UNIVERSITATEA DANUBIUS GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

DOCTRINA ȘI DEONTOLOGIA PROFESIEI

CONTABILE

Titular disciplină: Lect.univ.dr. NICOLETA CONSTANDACHE

Galați
2018

1
 CUPRINS

Capitolul 1 Profesia contabilă: concept, structură, rol și mod de reglementare 3

1.1. Scurt istoric – Contabilitatea știință sau artă? 3
1.2. Concept și structură 5
1.3. Profesia contabilă – o profesie reglementată 7
1.4.. Rolul profesiei contabile 10
Capitolul 2 Organizarea profesiei contabile 11
2.1. Criterii de recunoaștere a unui organism al profesiei contabile 11
2.2. Organizarea profesiei contabile la nivel global 11
2.3. Organizarea profesiei contabile la nivel regional 12
2.4. Organizarea profesiei contabile la nivel național 15
2.5. Înființarea unui organism profesional de contabilitate 16
Capitolul 3 Școli, referențiale și sisteme contabile 18
3.1. Principiile contabile legal admise 18
3.2. Organizații ale profesioniștilor contabili din unele țări ale lumii 20
Capitolul 4 Standarde internaționale ale profesiei contabile 31
4.1. Standardele Internaționale de Educație 31
4.2. Standardele Internaționale de Calitate 32
4.3. Standardele Internaționale de Etică 34
4.4. Standardele Internaționale de Contabilitate 34
4.5. Standardele Internaționale de Audit 35
Capitolul 5 Etica în profesia contabilă. Principiile etice fundamentale ale profesiei contabile 36
5.1. Etica în general 36
5.2. Conduita etică și profesională a experților contabili 37
5.3. Rolul unui cod etic al profesioniștilor contabili 38
5.4. Principiile etice fundamentale ale profesiei contabile 38
5.5. Amenințări la adresa independenței și măsuri de protecție 41
Capitolul 6 Organizarea profesiei contabile în România 44
6.1. Profesia de expert contabil și contabil autorizat 45
6.2. Organizarea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România 50
Capitolul 7 Regulamentul de organizare și funcționare a CECCAR 53
Bibliografie 97

2
 CAPITOLUL I

PROFESIA CONTABILĂ: CONCEPT, STRUCTURĂ, ROL ȘI MOD DE

REGLEMENTARE

1.1. Scurt istoric – Contabilitatea știință sau artă?

Forme rudimentare de contabilitate, mai precis de evidenţă economică se practicau cu multe mii
de ani în urmă, când oamenii au început să consemneze fapte şi întâmplări sub forma crestăturilor pe oase
de animale, pe pereţii grotelor, pe tăbliţe de argilă, pe papirus, cu ajutorul sforilor înnodate.
Din antichitate ne-au parvenit diferite liste de cheltuieli sau de provizii, fără ca ele să fie
componente ale unui sistem contabil articulat. În Evul Mediu, dezvoltarea comerţului în orășelele - state
italiene a condus la apariţia unui sistem complex de evidenţă, şi anume contabilitatea în partidă dublă.
Contabilitatea trebuie să-şi adapteze şi să-şi perfecţioneze metodele pentru a răspunde noilor
exigenţe ale activităţii economice. Apare astfel contabilitatea în partidă dublă, la care participă doi actori:
contabilul, care ţine evidenţa creanţelor şi datoriilor care iau naştere în urma faptelor de comerţ şi
casierul, care urmăreşte fluxurile monetare.
În 1494, călugărul franciscan Luca Paciolo a publicat un tratat de matematică – Summa de
Arithmetica, Geometria, Proportione et Proprotionalita – care cuprindea şi o descriere a practicilor
negustorului veneţian al epocii, între care şi cea a contabilităţii în partidă dublă. Paciolo nu a pretins că a
inventat contabilitatea în partidă dublă, dar această parte a cărţii sale a fost tradusă în multe limbi,
contabilitatea în partidă dublă fiind denumită “metoda italiană”.
De aceea, o mare parte a vocabularului contabil provine din limba italiană, de exemplu: casă,
bancă, capital, jurnal, cont, debit, credit, bilanţ etc. Profesiunea contabilă liberală s-a dezvoltat mult mai
târziu, în secolul al XVIII-lea, o dată cu crearea primului corp al contabililor în Marea Britanie (Institutul
Scoţian al Contabililor Autorizaţi, în 1854).
Tehnica partidei duble s-a schimbat nesemnificativ de-a lungul timpului; s-a modificat, în schimb,
perspectiva asupra obiectului, scopului şi conţinutului raportărilor contabile.

3
 De la simpla evidenţă a averii negustorului şi a afacerilor lui, prin implicaţiile sale sociale,
contabilitatea s-a transformat într-un sistem informaţional care afectează distribuţia resurselor la nivelul
unei întregi economii. Chiar înainte de a exista un sistem teoretic care să-i precizeze rolul în mod formal,
informaţia a fost motorul dezvoltării, astfel încât cunoştinţele noi se clădesc pe suportul celor existente.
Mulţimea de date noi este filtrată, prelucrată cu un aparataj conceptual specific fiecărei discipline
ştiinţifice, obţinându-se produsul: informaţia. Prin analiza şi interpretarea informaţiei se iau deciziile
referitoare la acţiunile viitoare sau la evaluarea acţiunilor anterioare. Contabilitatea este şi ea o disciplină
informaţională.
Contabilitatea studiază efectele tranzacţiilor economice şi ale altor evenimente asupra situaţiei
economice şi financiare, precum şi asupra performanţei unei entităţi contabile, în scopul informării
utilizatorilor interni şi externi.
Prin limbajul său, prin sistemul propriu de concepte şi proceduri, contabilitatea este singura
disciplină care poate furniza informaţii financiare despre o organizaţie. Aceste informaţii formează baza
pentru evaluarea organizaţiei de către un ansamblu de utilizatori din interiorul şi în exteriorul
organizaţiei. Informaţiile contabile care trebuie furnizate de o întreprindere diferă în funcţie de modul
specific de organizare.
Cu cât o întreprindere este mai "deschisă"participării publicului, cu atât informaţiile contabile
diseminate vor fi mai cuprinzătoare. Încă de la 1887, Codul Comercial Român îi obliga pe comercianţi
(persoane fizice sau societăţi comerciale) să-şi înregistreze tranzacţiile în registrul jurnal şi să
întocmească registrul cartea mare şi registrul inventar.
Anual, comercianţii trebuiau să prezinte tribunalului registrul jurnal şi registrul inventar pentru a
fi încheiate şi vizate. Contabilitatea trebuie ţinută şi de către instituţiile publice, asociaţii, fundaţii, precum
şi de către persoanele cu profesie liberă (avocaţii, notarii, experţii contabili, medicii etc.).
Informaţiile contabile care trebuie furnizate de o întreprindere diferă în funcţie de modul specific
de organizare. Cu cât o întreprindere este mai "deschisă" participării publicului, cu atât informaţiile
contabile diseminate vor fi mai cuprinzătoare. Încă de la 1887, Codul Comercial Român îi obliga pe
comercianţi (persoane fizice sau societăţi comerciale) să-şi înregistreze tranzacţiile în registrul jurnal şi să
întocmească registrul cartea mare şi registrul inventar.
Reglementarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale pentru Societatea cu răspundere
limitată (S.R.L.) are drept principală caracteristică limitarea răspunderii acţionarilor pentru obligaţiile
societăţii la capitalul social subscris de fiecare acţionar. Capitalul este împărţit în părţi sociale care
Reglementarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale precizează că Societatea cu răspundere
limitată (S.R.L.) are drept principală caracteristică limitarea răspunderii acţionarilor pentru obligaţiile
societăţii la capitalul social subscris de fiecare acţionar.

4
 Capitalul este împărţit în părţi sociale care sunt liber transferabile numai între asociaţi.
Transmiterea către persoane din afara societăţii trebuie aprobată de asociaţii care reprezintă cel puţin trei
pătrimi din capitalul social. Cele mai frecvent întâlnite societăţi comerciale sunt societăţile cu răspundere
limitată, datorită formalităţilor mai simple prevăzute de lege pentru constituire şi înmatriculare.
Capitalul social minim necesar pentru constituire este de numai 200 lei la societăţile cu
răspundere limitată. În cazul SA-urilor capitalul social este de minim 90.000 lei, iar în cazul fundațiilor
este de minim 10 ori valoarea salariului mediu brut pe economie. Societăţile pe acţiuni, în comandită pe
acţiuni şi unele societăţi cu răspundere limitată sunt obligate să aibă cenzori aleşi dintre acţionari, cu
excepţia cenzorului contabil. Cenzorul contabil este un expert independent, de regulă membru al Corpului
Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, care certifică faptul că situaţiile financiare
întocmite de conducerea întreprinderii prezintă o imagine fidelă a realităţii.
Sarcina cenzorilor este de a supraveghea gestiunea societăţii, legalitatea întocmirii situaţiilor
financiare şi concordanţa cu registrele societăţii, dacă acestea din urmă sunt regulat ţinute şi dacă
evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului contabil.
Cenzorii întocmesc un raport pe care îl prezintă adunării generale a acţionarilor.
Situaţiile financiare, împreună cu raportul administratorilor şi al cenzorilor, sunt puse la dispoziţia
acţionarilor înainte de adunarea generală a acţionarilor. Situaţiile financiare sunt depuse, de asemenea, la
administraţia financiară, la Oficiul Registrului Comerţului şi publicate în formă simplificată, în Monitorul
Oficial. Informaţia contabilă dintr-o întreprindere se poate clasifica în două mari categorii: informaţie
contabilă financiară şi informaţie contabilă de gestiune.

1.2. Concept și structură

Profesia contabilă este în mod curent definită ca totalitatea activităţilor (serviciilor) care presupun
cunoştinţe în domeniul contabilităţii, a specialiştilor care le efectuează (prestează), precum şi organismele lor
profesionale.
In toate statele membre UE, în pofida diferențelor istorice, economice, juridice și culturale, poate
fi regăsit un cumul de activități care sunt legate mai mult sau mai puțin de procesul de elaborare și
validare a informațiilor financiare, contabile sau fiscale. Un semn distinctiv al profesiei contabile îl
constituie asumarea responsabilităţii de a acţiona în interes public.
Profesia de “contabil” este o profesie reglementată în toate statele membre din Uniunea
Europeană. Pentru a obţine accesul la această profesie, este necesar să fii autorizat de autorităţile
competente din statul membru. Autorizarea unui profesionist este indicată prin includerea sa pe o listă a
celor autorizaţi să exercite activitatea sau activităţile rezervate profesiei. Pentru a fi autorizat, este necesar

5
să se obţină o calitate profesională, de la o autoritate competentă dintr-un stat membru, desemnată în
conformitate cu prevederile legislative, de reglementare sau statutare ale acelui stat, şi de a întruni orice
alte condiţii legate de autorizare, cum ar fi buna practică.
Profesia contabilă are un domeniu foarte larg de activitate, dar şi unul care diferă în diferite state
membre ale Uniunii Europene. Sfera de activitate a contabilului acoperă auditul statutar, auditul în
sectorul public, contabilitatea, auditul fuziunilor şi achiziţiilor, auditul elementelor nemonetare ale
companiilor, recuperarea corporativă, lichidări, insolvabilitate, expertiză juridică în probleme contabile,
consultanţă fiscală, reprezentare fiscală, consiliere în investiţii, consiliere juridică, şi pregătirea
documentelor juridice, precum şi, mai general, numeroase alte tipuri de consiliere, inclusiv, între altele,
consiliere privind organizarea, strategia, gestionarea, tehnologia informaţiei. Aceste activităţi nu sunt
toate reglementate în statele membre, adică nu este necesar peste tot să se deţină o anumită calificare
profesională pentru a le practica. Mai mult, chiar atunci când sunt reglementate, ele nu fac parte
întotdeauna din sfera de activităţi rezervate numai profesiei contabile. Ele sunt uneori rezervate exclusiv
profesiei contabile, alteori se împart cu alte profesii.
Cu toate acestea, în toate statele membre, în ciuda diferenţelor istorice, economice, juridice şi
culturale, o serie de activităţi importante sunt rezervate, prin lege sau practică, profesiei contabile, care
acoperă producerea şi validarea legală a datelor financiare ale companiei şi care includ cel puţin:
- auditul statuar al conturilor;
- contabilitatea;
- auditul fuziunilor şi achiziţiilor;
- auditul elementelor nemonetare cu referire la emiterile de acţiuni.
În afară de aceste activităţi care sunt de obicei rezervate profesiei contabile, unele activităţi fac
parte din sfera tradiţională a experienţei profesiei, chiar dacă se împart uneori cu alte profesii. Printre
aceste activităţi se află, de exemplu, consilierea fiscală şi planificarea fiscală, precum şi activitatea legată
de insolvabilitate.
O caracteristică a profesiei contabile din România constă în faptul că vocea funcționarilor publici
în sistemul de reprezentare guvernamentală a profesiei este încă prea puternică; există situaţii
semnificative de conflict de interese şi de incompatibilităţi, în special ale funcţionarilor publici, dar chiar
şi ale oamenilor politici. În plus, în profesia contabilă există paralelisme instituţionale nejustificate; nu
există o cultură a aplicării de standarde şi de bune practici contabile la nivel de firmă, ceea ce impune
intensificarea dialogului multipartit pentru elaborarea de standarde contabile.

6
 1.3. Profesia contabilă – o profesie reglementată

O profesie, în general, este definită şi judecată prin cunoştinţele, aptitudinile, atitudinea şi etica celor
implicaţi în această profesie; reglementarea unei profesii este un răspuns precis la nevoia de standarde sigure, care
să fie îndeplinite de membrii acelei profesii.
Necesitatea reglementării şi natura acestei reglementări depind de:
a) profesia însăşi, capacitatea ei de a răspunde efectiv şi eficient cererilor economiei şi societăţii;
b)condiţiile de piaţă în care activează profesia;
c) calitatea serviciilor furnizate de membrii săi; reglementarea este necesară pentru a certifica
faptul că serviciile contabile de pe piaţă sunt de calitate adecvată, ceea ce implică:
- adoptarea de standarde profesionale, tehnice;
- adoptarea de reguli etice;
- nevoia de reprezentare a utilizatorilor necontractați ai serviciilor contabile, precum
investitorii, creditorii etc. De exemplu, în ultimii ani, eşecurile etice din partea anumitor membri
ai profesiei, care au avut ca rezultat lipsa de încredere în raportarea financiară, au impus
modificări esenţiale ale reglementării profesiei (Legea Sarbanes-Oxley în SUA, Legea securităţii
financiare în Franţa etc.).
Reglementarea poate fi un mijloc eficace de asigurare a calităţii şi de abordare a unor aspecte aferente
pieţei serviciilor contabile cel puţin datorită următoarelor două cauze:
• Existenţa unui dezechilibru în ceea ce priveşte cunoştinţele între clientul care primeşte serviciile
contabile şi furnizorul acestor servicii care dispune de expertiză profesională; reglementarea poate trata acest
dezechilibru prin oferirea certificării beneficiarului că furnizorul dispune de calificările necesare şi va
respecta standardele profesionale adecvate în activitatea sa. Astfel, beneficiarul este încredinţat că primeşte
servicii de calitate.
• în afara furnizorului şi beneficiarului de servicii contabile există şi terţe părţi care pot cumula
beneficii sau costuri semnificative de pe urma furnizării de servicii contabile; reglementarea poate trata acest
aspect dând o asigurare că aceste beneficii şi costuri pentru părţile terţe sunt luate în considerare pentru a
determina ce serviciu trebuie produs şi la ce standarde de calitate. De exemplu, situaţiile financiare au o
utilizare mult mai amplă şi nu se limitează doar la compania care este supusă unei misiuni de audit, iar
reglementarea îi asigură pe terţi (investitori, creditori etc.) că primesc informaţiile de care au nevoie, deci ea
certifică faptul că beneficiile acestor terţe părţi sunt avute în vedere când se contractează misiunea de audit.

De obicei reglementarea profesiei contabile acoperă următoarele domenii:

- cerinţele de acces şi certificarea sau autorizarea;

7
 - cerinţele referitoare la educaţia continuă;
- monitorizarea comportamentului profesioniştilor contabili;
- standardele profesionale şi etice pe care profesioniştii contabili trebuie să le respecte;
- sistemele şi procedurile disciplinare în cazul în care profesioniştii contabili nu îndeplinesc
cerinţele de mai sus.
Pentru ca reglementarea să asigure faptul că serviciile contabile sunt de calitate adecvată, ea
însăşi, reglementarea, trebuie să fie de calitate pentru a răspunde interesului public, adică trebuie să fie:
- proporţională;
- transparentă;
- să nu fie împotriva competiţiei;
- nediscriminatorie;
- precisă;
- segmentată în funcţie de ţinta sa;
- implementată consecvent şi just;
- supusă unei examinări periodice.
Efectul unei reglementări bine elaborate va consta în furnizarea asigurării potrivit căreia natura şi calitatea
serviciilor contabile răspund atât nevoilor beneficiarilor, cât şi nevoilor economiei în general.
Reglementarea este importantă, dar nu este suficientă şi nici nu poate fi pe deplin eficientă decât dacă este
însoţită de un comportament etic al profesionistului contabil, care, în final, reprezintă garanţia bunelor servicii și a
calităţii acestora.

Reglementarea profesiei contabile la nivel european

a) Reglementarea generală
Profesia contabilă este reglementată de Directiva 89/48/CEE înlocuită prin Directiva 2005/36/CEE cu
privire la recunoaşterea calificărilor profesionale.
Profesionistul contabil este definit ca fiind specialistul care a absolvit într-un stat membru cel mai înalt
nivel de pregătire şi formare cerut în acea ţară pentru activitatea de profesionist contabil şi care are acces fără
restricţii la toate serviciile şi activităţile componente ale profesiei contabile, inclusiv, odată autorizat, la activitatea
de audit statutar.
Aceşti profesionişti contabili au studii universitare, un stagiu practic de cel puţin trei ani şi au susţinut şi
promovat un test de aptitudini, iar calitatea profesională obţinută are diferite denumiri, dar cu conţinut
echivalent, cele mai des întâlnite fiind cea de „expert contabil" (întâlnită frecvent în ţările latino-continentale),
„chartered accountant" (în general în zona anglo-saxonă), „contabil public autorizat" (CPA) în Statele Unite
etc.

8
 b) Reglementarea specială
Dată fiind importanţa activităţii de audit statutar ca ultimă activitate care filtrează fluxurile către
consumatorii (utilizatorii) informaţiilor conţinute în situaţiile financiare ale unei entităţi, exigenţele
suplimentare în ceea ce priveşte această activitate, ca şi condiţiile de autorizare a persoanelor fizice şi
juridice care doresc să presteze servicii de audit statutar sunt reglementate distinct prin Directiva 84/253/CEE,
cunoscută sub denumirea de-a 8-a Directivă, înlocuită prin Directiva 2006/43/CF, cunoscută sub denumirea de
noua Directivă a 8-a.
Principalele prevederi ale celei de-a 8-a Directive se referă la:
• condiţiile de autorizare şi de retragere a autorizării unui profesionist contabil de a efectua audit
statutar. Pentru ca o persoană fizică să fie autorizată să efectueze audit statutar, condiţiile sunt:
- să aibă studii universitare relevante sau un nivel echivalent;
- să fi susţinut un examen de acces la calitatea de profesionist contabil;
- să fi efectuat un stagiu de pregătire practică de cel puţin trei ani;
- să fi promovat un examen de competenţă profesională;
• condiţiile speciale privind independenţa auditorului, calitatea prestaţiilor de audit statutar şi
standardele aplicabile;
• crearea unui sistem de supraveghere publică asupra activităţii de audit statutar şi a auditorilor
statutari.
Auditul statutar încheie fluxul informaţiilor desprinse din situaţiile financiare înainte ca acestea să
ajungă la utilizatorii (consumatorii) finali; de aici, rolul deosebit al activităţii de audit statutar - auditorul statutar
plasându-se ca ultim apărător al interesului public; de aici, necesitatea unei evidenţe distincte a
profesioniştilor contabili autorizaţi să efectueze audit statutar; de aici, măsurile de ordin etic deosebit de
stricte mai ales în ce priveşte independenţa acestor categorii de profesionişti contabili.

1.4. Rolul profesiei contabile

9
 Rolul profesiei contabile pentru protejarea interesului public.
Profesia contabilă se distinge față de celelalte profesii, printre altele, prin asumarea
responsabilității față de interesul public, față de toate părțile interesate în activitățile economice
desfășurate de întreprindere: acționari, salariați, furnizori, bănci, buget, etc. Chiar dacă profesionistul
contabil este plătit de un client determinat care este beneficiarul final al serviciului de elaborare sau
auditare a situațiilor financiare, informațiile desprinse din aceste situații financiare sunt utilizate de cele
mai multe ori de către membrii care formează publicul și ale căror interese trebuie apărate.

Rolul profesiei contabile pentru dezvoltarea economiei.

Bilanțul contabil și situațiile financiare în ansamblul lor constituie cea mai bună carte de vizită a
unei întreprinderi, iar profesionistul contabil este artizanul acesteia. Întreprinderile mici și mijlocii
reprezintă peste 80% din economia europeană. Dezvoltarea lor depinde de costul capitalului acestora, iar
costul capitalului depinde și de încrederea în informațiile financiare, adică de calitatea muncii
profesioniștilor contabili. Profesioniștii contabili sunt implicați în toate domeniile vieții economice și
sociale: ei lucrează în firme mari, mijlocii și mici sau ca practicieni individuali, în întreprinderi
comerciale, industrial, financiare, în organizații non-profit, în entități din sectorul public, în instituții, în
educație etc. Fiind implicate în atâtea structuri ei asistă guvernele în atingerea obiectivelor lor economice
și sociale, contribuie la performanțele piețelor financiare etc.
Aşadar, responsabilitatea unui profesionist contabil nu constă exclusiv în a satisface nevoile unui
client sau unui angajator individual. Sfera de activitate a profesionistului contabil acoperă auditul statutar,
auditul în sectorul public, contabilitatea, auditul fuziunilor și achizițiilor, auditul elementelor nemonetare,
lichidări, insolvabilitate, expertiză contabilă, consultant, consiliere și reprezentanță fiscală, consiliere în
investiții etc. Numai motive întemeiate de competență, integritate, independență și obiectivitate pot limita
aria de practică profesională a profesioniștilor contabili. Activitățile componente ale profesiei contabile se
pot organiza și exercita prin compartimente proprii sau prin externalizare.

***

10
 CAPITOLUL II

ORGANIZAREA PROFESIEI CONTABILE

2.1. Criterii de recunoaștere a unui organism al profesiei contabile

Pentru a fi recunoscut de autorităţile publice şi de organismele internaţionale, un organism naţional al

profesiei contabile trebuie:
- să fie un organism necomercial și neguvernamental;
- să fie acceptat şi recunoscut de membrii săi;
- membrii săi să fie profesionişti contabili;
- să se bucure de bună reputaţie în rândul autorităţilor publice şi al publicului;
- să aibă capacitatea de a dezvolta sau influenţa standardele profesionale şi contabile (etica, disciplina,
practica profesională, controlul calităţii);
- membrii săi trebuie să fie autorizaţi să desfăşoare, la cel mai înalt nivel posibil, activităţile tradiţionale
efectuate de profesioniştii contabili;
- să aibă capacitatea de administrare și resursele necesare pentru îndeplinirea misiunii şi obiectivelor
sale.

2.2. Organizarea profesiei contabile la nivel global

Profesia contabilă din România este reprezentată la Federația Internațională a Contabililor (IFAC) prin
CECCAR - membru plin din anul 1996 și Corpul Auditorilor Financiari din România (CAFR) - membru asociat
din anul 2005.
IFAC s-a înfiinţat în anul 1977 cu 63 de membri fondatori din 51 de ţări ca răspuns la provocările
perioadei: susţinerea contabililor în rezolvarea unor probleme tehnice şi de afaceri mai complexe, furnizarea
unei direcţii şi a unui mecanism instituţional care să orienteze contabilii din întreaga lume pe calea dreaptă şi
etică.
În prezent, IFAC este o organizaţie globală, semnificativă, care cuprinde 155 de organisme membre şi
asociate din 118 state, reprezentând peste 2,5 milioane de contabili care lucrează în practica publică sau angajaţi în
industrie şi comerţ, educaţie, instituţii publice etc.

11
 IFAC este organizaţia globală pentru profesia contabilă care acoperă toate sectoarele şi toate
specializările profesiei: contabilitate de afaceri, consultanţă fiscală, audit, tehnologia informaţiei, insolvabilitate
etc.
Misiunea IFAC o constituie întărirea profesiei contabile capabile să contribuie la dezvoltarea economiilor
internaţionale prin promovarea aderării la standarde profesionale de înaltă calitate.
IFAC colaborează cu alte organizaţii şi normalizatori internaţionali precum Organizaţia Internaţională a
Comisiilor Titlurilor de Valori, Comitetul Basel privind Supravegherea Bancară, Forumul de Stabilitate
Financiară, Asociaţia Internaţională de Supraveghere a Sistemului de Asigurări şi Banca Mondială. IFAC elaborează
standardele, cu aplicabilitate la nivel global, în domeniile: educaţie, etică, calitatea serviciilor, audit, contabilitate
publică.
Pentru a deveni membru IFAC, organismul profesional solicitant trebuie:
- să fie recunoscut fie printr-o lege, fie prin consens general ca fiind un organism naţional profesional
major care îşi desfăşoară activitatea în jurisdicţie. In cazul consensului general s-a constatat faptul că el trebuie să
fie susţinut de comunitatea de afaceri;
- să participe sau să contribuie la procesul de normalizare profesională;
- să demonstreze că acordă o atenţie deosebită atunci când îşi selecţionează membrii;
- să furnizeze standarde şi orientări privind comportamentul și practicile profesionale persoanelor cărora li
s-a acordat o funcţie sau alte împuterniciri de către o autoritate recunoscută sau cărora organizaţia le-a acordat o
funcţie si care trebuie să respecte criteriile statutului de membru;
- să se oblige să participe în IFAC şi să promoveze importanţa IFAC şi a programelor, activităţilor şi
hotărârilor luate de IASB;
- să fie solvabil financiar si operaţional;
- să aibă o structură operaţională internă care furnizează sprijin şi reglementări pentru membrii săi.

2.3. Organizarea profesiei contabile la nivel regional

IFAC este recunoscută drept o organizaţie mondială a profesiei în general în ceea ce priveşte stabilirea
standardelor profesionale.
Organizaţiile regionale reprezintă profesia din regiunea respectivă în faţa organismelor
guvernamentale şi de dezvoltare din acea regiune şi, în anumite cazuri, în faţa organizaţiilor internaţionale în care
sunt importante din punct de vedere regional.
Scopul final al organizaţiilor regionale îl constituie facilitarea dezvoltării relaţiilor economice în regiunile
respective.
Pentru a fi recunoscută de către IFAC organizaţia regională trebuie să demonstreze că:

12
 • va subscrie obiectivelor IFAC şi va fi de acord să promoveze activ aceste obiective, şi se va
asigura că prin intermediul propriilor organisme membre sunt promovate în regiune reglementările şi
standardele IFAC şi IASC;
• are ca obiectiv dezvoltarea şi întărirea unei profesii contabile pe bază largă în regiunea respectivă;
• constituie o regiune de ţări definită corespunzător şi care este în general reprezentativă pentru
profesia contabilă;
• nu este alcătuită deja dintr-un număr substanţial de organisme
• membre din ţări deja deservite de o organizaţie regională;
• conţine un număr suficient de organisme contabile care
• sunt deja membre ale IFAC;
• este înfiinţată corespunzător atât din punct de vedere financiar, cât şi tehnic, a funcţionat pe o
perioadă rezonabilă de timp şi dispune de infrastructura şi resursele organizaţionale şi financiare necesare
îndeplinirii eficiente a responsabilităţilor şi participării la activităţile IFAC.
În urma recunoaşterii de către IFAC, organizaţia regională şi IFAC îşi asumă anumite angajamente şi
responsabilităţi reciproce. Organizaţiei regionale i se va cere:
• să continue să susţină activ IFAC şi să asigure diseminarea pe scară largă a reglementărilor
tehnice;
• să asiste IFAC în relaţiile şi comunicarea cu organismele membre (de exemplu, colectarea datoriilor),
după cum se cere, şi în legătură cu potenţiale organisme membre din regiuni;
• să furnizeze periodic Secretariatului IFAC rapoarte de activitate;
• aşa cum se cere, să permită preşedintelui IFAC sau reprezentantului său să participe la întâlnirile
Consiliului (sau la structura de conducere echivalentă);
• să furnizeze informaţii şi să participe la activităţile tehnice ale IFAC (comitete, grupuri de lucru etc.)
în acele situaţii în care o reprezentare regională sau un punct de vedere ar fi potrivite;
• să trimită un reprezentant, preferabil preşedintele organizaţiei regionale, să participe la întâlnirile
Consiliului de Administraţie al IFAC, la întâlnirile cu preşedintele, vicepreşedintele, directorul executiv şi
preşedinţii Comitetelor; reprezentantul poate să fie însoţit de un consultant tehnic;
• să informeze Secretariatul IFAC despre orice schimbări propuse în Constituţia sau în rândul
membrilor organizaţiei regionale;
• să menţină o comunicare directă, adecvată, cu alte organizaţii regionale recunoscute, privind
diverse întâlniri, noi reglementări tehnice, proceduri de lucru, buletine informative etc.
În mod similar, IFAC va trebui:
• să furnizeze Secretariatului organizaţiei regionale exemplare din toate reglementările tehnice
ale IFAC şi alte comunicări administrative, precum şi minute sau alte documente legate de Consiliul de

13
Administraţie al IFAC;
• să se sfătuiască şi să se consulte cu organizaţia regională asupra oricăror modificări propuse
pentru Constituţia IFAC şi privind orice modificări în rândul membrilor;
• după cum se cere, şi în măsura în care este posibil, să furnizeze asistenţă organizaţiilor
regionale în desfăşurarea misiunii lor şi în diseminarea reglementărilor tehnice ale IFAC;
• după cum se cere, să furnizeze vorbitori sau alţi reprezentanţi la conferinţe regionale şi seminarii
pentru a promova coeziunea dintre IFAC şi organizaţia regională;
• să sfătuiască organizaţia regională asupra activităţilor Comitetului de Nominalizare privind
recomandările IFAC asupra alcătuirii Consiliului de Administraţie al IFAC si a Comitetelor.
Gruparea regională reprezintă asocierea mai multor organisme profesionale din ţările aceleiaşi regiuni, care
însă nu îndeplineşte toate criteriile menţionate pentru o organizaţie regională.
Pentru a fi recunoscută de IFAC gruparea regională trebuie să demonstreze că:
- există o grupare sau o organizaţie înfiinţată şi susţinută (care poate fi cunoscută ca organizaţie
regională pentru propriile sale scopuri locale);
- gruparea susţine obiectivele şi reglementările IFAC şi IASC; şi
- zona acoperită de grupare are o mărime suficientă cu potenţial pentru un număr semnificativ de
organisme contabile profesionale; gruparea are potenţial să îndeplinească eventual criteriile pentru
recunoaşterea oficială de către IFAC, are o intenţie și un plan evident în vederea obţinerii acestei recunoaşteri.
Grupările regionale recunoscute nu vor primi dreptul de a participa la întâlnirile Consiliului de
Administraţie al IFAC ca observatori, cu excepţia unei decizii specifice a Consiliului de Administraţie de a emite o
invitaţie pentru a participa la o anumită întâlnire, pentru un anumit scop.
Grupările recunoscute vor primi exemplare din toate publicaţiile IFAC în schimbul plăţii unei cotizaţii anuale
rezonabile. Acestea vor fi încurajate să contribuie la răspunsurile pentru proiectele de expunere ale IFAC şi pentru
reglementări şi alte documente înaintate.
Principalele organizaţii şi grupări regionale care funcţionează în Europa sunt:
- Federaţia Experţilor Contabili Europeni (FEE) este organizaţia - recunoscută de IFAC - care gestionează
profesia contabilă la nivelul Uniunii Europene; cuprinde organisme profesionale, admise conform principiului
de ţară, din toate cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene. CECCAR este membru FEE din anul 1996. FEE
are ca obiectiv întărirea profesiei contabile la nivelul Uniunii Europene şi aplicarea standardelor internaţionale
în domeniul contabilităţii şi auditului.
• Federaţia Experţilor Contabili Francofoni (FIDEF);
• Federaţia Experţilor Contabili Mediteraneeni (FCM);
• Comitetul de Integrare Latină Europa-America (CILEA);
• Parteneriatul Sud-Est European pentru Dezvoltarea Contabilităţii (SEEPAD).

