", apăru
a doua zi tocmai cu trei ceasuri mai târ­
ziu ca de obiceiu. Un incident bizar si
'
infriro..'}ător purta vina întânierii :
- 1 06 -
Mr. Birendranath Naorodj ee, rcdaoto­
ntl ziarului, şi d oi subalterni, ca.re obiş­
nuiau să mai facă împ reună cu dânsul ,
la miaml nop ţii, o revizie a ziarului ,dis­
p ăruseră fără de urmă . Trei conuri gela­
tinoase, violete, st ă t e a u pe 1podea în locul
acestora şi la mi.j l oc , între ele. zăcea zia­
rul proaspăt tip ăr it .

Politia abia îşi terminas e primele pro ­


tocoale când fură anun ţate al te n enu­
mărate cazuri asemăn ătoa.re.
Cu zecile disp rlreau oamenii care, ges­
t iculând, ci t e a u ziarul în faţa mulţirn,ii
î ngrozite , cc n ăp ă dia agitată străz:itle.
Nenumărate pi rami d e mici , violete , se
afla u pretutindeni, pe scări, 'in pie_ţe şi
pe străzi - oriunde se 'ntorcea privirea.
Inainte d e căderea serii, Bombay era
pe j umătate despopulat. Măsuri ale au­
torităţilor sa ni t a r e ordonaseră imediata
î nchidere a portului, şi mai al es orice co­
municare cu l u mea din afară . pentru a
stăvili, pe cî1 l cu putinţă , rlisp ândire a
nouci, mi.slc.rioasd şi năpraznicei epide­
mii. C41ci n m n a i de aşa c e v a putea fi vor­
ba , î n cazllll d e faţă. Telegratful şi ca­
blul zuruiau ziua şi noapte.a şi trimeteau
groazn ica şt i re, p re cum şi întreg cazul
„Sir Roge r Tborntoni•, · silabă cu silabă;
pesteocea n i n lumea largă.
Chiar u doua zi, carantina socotind u-se
ca fiind t a rdivă .fu iar ridicată.
Din toate ţările se anun �u ştiri groaz­
nice, că „mo a rte a violetă' bbucnise ipre­
tu�deni 1 aproape în acel.a ş timp i.şi nme­
- 1 07 -
niri \ a să dcspop ulczc p ă mântul ' Toµ îşi
pierduseră capul şi lumea civilizată se
as em ă na unui muşuroi d e fu rnici,în ca re
vre-un z ă n atec ş i a r fi vft rî t l uleaua a -
-

piin s ă
·

In Germania , epidemia izbucni; mai


în tâi ,la Ham.burg ; A u s t ri a în care n u s e
,

c i t es c decât doar n o u tă ţi loca Ic, răma se


cru ţa tă săp tămâni în tregi d e zile .
Primul caz din H a mb urg e r a deosebit
de micător. Pastoru l Stiih lkcn, un băr­
bat p e care venera b i l a l ui vt1rstă îl - asur­
zise · a proape, şed e a dimin ea ţ a , la · masa
de cafea, în cercul d ragilor săi : Theo­
bald, fiul său cel m a i marc , cu pipa lun ­
gă st u d enţească , .J c lk , so \ i a credi ncioasă,
l\linchcn, Ninch en , se u r i , l o ! i , l o !i- B ă trâ­
n ul p ărinte tocmai d l ' s c h i se z i a r u l englez
abia sosit, şi c i li a l o r sr1 i ::; l i rt�a d e spre
..Cazul Sir Hoh e r i . Th u rntou " . Tocmai
rostise cuvfrn hrl iimiiliill si voia să se î n ­
tărească cu o so r l i i l u rr1 el� caf c a , când îsi
dădu seama . s p re marca lui groaz ă ; că î i1
j urul lui nu m a i şcdau pc scaune decât
nişte con.uTi de gela tină violetă . Inlx' u n ul
din ele mai t • ra î n fi p tă l u n g a pipă s t u ­
d en ţească.
· Toate c cl 1 · pa lrnsprezccc s u rl e l e l e lu a ­
se Domnu l l a si n e .
Piosul bătrân c ă z u j os , leşi n a t .
Dup·ă o · s ă ptămân ă , m a i mul t decât j u ­
mătat e din oincnire era iuoartă. ·

· uxiu i învă ţat g�rman îi fu da t'să a'd uci'1


măcar. oa reca re lumin ă Îh a ceastă chc�"i­
ti u n e . Fa p t u l c ă surzii ş i sui•cto�i:J:i\1 ţ i.!
- 108 -
r:·1 1 r 1aneau cru t a ţi de epidemie, îl adusese:
l a i<lcia ce a j ust ă , că aici era vorba d<.>
1 111 fenomen pur acustic.
ln singurătate a came rei lui d e stu d i u ,
a �ternuse p e h fl rtie o lungrl expunere
�tiinţifică, şi a n u n ! a s e în zi are citirea ei.
i n p ublic.
Expunerea sa se referea la nişte scri­
eri indiene a proape necunoscute - care
tratau despre provocarea de vârtej uri
şi chiar de cicloane astrale şi fluidice
prin rostirea unor anumite cuvinte şi
form�ule misterio a s e şi sprij inea a­
-

n ·s t e <lescri l'ri prin c e l e mai moderne


1 l cscopcri ri în dom e n i u l t e o r iei vibra­
! i 1 1 n i l o r şi ra z e lor.
l ş i \ i 1 1 1 1 c o n fe ri n \a l a Berl i n şi , pc cfm d
c i tea l u n g i l e fraz e ale man uscrisului său,
t rebui sii se servească de h a u t-parleur,
atât e r a <l e e n o rm ii a flu e n ţ a publicu l ui .
Memorabila conferi n t ă s e te rmina cu
'
cuvintele : „ D u ce li-vă t a un doctor de
u rechi să v r1 facă surz i . si feriti-vr• d e a
rosti cuvfm t u l iimiiliin :"
- ·

Du p ă o s< T l l !Hl ă , atâ t învăţatul cât şi


a u d it o rii sili n u m a i, era u decâ t n iste 1no­
gul1k �1· 1 · 1 1 1 1 i e i · d l' gel a t i n rl neîns u'fle ţ i t r1 :
d ar n1:1 1 1 1 1 s1T i s u ] r ă m a s e cu vrenw a a ­
,

j unse c u n os1· 1 1 I , sfa tul fu urmat si astfel


f'u feri t ă 0 1 1 w 1 1 i re a de o s t â rpire deplină.
Cft teva d < ' c < ' 1 1 i i mai t ft rziu - suntem
în 1 950 - p i'1 m :'111l u l e popu l a t de o n o u ă
,i.;· en craţic : d e s t ml o-muţi.
Obiceiul'i lc şi moravurile sunt a l k:l e,
sc a ra Y i1 l ori l o r ş i rangu rilor s u n t c u to iul

-- 1 09 -
schimlia te. U n doctor de ureohl guver­
nează lumea. Compoziţiile muzica6.e.
caetele de n o te , sunt aruncate alături de
reţetele alchimiste ale evului-mediu ...;__

Mozart, Beeethoven, Wagn�r, căzluţi în


ridicol, aşa ca altă dată Allbertus Magnus
şi Bombastus Paracelsus.
In camerele de .tortu ră a l muzelor i'1i
rân. kşte ,ici colo 1 dinţii bătrâni. câ te u n
pian prăfuit.
Postscriptum-ul autorului : Onoraţiiciti­
tori s u n t preveniţi. să nu rostească cu glas
tare cuvântul : „ii.mălăn" .

SFARŞIT

- 1 1e -
I
r

Pasionant ! l
mrnLWtliii(

- ·��10
.ROMANE.

MUNT�Lt

·1
\
saingi.\
s . � c r r. 111 1
I
nr i lo11·. Maş i nă S\
\
T ••rriblo, onigm�
h••i trnq ic. \
'
u l . t t . 1 . „ 1 · h 10„r : u l , l l hrn r i şi \
\
I
schimba te. U n d oc' · 1 ---- -L: -· · - · - -

nează lumea. Con


caetele de n o te, sunt
reţetele alchimiste ah
Mozart, Beeethoven, ·

ridicol, aşa ca a l tă daH·


şi Bombastus Paracels. A apărut
In camerele de .toIJlf "1""""91
rânjeşte , ici colo 1 clini i �
pian prăfuit.
Postscriptum -ul ai)f�·"
'�
·

·· r'l'r
.all

tori sunt preveniţi• .) -��._,11 L


tare cuvântul : „ă.rf!�li :. .:iEf-�..,....��<:-;
\ �����.. � .
sp,#T�·
· '.��
.�·
�/ · �
�,.' ,�
I��'
· . ·
·

·-"�
�,,_, ��i.N'.t-'\. · . ·'9
::
��?��!'J>'��
�.\

avent11.11·o�sa
ac�e�t f;"D�s.��
1
ău1 �

an M na ,:·i u (,;;on rn::0


plr'O'l·e s t Î m [Ji :Jl11• ; wf.'1
1 !" m i ras ::; kir f�,··�„
� n :arit:d ii pr � n ..: !' ·
, 1 v i i izar� lci! � .

-la chioşcari, liii:rnti ş i ;-„ fi?: 1 · t


'
""
Cereti U LT I M E L E VO·L U ME A P ARUTE
in
colectia f f
A V�
m;;;;.NT
. · · UR " " I"•


·

f'ublicatiune oeriOdi°' Apar� la 15 ale flecirel l1JDI


-
_

g No.
No.
11 : IN IMPARAŢIA MOltŢll AUi�
18 : MISTERELE MADAtiASl.:A.K U L U 1
No. 19 : CAPTI V UL PADURU VlltG INE

i No. �O : i\ULIOAN ELE L UJ VUI.PE- ROŞIE


No. 21 : SCLAVA PIRA'l' ULVI
No. 22 : MIS'l'ERIOASA EXPLOZII!. DEPI!.
„N r. COBA.K"
N o. 23 : l<'U G ARA ,
-
No. 24 : CAPl'l'A1'1 UI„ UJtAGA.N
z No. 25 : ŞEICUL l<'Aţ�'l'OMA · '

AV EN'l'U Kil,,I<: COLON ELULUI Gf.:RARll


.• . .

N o. 26 :
3 So.
No.
?7 :
28 :
IN TAR/\ URIAŞILOR RO ŞU
IN VARTJi;JUL MOR'l'IJ .
N '1 1. �t} : PF.RJ„A FA KIRULUI . „

l"i , „ ;{1;, EXl'ERIENŢA D-RULUl V• AR O


No. 31 smDARTAi PRINT JNDlAN
No�, 32. : ' COMOARA IDOLULUI
No. 3 � : ORAŞUL SC UFUNDAT

UL T l ttt U L V O L U M , .

B!l!!E

Secrr�tu a sâng eros �.-

P i ri n e i f oir . Maşină �m it

ma mmdeluj. tragi1c.
liili
---
im
„AVENTURA„
lomane de acţiune şi pasiune
Publicaţie periodică - Apare la 15 ale fieclrel Juni

I JACK LONDON
li • •

� Ă P E ZI
.A

:NSANGERATE
ROMAN DE AVENTURI -

Traducere de
C. DOBROVICI

••

Editura ,,Ziarul" S. A. H. l:lucureşti


lmJ»limerlUe„AăevUul" s. A. BucUT••"
LA 15 ALE FIECĂREI LUNI
citim colecţia de 9 LEI

