Aspecte didactice ale predării–învăţării numerelor naturale, la

clasele primare1

Conf. univ. dr. Bogdan NICOLESCU & Lect. univ. dr. Tudor PETRESCU

1. Numerele naturale

Printre conţinuturile învăţării, la matematică, în ciclul primar, din intervalul achiziţiilor

fundamentale, se găseşte domeniul numere.
Prin prisma noii abordări integrate a matematicii şi a unor elemente de ştiinţe ale naturii
în cadrul unei singure programe de studiu, învăţarea holistică a numerelor naturale pentru elevii
din ciclul primar capătă noi dimensiuni, deoarece este mai apropiată de universul de cunoaştere
a acestora. De aici, necesitatea contextualizării procesului de învăţare prin referire la realitatea
înconjurătoare, care conduce mai uşor pe elevi la înţelegerea conceptelor de matematică şi a
aplicațiilor acestora.
Studiul disciplinei Matematică şi explorarea mediului, începe din clasa pregătitoare şi
se continuă până în clasa a II-a, urmărind o dezvoltare progresivă a competenţelor, precum şi a
celorlalte achiziţii dobândite de elevi, prin valorificarea experienţei specifice vârstei elevilor,
prin accentuarea dimensiunilor afectiv - atitudinale şi acţionale ale formării personalităţii
elevilor2.
În clasele a III-a şi a IV-a, ciclul de dezvoltare are ca obiectiv major formarea capacităţilor
de bază şi vizează, printre altele, dezvoltarea unei gândiri structurate şi a competenţei de a aplica
în practică rezolvarea de probleme şi cu ajutorul cunoştinţelor matematice (algoritmi, metode,
scheme etc.).
Domeniul numere poate fi structurat, din punctul de vedere al conţinuturilor curriculare,
astfel:
- scriere, citire, formare (construcţie de numere), clase (unităţi, zeci, sute, mii,
milioane), comparare, ordonare, rotunjire;
- utilizarea numerelor în calcule elementare;
- sisteme de numeraţie poziționale;
- scrierea cu cifre romane;
- operaţii cu numere naturale (adunare, scădere, înmulţire, împărţire);
- proprietăţile operaţiilor aritmetice;
- ordinea efectuării operaţiilor.
Cunoştinţele ştiinţifice pentru prima parte a domeniului numere. Mulţimea numerelor
naturale este introdusă axiomatic în contextul teoriei mulţimilor şi al relaţiilor binare [25], [18].
Un alt exemplu de construcţie a numerelor naturale ℕ este prin definirea mulţimii numerelor
cardinale. La rândul ei, mulţimea numerelor cardinale3 este introdusă într-un context sensibil,
ca să zicem aşa, din punctul de vedere al axiomaticii teoriei mulţimilor, deoarece există obiecția
de principiu că nu poate exista mulţimea tuturor mulţimilor, dar această obiecție se înlătură într-
un mod comod, care constă în folosirea noţiunii de clasă, în sensul că orice mulţime este o