14
 2.4. Organizarea profesiei contabile la nivel național

Profesioniştii contabili, ca furnizori de servicii profesionale, nu numai că pot, dar si trebuie să se

asocieze pentru a satisface mai bine interesul public, organismul rezultat având menirea să asigure unitatea de
concepţie şi de metodă pentru serviciile profesionale pe care le efectuează ca angajaţi sau în practica liberă.
Necesitatea unor organisme profesionale puternice la nivel naţional rezultă din responsabilitatea pe care o
are profesia contabilă pentru protejarea interesului public, cel puţin din punctul de vedere al trei domenii, care
constituie comandamentele fundamentale ale oricărui organism profesional: educaţia, etica şi controlul de calitate.
Atât publicul, cât și entitatea beneficiară a serviciilor profesionale trebuie protejate de o eventuală
incompetență a profesioniştilor contabili; această protecţie este asigurată atunci când organismul profesional
stabileşte măsuri eficiente în ceea de priveşte educaţia profesioniştilor contabili şi în ceea ce priveşte
calitatea serviciilor furnizate de profesioniştii contabili. Publicul trebuie protejat de eventuale înţelegeri
neconforme între profesioniştii contabili şi entităţile beneficiare ale serviciilor prestate de către aceştia;
această protecţie este asigurată atunci când organismul profesional stabileşte măsuri de etică şi deonto-
logie profesională eficiente.

Modalităţi de organizare
Asociaţiile sau organismele profesionale se înfiinţează prin consimţământul membrilor profesionişti
contabili sau printr-o lege. Indiferent de modul de organizare, recunoaşterea asociaţiei printr-o reglementare dă
autoritate activităţilor desfăşurate de aceasta şi de membrii săi, mult mai importantă fiind însă recunoaşterea din
partea mediului economic, a societăţii în general, care trebuie să găsească serviciile furnizate de profesioniştii
contabili ca indispensabile şi creatoare de valoare.
Într-o ţară se pot constitui unul sau mai multe organisme ale profesiei contabile. Atunci când se
creează mai multe organisme în domeniul profesiei contabile, pentru servirea interesului public, este necesar
ca acestea să nu fie organizate pe principii monopoliste, exclusiviste în ceea ce priveşte activităţile componente
ale profesiei contabile.
Persoanele care doresc să facă parte din organismele profesionale trebuie să deţină calificările necesare.
La nivel european există două moduri de abordare a calificării profesionale: sistemul de calificare a pregătirii si
sistemul de calificare funcţională.
Calificarea pregătirii indică faptul că persoana respectivă deţine un nivel de educaţie şi de pregătire,
calificarea pregătirii asigurând accesul la toate sau la o serie largă de activităţi ale profesiei contabile. Termenul

15
de calificare funcţională - întâlnit în unele ţări - denotă o calificare profesională care permite persoanei
respective să exercite numai funcţia pentru care deţine calificarea.
Indiferent de numărul organismelor profesionale, pentru a putea exercita activitatea de audit statutar
profesionistul contabil trebuie să fie autorizat de o autoritate competentă.

2.5. Înființarea unui organism profesional de contabilitate

În toate ţările, indiferent de nivelul de dezvoltare, multe persoane sunt implicate în profesia de contabil, ca,
de exemplu, funcţionari si contabili, tehnicieni contabili, experţi contabili sau contabili autorizaţi, experţi în
tehnologia informaţiei, auditori etc., care posedă multe calităţi şi lucrează pe posturi diferite; ei lucrează în
practica publică (liberă), în industrie, comerţ, educaţie, instituţii guvernamentale etc. Cu toate acestea,
dezvoltarea susţinută a profesiei de contabil se realizează cel mai bine prin crearea de organisme profesionale de
contabilitate care au ca obiective de bază protejarea interesului public, stabilirea standardelor profesionale, de
conduită profesională, şi reprezintă contabilii profesionişti şi personalul de contabilitate.
Nu există un model unic valabil pentru fiecare organism profesional de contabilitate, dar există principii şi
roluri compatibile ale organismelor profesionale. La dezvoltarea şi îmbunătăţirea programelor sau activităţilor este
important ca organismul profesional de contabilitate să aibă un plan de acţiuni pentru realizarea obiectivelor, în
care să fie determinate sarcinile-cheie, responsabilităţile, resursele necesare şi termenele.
Obiectivele generale ale profesiei contabile sunt:
- protejarea interesului public prin asigurarea faptului că membrii respectă cele mai ridicate standarde
de conduită profesională şi etică;
- obţinerea unei recunoaşteri publice a unei game largi de servicii pe care contabilii profesionişti le pot
oferi;
- promovarea, menţinerea şi sporirea cunoştinţelor, abilităţilor si competenţei membrilor organizaţiei
şi stagiarilor;
- promovarea si protejarea obiectivelor şi sustenabilitatea organizaţiei şi profesiei de contabil;
- păstrarea drepturilor legitime ale membrilor;
- asigurarea independenţei profesionale a contabililor indiferent de locul ocupat;
- avansarea teoriei şi practicii de contabilitate;
- determinarea criteriilor de eligibilitate pentru apartenenţa la organism;
- dezvoltarea şi păstrarea unor relaţii eficiente de lucru cu administraţia, cu alte organisme naţionale,
regionale și internaţionale de contabilitate.

16
 Mobilul de înfiinţare a unui organism profesional de contabilitate poate fi o iniţiativă de guvern pentru
promovarea unei abordări naţionale a reglementării profesiei sau poate fi un grup de profesionişti contabili care
doresc determinarea unei identităţi clare activităţilor lor.
Activităţile unui organism de contabilitate pot depinde de resursele disponibile. Obiectivul prioritar al
acestuia trebuie însă să fie compatibil cu unul dintre obiectivele IFAC, respectiv dezvoltarea şi îmbunătăţirea
profesiei de contabil pentru a putea oferi servicii de calitate superioară în interesul public.
O organizaţie profesională, ca şi activităţile acesteia, se modifică în timp. O organizaţie contabilă constituită
iniţial pentru a furniza membrilor oportunitatea de a intra în legătură trebuie să se transforme într-un organism
profesional de contabilitate care are ca obiectiv menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor profesionale.
IFAC încurajează dezvoltarea organizaţiilor care reprezintă profesia de contabil ca un întreg, indiferent
de sectorul în care lucrează membrii: în practica publică (în contabilitate sau audit),industrie, comerţ,
învăţământ, instituţii guvernamentale etc.; cu toate acestea, se recunoaşte că anumite organizaţii au fost şi vor fi
formate pentru a deservi numai membrii angajaţi într-un anumit sector sau într-o anumită funcţie. In realitate, în
unele ţări există organisme separate pentru contabili şi auditori.

***

17
 CAPITOLUL III

ȘCOLI, REFERENȚIALE ȘI SISTEME CONTABILE

3.1. Principiile contabile legal admise

Profesia contabilă este reglementată prin Directiva generală 89/48 CEE care se referă şi la
profesia contabilă. Potrivit reglementărilor europene, profesionistul contabil este definit ca fiind
specialistul care a obţinut cel mal înalt nivel de pregătire prin studii universitare, un stagiu de minim 3 ani
şi un examen de aptitudini şi care are acces fără restricţii la toate serviciile si activităţile ce formează
profesia contabilă. Directiva speciala 2006/43 CEE care se refera strict la condiţiile de autorizare si de
retragere a autorizării unui profesionist contabil de a efectua audit statutar.
Potrivit prevederilor Regulamentului Financiar al Uniunii Europene nr. 1605/2002 (art.203, 204)
contabilitatea oricărei entități cu personalitate juridică funcționează după anumite principii și reguli
(politici) contabile care își au originea în „convenția evaluării”, conform căreia exprimarea monetară
corectă este „regula de fier” a contabilității. Principiile contabile conțin un ansamblu de reguli de conduită
economică extinzând noțiunea de evaluare de la bunuri și relații financiare la evaluarea potențialului,
evaluarea performanțelor, evaluarea perspectivelor etc., și numai în această accepțiune lărgită prevederea
din I.A.S. nr. 1 cum că „evaluarea posturilor cuprinse în Situațiile financiare trimestriale și anuale se
efectuează în conformitate cu anumite principii infailibile” dă valoare și sens contabilității ca sistem și
model economic de conducere financiară a fiecărei persoane juridice. În consecință, evaluarea posturilor
cuprinse în situațiile financiare și care provin din conturile contabile curente, dar și dimensionarea
elementelor pe care fiecare dintre acestea le urmăresc zi de zi și le sintetizează periodic, trebuie să fie
efectuate în acord cu principiile statuate ale contabilității, care sunt de fapt tot porunci economice.

1. Principiul continuităţii activităţii presupune că entitatea patrimonială îşi continuă în

mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau
fără o reducere majoră a acesteia.
Continuitatea activităţii se exprimă clar în actul de constituire. Atunci când funcţionarea este
delimitată în timp sunt menţionate datele de începere şi de încetare a activităţii.
2. Principiul permanenţei metodelor presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme
privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor,

18
asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
Acest principiu asigură aplicarea pentru aceleaşi elemente, structuri, domenii de activitate etc. a
aceloraşi metode de la un exerciţiu financiar la altul. Aceasta exclude schimbarea metodelor în cursul
exerciţiului.
Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie să fie determinată de o profundă motivaţie, ca
de exemplu modificarea unor acte normative, stabilirea unor reguli generale de evaluare noi etc.
3. Principiul prudenţei. Potrivit acestuia, nu sunt admise supraevaluarea elementelor de activ şi
a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor ţinând cont de deprecierile,
riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului curent sau anterior.
În mod special, se vor avea în vedere următoarele aspecte:
a) se vor lua în considerare numai profiturile obţinute până la data încheierii exerciţiului
financiar:
b) se va ţine cont de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere în
cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea
obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului:
c) se va ţine cont de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul
exerciţiului este profit sau pierdere.
Prudenţa presupune anticiparea efectelor unor acţiuni şi în special a transferului de proprietate cu
efecte posibile asupra exerciţiului curent sau a celor parcurse deja, întrucât asupra lor nu se mai poate
interveni din punct de vedere contabil.
4. Principiul contabilității de angajamente. Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt
recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsura ce numerarul sau
echivalentul sau este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile
financiare ale perioadelor aferente.
5. Principiul intangibilităţii, conform căruia bilanţul de deschidere a unui exerciţiu trebuie să
corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent. Aceasta presupune ca soldurile elementelor
patrimoniale din bilanţul de închidere al exerciţiului precedent să devină solduri iniţiale pentru aceleaşi
elemente la începutul exerciţiului următor.
6. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii prevede că în vederea
stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ, se va determina separat valoarea aferentă
fiecărui element individual de activ sau de datorie.
7. Conform principiului necompensării, elementele de activ şi de pasiv trebuie să fie evaluate şi
înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi cele de pasiv
ale bilanţului, respectiv între venituri şi cheltuieli, cu excepţia compensărilor între activele şi pasivele

19
permise de reglementările legale.
Necompensarea trebuie înţeleasă în sensul că pentru fiecare element patrimonial cu substanţă
materială, pentru orice resursă care reflectă drepturi şi obligaţii etc., trebuie să fie deschis, în contabilitate,
câte un cont.
Necompensarea nu trebuie confundată cu rectificarea prevăzută în scopul reflectării valorii
rămase. Valorile rectificative sunt evidenţiate distinct chiar dacă în cazul unor elemente patrimoniale
cuprinderea în bilanţ (de exemplu) se face la valoarea considerată netă sau rămasă.
8. Contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț si din CPP ținând seama de fondul
economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză. Respectarea acestui principiu are drept scop
înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu
realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor
operațiuni.
9. Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție. Elementele prezentate în
situațiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de
producție. Cazurile în care nu se folosește costul de achiziție sau costul de producție sunt cele prevăzute
de prezentele reglementari.
10. Conform principiului pragului de semnificaţie orice element care are o valoare
semnificativă trebuie prezentat separat în cadrul situaţiilor financiare. Elementele cu valori
nesemnificative, care au aceeaşi natură sau cu funcţii similare, vor fi însumate, nefiind necesară
prezentarea lor separată.
Abaterile de la aceste principii generale vor fi permise numai în cazuri excepţionale şi vor fi
prezentate în situaţiile financiare. De asemenea, se vor prezenta motivele pentru care au avut loc
asemenea abateri şi o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi
profitului sau pierderii entităţii patrimoniale.

3.2. Organizaţii ale profesioniştilor contabili din unele ţări ale lumii

În majoritatea ţărilor lumii există organizaţii ale profesioniştilor contabili care au ca atribuţii principale
să-i protejeze şi să-i reprezinte pe membrii lor, să stabilească modul de exercitare a profesiei, să organizeze
examenele profesionale etc. Vom prezenta, în continuare, modul în care este organizată profesiunea contabilă
în unele dintre aceste ţări.

Austria

20
 Profesia contabilă este reglementată de la începutul secolului al XX-lea, instituţia care
realizează acest lucru fiind Camera profesioniştilor. În Austria există trei categorii de profesionişti, după cum
urmează:
• revizori contabili (experţi contabili), cărora legea le permite exercitarea mandatului de
auditor legal al conturilor. Pentru a obţine această calitate, candidatul trebuie să fie consilier fiscal
diplomat şi să justifice o experienţă de trei ani în această calitate, obţinută prin efectuarea de lucrări în
materie de audit legal, sub responsabilitatea unui cenzor contabil. Examenul cuprinde o probă scrisă, o
probă orală şi susţinerea unei lucrări de sinteză;
• verificatori cu jurământ, care pot controla numai conturile anuale ale societăţilor cu
răspundere limitată mici şi mijlocii. Această calitate nu se mai atribuie din 1987;
• consilieri fiscali. Pentru dobândirea acestei calităţi este necesară obţinerea unei diplome
universitare în drept, economie, finanţe, domeniul tehnic sau agricultură şi efectuarea unui stagiu profesional
de trei ani din care cel puţin doi ani şi jumătate într-un cabinet de revizori contabili sau de consilieri
fiscali. Examenul final constă într-o probă orală în domeniul legislaţiei profesionale, dreptului fiscal,
dreptului civil, dreptului comercial, contabilităţii, organizării şi gestiunii.
Toate aceste categorii de profesionişti contabili pot desfăşura activităţi de asistenţă şi consultanţă în
materie de contabilitate: organizarea şi ţinerea contabilităţii, întocmirea situaţiilor financiare şi audit
contractual. Piaţa auditului contractual este foarte largă întrucât auditul legal al conturilor este obligatoriu
doar pentru următoarele categorii de societăţi:
1. societăţi cu răspundere limitată;
2. societăţi de asigurări şi bănci;
3. celelalte societăţi, în anumite condiţii.
Printre activităţile care mai pot fi desfăşurate de profesioniştii contabili enumerăm: consultanţă
economică şi de gestiune în legătură cu organizarea şi administrarea patrimoniului, planificare, informatică,
asistenţă pentru recrutarea de personal, activităţi de mandat, lichidare sau redresare judiciară, administrare
de bunuri şi expertize judiciare. Activităţile aflate la confluenţa dintre domeniul contabilităţii şi domeniul
dreptului sunt împărţite între profesioniştii contabili şi jurişti. Activitatea de consultanţă fiscală nu este
rezervată exclusiv profesioniştilor contabili, ci este împărţită între contabili, avocaţi şi notari. Printre
incompatibilităţi o întâlnim pe cea referitoare la interdicţia pe care o au profesioniştii contabili de a exercita
anumite activităţi comerciale sau salariale. În legea care reglementează profesia sunt fixate şi reguli precise
care definesc independenţa morală şi financiară.
Spre deosebire de România, în Austria publicitatea este permisă liber-profesioniştilor contabili.

Belgia

21
 Profesionişti în domeniul contabilităţii pot fi consideraţi în Belgia: revizorii de întreprinderi,
experţii contabili şi contabilii. În anul 1953 s-a înfiinţat Institutul Revizorilor de întreprinderi care îi
regrupează pe profesioniştii contabili abilitaţi să exercite auditul legal al conturilor. Pentru a deveni revizor
de întreprinderi o persoană trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
• să aibă pregătire universitară de minimum 4 ani;
• să fi reuşit la examenul de admitere la stagiu;
• să fi efectuat un stagiu de 3 ani pe lângă un revizor experimentat (care practică activitatea de
revizor de întreprinderi de minimum 5 ani); stagiul trebuie să cuprindă 1000 de ore de activitate pe an;
• să fi reuşit, la sfârşitul stagiului, la examenul de aptitudine. Acest examen cuprinde o probă scrisă şi
una orală. Proba scrisă presupune redactarea unei lucrări pe baza unui caz practic de revizie, iar proba orală
constă într-o discuţie asupra activităţilor specifice profesiei, misiunilor, responsabilităţilor şi deontologiei
revizorilor de întreprinderi.
• Titlul de expert contabil a fost recunoscut şi protejat doar începând din 1985 când s-a
înfiinţat Institutul Experţilor Contabili. Obţinerea acestei calităţi este condiţionată de deţinerea de către
candidat a unei diplome universitare şi îndeplinirea următoarelor condiţii:
• să fi reuşit la examenul de admitere la stagiu;
• să fi efectuat un stagiu de trei ani pe lângă un expert contabil cu experienţă (750 de ore pe an);
• să fi reuşit la examenul de aptitudine la sfârşitul stagiului; examenul constă tot în două probe: una
scrisă şi una orală.
În 1992 a fost creat prin decret regal un Institut al Profesioniştilor Contabili care este alcătuit din
profesionişti contabili care au rolul de a asigura ţinerea contabilităţii întreprinderii. Se apreciază că aceşti profesionişti
se vor regăsi în acest institut doar până când vor îndeplini condiţiile prevăzute pentru a dobândi titlul de expert
contabil.
Auditul legal al conturilor este rezervat revizorilor de întreprinderi, fiind obligatoriu pentru următoarele
categorii de societăţi:
 societățile comerciale (anonime, în comandită pe acţiuni, cu răspundere limitată) care depăşesc unul din
următoarele criterii: totalul bilanţului 85 milioane FB, cifra de afaceri 170 milioane FB, numărul de salariaţi 50;
 societăţile cu mai mult de 100 de angajaţi;
 societăţile din anumite sectoare: asigurări, instituţii financiare, întreprinderi publice, spitale.
În cazul societăţilor care nu au revizori, legea prevede obligativitatea efectuării de controale asupra situaţiilor
financiare în cazurile următoare: transformarea societăţilor, conflict de interese între administrator şi societate, emiterea
de noi acţiuni, suprimarea dreptului de subscriere, proiecte de fuziune sau de sciziune. Profesioniştii contabili pot să-şi
asiste clienţii în materie de fiscalitate şi pot să-i reprezinte în faţa administraţiei fiscale. Expertiza contabilă judiciară
poate fi efectuată numai de către experţii contabili.

22
 Alte activităţi care pot fi desfăşurate de profesioniştii contabili sunt: consultanţă economică şi de gestiune,
întocmire de planuri financiare, consultanţă în domeniul informaticii, evaluarea întreprinderilor în caz de aport sau de
achiziţionări. În actele normative care reglementează activitatea profesioniştilor contabili sunt enunţate în mod
explicit situaţiile de incompatibilitate: orice activitate sau orice funcţie de natură a pune în discuţie
independenţa de judecată a profesioniştilor, cumularea misiunii de audit legal cu orice altă misiune în
cadrul aceleiaşi întreprinderi, orice misiune pentru o întreprindere în care ei sunt consilieri angajaţi. Pentru
liber-profesioniştii contabili publicitatea este interzisă. Este permisă difuzarea de scrisori de informare în
legătură cu activităţile prestate. Mai trebuie amintit faptul că, în Belgia, s-a creat pe lângă Ministerul
Afacerilor Economice un organism consultativ numit Consiliul Superior al Revizoratului. Acesta este compus
din persoane exterioare profesiei, numite de rege, fie pe baza propunerilor miniştrilor, fie pe baza propunerilor
partenerilor sociali. Consiliul are o competenţă generală de avizare atât în ceea ce priveşte Parlamentul şi
Guvernul, cât şi Institutul Revizorilor de întreprinderi. El veghează ca normele şi recomandările de revizie
să fie elaborate în respectul interesului general şi să răspundă exigenţelor lumii economice şi sociale.

Elveţia
Încă de la începutul secolului al XX-lea s-a înfiinţat Camera Fiduciară având rolul de a-i proteja şi de
a-i reprezenta pe membrii săi, profesionişti contabili. Membrii camerei poartă titlul de expert contabil
diplomat, expert fiscal diplomat sau expert fiduciar diplomat. Pentru exercitarea profesiei nu este
obligatorie apartenenţa la Cameră. Pentru a obţine calitatea de expert contabil diplomat, candidatul trebuie:
• să fie absolvent de învăţământ superior;
• să aibă cel puţin şapte ani de practică profesională, din care patru ani de revizie;
• să urmeze cursurile şcolii de revizie care îl pregătesc pentru diploma finală;
• să susţină examenul de calificare compus dintr-o serie de probe scrise (susţinute în trei
zile, având o durată totală de 15 ore şi conţinând subiecte din domeniile juridic, economic şi contabil), din trei
probe orale şi prezentarea unei lucrări de sinteză. Controlul legal al conturilor este obligatoriu pentru
societăţile anonime; pentru asigurarea acestuia adunarea generală alege unul sau mai mulţi revizori din care
cel puţin unul trebuie să aibă domiciliul, sediul sau o sucursală în Elveţia. In cazul efectuării auditului la
societăţile aflate în situaţia celor enumerate mai jos, este necesar ca revizorii să aibă calificări speciale.
Astfel de societăţi sunt:
• societăţile care au obţinut un împrumut din emisiunea de obligaţiuni;
• societăţile ale căror acţiuni sunt cotate la bursă;
• societăţile pentru care timp de două exerciţii consecutive sunt depăşite valorile următoarelor
elemente: totalul bilanţului -20 milioane FE, cifra de afaceri - 40 milioane FE, salariaţi - 200;
• societăţile care trebuie să întocmească conturi consolidate;

23
 • societăţile care îşi propun să procedeze la o reducere a capitalului.
Sunt consideraţi revizori cu o calificare specială:
• experţii contabili diplomaţi;
• anumiţi experţi diplomaţi (fiduciari, fiscali) cu experienţă practică de 5 ani;
• anumiţi titulari de diplome de şcoală superioară cu experienţă practică de 12 ani;
• cei care au dobândit calitatea de auditori financiari/experţi contabili în alte ţări dacă au
cunoştinţele necesare despre legislaţia elveţiană.
Activităţile prestate de experţii contabili diplomaţi în Elveţia sunt:
- consultanţă pentru întreprinderi în domeniile: planificare şi organizare, financiar, sisteme
informaţionale, resurse umane;
- activităţi de mandat fiduciar, administrare de societăţi, lichidare sau redresare judiciară,
expertize judiciare, arbitraje;
- evaluarea întreprinderilor, consultanţă în caz de fuziune, sciziune.
Ca situaţii de incompatibilitate sunt menţionate cele care pot afecta independenţa revizorului:
legăturile financiare sau personale cu întreprinderea auditată, calitatea de angajat al întreprinderii.
Profesioniştilor contabili le este permisă difuzarea de anunţuri privind activităţile desfăşurate.

