C7-Redactarea lucrării de cercetare.

Finalizarea şi valorificarea rezultatelor unei cercetări în practica educaţională

În redactarea lucrărilor științifice se utilizează stiluri de redactare recunoscute de comunitățile

academice și care prevăd standarde și norme stricte. Pentru domeniul științelor sociale cel mai
utilizat format este stilul APA (American Psychological Association).
Caracteristica principală a acestui sistem constă, în principal, în citarea în text într-un format
esențializat (nume autor și anul publicației) și nu prin note de subsol sau finale. În funcție de
tipul de sursă citată (carte, capitol de carte, articol din jurnal, articol din volum de conferință,
sursa electronică etc.) formatul are anumite reguli. În redactarea lucrării se folosește același stil și
se acordă atenție deosebită ca toate citările și referințele să respecte formatul ales.
Citarea în text se poate realiza în mai multe moduri: fie se trece ideea citată după care, între
paranteze, numele autorului și anul publicației; de exemplu, (Potolea, 2010), fie se menționează
numele autorului și se trece în paranteză anul lucrării, de exemplu: Potolea (2010) subliniază
că....
În cazul în care este preluat un citat integral se trece după citare și numărul paginii (Chelcea ,
2003, p. 13). Pentru mai multe pagini: (Eco, 2000, pg. 4-6)
Standardul pentru citarea cărților în lista de referințe bibliografice cere să trecem numele
autorului, inițiala prenumelui urmată de punct, anul publicării între paranteze, urmat de punct,
numele cărții scris cu litere cursive (italic), orașul, urmat de „:” și editura, urmată de un ”.” (nu
punct și virgulă).
CITAREA CĂRȚILOR ÎN LISTA CU REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. Eco, U. (2000). Cum se face o teză de licenţă. Disciplinele umaniste. Constanţa: Pontica.
2. Ausubel, D. P., & Robinson, F. G. (1981). Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia
pedagogică. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică. Reluăm accentuând ca lucrările citate în
lista de referințe bibliografice să apară în ordine alfabetică, numerotate cu cifre arabe, urmate de
punct. În cazul în care același autor are mai multe opere, ele vor fi sortate în ordine cronologică
inversă (din prezent către lucrările publicate anterior).
Când o lucrare are între doi și șapte autori, în text se vor trece primii trei, urmați de expresia et
al., iar în lista de referințe se va scrie numele tuturor. Dacă sunt mai mult de opt autori atunci se
trec primii șase, se lasă trei puncte și se trece și ultimul autor.

1
CITAREA UNUI CAPITOL DE CARTE
Muscă, A. (2007). Curriculum Vitae. În M. Jigau, & (coord), Consilierea carierei (pg. 151-162).
București: Sigma
CITAREA UNUI DOCUMENT PRELUAT DE PE O PAGINĂ WEB American Psychological
Association. (2013, December 5). Preluat de pe Publication Manual of the American
Psychological Association, Sixth Edition: http://www.apastyle.org/
CITAREA UNUI ARTICOL ÎN LISTA DE REFERINȚE James, M. & McCormick, R. (2009).
Teachers learning how to learn. În Teaching and Teacher Education, 973–982.
Citarea articolelor din reviste preluate în format electronic Singer, D. G., Singer, J. L.,
D'Agostino, H., & DeLong, R. (2009). Children's pastimes and play in sixteen nations. Preluat pe
5 decembrie de pe American Journal of Play (Winter):
http://www.journalofplay.org/issues/1/3/article/childrens-pastimes-and-play-sixteennations-free-
play-declining
Citarea unui raport cu un colectiv de autori nenominalizați (2008). Raportul Consiliului Uniunii
Europene, Partea C: The coherent framework of indicators and benchmarks - Development of
new indicators. Bruxelles: Consiliul Uniunii EuropeneCercetarea pedagogica vizeaza atat
explicarea atat explicara stiintifica, conceptualizarea si intelegerea activitatii educative, cat si
ameliorarea acesteia prin introducera de informatii in invatamant. Cercetarile pedagogice de tip
ameliorativ se fimnlizeaza cu innoiri in practica pedagogica. Aceste innoiri pot dobandi caracter
de inovatie in invatamant. Inovatia pedagogica este ,,o operatiune constienta si planificata al
carei obiectiv este de a determina introducerea si utilizarea unor schimbari innoitoare, a unei
restructurari creatoare menite sa amelioreze substantial randamentul si calitatea invatamantului’’.

Forme al inovatiei

- restructurarea integrala sau cvasiintegrala a sistemului de invatamant – inovarea

macroeducationala sau reforma scolara;
- inovarea microeducationala, la nivelul componentelor sistemului instructiv-educativ, potrivit
prevederilor fundamentale ale reformei (noi planuri si programe, tehnici de instruire adecvate
noului continut, introducerea unor noi mijloace de invatamant, noi tipuri de relatii profesor-
elevi etc.).