AVENTURA

LA 1 ALE FIECĂREI LUNI


citim colecţia de 15 LEI

„Ror.,ANELE CAPTIVANTE"
ln vlnz�re

DEMONUL ALBASTRU
c!e H. Lan:.'on

Catalo9ul tuturor volumelor apărute S'­


află la sfârşitul oricărui voi. în vânzare.
JACK LONDON

O EROINĂ
Pe sub p er d ea ua cortului se strecură
un cap de câine-lup, cu părul înţepe­
nit de chiciură şi cu ochii iscoditori.
- - Marş la culcare, Siwash ! La cul­
care, jigodie ! i sb ucn i r ă într'un glas cei
din n ăunt ru .
Bettles aruncă în el o fa rfu rie de co ­
sitor şi câinele o tuli, cât ai clipi Louis
Savoy strânse perdeaua la lo c , r ă sturn ă
cu p iciorul un ciaun de tuci, fixă bine
sub ciaun partea de j o s a pânz ii de
cort şi pe urm ă se duse să-şi încălzeas­
că mâinile la foc.
Afară era un ger năprasnic. Incă cu
patruzeci ş i opt de 01ie înainte. frigul de
şaizeci de grade sub zero făcuse sa cra­
pe termometrul cu alcool şi deatunci se
întăria mereu şi nici n'avea de gfmd să
se mo ai e dtt de cât.
Pc asemenea vr e m e , c proastă af aeere,
să te depărtezi de lângă sobă, afăM�1nu­
mai dacă vre-o soartă câinotH;ă'. nte�ar
__:_ 3 -
fo rta să mai tragi o porţie de frig peste
acel ce oricum eşti silit să-l înghiţi. Se
găsesc unii care mai fac ne so co tinţa asta
şi se aleg mai totdeauna cu plămânii
răciţi. N umaidec â t îi loveşte o tus e sea­
că şi n u le mai dă răgaz , înteţin du -s e
mai cu samr1, de câte ori prăjesc slă­
nina.
Şi astfel mai t ârziu î n primăvară sau
vară, t ovarăşi i trebue să desgheţe noroiul
pe un pe te c de loc ca să scurme vre-o
gro ap ă ; înfundă în ea c a d avrul unui
om, îl acoperă cu muşchi şi-l părăs es c
acolo, î ncre d in ţaţ i că frigul îl va p ăst ra
astfel neatins până la ziu a j udecătii
din urmă.„
Da·r dac ă afară f rigu1 era aşa de mare,
nici în cort nu te to piai de căldură. Soba
de toţi îndrăgită era singurul lucru de­
acolo căruia i s'ar fi putut da numele
de mobilă. Pe locul curăţit de zăpa d ă , din
mij locul co r tului era întins un cu l cuş
de ramuri de brad, acoperit cu velinţe
de bl ănuri . Incolo tot locul în jurul cul­
cuş•u lui - pământ şi omăt nemesteca t e
în picioar e , -- era plin de v as e de bucă­
tări e şi cu alte d iferi t e lucruri de care c
nev oi e într'un lagăr, sub cercul arctic.
Cu tot focul care duduia în soba în­
roş i t ă , se putea vedea la trei paşi de ea,
un bolovan de ghiaţă cu co lţurile şi faţa
atât de lucio as e , c'ai fi zis că era extras
acu-acu din fundul Creekului. Presiunea
frigului de-afară silea aerul cald din
n ăuntru să se ri dice 'n sus. De-asupra
sob ei , în dreptul pe unde ieşea burlanul
din cort,
-- pânza
. făcea u n c erc mi c u sc a t
_,_
de căl d ură , de-acolo cercul se lăţea lot
mai umed şi mu s tos , iar restul cortului.
laturile erau a co pe rit e de un strat cât
jumătat ea degetului de ţurturi de ghiaţă
albi şi tdri.
-- Au--- Au!
Un om tâ n ăr, bărbos, cu faţa galbenă
şi obo sit ă , care do rm ea sub blăn uri , ge­
mea în so m n de durere. Pe j umătalf'
desvelft tremura şi s'arunca par'că ar fi
dormit p e ghimpi .
-' I ntoa rceţi-1 ! răcn i Bettles. L-au a­
puca t cârceii ! Şi intr' un suflet vre-o
şase cam arazi îl în to a rseră şi începură
a-l freca şi a-l frământa fără milă.
- S'o ia d racul to ată ex plora rea pe
pi s tă ! mo rmăi el între din ţi şi aruncân­
du-şi înv elit oa rea se ridică în su s . M':un
trudit la drum, trei anotimpuri şi m'am
dep rin s cu toate nevoile ca să cad dobo­
nît ca orioe trecător pe acest pământ ui­
tat de Dumnezeu şi ca să mă văd la ur­
mă că nu sunt decât un mo lă u , un om
lipsit de cele mai simple însu şiri bărbă­
teşti.
Ş i încovoiat de mijloc se târî până la
sobă şi-şi răsuci o \igară.
O ! nu mă bocesc. O sft 'nghit hapul
până la urmă ! Dar vrt mărturisesc că ro­
şesc de mine insu-mi.
Să mă văd, pentr'un fleac de treizeci de
mile nenorocite, tot atât de zdrobit, de
ţeapăn şi de bolnav ca un pipernicit
băutor de c eai , <lupă cinci mile de drum
de ţa ră ! Ptiu ! mi-e greaţă ! Aveţi carP­
Ya un chibrit ?
-5-
Bettles îi dete un băţ de chibrit şi-i zise
cu ton ocrotitor. · · · · ..
-- Iţi facţ prea mult venin, băiete. Mai
ţineţi inima pentru la desgheţ. Te simţi
cam descurajat? Ah ! par'cf\ mă văd pc
mine, cum am pornit-o întâi pe pistă !
Zici că eşti în ţep enit ? Asta-i fleac. Eu
am avut momente când dacă m'aplecam
să sorb apă din vre-o groapă, mi-ar fi
trebuit zece minute să m ă pot ridica, aşa
îmi trosneau şi mr1 dUJreau încihcdurile.
Iar când e vorha de cârcei, mă răsuceau
în aşa chip, că le-ar fi trebuit tovarăşilor
de lagăr, o jumătate de zi ca să-mi des­
morţească mâinile şi picioarele.
„Pentr'un bobocel ca tine, te afli încă
destul de bine :;;i nici nu poţi să judeci
altfel decât judeci. Dar ia s.ă vezi numai
de aci într'un an, cum o să ne faci pe
noi. morŞii hahci, ·S:ă ne prăpădi!]]l picioa­
r ele la drum, după placul tău.
Şi poţi sr1 zici inert hogda-proste, că nu
s'a ·încuibat în tine vfrna de ostmză, care
a trimes în sânul lui Avram pe mulţi
voinici, înainte de vreme.
- Oum, vâna de osânză ?
-- Da vine odată cu îmbuibarea.
- Omul prea bine nutrit nu e cel
mai bun la drum.
- Numai asta n'am auzit-o p ână acum.
- Cum, nu crezi? Cu toate aste& e un
lucru de care se poate convinge oricine
şi nimeni nu poate să-l desmintă. Omul
gras I1irue când c vorba de-o încordare
momentană. dar pune-I să ţie mai mult
timp, şi vei vedea că grăsimea nu mai
face parale. Rezistenţa şi îngrăşarea nu
-6-
se împacă una cu alta. Să te bizui pe oa­
menii puţintei şi numai nerv, cari, ca şi
cân el e slab care nu se lasă până ce nu
roade osul, - duc întotdeauna la capăt
ceeace au început.
-- Zău ! între r up s e Louis Savoy, nu c
glumă cee ac e spune . Am cunos cut un
flăcău, o matahală cât un bivol . El era
însoţit, în goană spre Sulphur Creek de
un anume Loon Mac Fane, care trepăda
lăngă el.
II ştiţi pe Loon Mac Fanc irlandezul
cela mititel, cu ciuful roşu şi cu faţa care
tot râde. M e rg ci, merg o zi şi o noapte
întreagă. Matahala oboseşte şi se 'nchinr1
în tot momentul în z ăpadă . Prichindelul
dă în el ca să-l facă să se ridice si na­
mila plânge ca un copil. Mititelul ·d ă şi
iar dă şi dă m er e u în tot timpul drumu­
lui până ce ajung în coliba mea. Aci s'a
dărâmat şi n'a mai ieşit trei zile în cap,
de sub pături. De c â n d mama m'a făcut
n'am v ă z u t asemenea m ui ere ! Nu, zău l
Ei ! ă st a avea - voribra lui B ettle s - vf1-
na de osânză !
- Dar ce s'a făcut cu renumitul Axel
Gunderson ? întrebă Prince.
Scandinavul cel în alt, impresionase a­
dânc, cu istoria sa plină de p e ri peţ ii tra­
gice , pe inginerul de mine, c are z i s e :
- E în gro pa t undeva, colo... şi cu mâ­
na schiţă un gest spre mi s te ri osul S o a ­
r e- r ă s a r e .
-i Era cel mai voluminos cre ş ti n din
câti s'au aventurat vr e- oda,t ă spre Apa
Sărată şi nimeni n ' a pornit mai d â rz şi
mai cu însufleţire la drum ca dânsu l ,
-7-
adăugă Beltles ; dar el nu e decât o ex­
cepţie care întăreşte regula. S'o fi văzut
însa pe n evastă-sa, Unga, ea nu cânt ă­
rea un dram mai mult p este cincizeci şi
cinci kilograme şi cu toate astea îl dă­
dea gata ca rezistenţă ; nu numai că s1�
linea în pas cu el, dar i-ar fi luat-o chiar
înainte ; de-ar fi căzut în drum ca ar fi
răsturnat cerul şi pământul numai sft
aj ungă la capăt .
--- Dar îl iubea, obiectă inginerul.
-- Ei da, dar vezi că, pentru ea.„
-- Staţi fraţilor, întrerupse Sitka Char-
ley, dep e l ădiţa cu pro vizii. Aţi vorbit
despre vâna de osânză care îmbâcseşk
muşchii omului gras şi despre devota­
mentul şi dragostea femeii şi vă dau
dreptate în tot cc-ati spus. Mie însă îmi
zboară gândul la cele cc se petreceau
pe-aci când ţin u tul aces(a era aproape ne­
umblat şi cân d trebuia să mergi cale
până la stele până ce să dai de un foc şi
adăp ost de oameni. Pe atunci, am avut
eu de-a face cu un munte de om, care
prinsese vâna de osânză, şi c'o femeie.
Deşi micuţă se ascundea în ea mai mare
suflet decât în omul cela. Şi apoi, avea
şi cap, nu glumă.
Mergeam pe-un drum rău, de-alungul
Apei Săra te ; frigul era aspru, troenele
mari şi foamea năprasnică . Dar f emeea.
nu se poate spune altfel, iubea şi mai
năprasnic. Fraţilor, în vinele mel e curgt'
sângele n eamului roşu, al indienilor Si­
washi în pieptul meu însă port o inimrt
c'are bate pentru albi. Din păcatele stră­
moşilor îl am pc cel dintâi, dar pe asta,
-8-
o datoresc virtuţilor voastre. prietenii
mei. De copil încă, am înţeles un adevăr
mare : că vouă vi se cuvenia pământul şi
rasei voastre ; că Siwashii nu puteau sfi
vă \ie piept, ci erau sorti ţi să piară ca şi
caribuul şi ursul, în îngheţ. Şi atunci,
:un venit printre voi, am c ă ut a t să mr1
încălzesc la focul vostru şi acum, vedeţi.
sunt de-ai v o şt ri . Multe am văzut în
vremea mea : ciudate lucruri am învă­
ţat, inr pe lungile drumuri polare, m'am
trudit alături de oameni din multe rasf'.
Iată pentru ce ştiu să cântăresc oricP
faptă. să judec şi să-mi preţuesc semenii.
O să vă v o rb e s c , numai decât, cam as­
pru, despre unul din tagma voastră şi
ştiu dt nu-mi veţi lu a în num.e de rău ;
iar dacti voi lăud a pc vreunul din ai
mei, sunt încredinţat că n'o să-mi faceţi
doj ana asta : ,,Sitlrn Charley tot Siwash
rămâne; arc privirea piezişe, iu r vorba
lui c certată cu cinstea". Aşa e ?
Şi cei cc-1 ascultau, mormt1h·r1 toţi î11
semn de aprobare.
Sitka Charley, indianul di11 tribul Si­
wash, urmr1. deci :
-- Fcmeca clsprc care am să vă istori­
sesc, se numea Passuk. O cumpărasem.
în chip cinstit, dela pf1rin\ii ei cari erau
de pe coas tă , iar idolul lor Chil cat . se
înălţa lângă un braţ de mare.
Jnima nu-mi dădea de loc brânci
spre ea şi ni ci nu mă sinchiseam când se
uita la mine. Dealtminteri, ţinea mai
totdeauna ochii plecaţi ; era sfiicioasă �i
sălbatecă, de, ca orice fată aruncată deo­
dată în braţele unui om necunoscut.
-9-
Cum vă spuneam, în inima mea nu se
găsea nici un colţişor p entru ea ; aveam
de gând însă să întreprind o călătorie
lungă şi aveam nevoie de cineva care
să-mi ajute la vâslit în lungile zile ce
trebuia să le fac pe apă.
N'aveam decât o singură învelitoare şi,
aşa, mă gân dii s'o împart cu Passuk.
Nu v'am spus, îmi pare, că eram în
slujba guvernului şi nu e rău s'o ştiţi.
Fui î m b a rca t pe-o luntre de r ă z bo iu,

cu săniile, câinii şi proviziile mel c de


con ser v e si Passuk mă însoli.
Ne înd1:eptarăm spre No �d, spre ghe­
ţurile cari, iarna, formează ţă rmul mării
de Bchring şi-acolo f ui debarcat împreu­
nă cu Passuk şi cu haita mea de câini.
Primisem dda guvern, bani, o hartă a u­
nei ţări încă n��cqnoscute, şi scrisori ofi­
ciale.Ac'estc din urmlt erau si gil ate şi bine
împachetate ca si'i fie la adăpo st de vre­
me rea şi aveam ordinul să le predau
pescuitorilor de hakne din partea Ocea­
nului Arctic, p rinşi cu v ase l e lor intre
gheţurile dCia îm bucătur a marelui Ma­
ckcnzie. Mai mare fluviu ca a cela nici
că am i11ai v ăzu t afară do a r de Yukonul
,

nostru, care c mama t uturor fluviilor.


Dar astea t o a t e interesează p u ţ i n, cac1
nu de pescarii dr halene vre au să vă
vorbesc, nici de iernatul meu deacolo, în
apropie re de l\lackcnzie.
Mai târziu, în primăvară, când zilele
se făcură mai mari şi când se p utea um­
bla pe zăpadll, o p ornii de-acolo înapoi
cu Passnk, spre Sud, către tinutul Yu­
k.onului.
-10-
Amarnic drum a fo st . dar soarele 61-
lăuzea paşii noştri.
Pe-atunci ţ i n ut ul era pustiu şi pl u ti ­
răm în contr a curentului, cu a juto rul
p răj in ei şi lopeţilor, până la Forty-Milc.
Ne p ă rea bine să mai vedem iar fete
alibe şi ne o pri răm pc !ărm. lntunerecul
şi frigul une i ierni aspre tăbărî p est e noi
şi, colac pest e pupăzi'i, şi foametea. Agen­
l ul Companiei împrirţi ficd1ruia t ain :
patruzeci livre de făin ă şi dourtzcci di�
slrm i n ă . Fasole însă nu se gr1sea nici dt>
leac.
Câinii url au. într'una ; aveau pântecele
su p t e şi c a p e t el e j igrtrite. Oamenii voi­
nici slăbeau şi cei slabi mureau. S c orb u ­
tul e ra în toiu.
Intr'o seară, ne-am adunat c u toţii la
de p ozit ; vederea rafturilor despuiate ne
făce a să simţim mai mul t golnl stoma­
curilor noastre.
Chibzuirăm si luarăm hotr1rîrca ca u­
nul din noi să �e dud până la Apa Si"t­
rată ca să a du cfl la cunoştinţa lumii, mi­
zeria noastră. Atunci to!i îşi îndreptară
o chii spre mine, ci'tci eram socotit drept
un în dră zn e ţ drumeţ.
- De-aci şi p fr nă la Mis i un e a Hames,
sunt şeap t e sute de m il e pe margi nea
mă rii., zisei, şi nici un p etec din acest
drum nu se p o at e face fără tălpiţe. Da­
ţi-mi cei mai de fru nte dintre câinii voş­
tri şi proviziile v o a st re cele mai bune şi
niă duc. Să ştiţi însă că Passuk treilme sr1
mă în so ţe a scă . Pri m irtt .
A tun ci pu tern ic ul Jeff, un yankee v ân­
j os şi bin e legat, se desprinse dintre ei
-11-
şi se lăuda că nu se socoteşte nici el mai
â
p re j o s. Era şi el h rş i t cu drumurile,
spun ea el, h r ăn i t cu lap t e d e bivoliţă şi
născut cu tă lpiţ el e în picio a r e . Mă va în­
soţi p en tru a preda .Misiunii consem n ul
in caz u l dt eu aş fi căzut doborît pe
drum . Eram tânăr si ' nu cu no s' t e am încii
pe Yankei.
De unde naiba eram să sliL1 că lău<li:i-
1·oşia lui dădea de gol c ă prinsese vâna
d.e osânză şi că Yarnkeii cap abi li de fapte
mari nu flecăreau atât ?
Luarăm, deci, cu noi câinii cd mai a­
geri şi proviziile cel e mai bune şi o por­
n i ră m p e pistă toţi trei. Passuk, eu şi
vl ăjganu l de Jeff.
Voi cei de fa\ă, aţi deschis şi voi dru­
mul de z ăpa d ă neumblată, v'aţi să l ta t şi
voi zile 'ntregi în prt1j ină şi ştiţi ce în­
semnează mormanele de g h iaţă ; de a­
s
c e ea nu voi mai t ă rui asupra greutăti­
l or călătoriei. Numai a t â t vreau să ştiţi.
că erau zil e când făceam cu chiu cu vai
z e c e mile, î n tr ' a l t e le şi tr eizeci . dar de
cele mai multe ori numai câte zece.
Merindele, „crema merindelor" ce ne
dăduseră, n u erau de loc ele soi si tre­
'
bu irăm să le împărţim în porţii chiar
de l a p lecare. D easemenea ni ci câinii, „a­

leşi pe s r nc e an ă ", nu erau cine ştie
ce s cofală şi numai cu mare greutate îi
;t'f:fi.ceam să se ţie pe picioare.
Când am ajuns la Flu vi ul Alb, nu ne
mai r ăm ă sese decât două sănii şi nu fă­
cuserăm până a tun ci decât două sute de
mile. Dar nu l ăsam să se pia r d ă nimic ;
plină şi câinii cari muriau trebuiau să
-12-
intre în stomacul celor carî supravie­
ţuiau. Aj unserăm la P e lly fără să fi în­
tâlnit pui de om şi fără a fi văzut pică­
! ură de fum.
Sp erasem că vom găş.i merind e şi că
mm p u te a lăsa acolo p e voinicul Jeff.
care obosit de pe-acum de drum, gemea
fără încetare. Găsirăm însă pe p oştaş, cu
pl ămânii atacaţi, cu o chii strălucind dt>
febră, i ar celarul lui, aproape gol. Ni-l
arătă şi pe al mision arului în care lil'­
asemenea nu era n imic şi, pe a p r o a e � ,

mormântul acestuia peste care e r a u m­


grămădiţi bolovani de stând. pentru ca
să-i a p ere cadavrul de câini. Z ii r ir ăm o
ceată de Indieni, dar, printre ei, nici co­
pii, nici b ătrâni şi prob'abil că p uţini din
cei ce erau au mai apucat primăvara .
Ne urmarăm aşa dar drumul cu maţe­
le goale şi inima griea, avfmd între noi
�i Misiunea Haines dela margine a mă­
rii, vre-o cinci sute de mile de zăpa dă. de
pusHu s i tăcere.
·
Era e poca anului cfmd noptile erau
mari şi p e când soarel e de abia dacă a­
puca, p e la prânz , să lumineze orizontul.
către Sud . Dar mormanele de ghiaţă se
micşora seră şi drumul devenise mai u­
şor.
Zoream câini i şi nu mă opream decât
în miez de noap te, pentru ca a dou a zi
s'o iau din nou pe pistă, de când se cră­
pa de ziuă.
Cum vă spuneam, la Forty-Mile, nu
pu teai face un petec fără de tălpiţe, din
care pricină căpătam răni adânci în
tălpi, cari se căscau şi se uscau, dar nu
-13-
se vi n de c au mai nicioda tă. Pe zi ce 1tre­
cea, ele devene au atât de dureroase, că
d imine aţa când ne încălţam, Jeff. plfrn­
gea de durere ca copiii.
Ca să fie în stare s ă şi taie drum prin
-

zăpezi, îl pus e sem să tragă cea mai u­


şoară sanie. dar el, ca; să-i fie şi mai u­
şor, îşi arunca tălpiţele. Bocancii lui, fi­
reşte, lăsau găuri adânci în zăpada aft1-
nată şi câinii, c a re a j un sese ră pi e le Jh'
os, se deh rdnau ş� mai rău, a fund â n du ­

se în ele. ll ocărâi şi-mi j urr1 d1 asta


n'are s ă se mai repe te, dar nu se ţ in u
<le vorb ă Atunci îl h ă t ui si cu cu biciul
.

cu care dam în c âini si d� a t un ci încolo


câinii nu se mai a fun cla r ă .