Franţa
Profesiunea contabilă în Franţa este formată din experţi contabili şi din comisari de conturi. Deşi
un brevet de expert contabil a fost instituit în 1927, abia în anul 1945 profesiunea a fost consolidată prin
crearea Ordinului Experţilor Contabili şi Contabililor Agreaţi (OECCA). La sfârşitul anilor '60 s-a renunţat
la acordarea calităţii de contabil agreat. Pentru a deveni expert contabil, candidatul poate alege între următoa-
rele două variante:
a) calea universitară, care să se finalizeze cu obţinerea, după 5 ani, a diplomei de studii
superioare contabile şi financiare;
b) calea extrauniversitară, care presupune promovarea a 16 probe organizate în trei etape.
Indiferent de calea urmată, candidatul trebuie să efectueze un stagiu profesional de trei ani. După
validarea stagiului, candidatul trebuie să susţină un examen final format din 3 probe: o probă scrisă despre
revizia legală şi contractuală a conturilor, o discuţie cu juriul şi susţinerea unei lucrări pe o temă originală
aleasă de candidat. OECCA este instituit pe lângă Ministerul Economiei şi Finanţelor şi regrupează toţi
experţii contabili şi contabilii autorizaţi înscrişi şi este administrat de un consiliu superior. Există, de
asemenea, consilii regionale care au aceleaşi obligaţii ca şi cele ale CNCC (Compania Naţională a
Comisarilor de Conturi). Acest organism are putere disciplinară, precum şi putere de control asupra
membrilor săi. Accesul la profesiunea de expert contabil şi înscrierea în OECCA sunt condiţionate de

24
obţinerea diplomei de expert contabil. Efectivul OECCA (1998) era de: 15.896 persoane fizice şi 10.313
persoane juridice. Funcţia de controlor legal de conturi (comisar de conturi) a fost organizată mai întâi prin
legea societăţilor comerciale din 1867, apoi printr-un decret-lege din 1935, fiind reorganizată în totalitate
prin noua lege a societăţilor comerciale din 1966 şi decretul din 1969 privind organizarea profesiei şi statutul
comisarilor de conturi. Titularii diplomei de expertiză contabilă pot fi înscrişi pe lista comisarilor de conturi
la cerere. In schimb, candidaţii care nu sunt experţi contabili dar sunt titulari ai unei diplome universitare
trebuie să efectueze un stagiu profesional de trei ani pe lângă un comisar de conturi abilitat, după care
trebuie să promoveze un examen de aptitudine format din trei probe scrise şi probe orale.
In prezent, cvasi-totalitatea comisarilor de conturi înscrişi în Compania Naţională a Comisarilor de
Conturi (CNCC) au şi calitatea de experţi şi sunt înscrişi în Ordinul Experţilor Contabili (OEC). Compania
Naţională a Comisarilor de Conturi (CNCC), instituită pe lângă Ministerul Justiţiei grupează toţi comisarii de
conturi înscrişi şi este administrată de un Consiliu Naţional. Companiile regionale regrupează comisarii de
conturi din raza acestora şi sunt administrate de către un consiliu regional. Acesta din urmă este însărcinat să
supravegheze profesia, să apere interesele morale şi să supravegheze exercitarea misiunii de către
comisarii de conturi. Efectivul CNCC (1998) era de: 13.237 de persoane fizice şi 2.665 de persoane
juridice. Deci, această organizaţie regrupează ansamblul profesioniştilor abilitaţi să certifice conturile în
cadrul mandatului legal prevăzut de lege. Controlul legal al conturilor este rezervat comisarilor de conturi,
care au ca misiune permanentă:
• să verifice valorile şi documentele contabile ale societăţii controlate;
• să controleze conformitatea contabilităţii cu regulile contabile în vigoare;
• să verifice sinceritatea şi concordanţa cu conturile anuale a informaţiilor conţinute în raportul de
gestiune al consiliului de administraţie sau al directorului, după caz, şi în documentele adresate acţionarilor cu
privire la situaţia financiară şi la conturile societăţii.
Este obligatorie efectuarea controlului legal al conturilor la următoarele categorii de societăţi:
societăţile anonime, societăţile în comandită pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată, societăţile de
persoane, asociaţiile, societăţile civile, instituţiile publice care au activitate industrială sau comercială şi
care depăşesc limitele a două din următoarele trei elemente: bilanţ, cifra de afaceri, număr de salariaţi,
instituţiile de credit şi asigurări. Durata mandatului comisarilor de conturi este de şase ani (este numit şi un
comisar supleant). În societăţile consolidate sunt numiţi doi comisari de conturi şi doi supleanţi. Exercitarea
controlului legal se bazează în Franţa pe patru dispoziţii fundamentale:
a) existenţa misiunii; de ex., misiunea de certificare a conturilor anuale a societăţilor anonime
(art. 228 din Legea nr. 24/1966) care trebuie să fie îndeplinită obligatoriu: „misiunea comisarilor de
conturi, având un fundament legal, exercitarea sa nu poate fi restrânsă contractual" (art. 53 din codul de
etică profesională a CNCC, 1988). Misiunea de audit legal exercitată de comisarii de conturi cuprinde: o

25
misiune de audit financiar conducând la certificare, verificări specifice şi intervenţii conexe;
b) realizarea prin persoane fizice sau juridice care au dreptul de a exercita misiunea:
„controlul este exercitat în societate de unul sau mai mulţi comisari de conturi" (art. 218 din Legea nr.
24/1966);
c) accesul la funcţia de comisar de conturi este reglementat: „nimeni nu poate exercita
funcţia de comisar de conturi, dacă nu este în prealabil înscris în lista stabilită în acest scop (art. 219 din
legea menţionată);
d) organizarea profesiunii comisarilor de conturi are drept obiect buna sa exercitare,
supravegherea sa, precum şi apărarea onoarei şi independenţei membrilor săi (art. 1 din Decretul lege nr.
12/1969).
În afara auditului legal, o întreprindere franceză poate să recurgă la serviciile unui terţ care are
competenţe pentru a conduce o misiune care să ateste sau nu regularitatea şi sinceritatea documentelor
contabile de sinteză. Este vorba despre misiunea de audit contractual exercitată de experţii contabili. Nimeni
nu poate avea calitatea de expert contabil, dacă nu este înscris în Tabloul OECCA.
În concluzie, menţionăm că din legislaţia franceză se desprinde ideea că titularul diplomei de expert
contabil poate fi înscris în OECCA şi în CNCC, ceea ce îi permite să conducă simultan diverse categorii de
misiuni (de exemplu, comisar de conturi al societăţii X, expert contabil al societăţii Y şi consultant al
societăţii Z, cu menţiunea că funcţia societatea X este unică).
Experţii contabili pot efectua următoarele lucrări:
- stabilirea conturilor anuale şi a conturilor consolidate;
- audit contractual;
- consultanţă în materie socială, economică şi de gestiune;
- evaluarea întreprinderilor în cazul fuziunilor, achiziţionărilor, cesiunilor;
- expertize judiciare;
- asistenţă pe lângă comitetele de întreprinderi.
Din raţiuni de menţinere a independenţei s-a impus restricţia ca un profesionist contabil să nu
intervină la acelaşi client ca expert contabil şi comisar de conturi. Ambele organizaţii fac propuneri
legislativului cu privire la organizarea profesiei şi la misiunea profesioniştilor contabili.

Germania
Profesiunea contabilă este formată din experţi contabili (Wirtschafts-priifer) şi verificatori de
contabilitate sau revizori agreaţi (Vereidigte Buch-prufer). Un rol deloc neglijabil în contabilitatea
întreprinderilor îl ocupă consilierii fiscali (Steuerberater). Există trei organizaţii ale profesioniştilor
contabili:

26
 • Camera Experţilor Contabili (WirtschaftspruferKammer - WPK) care cuprinde: experţi contabili,
revizori agreaţi şi societăţi de profil;
• Institutul Experţilor Contabili (Institut der Wirtschaftspriifer - IDW) creat în 1932;
• Confederaţia Revizorilor Agreaţi (Bundesverband der Vereidigten Buchprufer-BVB).
Apartenenţa la WPK este obligatorie în timp ce apartenenţa la IDW şi la BVB este facultativă.
De menţionat este şi faptul că cea mai mare parte a experţilor contabili şi a revizorilor agreaţi sunt
şi experţi fiscali. Experţii contabili pot efectua auditul legal al tuturor categoriilor de societăţi, dar pentru a
dobândi această calitate trebuie să parcurgă următoarele etape:
• să obţină o diplomă universitară care atestă cel puţin 5 ani de studii;
• să efectueze un stagiu profesional de 5 ani din care 4 într-un cabinet de control legal;
• să promoveze un examen terminal compus din 7 probe scrise şi o probă orală acoperind
domeniile: verificarea şi certificarea conturilor anuale, economie, dreptul societăţilor şi drept fiscal.
Pentru a deveni revizor agreat un candidat trebuie să justifice o experienţă profesională de 5 ani în
calitate de consilier fiscal şi să promoveze o probă scrisă şi una orală. Revizorii agreaţi pot audita numai
conturile anuale ale societăţilor cu răspundere limitată mijlocii.
Pentru obţinerea calităţii de consilier fiscal sunt necesare:
• o diplomă universitară în drept, economie sau gestiune;
• un stagiu de 3 ani pe lângă un expert contabil sau consilier fiscal;
• promovarea unui examen scris şi a unui examen oral.
În Germania, sunt supuse controlului legal: societăţile anonime mari şi mijlocii, societăţile în
comandită pe acţiuni, grupurile de societăţi, societăţile cu răspundere limitată de o anumită mărime,
societăţile de asigurări, băncile, instituţiile publice, spitalele. Pe lângă audit legal, profesioniştii contabili
(inclusiv consilierii fiscali) pot efectua următoarele misiuni: asistenţă şi consultanţă în materie contabilă,
consiliere şi reprezentare în probleme fiscale, audit contractual, consultanţă economică şi de gestiune
(planificare, organizare, gestiunea patrimoniului), consultanţă informatică, financiară şi în domeniul
resurselor umane, evaluări de întreprinderi (fuziuni, achiziţii, cesiuni), expertize judiciare, lichidare sau
redresare juridică. Experţilor contabili le este interzisă exercitarea oricărei activităţi comerciale sau salariale.
In schimb, se apreciază că mandatul de auditor legal nu este incompatibil cu activitatea de consultanţă,
condiţia fiind de a nu fi pusă în cauză independenţa profesionistului. Tot pentru păstrarea independenţei este
recomandat ca activitatea profesionistului contabil să nu fie concentrată la un număr mic de clienţi.
Organizaţiile profesioniştilor contabili din Germania elaborează directivele privitoare la exercitarea profesiei
şi participă activ la procesul de normalizare contabilă.

Marea Britanie

27
 Deşi obligaţia privind controlul legal al conturilor a fost instituită în Marea Britanie de la mijlocul
secolului al XlX-lea, abia prin legea societăţilor (Companies Act) din 1948 s-au cerut garanţii de
competenţă pentru persoanele care efectuau acest control. Astfel, pentru a exercita controlul legal,
persoana trebuia să fie autorizată de Ministerul Comerţului sau să fie membră a uneia din următoarele
organizaţii profesionale agreate de acest minister:
• Institutul Experţilor Contabili din Anglia şi Ţara Galilor (Institute of Chartered Accountants in
England and Wales - ICAEW) creat în 1870;
• Institutul Experţilor Contabili din Scoţia (Institute of Chartered Accountants in Scotland - IC
AS) creat în 1854;
• Institutul Experţilor Contabili din Irlanda (Institute of Chartered Accountants in Ireland - IC AI)
creat în 1888;
• Asociaţia Contabililor Autorizaţi (Chartered Association of Certified Accountants -
ACCA) creată în 1891.
În aceste organizaţii există între 30 şi 50% profesionişti care îşi desfăşoară activitatea liberal.
Obţinerea diplomei de expert contabil presupune o procedură specială care diferă de la o organizaţie la alta.
Mai mult, pentru a efectua auditul legal al conturilor, un auditor trebuie să fie membru al unui Corp de
Supervizare Recunoscut (Recognized Supervisory Body - RSB) ori să fie supus autorizării şi controlului
său. Pe lângă organizaţiile enumerate anterior, mai există două asociaţii profesionale care însă nu au fost
agreate de Ministerul Comerţului pentru ca membrii lor să poată efectua controlul legal al conturilor
societăţilor comerciale. Este vorba de Institutul Contabililor de Gestiune (Chartered Institute of
Management Accountants - CIMA) şi de Institutul de Finanţe Publice şi Contabilitate (Chartered Institute of
Public Finance and Accountancy - CIFRA).În Marea Britanie, fiecare societate este obligată să aibă un
auditor legal desemnat de adunarea generală. Dacă aceasta nu desemnează un auditor, Ministerul
Comerţului poate numi în fiecare an un auditor. Pentru societăţile de persoane nu există obligativitatea de a
numi în fiecare an un auditor. Ca o particularitate pentru Marea Britanie este faptul că, în societăţile mici,
profesionistul contabil poate să-şi asume atât ţinerea contabilităţii, cât şi controlul conturilor, putând realiza,
de asemenea, reprezentarea fiscală şi consilierea în orice problemă.
Experţii contabili pot efectua multe misiuni, pe lângă cea de auditor legal, pentru unele cerându-se
o autorizare prealabilă. Astfel de misiuni pot fi: lucrări contabile, audit contractual, asistenţă şi consultanţă
fiscală (această misiune este împărţită între experţi contabili, experţi fiscali şi jurişti), lichidare şi administrare
de societăţi, organizare şi planificare strategică, studii de fezabilitate, consultanţă în materie de informatică şi
resurse umane. Pentru particulari, profesioniştii contabili care au fost agreaţi în acest sens pot oferi consultanţă
în materie de plasamente ori succesiune.

28
 În Marea Britanie nu sunt formulate reguli de incompatibilităţi generale, profesioniştii contabili
fiind liberi să aprecieze situaţiile care îi pot duce la pierderea independenţei. Pe lângă activităţile
profesionale pe care le desfăşoară, profesioniştii contabili, prin organizaţiile lor profesionale, participă la
procesul de normalizare contabilă şi profesională.

Statele Unite ale Americii

Asociaţia Americană a Contabililor Publici (American Association of Public Accountants - AAPA)
a fost creată în 1887. Din 1896 s-a instituit obligativitatea deţinerii unei diplome de expertiză contabilă
pentru exercitarea profesiei. Ulterior, câteva organisme, printre care şi AAPA, s-au reunit pentru a forma
Institutul American al Contabililor (American Institute of Accountants - AIA), devenit în 1932 Institutul
American al Contabililor Publici Autorizaţi (American Institute of Certified Public Accountants -AICPA),
acesta fiind instanţa reprezentativă a experţilor contabili în SUA. Adeziunea la AICPA nu este obligatorie, dar
CPA care exercită profesia contabilă liberală sunt membri. în anul 1998, 300.000 de CPA erau membri
AICPA.
Astăzi, există în fiecare stat un institut al CPA care eliberează diplome de expert contabil, dar
examenul final cade în responsabilitatea AICPA. În ceea ce priveşte rolul organizaţiilor profesionale,
societăţile de CPA (de experţi contabili) sunt independente de AICPA, dar există totuşi relaţii între acestea
(schimb de informaţii). AICPA şi societăţile de CPA au adoptat coduri de deontologie profesională.
Dezvoltarea societăţilor de CPA a determinat ca AICPA să formuleze un ansamblu de recomandări şi
reguli în materie de audit: „Statements on Auditing Standards (SAS)". AICPA a elaborat reguli care
vizează obligaţia auditorilor de a se supune controlului de calitate, de a elabora anual un raport către
AICPA, de a participa la stagiile de pregătire profesională şi de a-şi acoperi riscurile printr-o formă de
asigurare. Trebuie să amintim aici şi influenţa pe care o exercită Big Five în materie de audit (originea
acestora fiind în mare parte în S.U.A.) care lucrează pentru marile societăţi multinaţionale. Ca membre
IFAC, în S.U.A. mai există în domeniul auditului: Institute of Management Accountants (IM A) şi National of
State Boards of Accountancy (NSBA).
Calitatea de expert contabil (contabil public autorizat) se obţine potrivit regulilor stabilite în fiecare
jurisdicţie a AICPA. De regulă, este necesară o experienţă între 1 şi 3 ani în domeniul reviziei, după care
urmează un examen scris. In SUA, distincţia între controlor legal al conturilor şi expert contabil nu există.
Auditul legal este obligatoriu pentru societăţile cotate, societăţile de investiţii, societăţile care fac apel la
împrumuturi publice şi societăţile cu an activ egal sau superior valorii de 5 milioane dolari şi un număr de
acţionari mai mare de 500. Totuşi, toate societăţile americane pregătesc situaţii finanţare pe care le supun
auditării înainte de a le trimite băncilor.

29
 În S.U.A., distincţia între controlul (auditul) legal şi auditul contractual nu există ca în ţările europene
(de ex., în Franţa), auditorul asumându-şi misiunea în funcţie de circumstanţe. Legile fiecărui stat fixează
condiţiile de audit legal, dar diploma de CPA este obligatorie pentru exercitarea misiunii. Cu privire la
durata mandatului controlului legal, în S.U.A. vorbim de un singur exerciţiu cu posibilitatea realegerii,
spre deosebire de Franţa unde mandatul iniţial pentru auditorul legal este de şase ani. Ca o concluzie,
menţionăm că pe plan internaţional, organizarea profesiunii de audit financiar se stabileşte în jurul a trei axe
principale:
- definirea statutului, precizând în particular condiţiile de acces la profesie şi exercitarea sa;
- definirea regulilor de comportament şi de competenţă generale,regrupate astfel: reguli de
independenţă, de secret profesional şi de formare;
- controlul calităţii, care este calificat ca intern (când este efectuat de auditor asupra activităţilor
sale) sau extern (când este efectuat de organizaţii profesionale).
Toate aceste aspecte stau la baza garantării calităţii opiniei emise de auditorul financiar

***

30
 CAPITOLUL IV

STANDARDE INTERNAȚIONALE ALE PROFESIEI CONTABILE

4.1. Standardele Internaționale de Educație

Pornind de la misiunea IFAC de „dezvoltare în întreaga lume şi întărirea unei profesii contabile prin
standarde armonizate, capabilă să ofere servicii de înaltă calitate în interesul public”, Comitetul pentru
Educaţie al IFAC elaborează standarde, îndrumări, documente de discuţii şi alte documente de informare
privind educaţia de precalificare, formarea profesioniştilor contabili şi dezvoltarea profesională continuă
pentru membrii profesiunii contabile.
Standardele Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili stabilesc elementele esenţiale pe
care trebuie să le conţină programele de educaţie şi dezvoltare ca, de exemplu, subiectul, metodele şi
tehnicile, astfel încât acestea să fie recunoscute, acceptate şi aplicate pe scară largă.
Având în vedere marea diversitate de culturi, limbi, sisteme educaţionale, juridice şi sociale din
ţările din care fac parte organismele profesionale membre IFAC, este la latitudinea fiecărui organism membru să
determine cerinţe detaliate ale educaţiei de precalificare, de postcalificare şi de dezvoltare, care să aibă la bază
elementele esenţiale prevăzute în Standardele Internaționale de Educaţie.
IFAC emite trei tipuri diferite de documente:
- Standardele Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IES);
- Îndrumările Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IEG);
- Documentele Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IEP).
Cele trei tipuri de documente reflectă în ordine descrescătoare natura autorităţii publicaţiilor conform
funcţiunilor lor: Standardele sunt mai autorizate decât îndrumările, care la rândul lor sunt mai autorizate decât
Documentele.
Standardele Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IES):
- stabilesc standarde de „bună practică" general acceptate în educaţie şi dezvoltare pentru profesioniştii
contabili;
- exprimă reperele pe care organismele membre trebuie să le atingă în pregătirea şi dezvoltarea continuă a
profesioniştilor contabili;
- stabilesc elementele esenţiale ale conţinutului şi procesului de educaţie şi dezvoltare la nivelul
scontat pentru câştigarea recunoaşterii, acceptării şi aplicării internaţionale;

31
 - deşi nu pot trece legal peste legile și reglementările locale, furnizează referinţe autorizate pentru
influenţarea reglementărilor locale cu privire la buna practică general acceptată.
Până în prezent, IFAC a emis opt Standarde Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili
(IES-uri):
• IES l, intitulat „Cerinţe de intrare într-un program de educaţie contabilă profesionistă”;
• IES 2, intitulat „Conţinutul programelor de educaţie profesională”;
• IES 3, intitulat „Aptitudini profesionale”;
• IES 4, intitulat „Valori profesionale, etică şi atitudini”;
• IES 5, intitulat „Cerinţe de experienţă practică”;
• IES 6, intitulat „Evaluarea capacităţilor profesionale şi competenţei”;
• IES 7, intitulat „Dezvoltarea profesională continuă";
• IES 8, intitulat „Cerinţe privind competenţa profesioniştilor contabili din domeniul auditului”.
Principalele obligaţii ale organismelor profesionale membre IFAC în legătură cu Standardele
Internaţionale de Educaţie sunt:
• Să depună cele mai susţinute eforturi pentru:
- încorporarea elementelor esenţiale ale conţinutului şi procesului de educaţie şi dezvoltare pe care se
bazează IES-urile în cerinţele naţionale de educaţie şi dezvoltare pentru profesia contabilă, sau - acolo unde
responsabilitatea pentru elaborarea cerinţelor naţionale de educaţie şi dezvoltare revine terţilor (de exemplu,
Guvernului) - pentru a-i convinge pe cei responsabili să încorporeze elementele esenţiale ale IES-urilor în
cerinţele respective;
- implementarea IES-urilor sau a cerinţelor naţionale de educaţie şi dezvoltare care încorporează
IES-urile.
• Să aducă la cunoştinţa membrilor toate IES-urile, EEG-urile şi IEP-urile emise de IFAC.

4.2. Standardele Internaționale de Calitate

Controlul calităţii este abordat la trei niveluri:

 la nivelul misiunii - control intern
 la nivelul cabinetului (firmei)
 la nivelul organismului profesional - control extern
Sistemul de control al calităţii la nivelul cabinetului (firmei) trebuie să includă politici şi proceduri care
să se refere la fiecare dintre elementele următoare:
a)Responsabilităţile conducerii pentru calitatea din interiorul cabinetului (firmei) constau în:
- stabilirea de politici şi proceduri al căror scop este de a promova o cultură internă bazată pe

32
recunoaşterea faptului că în realizarea misiunilor calitatea este esenţială;
- stabilirea structurilor sau persoanelor care îşi asumă responsabilitatea finală pentru sistemul de
control al calităţii în cadrul firmei;
- persoanele care au atribuţii cu privire la sistemul de control al calităţii în cadrul firmei trebuie să
deţină experienţă şi capacităţi suficiente şi adecvate, precum şi autoritatea necesară.
b) Cerinţele etice constau în stabilirea de politici şi proceduri care să-i ofere firmei asigurarea
rezonabilă că firma şi personalul acesteia respectă cerinţele etice relevante: integritatea, obiectivitatea, competenţa
profesională, confidenţialitatea, profesionalismul şi independenţa.
c)Acceptarea și continuarea relaţiei cu clienţii şi misiuni specifice presupun:
- stabilirea de politici şi proceduri pentru acceptarea clienţilor;
- stabilirea de politici si proceduri pentru continuarea relaţiilor cu clienţii şi pentru retragerea din
misiune sau din relaţiile cu clienţii.
d) Resursele umane se referă la:
- stabilirea de politici şi proceduri pentru a oferi asigurarea rezonabilă că firma deţine suficient
personal cu capacităţile si competenţele necesare, care se referă la: recrutarea personalului, evaluarea
performanţei, capacităţile, competenţa, dezvoltarea carierei, promovarea, stimulentele etc.;
- stabilirea echipelor pe misiuni.
e) Realizarea misiunilor presupune stabilirea de politici şi proceduri pentru:
- asigurarea realizării misiunilor în conformitate cu standardele profesionale şi cu cerinţele
legale;
- modul de acordare a consultaţiilor;
- modul de soluţionare a divergenţelor de opinii în cadrul echipei misiunii sau dintre echipă şi
celelalte structuri ale firmei;
- examinarea independentă a controlului de calitate;
- documentarea misiunilor.
f) Monitorizarea presupune stabilirea de politici şi proceduri pentru:
- asigurarea rezonabilă că politicile şi procedurile cu privire la sistemul de control al calităţii sunt:
relevante, adecvate, funcţionează eficient şi sunt respectate în practică;
- analiza şi evaluarea continuă a sistemului de control al calităţii;
- inspecţia periodică a unor misiuni deja încheiate.
Pentru misiunile de audit şi servicii conexe, IFAC a emis Standardul Internaţional de Audit (ISA)
220 şi Standardul Internaţional de Control al Calităţii (ISQC) nr. 1.
Obligaţiile membrilor IFAC cu privire la asigurarea calităţii se referă la:
- existenţa unui program obligatoriu de examinare și asigurare a calităţii;

33
 - depunerea celor mai susţinute eforturi pentru încurajarea celor responsabili să implementeze
prevederile Standardelor Internaţionale de Calitate, atunci când Guvernul sau alţi reglementatori au atribuţii pe
linia calităţii serviciilor contabile.

4.3. Standardele Internaționale de Etică

Consiliul pentru Standarde de Etică pentru Contabili (IESB A) din cadrul IFAC a emis Codul etic al
profesioniştilor contabili care cuprinde standarde etice de înaltă calitate, precum şi alte prevederi pentru
profesioniştii contabili din întreaga lume.
Codul etic IFAC stabileşte principiile fundamentale ale eticii profesionale pentru profesioniştii contabili si
furnizează un cadru conceptual şi îndrumări pentru aplicarea acestor principii.
Obligaţiile organismelor profesionale membre IFAC se referă la următoarele:
- organismele membre nu trebuie să aplice standarde mai puţin stringente decât cele stipulate în Codul
etic IFAC;
- acolo unde responsabilităţile elaborării codurilor naţionale de etică revin terţilor, organismele
membre trebuie să urmărească convergenţa codului naţional cu codul IFAC, depunând cele mai susţinute
eforturi pentru a-i convinge pe cei responsabili cu elaborarea codurilor naţionale să încorporeze Codul IFAC.
În România, Codul etic IFAC a fost adoptat, cu unele mici modificări, drept Cod etic naţional al
profesioniştilor contabili, încă din anul 2002.

4.4. Standardele Internaționale de Contabilitate

IFAC, prin Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public
(IPSASB), emite Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS), iar Consiliul
pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB) emite Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRS).
Obligaţiile organismelor membre IFAC în legătură cu standardele internaţionale de contabilitate se
referă în principal la depunerea celor mai susţinute eforturi pentru:
- încorporarea cerinţelor IPS AS-urilor în cerinţele naţionale de contabilitate pentru sectorul public
sau, acolo unde responsabilitatea elaborării cerinţelor naţionale de contabilitate pentru sectorul public revine
guvernelor sau altor terţi, convingerea acelor responsabili să se conformeze IPSAS-urilor;
- asistenţă la implementarea IPSAS-urilor sau a standardelor naţionale de contabilitate pentru
sectorul public care încorporează IPSAS-urile;
- încorporarea cerinţelor IFRS-urilor în standardele naţionale de contabilitate sau, acolo unde

34
responsabilitatea pentru elaborarea standardelor naţionale de contabilitate revine Guvernului sau terţilor,
convingerea acestora că standardele naţionale trebuie să se conformeze IFRS-urilor sau să fie convergente
cu IFRS-urile;
- asistenţă la implementarea IFRS-urilor sau a standardelor naţionale care încorporează IFRS-urile.

4.5. Standardele Internaționale de Audit

IFAC, prin Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurări (IAASB), emite următoarele
categorii de standarde:
- Standardele Internaţionale de Audit (ISA);
- Standardele Internaționale pentru Misiunile de Examinare (ISRE);
- Standardele Internaţionale pentru Misiunile de Certificare (ISAE);
- Standardele Internaționale pentru Serviciile Conexe (ISRS).
IAASB emite, de asemenea, Declaraţii aferente de practică, norme metodologice şi îndrumări pentru
profesioniştii contabili.
Obligaţiile organismelor membre IFAC în legătură cu aceste standarde şi alte documente se referă la
depunerea celor mai susţinute eforturi pentru:
- încorporarea standardelor internaţionale şi a celorlalte documente emise de IAASB în standardele
naţionale, sau, acolo unde responsabilitatea emiterii standardelor naţionale revine terţilor, convingerea acestora să
încorporeze în standardele naţionale standardele şi celelalte documente emise de IAASB;
- asistarea la implementarea standardelor internaţionale sau a standardelor naţionale care încorporează
standardele internaţionale;
- implementarea unui proces care să furnizeze membrilor la timp traducerea corectă si completă a
standardelor internaţionale şi a celorlalte documente emise de IAASB.

***

35
 CAPITOLUL V

ETICA ÎN PROFESIA CONTABILĂ. PRINCIPIILE ETICE

FUNDAMENTALE ALE PROFESIEI CONTABILE

5.1. Etica în general

Etica îşi are originea în cuvântul „ethos" din limba greacă; acesta poate însemna atât caracterul
unui individ, cât şi cultura unei comunităţi.
Într-un context mai larg, etica se ocupă cu studiul teoretic al valorilor şi condiţiei umane din
perspectiva principiilor morale şi a rolului acestora în viaţa socială.
În sens restrâns, etica reprezintă totalitatea normelor de conduită morală, iar în sens şi mai restrâns
reprezintă un ansamblu de principii şi reguli ale membrilor unei profesii liberale.
Etica este specifică democraţiei şi mai ales este strâns legată de procesul democratic: democraţia în
general şi cea economică în special presupun dereglementare, iar locul lăsat liber prin dereglementare este
luat de coduri de etică în diferite domenii.
Teoretic vorbind, etica, în general, este zonă neclară, deoarece nu există un set universal de principii
etice care să definească ce este bine şi ce este rău, circumstanţele având un rol important. Nu tot ce este
nedrept sau greşit este neapărat şi neetic, după cum nu tot ce pare a fi neetic este nedrept sau greşit; puterea de
convingere a obiceiurilor şi religiei influenţează conceptul nostru personal despre bine şi rău. Conceptul de
a face bine merge mult mai departe decât cerinţele legale sau etice.
Comportamentul etic merge dincolo de respectarea legilor, regulilor şi reglementărilor; este un
angajament de a face ceea ce este bine şi numai ceea ce este permis. De altfel, într-o accepţiune, să-i spunem,
populară, a fi etic însemnează să faci ceea ce trebuie să faci, numai ceea ce trebuie să faci, pentru că trebuie să faci
şi nu pentru că te obligă cineva, scrie undeva sau te vede cineva.
Un comportament etic implică neapărat echitate şi curtoazie faţă de alţii, dar în acelaşi timp presupune
restricţii asupra propriei noastre libertăţi; de exemplu, un fumător şi un nefumător nu pot fi amândoi liberi în
acelaşi timp într-un birou sau într-un compartiment de tren; fie fumătorul renunţă la libertatea sa de a fuma, fie
nefumătorul îşi pierde dreptul la aer curat.
În calitate de prestatori de servicii profesionale, cum delimităm etica în afaceri de etica profesională?
Rezultatele unui studiu din SUA pe tema eticii în afaceri au concluzionat că factorii esenţiali pentru mersul unei
organizaţii competente în materie de etică au fost următorii:

36
 • conducere; trebuie demonstrată grija companiei faţă de etică şi valori, precum si faţă de propriile
rezultate;
• consecvenţă; compania trebuie în mod efectiv să practice ceea ce predică; altfel spus, între vorbe
şi fapte trebuie să existe consecvenţă;
• echitate; oamenilor le pasă de modul cum sunt trataţi şi aceasta este considerată problema etică
numărul unu;
• transparenţă; angajaţii de astăzi aşteaptă să existe transparenţă în comunicările furnizate;
• recompense; percepţia angajatului este aceea că este mai important să recompensăm ceea ce este
pozitiv decât să pedepsim comportamentul neetic.
Există, în general, o strânsă legătură între educaţie şi etică; comportamentul etic presupune un
anumit nivel de competenţă care se obţine şi se menţine prin acţiuni educative. Educaţia în general şi
educaţia în etică în special sunt garanţii ale dezvoltării valorilor morale şi profesionale.

