În mare parte, romantismul a fost o reacție împotriva Revoluției Industriale, cât și

împotriva normelor politice și sociale ale Iluminismului. Romantismul a influențat artele

vizuale, literatura și muzica, dar de asemenea a avut un impact și asupra istoriografiei,
educației și istoriei naturale (științele naturii).

Context istoric
-deoarece tradiția clasică era mai puțin puternică
-preromantismul=curent literar care, la sf. sec. XVIII-lea, cultiva afectivitatea ca
răspuns la raționalismul clasic și iluminist al timpului.
-teme favorite ale preromantismului:
 Natura(poeziile lui James Thomson)
 Ruinele ca punct de plecare al meditației elegiace pe tema
timpului(Francois Volney)
 Miturile naționale(poemele lui James Macpherson)
 Iubirea și visul(scrierile lui Jean-Jacques Rousseau)
-aici tradiția clasică era mult prea puternică, disputa dintre clasicism și romantism
a fost mai îndelungată și anevoioasă, fiind marcată de 2 momente importante:
1. „Prefața” lui Victor Hugo la drama Cromwell(1827) în care
proclamă că „nu există reguli, nici modele”, căci noua doctrină este „liberalismul
literaturii”.
2. „bătălia” pentru piesa „Hernani”(1830)

Trăsături
 absolută libertate de creaţie, încercarea de a elibera actul creației de orice
convenții sau canoane clasice. De aici apare și amestecul speciilor, o
trăsătură a literaturii romantice.- romantismul se constituie ca o reacție
împotriva excesului de încredere în primatul rațiunii, promovat de teoreticienii
clasicismului . Clasicii tindeau spre obiectivitate(conturarea unor tipuri umane
universale, precum avarul, mincionosul, ipocritul etc.), iar romanticii nu acceptă
decât individualitatea.
 6-(motive astrale: stelele, luna soarele), (insula), (motivul visului, al somnului),
(ape, izvoare, mare, fântână etc.)
 7- În general, romantismul surprinde personaje din toate mediile sociale. Intenția
este să se creeze personaje excepționale în împrejurări excepționale.
 La sf. de trăsături- speciile lirice favorite sunt meditația, elegia și romanța, iar cele
epice legenda, balada, poemul eroic, nuvela(istorică și fantastică) și
romanul(istoric, de aventuri).Drame și melodrame.
Romantismul pătrunde în literatura română după 1830, cu oarecare întârziere,
prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar mai târziu, în secolul
douăzeci, ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. Romantismul românesc s-a
înfăţişat , în general, în două ipostaze: una plină de tumult, patetică şi declamatoare în
Muntenia, alta mai senină şi mai temperată în Moldova.

Muntenia
 Ion Heliade Rădulescu introduce romantismul în România prin traducerile
„Suvenirul” și „Singurătatea”.
 S. Marcovici spune în opera sa „Curs de retorică” despre „Suvenirul” că este
„poezia cea mai patetică cu care limba română se poate făli”.
 Dimitrie Bolintineanu „Meditații” face schimbarea de la epigonismul clasic la
lirism.

 Heliade îl lansează pe Vasile Cârlova, primul debutant remarcabil. Acesta se

stinge la vârsta de 22 ani, dar reușind să publice 3 lucrări în Curierul românesc
în 1830: Ruinurile Târgoviștei, Păstorul întristat și Înserarea. După moartea sa
mai apar Rugăciunea și Marșul oștirii.

 Grigore Alecsandrescu debutează cu Miezul nopții în Curierul românesc în

1832, recomandat de Heliade. Alecsandrescu încarnează una dintre cele mai
populare și mai durabile ipostaze ale romantismului muntean, cea a lirismului
elegiac și meditativ. Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența
lui Lamartine. Este ultimul fabulist autentic din literatura română, scriind circa
40 de fabule, în care adevărul este mascat, din cauza cenzurii autorităților
(Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală ș.a.).