Nu era decât un copil ş.i suferea ma i


mult di n cauza osfmzci.
Dar cc c r ede ţi cf1 face a Passu k în vrt·­
mea a sta ? l n timp cc acela str1tea întins
lângă foc şi gemea, ea b u c ăt ă rca : di­
mine aţa m' aj uta să înh am câinii, seara
să-i desham, aj uta câinilor la tras şi le
uşura dru mul netezind z ă p ada cu tiil­
piţele ei.
Passuk - cum să mă explic ? Mi Sl�
părea de sine înţeles, nu şti u de ce, 61
Passuk tre bui a să facă a stea toate si a­
tâ t mă preocup.au alte •chcstirnni, că 'nici
nu băgam de scamă ce şi câte făcea. Şi
afară de asta, e ram tânăr şi cunoşteam
prea p uţin Femeia. Astăzi, când îm i a­
runc ochii înapoi spre trecut, în ţ el e g în­
sfârşit totul. . .
Tovarăşul nostru nu mai era b u n de
nimic. Cu toat e că vedea câi nii sfârşiţi,
-14-
el se lăsa, pe furiş, să fie târît _d e ei, când
rămânea în urmă.
Passuk spuse c ă-şi ia în samă sania
lui, aşa că omului nu-i mai rămânea
nimic de făcut. Dimineaţa îi întindeam
porţia dreaptă de mâncare ce i se cuve­
nea de ar fi muncit, şi-l trimeteam sin­
gur la drum. Eu şi nevasta rămâneam
de ridicam cortul, încărcam săniile şi
înh ămam câinii. Sp re amiazi, când soa­
rele apunea, ne găseam cu voinicul de
Jeff care şovaia pe cale cu lacrămile în­
gheţa te pe fa ţă , şi i-o luam înainte.
Spre înserate ne instalam din nou cor­
tul, puneam laoparte porţia lui de me­
rinde, îi aşterneam blrmurile p entru cul­
cat şi a p rin d ea.m un foc mare, ca astfel
să poată să ne regăsească. Câteva orc
mai târziu a părea şi el şchiopătând, se
aşez a să mănânce plfmgfrnd ş i gemând,
ş'apoi a dormea.
Omul ăsta n u era bolnav ci mai mult
zdrobit, obosit de drum şi leşinat de foa­
me. Cu to ate astea n i ci Passuk nici eu nu
Pram mai bTezi şi noi mai duceam tot
greul iar el nu făcea n im ic ; dar, de
vină era numai vfma de osânză, despre
care ne-a vorbit fratele B e ttles. De altfel.
noi îi dfrdeam regrnlat porţia lui de mân­
care.
Intr'o zi întfllniri'nn dourt umbre rătă­
cind prin Linişte; erau un bărba1t ş1 un
c opila n dru, amândoi de rasă albă. Ghia­
ţa rupându-se pe lacul Lebarge, înghitise
cca mai marc parte din echi pam e n ­
tul lor.
p
Fiecare purta în spate o ătură. Noap-
- 15 -
tea. aprindeau un foc pste care stătea
aplecaţi până dimineaţa.
Nu ma i aveau nimic decât puţină fă.i
nă. O înmuiau î n a p ă şi-ş i făceau di
acest amestec o băutură. Omul îmi a răt
cam opt căni de făină, care era întreag·
lor avere.
Şi de - aici până la Pelly, unde bântuia
foametea, mai erau două sute de mile


Ei ne mai spuseră că lăsaseră la o o arei
care distanţă în urma lor pc un indiau
cu care împărtiseră cinstit .din tot ce-a
avut, dar că el nu fusese în stare să s
ţină dup ă dânşii. Nu crezui nimic din to
ce mi-au înşira t , fiindcă desigu r, India­
nul ar fi putut să le ţie urma dacă îm�
părţeala ar fi fost într'adevăr dreaptă:
In orice caz, eu nu puteam să-i aj ut cu
de-ale mâncării.
Atun ci încercară să-mi fure un câine
-� pe cel mai mare dar şi cel mai slab
dintre toţi, - le pusei însă revolverul
în faţă strigându-le :
--- Spălaţi putina ! dacă vreţi să n'o
păţiţi.
Clătinându-se ca beţivii, ei o luară raz­
na prin Tăcere , îndreptându -se spre
Pelly. ·
Nu mai rămăseseră decât tre i câini ş i o
singură sani e şi anim alele nu erau decât
piele pe os.
Când n' ai lemne să pui pe foc coliba
se răceşte. La fel şi noi. Flămânzi, frigul
ne răslbea tare şi feţele noastre erau atât
de înegrit e şi atât de îngheţate, că nici
mama care ne-a făout nu ne-ar mai fi
-.
-16 -
recunoscut. Pi cioare l e mai cu seamă ne
erau aşa de z drobite şi de ferfeniţate .
Dimin eata când o porneam pe pistă ,
de cum începeam să calc pe tă l pi ţ e , mă
ţineam a tâta ca să nu ţip de durere, că
mă fă c e am lac d e apă. Passuk strân gea
mereu din dinţi dar mergea înainte ca
să netezească zăpada.
Din dep ărtare se auzea urletul lui
Jeff. Thirty -Milc ourgea repede rozând
gh ia ţ a pe dedesub t; prin numeroasele
gău ri şi c r ă p ă turi , p ă trunde a aerul şi
ţâşnea apa.
lntr'o zi, îl întâlnirăm pe Jeff odih­
nindu - se pentru că p leca se dimineaţa,
ca de obicei, înaintea n oastră .
Intre noi şi el era o întindere de a pă,
pe care putuse s'o o col ea s c ă ţilllând pa­
sul pe ghiaţa dcpc margine; aceasta
însă era prea îngu s t ă pentru a da voie
săniei să treacă. La u rmă , găsirăm şi noi
o punte de ghia ţă. Passuk n'atârna greu
�i o luase înainte ţinfrnd o ri zont al un
baston lung, pentru cazul când ghia ţa
s'ar fi rupt. Şi cu aj ntort!l tălpiţelor ei
mari, isbuti să tre a c ă. După a ceia che­
mă câinii.
Dar, fiindcă ci n'avcau ni ci b aston,
ni c i tălp!irţe , ghiaţa se ru pse subt ei şi
fură târâţi de apă. Eu mă agăţai repede
de partea de dindărăt a săniei la care
erau înhăm aţi. La urmă însă curelele
se rup s eră şi bietele animale disp ă rură
sub ghiaţă. N'av e au cin e ştie ce carne pe
dân şii dar mă gândeam c ă ne-ar fi pu­
tut hrăni o să p tămân ă şi când c ol o iat ă-i
pi eriţi !
,,
-17-
A doua zi împărţirăm în tre i puţinele
provizii ·ce n e mai rămăseseră şi înştiin­
ţarăm pe voinicul Jeff că trebuia să a­
leagă una din două : ori să n e urmeze,
ori să ne părăsească pentru că trebuc
înainte de orice să ne iutim mersul. Dar
el începu să facă gură, s ă se vaicăre de
picioarele lui zdrobite şi de n enorocirile
cari au dat peste el şi ne aruncă tot fe­
lul de insulte pentru lips a noastră de
camaraderie. Noi îi răspunserăm că noi
avem picioarel e poat e şi mai rănite ca ale
lui, fiindcă n oi ne căznisem cu trasul
săniilor şi numai pe noi ne priviseră mai
toate gr eut ăţile drumului. El se j ură
înaintea noastră că pre fera să moară
decât să mai unnezc drumul : atunci
Passuk ridică de .i os o blan ă, eu o tigae
şi o secure şi ne pregătirăm de plecare .
D a r ea îşi aruncă o c h i i spre porţia
lui de merinde şi-mi .zise: - „Ari fi o

crimă sr1 risipim o parlc hunr1 din hra­


nă, p en tru asemenea stârpitură. Mai
bine să moa ri't".
-- Nu, nu se părăseşte astfel un to­
varăş! îi zisei dfrnd din cap.
Atunci !nc'."PH su--mi vorhcască de cei
rămaşi la Forty-1\Ule. Imi aminti că
erau mulţi la număr şi oameni buni şi
că se biz ui au numai pc mine oa să a ihă
ce mânca la primăvară.
Şi fiin dcă mă încăpăţânasem să mă
împotrivesc, îmi smulse revolverul dela
brâu şi, l a i u ţ e al ă trim is e pc voinicul
,

Jeff -
după expresia am i cul ui Bettles
. - în sânul lui Avram, înainte de vreinc.
O dojenii aspru pentru fapta ei, dar ea
- 18 -
llU arătă Îlici mâhnire Şi nici prwere de
rău pentru ceeace a fr1cut şi, în fundul
i n imii m el e , îi dădeam şi eu dr ep t a t e .
Sirlka Charley, se op ri ·din vo rb ă ca s'a-
11tu1ce câteva bucăţi de ghiaţă în c e au­
nul de pe sobă. Oamenii a mu ţiră şi un
fior le furnică şira sp in ării auzind cât
de j a lnic îşi urlau cft in i i , mizeria lor. în
crivăţul cel înghetat.
-� In fi eca r e zi, descopeream eu Pas­
suk, urma înfundată pc care dormiseră,
in zăpadă, cele dour1 umbre, şi miuH am
fi d orit să k mai înt:'tlnim o da t ă înainte
de a aj un ge la Apa Sărat::'\.
Nu trecu mult i;;i ne încrucişarăm cu
In dianul care mergea deasemcnea ca o
fantomă, cu gâtul întins înspre Pelly.
El ne încr e di nt ă că omul si hr1 i a tul nu
impărţiserr1 ca tovad1şi cinsli!i merinde­
le, şi di de trei zile îl Ir1sascru fără pic
de f ă in ă . ln fi e ca re scarii îşi fierb ea o
ceaşcă cu făşii de p i e le din mocasmu
lui, şi-o mânca. Dar şi picl<'a era aproa­
pe pe s fâ r şite . Era un Indian d in cei de
pe coa s t ă , după cum mr1 lf1 1 n u ri Passuk,
căci vor be a limba ei. Fiind străin de ti­
nutul ukonului, el nu cunoaştea drnmtil,
cu toate acestea mergea drept spre Pel­
ly. Cât mai era pânr1 a colo ? Cal c cât
de do u ă somn uri ? De zece? D e-o sută?
n ' ave a de lo-c idee. � tia atâ t , că merge
într' acol o şi aj unsese prea d ep ar te ca să
se mai î n a p oi e ze .
Dându-şi s e a mă , că şi n o i a j un se s em
la aman cu hrana, nu îndrăzni să ne
ceară mă car ceva de-ale gurii.
Passuk începu să măsoare pe sălbatec,
-19-
pe urmă se uită la mine, cu sufletul în­
doit intre el şi mine întocmai ca o po­
târniche care-şi vede pu ii în primej die .
Mă uitai drept in ochii ei şi îi zisei :
- Ceilalţi s'au purtat rău cu oIIl!Ul a­
cesta ; să-i drtm o parte din proviziile
noastre?
In o chii ei licări o rază de b uc u r i e şi
iar cătă lung când la om, când la mine.
f şi strânse buzele într'o strâmbătură de
asprime şi-mi răspu n se :
- Nu . Până la Apa Sărată mai e o
groa z ă de calc şi moartea e la pândă.
Să piară mai bin e acest n ecunoscut de­
cât b ăl1hatul meu Charley.
Atunci omul o porni prin Tăcerea Al­
bă c ă tr e Pelly. In n oa pt e a aceia, Pas­
suk plânse. N'o văzusem nicio dată plân­
gând. Pricin a nu p u te a fi fumul, fiin dcă
lemnele erau uscate. Rămăsei uimit de
mâhnirea ei şi-mi închip u ii că inima ei
de femee treb uia să fi slăbit în faţa su­
ferinţelor şi a misterului în care plutea.
Viaţa e un lucru ciudat. Mi-am zis-o
adesea şi mult tim p am cugetat asupra
ei ; cu toate acestea taina ci în loc de a
mi se lumina, se întuneca tot mai mult
pentru mine.
La ce bun, setea asta de viaţă ? E un
joc la care nimeni nu câştigă. A trăi în­
se amn ă a ne tru di şi a suferi până când
bătrâneţea se abate grea peste noi, şi
până cân.d. obosiţi, lăsăm mâinile să cadă
pes te cenuşile reci ale focurilor stinse.
Vi a ţa este crud ă. Omul se naşte şi
moare în dureri şi, fie c are zi din viaţă
şi-a adus parte a ei de necazuri şi mâh-
- 2-0 -
11iri. Cu toate acestea, câncl mo a r t ea îi
111tinde braţele, el îi întoarce faţa, se cla-
1 ină, dă în genunchi, se a1pără de ea pâ­
nă l a urmă. Şi ce dulce este moartea !
:\Jumai viaţa şi tot ce atârnă de dânsa,
ri'meşte. Asta nu ne împiedică însă ca pe
··a s'o iubim, iar pc II1J0arte s'o urâm.
\:n e ciudat aceasta ?
Zilele ce urmaTă. mai DJU vorbirăm
11ici Passuk, nici eu. Noaptea zăceam în
1.iipadă ca morţii şi dimineaţa o luam
din nou la drum ou înfăţişarea noastră
•Ic f antomc.
Viaţa se retrăsese <lin tot cc era în j u­
rul nostru. Nu se m a i pomenea n ici de
ptarmigani, nici de veveri ( c, nici <le ie­
puri - nimica! Râul curgea molcom
-mb platoşa lui cea albă. Jnghc\ase seva
in copaci şi frigul te prăi p ădca ca acuma.
Noaptea stelele mi se prtreau mai
mari şi mai aproape şi săreau şi tremu­
rau înaintea ochilo r noştri. Ziua, soo­
rde cu dinţi ne orbia până într'atâta, că
cr e de am că vedem mai multi sori. Lu­
<·ca şi scânteia tot aierul şi zăpada pă­
rea o pulbere de diamante.
Nici o tresărire, nici un zgomot, nimic
d e câ t frigul înţepenitor şi - Liniştea
.\lbă.
Cum v ă sipuneam, mergeam întocmai
ca nişte fantome, ca într'un vis, fără să
avem nici cea mai mică idee de timp.
Dar feţele şi sufletele noastre erau în­
tinse spre Apa S ărată şi pici oarel e noas­
tre automatice ne purtau intr'acolo. Po­
posirăm aproape de Takheena, fără să
ne dăm seama. Ochii noştri priveau la
-21-
,,Ca1uJ Alb" si nu-1 v.edeam. Călcam în
n e ş t i re ma i "de parte . Nu mai sim ţ eam
nimica. Adesea ori cădeam în brânci în
zăpadă şi la f i e car e dată când cădeam.
rămân e am cu feţele întinse spre Apa
Sărată .
.Ultimele provizii ce le mai aveam se
t erm i naseră şi ele. Deşi le împărţisem
cinstit cu Passuk ea cădea mai des ca mi­
ne şi, la Răsipântia Carilmului, forţele o
părăsiră cu totul. Diminea!a ne apucă
culca ţ i sub s in g u ra noastră pătură, cu
toate ac estea nu mai relu�trăm d ru­
mul. Eram hotărîl să rămân acolo şi să
mor cu Pa ssuk . mtrnă în mână, fiindcă
îmbătrânisem cu ctltcva luni şi ajunse­
sem să cunosc ce-i dragostea feme ei.
Misiun e a Haines se găsea încă la opt­
zeci de mil e dincolo de marele Chilcoot ,
al cărui 1:ârf măturat de uragane, se
în ălţa mult deaslllpra li niei pădurilor.
Passuk îmi vorbi atât de încet. că trc­
buii1 să ple c urechea până la gura ci. ca
să pot să aud c e -m i sp unea .
Şi atunci, pent rucă nu mai avea de ce
să s e sfiască de mine, îşi de schi se inima
şi-mi mărturisi dragostea ei şi alte lu­
cruri pe ca r e nu ajunsesem încă să le
î n ţ e l e g.
Ea îmi zise :
- Charley, tu eşti bărbatul me u şi eu
t i-am fost întotdeauna o bună sotie.
'
Zi cu zi am fă cut focul şi ţi-ani prepa­
ra t mâncarea, ţi-am hrănit câi nii , am
vâslit şi am d eschis drumul şi toate as­
tea fără un murmlUr.
Niciodată nu ţi-am s pus că era mai
-22-
cald la tata acasă, sau că er a hrană mai
din belşug la Chilcat. Când îmi vorbeai.
eu te ascultam ; când îmi porunceai, eu
mă supuneam. Este dreipt, Charley?
Eu răspunsei :
- Da, aşa ei !
Şi din nou începu :
---l Când ai venit la Chilcat şi când,
fără măcar să-ţi arunci ochii spre mine,
m'ai oumpărat şi m'ai dus ca pe un
r.âine, te-am urât şi ini,ma mi s'a um­
plut de amărăciune şi de teamă. Dar
toate astea sunt a cum departe ! Ai fost
bun cu mine, Charley, cum este cineva
pentru câinele lui. Măcar că 'n inim a ta
n'a fost loc şi pentru mine, te-ai purtat
totuşi cu I.bu n ăvoinţă şi d rep t a te , cu mi­
ne. Am fost alături de tine în orice fap­
tă îndrăzneaţă pc care ai îndcplinit--0 şi
marile î n trep rin d e r i pc cari le-ai con­
clus. Te-am pus în gfmd alr1turca de cei
din alte rase, am văzut că-ţi ţineai lo­
cul cu cinste printre dânşii, că cuvin­
tele tale erau î n ţel e p te şi limba ta inhca
adevărul.
Ş i am ajuns s ă fiu aL1îL de mândră de
tine, că a cum îmi siml loatri ini ma şi
to a te gândurile pline de line. Tu erai
pentru mine ca soarele de vară când îşi
plimbă tot timpul pc cer roata sa aurită.
Aşa, ori încotro mă uitam cu nu vedeam
decât so a re l e meu . Dar inima ta rămâ­
nea tot re c e , Charley şi tot nu se găsea
în ea nici cel mai mic Ioc pentru mine.
Şi eu răspunsei încă :
-· Nu tă1!ăducsc. Era rece şi tu n'a­
vcai loc într'însa, dar a s ta a ' fost odată.
-23-
�m inima mea se topeşte ca zapa
primăvara, când soarele se araită Toa
.

în vie sub marele desghe ţ. Apa cur


vâjâind, tot ce-i verde înmugureşte,
încolţeşte. Se aude potârnichea sburân
cân tecul prihoril or şt o ,întreagă arm
nie. Iarna a f ost biruită. Passuk, şi-acu
ştiu ce-i dragostea femeei.
Ea z âmbi şi lipindu-se mai strâns
mine murmură : - ce fericită sunt !
Rămase un timp nemişcată, de-abi
respir â n d, cu capul răzimat de pieph
meu. Pe urmă, îmi şopti :
- Aici se termină drumul şi puterii
imi su n t pe sfârşite. Dar aş vrea c
înainte de a mă odihni de veci, să­
mai vorbesc şi de alte lucruri.
Odată e mult de atunci, pe vreme
când eram încă o fetiţă la Ch ilca t , m
j ucam singură de tot printre tean curi! ,

de blănuri din coliba tatălui meu : bă


hatii erau duşi la vânătoare iar femeii
şi băetii aveau treaibă cu căratul cărni'
Era în primăvară. Şi eram singury
Un urs mare şi flămând, care atunci s
deşteptase din somnul în care zăcus
toată iarna, căci blana îi făcea c u te p.
oase, îşi vârî în colibă, mormăind. l
cli pa aceea fratele meu se întorcea c �
întâia căruţă de carne. El începu să se
l1.11Pte cu ursul, ai utându-se cu tăciunii
din foc. iar câinii încă nedeshămaţi, c�
ei, năvăliră asupra di­
sania târâs ' dună
haniei. se deslăn ţui o luptă şi un tără·
boi mare, se rostogoliră peste foc. tean·
eurile de blănuri se împrăştiară şi toată
coliba fu răvăşită.
-24-
J .a unnă ursul căzu doborît. Dar iu
:11ră îi rămăseseră degetele fratelui meu
,i toată faţa băiatulu i era brăzdată de
·.gftrieturile groase ale ghi are lor fiarei.
Luat-ai tu seama la Indianul de pe
1ista dela Pelly? La mătuşa lui fără
li·getul gros şi la mâna cealaltă ce şi-o
1 1 d 1 l ze a înaintea focului ? Era fratele
11eu acela ! Şi n'am voit să-i dau să mă-
1:lnce şi l-am lăsat să plece în Pustia
\ lhă, fără de hrană.