5.2. Conduita etică și profesională a experților contabili

Etica profesională în acest domeniu constituie o necesitate de aderare la cele mai înalte
standarde, astfel încât activitatea expertului contabil să se poată bucura de credibilitate şi
acceptare. Activitatea sa este inutilă dacă este pusă la îndoială credibilitatea sau dacă are o reputaţie
îndoielnică.
În acest sens CECCAR. a elaborat Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, ce cuprinde
norme de conduită pentru profesioniştii contabili şi formulează principiile fundamentale care trebuie
respectate de către aceştia în vederea realizării obiectivelor comune.
Acest cod este structurat în trei părţi.
Partea A stabileşte principiile fundamentale ale eticii profesionale pentru profesioniştii contabili
şi oferă un cadru conceptual pentru aplicarea acestor principii. Cadrul conceptual oferă îndrumări
legate de principiile fundamentale de etică. Profesioniştilor contabili li se cere să aplice acest cadru
conceptual în identificarea ameninţărilor la adresa conformităţii cu principiile fundamentale, în
evaluarea importanţei lor şi, dacă aceste ameninţări sunt altfel decât în mod clar nesemnificative să
aplice măsuri de protecţie pentru a le elimina sau reduce la un nivel acceptabil astfel încât să nu fie
compromisă conformitatea cu principiile fundamentale.
Părţile B şi C ilustrează modul în care cadrul conceptual trebuie aplicat în situaţii specifice.
Ele oferă exemple de măsuri de protecţie care ar putea fi adecvate pentru a soluţiona ameninţările la
adresa conformităţii cu principiile fundamentale şi, de asemenea, oferă exemple de situaţii în care nu sunt
disponibile măsuri de protecţie pentru a soluţiona ameninţările şi, în consecinţă, activitatea sau relaţia

37
care generează ameninţările trebuie evitată. Partea B se adresează profesioniştilor contabili
independenţi. Partea C se aplică profesioniştilor contabili angajaţi. Profesioniştii contabili
independenţi pot, de asemenea, găsi îndrumări referitoare la situaţiile lor specifice, în partea C.

5.3. Rolul unui cod etic al profesioniștilor contabili

Un cod de conduită este în general definit de profesionişti ca un ansamblu de principii

profesionale de etică ce reglementează exerciţiul profesional al unor activităţi.
Organismele profesionale recomandă deseori membrilor lor să includă principiile esenţiale ale
codului în contactele cu clienţii pentru ca aceştia să cunoască comportamentele pe care le aşteaptă de la
profesionistul contabil.
Conform directivelor europene privind serviciile, un cod de etică trebuie să includă, în funcţie de
specificul fiecărei profesiuni, atât modalităţile de comunicare comerciale referitoare la profesiile reglementate,
cât şi regulile referitoare la condiţiile de exercitare a activităţilor profesioniştilor ca reguli deontologice
vizând să garanteze în mod deosebit independenţa, imparţialitatea şi secretul profesional.
Profesia contabilă se distinge de alte profesii prin asumarea unei responsabilităţi faţă de interesul public;
ca atare, profesioniştii contabili din întreaga lume trebuie să furnizeze servicii de înaltă calitate în interes public şi
pentru aceasta relaţiile dintre profesioniştii contabili şi clienţii sau angajatorii acestora în primul rând, dar si
relaţiile dintre profesioniştii contabili trebuie să respecte unele principii şi reguli de comportament profesional menite
să dea serviciilor respective autoritatea necesară şi să prevină pătrunderea către consumatori (utilizatori) a unor
informaţii financiar-contabile care pot influenţa negativ deciziile acestora.
Stabilirea de principii și reguli etice şi monitorizarea însuşirii şi respectării acestora de către toţi
profesioniştii contabili constituie una din atribuţiile de bază ale organismului profesional. Pentru aceasta,
organismul profesional trebuie să aibă capacitatea si resursele necesare pentru instituirea unui sistem de
investigare si de sancţiuni pentru cazurile de nerespectare a standardelor profesionale şi etice.
Codul etic al profesioniştilor contabili are un dublu rol:
- dă autoritate serviciilor furnizate de profesioniştii contabili; beneficiarii serviciilor furnizate de
profesioniştii contabili sunt asiguraţi că aceste servicii sunt realizate de specialişti care respectă anumite
standarde şi răspund pentru calitatea prestaţiilor lor;
- protejează profesioniştii contabili în faţa unor crime economice şi a altor fenomene negative din
economie, precum spălare de bani, finanţări de terorism, fraude de tot felul, corupţie etc.

38
 5.4. Principiile etice fundamentale ale profesiei contabile

Codul recunoaşte că obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite să îndeplinească cele mai
înalte standarde de profesionalism, să atingă cele mai înalte nivele de performanță şi să răspundă
cerinţelor interesului public. Realizarea acestor obiective presupune satisfacerea a patru cerinţe de bază:
 Credibilitatea. În întreaga societate există nevoia de credibilitate în informaţie şi în
sistemele de informaţii.
 Profesionalism. Există o necesitate pentru clienţi, patroni şi alte părţi interesate de a
putea fi clar identificate persoanele profesioniste în domeniul contabil.
 Calitatea serviciilor. Este nevoie de asigurarea că toate serviciile obţinute din partea
profesionistului contabil, sunt executate la standardul cel mai ridicat de performanță.
 Încredere. Utilizatorii serviciilor profesioniştilor contabili trebuie să se poată simţi
încredinţaţi că exista un cadru al eticii profesionale care guvernează prestarea acestor servicii.

Necesitatea de a asigura apărarea onoarei şi independentei Corpului şi de a conferi lucrărilor

membrilor săi autoritate impune acestor profesionişti contabili sa aibă calităţi esenţiale, cum sunt:
- ştiinţă, competenta şi conştiinţa;
- independență de spirit şi dezinteres material;
- moralitate, probitate şi demnitate.

Se impune ca fiecare membru al Corpului să facă efortul necesar dezvoltării acestor

calităţi şi îndeosebi:
a) să îşi dezvolte necontenit cultura, nu numai profesională, dar şi cunoştinţele de cultură
generală, singurele capabile sa-i întărească discernământul;
b) să acorde fiecărei tranzacţii şi situaţii examinate toata atenţia şi timpul necesar pentru a-
şi fundamenta o opinie personală, înainte de a formula opinii;
c) să îşi exprime opinia fără nici o reţinere față de dorinţa, chiar ascunsă, a celui ce îl consultă şi
să se pronunţe cu sinceritate, fără ocolişuri, exprimându-şi, dacă e nevoie, rezervele necesare asupra
valorii ipotezelor şi concluziilor formulate;
d) să nu dea niciodată ocazia de a se afla în situaţia de a nu putea să îşi exercite libertatea de
gândire sau de a fi supus îngrădirii îndatoririlor sale;
e) să considere că independenţa sa trebuie să îşi găsească manifestarea deplină în exercitarea
profesiei şi în protejarea ei, cu respectarea integrală a dispoziţiilor legale şi regulilor stabilite de
CECCAR.

39
 Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asumarea responsabilităţii de a acţiona
în interes public. Aşadar, responsabilitatea unui profesionist contabil nu constă exclusiv în a satisface
nevoile unui client sau unui angajator individual. Acţionând în interes public, un profesionist contabil
ar trebui să respecte şi să se conformeze prevederilor etice ale acestui Cod.
Profesioniştii contabili au un rol important în societate. Investitorii, creditorii, patronii şi alte
sectoare ale comunităţii financiare, inclusiv guvernul şi publicul contează pe profesioniştii contabili
pentru o contabilitate financiara şi raportări corecte, pentru un management financiar eficient şi sfaturi
competențe referitoare la o varietate de aspecte legate de afaceri şi impozite. Atitudinea şi
comportamentul profesioniştilor contabili atunci când prestează astfel de servicii au un impact asupra
bunăstării economice a comunităţii şi țării lor.
Codul de etică privind profesia contabilă se întemeiază pe o serie de principii fundamentale, și
anume:
 Integritate. Expertul contabil trebuie să fie drept şi onest în toate relaţiile profesionale
şi de afaceri;
 Obiectivitate. Expertul contabil trebuie să fie imparţial şi nu trebuie să permită
prejudecăţilor, confuziilor, conflictelor de interese sau influenţelor nedorite să intervină în
raţionamentele profesionale sau de afaceri.
 Competenţa profesională şi prudenţa. Expertul contabil are o datorie permanentă de
a-şi menţine cunoştinţele şi aptitudinile profesionale la nivelul necesar pentru a se asigura că
un client sau un angajator primeşte servicii profesionale competente, bazate pe ultimele
evoluţii din practică, legislaţie şi tehnică. Un profesionist contabil ar trebui să acţioneze cu
prudenţă şi în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale aplicabile în furnizarea de
servicii profesionale.
 Confidenţialitate. Un profesionist contabil trebuie să respecte confidenţialitatea
informaţiilor dobândite ca urmare a unei relaţii profesionale sau de afaceri şi nu trebuie să
divulge astfel de informaţii unei terţe părţi fără o autorizaţie specifică, cu excepţia cazului în
care există un drept sau o obligaţie legală sau profesională de a dezvălui aceste informaţii.
Informaţiile confidenţiale obţinute în cadrul unei relaţii profesionale sau de afaceri nu
trebuie utilizate în avantajul personal al profesionistului contabil sau al unor terţe părţi.
 Comportament profesional. Un profesionist contabil ar trebui să se conformeze
legilor şi normelor relevante şi ar trebui să evite orice acţiune ce poate discredita această
profesie.
 Respectul faţă de normele tehnice şi profesionale. Profesionistul contabil trebuie
să-şi îndeplinească sarcinile profesionale în conformitate cu normele tehnice şi profesionale

40
 relevante. Profesioniştii contabili au datoria de a executa cu grijă şi abilitate instrucţiunile
clientului sau patronului în măsura în care sunt compatibile cu cerinţele de integritate,
obiectivitate şi, în cazul liber-profesioniştilor contabili, cu independenta. În plus, ei trebuie sa
se conformeze normelor profesionale şi tehnice emise de: IFAC (Federaţia Internaţională a
Contabililor), CECCAR şi legislaţia relevantă.

5.5. Amenințări la adresa independenței și măsuri de protecție

1. Ameninţări la adresa independentei:

Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi afectată într-o gamă largă de cazuri. Multe
ameninţări se împart în următoarele categorii:
a) de interes propriu;
b)de autoexaminare (autocontrol);
c) defavorizare;
d)de familiaritate; şi
e) de intimidare.
a) Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţări de interes propriu pentru un contabil
profesionist independent includ, dar nu sunt limitate la:
- un interes financiar în firma-client sau deţinerea unui interes împreună cu un client;
- dependenţa neadecvată faţă de onorariile totale primite de la un client al certificării;
- întreţinerea unei relaţii de afaceri strânse cu un client;
- preocuparea cu privire la posibilitatea pierderii unui client;
- potenţiala angajare la un client;
- onorarii neprevăzute legate de angajamente de certificare;
- un împrumut către sau de la un client sau de la oricare dintre directorii sau funcţionarii acestuia.
b) Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţări de autoexaminare (autocontrol)
includ, dar nu sunt limitate la:
- descoperirea unei erori semnificative în timpul unei reevaluări a muncii profesionistului contabil
independent;
- raportarea asupra operării sistemelor financiare după ce tot acea persoană a fost implicată în
elaborarea sau implementarea lor;
- pregătirea datelor originale utilizate pentru realizarea unor înregistrări care fac obiectul unei misiuni
de certificare;
- un membru al echipei de certificare care ocupă, sau a ocupat recent, funcţia de director sau

41
funcţionar al clientului de certificare;
- un membru al echipei de certificare care este, sau a fost recent, angajat al clientului de certificare
într-o poziţie în care exercită o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului în cauză;
- prestarea unor servicii pentru un client al certificării care afectează direct subiectul în cauză.
c) Exemple de circumstanţe care pot genera o ameninţare de favorizare includ, dar nu sunt limitate
la:
- promovarea acţiunilor într-o entitate cotată atunci când acea entitate este un client de audit al situaţiilor
financiare;
- apărarea unui client al certificării în cazul unor litigii sau în rezolvarea disputelor cu terţe părţi.
d) Exemple de circumstanţe care pot genera o ameninţare de familiaritate includ, dar nu sunt
limitate la situaţiile când:
- un membru al echipei de certificare are o rudă de gradul I sau un afin care ocupă funcţia de director sau
funcţionar al clientului de certificare;
- un membru al echipei de certificare are o rudă de gradul I sau un afin care, ca angajat al clientului, este
în poziţia de a exercita o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului misiunii de certificare;
- un fost partener al firmei ocupă funcţia de director sau funcţionar al clientului sau este angajat într-o
poziţie în care exercită o influenţă directă şi semnificativă asupra subiectului misiunii de certificare;
- acceptarea unor cadouri sau a ospitalităţii din partea clientului, cu excepţia cazului în care
valoarea acestora este nesemnificativă;
- asocierea de lungă durată a unui membru important al echipei de certificare cu clientul certificării.
e) Exemple de circumstanţe care pot genera ameninţarea de intimidare includ, dar nu sunt limitate la:
- ameninţarea înlocuirii sau a concedierii făcută de clientul certificării;
- ameninţarea cu litigiul;
- exercitarea unei presiuni în vederea reducerii inadecvate a cantităţii de muncă executate pentru a reduce
onorariile.
Un profesionist contabil independent va observa, de asemenea, că situaţiile specifice dau naştere unor
ameninţări specifice la conformitatea cu unul sau mai multe principii fundamentale. Astfel de ameninţări specifice,
evident, nu pot fi clasificate. Fie în relaţii profesionale sau de afaceri, un profesionist contabil independent ar
trebui să fie tot timpul atent la astfel de cazuri şi ameninţări.

2. Măsuri de protecţie împotriva amenințărilor la adresa independenței

Măsurile de protecţie care ar putea elimina sau reduce ameninţările la un nivel acceptabil se împart în
două mari categorii:

42
 - măsuri de protecţie generate de profesie, legislaţie sau reglementări; şi
- măsuri de protecţie în mediul de lucru.
Demersurile privind măsurile de protecție împotriva amenințărilor care compromit conformitatea
cu principiile etice fundamentale:
Categorii de măsuri Demersuri
Măsuri de protecție a) cerințe educaționale , de formare si experiență la intrarea în profesie;
create de profesie, b) cerințe de dezvoltare profesională continuă
legislație sau c) reglementări de guvernare corporativă;
reglementări d) standarde profesionale;
e) proceduri disciplinare și de monitorizare profesională sau reglementară;
f) examinarea externă a rapoartelor, evaluărilor, comunicatelor sau
informațiilor unui profesionist contabil de către o terță parte împuternicită prin
lege;
g) sisteme de reclamații eficace, gestionate public de către compania
angajatoare, de către profesie sau un organism de reglementare, care îi
împuternicește pe colegi, angajatori sau reprezentanți ai marelui public să
atragă atenția asupra unui comportament neprofesional sau lipsit de etică;
h) o obligație explicită de a raporta încălcări ale prevederilor etice, etc.
Măsuri de protecție în a) existența unor proceduri interne;
mediul de muncă b) informări către organele ierarhic superioare;
c) consiliere din partea organismului profesional;
d) consultarea unui specialist în probleme juridice;
e) demisie.

***

43
 CAPITOLUL VI

ORGANIZAREA PROFESIEI CONTABILE ÎN ROMÂNIA

Profesia contabilă își are începutul ei de la primele evidențe contabile datate din perioada
sumerienilor, odată cu apariția scrisului, circa 3000 de ani î. Hr. Profesia contabilă reprezintă totalitatea
activităților ce presupune cunoștințe în domeniul contabilității, specialiștii care exercită aceste activități
precum și organele profesionale ce le aparțin. Până în prezent, istoria contabilității a înregistrat o serie de
schimbări provocate de sistemul politic, factorul uman, condițiile mediului, ș.a.
Astăzi, prin prisma globalizării, contabilitatea trece printr-o serie de modificări, astfel încât să fie
creat un sistem de evidență internațional. Primii care se confruntă cu problemele de transformare a
evidenței contabile sunt cei care practică această profesie. Obișnuiți cu instabilitatea, profesioniștii
contabilii din România, își testează zilnic ,,sistemul nervos” la rezistență. Succesul unui domeniu de
activitate, dar mai ales al contabilității, îl reprezintă stabilitatea la nivel juridic, social, economic, politic.
În activitatea economică, contabilitatea rămâne a fi instrumentul de bază privind furnizarea
informației utilizată de conducerea entității în luarea deciziilor manageriale. Transformările înregistrate în
ultimele decenii în țara noastră, atrag după sine schimbări cu influență asupra profesiei contabile. Astăzi,
contabilul nu mai este un lucrător ce înregistrează operațiunile economice. Contabilul modern trebuie să
dea dovadă de gândire analitică, de logică, educație, etică, calitatea serviciilor în rezolvarea problemelor,
planificarea activităților, orientare acțiunilor, evaluare, control, luarea deciziilor.
De cele mai dese ori mediul în care trăim și activăm influențează direct modul nostru de viață din
care face parte și profesia. Legislația țării noastre spre deosebire de țările dezvoltate economic, a trecut și
continuă să treacă prin atâtea experimente încât cei care profesează în domeniul contabil pot spune cu
siguranță că au acumulat experiențe greu de imaginat pentru contabilii din țările stabil politic, economic,
social, etc.
Caracteristicile esenţiale ale unei profesii contabile sunt:
- deţinerea unei competenţe intelectuale specifice, obţinută prin formare şi învăţământ;
- respectarea de către membri a unui ansamblu de valori şi de reguli stabilite de organismul profesional, cu
deosebire cele care se referă la integritate şi obiectivitate;
- recunoaşterea unei datorii faţă de public.
Serviciile profesionale prestate de un contabil profesionist sunt:
- servicii de contabilitate;

44
- audit;
- fiscalitate;
- consultanță managerială;
- management financiar.
Profesioniştii contabili au un rol important în societate. Comunitatea, publicul contează pe
profesioniştii contabili pentru o contabilitate financiară şi o raportare corecte, pentru un management
financiar eficient şi sfaturi competente referitoare la o varietate de aspecte legate de afaceri şi impozite.
Realizarea obiectivului profesiei contabile constând în satisfacerea exigenţelor publicului impune mai
multe imperative, şi anume:
- credibilitatea - publicul are nevoie de informaţii credibile;
- profesionismul - profesiunea contabilă are nevoie de persoane recunoscute de clienţi, angajatori şi terţi
ca profesionişti în domeniu;
- calitatea serviciilor - toate serviciile furnizate de un profesionist contabil trebuie să satisfacă criteriile
precise de apreciere, standardele de calitate;
încrederea - utilizatorii serviciilor profesioniştilor contabili trebuie să fie asiguraţi că aceste servicii
sunt subordonate unui ansamblu de reguli de etică profesională.

6.1. Profesia de expert contabil și contabil autorizat

Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile OG nr. 65/1994, având
competenţa profesională de a verifica şi de a aprecia modul de organizare şi de conducere a activităţii
economico-financiare şi de contabilitate, de a supraveghea gestiunea societăţilor comerciale şi de a întocmi
situaţiile financiare, şi de a efectua expertize contabile.
Prin urmare, ne găsim în faţa unei arii de competenţe mult mai largi faţă de cea a unui economist,
economistul fiind subordonat unui şef ierarhic şi executând atribuţiile specifice fişei postului său. De
asemenea, economistul este specializat în multe domenii: turism, servicii, marketing, management,
planificare, salarizare, financiar-contabil etc.
Expertul contabil este un economist, absolvent al specializării financiar-contabile, independent faţă de
societatea comercială. El nu primeşte, pentru lucrările executate, un salariu, ci un onorariu prevăzut prin
contractul încheiat cu referire la misiunea sa.
Contabilul autorizat este persoana care a dobândit această calitate în condiţiile OG nr. 65/1994 şi
are capacitatea de a ţine contabilitatea şi de a pregăti lucrările necesare întocmirii situaţiilor financiare.
Contabilul autorizat, ca şi expertul contabil, este un profesionist independent.

45
 Contabilul salarizat este subordonat şefului ierarhic şi execută sarcinile care îi revin din fișa
individuală a postului; rareori, în cazul unei întreprinderi, acesta execută toate lucrările contabile; de
regulă, este specializat pe un sector al contabilităţii.
Ca şi economistul salariat, contabilul salariat răspunde faţă de calitatea lucrărilor executate, putând
fi stimulat ori penalizat de şeful ierarhic sau la propunerea acestuia. Expertul contabil, contabilul autorizat,
chiar dacă sunt independenţi, răspund civil şi penal faţă de întreprindere. De asemenea, ei pot pierde
întreprinderea de client şi, prin aceasta, şansa de venit.
În schimb, economistul şi contabilul salariaţi pierd cu greu postul în urma unor proceduri
anevoioase.

Expertul contabil este specialistul care a dobândit cea mai înaltă calificare în domeniul contabilităţii şi
care are acces neîngrădit la efectuarea tuturor lucrărilor profesionale, inclusiv verificarea şi certificarea situaţiilor
financiare (în condiţiile reglementărilor specifice).
• Calitatea de expert contabil şi cea de contabil autorizat se dobândesc pe bază de examene şi stagii
practice.
• Pentru a dobândi calitatea, se cer îndeplinite cumulativ mai multe condiţii.
• Pot fi, la cerere, experţi contabili persoanele care au titlul de academicieni, profesori şi conferenţiari
universitari, doctori în economie şi doctori docenţi cu specialitatea finanţe sau contabilitate, însă cu
îndeplinirea condiţiilor şi susţinerea unui interviu privind Normele de organizare şi funcţionare ale CECCAR.

Calitatea de expert contabil se obţine prin examen. Examenul se desfăşoară în baza Normelor Corpului şi a
regulamentului pentru efectuarea stagiului, şi prin examenul de aptitudini în vederea accesului la calitatea de
expert contabil şi de contabil autorizat:
- examen de admitere privind accesul;
- stagiu de 3 ani (tutore/sistem colectiv, 200 ore/semestru + pregătire deontologică şi doctrină
profesională);
- examen de aptitudini (examen scris, probă orală).

Calitatea de contabil autorizat se obţine prin examen, în trepte: acces, stagiu, examen privind pregătirea
deontologică şi doctrina profesională, examen de aptitudini; ca şi expertul contabil, dar cu tematică specifică.
Pentru accesul la examen se cer îndeplinite anumite condiţii specifice de studii şi capacitatea exercitării.
Calitatea de expert contabil şi cea de contabil autorizat se menţin prin înscrierea în Tabloul Corpului
înscrierea se realizează în baza îndeplinirii condiţiilor privind acordarea calităţii de expert contabil sau de contabil
autorizat, înscrierea în Tabloul Corpului conferă dreptul exercitării profesiunii pe întreg teritoriul ţării.

46
 Anual se obţine licenţa de exercitare a profesiei (viza). Lipsa licenţei sau nelicenţierea atrage radierea din
Tablou sau suspendarea exercitării profesiei, a dreptului de a o exercita.
Acordarea vizei anuale se face dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile:
- achitarea în întregime a obligaţiilor faţă de Corp;
- plata la buget, la termen şi în cuantumul prevăzut, a impozitelor cuvenite statului;
- asigurarea pentru riscul profesional;
- dovada că persoana în cauză nu a suferit nicio condamnare care, potrivit legislaţiei în vigoare,
interzice dreptul de gestiune şi de administrare a societăţilor comerciale (cazier judiciar);
- persoana în cauză nu a săvârşit fapte care să încalce regulamentul privind conduita profesională;
- depunerea fişei individuale.

Lucrările care se pot executa de către experţii contabili sunt:

a) ţinerea sau supravegherea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare:
- acordarea asistenţei privind organizarea şi ţinerea contabilităţii, inclusiv în cazul sistemelor
informatice;
- elaborarea şi punerea în aplicare a următoarelor: procedee contabile, planul de conturi adaptat
unităţii, contabilitatea de gestiune, tabloul de bord, controlul de gestiune şi controlul prin buget, în baza şi
cu respectarea normelor generale;
b) efectuarea de analize economico-financiare, ca:
- analiza structurilor financiare;
- analiza gestiunii financiare şi a rentabilităţii capitalului investit;
- tehnici de analiză şi de gestiune a fondului de rulment;
- sisteme de credit - leasing, factoring etc.;
- elaborarea de tablouri de finanţare şi planuri de trezorerie;
- elaborarea de tablouri de utilizări si resurse;
- asistenţa în prevenirea si înlăturarea dificultăţilor unităţii;
c) efectuarea de audit financiar-contabil, ca:
- diagnostic financiar - creşterea, rentabilitatea, echilibrul şi riscurile financiare;
- audit intern - organizarea sau controlul regularităţii și sincerităţii sistemului;
- studii, asistenţă pentru realizarea de investiţii financiare;
- audit statutar şi certificarea bilanţului contabil, cu respectarea reglementărilor specifice;
d) efectuarea de evaluări potrivit Standardelor Internaţionale de Evaluare, ca:
- evaluări de bunuri şi active patrimoniale;
- evaluări de întreprinderi şi de valori mobiliare, pentru vânzări, succesiuni, partaje, donaţii sau

47
la cererea celor interesaţi;
- evaluări de elemente intangibile;
e) efectuarea de expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane fizice
ori juridice în condiţiile prevăzute de lege, ca:
- expertize amiabile (la cerere);
- expertize contabil-judiciare;
- arbitraje în cauze civile;
- expertize de gestiune;
f) executarea de lucrări cu caracter financiar-contabil, ca:
- întocmirea de situaţii periodice;
- consolidarea conturilor şi bilanţului;
- întocmirea de planuri de finanţare pe termen mediu şi lung;
g) executarea de lucrări cu caracter fiscal, ca:
- studii şi consultaţii pe probleme de ordin fiscal;
- participarea la întocmirea şi depunerea declaraţiilor fiscale;
- asistenţă în probleme de TVA şi impozite;
- fiscalitate imobiliară;
- asistenţă în aplicarea tarifului vamal;
- asistarea contribuabilului cu ocazia verificărilor;
- vizarea declaraţiilor fiscale anuale ale agenţilor economici;
h) efectuarea de lucrări de organizare administrativă şi informatică, cum ar fi:
- organigrame, structuri, definiri de funcţii;
- legături între servicii, circulaţia documentelor şi informaţiilor;
- mecanizarea şi automatizarea prelucrării informaţiilor, alegerea echipamentelor;
- analiza şi organizarea fluxului informaţional;
- alegerea soft-urilor necesare;
- formarea profesională continuă;
- contribuţii la protecţia patrimoniului unităţii;
i) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în mandatul de cenzor la societăţile comerciale, conform
prevederilor legale;
j) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în procedurile de reorganizare judiciară şi faliment, cum ar
fi: fuziuni, divizări, dizolvări, retragerea sau excluderea unor asociaţi etc.;
k) asistenţă de specialitate pentru înfiinţarea si reorganizarea societăţilor comerciale;
1) efectuarea oricărui serviciu profesional care presupune cunoştinţe de contabilitate;

48
 m) alte activităţi şi servicii pentru întreprinderi cuprinse în clasele CAEN 6209, 6420, 6619, 6920,
7022, 7320 şi 8299.

Contabilul autorizat poate executa, pe bază de contract, persoanelor fizice şi juridice lucrări legate de
ţinerea contabilităţii, operaţiunile economico-financiare şi pregătirea documentelor în vederea elaborării
situaţiilor financiare, lucrări, declaraţii şi operaţiuni fiscale lunare şi trimestriale, lucrări pentru organizaţii familiale şi
persoane fizice independente, precum şi activităţi de cenzorat la asociaţii de proprietari, alte asociaţii, fundaţii
etc.

Exercitarea profesiei de expert contabil și de contabil autorizat poate fi individuală sau în cadrul
societăților de expertiză contabilă sau de contabilitate.
La societăţile de expertiză contabilă și/sau de contabilitate:
- cel puţin 51% dintre acţionari sunt experţi contabili sau contabili autorizaţi;
- cel puţin 51% din numărul membrilor Consiliului de Administraţie sunt experţi contabili sau contabili
autorizaţi, membri ai Corpului.
Societăţile de expertiză contabilă şi de contabilitate nu pot avea participări financiare în unităţi
patrimoniale industriale, comerciale, agricole, bancare sau de asigurări, si nici în societăţi civile.
Societăţile de expertiză şi/sau de contabilitate pot fi române, străine sau mixte.
Societăţile de expertiză şi/sau de contabilitate se bucură de aceleaşi drepturi şi au aceleaşi obligaţii
impuse membrilor Corpului. Excepţia constă în dreptul de a alege sau de a fi ales în organele de conducere ale
Corpului.
Angajarea răspunderii societăţilor comerciale de expertiză contabilă şi/sau de contabilitate şi a
membrilor care le alcătuiesc se realizează prin exercitarea drepturilor administrative şi a celor de natură
tehnică de către:
- conducătorul (administratorul) societăţii: drepturile administrative şi sociale (de exemplu, faţă de
bancă, reprezentarea societăţii în faţa terţilor şi a administraţiei publice etc.), acesta dispunând de semnătura
socială a societăţii;
- experţii contabili, contabilii autorizaţi şi ceilalţi asociaţi sau acţionari ai societăţii, care asigură
cerinţele de natură tehnică ale propriilor lor lucrări executate, prin semnarea acestora, alături de semnătura
autorizată a conducerii societăţii.