1
Aceste note de curs au fost luate din: Nicolescu, B.N., Petrescu, T.C. (2013). Didactica predării matematicii în ciclul primar.
Suport de curs. Piteşti: Editura Paradigme.
2
Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 3418/19.03.2013
3
În mod uzual, noţiunea de cardinalul unei mulţimi se asociază cu numărul elementelor mulţimii. Nu este greşit să se folosească
şi această variantă, dar, devreme ce încă nu s-a definit conceptul de număr, cel puţin în „logica” construcţiei mulţimilor de
numere, atunci trebuie să evităm această asociere, de altfel, firească în perceperea şi înţelegerea conceptului de număr cardinal.
clasă. În cazul numerelor cardinale, mai întâi se introduce relaţia de echipotenţă (care se
demonstrează că este o relaţie de echivalenţă) între două mulţimi A şi B.
Deci, cunoştinţa ştiinţifică matematică, în acest caz, are un mare grad de abstractizare la
nivelul gândirii, iar transpoziţia didactică externă a acesteia este dată la nivelul curriculumului
pentru ciclul primar pentru fiecare clasa în parte.
La începutul clasei I, elevii vin cu un bagaj de cunoştinţe şi experienţa acumulată în
perioada preşcolară. Mulţi dintre aceştia ştiu deja să numere chiar până la 100, dar fac acest
lucru de foarte multe ori mecanic ca şi cum ar recita un text doar memorat, fără a înţelege
mesajul ideilor acestuia. Încă din perioada preşcolară, elevii sunt puşi să facă diverse construcţii
de mulţimi finite cu ajutorul unor obiecte din mediul clasei sau din lumea reală proximă lor
(jetoane, creioane, mărgele, beţişoare, etc.) sau cu ajutorul simbolurilor (cerculețe, linii, steluțe,
etc.).
Raționamentele de bază care trebuie relevate elevilor atât în perioada preşcolară, cât şi în
cea a achiziţiilor fundamentale trebuie să pornească de la observaţia directă a proprietăţilor
obiectelor din lumea reală (după culoare, formă, dimensiune, poziţie spaţială, etc.) care devin
atribute distincte cu ajutorul cărora se poate specifica (descrie, defineşte) o mulţime.
Exemplu. Pe o masă sunt puse mai multe tipuri de flori. Elevilor li se cere să formeze
mulţimea florilor de o anumită culoare sau mulţimea florilor întâlnite primăvara.
Conform teoriei lui Bruner4, formarea conceptului de număr natural va fi precedată de
următoarele etape:
- etapa acţională bazată pe activităţi şi acţiuni cu mulţimi de obiecte (construcţii de
mulţimi concrete);
- etapa iconică sau picturală este bazată pe imagini, grafice sau alte reprezentări vizuale
pentru reprezentarea unor situaţii concrete cu mulţimi realizate în prima etapă
(mulţimi cu obiecte reprezentate prin desene);
- etapa simbolică, uneori denumită etapa abstractă, în care imaginile introduse în cea
de a doua etapă sunt reprezentate folosind cuvinte şi simboluri care să permită elevilor
să-şi organizeze mental informaţia raportată la conceptul matematic introdus.
Activităţile de construcţie a unor mulţimi finite au ca obiectiv principal punerea în
corespondenţă a elementelor acestora şi asocierea acestor mulţimi cu numărul elementelor lor.
Cu alte cuvine, se pune în evidenţă aspectul cardinal al numărului natural, dezvoltându-se, în
acelaşi timp, elemente de deducţie pe baza unui limbaj matematic adecvat şi riguros într-o
dezvoltare dinamică. Elevii construiesc mulţimi echivalente cu o mulţime dată, iar în acest
proces activ de comparare ei înţeleg mai bine proprietatea mulţimilor care au un acelaşi număr
de elemente, adică să fie echivalente.
Folosind denumirea de mulţimi cu tot atâtea elemente se conturează progresiv noţiunea
de număr cardinal ca o clasă de echivalenţă formată din mulţimi cu proprietatea cu tot atâtea
elemente. Pe baza acestei noţiuni de mulţime cu tot atâtea elemente se poate trece la
introducerea numerelor naturale în secvența 1 − 9 şi simultan şi simbolurile acestora denumite
cifre.
La această etapă, pentru elevi, înţelegerea deosebirii dintre număr şi cifră va reprezenta o
posibilă dificultate epistemologică. Această deosebire nu este chiar aşa de uşor de înţeles, ca
diferenţa dintre literă asociată unui sunet şi cuvânt.
Cu alte cuvinte, prin analogie alfabetul mulţimii numerelor naturale este ℒ =
{0,1,2, . . . ,9}, iar cuvintele sunt de fapt chiar numerele naturale. Singura regulă de construcţie a
cuvintelor (în sensul numerelor naturale) este juxtapunerea aleatoare a literelor (cifrelor) având
constrângerea ca prima literă a cuvântului să nu fie cifra 0.

4
http://bruners-stages.wikispaces.com/Bruner's+Stages+of+Representation
 Spre deosebire de limba română, în care nu orice combinaţie de litere ale alfabetului
românesc are sens, (semantică) de exemplu ℎ , la matematică orice juxtapunere de la
stânga la dreapta, de forma 2433974097978, reprezintă un cuvânt (adică un număr natural).

1.1. Predarea–învăţarea numerelor naturale în concentrul 0 – 10

Activităţile de predare – învăţare a numerelor naturale în concentrul 0 − 10 trebuie să