Astfel a fos t , fratilor, dragostea lui


l 'assuk, care a murit lfmgtt răspântia
• '.oribuului, în zăpadă .
.\. fost intr'a<levă1r o dmgostc mare, de
.'a lepădat de fratele ei pentru omul
·are o târa pe pistă de obidă şt foame
,;i către un crud sfârşit. :Viai mult încă :
dragostea i-a fost atât de mare. că s' a
11-rtfit chiar ş i pe sine. Ascultaţi :
lnainte de a închide pleoapele pentru
lol<leauna, îmi luă mâna şi mi-o băgă în
-;:in sub coj ocelul ei de piele de veveriţă.
I >ticlui de u n săculeţ îndesat şi înţelesei
insfârşit, de ce slăbise sărmana atât.
N'a fost zi să nu ne împărţim drept şi
cu sfinţenie hrana noastră, pâni1 la cea
din urmă bucăţidt, dar ea nu mânca de­
dt jumătate din porţia ei. Restul, tre­
cuse mereu în săcule�ul din sân.
-„- Aci se sfârşeşte, începu ea, calea
pentru Passuk. Pentru tine însă, Char·
l<'y, ea merge mai departe, deasupra
marelui Chilcoot, până la Misiunea Hai-
11es, lângă mare. Ea duce, luminată de
-25-
mulţ.î sori. mai d eparte, pri n ţări necu­
nosoute şi prin mări străine, e lungă şi
încărcată de onoa,re şi de glorie.
Ea duce la colibel e multor femei şi
solii
' bune dar nu te va duce niciodată
la o dragoste m1ai mare ca aceea a lui
Passuk.
Ştiam bine că ce spunea era adevăra t,
� simţii · însă că-mi pierd minţile şi arun­
cai cât colo săculeţul jurându-i că nu
voi merge mai departe. Ochii ei se aco­
periră ou lacrămi şi sfârşi cu aceste
vorbe :
� Sitka Charley a trăit cu cinste prm­
tre oameni şi nu şi-a călcat cuvântul
niciodată. Nu mai ţinc oare la cinste de
spune asemenea vorb e deşarte aici lângă
Răspântia Coribuului ? Uitat-a oare pe
cei de.la Fortv-Mile, ca11e i-au dat cele
mai bune din proviziile lor şi cei mai
de frunte dintre câinii lor ? Până acu­
ma Passuk a fost mereu mândră de băr­
batul ei ; el să se ridice, să-şi tragă tăl­
piţele şi să plece la drum mai departe,
dacă vrea să-şi păstreze stima ci.
O tinui în brate până ce ingheţă de
tot, pe urmă mă ridicai, căutai săcule�
ţul şi reluai drumul clătinându-mă, căci
genunchii nu mă mai ţineau, îmi vâjâiau
urechile, ameţeam şi aveam năluciri. Mi
se păre a că revăd drumurile de multă
veme uitate, pe care le bătusem în co­
pilăria mea. Mă vedeam la sărbătoare a
polatciului, stând lângă tingirile pline şi
cântând şi j ucând, înaintea bărbaţilor
şi fetelor, la sunetul unor tobe făcute
- 26 ·-
din piele de cal de mare. Sau mi se p ă­
rea c ă Passuk mă ţinea de mână şi că
veghea lângă mine cân d mă culcam să
dorn1. De mă poticneam şi cădeam, mi
se pă r e a că ca mă ridic ă . Ea îmi arăta
calea.
Sitka Charley dete p erdelele cortului
la o p arte . Era la amiază.
S p r e Sud, soarele d i sp ă r â n d d u p ă po­
somorîta colin ă Hendcrson , rezema pc
orizont discul să u î n gh e ţ a t . De j ur îm­
prej u r razele cu din ţ i s t r ă luc ea u Bru­
.

ma împfm z e a v ăz du h u l cu o re ţ e a scân ­
teietoare, ca n imbul ce î n co n j o a r ă capul
Domnului. La câţiva p aşi de cort, pe
marginea pis tei un c â i n e lup, c u părul
,

-ridicat ţepi de frig, în tin d e a botul ascu­


ţit, u rlând a moart e .

- 27 -
LE G EA O M U L U I ALB
Valul căutătorilor de aur urca spr�
miază-noapte, în Alaska, şi nu se puteai
ca Han s Nel so n şi n e asv talui Edith săi
să nu fie prinşi de flux şi târâţi spre Klon­
dyke. Toamn a anului 1897 îi g ă si la
Dyea, d a r cum nu aveau bani ca să-şi
tra n sport e echipamentul prin Trecătoa­
rea Chicoot şi să-l îmbarce până la D aw­
son, Hans Nelson munci toată iarna in
vechia lui meserie de t âmp lar şi puse
umărul la ridicarea oraşului-ciupercă
Skaguay. Stătu in cump ăn ă, n eh o t ă rit , şi
t o a t a iarna auzi Alaska ispitindu-l.
Golful La tu ya îl chema m a i tare decât
toarte, şi vara lui 1 898 ii găsi, pe el şi pe
nev as tă - s a , p rin labirintul acelei c o a ste
s dren ţu it e în nişte luntri in d i e neş t i ,
lungi de ş a1p tez e ci <le picioare. Erau cu
ei şi mai mulţi Indieni şi trei albi. Piei­
re-Roşii îi debarcară, pe ei ş i calabalâ­
cul lor, într'o s co b itu r ă singuratică a
- 28 -
coastei, la \l'reo su t ă de mile la nord de
Latuya-Bay şi se întoarseră la Skaguay.
Cei trei albi rămaseră, căci făceau pa rte
din ex p e diţia proiectată. Fiecare p us ese
o parte e gal ă p entru cumpărarea echi­
p amentului şi c â şt ig u l treb u ia i a răş i
împ ă r ţi t egal . Edith Nelson se angaj ase
să f a c ă bucate p entru toţi şi urma să p ri ­
mească şi e'a partea ei ca un lbărbat.
Mai întâi doborîră n iş te brazi şi cl ădi­
ră o cabină cu trei în că p e ri . Paza cabi­
nei era în sarcina Edithei . B ărb a ţii, de
partea l o r, aveau să caute aur, ce ea ce şi
făcură, şi să-l găsească, ceeaoe iarăşi iz­
butiră. Nu dăduseră peste cin e ş ti e ce
como ară uimitoare, ci numai de un filo n
destul de s ă r ă c ă c i o s , care - după c e a­
i:;uri lungi de trudă înverşunată - pro­
d u c e a fiecăruia între cin cisp rezece şi
douăzeci de dolari pe zi. Vara scurtă din
Alaska ţinu ma i mu l t ca de obicei . Ei se
folosiră de acest lucru şi amânară în a ­
p oi e re a la Skaguay, până în ultima
clipă.
Dar a t unci fu prea bi.rziu ; f ă c u ser ă o
învo iailă cu o c ea t ă de ma i m u lt e duzini
de In di e n i din parte a locului, ca să se
alipească şi ei acestora din u rmă , în că-
1 ă t o ri a lor de t o a mn ă d e alungul coas­
tei. Siwashii a c eşti a aşteptaseră intr'a­
devăr pe albi până nu se ma1i1 putuse, ap o i
ple ca s er ă . Nu-i mai r ăm â n ea m i cei ex­
pedi tii, decât să aştepte vreo o cazi e . In ­
tre tim p se apucară să sp ele aurul şi
să-şi pr eg ă t ea sc ă o p rovizie de lemne
de foc.
Vara indienească se lun gi se ; dar de-
- 29 -
o dată, ca o izbu cnire neaşteptată de
tromp•e tă, 1îi surprinse iiarna . Sosi înitr'o
singur ă noa:ptc şi m in e rii se t re zir ă cu
vântul ca r e urla 1b ii c i u i n d z ă pa da ş1 m­
ghe ţ ân d a pele . Ven ea v i s col dună vi scol
şi, între ele, să l ă s a se o t ă cere pc car<'
nu o întrcruipea decât mugetul va l u ril o r
pe nmlul p ustiit, unde spum a sărată î n ­
ţ u rţura pl a j a cu c iu c u ri şi chiciură în­
gh e t at ă .
ln cabină, toa te rn1crge a u bine . P ur­
co iu l de pulb ere de aur c â n t ă r ea cam
c â t ar trage la cântar vreo op t mii dC'
dolari şi t o v a r ă şi i nu p ut e a u fi n emul ­
ţumiţi. B{trhaţii îşi făcuseră un fel de şo ­
şoni p en t ru zăpadă, vânaseră p ân ă - ş i
u mp lus e r ă de carn e proaspătă c ăm a ra
de m e r i n d e , şi, în n opţ i le l u ngi , j u c ar ă
nesfârşite p a rt i d e de w hi s t şi de pe dro.
Şi p en tru că m i n el e nu mai mergeau,
Edith Nelson îi lăsă pc b ă rba ţi să fa dt
ei f o c u l şi s ă spele va sele, iar ea le câr­
pea ciora pii ş:i hainele .
Nimeni nu se pl ânge a , nici nu se certa
i n c a bin ă , şi ades se felicitau unul p e
altul de fericirea întregei bande. Hans
Ne l son era liniştit şi p r ietenos , iar Edith
c â şti ga se de multă vreme adfmca l u i ad­
m ira ţi e pen trucă ştia să se Î Eli]Ja ce aşa
de bine cu l u m ea . Harkey, unu l din to­
v a r ă şi , de fel din Texas, lung şi s l ab, era
de o m are amahilita tc, neobişnuită l a
o amen i i tăcuţi , dc felul lui ; şi a t âta
timp cât nimeni1. nu-i contrazice a teoria
l u i că aurul cre ş t e ca iarb a , era un ca­
ma ra d m i n u n a t .
Al p a t r u lea membru al ban d ei . Mi-
- 30 -
c h ael D ennin, stârnea, cu spiritul luî
i rlan dez , • veselia întregei : gospodării.
Era înalt, p u ternic, gata să-i sară ţan­
d ă ra p en tru lucruri de nimic, dar plin de
\'Oi e bună care nu se dădea bătută nici
sub greutate a şi sub încordare a celor ma11
1..(rele moment e .
Al cin cilea şi cel d in u rmă, Dutchy,
s e lăsa, fără nici o sup ărar e, tachinat
de toa tă ban da. Merg ea până într'acolo
cu bun ăvoinţa, încât îi făcea pe toţi el
singur să râ d t1 pc socoteal a lu i, numai ca
să între ţ ie veselia. Se păr ea că-şi ale­
se s e ca rost al v i eţ ii , sr1 facă lu m ea să
r[1 dă. Ni c i o c e ar t r1 serio a s ă n u î ntu n e­
case însă s en in ă tat e a micl'i familii, şi
rum fiecare pu.t ea de acum a rr1ta p eşin
o mie şase sute de dolari ca produs al
muncii <lintr'o scurtă varr1, î n tre ei
domnea o atmosferă <le 'belşug bine
h rănit şi sătul.
Şi iată că Neprevăzutul se î nfă ţ iş ă .
Se aşezară tocma i la masr1 să ia break­
fastul, - g ustar e a de dimineaţă. D eşi
t recuse acum de ceasurile opt (ora de
breakfast fusese, s� înţelege, întâ rziat ă
de când nu m a i aveau de lucru l a
min ă ) , o lum â n a r e înfip t r1 în gâtul unei
s ticle lumina încă masa. Edith şi Hans
�cdeau fi e care la un cap al mesei. Pe
una di n laturi, cu spa tele către uşă, şe­
deau H ar k ey şi Du tchy. In faţa lor, lo­
cul era încă gol ; Dcnnin n u sosise.
Hans Nelson p ri v i scaunul neocup a t ,
cl ătin ă din cap a gal e şi, făcând pe pro­
stul, zise :
'
- El e totdea uilla primul la înfulecat.
- 31 -
l."'e o fi păţit ? Te pomeneşti că-i bolnav l
- Unde a fi Michael ? întrebă Edith.