49
 6.2. Organizarea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România

Corpul este înfiinţat cu statut de persoană juridică şi, prin urmare, îndeplineşte sau are atribuţiile unei
persoane juridice; persoana juridică este colectivitatea de oameni, constituită în condiţiile legii, care capătă
anumite drepturi şi anumite obligaţii necesare atingerii scopului lor.
Elementele constitutive ale persoanelor juridice sunt:
- organizarea de sine-stătătoare;
- patrimoniul propriu;
- scopul determinat.
Aceste elemente le întruneşte CECCAR, care are capacitatea de folosinţă care se referă la drepturile şi
obligaţiile care corespund scopului pentru care a fost înfiinţat (persoană juridică) şi capacitatea de exerciţiu;
CECCAR are capacitatea de exerciţiu din momentul constituirii organelor sale de conducere.
Corpul reprezintă profesia în raport cu alte instituţii din România și din afara ţării:
- relaţiile cu bugetul, directe;
- are cont în bancă;
- întocmeşte b.v.c.;
- organizează contabilitate proprie, întocmeşte bilanţ propriu, potrivit legii;
- gestionează întregul patrimoniu al Corpului, inclusiv pe cel dat în administrarea operativă filialelor;
- conţinutul capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu este dat de atribuţiile pe care le are Corpul (interne şi
externe).
Corpul este un organism de autoreglementare în profesie, ceea ce presupune nesubordonarea
vreunei autorități. Autonomia este în general situaţia celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în
acţiunile sale.
Corpul, prin regulamentul său, prin statutul său, nu este subordonat vreunui organism guvernamental.
Dimpotrivă, prin delegaţia primită din partea autorităţilor publice, acordă și retrage dreptul de exercitare a
profesiei de expert contabil si de contabil autorizat, şi are dreptul să controleze competenţa şi moralitatea
membrilor săi. Prin organele alese, Corpul este reprezentat în faţa autorităţilor publice, precum şi în raporturile
cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din străinătate. Corpul colaborează cu organele de specialitate ale statului la
elaborarea de norme legate de profesia contabilă, însă normele de lucru, specifice profesiei, sunt rezultatul activităţii
Corpului.
Sediul central al Corpului este în municipiul Bucureşti. CECCAR are filiale fără personalitate juridică
în fiecare reşedinţă de judeţ şi în municipiul Bucureşti. Este astfel organizat încât să îşi poată îndeplini atribuţiile
de organism de autoreglementare:
La nivel central:

50
  Organe de decizie (alese):
- Conferinţa Naţională;
- Consiliul Superior;
- Biroul Permanent;
- Preşedintele Corpului.
 Organe de execuţie (numite sau desemnate):
- Director general executiv;
- Sectoare (departamente, servicii).
La nivel de filială:
 Organe de decizie (alese):
- Adunarea generală;
- Consiliul filialei;
- Biroul Permanent;
- Preşedintele filialei.
 Organe de execuţie (numite sau desemnate):
- Director executiv;
- Sectoare (departamente, servicii).

Atribuțiile Corpului sunt enumerate în OG nr. 65/1994, astfel Corpul:

a) Organizează examenul de admitere:
- organizează efectuarea stagiului;
- organizează susţinerea examenului de aptitudini pentru accesul la profesia de expert contabil şi de
contabil autorizat;
- elaborează programele de examen privind stagiul şi examenul de aptitudini, care se avizează de
MEF, urmărindu-se armonizarea cu prevederile directivelor europene în domeniu;
b) Organizează evidenţa experţilor contabili, a contabililor autorizaţi şi a societăţilor comerciale
de profil, prin înscrierea acestora în Tabloul Corpului;
c) Asigură buna desfăşurare a activităţii experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi;
d) Elaborează şi publică normele privind activitatea profesională şi conduita experţilor contabili şi
a contabililor autorizaţi, elaborează ghidurile profesionale în domeniul financiar-contabil;
e) Asigură buna desfăşurare a activităţii de evaluare, pe baza Standardelor Internaţionale de
Evaluare;
f)Sprijină formarea şi dezvoltarea profesională continuă;
g) Apără prestigiul şi independenţa profesională a membrilor săi;

51
 h) Colaborează cu asociaţiile profesionale de profil din ţară şi din afara ei;
i) Editează publicaţiile de specialitate;
j) Alte atribuţii stabilite prin lege sau regulamente.
Organizarea și funcționarea Corpului este prezentată în detaliu în Capitolul VII “Regulamentul de
organizare și funcționare a CECCAR”.

***

52
 CAPITOLUL VII

REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A CECCAR

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
1. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, denumit în continuare Corpul, este
persoană juridică de utilitate publică şi autonomă, din care fac parte experţii contabili şi contabilii
autorizaţi, precum şi societăţile comerciale de expertiză contabilă şi societăţile comerciale de
contabilitate, în condiţiile prevăzute de lege.
2. Corpul, prin delegaţia primită din partea autorităţii publice, acordă şi retrage dreptul de exercitare a
profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat şi are dreptul să controleze competenţa şi moralitatea
membrilor săi, precum şi calitatea serviciilor prestate de aceştia.
Membrii Corpului, potrivit actului normativ de înfiinţare, îşi aleg organele de conducere care să îi
reprezinte în faţa autorităţii publice, precum şi în raporturile cu persoanele fizice şi juridice din ţară şi din
străinătate.
CAPITOLUL II
Organele de conducere şi de control ale Corpului
3. Organele centrale de conducere ale Corpului sunt: Conferinţa naţională a experţilor contabili şi
contabililor autorizaţi (denumită în continuare Conferinţa naţională), Consiliul superior al Corpului
(denumit în continuare Consiliul superior) şi Biroul permanent al Consiliului superior (denumit în
continuare Biroul permanent).
4. Conferinţa naţională este organul superior de conducere şi de control al Corpului.
Conferinţa naţională este constituită din membrii Consiliului superior, membrii consiliilor filialelor
Corpului, membrii Comisiei superioare de disciplină, ai comisiilor de disciplină ale filialelor, precum şi
din reprezentanţi ai membrilor din fiecare filială a Corpului, desemnaţi de adunările generale conform
normei de reprezentare de 1 la 100 de membri înscrişi în Tabloul Corpului în vigoare la 31 decembrie a
anului expirat.
5. Conferinţa naţională este legal constituită dacă este asigurată participarea majorităţii membrilor
prevăzuţi la pct. 4 paragraful 2, iar hotărârile sunt valabil adoptate cu votul majorităţii membrilor
prezenţi. Dacă la prima convocare nu se întruneşte numărul necesar, este convocată din nou Conferinţa
naţională, care este legal constituită cu participarea a cel puţin 30% din numărul membrilor şi

53
reprezentanţilor prevăzuţi la pct. 4 paragraful 2, iar hotărârile sunt valabil adoptate cu votul majorităţii
membrilor prezenţi.
Conferinţa naţională este ordinară şi extraordinară.
6. Conferinţa naţională ordinară se întruneşte anual prin grija Consiliului superior, care alege locul şi
stabileşte data; convocarea Conferinţei naţionale ordinare se face cu cel puţin 20 de zile înaintea datei de
desfăşurare a acesteia.
7. Conferinţa naţională ordinară are atribuţiile prevăzute de art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994
privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
În exercitarea atribuţiilor sale legale, Conferinţa naţională ia şi următoarele măsuri:
a) aprobă prin vot deschis situaţiile financiare anuale, raportul cenzorilor sau auditorilor, execuţia
bugetului de venituri şi cheltuieli pentru exerciţiul financiar încheiat, precum şi bugetul de venituri şi
cheltuieli al exerciţiului financiar viitor, prezentate de Consiliul superior;
b) aprobă prin vot deschis organigrama Corpului la nivel central şi teritorial, sistemul de salarizare pentru
anul următor, precum şi principiile şi criteriile de organizare şi de salarizare a personalului angajat al
Corpului;
c) aprobă prin vot deschis sistemul de acordare şi cuantumul cheltuielilor de deplasare şi reprezentare;
d) alege şi revocă preşedintele şi membrii Consiliului superior şi ai comisiei de cenzori; alege şi revocă
preşedintele şi membrii Comisiei superioare de disciplină;
e) aprobă raportul Consiliului superior referitor la rezultatul alegerilor privind reînnoirea mandatelor
membrilor consiliilor filialelor Corpului, inclusiv revocarea celor aleşi;
f) aprobă prin vot deschis nivelul indemnizaţiilor pentru organele alese ale Corpului;
g) aprobă normele privind controlul modului de respectare a normelor profesionale, constatarea abaterilor
şi aplicarea sancţiunilor administrative şi/sau disciplinare membrilor sau personalului angajat;
h) stabileşte anual cotizaţiile datorate de membrii Corpului şi taxele de înscriere în evidenţele Corpului;
i) confirmă lista cuprinzând membrii de onoare ai Corpului, în conformitate cu anexa nr. 3 la prezentul
regulament;
j) stabileşte măsurile necesare şi urmăreşte îndeplinirea altor atribuţii prevăzute de actele normative,
precum şi a propriilor hotărâri.
8. Conferinţa naţională extraordinară are loc numai în cazuri deosebite şi se convoacă cu cel puţin 15 zile
înaintea datei fixate pentru desfăşurarea ei, de către Consiliul superior, pe baza ordinii de zi stabilite de
acesta din proprie iniţiativă sau la propunerea filialelor reprezentând peste o cincime din totalul
membrilor Corpului.

54
9. Cu ocazia Conferinţei naţionale extraordinare pot fi organizate “zile de studii” (seminarii, colocvii
etc.), ca urmare a unor lucrări executate şi expuse de experţi contabili şi contabili autorizaţi şi, eventual,
cu concursul unor persoane şi personalităţi din afara Corpului, sub conducerea unui raportor general,
desemnat de Consiliul superior dintre membrii săi.
10. Consiliul superior exercită drepturile Corpului, aferente statutului său de persoană juridică de utilitate
publică; în mod esenţial, are ca atribuţie reprezentarea profesiunii în faţa autorităţilor publice prin
preşedintele său şi coordonarea acţiunilor consiliilor filialelor judeţene.
11. Consiliul superior cuprinde maximum 18 membri titulari, inclusiv preşedintele, şi 4 supleanţi.
Reprezentarea experţilor contabili şi contabililor autorizaţi se stabileşte în funcţie de procentajul
experţilor contabili în raport cu totalul membrilor Corpului la nivelul ţării, conform tabelului următor:

Ponderea experţilor Numărul membrilor titulari Numărul membrilor supleanţi

contabili în raport cu
numărul total al
Experţi Contabili Experţi Contabili
membrilor Corpului
contabili autorizaţi contabili autorizaţi
la nivelul ţării

Până la 50% inclusiv 12 6 3 1

Peste 50% şi până la

13 5 4 0
65% inclusiv

Peste 65% şi până la

15 3 4 0
85% inclusiv

Peste 85% şi până la

17 1 4 0
100%

100% 18 0 4 0
Stabilirea locurilor aferente celor două categorii profesionale se face, potrivit paragrafului 1, de către
Biroul permanent, cu 3 luni înaintea datei stabilite pentru alegeri.
12. Funcţiile membrilor Consiliului superior nu sunt remunerate; aceştia însă beneficiază de decontarea
cheltuielilor de deplasare şi de reprezentare. De asemenea, pot primi indemnizaţii pentru activităţile
efectiv prestate pentru Corp, în limitele şi în condiţiile aprobate de Conferinţa naţională.
13. Membrii titulari şi supleanţi ai Consiliului superior sunt aleşi, prin vot secret, pentru 4 ani. Pentru
asigurarea continuităţii activităţilor Corpului mandatele a jumătate din numărul celor aleşi sunt reînnoite
la fiecare 2 ani.

55
14. Locurile vacante în Consiliul superior provin, de regulă, prin încetarea mandatului celor care au
împlinit 4 ani în cadrul acestuia. Membrii cărora le încetează mandatul pot să îşi depună candidatura şi să
fie realeşi după o perioadă cel puţin egală cu cea a mandatului îndeplinit.
15. Alegerile pentru Consiliul superior se fac prin vot secret; sunt declaraţi aleşi candidaţii care au obţinut
minimum două treimi din numărul voturilor exprimate. În cazul în care candidaţii nu întrunesc această
majoritate se organizează al doilea tur de scrutin, la care sunt declaraţi aleşi cei care au întrunit
majoritatea simplă a voturilor exprimate.
16. Modul de depunere a candidaturilor, de desfăşurare a votării şi de stabilire a celor aleşi este prezentat
în anexa nr. 1 la prezentul regulament.
17. Consiliul superior se convoacă cel puţin o dată pe semestru de către preşedintele său şi ori de câte ori
este necesar; de asemenea, poate fi convocat la cererea Biroului permanent, a majorităţii membrilor
Consiliului superior, precum şi la cererea Comisiei superioare de disciplină. Şedinţele Consiliului
superior au cvorum dacă sunt prezenţi sau reprezentaţi trei pătrimi din numărul membrilor titulari.
Hotărârile Consiliului superior sunt valabile dacă au fost luate cu două treimi din numărul membrilor
prezenţi. Dacă nu s-a întrunit cvorumul, se organizează o altă şedinţă a Consiliului superior, cu o
participare de cel puţin 40% din numărul membrilor titulari, cu aceeaşi ordine de zi şi făcând obiectul
unei convocări speciale în termen de 15 zile. În acest caz, hotărârile se iau cu majoritatea voturilor
membrilor prezenţi. La paritate de voturi, votul preşedintelui de şedinţă este hotărâtor.
Deliberările Consiliului superior au caracter strict secret; hotărârile sunt date publicităţii în revista editată
de Corp şi/sau pe site-ul Corpului. Hotărârile de interes general se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
18. Consiliul superior are următoarele atribuţii:
a) alege dintre membrii săi 5 vicepreşedinţi ai Consiliului superior: 4 dintre aceştia sunt aleşi dintre
experţii contabili, iar unul, dintre contabilii autorizaţi;
b) asigură elaborarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului; după
aprobarea de către Conferinţa naţională, potrivit legii, regulamentul va fi înaintat spre avizare Consiliului
pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, Ministerului Finanţelor Publice şi
Ministerului Justiţiei;
c) asigură elaborarea şi completarea Codului etic naţional al profesioniştilor contabili pe baza Codului
etic IFAC;
d) asigură administrarea şi gestionarea patrimoniului Corpului;
e) deliberează asupra tuturor problemelor privind profesia de expert contabil şi de contabil autorizat;
f) veghează ca reglementările privind dobândirea calităţii de expert contabil şi contabil autorizat să fie
aplicate strict;

56
g) asigură coordonarea activităţii consiliilor filialelor; aprobă metodologia de elaborare a bugetului de
venituri şi cheltuieli al Corpului;
h) aprobă statele de funcţii ale Corpului la nivel central şi teritorial;
i) asigură participarea membrilor săi în cadrul unor comisii de studii şi cercetări destinate a face să
progreseze profesia şi ştiinţa contabilă sau în diverse grupe de lucru din cadrul instituţiilor
guvernamentale şi neguvernamentale, la solicitarea acestora;
j) decide în termen de 30 de zile asupra contestaţiilor făcute împotriva hotărârilor luate de Comisia
superioară de disciplină;
k) aprobă normele privind desfăşurarea activităţii curente a compartimentelor şi verigilor organizatorice
ale Corpului;
l) ia toate măsurile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de acordare a vizei anuale
pentru exercitarea profesiei şi a celei de asigurare a riscului profesional de către toţi membrii Corpului;
m) analizează activitatea membrilor şi preşedinţilor comisiilor de disciplină, experţi contabili, şi ia măsuri
administrative, organizatorice, inclusiv de natură disciplinară; pentru preşedintele şi membrii Comisiei
superioare de disciplină, experţi contabili, rezultatele analizei sunt prezentate Conferinţei naţionale, care
hotărăşte;
n) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament şi de hotărârile Conferinţei
naţionale a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi.
19. Biroul permanent al Consiliului superior este compus din preşedinte, ales de Conferinţa naţională, şi
din vicepreşedinţi, aleşi de Consiliul superior.
Preşedintele Consiliului superior este şi preşedintele Biroului permanent.
20. Vicepreşedinţii Biroului permanent sunt aleşi prin vot secret dintre membrii Consiliului superior.
Alegerea la primul tur de scrutin este valabilă cu votul a două treimi din numărul celor prezenţi, care
trebuie să fie de cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor Consiliului superior. La al doilea tur,
candidaţii sunt aleşi pe baza majorităţii simple, dintr-o participare de cel puţin 40% din numărul
membrilor; la egalitate de voturi, este ales cel mai în vârstă. După expirarea mandatului vicepreşedinţii
Biroului permanent pot fi realeşi după o perioadă egală cu cea a mandatului deţinut.
21. În cazul în care postul devine vacant sau dacă un membru este în imposibilitate de a-şi îndeplini
mandatul, se procedează la o nouă alegere.
22. Biroul permanent al Consiliului superior se întruneşte lunar şi ori de câte ori este necesar şi ia decizii
cu votul majorităţii simple a membrilor săi. Biroul permanent asigură înfăptuirea hotărârilor Conferinţei
naţionale şi ale Consiliului superior în perioadele dintre şedinţele acestuia. Deciziile emise de Biroul
permanent între şedinţele Consiliului superior se prezintă acestuia pentru validare.

57
23. Biroul permanent, cu două luni înaintea începerii anului, stabileşte normativele de cheltuieli la nivelul
Corpului şi al filialelor, ce trebuie avute în vedere la elaborarea bugetului, privind:
– cheltuielile de deplasare în ţară şi în străinătate;
– cheltuielile de reprezentare la reuniunile Biroului permanent, ale secţiunilor, departamentelor şi ale
invitaţilor acestora;
– cheltuielile ocazionate de demersurile, sarcinile şi obligaţiile diverse ce revin membrilor Consiliului
superior, ţinând seama de funcţiile acestora.
24. Preşedintele Consiliului superior este ales de Conferinţa naţională dintre membrii Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România pentru un mandat de 4 ani şi poate fi reales pentru cel
mult încă un mandat.
Persoana respectivă poate să cumuleze această funcţie numai dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul
cercetării sau în învăţământul universitar de profil şi se bucură de autoritate profesională şi morală
deosebită.
Pentru asigurarea continuităţii, alegerea viitorului preşedinte se face cu un an înaintea expirării
mandatului preşedintelui în funcţie, fără ca perioada respectivă să influenţeze durata mandatului noului
preşedinte.
25. Preşedintele Consiliului superior asigură executarea hotărârilor Consiliului superior şi a deciziilor
Biroului permanent şi coordonează activitatea curentă a Corpului.
26. Preşedintele Consiliului superior are următoarele atribuţii:
a) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului superior şi ale Biroului permanent;
b) conduce şi coordonează dezbaterile potrivit condiţiilor prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul
regulament;
c) prezintă anual Consiliului superior, spre adoptare, proiectul de buget pentru exerciţiul viitor;
d) urmăreşte ca angajarea şi efectuarea cheltuielilor să se facă cu încadrarea în bugetul aprobat de
Conferinţa naţională;
e) prezintă situaţiile financiare anuale spre adoptare Consiliului superior şi spre aprobare Conferinţei
naţionale;
f) reprezintă Corpul în faţa autorităţilor publice, a terţilor sau organizaţiilor naţionale şi internaţionale,
apărând prestigiul şi independenţa profesională ale membrilor săi;
g) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Conferinţa naţională, de Consiliul superior şi de Biroul
permanent.
27. Preşedintele Consiliului superior, cu acordul Biroului permanent, are acces la lucrările consiliilor
filialelor, secţiunilor şi departamentelor Corpului, participând la dezbateri fără drept de vot.

58
28. Preşedintele Consiliului superior poate să delege un membru al acestuia pentru o acţiune sau activitate
determinată.
29. Preşedintele Consiliului superior are competenţa să reunească preşedinţii consiliilor filialelor sau
reprezentanţii lor, în vederea examinării unor probleme deosebit de importante ale apărării unor interese
generale ale profesiei, de studiere a oricăror măsuri de ordin colectiv.
30. Pentru urmărirea punerii în aplicare a măsurilor hotărâte de Biroul permanent, de Consiliul superior şi
de Conferinţa naţională şi asigurarea legăturii dintre organele alese şi organele executive ale Corpului se
înfiinţează Secretariatul organelor de conducere ale Corpului. Modul de organizare şi funcţionare, precum
şi atribuţiile Secretariatului organelor de conducere ale Corpului se stabilesc prin hotărâre a Consiliului
superior.
31. Cenzorii sunt aleşi pentru o perioadă de 4 ani de Conferinţa naţională ordinară, prin vot deschis, dintre
membrii Corpului care nu fac parte din Consiliul superior. Cenzorii nu pot îndeplini mai mult de două
mandate consecutive.
311. Situaţiile financiare anuale ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România
sunt supuse auditului statutar, conform legii.
32. Cenzorii au ca atribuţii verificarea gestiunii financiare a Corpului pentru exerciţiul financiar încheiat,
a concordanţei dintre operaţiile înregistrate în contabilitate şi cele aprobate prin bugetul de venituri şi
cheltuieli, raportând Conferinţei naţionale în legătură cu regularitatea şi sinceritatea conturilor şi a
execuţiei bugetare.
De asemenea, cenzorii controlează respectarea condiţiilor privind convocarea Conferinţei naţionale.
Cenzorii îşi desfăşoară activitatea potrivit propriului regulament aprobat de Consiliul superior.
CAPITOLUL III
Organizarea activităţii Corpului
33. Activităţile Corpului se desfăşoară în cadrul secţiunilor, subordonate birourilor permanente, precum şi
departamentelor, direcţiilor şi sectoarelor, subordonate directorului general executiv şi directorilor
executivi ai filialelor, după caz.
34. Secţiunile Corpului se organizează pe categorii profesionale, şi anume: Secţiunea experţilor contabili
şi Secţiunea contabililor autorizaţi. Atribuţiile acestora se stabilesc prin norme aprobate de Consiliul
superior.
Conducerea fiecărei secţiuni este asigurată de cel mult 5 membri, desemnaţi din cadrul Consiliului
superior, dintre care: un preşedinte (desemnat dintre vicepreşedinţii Biroului permanent), un supleant şi 1-
3 membri. La propunerea vicepreşedinţilor de resort, în funcţie de necesităţi, secţiunile se completează,
prin decizia preşedintelui Consiliului superior, cu specialişti, chiar din afara Corpului, cunoscuţi pentru
calificarea, competenţa şi lucrările lor; aceştia au în cadrul secţiunilor vot consultativ.

59
Secţiunile fac parte din structurile alese ale Corpului şi îşi desfăşoară activitatea operativă prin structurile
executive ale Corpului.
35. Activitatea secţiunilor se desfăşoară pe baza programelor de activitate aprobate de Consiliul superior;
activitatea structurilor executive se desfăşoară pe baza regulamentului intern, a normelor, programelor şi
procedurilor de lucru aprobate de Consiliul superior.
36. Structurile alese şi executive ale Corpului, în exercitarea funcţiilor lor, sunt răspunzătoare pentru
păstrarea secretului profesional.
37. Toţi membrii Consiliului superior, care, fără o motivare valabilă, refuză sau se abţin de la îndeplinirea
obligaţiilor profesionale sau de la efectuarea lucrărilor care le sunt impuse de funcţionarea normală a
acestuia, sunt consideraţi, de drept, demisionaţi din calitatea lor de membri ai consiliului.
De asemenea, sunt consideraţi demisionaţi membrii Consiliului superior care au fost sancţionaţi
disciplinar.
Constatarea renunţării unui membru la funcţiile pentru care a fost ales se face prin decizie motivată a
Consiliului superior.
38. Sub coordonarea preşedintelui Biroului permanent, activitatea executivă a Corpului se realizează prin
structuri operative şi administrative conduse de directorul general executiv, numit de Consiliul superior,
care răspunde de buna funcţionare a structurilor executive ale Corpului.
39. Directorul general executiv are următoarele atribuţii:
a) execută hotărârile şi deciziile privind activitatea compartimentelor executive;
b) pregăteşte, analizează şi centralizează proiectele de buget ale filialelor; elaborează proiectul de buget al
Corpului; după însuşirea acestora de către Biroul permanent, prin preşedintele acestuia, le prezintă
Consiliului superior pentru adoptare, cu cel puţin o lună înainte de începerea exerciţiului financiar;
c) asigură execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, prezentând informări periodice Biroului permanent;
în acest sens asigură şi răspunde de organizarea şi ţinerea contabilităţii la nivel central şi teritorial, potrivit
legii;
d) asigură executarea tuturor lucrărilor administrative şi de secretariat;
e) organizează şi asigură evidenţa centralizată a experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi înscrişi în
Tabloul Corpului de către filiale;
f) asigură publicarea anuală în Monitorul Oficial al României a Tabloului Corpului;
g) organizează, asigură şi urmăreşte publicitatea în legătură cu exercitarea profesiei de expert contabil şi
de contabil autorizat, în interesul profesiei membrilor Corpului; propune Comisiei superioare de
disciplină pe cei care se fac vinovaţi de încălcarea reglementărilor privind publicitatea;
h) asigură publicarea, potrivit legii, a situaţiilor financiare anuale, după aprobarea lor de către Conferinţa
naţională;

60
i) asigură condiţiile materiale pentru desfăşurarea activităţilor tuturor structurilor Corpului;
j) propune preşedintelui Biroului permanent, anual, o dată cu proiectul de buget, schema de funcţii şi de
salarizare a sectoarelor administrative şi a salariaţilor din subordine;
k) numeşte şi revocă, cu respectarea statelor de funcţii aprobate de Consiliul superior, personalul de
execuţie al Corpului şi îi stabileşte salariile; pentru funcţiile de conducere face propuneri Biroului
permanent;
l) asigură publicarea hotărârilor şi deciziilor organelor superioare ale Corpului, potrivit reglementărilor şi
normelor în vigoare;
m) participă fără drept de vot la şedinţele Biroului permanent şi ale Consiliului superior, luând cunoştinţă
de deciziile şi hotărârile adoptate.
40. În subordinea directorului general executiv funcţionează compartimentele operative şi administrative
care asigură funcţionarea curentă a Corpului. Atribuţiile, competenţele, structura de personal şi relaţiile
dintre compartimente se stabilesc prin regulamentul intern şi norme aprobate de Consiliul superior, la
propunerea directorului general executiv.
CAPITOLUL IV
Organe care activează pe lângă Consiliul superior
A. Comisia superioară de disciplină
41. Comisia superioară de disciplină are următoarele competenţe:
a) analizează şi soluţionează plângerile referitoare la abaterile de la conduita etică şi profesională ale
preşedinţilor şi membrilor comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor, precum şi ale
persoanelor fizice străine cărora le-a fost recunoscut dreptul de a exercita profesia de expert contabil sau
contabil autorizat în România şi aplică, după caz, sancţiunile prevăzute în art. 17 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 65/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) rezolvă contestaţiile formulate împotriva hotărârilor disciplinare pronunţate de comisiile de disciplină
ale filialelor;
c) aplică sancţiunea interzicerii dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau contabil autorizat
membrilor Corpului care au săvârşit abateri grave, prevăzute de regulament.
42. Comisia superioară de disciplină este formată din 5 membri titulari şi 5 membri supleanţi, experţi
contabili, aleşi de Conferinţa naţională dintre membrii Corpului, care se bucură de autoritate profesională
şi morală deosebită.
Mandatul membrilor Comisiei superioare de disciplină este de 4 ani.
43. Pot face contestaţii la Comisia superioară de disciplină împotriva hotărârilor comisiilor de disciplină
ale filialelor toţi cei interesaţi, precum şi consiliile filialelor.

61
Termenul de contestare este de 30 de zile de la data comunicării hotărârii comisiilor de disciplină ale
filialelor.
44. În perioada de judecare a contestaţiei se suspendă aplicarea prevederilor hotărârii de sancţionare,
pentru lucrările începute.
45. Pregătirea, audierea, deliberarea, natura şi comunicarea hotărârilor se fac în aceleaşi condiţii ca şi în
cazul celor prevăzute pentru faptele din competenţa de judecare a comisiilor de disciplină ale filialelor.
46. Raportorul dispune de cel mult 30 de zile pentru a pregăti raportul şi pentru a-l susţine în faţa
Comisiei superioare de disciplină la termenul stabilit.
În cazurile prevăzute la pct. 41 lit. a) teza a doua, hotărârea de sancţionare se supune dezbaterii
Conferinţei naţionale, care o poate confirma sau infirma.
47. Membrii Comisiei superioare de disciplină sunt răspunzători de păstrarea secretului profesional în
exercitarea mandatului lor.
48. Hotărârile Comisiei superioare de disciplină pot fi contestate la Consiliul superior în termen de cel
mult 15 zile calendaristice de la luarea la cunoştinţă. Contestaţia nu suspendă aplicarea hotărârii.
49. Pentru constituirea jurisprudenţei disciplinare Comisia superioară de disciplină întocmeşte o culegere
cu toate soluţiile proprii pronunţate, precum şi cu cele pronunţate de comisiile de disciplină ale filialelor,
publicându-le anual în revista Corpului.
B. Reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor pe lângă Consiliul superior
50. Reprezentantul Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile participă, în
calitate de invitat, la lucrările Conferinţei naţionale, fără drept de vot.
În acest sens:
a) primeşte convocările la lucrările Conferinţei naţionale;
b) primeşte hotărârile şi deciziile adoptate de organele de conducere ale Corpului, în domeniile supuse
supravegherii publice, precum şi, la cerere, documentele care au stat la baza adoptării hotărârilor şi
deciziilor, în termen de 7 zile lucrătoare de la adoptarea acestora.
CAPITOLUL V
Organele teritoriale ale Corpului
A. Organele de conducere şi de control ale filialelor
51. În reşedinţele de judeţ şi în municipiul Bucureşti Corpul îşi constituie filiale fără personalitate
juridică.
52. Organele de conducere ale filialelor sunt: adunările generale, consiliile filialelor şi birourile
permanente ale acestora.
Controlul activităţii filialei se exercită de către cenzori.
53. Consiliul filialei cuprinde maximum 10 membri titulari, inclusiv preşedintele, şi 4 membri supleanţi.

