Sunteți pe pagina 1din 6

Laborator L4

4. Analiza microscopica in cazul otelurilor

4.1 Aspecte teoretice

Oţelurile sunt aliaje fier-carbon care conţin între 0,02 şi 2,11% C.


În stare de echilibru structural au o structura ce corespunde
indicaţiilor diagramei de echilibru metastabil Fe-Fe3C.
După conţinutul în carbon, oţelurile se clasifică:
 Oţeluri hipoeutectoide, care conţin sub 0,77% C şi au
structura alcătuită din ferită, perlită şi cementită terţiară;
 Oţeluri eutectoide, care conţin aproximativ 0,77% C şi au
structura alcătuită din perlită – amestec mecanic eutectoid de
ferită şi cementită;
 Oţeluri hipereutectoide care conţin între 0,77% şi 2,11% C şi
au în structură perlită şi cementită secundară.
Constituenţii structurali au proprietăţi specifice pe care le
transmit oţelurilor funcţie de cantitatea în care se găsesc în acestea.
Proporţia constituienţilor structurali variază cu concentraţia în carbon
conform diagramei de structură. În consecinţă, caracteristicile mecanice
şi fizice ale oţelurilor carbon variază în funcţie de conţinutul de carbon.
După destinaţie oţelurile carbon se clasifică astfel:
 Oţelurile nealiate turnate pentru construcţii mecanice de uz
general sunt prevăzute în stas 600- 82 sau ISO 3755- 1995
 Oţelurile de uz general şi calitate pentru construcţie, conform
SR EN 10025+A1 - 1994 coroborat cu MTCT 1711/19.09.2006
Proiectare seismica pt cladiri
 Oţelurile de calitate nealiate de cementare prevăzute în SR EN
10084 -2000
 Oţelurile de calitate nealiate pentru călire şi revenire prevăzute
în SR EN 10083-2-1995 coroborat cu ANRGN 1220/07.11.2006
Conducte alimentare si transport gaze nat.

Pag. 1
 Oţelurile carbon pentru scule, conform STAS SR EN ISO 4957 -
2002
Otelurile pot fi livrate în stare turnată sau laminată, cu sau fără
tratament termic final. Simbolizarea lor exprimă destinaţia,
tehnologia de prelucrare, caracteristici mecanice sau conţinutul în
carbon.

4.2 Aspectul constituenţilor structurali in


analiza microscopica

Punerea în evidenţă a microstructurii oţelurilor carbon se face prin


atac metalografic cu reactivul NITAL (2-5% acid azotic în alcool etilic)
a probelor lustruite, timp de 10-15 secunde pentru oţeluri având până
la 0,3%C şi 1-2 secunde pentru oţeluri perlitice.
În urma atacului cu nital ferita şi cementita apar la microscop de
culoare deschisă: ferita gălbuie, cementita alb strălucitor. Cu cât oţelul
are un conţinut mai mic în carbon, grăunţii de ferită apar de culoare
gălbuie mai deschisă. La un atac mai intens, diferenţa de nuanţă
se datorează anizotropiei grăunţilor cristalini cu reţea cristalină
orientată diferit.
La atac cu soluţie alcalină de picrat de sodiu cementita apare de
culoare închisă, iar ferita de culoare deschisă.
Perlita are aspect lamelar fiind un amestec mecanic de cementită
(11 … 12%) în masă feritică (89 … 88%). Distanţa între lamelele
perlitice, văzută la microscop, depinde de unghiul sub care acestea sunt
secţionate de planul metalografic. Distanţa reală este vizibilă numai
când întâmplător planul de secţionare este perpendicular pe planul
lamelelor.
Aspectul lamelar al perlitei se poate observa la măriri mari ( >
500x ). La atacul cu nital ferita este puternic dizolvată, iar cementita
mai puţin atacată, rămâne în relief.
La iluminarea perpendiculară (câmp luminos) planul înclinat al
lamelei de cementită reflectă razele în afara obiectivului creînd zone
alternative întunecate şi luminoase. La iluminarea oblică (câmp

Pag. 2
întunecat) se formează umbre în spatele plăcilor de cementită Cu cât
perlita este mai atacată, cu atât efectul de umbră este mai intens. La
măriri mici, datorită puterii separatoare reduse, lamelele perlitei nu se
disting şi perlita are aspect întunecat.