conducă la următoarele competenţe specifice:
- numărarea elementelor unei mulţimi pentru stabilirea numărului de elemente al
acesteia;
- scrierea numărului (a cardinalului mulţimii);
- recunoaşterea şi citirea cifrelor.
Pentru introducerea numărului natural 1 se folosesc activităţi didactice de construcţie a
mulţimilor cu un singur element. Astfel, se pune în evidenţă o mulţime etalon.
Pentru introducerea numărului natural 2, se construieşte o mulţime echipotentă cu
mulţimea de cardinal 1, la care se adaugă încă un element. Se constată că noua mulţime are cu
un element mai mult decât prima mulţime. Putem spune că noua mulţime formată din − 1
elemente şi încă un element nou are de fapt elemente (deci, o mulţime cu 1 element şi încă
un nou element înseamnă o mulţime cu 2 elemente).
În mod analog se construiesc şi celelalte numere naturale până la 9. De altfel, modul de
construcţie al acestor mulţimi este conform cu construcţia mulţimii succesor: dacă este o
mulţime, atunci ′ = ∪ { } este mulţimea sa succesor.
Singura aşa-numită problemă dificilă o reprezintă introducerea cifrei şi numărului natural
0, deoarece acesta este legată de cardinalul mulţimii vide, care, prin gradul său mare de
abstractizare, este mai greu de înţeles de către elevi. De aceea, acesta se introduce după ce a
fost prezentată cifra 9.
Pentru introducerea numărului natural 0 putem aborda cel puţin două căi, prima fiind cea
care reprezintă cardinalul mulţimii care nu are niciun element, sau fie ca o necesitate pentru
scrierea numărului 10 ca număr natural de două cifre. Nu se insistă în această perioadă pe
înţelegerea cifrei 0, deoarece aceasta se va face pe tot parcursul predării – învăţării numerelor
naturale.
Pentru numărul 10 sunt folosite două cifre, nu se insistă în această etapă asupra scrierii
poziţionale pentru numerele naturale, acesta fiind tratat ca un număr obişnuit care încheie prima
secvenţă a numerelor naturale.
Odată cu introducerea acestor numere, elevii realizează şi ordonarea în perechi a
elementelor mulţimilor ce se compară (evident finite), adică realizează ceea ce se numeşte
corespondența unu la unu. Dacă această ordonare se poate realiza, atunci cele două mulţimi au
tot atâtea elemente sau cele două mulţimi, diferite prin natura elementelor lor, sunt mulţimi
echipotente.
Compararea a două mulţimi din punctul de vedere al numărului lor de elemente este o
activitate foarte importantă, atât pentru introducerea numerelor naturale în secvența 1 − 9, cât
şi pentru introducerea relaţiei (binare) de ordine pe mulţimea primelor numere naturale
{1, … ,9}. Astfel, avem două cazuri de pus în evidenţă:
1. Mulţimea = { , … , } are tot atâtea elemente ca şi mulţimea = ,…, ,
fig. 3.1.a, (cele două mulţimi sunt echipotente) şi atunci avem = .
2. Mulţimea = { , … , } are mai puţine elemente decât mulţimea = ,…, ,
fig. 3.1.b, şi atunci avem < , sau se poate spune că mulţimea are mai multe elemente decât
mulţimea , adică > . Din faptul că în mulţimea există cel puţin un element care nu are
ca pereche niciun element din mulţimea , decurge în mod firesc că mulţimea are cu cel puţin
un element mai mult decât mulţimea . Această observaţie, făcută pe baza unor activităţi de
comparare a două mulţimi concrete, este de fapt concluzia metodei demonstraţiei folosită cel
mai mult în etapa de achiziţii fundamentale ale elevilor.

Fig. 1.a) Mulţimile sunt echipotente Fig. 1.b) Mulţimea A are mai puţine elemente
decât mulţimea B