62
Numărul de membri în consiliul filialei variază în funcţie de numărul total de membri înscrişi în evidenţa
filialei la data de 31 decembrie a anului anterior alegerilor, conform tabelului de mai jos:

Numărul membrilor titulari în Numărul membrilor supleanţi

consiliul filialei în consiliul filialei
Numărul de
membri ai filialei
Experţi Contabili Experţi Contabili
contabili autorizaţi contabili autorizaţi

Filiala Bucureşti 6 4 2 2

Filiale cu peste 1.500

5 2 1 1
de membri

Filiale cu 500- 1.500

4 1 1 0
de membri

Filiale cu până la 500

3 0 1 0
de membri
La filialele care au sub 100 de membri, consiliul filialei este format din 3 membri titulari, dintre care 2
experţi contabili, şi 2 membri supleanţi, unul expert contabil şi celălalt contabil autorizat.
54. Funcţiile membrilor consiliului filialei nu sunt remunerate; sunt acoperite însă cheltuielile de
deplasare şi de reprezentare. De asemenea, membrii consiliului filialei pot primi indemnizaţii în limitele
şi în condiţiile aprobate de Conferinţa naţională.
55. Membrii titulari şi supleanţi ai consiliului filialei sunt aleşi prin vot secret pentru o perioadă de 4 ani.
Pentru asigurarea continuităţii activităţii mandatele a jumătate din numărul membrilor aleşi încetează
după 2 ani.
56. Locurile vacante în consiliul filialei provin, de regulă, din încetarea mandatului celor care au împlinit
4 ani de activitate în cadrul consiliului; mandatul membrilor care au fost sancţionaţi disciplinar încetează.
Membrii cărora le încetează mandatul pot fi realeşi după o perioadă cel puţin egală cu cea a mandatului
îndeplinit.
57. Modul de declarare a candidaturilor, de desfăşurare a votării şi de stabilire a celor aleşi este prezentat
în anexa nr. 1 la prezentul regulament.
58. Consiliul filialei este convocat de preşedintele său ori de câte ori este nevoie şi cel puţin o dată pe
trimestru.
Convocarea, la cererea majorităţii membrilor săi, este obligatorie, data şi ordinea de zi comunicându-se cu
10 zile înainte.
59. Consiliul filialei nu poate delibera decât asupra problemelor ce sunt în competenţa sa şi care sunt
înscrise pe ordinea de zi, cu excepţia celor care, datorită urgenţei lor, sunt supuse în şedinţă de către
preşedinte; dezbaterile sunt conduse potrivit condiţiilor prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul regulament.

63
60. Cvorumul necesar pentru organizarea unei reuniuni a consiliului este de două treimi din numărul
membrilor titulari.
Hotărârile consiliului filialei sunt valabile dacă întrunesc un număr de voturi mai mare de jumătate din
numărul membrilor săi. Dacă această majoritate nu a fost asigurată, se va organiza o şedinţă la care
majoritatea voturilor celor prezenţi va fi suficientă dintr-o participare de cel puţin 40% din numărul
membrilor consiliului. La egalitate de voturi, votul preşedintelui este decisiv.
61. Preşedinţii consiliilor filialelor se reunesc la intervale de timp regulate, sub preşedinţia preşedintelui
Consiliului superior, în vederea realizării unei informări reciproce şi armonizării poziţiilor lor adoptate la
nivelul filialelor, în domeniul competenţelor descentralizate.
62. Deliberările consiliului filialei au caracter strict secret; hotărârile însă sunt date publicităţii în revista
editată de Corp şi/sau pe site-ul filialei Corpului.
63. Consiliul filialei are următoarele atribuţii:
a) supraveghează modul de exercitare a profesiilor de expert contabil şi de contabil autorizat în raza de
activitate a filialei;
b) asigură apărarea intereselor filialei şi administrarea bunurilor acesteia;
c) asigură prevenirea şi concilierea tuturor contestaţiilor sau conflictelor de ordin profesional;
d) hotărăşte în ceea ce priveşte înscrierea în Tabloul Corpului sau asupra modificărilor ce se aduc
acestuia, potrivit precizărilor Consiliului superior;
e) sesizează Consiliul superior cu propuneri şi sugestii privind exercitarea profesiilor de expert contabil şi
de contabil autorizat;
f) sesizează comisia de disciplină a filialei despre abaterile profesionale constatate în sarcina membrilor
Corpului;
g) efectuează sau autorizează pe întreg teritoriul filialei toate formele de publicitate colectivă considerate
utile intereselor profesiei, conform hotărârii Consiliului superior;
h) pronunţă radierea din Tabloul Corpului în cazurile prevăzute de prezentul regulament, precum şi
încetarea provizorie a calităţii de membru al Corpului, la cererea celui interesat;
i) analizează şi adoptă proiectul bugetului filialei, potrivit normelor emise de Consiliul superior;
j) urmăreşte realizarea programului de activitate al filialei, aprobat de Conferinţa naţională, precum şi
execuţia Bugetului de venituri şi cheltuieli al filialei, luând sau propunând măsurile corespunzătoare în
sarcina Biroului permanent sau a directorului executiv al filialei;
k) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament, de hotărârile şi deciziile
organelor de conducere ale Corpului.

64
64. Biroul permanent al consiliului filialei este compus din 2-4 membri: un preşedinte şi 1-3
vicepreşedinţi; când sunt mai mulţi vicepreşedinţi, unul dintre aceştia este ales din cadrul contabililor
autorizaţi.
Preşedintele consiliului filialei este şi preşedintele biroului permanent.
Preşedinţii şi vicepreşedinţii filialelor nu pot fi în acelaşi timp preşedinte sau vicepreşedinţi ai Consiliului
superior.
65. Vicepreşedinţii Biroului permanent sunt aleşi prin vot secret dintre membrii Consiliului. Alegerea la
primul tur de scrutin este valabilă cu votul a două treimi din numărul celor prezenţi, care trebuie să
reprezinte cel puţin trei pătrimi din numărul membrilor consiliului filialei. Dacă un al doilea tur este
necesar, votul majorităţii simple este suficient dintr-o participare de cel puţin 40% din numărul membrilor
consiliului. La egalitate de voturi este ales cel mai în vârstă.
Biroul permanent se întruneşte lunar şi ori de câte ori este necesar şi ia decizii cu votul majorităţii
membrilor săi.
66. Biroul permanent urmăreşte întocmirea proiectului bugetului filialei potrivit normelor emise de Corp
şi înaintarea acestuia în termen la Consiliul superior.
67. Preşedintele consiliului filialei este ales de adunarea generală dintre membrii filialei Corpului pentru
un mandat de 4 ani şi poate fi reales o singură dată.
Persoana respectivă poate să cumuleze această funcţie numai dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul
cercetării sau în învăţământul universitar de profil şi se bucură de autoritate profesională şi morală
deosebită.
Pentru asigurarea continuităţii, alegerea viitorului preşedinte se face cu un an înaintea expirării
mandatului preşedintelui în funcţie, fără ca perioada respectivă să influenţeze durata mandatului noului
preşedinte.
68. Preşedintele Biroului permanent al filialei asigură executarea hotărârilor Consiliului superior şi ale
consiliului filialei, precum şi buna desfăşurare a activităţii membrilor filialei, având următoarele atribuţii
principale:
a) convoacă consiliul filialei şi conduce dezbaterile acestuia, potrivit prevederilor anexei nr. 2 la prezentul
regulament;
b) reprezintă consiliul filialei pe lângă Consiliul superior şi pe lângă membrii Corpului;
c) reprezintă Corpul în faţa reprezentanţilor autorităţilor publice şi ai colectivităţilor diverse din cuprinsul
teritoriului filialei sale, pe baza împuternicirilor stabilite de Consiliul superior;
d) asigură urmărirea încadrării cheltuielilor în bugetul aprobat;
e) asigură organizarea alegerilor, potrivit prevederilor anexei nr. 1 la prezentul regulament;
f) supune spre aprobare adunării generale execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul expirat;

65
g) arbitrează eventualele litigii dintre membrii filialei şi clienţii acestora, în cazul când aceştia din urmă
acceptă acest arbitraj;
h) supune adunării generale anuale propunerile pentru acordarea de distincţii onorifice, conform
procedurii prevăzute în anexa nr. 3 la prezentul regulament;
i) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament, de hotărârile şi de deciziile
organelor de conducere ale filialei şi ale Corpului.
69. În cazul în care un membru al Corpului este confruntat cu o dificultate particulară, îndeosebi pe plan
etic, acesta poate cere sprijinul colegial al preşedintelui consiliului filialei; intervenţia preşedintelui este
numai de natură să aplaneze aceste dificultăţi.
70. În caz de deces al unui membru al Corpului, preşedintele poate, la cererea celor îndreptăţiţi, să
desemneze un coleg care să asigure administrarea profesională provizorie a lucrărilor acestuia. O
asemenea măsură poate fi luată, la cerere, şi în cazul incapacităţii temporare.
71. În cazul când Comisia superioară de disciplină sau comisia de disciplină a filialei sancţionează un
membru al Corpului cu suspendarea dreptului de a exercita profesia, preşedintele consiliului filialei
desemnează pe unul sau pe mai mulţi dintre membrii filialei Corpului, sub rezerva acceptării clientului
interesat, să execute misiunile încredinţate celui suspendat, oricare ar fi durata suspendării.
72. Preşedintele desemnează pe unul dintre vicepreşedinţi ca înlocuitor de drept pe perioada cât el
absentează sau în caz de demisie. Vicepreşedintele desemnat ca înlocuitor de drept poate fi, la rândul său,
înlocuit cu un alt vicepreşedinte desemnat în acest sens sau, în cazul în care şi acesta este nevoit să
lipsească, de cel mai în vârstă membru al consiliului filialei.
73. Conducerea executivă a filialei se realizează de directorul executiv al filialei, salariat angajat prin
concurs, responsabil cu buna funcţionare a compartimentelor operative şi administrative.
74. Directorul executiv al filialei are următoarele atribuţii:
a) execută hotărârile consiliului filialei şi măsurile stabilite de organele de conducere ale Corpului;
b) elaborează proiectul bugetului filialei conform normelor emise de Consiliul superior;
c) asigură execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat şi angajează cheltuieli în limita bugetului
aprobat;
d) asigură executarea tuturor lucrărilor administrative şi de secretariat ale filialei;
e) organizează şi asigură evidenţa experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi în cadrul Tabloului
Corpului existent la filiale;
f) asigură elaborarea documentelor primare şi a situaţiilor necesare în vederea ţinerii contabilităţii,
conform reglementărilor legale şi normelor emise de Consiliul superior;
g) propune anual consiliului filialei schema de funcţiuni şi de salarizare a personalului necesar, care
urmează să fie supusă aprobării Consiliului superior;

66
h) participă fără drept de vot la şedinţele Biroului permanent şi ale consiliului filialei, luând cunoştinţă de
deciziile adoptate;
i) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute în actele normative, precum şi în hotărârile şi deciziile organelor
de conducere ale filialei şi ale Corpului.
75. Secţiunea experţilor contabili este condusă de un vicepreşedinte expert contabil, iar Secţiunea
contabililor autorizaţi este condusă de vicepreşedintele contabil autorizat.
B. Organizarea activităţii filialelor
76. Activităţile desfăşurate de filială se organizează pe următoarele verigi:
– Secţiunea experţi contabili şi Secţiunea contabililor autorizaţi, organe alese;
– sectoare, birouri şi compartimente, potrivit organigramei şi statelor de funcţii aprobate de Consiliul
superior, reprezentând structurile executive ale filialei.
77. Conducerea secţiunilor este asigurată de 3 membri desemnaţi din cadrul consiliului filialei, dintre
care: un preşedinte desemnat dintre vicepreşedinţii Biroului permanent şi 2 membri.
78. În funcţie de necesităţile secţiunilor Biroul permanent al consiliului filialei, prin decizia sa, poate
completa secţiunile cu specialişti apreciaţi pentru competenţa şi lucrările lor; aceştia au în cadrul
secţiunilor drept de vot consultativ.
79. Şedinţele secţiunilor se ţin cu respectarea prevederilor anexei nr. 2 la prezentul regulament.
80. Desemnarea membrilor Secţiunii experţilor contabili se face din categoria experţilor contabili,
membri ai consiliului filialei, iar a membrilor Secţiunii contabililor autorizaţi, pe cât posibil, din categoria
contabililor autorizaţi, membri ai consiliului filialei.
81. Secţiunile îşi desfăşoară activitatea pe bază de programe aprobate de consiliul filialei.
Pentru asigurarea condiţiilor necesare realizării atribuţiilor organelor alese ale filialei, preşedintele
împreună cu directorul executiv desemnează o persoană din cadrul structurilor executive ale filialei.
C. Înscrierea în Tabloul Corpului
82. Activităţile prevăzute la art. 6, 7 şi 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, pot fi
desfăşurate numai de persoanele având calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat, înscrise în
Tabloul Corpului, dovedită cu legitimaţia de membru, vizată anual.
83. Înscrierea în Tabloul Corpului se face la cererea experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi cu
domiciliul sau sediul social în raza teritorială a filialei respective.
84. Candidatul depune la secretariatul filialei dosarul cuprinzând cererea sa şi documentele justificative
din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru exercitarea profesiei şi pentru înscrierea
în Tabloul Corpului.
85. Dosarul este verificat de compartimentul de specialitate în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor
cerute de lege pentru exercitarea profesiei, precum şi în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute

67
de Codul etic naţional al profesioniştilor contabili. Acesta întocmeşte un raport cu constatările sale care
este supus directorului executiv pentru aprobarea sau respingerea cererii de înscriere în Tabloul Corpului.
86. Decizia luată în legătură cu înscrierea în Tabloul Corpului se trimite compartimentului de specialitate
însărcinat cu aceasta.
87. În vederea garantării drepturilor de apărare, înaintea deciziei de respingere a cererii, cel interesat are
acces la dosar, inclusiv la raportul de verificare, şi este convocat, dacă este cazul, însoţit de un avocat sau
un coleg, pentru a fi audiat în şedinţa consiliului filialei respective.
88. Decizia privind refuzul de înscriere în Tabloul Corpului trebuie să fie temeinic motivată; cel interesat
o poate contesta la secţiunea respectivă din cadrul consiliului filialei, în termen de 15 zile de la
comunicare. Dacă este nemulţumit de decizia consiliului filialei, cel interesat poate contesta la Consiliul
superior în termen de 30 de zile de la primirea acesteia.
89. Procedura de înscriere a societăţilor comerciale de expertiză contabilă, precum şi a birourilor
secundare ale acestora sau a cabinetului expertului contabil sau contabilului autorizat este cea prevăzută
la pct. 83-88.
90. Procedura de înscriere a persoanelor fizice străine şi a persoanelor juridice cu capital străin sau mixt
se face cu respectarea procedurii stabilite de Consiliul superior.
91. Tabloul Corpului este împărţit în 8 secţiuni, cuprinzând membrii Corpului cu drept de a exercita
profesia de expert contabil sau de contabil autorizat, precum şi membrii inactivi, şi anume:
Secţiunea întâi – experţi contabili – liber-profesionişti care îşi desfăşoară activitatea în mod individual.
Secţiunea a doua – experţi contabili care au statut de angajaţi în instituţii centrale sau locale, instituţii
bancare şi de asigurări, educaţie, cercetare, întreprinderi şi alte entităţi (altele decât entităţile membre
CECCAR):
A. membri activi;
B. membri inactivi.
Secţiunea a treia – persoane fizice străine sau care sunt absolvente ale unor instituţii recunoscute, care au
obţinut calitatea de membru al Corpului.
Secţiunea a patra – societăţile de expertiză contabilă, companii şi alte entităţi juridice autorizate să
desfăşoare activităţile profesionale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare:
A. cu capital străin sau mixt;
B. cu capital autohton.
Secţiunea a cincea – contabili autorizaţi liber-profesionişti care îşi desfăşoară activitatea în mod
individual.

68
Secţiunea a şasea – contabili autorizaţi care au statut de angajaţi în instituţii centrale sau locale, instituţii
bancare, de asigurări, educaţie, cercetare, întreprinderi şi alte entităţi.
Secţiunea a şaptea – societăţi de contabilitate autorizate să desfăşoare activităţile prevăzute de Ordonanţa
Guvernului nr. 65/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
A. cu capital străin sau mixt;
B. cu capital autohton.
Secţiunea a opta – membri de onoare:
A. preşedinţi de onoare;
B. experţi contabili de onoare;
C. contabili autorizaţi de onoare.
Structura pe secţiuni a Tabloului se aprobă prin hotărâre a Consiliului superior şi se publică anual în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dovada înscrierii în Tabloul Corpului şi exercitării legale a profesiei se face prin parafă cu valabilitate
anuală ce se aplică de către membrul Corpului pe contractele şi lucrările care intervin între acesta şi
clienţi.
92. Evidenţa persoanelor care au calitatea de expert contabil sau de contabil autorizat, inactive, se ţine în
cadrul secţiunilor Experţi contabili şi Contabili autorizaţi, pe întreaga perioadă de inactivitate.
Procedura de reactivare a membrilor inactivi se stabileşte de Consiliul superior.
D. Drepturi şi obligaţii ce decurg din înscrierea în Tabloul Corpului
93. Înscrierea în Tabloul Corpului conferă dreptul la exercitarea profesiunii pe întreg teritoriul ţării.
Atunci când un membru al Corpului transferă activitatea sa într-o altă filială, el trebuie să ceară
transferarea dosarului său şi înscrierea în Tabloul Corpului la filiala pe teritoriul căreia s-a transferat; la
fel se va proceda şi în cazul societăţilor comerciale de expertiză contabilă şi societăţilor comerciale de
contabilitate.
94. Societăţile comerciale de expertiză contabilă şi societăţile comerciale de contabilitate, membre ale
Corpului, au obligaţia să comunice filialelor de care aparţin toate modificările intervenite în forma de
organizare, locurile de desfăşurare a activităţii, componenţa asociaţilor sau acţionarilor lor şi/sau în
obiectul de activitate al acestora, în termen de 30 de zile de la producerea acestora.
95. După înscrierea în Tabloul Corpului experţii contabili şi contabilii autorizaţi depun, în formă scrisă,
jurământul prevăzut la art. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată.
96. În exercitarea profesiei, experţii contabili şi contabilii autorizaţi răspund disciplinar, administrativ,
civil sau penal, potrivit legii şi prezentului regulament.
Membrii Corpului pot prevedea prin contractele încheiate în condiţiile legii cu clienţii limitarea
răspunderii civile a acestora.

69
Este interzisă efectuarea de către experţii contabili şi contabilii autorizaţi de lucrări specifice profesiei
pentru operatorii economici sau pentru instituţiile unde sunt salariaţi sau pentru cei cu care acestea sunt în
raporturi contractuale sau se află în concurenţă.
De asemenea, le este interzis să efectueze lucrări pentru operatorii economici, în cazul în care sunt rude
sau afini până la gradul al patrulea inclusiv sau soţi ai administratorilor.
Situaţiile de incompatibilităţi şi conflicte de interese pot fi detaliate de Consiliul superior şi Conferinţa
naţională, în conformitate cu legislaţia europeană şi cu standardele internaţionale ale profesiei.
97. Consiliul filialei pronunţă radierea unui membru din Tabloul Corpului în următoarele situaţii:
a) când membrul Corpului a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni care, potrivit
legislaţiei în vigoare, interzice dreptul de administrare şi gestiune a societăţilor comerciale;
b) nedepunerea la bugetul statului a impozitului asupra onorariilor încasate de la persoanele fizice;
c) neplata cotizaţiei profesionale pe o perioadă de un an;
d) nerespectarea normelor referitoare la incompatibilităţi şi conflicte de interese;
e) membrul Corpului a fost sancţionat cu interzicerea dreptului de exercitare a profesiei;
f) membrul Corpului a fost declarat inapt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei.
98. Orice membru al Corpului poate cere încetarea provizorie de a mai face parte din acesta. La cererea
adresată conducerii filialei, prin scrisoare recomandată ori prin depunere la secţiunea de resort cu
semnătură de primire, se arată motivele şi data de la care doreşte să înceteze a mai fi membru al Corpului.
99. Întreruperea provizorie a activităţii se pronunţă în mod obligatoriu în cazul în care consiliul filialei
estimează că noua activitate a profesionistului este incompatibilă cu calitatea de membru al Corpului.
100. Faptul că cel interesat a cerut încetarea provizorie de a mai face parte din Corp nu îl exonerează de
răspunderea disciplinară pentru abaterile comise anterior cererii sale.
101. Începând cu ziua în care i s-a comunicat acceptarea cererii, cel în cauză încetează de a mai fi
membru al Corpului şi nu mai figurează în Tabloul Corpului. El nu mai este supus disciplinei Corpului şi
nici regulilor sale; de asemenea, nu mai poate exercita profesiunea de expert contabil sau de contabil
autorizat.
102. Cel interesat poate, atunci când doreşte, dar nu mai târziu de 3 ani şi când sunt îndeplinite condiţiile
necesare stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului, să obţină reînscrierea sa în
Tabloul Corpului, dând curs procedurii prevăzute pentru înscriere.
În cazul în care a trecut o perioadă mai mare de 3 ani de la data renunţării la calitatea de expert contabil
sau contabil autorizat ori a radierii din Tablou, persoana în cauză va susţine din nou examenul de
aptitudini pentru atribuirea calităţii de expert contabil şi contabil autorizat, dacă celelalte condiţii pentru
obţinerea calităţii prevăzute de regulament sunt îndeplinite.

70
103. Orice membru al consiliului filialei care, fără motive temeinice, refuză sau se abţine de la
îndeplinirea obligaţiilor personale sau de la efectuarea lucrărilor care îi sunt impuse de funcţionarea
normală a consiliului poate fi revocat din funcţie, fără ca aceasta să împiedice acţiunea disciplinară al
cărei subiect ar putea fi.
Revocarea se dispune de către Consiliul superior prin hotărâre.
104. Dacă, ca urmare a demisiei, a refuzului de a participa la deliberări, a întreprinderii de acţiuni repetate
prin care se încalcă Regulamentul şi normele Corpului, membrii consiliului filialei provoacă prin aceasta
imposibilitatea funcţionării corespunzătoare a structurilor organizatorice ale filialei, precum şi în situaţia
în care, cu ocazia alegerilor generale sau parţiale, nu se prezintă nicio candidatură, consiliul filialei se
suspendă, iar atribuţiile acestuia vor fi exercitate de un administrator provizoriu desemnat de Consiliul
superior din rândul membrilor filialei respective, până la organizarea de noi alegeri generale sau parţiale.
Pe întreaga durată a îndeplinirii mandatului de administrator, activitatea acestuia este desfăşurată sub
stricta îndrumare, coordonare şi supervizare a Biroului permanent al Consiliului superior şi a
preşedintelui Corpului.
Exercitarea atribuţiilor provizorii menţionate nu implică acte care să angajeze finanţele filialei şi nici
luarea de decizii definitive privind personalul.
105. Cheltuielile de funcţionare a consiliului filialei sunt asigurate prin bugetul anual al Corpului. Acest
buget este alimentat din surse legal prevăzute, conform normelor aprobate de Conferinţa naţională.
106. În cazul în care bugetul filialei nu a fost votat în timp util sau în cazul în care bugetul nu a fost încă
aprobat, prevederile ultimului buget aprobat sunt luate în considerare, până la aprobarea noului buget.
107. Organigrama structurii administrative a filialei este prezentată spre aprobare adunării generale
ordinare a filialei de către preşedintele Biroului permanent al consiliului filialei, pe baza recomandărilor
făcute de Consiliul superior.
CAPITOLUL VI
Adunarea generală a filialei
108. Adunarea generală este organul de conducere şi control al filialei şi este compusă din toţi membrii
activi ai acesteia înscrişi în Tabloul Corpului şi care sunt la zi cu plata cotizaţiilor profesionale. Un
membru al Corpului nu poate participa decât la adunarea generală a filialei de care aparţine.
109. Adunarea generală ordinară se convoacă anual, în primele două luni ale anului sau la datele stabilite
de Consiliul superior, iar în cazuri excepţionale se convoacă adunarea generală extraordinară. Convocarea
adunării generale se publică într-un ziar local de mare tiraj, cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată
pentru desfăşurarea adunării.
110. Adunarea generală este legal constituită dacă sunt prezenţi cel puţin jumătate plus unul din numărul
membrilor prevăzuţi la pct. 108.

71
Reprezentarea prin procură specială semnată de membrul care din motive întemeiate nu poate participa
este admisă cu condiţia ca numărul membrilor reprezentanţi să nu depăşească 30% din numărul
participanţilor efectivi la adunarea generală.
Dacă la prima convocare nu se întruneşte numărul necesar, se convoacă din nou adunarea generală, prin
aceleaşi mijloace, şi se consideră legal constituită prin participarea a cel puţin 30% din numărul
membrilor prevăzuţi la pct. 108.
111. Hotărârile adunării generale sunt valabile dacă sunt adoptate cu majoritatea voturilor celor prezenţi.
112. Adunarea generală are următoarele atribuţii:
a) ia cunoştinţă, dezbate şi aprobă prin vot deschis raportul de activitate prezentat de consiliul filialei
pentru perioada expirată;
b) aprobă prin vot deschis bugetul de venituri şi cheltuieli al filialei pentru exerciţiul financiar viitor şi
execuţia bugetului pentru exerciţiul financiar expirat însoţit de raportul cenzorilor asupra gestiunii filialei;
c) ia cunoştinţă de raportul consiliului filialei privind rezultatul analizei activităţii profesionale a
experţilor individuali şi a societăţilor comerciale controlate, în vederea asigurării bunei exercitări a
profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat pe teritoriul filialei. Adunarea generală aprobă lista
experţilor individuali şi a societăţilor comerciale ce vor fi auditate calitativ în anul următor;
d) alege şi revocă preşedintele şi membrii comisiei de disciplină a filialei;
e) alege şi revocă preşedintele şi membrii consiliului filialei, precum şi cenzorii;
f) propune, dintre membrii săi, candidaţi pentru funcţia de preşedinte şi de membru al Consiliului
superior;
g) adoptă lista cuprinzând membrii de onoare ai filialei;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, de Codul etic naţional al profesioniştilor
contabili sau hotărâte de Consiliul superior.
113. În cazuri excepţionale sau atunci când trebuie luate hotărâri urgente care depăşesc competenţa
consiliului filialei, prin grija preşedintelui acestuia se convoacă adunarea generală extraordinară,
folosindu-se procedura de convocare pentru adunarea generală anuală.
114. Cenzorii sunt aleşi pentru o perioadă de 4 ani de către adunarea generală, prin vot deschis, dintre
membrii Corpului care nu fac parte din consiliul filialei. Cenzorii nu pot îndeplini mai mult de două
mandate consecutive.
115. Cenzorii au misiunea de a verifica şi de a raporta adunării generale cu privire la gestiunea financiară
a consiliului filialei pentru fiecare exerciţiu financiar din perioada pentru care au fost aleşi, cu privire la
concordanţa dintre operaţiile înregistrate în contabilitate şi documentele aprobate prin bugetul de venituri
şi cheltuieli, atestând regularitatea şi sinceritatea informaţiilor financiare şi a execuţiei bugetare.
Cenzorii controlează respectarea condiţiilor privind convocarea adunărilor generale ale filialei.

72
 CAPITOLUL VII
Organele care activează pe lângă consiliul filialei
A. Comisia de disciplină a filialei
116. Comisia de disciplină a filialei este formată dintr-un preşedinte, 4 membri titulari şi 5 membri
supleanţi, aleşi de adunarea generală dintre membrii filialei, experţi contabili, care se bucură de autoritate
profesională şi morală deosebită.
Mandatul membrilor comisiei este de 4 ani.
117. Comisia de disciplină de pe lângă consiliul filialei este competentă să sancţioneze abaterile
disciplinare săvârşite de experţii contabili şi contabilii autorizaţi, membri ai filialei, cu domiciliul în raza
teritorială a acesteia, chiar dacă abaterile au fost săvârşite în raza teritorială a altei filiale.
Fac excepţie plângerile privitoare la fapte săvârşite de membrii şi preşedinţii comisiilor de disciplină ale
filialelor, precum şi de persoanele fizice străine cărora le-a fost recunoscut dreptul de a exercita profesia
de expert contabil sau contabil autorizat în România, care se depun la Comisia superioară de disciplină.
Plângerile privitoare la fapte săvârşite de membrii organelor de conducere ale Corpului, ale filialelor
acestuia, precum şi de membrii Comisiei superioare de disciplină se depun la Comisia de disciplină a
Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile.
B. Procedura de judecată disciplinară
118. Toate reclamaţiile privind fapte susceptibile de a antrena răspunderea disciplinară îndreptate contra
unui membru al Corpului sau unei societăţi recunoscute de Corp se adresează comisiei de disciplină a
filialei de care aparţine cel reclamat. Aceasta înştiinţează preşedintele consiliului filialei cu privire la
reclamaţiile primite.
Fac excepţie reclamaţiile îndreptate împotriva membrilor şi preşedinţilor comisiilor de disciplină ale
filialelor şi împotriva persoanelor fizice străine cărora le-a fost recunoscut dreptul de a exercita profesia
de expert contabil sau contabil autorizat în România care se adresează Comisiei superioare de disciplină,
precum şi reclamaţiile îndreptate împotriva membrilor organelor de conducere ale Corpului, ale filialelor
acestuia şi împotriva membrilor Comisiei superioare de disciplină care se adresează Comisiei de
disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile.
119. Plângerea îndreptată împotriva unui membru al Corpului se adresează filialei din care face parte
acesta, cu excepţia situaţiilor în care competenţa aparţine Comisiei superioare de disciplină, pentru care
plângerile se depun la Consiliul superior, precum şi situaţiilor în care competenţa aparţine Comisiei de
disciplină a Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile, pentru care
plângerile se depun la Consiliul pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile.
Plângerea astfel primită se transmite în termen de 48 de ore preşedintelui comisiei de disciplină, care va
desemna ca raportor pe unul dintre membrii titulari ai comisiei.