,____ S'a sculat niţeluş înaintea noastră,


răspunse Harkey, şi a plecat.
Un zâmbet şiret lumină faţa lui Dut­
chy. Avea aerul că ştie pricina lipsei
lui Dennin şi făcea chipurile pe miste­
riosul, pe când ceilalţ i îl copleş e au cu
întrebările. Edith se duse să arunce o
pri vire prin o daia bărbaţilor şi se în­
toarse la masă. Hans o privi, ş i ea dete
din cap spunând :
-- Niciodată n'a întârziat l a masă.
--- Nu mai pricep, zise Hans ; arc o
poftă de mâncare cât un cal.
--. A intrat în anul m orţ i i , întări
Du tchy, clătinând din cap .
.şi toată lumea începu să glumească
pe seama tovarăşului şi a acestei lipse
a lui.
-- Păcat de el ! zise Dutchy,
·- De ce ? întrebară toţi într'un glas.
- Bietul Michael, - urmă să-l bo-
cească Dutchy.
-- Ei, ce-i cu el ? Ce are ? întrebă
Harkey.
- Are, că nu-i mai este f oam e . I-a
pierit foamea. Nu-i mai place crăpel­
niţa .
.:_ S'o crezi tu I pufni în râs Harkey.
Nu v ezi cum îşi înfundă capul până pe­
ste urechi în strachină ?
- Numai aşa ca să nu se arate nepo­
liticos cu ma dam Nelson, îi tăiă vo rba
Dutchy. Las'că ştiu eu ce spun. Cu el
nu-i a bună„. D e ce nu-i aici ?„. Pentrucă
a plecat. De ce a pleca1 ? Ca să-şi facă
- 32 -
p oftă de mâncare. Cum îşi face poftă ?„.
Umbl ă încoa şi'ncolo cu picioarele goa­
le prin zăpadă ! Ehei, nu ştiu eu ?„. In­
tocmai cum fac bogăfaşti ghilf tui ţi, care
aleargă după p oftă, când au pierdut-o.
:\fichael are o mie şase sute d e dolari .
D e-aia, p esemne, i-a pierit pofta de
mâncare. I a r acum, fuge după ea. D es­
l'hideţi numai uşa şi o s ă-l vedeţi cu
pidoarelie .goale în zăpadă. Dar pofta de
mâncare n'o s'o vcde ti ; şi-aici e buba .
C â n d o da el cu ochii d e p ofta d e mân­
care, o s'o înşface şi o să vie cu ea la
masă.
Cu prostiile lui, D u tchy î i făcu pe to ţi
si"'t pufnească în râs. D a r nu se potoli
bine z gomotul râsul u i , câ n d uşa se des­
chise şi D ennin intră. Se în toarseră să-l
v a dă. Ţin e a în mână o puşcă. In timp ce
i1 priveau însă, el duse a rm a la ochi şi
! rase de dou ă ori. La primu l foc, Dutchy
!'.ăzu cu faţa pe masă r i"i s t u r n fmd ceaşca
cu cafea şi rămase nemişca t, cu p ărul
l u i galben plutin d în zeama din stra­
chină. Cu fruntea a p i"'1 sfmd marginea
l n rfuriei ace asta i se lipise de p ăr şi se
( i n e a drept i n sus, frt c f m d un unghiu
d e 45°. . . Harkey sărise în p ici oare , când
a l doil e a foc pocni. Se prăbuşi cu faţa
pe duşumea, icnind un „Doamne" ! care
gâlgâi şi i se topi în gâtlej .
Era Neprevăzutul ! H an s şi Edith ră­
maseră trăzniţi. Şedeau la masă, cu
corpul ţeaipăn, cu ochii holbaţi, fasci­
n a ţ i de ucigaş. Ei îl vedeau nel ămurit
prin fumul p rafulu i de puşcă şi în tă­
l'crea sinistră nu se auzea decât picu-
- 33 - 3
reala zemcî v ărsa te de D u tch y , care se
s curge a , p c podel e . D ennin deschise cu­
lasa a rmei şi zvârli tuburile goale ale
cart uşelor. Ţinân d puşca în mâna dreap­
t ă cu cea stângă scormonea pri n buzu­
n a r ca să scoată alte cartuşe.
Era gata să l e vâre în culasă, când
Edith Nel s on se trezi din buimăceală. Ve­
dea bine că Dennin avea de gând să-i
omoare , pe Hans şi pe dânsa. Timp de
poa te trei secunde fusese orbită şi
p a ral iza tă de înfăţişarea îngrozitoare şi
de n eînch ip uit sub care se arăta s e Ne­
prevăzutu l . D a r numaidecât ea fu la
înălţimea împrej urărilor şi se p regăti
de lup t ă . · Şi luptă cu fap t a, căci se az­
vârli ca o p isi6'1 p e ucigaş înhăţându-i
legătura dela gât cu amândou ă mâinil e .
Isbitura co r p u l u i ei î l făcu să se clatine
câţiva paşi înapoi . Incercă să se desbare
de ea şi să nu scape a rma din mână.
Treaba nu era însă uşoară, căci trupul
v ânj os al femeei devenise ager ca o p i·
sică . Ea se aruncă într'o parte ş i ţinân·
du-l mereu de gât, fu cât pe ce să-l înge­
nunche.
El sări iar în p i cioa r e, se în ţ e peni bine
şi începu să se învârte rep e de -rep e d e ca
o sfârlează. Ea nu-l slăbi ; corpul ei de­
scria un cerc, ca un vârtej in j u rui lui,
aşa de tare, încât picioarele.i nu mai a·
tingeau d u şumeaua ; se învârtea în aer,
dar mâinile îi erau mereu încle ş t a te în
beregata lui. Un scaun opri vârtej ul ; om
şi femeie căzură pe duşum ea, zbătân du­
se cu turbare, ş i căderea îi rostogoli
p â n ă în mij locul odăii.
- 34 -
Hans N elson rămăsese în urma n eve­
stei sale cu o j umătate de secundă ; lu­
crarea spiritului şi a n e rvilor lui era
mai în ceată. Organismul lui, mtai p u ţin
fin , avu nevoie de o j u m ă ta t e de secun­
d ă mai mult, în faţa neprevăzutului, ca
s ă se dumirească, s ă ia o hotărîre şi să
lucrez e . Edith sărise pe Dennin şi-l în­
h ă ţase de gât, când Hans se ridică în pi­
cioare. Dar el nu avea stăp ânirea de
sine a ei : era prins de o furie oarbă, d e
o turbare fioroasă. In clipa în care se ·
sculase de pe scaun d esch i s e gura şi
scoase un strigăt, j umătate răcnet, j u­
mătaite răget. Vârtej ul celor două tru­
p uri sie şi pornise cân d, răcnin d şi mu­
gind, el sări după ei şi-i a j u n se , tocma i
cân d se rotogoleau pe podea . H ans se
svârli asupra bărbatului ş i începu să
care n ebuneşte cu pumnii în el . Lovituri
de baros nu altceva. Când Edith simţi
că l ovituri l e cu care răspu n d e a D ennin
se muiau, îl sl ăbi din mâini şi se dete în
l ă turi. Ea rămase pc podC'a gâfâind şi
prive a . Lov it ur i l e fu rio ase că deau ca
grindina, dar Dcnnin p ă rea că n u le m a i
hagă în s e a m ă şi n i c i n u m a i mişca. A­
lunei ei îi ven i în g t r n <l . c ă po ri tc omu l
1 ş 1 pierduse cuno�tin � a . i i strigă l u i
Hans să se opreasc ă , îi m a i strigă odată ;
dar el n u se sinchisea, nu-i auzea glasul .
Femeia îl apucă cu pu tere de braţ, dar
asta nu-l încetini decâ t foarte puţin din
trea b ă .
E a nu ra tionase imboldul, care o îm­
pinrgea să oprească braţul lui Hans. Nu
era nici vreun sentiment de milă, nici
_, 35 -
acel „Să nu faci asta" al religiei. Era
mai degrab ă un sentiment al legei, al
moralei rasei sale şi a tot ce o înconj u­
rase în tinereţe , care o îmrp ingea a cum
să-şi pună trupul între bărbatul ei şi
ucigaşul lipsit de ap ărare. Numai în
clip a în care îşi dete se ama că l oveşte
în nevasta lui, Hans se opri. El se lăsă
îmipins în colo de e a , aşa cum un câine
fioros dar supus ascultă de stăpân. Ase­
mănarea mergea chiar mai departe : In
fun dul beregatei lui, ca în aceea a unei
fiar e , furia lui, Hans răgea, mârâia. Şi de­
câteva ori dădu semiile că vrea să se re­
pe a d ă dm nou asupra prăzii. Numai că
n eva s tă....sa îl împiedica, p u n â n<lti -i- s e
rep ede în cale.
Edith îl făcu încetul cu încetul să dea
tot mai mult î naip o i. Nicio dată nu-l vă­
zuse în aşa hal, şi a cum. mai mare îi era
frica d e el, decât de D ennin, în toiul b ă..:
t ăliei. Nu-i venea a crede că a cea fiară
turbat ă era Hans al e i , şi fu apucată deo­
dată de teama instin ctivă ; ca el să nu-i
sfărâme mâna între dinţi, ca un animal
sălbatec. Timp de ma i multe clipe, Hans
se a ţinu când din dreapta, când din
stânga, ferindu - se să-i facă femeii vre­
un rău, dar încăp ăţân at în dorinţa lui
de a sări iar la a tac.
Ea însă nu-l slăbi, pân ă ce nu v rlzU că
începe să se cuminţească şi c ă s'a
astâmpărat. .
Amândoi se ridicară. Hans se clătin ă
rânj ind până la p erete, în care se propti.
In gâtlej ul lui mârâi tul mai ţinu câteva
clipe, apoi se stinse.
- 36 ·-
Momentul re acţiun ei sosise. Edith, in
m i j locu l o dăii, îşi frân g e a mâinile, gă­
fâ in d , cu inima zvâcnitoare, cu trupul
întreg prins de un tremur.
Hans nu vedea nimic, dar ochii Edi­
thei priveau nebuneşte fiecare amăn unt
al s c e n e i care se desfăşurase. D ennin ză­
cea l ungit j os, fără mişcare. Scaunul
răsturnat în vârtej ul smin t i t , lângă el .
Peste e:a, arma, •având culasa incă des­
c h i s ă . Cele dou ă cartuşe îi s că p a s er ă · jos

din mână ; n'avusese răga:zU!l să le bage


în p u ş c ă şi le ţin use pân 5 cc -şi p i e rd us e
cunoştinţa . ._

H a rkey era întins cu faţa la p ământ,


aşa cum căzuse, iar Dutchy sta tot aple­
cat p e masă, cu moţul de p ăr gallben in
zeamă, şi cu farfuria rămasă aşa in un­
ghiu d e 450. Farfuria în ţ e p e ni t ă in po­
ziţia asta, o fascina. Cum de nu cădea '?
Era car aghio s : nu era în firea lucrurilor
ca o f arfu ri e de ciorbă, să stea aşa ridi­
cată pe o mas ă , chiar d acă acolo un om
doi fusescră u ci ş i .
Ea se înto arse s.pre partea unde se gă­
:;ea D enn in, d ar ochii ci r e v eniră cu­
rfrnd la farfuria în echilibru. Prea era
c a r a g h i o s lucru ! Fu p r in s ă de o n ev o ie

isterică să râdă. Atunci băgă de seamă


t ă cere a şi uită de f ar fur i e , simţind un
dor grozav ca ceva să se întâmple. Picu­
reala mono t o n ă a z emii pe podea mărea
mai mult tăcerea. D ece oare nu făcea
Hans n imic, nu spunea nimic ? Ea se uită
la el şi dete să-i vorbească, când, deodată
i se năzări că limba nu mai voia să-şi
î n d eplineasc i'1 sluj ba obicinuită. Simţi
- 37 -
în gâtlej o durere ciu dată, gura îi era
us ca t ă şi z gru n ţ ur o a s ă . S i n gu ru l lucru
pe c a r e -l putea face, era să se uite l a
Hans, care o privea şi el.
D eodată tăcerea fu s fâ s i a t ă de un
'
zgomot a s cu ţ i t , metalic. Ea dete un ţipăt
şi privi spre masă : c ă z us e farfuria . Hans
oftă ca trezit din somn . Zg omotul farfu­
riei, î i rea d use la viaţă, într'o lu me nou ă .
Cabina cu p ri n d e a această l u m e nouă.
în care d e a c u m aveau să trăiască şi să
se mişte : cabina cea veche d1sp ă ruiSC pen­
tru totdeauna . Orizontul v i eţi i lor era
cu totul nou şi stră i n .
N e p r e văz u tul îşi aşternuse vrăj ile pe
faţa lucrurilor schimbând persp ectiva,
j ucându-se şi j o n glând cu valorile lu­
crurilor şi amestecând realitatea cu im­
posibilul într'o zăp ăceal ă şi încurcătură
furbură toare.
--.. Doamn e s f i n te , Hans ! fu r ă primele
cuvinte ale Edithei.
El n u- i răspunse, dar holbă la ea ochii
plini de groază . A p oi , domol, privirile
începură a-i rătăci prin odai e , p entru
prima dată, şi-şi d ete scama de amă­
nun te. După aceea îşi puse şap ca în ca p
şi se în dreptă spre u ş ă.
- Unde te duci ? îl întreb {1 Edith chi­
nuită de S'paimă.
Cu m â n a pe cl a n ţ ă , el se întoarse şi
s p n se :
- --- Să sap gropide.
- Nu mă lăsa, Hans, singură - ochii
ci fă c u ră înconj urul odăii - cu ce e pe
aici.
- 38 -
Grop il e
- ·- lot trehue făcu te, acu ort
mai târziu.
- Dar nici nu ştii câte ! „. întâmpină e a
disperată. Ii văzu şovăirea şi adă-0gă :
- Ori cum merg şi eu cu tine, să-ti
aj ut.
Hans se trase înapoi până la masă, şi
maşinaliceşte curăţi mucul lumânării.
Apoi împreună, făcură o inspecţie. Har­
key şi Dutchy erau morţi amândoi,
morţi, de-ti făceau groază, din ca.uza
focurilor trase de la un pas.
De Dennin, Hans nu voi să se a p ropi e
şi Edith fu silită să-l cerceteze singură .
- -- N'a murit, zise ea către Hans.
Se ·a plecă ma i mult peste u c i g a ş şi-l
privi .
-- Ce ai zis ? întrebă Edith, auzind o
mormăială nedesluşită în gâtlej ul băr­
batului ei .
- Am zis cr1.„ c mai mare ruşinea c ă
n'am putut să-l dau gata, răspunse el .
Edith .sta tot pleca.tă d easupra co1·­
pll!lui.
-- Ple.a•că de l â ngă el, porunci Hans
crunt.
Ea îl privi speri a t ă . Intre timp el ridi­
case de j os puşca l u i O ennin şi o în­
cărcă.
-- Ce umbli să faci ? strigă re a, ridicân­
du-se dintr'odată.
Hans nu răspunse dar îl văzu că ia
arma la ochi. Atunci apucă ţeava cu mâ­
na şi o abătu în sus ţinând-o aşa vâr.tos.
E.ll răcni răguşit :
- Lasă-mă ! şi încercă să-i smulgă
- 39 -
arma Dar ea se a.propiă şi se agăţă
de el .
- Hans, Hans, trezeşte-te ! N u fii
nebun !
_, A omorît pe Harkey şi pe Dutchy,

trebue să-l omor .


- Nu se cade, Hans ! Avem legi !
Un hohot de râs rânj it îi arătă E­
dith ei cât de puţin î i p ăsa lui Hans de
puterea l e g i i, într'un astfel de ţinut, apoi
el r e p et ă agale, fără înd ârj ire , încăpă­
ţânat :
- A ornorît p e Dutchy şi pe Harkev !
Vreme îndelungată ea discută cu el ;
dar argumentele nu veneau decât din­
tr'o singură parte ; el se mulţumea să
b â igui as că iar şi i ar :
- A omorât p e Duitchy şi p e Ha rkey !
D ânsa nu se putea sustrage educaţiei
pe care o primis e de mic copil şi nici in­
fluenţei sângelui din vine. Ea moştenise
legea şi pentru ea o purtare dreaptă în­
semna împlinirea le g ei. Nu vedea cu pu­
tinţă alt drum de urmat. Luând locul
legei, Hans nu putea fi mai îndr ep t ă ţit
decât însuşi Dennin. Incă un 1p ăcat, re­
peta dânsa, nu î n d reapt ă pe cel dintâi.
Pentru p ed epsir ea lui D ennin nu era de­
cât o singură cale : legea obş t eas c ă . In
cele din urmă Hans se muiă.
- Bine. Fă cum vrei. Fă-ţi de cap. Dar
să vezi că mâine, poimâine, o să ne o­
moare el pe noi, .pe mine şi p e tine.
Ea scutură din cap şi întins e mâna ce­
rându-i arma. El, gata să i-o dea, 1avu o
cli.pă de codire şi se rugă :
� Lasă-mă, zău, să-l om.or.„

- 'o -.
Din .nou ea dete din cap �i el vru toc­
mai să-i intinză arma, cand, uşa se des­
chise şi un Indian intră fără să fi bătut
la uşe. Un val de vânt şi de zăpadă in­
tră cu el. Ei se întoarseră cu faţa la el,
Hans ţinfmd încă puşca în mână. Nepof­
titul prinse dintr'o privire toată scena,
dar nici nu clipi : văzu cei doi morţi şi
pe rănit, dar pe faţa lui nu se ivi nici un
fel de uimire, nici măcar curiozitate.
Harkey era culcat la picioarele lui, dar
el nu-1 băgă in sieamă. IIlltrucâ t îl privea
pe el ,corpul lui Rarkey nici nu exista .
'--- Straşnic vânt, fură primele lui cu­
vinte - în loc de : bună-ziua. Ce mai fa­
ceţi ? Sunteţi bine, sănăt�şi ?
Hans, tot cu puşca în · mână, era sigur
că Indianul îl lua pe el drept autor al
crimelor, aruncă o privire rugătoare că­
tre nevastă-sa. Ea zise, cu o voce care
trăda sfor.ţarea.
- Bună ziua, Negook. Nu, prea bine .
De greu -necaz am dat. .
- Păi, rămâneţi cu bine, mă duc, tare
grăbit, zise Indianul şi fără ca să aibe
aerul de a fi cMuşi de puţin grăbit, tre ­
când tacticos .p este băltoaca roşie de pc
podea, deschise uşa şi eşi.
Bărbatul şi femeea se u itară unul la
altul. Hans gâfâia :
- Crede că isprava am făcut-o noi,
cu !
Edith, un moment, rămase tăcută.
Dar numai decât - ca femeie care nu-şi
pierde lesn e capul _. zise scurt :
- Ce n e pasă de ce crede el ? De asta,
ne -om îngrij i mai încolo. Deocamdată
_ ,1 -
să-l legăm bine p e Dennin, ca să nu
po a t ă fugi.
Hans nu voi, în ruptul capului, să se
atingă de D ennin ; Edith atunci îl l e gă
cobză, ea s i ng u ră de mâini şi de pi­
cioare. Apoi dânsa şi cu H an s eşiră în
zăpadă. Pământul era î n ghe ţa t, rezista
la loviturile de târn ăcop . Atunci strân­
seră câte-va uscături, măturară z ă pa da
şi p e locul îngheţat făcurtt un foc. După
un ceas, pă m â nt u l se desgheţasc p e c â t e
­

va degete ad â n ci me . In l ătu mră cu fopafa


partea muiată şi aprinseră a col o focul
iar. Inaintau în adâncime, nu mai mult
ca la două-t rei degete pe oră.
Fu o trudă aspră şi amarnică. Zăpada
repezită de vânt nu l ăsa focul să ardă
cum se cade, iar crivăţul îi biciuia, răz­
bind prin haine, îngheţându-le t ru p u l .
Vorbiau puţin, căci nu se putea auzi din
cauza viforniţei. Se întrebau me re u cam
,

c e pricină l-o fi împins pe D ennin ; în a­


fară de asta însă se ţineau tăcuţi, cople­
şiţi de grozăvia tragediei.
Pe la ceasul unu, aruncând o privire în
spre p artea cabinei, Hans dete să înţe­
leagă că-i era foame. D ar Edith îi răs­
punse :
- Nu, nu acuma Hans, n'aşi fi în s tare
să mă întorc singură în calbină în halul
în care e , să gătesc mâncarea.
La ceasurile dourt, Hans o întrebă dacă
vrea s'o însoţească el ; dar dânsa îl ţ inu
la lucru, şi pe la patru, amândouă gro­
pile erau săpate. Nu erau adânci, ab i a
de vreo p a tru picioare, dar atâta era de­
stul. Se lăsase noaptea. Hans luă sania,
- 42 -
şî cei d oi morţi fură căra ti prin viscol şi
n oa p te , spre mormin tele lor în gh e ţa t e .

Convoiul funebru n'avea nimic impo­


zan t, sani a se sc u f u nda pr in t ro i ene l e
grăm ă d i t e şi am â nd oi trăgeau din gr e u .

Nici omul, nici f emeea, nu m â n c a s er ă


n imic, din aj un, şi erau rupţi de oho­
seal ă şi d e fo ame . Nu aveau p utere să
\ie piept vântului şi din când î n cân d
viscolul îi trântea. D e cfi tcva ori se ră­
sturn ă si sania, şi fură n evoiti să încarce
din no ti p overile lugubre. Ul1tima sută de
picioare, ducea î n sus pe o costişe a proa­
pe d r ea p t ă . Treb uiră s'o urce în p a tr u la­
be, ca a n i ma l el e făcând din braţe.le lor
,

p icioa re şi î n figâ n d u-şi mâinile î n z ă ­


padă .