Aspectului lamelar al perlitei


a. iluminare perpendiculară; b. iluminare oblică

4.3 Structuri de echilibru

Funcţie de raportul cantitativ al constituenţilor structurali


oţelurile prezintă următoarele tipuri de microstructuri:

 oţelurile hipoeutectoide cu < 0,1% C au structura alcătuită din


grăunţi poliedrici de ferită, o cantitate mică de perlită
degenerată în separări radiale de cementită la limita unor
grăunţi feritici şi precipitate de cementită terţiară.

Pag. 3
 oţelurile hipoeutectoide având între 0,1 şi 0,4% C au în
structură grăunţi poliedrici de ferită şi perlită. Cementita
terţiară nu se mai observă, ea precipitând pe cementita
eutectoidă preexistentă

 oţelurile hipoeutectoide cu 0,4 până la 0,7% C au structura


formată de asemenea din ferită liberă şi perlită. Se observă că
la creşterea concentraţiei în carbon se măreşte cantitatea de
perlită şi scade mărimea grăunţilor feritici. Ferita fiind în
cantitate mai mică precipită preferenţial la marginile foştilor
grăunţi de austenită şi are aspect de reţea de grosime
neuniformă.

 oţelurile eutectoide cu 0,7 – 0,8% C au în structură numai


perlită. Orientarea arbitrară a pachetului de lamele ferită –
cementită face ca distanţa interlamelară să difere de grăunţii
vecini.
 oţelurile hipereutectoide, structura este formată din perlită şi
cementită secundară dispusă în reţea, de grosime uniformă, la
limitele foştilor grăunţi de austenită. La atac metalografic cu

Pag. 4
soluţie alcalină de picrat de sodiu reţeaua de cementită
secundară şi lamelele mai grosiere de cementită eutectoidă se
colorează în negru pe fond deschis.

Bibliografie:
1. Radulescu M., Dragan N., Hubert H., Opris C. - Atlas metalografic,
Editura Tehnica, Bucuresti;
2. STAS 4203-74 Metalografie. Luarea şi pregătirea probelor
metalografice
3. STAS 5500-74 Metalografie. Defecte. Terminologie
4. STAS 7626-79 Metalografie. Microstructuri. Scări etalon pentru oţeluri
5. STAS 7930-67 Metalografie. Metodă de determinare macroscopică a
mărimii grăuntelui austenitei după aspectul rupturii;
6. STAS 11961/1-83 Metalografie. Metode de punere în evidenţă şi
apreciere a macrostructurii oţelurilor

Activitati:

A1
Cerinta: Sa se identifice contituientii structurali pentru o proba
prelevata dintr-o piese, confectionata din otel, componeta a unui utilaj
de constructii.
Etapele desfasurarii activitatii:
1. Se pune la dispozitia studentului o proba prelevata dintr-o piesa,
confectionata din otel, componeta a unui utilaj de constructii.
2. Se pregateste proba prelevata avand cele parcurse in cadrul
laboratorului - pregatirea probelor metalografice.
3. Se studiaza suprafata pregatita a probei utilizand microscopul
metalografic.
4. Se efectueaza fotografii ale suprafetei analizate utilizand camera
foto adaptata la microscopul metalografic utilizat.
5. Se intocmeste raportul de analiza microscopica.
Prezentarea rezultatelor:
Se intocmeste un raport care trebuie sa contina urmatoarele
capitole:
- Date de identificare ale studentului si data intocmiri raportului;

Pag. 5
- Identificarea piesei din care a fost prelevata proba si a utilajului
de unde provine piesa;
- Descrierea suprafetei analizate cu identificarea constituientilor
structurali pentru piesa, confectionata din otel, studiata;
- Prezentarea fotografiilor ale suprafetei analizate prin micrografie;
- Concluzii.
Evaluare: Activitatea este evaluata in baza raportului intocmit. Modul de
punctare a activitati este:
- pregatirea probei - 20 puncte;
- analiza suprafetei cu ajutorul microscopului - 30 puncte;
- identificarea constituientilor structurali – 30 puncte;
- concuzii - 10 puncte
Punctajul maxim este de 100 puncte si se acorda 10 puncte din oficiu.

Pag. 6