Zadarnicirea combaterii bolilor,

principalele modificari intervenite in continutul legal

al infractiunii in contextul COVID- 19

Codul penal, în forma care a intrat în vigoare în 2014, prevedea în art. 352 o simplă
infracțiune dedicată sancționării comportamentului infracțional legat de răspândirea de boli
infectocontagioase. Textul de lege nu a făcut obiectul unor ample analize doctrinare înainte
de pandemia de coronavirus, însă odată cu declanșarea crizei mondiale, acesta a suscitat și
interesul doctrinei și al legiuitorului,infracțiunea dobândind, în contextul stării de urgență, o
importanță deosebită.
Actul normativ prevede pedepse de până la 15 ani de închisoare pentru infracţiunea
de zădărnicire a combaterii bolilor, dacă fapta duce la decesul uneia sau mai multor
persoane.
Potrivit documentului, se modifică articolul 326 privind falsul în declaraţii, prin
majorarea minimului special în cazul infracţiunii tip şi introducerea unei forme agravate la
alineatul (2) - "fapta prevăzută la alineatul (1), săvârşită pentru a ascunde existenţa unui risc
privind infectarea cu o boală infectocontagioasă, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani
sau cu amendă".
De asemenea, s-a modificat conţinutul articolului 352 - zădărnicirea combaterii bolilor
-, prin introducerea unor noi fapte în sfera dreptului penal şi prin majorarea limitelor de
pedeapsă.
Astfel, la alineatul (1) se incriminează, distinct de producerea sau nu a unei urmări,
nerespectarea dispoziţiilor autorităţilor privind carantina sau spitalizarea, urmând a se
pedepsi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
La alineatul (2) al aceluiaşi articol, legiuitorul a stabilit o majorare a pedepselor pentru
persoanele care, nerespectând măsurile dispuse, determină răspândirea unei asemenea
boli, fapta fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.
O altă modificare adusă legii prevede sancţionarea cu până la 15 ani de închisoare
pentru infracţiunea de zădărnicire a combaterii bolilor, dacă fapta duce la decesul unei
persoane.
Potrivit modificării aduse Codului penal, transmiterea, prin orice mijloace, a unei boli
infectocontagioase de către o persoană care ştie că suferă de această boală se pedepseşte
cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) s-a produs vătămarea corporală a
uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) s-a produs moartea uneia sau mai
multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
Dacă prin fapta prevăzută în alin. (3) s-a produs vătămarea corporală a uneia sau mai
multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
S-a stabilit şi o incriminare nouă - articolul 352 indice 1 - omisiunea declarării unor
informaţii esenţiale cu privire la posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată
cu o boală infectocontagioasă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
O modificare a cadrului legal de sancționare a faptelor ilicite de răspândire a
coronavirusului era necesară, chiar dacă nu există un consens clar asupra conținutului
acestor modificări. Majorarea limitelor de pedeapsă este justificată, întrucât actuala
pandemie de coronavirus s-a dovedit mai gravă decât s-a anticipat atât pentru viața și
sănătatea persoanelor, cât și pentru economie, generând numeroase restricții și măsuri
compensatorii istorice. Toate aceste eforturi globale nu pot fi zădărnicite de conduite
iresponsabile ale cetățenilor și persoanelor juridice care nu își asumă efortul colectiv de
prevenire și combatere a pandemiei.