2
Metodele de producere a inovatiilor in invatamant sunt:

o modelul de cercetare si dezvoltare conform caruia, printr-o succesiune rationala de etape, se

pleaca de la o teorie si se ajunge in mod deductiv la modificari in pratica educativa, in asa fel
incat o inovatie este produsa, perfectionata si apoi difuzata;
o modelul de interactiune sociala, care evidentiaza modul de difuzare a inovatiilor, in cadrul
unui sistem complex de retele interpersonale de informatii;
o modelul de rezolvare a problemelor , in care se afla de la sesizarea unei necesitati pe care
inovatia respectiva o satisface; procesul se dezvolta in etape, de la problema de diagnosticare
a unei necesitati, apoi la experimentare si, in sfarsit, la asimilare.
o Reforma invatamantului reprezinta mijlocul cel mai pertinent de introducere simultana a inovatiilor
la toate nivelurile sistemului de invatamant. In pregatirea si infaptuirea reformei globale a
invatamantului, un rol deosebit de important il joaca cercetarea psihologica care trebuie sa se
constituie ca izvor al conceptiei si ca factor de pilotare.

Cercetatorul-pedagog trebuie sa cunoasca codexul de deontologie stiintifica. Cele dintai norme

de deontologie profesionala s-au referit la profesiunea medicala, cu importantul principiu
deontologic ramas de la Hipocrat: nihil nocere, in primul rand, sa nu daunezi, sa nu lezezi,
principiu care si-a pastrat valabilitatea pana in prezent.

Deontologia, ca ramura in curs de constituire a stiintelor pedagogice, studiaza datoriile si

drepturile ce revin celor ce fac educatie(statuate intr-o serie de documente ca : Legea
invatamantului, Statutul  personalului didactic, Carta internationala a educatorilor etc.). Ea
studiaza o serie de trasaturi ale profesiei de educator, concretizate in obligatiile si
comportamentul demn al personalului didactic fata de elevi/studenti, fata de familiile acestora,
fata de colegii de profesie, fata de cei de alte profesii, fata de opinia publica si fata de
societate.Prima conditie de care cercetatorul trebuie sa tina seama este de a respecta masura si a
nu crede ca cercetarea reprezinta intreaga pedagogie. O alta conditie, la fel de importanta ca si
prima: cercetarile sale sa nu compromita cu nimic bunul mers al studiilor, nici sa tulbure viata
scolara. Investigatiile pedagogice trebuie facute in asa fel incat sa nu dauneze cu nimic elevilor.

3
Cercetarea pedagogica nu se face de dragul cercetarii; ea nu este un scop in sine, nu este ,,arta
pentru arta’’, ci urmareste inlaturarea imperfectiunilor care mai persista si sa asigure scolii
rezultate cat mai bune.

Exemple de teme pentru cercetarea pedagogică

- cunoasterea stiintifica a elevilor, abordarea integrala, complexa, a personalitatii, cunoasterea

intereselor si constelatiilor motivationale, a maturizarii socio-afective, a aptitudinilor si
trasaturilor caracteriale, apte sa conditioneze eficienta invatarii;
- egalizarea sanselor de educatie, de succes, prin personalizarea conditiilor instruirii, prin
diferentierea si individualizarea invatamantului;
- combinarea optima a metodelor si mijloacelor, a formelor de organizare a invatarii,
articularea lor in sisteme, alegerea strategiei optime de invatare si studiu planificat:
elaborarea si testarea de proiecte didactice experimentale( mono si interdisciplinare );
- problemele complexe si atat de putin cunoscute ale formarii atitudinilor si
convingerilor( analiza de caz, grupul de sensibilizare, tehnici de deblocare ori de mobilizare,
grupul autoanalitic competent, proiectarea unor programe comune de activitate, dilema
morala, intarirea conduitelor dezirabile etc.);
- sporirea obiectivitatii si preciziei evaluarii in invatamant si educatie, stabilirea eficientei unor
noi tehnici si instrumente de evaluare;
- alcatuirea orarelor individuale, de grup si colective, a unor itinerarii optimal dupa starea
cunostintelor, organizarea invatarii in sistem modular;
- problema elevilor dotati, probleme de orientare scolara, profesionala;
- stimularea creativitatii si problemele predarii integrate;
- activitatea educativa, scolara si extrascolara, problemele parteneriatului educational;
- autoguvernarea claselor de elevi;
- problemele educatiei moral-spirituale, educatia pentru valori, educatia pentru cooperare,
toleranta, solidaritate, pentru democratie, cultivarea comportamentelor civic-democratice,
problemele participarii elevilor la conducerea scolii si alcatuirea programelor de lucru etc.

4
5