73
120. Procedura de judecată disciplinară este reglementată prin Regulamentul comisiilor de disciplină,
aprobat de Consiliul superior al Corpului şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
121. Fapta săvârşită de un membru al Corpului, indiferent de funcţia deţinută în structurile alese şi
funcţionale, prin care se încalcă dispoziţiile legii, ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, ale Codului etic naţional al
profesioniştilor contabili, hotărârile organelor de conducere ale Corpului, constituie abatere disciplinară.
Sunt abateri disciplinare următoarele fapte:
a) comportament necuviincios faţă de membrii Corpului sau faţă de alţi participanţi la reuniunile de lucru
ale organelor de conducere şi control ale Corpului;
b) absenţa nemotivată de la întrunirea adunării generale a filialei sau de la Conferinţa naţională;
c) nerespectarea dispoziţiilor Codului etic naţional al profesioniştilor contabili şi a normelor Corpului
referitoare la publicitate;
d) absenţa nejustificată de la acţiunile de pregătire şi dezvoltare profesională reglementate prin normele
emise de Corp;
e) prestarea de servicii profesionale fără viza anuală de exercitare a profesiei sau fără contract scris
încheiat cu clientul sau pe baza unui contract în care nu a fost înscrisă calitatea profesională a celui care îl
încheie: expert contabil sau contabil autorizat;
f) nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului profesional;
g) nedeclararea sau declararea parţială a veniturilor, în scopul sustragerii de la plata cotizaţiei prevăzute în
prezentul regulament sau a impozitelor;
h) fapta membrului Corpului de a nu depune în termenele stabilite, la filiala de care aparţine, declaraţiile
anuale; pentru persoanele juridice răspunderea incumbă preşedintelui consiliului de administraţie sau
administratorului unic, după caz;
i) încălcarea dispoziţiilor cu privire la incompatibilităţi sau conflicte de interese;
j) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control şi auditorilor de calitate ai Corpului documentele
privind activitatea profesională;
k) nedepunerea declaraţiilor sau declaraţiilor neconforme cu realitatea, în relaţiile cu Corpul sau cu terţii;
l) înscrierea în rapoartele de expertiză contabilă sau în alte lucrări efectuate pentru terţi de aprecieri la
adresa altor membri ai Corpului, fără consimţământul acestora sau fără să fi fost consultaţi;
m) nerespectarea normelor şi standardelor profesionale emise de Corp cu ocazia efectuării lucrărilor
pentru terţi;
n) neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în Regulamentul privind auditul calităţii serviciilor profesionale;
o) orice alte încălcări ale normelor şi hotărârilor luate de organele de conducere ale Corpului.

74
La stabilirea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare se va ţine seama de gravitatea încălcării şi de
consecinţele acesteia.
122. Următoarele abateri disciplinare se sancţionează astfel:

Abaterea Sancţiunea

Suspendarea dreptului de exercitare a

a) Neplata cotizaţiei profesionale sau/şi a celorlalte
profesiei până la plata efectivă, dar nu
obligaţii băneşti, la termenele stabilite, în cursul unui an
mai puţin de 3 luni şi nici mai mult de
calendaristic
un an

b) Condamnarea definitivă pentru săvârşirea unei

Interdicţia dreptului de exercitare a
infracţiuni care, potrivit legii, interzice dreptul de
profesiei
gestiune şi de administrare a societăţilor comerciale

c) Încălcarea cu intenţie, prin acţiune sau omisiune, a

normelor de lucru elaborate de Corp privind exercitarea Interdicţia dreptului de exercitare a
profesiei, dacă fapta a avut ca urmare producerea unui profesiei
prejudiciu moral sau material

d) Practicarea profesiei de expert contabil sau contabil

Interdicţia dreptului de exercitare a
autorizat fără viza anuală pentru exercitarea profesiei,
profesiei
legal acordată

Suspendarea dreptului de a mai

efectua expertize contabile pe 6-12
e) Nerespectarea standardelor profesionale şi a normelor
luni
emise de Corp cu privire la efectuarea expertizelor
contabile
Interdicţia dreptului de exercitare a
profesiei, în caz de repetare

123. Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii faptei.
124. Membrii Corpului suspendaţi sau radiaţi din Tabloul Corpului vor fi înlocuiţi, cu acceptul
beneficiarilor, în lucrările în curs de executare, din oficiu sau la cererea părţii interesate. Beneficiarii au
dreptul să retragă membrilor Corpului care au fost suspendaţi sau radiaţi din Tabloul Corpului lucrările ce
le-au fost încredinţate, fără despăgubiri de vreo parte, dar cu obligaţia, pentru membrii Corpului, de a
restitui toate documentele, precum şi sumele primite, care nu reprezintă rambursarea unor cheltuieli deja
efectuate.
125. Membrii Corpului radiaţi din Tabloul Corpului trebuie să plătească salariaţilor lor care îşi încetează
activitatea o indemnizaţie de concediere în condiţiile prevăzute de lege.
Membrul Corpului care a fost suspendat trebuie să plătească salariaţilor săi, pe durata suspendării sale,
salariile şi indemnizaţiile de orice natură prevăzute de contractele individuale sau colective de muncă şi
de dispoziţiile legale în vigoare.

75
În cazul suspendării preşedintele consiliului filialei desemnează imediat pe membrul sau pe membrii
Corpului însărcinaţi să continue executarea lucrărilor încredinţate profesioniştilor care fac obiectul acestei
măsuri, sub rezerva acceptării lor de către clienţi.
126. Sunt nule toate actele, contractele şi convenţiile care încearcă să permită, direct sau indirect,
exercitarea profesiei de expert contabil sau de contabil autorizat de către persoanele care nu au exerciţiul
dreptului de a practica profesia de expert contabil sau contabil autorizat, conform legii şi prezentului
regulament.
Membrul Corpului supus de către comisia de disciplină a filialei la o sancţiune disciplinară este obligat la
plata cheltuielilor care rezultă din acţiunea angajată împotriva lui, cu excepţia cazului în care Comisia
superioară de disciplină decide că nu trebuie aplicată nicio sancţiune celui în cauză.
127. Aplicarea unei sancţiuni disciplinare definitive trebuie să fie adusă la cunoştinţa publicului prin:
a) afişarea unui extras al hotărârii de sancţionare la sediul filialei Corpului, însoţită de publicarea acestuia
în revista Corpului;
b) comunicarea măsurii, în scris, direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, şi tribunalului, în cazul aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. c) şi d) din
Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată.
În cazul aplicării sancţiunii de suspendare a dreptului de exercitare a profesiei printr-o hotărâre definitivă,
cel în cauză este obligat să depună, sub luare de semnătură, la filiala de care aparţine carnetul de expert
contabil sau de contabil autorizat şi parafa; acestea îi vor fi restituite la expirarea termenului de
suspendare.
Aceeaşi obligaţie există şi în cazul aplicării măsurii de interzicere a dreptului de exercitare a profesiei.
Membrul care refuză să se conformeze va fi radiat din Tabloul Corpului, efectuându-se publicitatea
corespunzătoare.
128. Membrii comisiilor de disciplină sunt obligaţi să păstreze secretul profesional în exercitarea
funcţiilor lor.
C. Reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor
129. «abrogat»
Reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor pe lângă consiliul filialei are următoarele atribuţii:
– participă, fără drept de vot, la lucrările adunării generale şi ale consiliului filialei; materialele care se
dezbat se vor transmite cu 7 zile înainte de data întrunirii;
– sesizează pe reprezentantul Ministerului Economiei şi Finanţelor de pe lângă Consiliul superior asupra
hotărârilor şi măsurilor consiliului filialei care contravin reglementărilor legale.
CAPITOLUL VIII
Exercitarea profesiei de expert contabil şi contabil autorizat

76
130. Expertul contabil sau contabilul autorizat trebuie să fie şi să se manifeste liber faţă de orice interes
care este incompatibil cu integritatea, obiectivitatea şi, în general, cu independenţa profesională.
Exercitarea profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat se face cu respectarea principiului
independenţei profesiei; expertul contabil şi contabilul autorizat nu trebuie niciodată să se găsească în
situaţia de conflict de interese şi în nicio altă situaţie care ar putea aduce atingere integrităţii şi
obiectivităţii sale.
131. Relaţiile experţilor contabili, contabililor autorizaţi şi societăţilor comerciale de profil cu clienţii se
stabilesc prin contract scris de prestări de servicii, semnat de ambele părţi.
132. Profesia de expert contabil sau de contabil autorizat poate fi exercitată individual, prin cabinete, sau
printr-o societate comercială de profil înfiinţată potrivit legii.
133. În exercitarea profesiei experţii contabili şi contabilii autorizaţi răspund disciplinar, administrativ,
civil sau penal, după caz, potrivit legii.
134. Pentru onorariile stabilite prin contract încheiat cu operatorii economici se emit de către societăţile
comerciale, la terminarea lucrărilor, facturi sau chitanţe, potrivit legii.
135. Potrivit legii, obligaţia calculării şi vărsării impozitului aferent sumelor plătite experţilor contabili şi
contabililor autorizaţi individuali drept onorarii de către societăţi comerciale revine acestora.
136. Încasarea onorariului se va face de executantul lucrării direct de la beneficiar, în cazul în care acesta
este persoană juridică, după ce s-a reţinut impozitul pe venit spre a se vărsa la buget.
În cazul în care onorariul se încasează de la o persoană fizică, expertul contabil sau contabilul autorizat
este obligat la stabilirea impozitului datorat pentru onorariul încasat şi la depunerea acestuia la
organismul autorizat să îl încaseze.
137. Societăţile comerciale de expertiză contabilă şi societăţile comerciale de contabilitate pot fi
constituite din unul sau mai mulţi asociaţi ori acţionari. Acestea execută întreaga gamă de lucrări
prevăzute de lege, cu respectarea dispoziţiilor legale.
În cazul în care experţii, membri sau colaboratori ai unei societăţi comerciale de expertiză, sunt solicitaţi
şi numiţi să efectueze expertize judiciare, operaţiuni de audit sau mandatul de cenzor, beneficiarii
respectivi vor depune ori vor vira costul acestor lucrări, inclusiv TVA, în contul acestei societăţi. Aceasta
este răspunzătoare, alături de membrul sau colaboratorul său, de calitatea lucrării pe care o vizează.
În acelaşi timp, este obligată să reţină şi să vireze impozitul legal datorat bugetului.
138. Contractele de muncă se încheie în formă scrisă, între titularul cabinetului individual, respectiv
administratorul societăţii comerciale de expertiză, şi fiecare expert contabil sau contabil autorizat.
139. În aplicarea art. 2 alin. (1), art. 6 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, lucrările ce
se pot executa, fără a fi limitative, de către experţii contabili în cadrul contractelor de prestări de servicii
sunt:

77
a) ţinerea sau supravegherea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare:
– acordarea asistenţei privind organizarea şi ţinerea contabilităţii, inclusiv în cazul sistemelor informatice;
– elaborarea şi punerea în aplicare de: procedee contabile, planul de conturi adaptat unităţii, contabilitatea
de gestiune, tabloul de bord, control de gestiune şi control prin buget, în baza şi cu respectarea normelor
generale;
b) efectuarea de analize economico-financiare, ca:
– analiza structurilor financiare;
– analiza gestiunii financiare şi a rentabilităţii capitalului investit;
– tehnici de analiză şi de gestiune a fondului de rulment;
– sistem de credit – leasing, factoring etc.;
– elaborarea de tablouri de finanţare şi planuri de trezorerie;
– elaborarea de tablouri de utilizări şi resurse;
– asistenţa în prevenirea şi înlăturarea dificultăţilor unităţii;
c) efectuarea de audit financiar-contabil, ca:
– diagnostic financiar – creşterea, rentabilitatea, echilibrul şi riscurile financiare;
– audit intern – organizarea sau controlul regularităţii şi sincerităţii sistemului;
– studii, asistenţă pentru realizarea de investiţii financiare;
– audit statutar şi certificarea bilanţului contabil, cu respectarea reglementărilor specifice;
d) efectuarea de evaluări potrivit standardelor internaţionale de evaluare, ca:
– evaluări de bunuri şi active patrimoniale;
– evaluări de întreprinderi şi de valori mobiliare, pentru vânzări, succesiuni, partaje, donaţii sau la cererea
celor interesaţi;
– evaluări de elemente intangibile;
e) efectuarea de expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persoane fizice ori
juridice în condiţiile prevăzute de lege, ca:
– expertize amiabile (la cerere);
– expertize contabil-judiciare;
– arbitraje în cauze civile;
– expertize de gestiune;
f) executarea de lucrări cu caracter financiar-contabil, ca:
– întocmirea de situaţii periodice;
– consolidarea conturilor şi bilanţului;
– întocmirea de planuri de finanţare pe termen mediu şi lung;
g) executarea de lucrări cu caracter fiscal, ca:

78
– studii şi consultaţii pe probleme de ordin fiscal;
– participarea la întocmirea şi depunerea declaraţiilor fiscale;
– asistenţă în probleme de TVA şi impozite;
– fiscalitate imobiliară;
– asistenţă în aplicarea tarifului vamal;
– asistarea contribuabilului cu ocazia verificărilor;
– vizarea declaraţiilor fiscale anuale ale operatorilor economici;
h) efectuarea de lucrări de organizare administrativă şi informatică, cum ar fi:
– organigrame, structuri, definiri de funcţii;
– legături între servicii, circulaţia documentelor şi informaţiilor;
– mecanizarea şi automatizarea prelucrării informaţiilor, alegerea echipamentelor;
– analiza şi organizarea fluxului informaţional;
– alegerea softurilor necesare;
– formarea profesională continuă;
– contribuţii la protecţia patrimoniului unităţii;
i) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în mandatul de cenzor la societăţile comerciale, conform prevederilor
legale;
j) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în procedurile de reorganizare judiciară şi faliment, cum ar fi:
– efectuează lucrări cu privire la reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune, divizare,
dizolvare şi lichidarea societăţilor comerciale, precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din
cadrul societăţilor comerciale;
k) acordarea de asistenţă de specialitate necesară pentru înfiinţarea şi reorganizarea societăţilor
comerciale, cum ar fi:
– activităţi de studiere a pieţei şi de sondare a opiniei publice;
– studii de fezabilitate la înfiinţarea întreprinderilor;
– activităţi ale holdingurilor;
l) efectuarea pentru persoane fizice şi juridice a oricărui serviciu profesional care presupune cunoştinţe de
contabilitate;
m) alte activităţi şi servicii pentru întreprinderi cuprinse în clasele CAEN: 6209, 6420, 6619, 6920, 7022,
7320, 8299, 7490, 6831, 6621, precum şi altele stabilite de Biroul permanent al Consiliului superior.
140. În aplicarea art. 2 alin. (3) şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, lucrările ce
se pot executa de către contabilii autorizaţi în cadrul contractelor de prestări de servicii, individual sau
prin societăţi comerciale de contabilitate, sunt:
– ţinerea contabilităţii financiare şi de gestiune;

79
– pregătirea lucrărilor pentru întocmirea situaţiilor financiare;
– lucrări, declaraţii şi operaţiuni fiscale lunare şi trimestriale (altele decât situaţiile financiare anuale ale
societăţilor comerciale), lucrări în partidă simplă pentru persoane fizice independente şi asociaţii familiale
etc.;
– atribuţii de cenzor la asociaţii de proprietari/locatari, CAR-uri şi diferite asociaţii, fundaţii etc. fără scop
patrimonial.
CAPITOLUL IX
Veniturile şi cheltuielile Corpului
141. Corpul, având statut de persoană juridică de utilitate publică autonomă, îşi constituie veniturile din
activităţile stabilite potrivit prevederilor legale, acoperindu-şi cheltuielile în întregime din aceste venituri.
Contabilitatea patrimoniului şi a activităţilor desfăşurate de Corp se organizează şi se conduce potrivit
legii.
Înregistrarea veniturilor în contabilitate se face pe baza documentelor legale care vor atesta crearea
dreptului de încasare sau în momentul încasării efective a acestora.
142. Contabilitatea sintetică şi analitică a cheltuielilor se organizează distinct, potrivit bugetului aprobat.
Înregistrarea cheltuielilor se face pe baza documentelor justificative vizate pentru controlul financiar
preventiv şi aprobate de directorul general executiv sau de directorii executivi ai filialelor.
143. Veniturile Corpului se formează din:
a) taxe de înscriere la examenul de expert contabil şi, respectiv de contabil autorizat;
b) taxa de înscriere în Tabloul Corpului;
c) cotizaţii anuale asupra veniturilor realizate de către membrii Corpului care îşi exercită profesia
individual sau de către societăţi comerciale recunoscute de Corp;
d) donaţii, încasări din vânzarea publicaţiilor proprii şi alte venituri.
144. Taxa de înscriere în evidenţa Corpului este datorată şi se achită odată cu admiterea cererii de
înscriere. Sunt exoneraţi de plata taxei de înscriere membrii onorifici ai Corpului.
Expertul contabil sau contabilul autorizat care a fost radiat din Tabloul Corpului şi solicită reînscrierea
este obligat să plătească taxa de înscriere cuvenită.
Taxa de înscriere în Tabloul Corpului se stabileşte în valori absolute, anual, de către Conferinţa naţională
ordinară.
145. Cotizaţiile profesionale anuale, datorate de membrii Corpului, persoane fizice şi juridice, sunt fixe şi
variabile, pe tranşe de venit, fiind stabilite anual de Conferinţa naţională, pe baza metodologiei aprobate
de Consiliul superior.
Condiţiile şi termenele de achitare a cotizaţiilor se stabilesc prin normele de acordare a vizei anuale
pentru exercitarea profesiei, aprobate de Consiliul superior.

80
146. Cheltuielile Corpului se pot efectua numai pe bază de documente justificative, legal întocmite, în
limita bugetelor de venituri şi cheltuieli, cu respectarea dispoziţiilor legale şi a normelor privind disciplina
financiară în cadrul Corpului, aprobate de Consiliul superior.
CAPITOLUL X
Dispoziţii finale şi tranzitorii
147. În exercitarea atribuţiilor prevăzute în prezentul regulament, Conferinţa naţională, adunarea generală
a filialei, Consiliul superior şi consiliul filialei emit hotărâri, Biroul permanent al Consiliului superior sau
al consiliului filialei, precum şi preşedinţii de filiale emit decizii, iar preşedintele Consiliului superior
emite ordine.
Potrivit art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, hotărârile şi deciziile de interes
general, adoptate de Conferinţa naţională, Consiliul superior şi Biroul permanent al Consiliului superior
se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30 de zile de la adoptare.
Sunt hotărâri şi decizii de interes general cele care se referă la:
– Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România şi toate modificările şi completările la acesta;
– Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România şi toate modificările şi completările la
acesta;
– Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină de pe lângă consiliile filialelor şi
Consiliul superior al Corpului şi toate modificările şi completările la acesta;
– Tabloul Corpului şi modificările la acesta;
– accesul la profesie: examenele de admitere la stagiu; efectuarea stagiului şi organizarea examenului de
aptitudini;
– auditul calităţii serviciilor profesionale executate de membrii Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România;
– alte hotărâri şi decizii clasificate de organele emitente ca fiind de interes general.
148. Prevederile prezentului regulament se aplică tuturor membrilor Corpului, care îşi exercită profesia
individual sau sunt constituiţi în societăţi comerciale.
149. Prevederile prezentului regulament de organizare şi funcţionare se aplică tuturor persoanelor fizice şi
juridice străine care nu au domiciliul sau, după caz, sediul în România, care au calitatea de expert contabil
sau de contabil autorizat în ţările lor şi care au îndeplinit condiţiile de înscriere în Tabloul Corpului şi îşi
exercită activitatea în România, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994, republicată.
150. Prezentul regulament de organizare şi funcţionare intră în vigoare după aprobarea lui de către
Conferinţa naţională a Corpului.
151. Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul regulament.

81
ANEXA Nr. 1la regulament
PROCEDURA ALEGERILOR
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
1. Alegerile pentru Consiliul superior şi pentru consiliile filialelor se fac prin vot secret, pentru un mandat
de 4 ani.
Preşedintele Consiliului superior şi preşedinţii consiliilor filialelor sunt aleşi prin vot secret, pentru un
mandat de 4 ani. Preşedintele Consiliului superior este ales în cadrul întrunirii Conferinţei naţionale, iar
preşedinţii consiliilor filialelor sunt aleşi de către adunarea generală a filialei.
2. Au dreptul de a alege şi de a candida toţi membrii Corpului, persoane fizice înscrise în Tablou, membri
activi, cu excepţia celor care:
a) nu şi-au îndeplinit toate obligaţiile profesionale faţă de Corp şi care nu şi-au achitat integral cotizaţiile
profesionale la termenul scadent şi/sau nu au depus raportul de activitate pentru anii precedenţi până la
data de 28 februarie a anului curent;
b) nu au obţinut viza la data depunerii candidaturii;
c) sunt membri de onoare;
d) sunt persoane fizice străine cărora le-a fost recunoscut dreptul de a exercita profesia de expert contabil
sau de contabil autorizat în România;
e) şi-au desfăşurat activitatea în cadrul structurilor executive pentru o perioadă mai mare de 6 luni în
ultimii 4 ani calculaţi de la data depunerii candidaturii;
f) au fost sancţionaţi sau sunt investigaţi pentru abaterile disciplinare prevăzute în regulament şi împotriva
cărora s-a emis o hotărâre de sancţionare, chiar dacă aceasta a fost atacată conform reglementărilor
Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR).
3. Votul este secret şi are loc la data fixată de Consiliul superior.
4. Toţi membrii Corpului care au dreptul de a alege şi doresc să candideze pentru a fi aleşi depun o
declaraţie de candidatură. Regulile privind conţinutul-cadru şi modul de completare a declaraţiei de
candidatură se stabilesc de către Consiliul superior. Declaraţiile de candidatură, apreciate ca incomplete
sau incorect completate, vor fi respinse, fără a intra în procesul de analiză în cadrul Comitetului de
nominalizare.
5. Graficul de desfăşurare a alegerilor se aprobă de Consiliul superior.

82
 CAPITOLUL II
Alegerile pentru consiliile filialelor şi comisiile de disciplină ale filialelor
6. Declaraţiile de candidaturi pentru consiliile filialelor se depun la sediul filialei sau se transmit prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi conţinut declarat către consiliul filialei până la data-
limită stabilită în graficul de desfăşurare a alegerilor. Declaraţiile de candidaturi primite după data-limită
stabilită sunt considerate tardive şi nu sunt luate în considerare, fiind obligatorie anexarea acestora la
procesul- verbal de declarare a rezultatelor alegerilor.
7. Înfiinţarea, dizolvarea, structura, mandatele, responsabilităţile, autoritatea şi procedurile de funcţionare
ale Comitetului de nominalizare sunt stabilite în termenii de referinţă ai acestuia şi aprobate de către
Consiliul superior. Comitetul de nominalizare a candidaţilor pentru fiecare dintre funcţiile vacante care
fac obiectul procesului electoral este format dintr-un număr impar de membri, de regulă din 3 (trei)
membri. Membrii Comitetului de nominalizare au o bună reputaţie profesională şi morală. Comitetul de
nominalizare este responsabil cu punerea în aplicare a procesului de nominalizare elaborat de Consiliul
superior.
8. Formularul declaraţiei de candidatură pentru funcţia de membru în Consiliul filialei se publică pe site-
ul filialei.
9. Consiliul filialei cuprinde maximum 10 (zece) membri titulari, inclusiv preşedintele, şi 4 (patru)
membri supleanţi.
Numărul membrilor consiliului filialei variază în funcţie de numărul total de membri înscrişi în evidenţa
filialei la data de 31 decembrie a anului anterior alegerilor, conform tabel ului de mai jos:
Ponderea experţilor contabili în raport cu numărul total al membrilor Corpului la nivelul ţării

Numărul membrilor titulari Numărul membrilor supleanţi

Experţi Contabili Experţi Contabili

contabili autorizaţi contabili autorizaţi

Filiala Bucureşti 9 1 3 1

Filiale cu peste 1.500

6 1 2 0
de membri

Filiale cu 500-1.500
4 1 1 0
de membri

Filiale cu până la 500

3 0 0 1
de membri

83
10. Declaraţia de candidatură completată la fiecare rubrică în parte şi semnată de candidat se înregistrează
şi se depune la sediul filialei, în original, până la data stabilită în graficul de desfăşurare a alegerilor,
urmând a se publica pe site-ul filialei.
11. Declaraţiile de candidatură depuse pentru funcţia de membru al consiliului filialei vor fi analizate de
către Comitetul de nominalizare a candidaţilor la funcţia de membru al consiliului filialei. Membrii
Comitetului de nominalizare nu pot fi în acelaşi timp şi candidaţi în alegeri. Comitetul de nominalizare se
numeşte prin hotărâre a Consiliului superior până la data stabilită în graficul de desfăşurare a alegerilor.
12. Membrii titulari şi supleanţi ai consiliului filialei sunt aleşi prin vot secret, pentru un mandat de 4 ani,
dintre membrii activi ai Corpului care şi-au îndeplinit toate obligaţiile profesionale faţă de Corp, şi-au
achitat integral cotizaţiile profesionale la termenul scadent, au depus raportul de activitate pentru anii
precedenţi până la data de 28 februarie a anului curent, au obţinut viza la data depunerii candidaturii, nu
au fost sancţionaţi, respectiv împotriva acestora nu s-a emis o hotărâre de sancţionare, au o bună reputaţie
profesională şi morală şi au fost propuşi de Comitetul de nominalizare.
13. Membrii cărora le încetează mandatul de 4 ani pot fi realeşi după cel puţin o perioadă egală cu cea a
unui mandat în condiţiile prevăzute de pct. 2 şi 12 din procedură.
14. Comitetul de nominalizare, în primă etapă, verifică, sub sancţiunea respingerii, depunerea în termen a
candidaturii, precum şi completitudinea şi corectitudinea datelor completate. Candidaturile respinse nu
vor intra în etapa de nominalizare, fiind menţionate în procesul-verbal.
15. Sistemul de evaluare a candidatului este un sistem calitativ bazat pe competenţă, educaţie, implicare
demonstrată şi etică. Se vor identifica candidaţii care prezintă o anumită combinaţie de abilităţi şi atribute
care corespund nevoilor particulare ale consiliului filialei în concordanţă cu strategia, obiectivele şi planul
de lucru ale CECCAR.
16. Comitetul de nominalizare analizează candidaturile rămase în procesul de nominalizare după prima
etapă sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, a criteriilor de evaluare din declaraţia de candidatură, a sistemului
de evaluare al Comitetului de nominalizare şi întocmeşte un referat pentru fiecare candidat, în care este
descris modul de îndeplinire a fiecărei condiţii şi fiecărui criteriu în parte.
17. Comitetul de nominalizare analizează, sub sancţiunea nenominalizării, îndeplinirea tuturor celor 4
criterii din declaraţia de candidatură:
a) inexistenţa oricăror acţiuni care au lezat sau care au fost săvârşite cu intenţia de a leza imaginea şi
interesele CECCAR;
b) îndeplinirea obligaţiilor faţă de Corp la data scadentă prevăzută de reglementările Corpului, inclusiv
obţinerea vizei pentru anul în curs;
c) experienţa managerială relevantă (funcţii de conducere relevante deţinute etc.);

84
d) activităţi desfăşurate în interesul profesiei contabile (cursuri predate, propuneri de modificări
legislative în interesul profesiei şi al Corpului, activitatea în diferite comitete, grupuri de lucru ale
Corpului, sprijin de orice natură, lucrări scrise, seminare organizate, activitatea în diferite structuri alese
ale Corpului etc.) în ultimii 5 ani.
18. Comitetul de nominalizare are dreptul de a verifica toate informaţiile disponibile pe care le consideră
necesare şi relevante pentru a-i permite să îşi îndeplinească sarcinile.
19. Comitetul de nominalizare are dreptul de a convoca candidaţii la un interviu în vederea clarificării
aspectelor vizate de sistemul de evaluare. În procesul de evaluare Comitetul de nominalizare va avea în
vedere:
– experienţa profesională;
– cunoştinţele şi abilităţile tehnice, inclusiv cunoaşterea reglementărilor profesiei şi ale Corpului;
– contribuţiile aduse profesiei şi CECCAR;
– capacitatea de avea un impact semnificativ în activitatea consiliului filialei;
– capacitatea de a promova interesele profesiei şi CECCAR la nivel local.
20. Totodată, Comitetul de nominalizare va avea în vedere şi:
– egalitatea de gen;
– distribuţia mandatelor în funcţie de volumul activităţii profesionale desfăşurate ca persoană
independentă sau prin intermediul societăţilor.
21. Sunt validate pentru nominalizare candidaturile acceptate de minimum 2/3 din membrii comitetului.
22. Comitetul de nominalizare face public pe site-ul filialei CECCAR procesul-verbal al Comitetului de
nominalizare, având anexată lista candidaţilor admişi în urma procesului de nominalizare, până la data
stabilită în calendarul de desfăşurare a alegerilor.
23. Candidaţii respinşi pot contesta la Consiliul superior, în termen de o zi lucrătoare de la afişarea
procesului-verbal al Comitetului de nominalizare, exclusiv aspectele de procedură, evaluarea candidatului
fiind una de tip calitativ. Consiliul superior este obligat să soluţioneze contestaţia în termen de două zile
de la înregistrarea acesteia.
24. Până la data stabilită în graficul de desfăşurare a alegerilor se va publica pe site-ul filialei lista
candidaţilor nominalizaţi pentru a participa la procesul electoral, se vor tipări buletinele de vot şi se va
amenaja spaţiul destinat votării.
25. Alegerea membrilor consiliului filialei se va face pe baza votului membrilor activi ai filialei înscrişi în
Tabloul Corpului care şi-au îndeplinit toate obligaţiile profesionale faţă de Corp, şi-au achitat integral
cotizaţiile profesionale la termenul scadent, au depus raportul de activitate pentru anii precedenţi până la
data de 28 februarie a anului curent şi nu au fost sancţionaţi, respectiv împotriva acestora nu s-a emis o