Cu t oa te astea, în două rânduri, f u r ă


traşi înapoi de greutatea saniei ; alune­
cară şi căzură p â n ă în j osul po v â rn i ş u -

1 ui, cu toţii, deavalma, viii cu mo r ţii în­ ,

c u rcaţ i în şl ea u r il e saniei.
- Mâine, o să p u n dou ă cruci cu nu­
mele lor, zise Hans după ce g rop il e iuiră
a stupate.
Edith plân g e a . Câ teva crâ mp e i e de
r ug ăciune ci u nt i t e , fu tot ce p ut us e ea
îngâna drept sluj bă de înmormântare.
Apoi b ă rba t u l trebu i s'o d u c ă a pro a p e în
b raţe p â n ă la cabin ă .
Dennin îşi venise în fire . Se s vâ r co l i s e
şi se rostogolise în drea p ta :-;;i în stânga,
făcând za darnice sfort ări ca s ă scape din
strânsoarea frânghiilor. !)i p riv i pe Hans
şi pe Edith cu ochi scl ip i t or i , dar nu
vorlbi. Hans tot se încăpăţâna să nu-l a­
tingă pe ucigaş şi, încru n t at se uita la
,

- 43 -
Edith cum îl tâ r â i a pe duşumea spre o­
daia 1 b ărbaţil or. Dar cu toate opintirile
ei, ea tot nu reuşi când fu vorba să-l ri ­
dice de j os, ca să-l urce în pat.
-- Mai bine m'ai lăsa să-l achit ; n'arn
mai avea pc urmă cine ştie ce încurcă­
tu ri, bolborosi între di n ţ i Hans, mai în ­
cerc â n d o d a t ă s'o î n d u plece.
D ar E<lith scutură din ca p şi se aplecă
iar deasupra sarcinei. Se miră când
simţi că t rupu l se ridică uşor şi înţelese
că Hans de mila ei pusese mâna să aj utc>.
Apoi trebui curăţată bucătăria . Dar
podeau� striga mereu tragedia, pânăce
Hans, trase scândurile la rândea, încin­
gând cu talaşul în s â n gerat u n foc î n
maşină.
Zilele venea u şi plecau . Era în cle
multă întunecime şi tăcere, întreruptă
numai de viscolele şi tunetul care mu­
gea pe plaj ă, unde talazurile îngheţau.
Hans asculta de cele mai mici porunci
ale Edithei. "foată straşn ica lui iniţiativă
se topise, Ea rânduise un anumit fel d e
purtare fa ţ(1 <le Denn in ; omul ei o l ă s ă
să lucreze, cum ştia ea. Ucigaşul e ra pen­
t ru ei o ameninţare statornică.
Se putea în tot minutul întâmpla, ca
el .să se libereze din legături şi 1trebuia
de aceea să-l ve gh ez e zi şi noapte. Băr­
batul şi femeea şedeau lân�ă el cu a rma
încărcată. La început Edith încercă să
facă de gard ă opt ore , dar prea era ma­
re încord area ; apoi, ea şi Hans făcură
cu rândul, câte 4 ore. - Cum aveau nevoia
să şi doarmă, şi cum veghea ţinea ziua
şi noaptea, tot timpul cât erau trezi le
- '4 -
trecea cu paza lui D ennin. Ahea de maî
aveau vreme să-şi facă niţică mâncare.
şi să spintece J.emne.
După viziita. aşa nelalocul e i a lui N e­
gook, Indienii ocoleau coliba. Edith îl
trimise p e Hans la să l aş el e lor, s ă -i roaig e
să-l ia pe De n nin cu ei îrut r' o barcă şi să-l
ducă, d ea l ungu l coastei, până la cel mai
a propiat sa t de alhi, sau până la antre­
pozitul vreunui trader ; dar nu primiră.
Atunci Edith se duse ea însăşi să -l v ad ă
p e Negook, care era ma i marele peste
sătuc. Indianul vedea lim'Pe<le răspun­
derea în ca:re se vftra, şi l i m p ede şi a­
mănunţit îi lămuri cum vedea el lucru­
ril e :
- E la mij loc aici o încu rcătură de
a l e voastre, de ale albilor. nu una de
Siwashi. Dacă oamenii me i v'a r da o
mână de aj utor, treaba asta de v i ne o
daraveră Siwash. Când o chesti e a albi­
lor se amestecă cu una a Siwashilor se
f a ce o dara v eră mare de tot. care nu se
mai poate pricepe şi care n u se m a i
isprăveşte. Să te bag i în d a r� n1eri nu
face. Oamenii mei n u fa c nici un rău.
Dece v'ar aj uta şi s' a r vftrî iac'aşa din
senin în bucluc ?
Atunci Edith s e î n a p oiă în cabin a e i
tragică şi la veşnicele e i veghieri, c u rân­
du l , de câte pa tru ceasuri. Uneor:i, pe
c ând era de streaj ă şi şedea l ângă pri z o ­

nier cu arma încărcată p e genunchi,


ochii îi se împâinj eneau şi adormea.
Ea se trezea totdeaun a cutremurându -s e
înhăţând arma, cu ochii ţintă la el. Ade­
vărate z guduiri nervoase, cari n'o puteau
- 45 -
duce la n i m i c bun . Avea a t â ta spaimă
de el , îndt t, ch i a r treaz ă , nu se putea
ţ i n e să nu tresară to ată, şi să nu apuce
puşca, decum mişca d âns u l , cât d e cât,
sub pătură.
Ediith clocea o criz ft d e n e rvi, şi o şti a .
T nc e pu r ă m a i înt f d să i se h at ă o c h i i , şi
era n evo i t ă să-i î n ch i d i"'t c a să -i m a i l i n i ­
ştea:Sdi ; c e v a mai tfirzi u , p l eo apel e fură
cup rins e de o cl ip eal ă nervoasă pe care
nu o pu t e a s t ă p â n i . D a r c ee a c e tfăcea î n ­
cor d a re a de n e r vi ma i greu d e în d u r a t ,
era că n u put ea uita scena trage d1ei. Sim­
ţ e a a ceea şi groa z ă ca şi în prima dimi­
n e aţ ă când Neprev ăzut u l i n tra s e în ca­
bină şi pusese st f1 pân i r e a pe e a .
Hans era atins î n a l t chip. P e el îl hâr­
ţuia g â n du l nea dormit că e ra da toria lui
să-l om oar e 1pe Dennin şi, or i de câteori
îl păz ea pe p rizo n i,crul lor l egat sa u se
afla l â n g ă e l , Ed i th tremura de t e am ă.
ca Hans sr1 nu adauge î n c ă o crim ă l a
isprăvile d i n cab in ă .
H a n s îl înj ura într'una p ăgfmeşte pe
D e n n in şi se p u r ta crunt cu el. Faţă d e
Edith în c e r ca să-şi asch n d ă por n i re a 11 -
cigaşe ce-l s t ă p fm e a , şi-i spune a :
- --- Ai să vre i tu, cu r â n d , să - l omo r , dar
a tunci n'o să vre a u e u . M'asi îmlbolnăvi .
Totuşi, î n repeţite rândur i , ea se st re ­
cură în o daie, dm d nu era rândul ei de
pa z ă şi su rpr i ns e pe cei doi oamen i ţin­
t i n d u -s e din ochi unul pc celălalt, n e ­
clintiţi, fioroşi, fiare sălbatice amândoi.
Pe f a ţ a lui Hans se c it e a po f ta d e a uci­
de ; pe a lui D ennin ,cruzimea şi furia
şoare celui p ri n s în cursă. Atun ci ea ţipa :
- '6 -
- Hans, deştea·p tă-te !
Şi el îşi venea în fire, da l pe faţă, ru­
şinat, dar fără căinţă.
Şi a tunci Hans deveni un al t factor al
problemei pe care Neprevăzutul o pusese
Edihtei Nelson . La început, era numai
chestia, ce cal e trebuia urmată în ceeace-1
privea p e D ennin, şi, p ărerea ei era, că
trebuia ţinut prizonier până ce-l vor fi
putut preda unui Tribunal în drep t să-l
j u dece . Dar de a cum, intra în j oc însuşi
Hans şi femeia vedea că era vorb a a ci
de minţile şi viaţa lui. Nu-i trebui mult
ca să mai descopere că şi puterile şi re­
zistenţa ei, deveneau o lature a proble­
mei . Ince1pea s'o răpuie povara încor­
dării ; braţul ei avea zmuciri şi tremu­
răituri involuntare. Mâncarea- i scăpa din
l ingură şi nu se mai putea încrede în
bratul ei suferin d. Bănuia că trebuie sr1
fie � reo formă de epilepsie şi se întreba
î nspăimântată, până un.de ar putea s'o
ducă. Ce s'ar întâmtpla dad1 ea s' a r n f1-
rui biruită ? Şi vedenia p e care i - o arăta
un viitor foarte cu putin ţă, când Denniu
şi Hans a r fi. răma s singurii locuitori ai
cabinei, îi mărea încă şi mai mult gro­
zăvia chinului.
La sfârsitu l zilei a treia, iată că Den­
nin încep �1 să vorbea scă . Prima lui în ­
treharie fu :
- Ce aveţi de gfrn d să fac e ţi cu mine ?
Şi întrebarea asta o repeta. în fiecare
zi, ş i de mai multe ori p e zi. Edi.th răs­
pundea de fiecare dată, că v a fi n egreşi t
pedepsit după slo va legii. L a rândul ei.
dân sa-i punea zilnic întrebarea :
- 47 -
-· Dece ai făcut omule, ce ai făcu t ? -­

la care el nu răspundea nici odată.


Mai mult încă, întrebarea atSta ii în­
furia cumplit ; turba şi se svârcolea în
frânghiile cari îl le gau. Ii ameninţa cu
câte şi mai câte, pentru când o fi el scă­
pat, lucru de care-i încredinţează el că
se va întâmpla, mai curând ori mai târ­
ziu. In clipe de acelea, ea ridica cele
două cocoaş-e ale armei şi se ţinea gata
să-l întâmpine cu un plumb omorîtor,
dacă ar fi reuşit să se deslege şi tr:emu­
rân d toată, gâfflind de emoţie şi încor­
dare, îl s il e a să-şi întoard faţa 'ncolo.
Dar, dela o vreme, Dennin s e făcu
mai mlădios.
Ea îşi dete socoteal ă, că-l obosea stait ul
nemişcat p e spate. Incepu să ceară şi
să se roage să fie deslegat. Ii făgădui ma­
rea cu sarea : că n'o să le facă nici un
rău, că o să se ducă el î n su ş într'un sat
de p e coastă să se p redea autorităţilor, că
o să le dea part e a lui de aur şi o să plece
undeva, în inima pustiei fără să se mai
întoarcă vreodată în mij locul civiliza­
ţiei. B a că o să se omoare el singur de
l-ar lăsa numai liber. Aceste rug i se sfâr­
şiau de obicei cu furioase şi involuntare
izbucniri, aşa de grozave, încât îl credea
apucat de un acces de nc.Jmnie. Dar ca
dădea hotărît din cap, neprimind să-i
redea libertatea pentru care îşi eşea a­
tâta din fire.
Săptămâni trecură ; el deven ea din ce
în ce mai î mpăciuitor. Osteneala părea
că-l domolea tot mai mult.
Ce obosit sunt, ce obosit ! şoptea el,
- 48 -
rostogolindu-şi capul p e pernă dintr•o
parte in altă, ca Ulll copil necăj it. D ela o
vreme începu să ceară bl aj in, moartea,
ru�ându-se de ei să fie omorât pe dată,
cerând ca Hans să-i puie capăt chinuri­
lor, ca să se poată însfârşit odihni în
pace.
Situaţia devenea d e nesuferit. Edith
se simţea din ce în ce mai nervoasă şi
ştia că criza putea veni dintr'un mo­
ment într'altul. Nic i nu mai apuca să a­
ţipească deabinelea, căci era urmărită
de teama, ca Hans să nu cadă pradă ma­
niei lui şi să -l omoare pe D ennin în
somn. Deşi intraseră în Ianuarie. luni
în tregi mai trebuiau să treacă înainte ca
un vapor să se arate întâmplător prin
partea locului. Mai mult încă, ei însuşi
făcuseră socoteala să petreacă toată iar­
na în cabină şi rezervele de hrană erau
pe sfârşite.
Hans p e de altă parte, nu putea pune
la loc, cu vânatul, ceeace se consuma.
Erau înlănţuiţi de cahină, de nevoia
de a - şi păzi prizonierul.
Trebuia frtcut c e v a. Ea o ştia. Se căzni
să cump ăn ească din nou problema ; ea
nu se putea deshrtra de moştenirea ce-i
lăsase rasa ei : de legea care î i sta în sâDr­
ge şi învăţăturile primite. Ştia că orice
ar face, trebuia să urmeze legea ; şi în
timp cc u cigaşul s e svârcolea şi viscolul
mugea afară, e a făcu originale cercetări
so ciol ogi c e şi g ăs i ea însăşi olhârşia şi e­
voluţia legei. Ii veni în minte ideea că
!.e gea nu 1em decât j udecata şi voinţa u­
nui grup ; numărul celoT ce-l formau
- 49 - 4
n'avea mc10 impor tanţă. Există grupuri
mici - îşi s p un e a ea î n �aiţionamentul
.

ei - ca Elveţia, şi altele mari, ca Statele


Unrne. Mai m ult, grupul poat e să fie cât
de mic ar voi ; dacă n'ar fi d e c â t zece
mii d e oameni întra' ţ ară, j udecata lor
colectivă ar fi totuşi l e gea acestei ţări.
D acă-i aşa, oare un mănunchi de o mie
n'ar p u t e a form a un gruip ? Şi dece nu o
sută ? Dece nu cincizeci ? Dece nu cinci ?
Dece nu ... d o i ?
P r op ria ei încheiere o însp ăim ântă şi
ea o d iscu tă cu Hans. La î nioe p ut el nu o
price pu, a p oi, când în ţe l e se , ma i scoase
un argument l a iveală, care o convinse
şi pe ea deplin . El p om eni d e mee tingu ­

rile de min eri în cari toţi oa m e nii din­


tr'o anu m e localitate se aduai.ă, fac legea
şi o aplică.
Pot să nu fie a d u n a l i decât zece, cinci­
sprez ece oameni, sp {isc el dar voinţa
,

maj orităţii dintre ei se schimbă în l eg e


p entru cei z ece, cincisprezece, şi cel care
calcă această lege, este p e d e p sit .

Edith văzu însfârşit limpede cal e a de


urm a t . Hans era de p ărerea ci . Amân doi
formau aşa dar maj orit a t e a acestu i
grup special de aici. Voin ţa grupului era
ca D ennin să fie spânzurat . Intru exec u ­

tarea a c e s tei hotărâri, Edith se căzni să


tie în sea m ă formele obicinuite ; dar
grupul era aşa de r es trâns, că Hans şi
ea f ură n evoiti s ă serve as că si ' d e mar­
tori, şi de j t{ra ţi, şi de j u de că tori .. . ş i
chiar de execu tori .

In toată forma cuvenită, ca acuz ă pc


Michael Dennin de crimia, de om uc i der e
- 50 -
.
făptuită asupra 1ui D u tchy şi a l u i ltar­
key. Şi p ri zo n i e ru l întins pe pat, a s c u l t ă
mărturia, întâi a l u i Hans, apoi a Edi­
thei. El refuză să se a pere, şi ră m a s e tă­
cut c â n d ea îl întrebă dacă avea c e va d e
spus în tru dcsvin ovăţirea l u i .
E a si H a n s , f ă r ă s ă se r i d i c e , rostiră un
verdi � t de culpabil i t a t e . A t u n c i , în cali­
t a te d e j udecător, t•a pronun ţ ă s en t in ţa .
Vocea îi tremura, p l eoa p ele- i cl ip i ră .
b ra ţ u l stâng zvâ cn i , d a r ea m ers e pân ă
l a c ap ă t :
� M i ch a e l Dennin, eşti o s ân d i t l a
moarte : p·este trei zile v•ei f i spânzUJrat,
de către Curtea de j u d e c a t ă .
Aceasta era verdictul. Condamnatul
l ăsă să-i s c a p e, fără voie, un suspin de u­
şu rare, a p o i râse sfi dă tor şi zise :
-- Cred că atunci blestematul de p a t
n ' o s ă -m i mai roa d ă spinarea ş i asta ml1
consolează.
De'ndată ce s e nt i n ţ a fu p ron u n ţ a H'1 , se
simţiră p a r' c ă u ş u r a ţ i ; aceasta se v e dea
mai ales l a D c n n i n . Toa t r1 rrm tatea şi
s frunt a r e a lui s e topirr1 . şi, com u n ic a ­
tiv, vorb i cu tem n i cerii l u i , d i'm d ch i a r­
la iveală sclipiri de s p ir i t , ca o d i n i o a r ă .
Găsi o p lă ce r e din ce în cc maf m a r e în
ascultarea Bib l i e i pc care Edith i-o c it ea .
Ea îi c i t i Noul Testament s i î l interesă
mult fi u l r i s i pi t or �i t n l h a rn l '<le pe cruce .
In aj unul z i l e i h o t ărîk pe n tr u execu­
ţie, c â nd E<lith îi puse întrebarea e i obi­
cinuită : „De ce ai f ăc ut fapta aceea ?"
Dennin ră sp u n s e :
- E s imp l u . Socoteam să ...
Dar ea ii tăiă vorba spunându- i s ă
- 51 -
aştepte, şi se duse în gra b ă la patul l ui
HllillS. Nu era rândul lui de g a r d ă şi, tre­
zit din somn, î şi frecă ochii bolborosind.
Edith ii zise :
- D u -t e ş i a du-l încoace pe Negook şi