 Cezar Bolliac debutează în 1835 cu un volum de Meditații, cuprinzând poeme

în proză. În 1836 înființează gazeta Curiosul, concurând cu Heliade. Publicația
este însă interzisă după numărul patru și își încetează definitiv apariția în
ianuarie 1837. Este unul dintre fruntașii revoluției de la 1848, participând la
toate acțiunile ei importante: este prezent la citirea proclamației revoluționare.
După înfrângerea revoluționarilor, ia drumul exilului, mai întâi în Ardeal. În
toamna lui 1849 trebuie însă să părăsească Transilvania. După 1857, interdicția
de a veni în țară îi este ridicată.
Datorită lui Heliade, Cârlova, Alecsandrescu și Bolliac, poezia munteană dintre 1830-
1840 își fixează fizionomia romantică. Cea mai importantă descoperire a fost așezarea
„eului„ în poziția de factor determinant, de criteriu, de finalitate a ex. liric. Schimbarea
este fundamentală, ducând la o perspectivă cu totul nouă a creației.
Tipar prozodic adecvat. Descoperirea versului lung de 14-16 silabe de către Ion Heliade
Rădulescu.
Proza de ficțiune este redusă în anii 1840, căci muntenii nu posedă talentul lui Negruzii.
Totuși, un nume remarcabil este Șt. Stoica. Proza lirică are o mai mare favoare, în primul
rând meditația religioasă, dar și meditația profană.
Teatrul prezintă infiltrările cele mai puternice ale romantismului. Sigura piesă originală
românească din acea perioadă este o comedie de clasificare tipologică „Franțuzitele” lui
C. Faca.

Moldova
Spre deosebire de Muntenia, în Moldova, Gheorghe Asachi introduce mai târziu
Romantismul și are un caracter mai puțin explosiv. Romantismul moldovenesc, sub
influența grupării Dacia Literară, se manifestă mai puțin strident, mai moderat, acordând
superioritate componentei realiste asupra celei idealiste, contrariu de ceea ce se întâmplă
în Muntenia.

Alexandru Hrisoverghi este considerat pionerul renovării lirismului din Moldova, fiind
primul care leagă poezia de viața națională. Acest lucru este dovedit de oda pe motivul
ruinelor „Răsăpurilor cetății Neamțului, când la 1834 târgoveții de Neamț le dărâma
luând peatra spre a-și face lor case”.
Vasile Alecsandri spune despre Negruzzi și Hrisoverghi: „El și cu Hrisoverghi au fost
cei dintâi în Moldova care au dat semn de independență literară”. Anul apariției Odei ,
1834, rămâne pentru reprezentanții de frunte ai pașoptismului moldovenesc drept
semnalul ieșirii literaturii de sub influența străină, al învierii romantismului.
 Cavaleriul Costachi Stamati este o personalitate puțin observată a romantismului
moldovenesc. El a publicat în Albina românescă în 1834 poezia Străjariul taberii, evocare
a epocii de glorie o Moldovei sub stăpânirea lui Ștefan cel Mare.
Principalul autor romantic al Moldovei, apogeul romantismului moldovenesc, a fost
Costache Negruzzi, poet cât și prozator. Negruzzi debutează cu traducerea poeziei Șalul
negru după Aleksandr Pușkin. Negruzzi a scris și poezii originale, dar acestea nu sunt
partea cea mai strălucită din opera lui. Cea mai însemnată lucrare în versuri e Aprodul
Purice.
Negruzzi reușește să înlăture exagerările noului curent înaintea tuturor, datorită bunului
gust, sobrietății stilistice și sentimentale, filozofiei ușor sceptice.
Romantismul, cu toate ca predomina, coexista alaturi de clasicism si realism. La scriitori
ca Alexandrescu, Negruzzi, Alecsandri, gasim, alaturi de atmosfera romantica dominanta
si elemente clasice sau realiste. In al doilea rand, romantismul, in tara noastra, este
stimulatorul luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale. Romantismul
romanesc apare ca o miscare unitara, cu un program bine definit, care ridica literatura
noastra de la incercarile minore ale Vacarestilor, la geniul universal al lui Eminescu.
Specificitatea romantismului romanesc se exprima in specii literare ca doina si balada de
inspiratie populara, meditatia si elegia, drama, legenda istorica si poemul in versuri sau in
proza si se concretizeaza in opere de aparte tinuta estetica si inalt mesaj patriotic.