85
hotărâre de sancţionare. Listele electorale se vor întocmi pe baza situaţiei existente la data de 28 februarie
a anului curent.
26. În vederea asigurării posibilităţii participării tuturor membrilor filialei la alegerea membrilor
consiliului filialei procesul de votare se va organiza după cum urmează:
– la filialele cu până la 1.000 (inclusiv) de membri incluşi în listele electorale, două zile consecutive;
– la filialele cu peste 1.000 de membri incluşi în listele electorale, inclusiv, 3 zile consecutive;
– la filiala Bucureşti, 4 zile consecutive;
– intervalul orar de votare este cuprins între orele 10,00-18,00 pentru fiecare zi de votare.
Datele în care se va desfăşura procesul de vot sunt stabilite prin hotărâre a consiliului filialei, încadrându-
se în intervalul stabilit prin graficul de desfăşurare a alegerilor, astfel încât procesul de votare să se
finalizeze cu cel puţin cu două zile înainte de data desfăşurării adunării generale.
27. Procesul de votare, inclusiv calendarul cu datele de desfăşurare a votării, intervalul orar de votare şi
locaţia centrului de votare (sediul filialei) vor fi făcute publice, pe site-ul filialei, de către consiliul filialei
cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data votării.
28. Este interzisă votarea pe bază de procură.
29. Desfăşurarea votării este organizată şi supravegheată de o comisie electorală numită prin hotărâre a
consiliului filialei, formată din 3 membri (membri CECCAR şi/sau angajaţi ai structurilor executive).
30. Comisia electorală are următoarele atribuţii:
a) organizează în bune condiţii desfăşurarea alegerilor la nivelul filialei, astfel încât să se asigure
exprimarea secretă a votului;
b) întocmeşte listele cu membrii filialei cu drept de vot, care vor cuprinde în mod obligatoriu următoarele
informaţii: numele şi prenumele, CNP, numărul carnetului de membru şi semnătura de participare la vot.
Listele se vor întocmi în ordine alfabetică şi vor fi numerotate şi semnate de membrii comisiei;
c) răspunde de tipărirea buletinelor de vot;
d) păstrează, sub sigiliu, listele cu membrii filialei cu drept de vot şi buletinele de vot până la data
încheierii desfăşurării alegerilor;
e) publică pe site-ul filialei şi prin afişare la sediul filialei data (datele), locul şi programul desfăşurării
procedurii de votare;
f) conduce operaţiunile de votare, luând toate măsurile pentru asigurarea ordinii la locul în care are loc
votarea, asigurând prezenţa permanentă a cel puţin unui membru al comisiei în locaţia în care se
desfăşoară votul. În cazul în care se prezintă la vot membri ai filialei care au fost omişi din liste, aceştia
vor fi trecuţi pe o listă separată care va cuprinde aceleaşi elemente de identificare ca cele prevăzute la lit.
b). Personalul administrativ va verifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute la pct. 25 de către membrul care

86
a fost omis de pe lista electorală, înainte ca acesta să îşi exercite dreptul la vot. Alegătorii se vor legitima
cu un act de identitate valabil;
g) asigură securitatea urnei şi a buletinelor de vot completate. În acest sens va lua următoarele măsuri de
securizare:
– alocă un spaţiu de depozitare (fişet metalic, dulap sau încăpere) cu încuietoare şi sigiliu;
– în afara intervalului orar în care se desfăşoară procesul de vot se vor lua următoarele măsuri:
• urna cu buletinele de vot să fie depozitată în spaţiul alocat din sediul filialei, membrii comisiei vor
încuia acest spaţiu şi vor sigila toate căile de acces;
• spaţiul de depozitare se sigilează/se desigilează, se închide şi se deschide doar în prezenţa tuturor
membrilor comisiei;
• cheile de la spaţiul de depozitare vor fi păstrate în plic închis, sigilat prin semnătura tuturor membrilor
comisiei şi prin ştampila filialei;
h) numără voturile, stabileşte valabilitatea voturilor exprimate, totalizează voturile exprimate şi stabileşte
rezultatele alegerilor;
i) redactează, la sfârşitul ultimei zile de votare, după ora- limită de votare, în două exemplare procesul-
verbal cu rezultatele alegerilor; procesul-verbal se semnează de către toţi membrii comisiei;
j) înaintează câte un exemplar al procesului-verbal consiliului filialei şi Consiliului superior al Corpului.
31. Alegătorul votează unul sau mai mulţi dintre candidaţii înscrişi pe buletinul de vot, prin încercuirea
numărului curent. Numărul maxim de candidaţi votaţi prin încercuire nu poate fi mai mare decât numărul
locurilor vacante, număr specificat pe buletin. Nu se acceptă alte menţiuni pe buletinul de vot. Buletinele
albe, cele care nu cuprind o desemnare precisă a candidatului ori care nu poartă ştampila CECCAR, cele
care conţin semne de recunoaştere sau orice alte menţiuni nu sunt luate în considerare la stabilirea
rezultatului, fiind considerate nule şi anexându-se la procesul-verbal. Alegătorii vor introduce buletinele
de vot în urnă.
32. După finalizarea votului se procedează la deschiderea urnelor şi numărarea voturilor.
33. Deschiderea urnelor şi numărarea voturilor sunt asigurate de comisia electorală.
34. Comisia electorală întocmeşte un proces-verbal al operaţiunii de numărare a voturilor şi de stabilire a
rezultatului votării, care se semnează de către toţi membrii săi.
35. Procesul-verbal de numărare a voturilor se întocmeşte în dublu exemplar de către comisia electorală şi
cuprinde:
a) numărul alegătorilor, potrivit listelor de alegători;
b) numărul alegătorilor prezenţi la vot;
c) numărul total al voturilor valabil exprimate;
d) numărul voturilor nule;

87
e) numărul voturilor obţinute de fiecare candidat în parte;
f) numărul total al buletinelor de vot imprimate;
g) numărul buletinelor rămase nefolosite şi anulate.
Câte un exemplar al acestuia se transmite consiliului filialei şi consiliului superior al Corpului.
36. Candidaţii care au obţinut cel mai mare număr de voturi vor ocupa locurile vacante în limita
numărului acestora şi în ordinea descrescătoare a numărului de voturi obţinute. Mai întâi se vor ocupa
locurile de titulari şi apoi cele de supleanţi. În cazul unei egalităţi pentru ultima poziţie liberă, va fi ales
candidatul nominalizat de Comitetul de nominalizare. În acest caz, Comisia electorală înaintează
rezultatul votului Comitetului de nominalizare cel mai târziu în ziua imediat următoare, care, în termen de
maximum 24 de ore, va delibera şi va nominaliza candidatul care va fi ales. Rezultatul deliberării va fi
înaintat Comisiei electorale, imediat după încheierea deliberărilor.
37. Rezultatele votului sunt prezentate de un reprezentant al Comisiei electorale în prima şedinţă a
adunării generale ordinare/extraordinare pentru validare/invalidare. Invalidarea procesului electoral este
posibilă în cazul dovedirii nerespectării prevederilor procedurale ale prezentelor măsuri în procesul de
votare. Conducerea filialei urmăreşte ca şedinţa adunării generale ordinare/ extraordinare a filialei din
anul respectiv să fie convocată pentru o dată imediat ulterioară încheierii procesului de alegere a
membrilor consiliului filialei.
38. După finalizarea proceselor electorale în filialele în cadrul cărora au avut loc alegeri pentru funcţia de
membru în consiliul filialei, Consiliul superior va centraliza procesele-verbale transmise de către
comisiile electorale şi va înainta Conferinţei naţionale un raport al desfăşurării alegerilor, pentru aprobare.
În cazul invalidării rezultatului votului în cadrul şedinţei adunării generale a filialei, procesul-verbal al
Comisiei electorale va fi însoţit de punctul de vedere al Consiliului superior privind temeinicia invalidării
rezultatelor votului.
39. Mandatele membrilor consiliului filialei încep la data aprobării procesului electoral în cadrul
Conferinţei naţionale.
40. Membrii comitetelor de nominalizare şi ai comisiilor electorale nu pot fi soţ/soţie, rude sau afini până
la gradul IV inclusiv ai candidaţilor la funcţiile de membru al consiliului filialelor.
41. Pe parcursul procesului electoral este interzisă orice acţiune, prin orice mijloace de propagandă, în
favoarea sau împotriva unuia sau a mai multor candidaţi care contravine Codului etic al profesioniştilor
contabili, legislaţiei şi reglementărilor Corpului.
42. Prevederile cap. I, II şi V din prezenta procedură sunt aplicabile şi pentru alegerea preşedinţilor,
membrilor titulari şi membrilor supleanţi din comisiile de disciplină ale filialelor.

88
 CAPITOLUL III
Alegerile pentru Consiliul superior al Corpului şi Comisia superioară de disciplină
43. Declaraţiile de candidaturi pentru Consiliul superior se depun la sediul central sau se transmit prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi conţinut declarat către Consiliul superior până la data-
limită stabilită în graficul de desfăşurare a alegerilor. Declaraţiile de candidaturi primite după data-limită
stabilită sunt considerate tardive şi nu sunt luate în considerare, anexându-se însă la procesul-verbal de
declarare a rezultatelor alegerilor.
44. Înfiinţarea, dizolvarea, structura, mandatele, responsabilităţile, autoritatea şi procedurile de
funcţionare ale Comitetului de nominalizare sunt stabilite în termenii de referinţă ai acestuia şi aprobate
de către Consiliul superior. Comitetul de nominalizare a candidaţilor pentru fiecare dintre funcţiile
vacante care fac obiectul procesului electoral este format dintr-un număr impar de membri, de regulă din
3 membri. Membrii Comitetul de nominalizare au o bună reputaţie profesională şi morală. Comitetul de
nominalizare este responsabil cu punerea în aplicare a procesului de nominalizare elaborat de Consiliul
superior.
45. Formularul declaraţiei de candidatură pentru funcţia de membru în Consiliul superior se publică pe
site-ul CECCAR.
46. Consiliul superior cuprinde maximum 22 de membri titulari, fără a lua în calcul funcţia de preşedinte,
dintre care un membru contabil autorizat şi 4 supleanţi experţi contabili.
47. Declaraţia de candidatură completată la fiecare rubrică şi semnată de candidat se înregistrează şi se
depune la sediul central, în original, până la data stabilită în graficul de desfăşurare a alegerilor şi se
publică pe site-ul CECCAR.
48. Declaraţiile de candidatură depuse pentru funcţia de membru al Consiliului superior vor fi analizate
de către Comitetul de nominalizare. Membrii Comitetului de nominalizare nu pot fi în acelaşi timp şi
candidaţi în alegeri. Comitetul de nominalizare se numeşte prin hotărâre a Consiliului superior, până la
data stabilită în graficul de desfăşurare a alegerilor.
49. Membrii titulari şi supleanţi ai Consiliului superior sunt aleşi prin vot secret, pentru un mandat de 4
ani, dintre membrii activi ai Corpului care şi-au îndeplinit toate obligaţiile profesionale faţă de Corp, şi-au
achitat integral cotizaţiile profesionale la termenul scadent, au depus raportul de activitate pentru anii
precedenţi până la data de 28 februarie a anului curent, au obţinut viza la data depunerii candidaturii, nu
au fost sancţionaţi, respectiv împotriva acestora nu s-a emis o hotărâre de sancţionare, au o bună reputaţie
profesională şi morală şi au fost propuşi de Comitetul de nominalizare, în condiţiile privind mandatul
prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

89
50. Membrii cărora le încetează mandatul de 4 ani obţinut începând cu data adoptării prezentei proceduri
pot fi realeşi după cel puţin o perioadă egală cu cea a unui mandat în condiţiile prevăzute de pct. 2 si 49
din prezenta procedură.
51. Comitetul de nominalizare, în prima etapă, verifică, sub sancţiunea respingerii, depunerea în termen a
candidaturii, precum şi completitudinea şi corectitudinea datelor completate. Candidaturile respinse nu
vor intra în etapa de nominalizare.
52. Sistemul de evaluare a candidatului este un sistem calitativ, bazat pe competenţă, educaţie, implicare
demonstrată şi etică. Se vor identifica candidaţii care prezintă o anumită combinaţie de abilităţi şi atribute
care corespund nevoilor particulare ale Consiliului superior, în concordanţă cu strategia, obiectivele şi
planul de lucru ale CECCAR, şi ale profesiei.
53. Comitetul de nominalizare analizează candidaturile rămase în procesul de nominalizare după prima
etapă sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, a criteriilor de evaluare din declaraţia de candidatură, a sistemului
de evaluare al Comitetului de nominalizare şi întocmeşte un referat pentru fiecare candidat, în care este
descris modul de îndeplinire a fiecărei condiţii şi fiecărui criteriu în parte.
54. Comitetul de nominalizare analizează, sub sancţiunea nenominalizării, îndeplinirea tuturor celor patru
criterii din declaraţia de candidatură:
a) inexistenţa oricăror acţiuni care au lezat sau care au fost săvârşite cu intenţia de a leza imaginea şi
interesele CECCAR;
b) îndeplinirea obligaţiilor faţă de Corp la data scadentă prevăzută de reglementările Corpului, inclusiv
obţinerea vizei pentru anul în curs;
c) experienţa managerială relevantă (funcţii de conducere relevante deţinute etc.);
d) activităţi desfăşurate în interesul profesiei contabile (cursuri predate, propuneri de modificări
legislative în interesul profesiei şi al Corpului, activitatea în diferite comitete, grupuri de lucru ale
Corpului, sprijin de orice natură, lucrări scrise, seminare organizate, activitatea în diferite structuri alese
ale Corpului etc.) în ultimii 5 ani.
55. Comitetul de nominalizare are dreptul de a verifica toate informaţiile disponibile pe care le consideră
necesare pentru a-i permite să îşi îndeplinească sarcinile.
56. Comitetul de nominalizare are dreptul de a convoca candidaţii la un interviu în vederea clarificării
aspectelor vizate de sistemul de evaluare. În procesul de evaluare, Comitetul de nominalizare va avea în
vedere:
– experienţa profesională;
– cunoştinţele şi abilităţile tehnice, inclusiv cunoaşterea reglementărilor profesiei şi ale Corpului;
– contribuţii aduse profesiei şi CECCAR;

90
– capacitatea de avea un impact semnificativ în activitatea Consiliului superior;
– capacitatea de a promova interesele profesiei şi CECCAR la nivel naţional şi internaţional.
57. Totodată, Comitetul de nominalizare va avea în vedere şi:
– egalitatea de gen;
– acoperirea regională;
– distribuţia mandatelor în funcţie de volumul activităţii profesionale desfăşurate ca persoană
independentă sau prin intermediul societăţilor.
58. Sunt validate pentru nominalizare candidaturile acceptate de minimum 2/3 din membrii Comitetului
de nominalizare.
59. Comitetul de nominalizare face public pe site-ul CECCAR procesul-verbal al Comitetului de
nominalizare, având ca anexă lista candidaţilor admişi în urma procesului de nominalizare, până la data
stabilită în calendarul de desfăşurare a alegerilor.
60. Candidaţii respinşi pot contesta la Consiliul superior, în termen de două zile lucrătoare de la afişarea
procesului-verbal al Comitetului de nominalizare, exclusiv aspectele de procedură, evaluarea candidatului
fiind una de tip calitativ. Consiliul superior este obligat să soluţioneze contestaţia în termen de două zile
de la înregistrarea acesteia.
61. Până la data stabilită în graficul de desfăşurare a alegerilor se va publica pe site-ul CECCAR lista
candidaţilor nominalizaţi pentru a participa la procesul electoral şi se vor tipări buletinele de vot.
62. Alegerea membrilor Consiliului superior are loc în cadrul întrunirii Conferinţei naţionale pe baza
votului secret al membrilor activi ai filialei înscrişi în Tabloul Corpului care şi-au îndeplinit toate
obligaţiile profesionale faţă de Corp, şi-au achitat integral cotizaţiile profesionale la termenul scadent, au
depus raportul de activitate pentru anii precedenţi până la data de 28 februarie a anului curent şi nu au fost
sancţionaţi, respectiv împotriva acestora nu s-a emis o hotărâre de sancţionare. Listele electorale se vor
întocmi pe baza situaţiei existente la data de 28 februarie a anului curent.
63. Este interzisă votarea pe bază de procură.
64. Desfăşurarea votării este organizată şi supravegheată de o comisie electorală formată din 3 angajaţi ai
structurilor executive şi 3 membri CECCAR desemnaţi de Conferinţa naţională, dintre care un membru al
Consiliului superior al CECCAR.
65. Votul se poate exprima prin buletine de vot depuse în urne sau prin utilizarea unei platforme de vot
electronic.
66. Comisia electorală are următoarele atribuţii:
a) asigurarea condiţiilor pentru confidenţialitatea votului; alegătorul introduce buletinul de vot în urna
sigilată de comisia electorală a voturilor;

91
b) întocmirea listelor, în ordine alfabetică, cu membrii cu drept de vot prezenţi la Conferinţă, care vor
cuprinde în principal numele şi prenumele, codul numeric personal, numărul carnetului de membru,
semnătura de participare la vot. Listele sunt semnate de persoana din aparatul executiv desemnată cu
întocmirea listelor electorale. Listele se predau Comisiei electorale. În cazul în care există membri
participanţi la Conferinţă cu drept de vot care au fost omişi din liste, aceştia vor fi trecuţi de comisie pe o
listă separată, cu datele de identificare mai sus menţionate;
c) în cazul în care votul se realizează prin buletine de vot depuse în urne, acestea se vor distribui
alegătorilor de către comisia electorală, pe bază de semnătură;
d) membrii votanţi vor fi îndrumaţi de către comisie spre spaţiul destinat votării;
e) în cazul în care votul se realizează prin utilizarea unei platforme de vot electronic, Comisia electorală
va pune la dispoziţia participanţilor platforma de vot, buletinul de vot electronic şi codul de acces pentru
vot.
67. Alegătorul votează unul sau mai mulţi dintre candidaţii înscrişi pe buletinul de vot, prin încercuirea
numărului curent sau prin bifarea candidaţilor în buletinul de vot electronic. Numărul maxim de candidaţi
votaţi nu poate fi mai mare decât numărul locurilor vacante, număr specificat pe buletin. Nu se acceptă
alte menţiuni pe buletinul de vot. Buletinele albe, cele care nu cuprind o desemnare precisă a candidatului
ori care nu poartă ştampila CECCAR, cele care conţin semne de recunoaştere sau orice alte menţiuni nu
sunt luate în considerare la stabilirea rezultatului, fiind considerate nule, şi se anexează la procesul-
verbal.
68. După finalizarea votului, când buletinele de vot ale alegătorilor au fost introduse în urnă, se
procedează la deschiderea urnelor şi numărarea voturilor.
69. Deschiderea urnelor şi numărarea voturilor sunt asigurate de Comisia electorală.
70. În cazul utilizării platformei de vot electronic, Comisia electorală va lista raportul din platformă şi îl
va semna.
71. Comisia electorală întocmeşte un proces-verbal al operaţiunii de numărare a voturilor şi de stabilire a
rezultatului votării, care se semnează de către toţi membrii săi.
72. Procesul-verbal de numărare a voturilor se întocmeşte în dublu exemplar de către Comisia electorală
şi cuprinde:
a) numărul alegătorilor, potrivit listelor de alegători;
b) numărul alegătorilor prezenţi la vot;
c) numărul total al voturilor valabil exprimate;
d) numărul voturilor nule;
e) numărul voturilor obţinute de fiecare candidat în parte;
f) numărul total al buletinelor de vot imprimate – în cazul exprimării votului la urne;

92
g) numărul buletinelor rămase nefolosite şi anulate – în cazul exprimării votului la urne.
73. Candidaţii care au obţinut cel mai mare număr de voturi vor ocupa locurile vacante în limita
numărului acestora şi în ordinea descrescătoare a numărului de voturi obţinute. Mai întâi se vor ocupa
locurile de titulari şi apoi cele de supleanţi. În cazul unei egalităţi pentru ultima poziţie liberă, va fi ales
candidatul recomandat de Comitetul de nominalizare.
74. Rezultatele votului sunt prezentate de un reprezentant al Comisiei electorale, în şedinţa Conferinţei
naţionale pentru validare.
75. Mandatele membrilor Consiliului superior încep cu data aprobării procesului electoral în cadrul
Conferinţei naţionale.
76. Membrii comitetelor de nominalizare şi ai comisiilor electorale nu pot fi soţ/soţie, rude sau afini până
la gradul IV inclusiv ai candidaţilor la funcţiile de membru al Consiliului superior.
77. În procesul electoral este interzisă orice acţiune, prin orice mijloace, de propagandă în favoarea sau
împotriva unuia sau a mai multor candidaţi, care contravine Codului etic al profesioniştilor contabili,
legislaţiei şi reglementărilor Corpului.
78. Prevederile cap. I, III şi V din prezenta procedură sunt aplicabile şi pentru alegerea preşedinţilor,
membrilor titulari şi membrilor supleanţi din Comisia superioară de disciplină.
CAPITOLUL IV
Alegerea preşedintelui Consiliului superior şi a preşedinţilor consiliilor filialelor
79. Declaraţiile de candidaturi se transmit, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi
conţinut declarat, Consiliului superior sau consiliului filialei, după caz, până la data-limită stabilită de
Consiliul superior. La nivelul Consiliului superior, respectiv al consiliului filialei, primirea şi verificarea
declaraţiilor de candidatură, precum şi întocmirea listei candidaţilor se fac de către Comitetul de
nominalizare numit de Consiliul superior; membrii Comitetului de nominalizare nu pot fi în acelaşi timp
şi candidaţi în alegeri.
80. Procedura alegerii este stabilită prin hotărâre a Conferinţei naţionale a experţilor contabili şi
contabililor autorizaţi.
CAPITOLUL V
Dispoziţii finale şi tranzitorii
81. Situaţiile excepţionale nereglementate de prezenta procedură vor fi soluţionate prin dispoziţii
tranzitorii emise prin hotărârea Consiliului superior al CECCAR.
82. Nerespectarea prevederilor prezentei reglementări se sancţionează conform Ordonanţei Guvernului nr.
65/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, precum şi altor
reglementări legale incidente.

93
83. La data intrării în vigoare a prezentei proceduri se abrogă orice altă prevedere contrară din
reglementările CECCAR. Consiliul superior va asigura punerea în aplicare a prezentelor măsuri.

ANEXA Nr. 2
la regulament
ŞEDINŢELE ORGANELOR DE CONDUCERE
1. Şedinţele de lucru ale consiliilor Corpului şi birourilor permanente sunt legal constituite numai în
condiţiile asigurării prezenţei majorităţii legale a membrilor acestora.
2. Consiliile Corpului pot delibera numai asupra problemelor înscrise în ordinea de zi comunicată, cu cel
puţin 7 zile înainte, şi numai în mod excepţional asupra celor care, datorită urgenţei lor, sunt supuse direct
în şedinţă de către preşedinte.
3. Preşedintele conduce deliberările; el nu poate refuza cuvântul unui participant.
Preşedintele poate atenţiona pe oricare participant care ia cuvântul fără a-l fi cerut şi obţinut, care
depăşeşte timpul acordat sau care, după ce a fost invitat de preşedinte să se limiteze la problema în curs
de dezbatere, nu se conformează acestei invitaţii.
Preşedintele poate chema la ordine, cu menţionarea în procesul-verbal, pe oricare membru al Corpului
care proferează atacuri la persoană sau provoacă dezordine.
4. Durata expozeului fiecărui participant este limitată la cel mult 7 minute, cu excepţia celui al
preşedintelui, precum şi al preşedinţilor şi raportorilor secţiunilor şi comisiilor, inclusiv al
reprezentantului Ministerului Economiei şi Finanţelor.
5. Şedinţa poate fi suspendată de preşedinte după consultarea adunării sau la cererea majorităţii
participanţilor.
6. Votul se exprimă prin ridicarea mâinii. Secretarul de şedinţă procedează la numărarea voturilor, iar
rezultatul se comunică de către preşedinte. Totuşi, votul secret poate fi cerut ori de câte ori este cazul şi
îndeosebi:
a) în cazurile avute în vedere la pct. 5;
b) când se procedează la o numire, dacă votul secret este cerut de preşedinte, de un membru al Consiliului
sau de prezidiul şedinţei;
c) în alte cazuri, când este cerut de majoritatea membrilor prezenţi.
7. Dezbaterile se consemnează în procese-verbale sau stenograme, după caz, şi vor cuprinde menţiuni
referitoare la: data şi locul încheierii, numele şi prenumele membrilor prezenţi şi ale celor care
absentează, ordinea de zi, dezbaterile din şedinţă şi hotărârile adoptate. Acestea se semnează de
preşedinte şi de persoana care le-a întocmit.

94
8. Deliberările au un caracter strict secret. Cu toate acestea, consiliul poate, prin decizie specială, să
admită publicarea lor în extras sau în întregime.
9. Hotărârile adoptate sunt făcute publice.

ANEXA Nr. 3
la regulament
ACORDAREA DE DISTINCŢII ONORIFICE
1. Experţii contabili şi contabilii autorizaţi care au o activitate profesională în una dintre aceste calităţi de
cel puţin 30 de ani şi se bucură de prestigiu profesional şi moral pot primi titlul de:
– ” Expert contabil de onoare”;
– ” Contabil autorizat de onoare”.
2. De asemenea, preşedinţii consiliilor filialelor şi preşedinţii Consiliului superior al Corpului pot primi
titlul de:
– ” Preşedinte de onoare al filialei”;
– ” Preşedinte de onoare al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România”, dacă
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au exercitat acest mandat timp de cel puţin 6 ani;
b) au fost timp de cel puţin 6 ani membri titulari ai unui consiliu al Corpului;
c) au fost înscrişi în evidenţa experţilor şi au activat în această calitate timp de cel puţin 10 ani;
d) să nu fi suferit sancţiuni disciplinare pe întreaga perioadă de viaţă activă ca profesionist contabil.
Acceptarea acestui titlu implică pentru beneficiarul său renunţarea de a solicita un nou mandat de
preşedinte.
3. Experţii contabili şi contabilii autorizaţi membri ai Corpului Contabililor Autorizaţi şi Experţilor
Contabili, înfiinţat în anul 1921, precum şi experţii contabili care au obţinut calităţile respective în baza
decretelor nr. 434/1957 şi nr. 79/1971 pot primi titlul de “Expert contabil de onoare” şi “Contabil
autorizat de onoare” dacă au o vechime cumulată în aceste calităţi de cel puţin 30 de ani, pe baza cererii
proprii, a copiei carnetelor respective de membru depuse la filialele de care aparţin şi a copiei cazierului
judiciar.
4. Procedeul de acordare a titlului de “Expert contabil de onoare” şi “Contabil autorizat de onoare” este
următorul:
a) preşedintele filialei supune propunerile de acordare a titlurilor onorifice adunării generale anuale; după
aprobare, înaintează lista spre confirmare Conferinţei naţionale anuale;
b) preşedintele Consiliului superior înscrie pe ordinea de zi a Conferinţei naţionale anuale lista membrilor
de onoare aprobată în adunările generale ale filialelor şi o supune confirmării acesteia;

95
c) după confirmarea Conferinţei naţionale, filialele fac transferarea din partea Tabloului Corpului în care
membrii confirmaţi ca onorifici figurează până atunci în partea corespunzătoare din Tabloul Corpului
destinată membrilor de onoare, aceştia putând, de la acea dată, să se bucure de drepturile ce le sunt
conferite.
5. Experţii contabili de onoare şi contabilii autorizaţi de onoare pot asista la adunările generale ale
filialelor de care aparţin.
Consiliile filialelor pot decide să li se asigure, potrivit unor modalităţi pe care le stabilesc, ca aceştia să
primească gratuit revista Corpului.
6. Membrii de onoare trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să desconsidere profesia al cărei
titlu de onoare le-a fost conferit.
7. Ei trebuie să îl înştiinţeze pe preşedintele comisiei de disciplină despre implicările, penalizările şi
condamnările al căror subiect sunt sau ar putea fi, pentru fapte calificate ca fiind de natură penală.
Aplicarea unei sancţiuni disciplinare conduce la pierderea titlului obţinut, care nu mai poate fi solicitat
ulterior.
8. Membrii de onoare ai Corpului sunt exoneraţi de taxa de înscriere şi de cotizaţiile fixe.

***

96
 BIBLIOGRAFIE

1. Crăciun, D.; Morar, V; Macoviciuc, V., Etica afacerilor, Editura Paideia Bucureşti, 2005.
2. Drăgan, C. M., Revoluția contabilității, Editura Universitară, 2007.
3. Horomnea E., Fundamente ştiinţifice ale contabilității. Doctrina. Concepte. Lexicon, Editura.Tipografia
Moldovei, Iaşi, 2008.
4. Gheorghe, Șt., Doctrina și deontologia profesiei contabile, Editura Universitară Danubius, Galați, 2011.
5. Toma M., Potdevin J., Elemente de doctrină şi deontologie a profesiei contabile, Editura CECCAR, Bucureşti,
2008..
6. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al CECCAR nr. 1/1995, modificat și complete prin Hotărârea
Conferinței naționale a CECCAR nr. 18/82/2018 publicată in M.O. al României, Partea I, nr. 389 din 7 mai 2018,
disponibil la: http://ceccar.ro/ro/?page_id=30.
7. Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor
autorizaţi, modificată prin Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor

financiare anuale consolidate și de modificare a unor acte normative, disponibilă la: http://ceccar.ro/ro/?
page_id=21 .
8. Codul etic al profesioniștilor contabili, Ediția a V-a revizuită și adăugită, disponibil la:

http://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2011/09/Codul_etic_2011.pdf
9. Ghid pentru pregătirea candidaților la examenul de aptitudini pentru obținerea calității de expert contabil și
de contabil autorizat, ediția a V-a, revizuită și adăugită, Editura CECCAR, București, 2017

97