Prin construcţia primelor nouă numere naturale, implicit se obţine şi ordonarea lor: 1 <
2 < 3 < ⋯ < 8 < 9.
Dacă elevii şi-au însuşit numărul natural zero reprezentând cardinalul mulţimii vide,
atunci se poate introduce şi proprietatea lui fundamentală de a fi cel mai mic număr natural
(prim element al mulţimii numerelor naturale), obţinându-se ordonarea primelor zece numere
naturale 0 < 1 < 2 < 3 < ⋯ < 8 < 9.
Simultan cu introducerea relaţiei de ordonare se poate folosi şi sintagma de numere vecine
sau număr vecin la dreapta, respectiv la stânga. Exemplu: după introducerea numărului natural
8, elevii pot spune că: 7 < 8 (şapte este mai mic decât opt) şi că vecinii lui 7 sunt, respectiv, la
stânga 6, la dreapta 8.
Trebuie, de asemenea, să insistăm asupra faptului că singura excepție, în cazul numerelor
vecine, o reprezintă numărul 0, care nu are vecin la stânga, ci doar vecin la dreapta pe 1. În
acest context, se argumentează astfel de ce numărul 0 este primul element al mulţimii numerelor
naturale.
Odată ce a fost introdus un anumit număr (de exemplu numărul natural 5), elevii vor
număra înainte sau crescător (1,2,3,4,5) şi înapoi sau descrescător (5,4,3,2,1) până la acest
număr. Este bine să se precizeze, de câte ori este cazul, că sensul înainte înseamnă spre dreapta
(deci, îl asociem cu mâna dreaptă), iar sensul înapoi înseamnă spre stânga (deci, îl asociem cu
mâna stângă). Această deprindere a sensurilor le va fi de folos elevilor atunci când se vor
poziționa numerele naturale pe o semidreaptă.
După ce au fost achiziţionate noţiunile de număr vecin şi de ordine, elevilor li se pot
prezenta şi conceptele de compunere şi descompunere a numerelor naturale. Acestea sunt,
manipulări ale operaţiilor de adunare, respectiv, scădere a numerelor naturale ce vor fi introduse
ulterior. Astfel, este bine ca introducerea noţiunii de descompunere a numerelor naturale să
pornească mai întâi de la noţiunea de succesor a unui număr natural, obţinut ca reuniune a unei
mulţimi cu -1 elemente cu o mulţime cu un element, iar apoi se poate întreba retoric dacă altă
posibilitate de descompunere a numărului mai există.
Folosirea unor exerciţii pentru descompunerea numerelor naturale este foarte importantă,
deoarece acestea conduc, pe de-o parte, la aprofundarea conceptului de număr, iar pe de altă
parte aceasta pregăteşte introducerea operaţiei de adunare pe mulţimea numerelor naturale.
Descompunerea poate fi înţeleasă mai uşor dacă se folosesc materiale didactice cum ar fi:
rigletele, beţişoarele, jocul domino, creioane, etc., iar abia apoi se trece gradat, de la materialul
intuitiv, la reprezentări, simboluri grafice şi apoi la abstractizare prin conceptele matematice.
Compunerea numerelor naturale se introduce după ce elevii s-au familiarizat cu
descompunerea numerelor, ca operaţie inversă descompunerii. De altfel, compunerea este mai
dificilă de înţeles şi, de aceea, trebuie precedată de descompunere. Exemplu, descompunerea
numărului natural 6, fig. 2.

Fig. 2.a) Descompunerea unui număr natural Fig. 2.b) Descompunerea unui număr natural
cu ajutorul succesorului cu ajutorul a două numere anterior învăţate

La sfârşitul activităţii ar trebui să se obţină toate posibilităţile de descompunere ale

numărului 6.

0 1 2 3 4 5 6
6
6 5 4 3 2 1 0
Tabelul 1. Posibilităţile de descompunere ale numărului natural 6

Pentru compunere, diagramele pot fi prezentate ca în fig. 3., de mai jos:

Fig. 3.a) Compunerea unui număr natural cu Fig. 3.b) Compunerea unui număr natural cu
ajutorul succesorului ajutorul a două numere anterior învăţate

Pentru aprofundarea cunoştinţelor, elevii sunt puşi să rezolve anumite sarcini şi exerciţii
de completare a numerelor care lipsesc dintr-un şir, de stabilire a vecinilor unor numere date,
de formare de şiruri numerice crescătoare şi descrescătoare atât cu noul număr, cât şi cu cele
studiate anterior, etc.
Deoarece mulţimea numerelor naturale este o mulţime bine ordonată, atunci aceasta
conduce la aspectul ordinal al numărului natural. Numărul de ordine atașat unei succesiuni
(mulţime total ordonată) se numeşte număr ordinal. De altfel aspectele cardinale şi ordinale
sunt dezvoltate într-o continuă legătură unele cu altele. În succesiunea 1 < 2 < 3 < ⋯ < 8 <
9, putem să spunem că numărul 1 este primul element, 2 este al doilea element, ..., 9 este al
nouălea element al succesiunii considerate. De altfel, aspectul ordinal al numărului natural
trebuie pus în corespondenţă cu exemple concrete din sala de clasă (ai venit al doilea, stai în
cea de-a treia bancă etc.) cât şi prin activităţile integrate din programa şcolară.
Un alt aspect important al predării-învăţării numerelor naturale din concentrul 0 − 10 este
acela al predării-învăţării scrierii cifrelor ℒ = {0,1,2, . . . ,9}. Pentru realizarea acestui aspect
sunt necesare parcurgerea următoarelor etape:
- prezentarea cifrei de tipar, cât şi a celei de mână, identificarea lor, stabilirea concluziei
că ele reprezintă un acelaşi număr;
 - stabilirea asemănărilor şi a deosebirilor dintre cifra de mână şi cea de tipar în ceea ce
priveşte forma;
- descompunerea cifrei de mână în elementele grafice componente, cu denumirea
acestor elemente;
- recompunerea cifrei de mână din elementele grafice componente şi scrierea ei pe tablă
cu respectarea liniaturii şi a dimensiunilor obişnuite, apoi scrierea ei pe o liniatură de
dimensiuni mai mari;
- parcurgerea conturului cifrei cu degetul sau creionul în aer şi apoi pe masă, după
indicaţiile profesorului;
- scrierea cifrei de către elevi de 2-3 ori, urmată de corectări individuale şi generale,
apoi scrierea unui rând întreg sau chiar mai mult.
-

