VALENŢELE FORMATIVE ALE JOCURILOR

LOGICO-MATEMATICE LA VÂRSTA
PREŞCOLARILOR

În activităţile matematice, jocurile logice fundamentează

primele cunoştinţe matematice ale copiilor şi elementele de logică
matematică. În organizarea lor se pune accent deosebit pe metodele
active caretimulează spiritul de iniţiativă, inventivitate,
independenţă a gândirii, metoda descoperirii, lucrul în echipă,
păstrând caracteristicile jocului didactic.
Scopul principal al introducerii jocurilor logice în sistemul
activităţilor educative din grădiniţă este de a-i înzestra pe copii cu
noţiuni logice simple şi polivalente care să le permită să se orienteze
în problemele realităţii înconjurătoare, să exprime judecăţi şi
raţionamente printr-un limbaj simplu, familiar. În jocurile logice
accentul cade pe latura formativă a activităţii. Jocul logic la nivelul
II este subordonat, integrat în activităţi mai complexe de învăţare ,
în cadrul activităţilor matematice. În joc copiii trebuie să ţină seamă
de respectarea unor cerinţe, deci trebuie să lucreze ţinând seamă de
principiile logice şi să opereze cu structuri logice.
În organizarea jocului se are în vedere experienţa
acumulată cu copiii în constituirea unor mulţimi formate din obiecte
luate din mediul înconjurător: beţişoare, mărgele, jucării, etc. Pe
baza unor proprietăţi: formă, mărime, culoare etc.
Jocurile logice constituie una din modalităţile de realizare a
unui învăţământ activ, care, acordând un rol dinamic intuiţiei, pune
accent pe acţiunea copilului asupra obiectelor înseşi.
Conceptele care exprimă operaţiile cu mulţimi şi operaţiile
logice corespunzătoare sunt: reuniunea şi disjuncţia logică,
intersecţia şi conjuncţia logică, complementarierea şi negaţia,
incluziunea şi implicaţia logică, egalitatea şi echivalenţa logică.
În desfăşurarea jocurilor, termenii aferenţi operaţiilor
logice nu sunt folosiţi nici de către copii nici de către educatoare, ei
sunt înlocuiţi cu unele expresii uzuale din limbajul cotidian, care
redau în mod fidel conţinutul acestora:
- sau (albastru) sau (mare) – pentru disjuncţia logică,
corespunzătoare reuniunii;
 - şi (albastru) şi (mare) – pentru conjuncţia logică,
corespunzătoare intersecţiei;
- nici (albastru) nici (mare) – pentru negaţia disjuncţiei
logice, ceea ce corespunde complementarei reuniunii sau intersecţiei
complementarelor;
Prin practicare jocurilor logice se acumulează o serie de
experienţe care permit copiilor să integreze într-un sistem organic
grupele de obiecte de aceleaşi fel, concepte logice şi, în final,
numerele.
În desfăşurarea jocurilor, esenţială este activitatea
conştientă a copilului , de continuă căutare, de descoperire a
soluţiilor, verbalizarea acţiunilor, exprimarea rezultatelor obţinute,
deşi sunt importante, nu se situează pe acelaşi plan cu însăşi
activitatea. Putem folosi vocabularul comun, care suplineşte o
terminologia riguroasă.
Relaţia „educatoare-copil” se va manifesta în favoarea
personalităţii copilului.
Educatoarea nu mai are rolul de a „preda” cunoştinţe sau de
a prezenta gata soluţionate problemele; ea provoacă doar anumite
probleme/situaţii în faţa cărora sunt puşi copiii. Educatoarea nu
trebuie să impună copiilor un anumit sistem de lucru.
Jocurile logice se pot clasifica astfel:
1. jocuri libere, de construcţii (pregătitoare) se practică
de fiecare grupă la începutul anului şcolar, în cadrul activităţilor de
liberă alegere. Scopul lor este de a-i familiariza pe copii cu
componenţa trusei şi cu determinarea atributelor pieselor.
2. jocurile de construire a mulţimilor sunt foarte
importante, de aceea şi timpul afectat este de 35-50% din cel
rezervat tuturor jocurilor logice. Scopul lor este de a-i face pe copii
să înţeleagă procesul de formare a mulţimilor pe baza unor
proprietăţi date de a intui complementarele acestora.
3. jocurile pentru aranjarea pieselor în tablou îi ajută pe
copii să se obişnuiască cu ordinea şi succesiunea pieselor trusei. Prin
intermediul acestor jocuri copiii se familiarizează cu intersecţia
mulţimilor şi cu folosirea conjuncţiei logice.
4. jocurile de diferenţe pot fi organizate la finalul grupei
mijlocii şi la grupa mare pentru că se urmăreşte sesizarea
deosebirilor dintre două piese/mulţimi, precum şi alcătuirea unei
construcţii în care piesele consecutive au acelaşi număr de deosebiri.
 5. jocurile cu cercuri au scopul de a-i familiariza pe copiii
din toate grupele, la nivelul lor de înţelegere, cu operaţiile
matematice (intersecţia, reuniunea, diferenţa, coplementara
reuniunii), precum şi cu operaţiile logice ce decurg din acestea.
6. jocurile de formare a perechilor contribuie la însuşirea
procedeului de stabilire a corespondenţei biunivoce între două
mulţimi.
7. jocurile de transformări facilitează copiilor intuirea
noţiuni de funcţie de transformare.
8. jocurile cu mulţimi echivalente (echipotente) încheie
gradarea jocurilor logice, prin introducerea copiilor în secretele unor
operaţii, folosind în acest scop proprietăţile relaţiei de echivalenţă.
O condiţie importantă a folosiri eficiente a jocului logic în
sensul dezvoltării intelectuale a preşcolarilor este îmbinarea
aspectului de exersare cu cel de testare.
Valoarea formativă a jocului logic constă tocmai în
posibilităţile pe care le oferă, respectiv de a acţiona asupra
capacităţii însăşi de învăţare a copiilor, prin transpunerea sarcinilor
în formă de activitate conducătoare în dezvoltarea preşcolarului:
jocul.
În perspectiva funcţiei majore a grădiniţei, aceea de a
pregăti copilul pentru şcoală, contribuţia pe care o au jocurile logice
în dezvoltarea intelectuală a preşcolarilor le conferă acestora un loc
deosebit de important în sistemul activităţilor din grădiniţă.

Prof. Vochiţa Violeta