pe încă un indian. Michael vrea să se


sp ov e d e as c ă ; sileşte -i să vie încoa. Ia
puşca cu t i n e şi a du-i cu pu şca întinsă
de ar fi nevoie.
O j umătate de oră după aceea, Ne­
gook ş i unchiul lui, Hadikwan, intrară
în c ame r a mortuară , cani fără voie, îm­
pinşi de Hans înarmat cu puşca .
- Negook, grăi Edith, nu · vă vâr în
nicio sup ărare nici pe dumneata, nici pe
ceilalţi a i voştri. Tot ce vă cer e, să ascul­
taţi şi să încercaţi să înţekgeţi.
In felul acesta, M ic h a e l Dennin, osân­
ditul la moarte, se spovedi în faţa lum ii
de crima l ui . In timp ce vorbea, Edith
scria ; Indienii ascultau, iar Hans p ăzea
uşa c a martorii nu cumva să fugă.
Dennin povesti că, de cincispreze ani
nu mai fusese pe acasă, şi gândul lui de
toată clipa era să nu se întoarcă decât cu
mult bănet şi să-i asigure maică-si un
t ra i îndestulat p e n tr u zil ele ce mai avea
de trăit.
-- Ei, şi cum aşi fi scos la capăt aşa
ceva cu o mie ŞaJSe sute de dolari ?
Mă gân deam cum aşi face să pun mâ­
na pe tot au ru l , pe toate c e l e opt mi i .
Aşa dar m'aş f i putut întoarce acasă bi­
ruitor. Nimic mai l e sn e, îmi spusei, de­
cât să vă omor pe toţi, să dau . veste la
Skaguay, că v ' au ucis lndi:enii şi apoi s'o
şterg în Irlanda . Şi mă pusei să vă omor
- 52 -
pe toţi ; <lar, vorba lui Harkey, mi-am
tăiait un por ţio n prea mare, şi m'am îne­
cat când să-l î n ghi t. Iacă toată spoveda­
nia m ea . Mi- am făcut datoria către dia­
vol şi dacă Dumnezeu mi-o mai îngădui,
mi-oi face, in ceasurile din urmă, şi pe
a ceea către Dumnezeu .
- Negook şi Hadikwan, aţi a u.zWt vor­
b ele omului alb ? în treb ă Edith p e In­
dieni. Vorbele astea sunt aci pe hârtie şi
voi trebue să faceţi un semn pe hârtia
asta, ca albii cari vor veni mai t â rz i u aci,
să ştie că vo i le-aţi auzit.
Cei doi SiwasJ:1i puseră . c âte o cruoe
în dreptul numelui lor şi tra s e ră cu de­
getul, primiră câte o citaţie c a să se în­
f ă ţişez e a doua z i cu tot tribul lor, spre a
fi martori la tot ceeace urma să se în­
tâmple a p o i li se dete drmnul să pl e c e .
Dennin fu deslegat la mâini, vreme cât
să s emn e ze documentul. Atunci o tăcere
umplu încăperea : Hans era turburat şi
Edith nu se simţea bine. D e nn in , pe
s p at e , privea ţintă acop erişul, care avea
încheeturilc astupate cu muşchi.
- Şi acum să-mi fac datoria către
Dumnezeu, şopti el.
Intoarse capul s p re Edith şi-i zise :
- Citeşte-mi din carte.
'Apoi, ca în glumă :
- Poate că asta o să mă facă să-mi
u it de pat.
Ziua execuţiei se i v i senină şi rece.
Termometrul arăta 25° Fa hren h ei t sub
zero, şi un vânt îngheţat vâra frigul în
oase. Pentru întâia oară · dUJpă un şir de
săptămâni, Dennin se ridica în picioare.. .
- 53 -
Muşchii lui stătuseră atâta vrell).e înfe­
peniţi şi era atât de desvătat să stea
drept, încât abia se putea ţine în picioa­
re. El se clătină într'o parte şi într'alta
ca un om beat, şovăi şi s e prinse cu mâi­
nile legate de Edith, ca să nu ca d ă I i .

zise, răzând slab :


--- Vezi bin e , că sunt cam cu chef. l a r
dupr1 o cl i p ă : oricum, sunt mulţumi t di
se ' isprăveşte. Patul ăsta m a r f i dat cu
'

siguranţă gata. Când Eldith îi 'puse cas­


cheta de blanr1 pe cap şi i-o trase pes t e
urechi, râse iar şi z ise :
---· La ce te mai ostenesti ?
- - E f ri g de îngh e a ţ ă pietrele, răspun-
se ea.
- Ei şi c e o să-i pese j unelui Mich ael
Dennin, peste zece minute, d acă o să
aibe o ureche-dou ă, de gera te ?
Ea se învârtoşise în gândul ci pentru
ultima încercare, dar cuvintele lui fură
o lovitură _ dată sân gelui ei rece. Până
atunci totul păruse un j oc de fantome.
ca un vis ; dar adevărul brutal pe care el
î l rostise o cutremură şi-i deschise ochii
asupra celor ce aveau să se petreacă. Ir­
landezul băgă de seamă că era prăpă­
dită, îi zise :
__. Imi pare rău că te am ... întristat cu
prostiile mele. Glumeam. Azi e, dimpo­
trivă, zi mare pentru Michael Dcnnin şi
e vesel ca un scatiu.

Incepu chiar să fluiere voios, d a r f l u i e ­


ratul răsună lugubru şi se opri.
-· Tare aşi vrea să am un ·popă, zise
el îngândurat, dar adăugă îndată :
- Ehf prea -i cătană veche Michael
54
- -
Dennin, ca să-i mai ardă de lux când
pleacă la b ătălie.
Era aşa de slăbit şi de desvăţat cu um­
blatul încât de cum deschise uşa, mai că
fu răsturnat de vânt. Edith şi Hans mer­
geau de o parte şi de alta şi-l sprij ineau.
Tot timpul el spunea la �lume şi oerca
să-i înveselească. Se opri un moment,
pentru ca să aibe răgazul de a le spune
că partea lui de aur să fie trimisă mamei
sale, în Irlanda.
Urcară greu costişa şi aj ll!Ilseră la o
mică poiană, între copaci. Aici solemni,
în cerc, strânşi în j urul unu i butoi aşezat
cu unul din funduri în zăpadă, stăteau
Negook şi Hadikwan şi toţi Siwashii, cu
căţel şi purcel, veniţi să vadă legea omu­
lui alb. Nu dep arte, se căsca o groapă, pe
care Hans o săpase în p ământul des­
gheţat cu aj u torul focului.
Dennin aruncă o privire d e cunoscă­
tor p este toate cele pregătite. C e rcetă cu
privire groapa, butoiul, grosimea frân­
ghiei şi a crucii de' c are era prinsă frân­
ghia. Şi zise :
- Nici eu n'asi fi fost în stare, să le
fac mai bine, H�ns, d acă le-aşi fi făcut
pentru tine.
Râse zgomo tos de propria-i glumă,
dar fat a lui Hans, era aşa de împietrită
de groază, că if ar fi putut s'o mişte nici
trâmbiţa j udl!căţii de apoi. Mai mult,
îşi dăduse seama ce sarcină groz avă e să
înlături d e pe lumea asta o făptură ome­
nească . In ce o privea pe Edith , ea îşi
d ăduse scam a . dar asta nu-i făcea sarci­
na mai uşoară . Tare se'ndoia că va aViea
- 55 -
tăria să ducă treaba p ân ă · ia capăt . Siin­
ţea un dor nebun să strige, să cheme a­
j utor, să s e p răv ăleasc ă în z ăp a dă ,
să-şi astupe ochii cu mâinile, să se în ­
toarcă deodată şi s'o ]a razna, la întâm­
plare p rin pădure, să fugă ori unde, cât
mai departe . Numai printr'o sforţare
supremă a sufletului ei, se _ putea ţinc
d reaptă , să umble, şi să facă ceea ce era
de f ăcu t . Şi, în vârtej ul ăsta, îi era recu ­
noscător lui D ennin p entru fel ul cum o
a j uta .
- D ă-mi mâna, î i zise el l u i Hans, şi
a cesta îl sprij ini ca s il s e u rce pe butoi .
El se plecă apoi pentru ca Edith să-i
poată petrece frânghia în j urul gâtului şi
rămase drept� î n t i m p ce Hans ţinea
frânghia întinsă peste c racă .
- Michael Dennin, mai ai ceva d e
spus ? într.ebă Edith c u glasul l impede,
dar tremurător fără voia ci .
Dennin îşi fr ăm â ntă puţim picioarele
pe butoi, plecă ochii sfiicios ca un om
care-şi ţine prima cuvântare, şi tuşi ca
s ă-şi fa c ă gla s.
- Sunt fericit că s'a isprăvit, zise el .
V'aţi purtat cu m i ne creştineşte şi v ă
mulţumesc din toată inima pentru bună­
tatea voastră.
__, Atunci, Dumnezeu să k pr i mea s c ă .

pentru că te pocăeşti, grăi ea.


- Da, r ăsp unse el cu gl as a dânc, răs­
punzând glasului mel o di o s al Edithe i .
Dunmezeu să mă p rim e a s c ă, pentru că
m'am p oc ăit !
- -- Adio, Michael ! exclamă ea cu o voce
în care suna disperarea.
- 56 -
Se aruncă cu toată puterea asupra
butoiului, dar acesta nu s e r ăstu rnă.
- Hans, repede, aj ută-mă i strigă ea
sugrumată. Simţea că ultima-i r ămăşi ţă
de putere se duce şi butoiul se împotri­
v eş t e. Hans îi sări într'aj utor, şi butoiul
se răsturn ă de sub p i ci o are l e lui Mi­
chael Dennin.
Ea se î n to ars e cu spatele, as t u pând u -ş i
urechile cu degetele. A p o i începu să
râdă aspru ; râs amar, metalic ; şi Hans
auzindu-l, se speriă ma i mult decât în
tot timpul trag e d iei . Edith Nelson era
răp us ă. Dar chi ar în această criză iste­
ri c ă , era conştientă, m u l ţu mit ă de a se fi
putut ţin e bine până ce se î n de plinis e to­
tul. Se î ndrep t ă , clătinându-se, în spre
·
Hans.
- Du-mă la cabin ă, Hans, - izbuti ea
să ingăimeze , şi lasă-m ă să mă odihnesc.
să mă odihnesc, să m ă t o t o d ih n e s c .
Porni prin zăpadă, s p rij i n i t ă de bra­
tul· lui ll:ans; icare o ţ ine a să n u se nă.ruie,
şi-i îndruma paşii. D ar Indienii rămas e r ă
locului, solemni, privind la urmările l egii
omului alb, care sileşte pe un om să sie
bălăhin e as c ă de o f u ni e în · vânt.

- 57 -
D O U Ă LOVITUR I DE C U T I I
Săniile îşi can tau ve ş n icul lor scârtăi l
L â ng ul!OS, llaJ.ll Ul'HC CUUUILO r p a ra1au, CiO­
�OLe.le con u u ca tunio r balaoanea u . Oa­
menii, ca şi amma1eie, erau ob osi ţi şi n i­
mem nu voJ:l.l ca, 111nucă o p ă tura gro as ă
de zăpadă proasp ă t căzută, tăcea urumul
şi mai anev oios. Vene.au de depart e. şi
·

câimi, în căr c a µ cu ciosvâvte de .,moose"


îngh e ţ a te şi întărite ca ghiaţa . păreau că
rămân ţintuiţi la suprafa �a moale a solu­
lui, cu o în d â rj:iire, ca să zicem aşa, su­
praomenească. Se lăsă î n tune recul, dar
nu se putea aşeza o tabără pentru noap­
te. In mij locul unei atmosfeve cu totul
calme, zăpada continua să cadă încetişor,
nu în fulgi ci în cristale transparente, cu
forme delicate. Era foarte cald, deabia
câteva grade d e asu p ra lui zero şi oameni.i
nu se în grij a u de nimic. Malemute Kid şi
Bettles îşi ridicaseră cozoroacele şepcilor
şi pnimul
. îşi scoase chiar şi mănuşile.
- 58 -
Hue I Hue ! striga mereu fiecaire condu­
că tor , când sania lui p ăr ăse a deodată po­
teca şi se a r un c a p este p i c io ar e e câini­
l

lor, cu iu ţ eala unei co r ăb ii re p ez i t e de


vânt.
I nsf â rşiiit zăriră lumina fe.restrei cu ţ i ­
p l ă , c a r e l e an u n ţa odihna în coli b ai os­
p i taH er ă , cu sfă r ă i tu l unei ţigăi şi în fu­
me g are a oal el or de ce a i u .
Ş aizeci d e v oc i răg u şJ'ie s tri g a r ă în cor
şi uh număr egal de umbre cu bărbi
lungi se a runc ă as u p r a c â in il o r care tră­
g e a u prima sanie. Poarta se deschise l arg
şi un om îmbrăca t în tunica roş.i'e a ofi ţ e ­
rilor de poli ţi e îşi făcu drum cu multă
greutate, p.rin mij l o c ul p ot ă hlo r furioase,
lovind în wea pta şi în stânga cu capătul
gros al biciului s ă u , îm.părţind loviturile
liniştit şi imparţial.
Apoi oamenii îşi s trânser ă mâinile, şi
astfell. Mal em ute Kid fu întâmpina1t cu
bun-sosit în propria sa col i b ă , de un
străin.
Prince că.rui1a îi erau înd a tora ţi p entru
pl ă cu ta p rimire , pentru ceaiul cald şi
pentru ti g aia cu mâ n c are , se o c up a de
oasp eţii săi . Erau aproape o duzină, for­
mând o ames tecă tură d e nedescris, o pes­
tri ţă tur ă de oameni aişa cum se văd în
serviciul Maj estăiţi Sale, însărciooţi cu
aplica r e a şi paza legilor sau cu transpor­
tarea corespon denţei poştale. Er a u de
rase diferite, dar v1i1a ţa ce duceau îi redu­
s ese la un a cetla ş tip ; corp u ri slabe şi ner­
voase, muşch i de fier, f e ţ e arse de soare,
suflete curate, ca ri se vădeau printr'un
- 59 -
ochiu limp ed e , privire hotărttă ş.ii sigură .
Ei conduceau câinii Maj estăţii Sale Re­
gina, băgau fricaîn inJma duşmanilor ei,
se hrăneau din slabul tain ce li se dădea
pentru munca lor, şi erau fericiţi cu aces,\
fel d e viaţă. Cunoscuseră 1lumea, săvârşi­
seră mu lt e isprăvi şi aveau, fiecare, p ar­
tea sa de roman. necunoscută cel orl al ţi ,
Aici, în a ceas t ă colibă, se simţeau ca la ei
acasă.
Doi dintre cărntori, l ungiţi pe p a tul ffiui
Mal emute Kid, cântau aceleaşi cântece,
pe care le cA:iitaseră strămoşii lor fran"'.
ce.zi, 1n .zilel e când, veniţi p entru prima
oară pe teritoriul Nord Estllll ui, se căsăto­
riseră cu femei indiene. Patul lui Betiles
era ocupat şi e l de trei sau p a tru curieri
voinici, cari işi alunecaseră pfoioarele
sub cuverilură, ascultân d povestea unrni
tovarăş, ce servise p e bordul unui vapor.
atunci când Wolseiley 1) întreprind ea ex­
pediţia p eniculoasă, ce-l dusese la Khar­
toum. Când p ovestitoru l obosi, un t â n ăr
văcar vorbi de regi, de mari s eniori şi de
doamne, p e car e le văzuse , pe când Buf­
f alo Bill îşi făcea turn euJ prin capiitailele
Europei. Intr'un colţ, vechi camarazi de
campanii, dregeau hamuri şi vorbeau de
zilele când insurecţiune a domnea în voe
în Nord Est, în timpul domniei Regelui
Louis Riel. Peste tot se .auzeau glume
groSOlla ne şi zeflemel e şi mai gros ol ane .
Se p ov esti au aventuril e pericu loase ale

1 ) Un cunoscut conducător de sănii in tinu­


tul Jukonului.
- 60 -
conducătorilor de s ă nii, ca nişte lucruri
de t oa t e zilele, vrednice de a fi amintite
d o ar d a t ori tă p ăr ţi l o r lor comice sau ri­
dicole.
Prince fu monopolizat d e aceşti eroi
necunoscuţi, cari văzuseră cum se f a c e
istoria ş.i: c ari priviau „măreţrnl" şi ,.ro­
m an tic u l " c a pe un lucru banal în întâm­
plările vieţii. El le dărui din preţiosul
său tabac cu o risip ă nc s p ăsă t o are ; astfel
se rupseră t o a t e zăgazurile vechiJor
amintiri şi în vi a u p o veşt i mi şcătoare ,
u i tate de mUlltă vreme.
Când conv ersa tia încetă şi călătorii,
dup ă ce fuma s er ă uJitima pipă, începură
să desfacă curelele cc ţi n e a u bine strân­
se blănile cu care trebui a u să se învelea­
scă în timpul somn ului . Prince se întoar­
s e c ătre tov a r ăş ul său , p entru ca să cape­
te câteva d eslu ş i ri în privin ţa u n ora şi al­
tora din cei din colibă.
- Ei, se cu no a şt e ce na ţie e tânărul
văcar, r ăs pu n s e Malemute Kid, începând
să-şi s c oa tă opinc ile şi nu e greu să ghi­
c eşti nici că tovarăşul lui este englez. Cât
despre ceilalţi, sunt toţi copii de vaga­
bonzi, aparţinând, D -z e u ş tie, câ tor rase
dif erirte. Ăşti doi de lângă uşă, aparţin a­
d evă rate i rase a ţării, băştinaşe sadea .
AdOilescentul cu e ş a rfa şi c io r ap i de lână,
- observă p l o ap e le lui şi forma fălcÎii
sale, lasă să ghiceşti că un scoţian a plâns
pe sânul mame i sale, în c ol ib a lui afu­
mată. Iar băiah.lll ace sta drăguţ , ca.re îşi
aşează l e gătu r a sub cap, este francez cu
sânge a m es t ecat . L-ai auziit vorbind, nu
- 61 -
mistuie deloc vecinătatea celor doi in­
dieni, fiindcă atunci când indigenii s e ri­
dicaseră sub comanda lui Riel, oamenii
cu sânge curat s'au ţinut în rezervă şi de
atunci ei se dispreţuesc unii pe alţii.
- Dar omul care şade lângă sobă, cin e
să fie ? Are o înfăţişare tristă şi aş pune
rămăşag că nu şitie englezeşte : n'a d es­
chis gura toată seara .
- Te'nşeli, cunoaşte destul d e bine
limba engleză. Ai urmărit priv1iirea lui,
când ascultă ? Eu da ! Nu-i nici o legătură
de înrudire sau de sentim e nte între el şi
ceilalţi. Când vorbeau aceiia in dialeotu.l
lor, era uşor de văzu t că nu înţelegea ni­
mic a ş a că mă întreb cc poate fi . Să în­
cercăm a descoperi !
- Pune câteva lemne în sobă, spuse
M alernute Kid cu un ton de comandă şi
.:u o voce ridicată, privin d omul în ches�
tiun e drep t în fa ţă. �

A�esta ex0cută im ediat ordinul.


