Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Respiraţia anxioasă
După cum ştiţi, noi inspirăm oxigen – care este folosit de organism – şi
expirăm dioxid de carbon. Pentru ca organismul să funcţioneze eficient, este
nevoie de un echilibru între oxigen şi dioxidul de carbon, iar această balanţă
este menţinută de frecvenţa şi profunzimea respiraţiei. Desigur, organismul are
nevoie de cantităţi diferite de oxigen în funcţie de nivelul nostru de activitate.
Atunci când facem exerciţii fizice, are loc o creştere atât a cantităţii de oxigen,
cât şi a cantității de dioxid de carbon; în stare de relaxare, are loc o descreştere
a cantităţii de oxigen şi de dioxid de carbon. În ambele situaţii descrise mai
sus se menţine raportul dintre oxigen şi dioxidul de carbon.
Atunci când suntem anxioşi, acest echilibru este perturbat. Ceea ce se
întâmplă este faptul că inspirăm mai mult oxigen decât nevoile organismului,
cu alte cuvinte producem o respiraţie excesivă sau hiperventilaţie. Atunci
când este detectată lipsa acestui echilibru, organismul răspunde printr-un
număr de reacţii chimice producând simptome specifice, precum ameţeli,
senzaţie de leşin, stări de confuzie, senzaţie de sufocare, înceţoşarea privirii,
creşterea pulsului, amorţeală şi furnicături la nivelul extremităţilor, mâini reci
şi rigiditate musculară.
Ritmul normal al respiraţiei este de 10-12 respiraţii pe minut – care
este ritmul dumneavoastră de respiraţie?
Tehnica de calmare
În timp ce hiperventilaţia şi respiraţia excesivă nu sunt periculoase în
sine (chiar se folosesc în examinarea medicală pentru a vedea dacă pacientul
suferă de anumite afecţiuni), utilizarea lor continuă poate da senzaţia de
epuizare sau de limită, astfel încât este mai probabil să răspundeţi în situaţii
limită cu anxietate şi panică intensă.
Controlul respiraţiei implică încetinirea ritmului respiraţiei şi
Practica supervizată în psihologia clinică validată ştiinţific 359
COPYRIGHT © Vasile Marineanu, 2017. Practica supervizată în psihologia clinică validată științific.