- A fost obişnuit undeva cu disciplina.
spuse Pri n ce cu glas încet.
Malemute Kid aproEă cu capul, în timp
ce se descăl !a , apoi îşi făcu drum spre
sobă, prin tre oamenii în tinşi p e pămân t .
Acolo, î � i a lârnă încălţămintea. î n mij lo�
eul opincilor celorlalţi călători.
- Când crezi că aj ungi la D awson 1
întrebă el pe necunoscut, pentru a-l fac"
să vorbească.
Acesta ii prh1i un momen t, înain t e dP
a răsp unde :
- S e zice că ar fi 75 mile ; e adevăra t ?
Am s ă fac probabil două zile .
- 62 -
Era un foarte uşor accent străin iu a­
ceste vorbe, dar se vedea că nu căutase
cuvintele.
- Ai mai fost prin acest ţinut ?
- Nu !
- Vii din Nord-Est ?
- Da !
- Eşti născu t acolo ?
- Nu !
--- Dar unde dracu fo-ai născut că nu
eşti din rasa nici unui căllător de aici ? De
unde vii ? Am mai văzut fiiguri ca• a d-tal e
dar mi-e cu neputinţă să-mi aminte·sr
unde.
- Eu vă cunosc, răspunse străinul,
pentru ca să abată cursu l întrebărilor lui
�lalemute Kid.
- Zău ? Unde m'ai văzut ?
- D e văzut nu v'am văzut niciodată,
dar cunosc de mult pe prietenul dv., preo­
tul din Pastilik. El m'a întrebat dacă
v'am văzut. Mi-a dăruit şi provizii. Că eu
nu mă opresc niciodată mult timp. V'a
vorbit vreodată de mine ?
- D�ta ai fost acela care ai schimbat
nişte blăni superbe de lutru, p entru nişte
câini de înhămat ?
Omul făcu u n semn afirmatiiv c u ca­
pul, îşi goli pipa şi se înfofoli mai bine
în învelitorile lui, arătând astfe l că nu
mai doreşte să Jungea,s că vorba.
Malemute Kid suflă lampa ş.� se vârî
sub p ături alături de Prince.
- Ei, cine-i ? întrebă acesta.
- N'am putut alege mai nimic. A oco-
lit îndemânatec toate întrebările mele ;
- 63 -
pe urmă a amu ţi1t d eodată. Cu toate aces..
tea, individul îmi aţâ ţă curio�itatea. Am
mai auzit de el ; acum opt ani, nu se vor­
bia prin p artea !ocrului decât de isprăvile
lui. Trebue să fi e ceva tainic în to ate as­
tea. Venea în toiul iernii, diTh Nord, dela
o depărta r e de mai m ul te mii de mile,
umblând dealungul mării de Behring şi
călătorind repede, ca urmări t de diavol .
Nimeni n'a ştiut niciodată de unde veni­
se ; dar desigur că străbătuse distanţe
grozave, pentrucă era cu desăvârşire
istovit, când ceru provizii misionarillor
suedezi. în golful Goldwin şi se informă
de drumul ce trebuia urmat, pentru a a­
j unge în Sud. Ni s ' a u spus toate acestea
mult ma i târziu.
In urmă, p ă r ă s i coasita şi se îndreptă
spre canalul Norton ; a trebuit să înfrun­
te viscole îngrozitoare ; eşi însă teafăr,
de acolo unde mulţi alţH ar fi pierit. Se
o pri la Pastilik , ocolind Saint-Michel.
Perduse tot afară d e doi câini şi era a­
p roape mort de foame. Părea aşa de zo­
rit, încât moş R ou b eau îi dădu imediat
provizii. dar nu putu să-i dee nici un
câine , fiindcă aştepta sosire a mea, care
îi p ermitea să facă o mică călătorie. D ar
acest Ulysse avea destulă experienţă, ca
să nu plece fără câini ; rătăci prin im­
prej urimi mai multe zile, vă dind o mare
n eli n işte . Avea pe sania lui un pach e.t de
piei d e lutru, minunat lucrate, de lutru
de }Ilare, care preţuesc ,ştii, greutartea for
în aur. Trăia p e atunci în Pastilik un ne­
gustor rus, un fel de Schylock. care avea
- 64 -
ct1 i n i de p ris o s . N u trecu mult timp şi ne­
c u noscu tul l u tt d r um ul spre S u d , în sania
trasă de n i ş t e câini s tra:şnici . In paran-
1 cză, Sbylock r[unăscsc stăpân pe p i c i l e
de l u tr u . Eu le-am v ăz ut : era u s p1l e ndi d e .
Pre ţuind u-le, m'am putut în.credin ţ a că
fi ecare câine îi a d u s e s e câte 10.000 de
franci. Să nu crezi cumva că domnul ne­
cu noscut n u cunoştea valoarea p i e i l or
d e lutru ! Era un fel de I n dian şi p uţ i n e l e
\'Orbe p e care le spun e a , îl tră dau c ă tr ă i ­
se prin tre ailhi . D u p ă topirea z ă p ez i l or,
ni s'a spus c ă p l ec a s e la Nuniwak, p entru
a l u u p ro v i zi1i . Pc urm ă a d i s p ă r u t cu totul
şi c p rima oară d u p ă 8 a n i , cân d d ă sem­
ne de via t ă . De u n de venia .ş i u nd e se du­

c e a ? In c e scop venise dela aşa mari d e­


p ărtări ? nimeni n u ş ti a . E I n d ia n , nu'n­
cape î n do i a l ă , d a r e dis c ipl in a t , ştie s ă
a sculte, lucru extraordin ar la u n om de
rasa l u i . Al tă taină a N or d u l ui., pr o b l em ă
de d e s l e ga t p e n tr u t i n e , Prin c e .
-- -- Mul ţumesc, a m d e s t u le a ltele p e cap
p en tru momen t , răspu nse a c est a .
l\falcmute Ki d a dormi în d at ă , d u p ă
cum dove dea respi raţia lui z gom o t o a s ă .
Cftt d e s p r e tfrn ă ru l i n g i n e r d e mine,
rămase mult tim p pie r d u t în gândurile
sa·I e, cu ochii deschişi, fixaţi d r e p t înain­
t e . Şi cân d a dormi, însfârşH, creerul în­
c epu să lucreze : r ă t ă ce a prin singurătăţ·i
î n z ă p e z i t e , lupta cu câinii p e drumuri
alb e, n e s f â rş i t e, şi vedea oameni trăind,
şi trudin d şi m urin d , bieţii oameni.

-- 6 5 - 5
A doua z i dimineaţa, cu mult înainte
de a se face ziuă, conducătorii de sănii şi
ofiţ.erii de poliţi1 e porniră spre D awson .
Dar a utorităţile care veghiază pentru in­
teresele Maj estăţii Sal e şi orânduesc
soarta celor mărunţi, lăsară puţină odih­
nă curieri:l or, căc1 opt zile mai târziu, ei
ap ărură din nou la Stuart Hivcr c u un
mare număr de scrisori p entru Lacul Să­
rat. Câinii, ce-i drept, fuseseră înlocuiţi
cu alţii, dar vez i că e rau . .. câini. Oamenii
erau aceeaşi şi trăgeau n ă de j d e să găsea­
scă barem un a d [1 p o st gata a ran j at unde
s ă se poată odihni.
Klondvke fiind un oras nou al Nort­
land-ul U'i, i-ar fi tras inim ;t să vadă şi: ei
puţin ace.st „oraş al aurului" , unde pu l­
berea de a ur era tot atât de mu1Ită ca şi
apa şi să s e distrez e în a numite localuri
und e muz1c a şi dansul îi îmbia cu plăceri
nesfârsite. Tot usi i ci s t rit u ră s[1 -si usuce
încălţă�ntea : ; să-şi fumeze p ip el e cu
aceiaşi voioşie, ca şi cu p rilej ul cclodalite
vizite afo lor de mai'nainte. Unul sau doi,
mai îndrăzneţi, discutară, ce-i drept, de
n'ar f.i cu putinţă să dezerteze străbătând
regiunea neexploatată a mun ţilor stân­
coşi, în d-iire cţia estului, p entru a aj unge ,
p rin valea Mackenzie, la vechile lor ex­
ploatări, în ţinu tul Chipp ewpan . Doi sau
trei călători hotărîră chiar, să se întoarcă
acasă pe această cale, Ila expirare a ter­
menului lor de serviciu şi începură să-ş i
ş.i fa c ă planurile drumului, cu aceiaş p l ă ­
c e r e cu car e un o r ă şe a n ar fa ce plan ul
- 6G -
unei excursii p entru o Duminică l a tar ă .
Omul cu piei:l e d e lutru p ărea foarte a ­
gitat, cu to ate că nu se amestecase de loc
în discu !ie. D up ă câtva timp , el .trase
d eop arte p e Malemute Kid căruia îi vorbi
t i mp de câteva minut e , încet. Prince p ri ­
vea curios din c olţul său şi curiozitatea
l u i se mări , când îi văzu p unându-ş i că­
ciulile şi mănuşile şi eşind afară. Când
se întoarseră, Malemufe Kid p us e cânta­
nlll său p e masă şi cântări cam şaiz eci d e
u n cii d e pulbere de aur, p c care l e vărsi"1
în sacu l necunoscutului.
Şeful conducător d e sănii se al ătură şi
el sfa tului şi se luară unel e h otărîri. cu
a p robarea lui.
A doua zi diminea ! a , î ntrea g a cea tă
p o rn i în susu l fluviului, dar omul cu pici­
le de lutru rămase, se aprovizion ă cu
ca tcva li vrc de hrană, şi îşi înfoarse paşii
spre D awson.
- To t n'am p u tu t să l ămuresc lucru ­
rile, spus e l\fa lemute Kid, când îl î n t rebr1
Prin ce. Bietul Indian dorea să p ărăseas­
că serviciul, pentru un motiv oarecare. -
desigur u n u l foarte p ut e rn i c pentru eil ,
cu toate ci:i n'a. vru t să-l facă cunoscut.
Vezi, e ca la a rmali"1 , s'a angaj at omul
p entru doi ani ş i singuru l mij l oc de a-şi
recâştiga libcrtaitca, era răscump ărare a .
N u vroia s ă dez ertez e, si tin ca mul t să
'
nu p araseascr1 tinutul. Lu ase a ceastă
hut ă rîrc, îmi spuse , încă sosind la D aw­
son ; dar n imen i nu-l cunoştea, n'avea
nici o leţcac şi eu e ram singurul om care
i-a s p u s vrc'odată câteva cuvinit e . Aşa că
- 67 -
s'a adresat vic e -guvernatorului şi a aran:­
j at lucrurile, în cazul când a r obţine dela
mine banii trebuitori răscump ărării. Mi-a
spus că mi-i va plăti în tr'un an şi, dacă aş
vrea. mi-ar descop eri locul unei mine de
aur. El singur n'a fost nicioda1tă acolo,
<lar ştie unde se găseşte. Cfmd am eşi t
adineauri afară , era gata să plângă. S'a
rugat, a imp1lorat, s'a aruncat la picioa­
rel e mele în zăpadă, p ână cân d l-am ri­
dicat de acolo. Vorbia fără să se opreas­
că ca un om eşit din min ţi . j urându-mi
că munce a de mul ţ i ani pentru un scop.
unul şi acelaş, şi că nu putea renunţa azi
la o sp eran ţă, atât de mult timp hrănită.
-
L-am întrebat despre cc era vorba, dar
n'a vrut să-mi spuc . A vcau tot dreptul,
zicea el, să-11 silească să rămâie, ca să-şi
vaz ă mai departe de servi ciul lui de cu­
rier ; iar când se va întoarce apoi la
Dawson, peste do i ani, va fi prea târziu !
N'am văzut în viaţa mea un om aşa de
disperat. Când i - am spus că am să-i îm­
prumut banii de care avea n evoe, se a­
runcă din nou la picioarel e mele, în ză­
padă.
Am vrut să fac cu el o învoială : să-mi1
plă1tească în m e rinde. Crez i c' a primit ?
Pentru nimic în lume n'a vrut ! S'a j urat
că-mi va da tot ce va găsi, mă va face
bogat cum n'am fost niciodată, nici chiar
în vis, şi mUJlt e alte a mai îndruga1t, tot
în felul acesta. Un om ,care îşi riscă viaţa
pentru o cantitate oarecare de merinde,
ii vine de obiceiu şi ma i greu să dea o
parte din averea câştigată. Aci se ascun-
- G8 -
de ceva, Prince. O să auzim vorbindu-se
de el, dacă rămân e în t.ară.
-- Ş i dacă s'ar face nevăzut p entru tot­
deauna ?
-- Voi fi foarte trist, mai al es d i n p r i ­
cina cel or şaizec i uncii de a u r.

* ,,

O dată cu nopţile lungi, revenise şi fri­


gul, şi soarele reînc epea v echiul său j oc
de-a v'aţi ascunselea , dea1lungul liniei în­
zăpezite del a orizontul Sudului, p e unde
nu se mai auzise vreodată vorbindu-se
despre debitorul lui Malemute Kid.
Intr'o dimineaţă rece din primele zile
ale lunii Ianuarie, o sanie greu încărcată,
sosi ii a coliba aşezată deasupra Stuart­
Hivcr-ului. Sania era condusă de omul cu
picile de lutru ; îl însoţea un om de o în­
făţişare puţin obişnuită , şi soţia acestuia .
I n ţinut urile aventurii ş i riscului, nu se
vorbia niciodată de n oroc, d e curaj , de
p ulbere <l e a u r, fărft să se pronunţe şi nu­
mele acestui om, numele lui Axe1l Gun­
derson . Acesta era eroul tuturor poveşti­
lor în cari era vorba de putere, de îndrăz­
n e ală sau de curaj , poveşti care circulau
din lagăr în lagăr. Iar când discuţia înce­
p e a totuşi să lâncezească d in nou, era de­
aj uns să se reamintească numel e soţiei
sa1l e, care împ ărţea cu el şi grij ile şi bu­
curiile, p entru ca să se însufleţ e ască.
Modelându-l pe Axel Gunderson, zeii
îşi amintiseră de vechia lor dibăcie şi 11
G9 -
-
făcură în felul primilor oameni născu
a tu n c i când p ământul era încă tânăr �
înaat de şap te p i c io a r e, se uita de sus l a
t oait ă lumea. In pi t o re s cul său cos tum,
părea un rege d in Eldorado. Piepitttl, gâ­
tul, membrele, erau ca ale unui uriaş.
Pentru a susţin e greuta tea sa ( ap roap e
300 l i vr e de carne şi muşchi) , îi trebuia
încălţăminte mai mare c ti aproap e o
s c hio a p ă decât a ce l o rfa l ţi oameni . Era
s t r a şni c zidit. Sprâncenile groase, falca
masivă, ochii de un albastru foarte p a l ,
vădeau un curaj c um ra r se vede. Totu l .
pe fa ta şi pe corpul lui, arăta că c vo.rba
de o fiinţă a c ă ru i unică lege este forţ a .
Părul lung ş i de s , de u n ga1lben ca al
grâului copt; fălfă.ia ca raz e de lumină în
n o a p t e şi cădea în bucle groase p c haina
sa de E i e_le de urs.
Văzându-l călcfm d p c poteca îngustă,
cu pasul măsurat, la cftţiva metri înain­
tea câinil or, t e g â n de a i fără să vrei l a
vechii regi a i mării ; ş i când b ă t u cu ca ­
pătul gros al b i c iu l u i său în uşa colibei
lui M a lemu tc Kid, ai fi zis că e un p ira t
din mările Nordului, cerând p oru n cit or
d e schi d erea p or ţi l or unui castel
Prin ce cu braţel_e go ail e , cari aminteau
cel e ale unei femei, arunca din timp în
timp câte o privire asupra noilor sosi ţ i ,
fiin ţ e a t ft t d e diferi te, încât e ra greu srt
găseşti mai mult decât odatrt în c