Fig. 4. Scrierea cifrei 4, după contur

1.2. Predarea–învăţarea numerelor naturale în concentrul 0 – 100

Predarea – învăţarea numerelor naturale în concentrul 0 − 100 porneşte de la noţiunile

achiziţionate şi deprinderile formate prin studiul numerelor naturale din concentrul 0 − 10,
odată cu formarea noţiunii de unitate simplă, prin consolidare şi aprofundare, şi continuă prin
studiul sistematic al numerelor naturale de la 10 la 20, prin introducerea unui nou tip de unitate
denumită zecea.
În studiul numerelor până la 10, este foarte important să se înţeleagă că fiecare element al
unei mulţimi se numără câte unul, formându-se grupe cărora le corespund numerele naturale
respective, care au semnificaţia de tot atâtea unităţi. Deci, este important ca numărarea să se
facă folosind denumirea de unitate: o unitate, două unităţi, etc.
Pentru formarea noţiunii de zece, ca unitate de calcul, se trece la cea de a doua zece şi se
pune problema formării noţiunii de zece ca unitate de calcul, care trebuie să aibă în vedere noile
eforturi ale gândirii elevilor. Mai simplu, noţiunea de zece ca tot, ca unitate de ordin superior,
poate fi explicată cu ajutorul grupelor de câte zece a unor obiecte de acelaşi fel.
Astfel, la început este recomandabil ca numărul obiectelor utilizate pentru numărare să
fie mai mic decât 20, pentru a pune în evidenţă formarea unei singure zeci, cu pronunțarea
corespunzătoare: o zece. Apoi, după ce elevii încep să înţeleagă şi să folosească zecea ca tot, se
poate trece la formarea a două sau mai multe zeci. De altfel, noţiunea de zece, ca tot, nu se poate
forma într-o singură lecţie şi nici în câteva lecţii consecutive, ci aceasta se va achiziționa odată
cu extinderea concentrului numerelor naturale până la 100, când, cu ajutorul zecilor, se
formează cea de a treia unitate de calcul: suta. Astfel, prin predarea numerelor 10-20, se pun
bazele înţelegerii matematice a noţiunii de zece.
Pentru formarea numerelor cuprinse între 10-20 se cunosc două procedee:
- formarea numerelor de la 10 la 20, prin adăugarea unei unităţi la numărul precedent
(continuarea construcţiei succesorului unui număr natural);
- formarea numerelor de la 10 la 20, prin adăugarea la 10 a numărului corespunzător de
unităţi (regula de scriere a unui număr natural în baza zece).
Ambele procedee trebuie cunoscute de elevi, dar primul procedeu fiind mai accesibil,
pentru că el repetă modul de formare a numerelor până la 10 şi corespunde în mai mare măsură
capacităţii de înţelegere a copiilor în etapa respectivă, iar cel de-al doilea va fi folosit pentru
introducerea sistemului de numeraţie în baza zece.
 Un aspect important al predării – învăţării numerelor naturale mai mari decât 10 îl
constituie pronunţarea corectă a acestor numere, (de exemplu unsprezece, doisprezece, etc.)
având în vedere că la pronunțarea acestor numere se fac cele mai multe greşeli.
Stabilirea succesiunii numerelor şi memorarea acestora în ordinea lor din şirul natural,
cuprinde, printre altele următoarele competenţe specifice:
- Numărarea crescător şi descrescător, utilizând obiecte care sunt grupate în o zece şi
unităţi, la care se adaugă pe rând câte o unitate, sau din care se ia pe rând câte o unitate.
- Numărarea abstractă, utilizând la început reprezentări, apoi fără sprijin concret.
- Stabilirea locului pe care îl ocupă fiecare număr în şirul numerelor naturale. Pentru
stabilirea locului în succesiunea numerică, se vor face exerciţii de: aflare a numărului
care lipseşte dintre numere date şi găsirea vecinilor unui număr.
În această etapă, elevii trebuie să înţeleagă procesul de formare a numerelor naturale din
o zece şi unităţi, să scrie şi să citească corect aceste numere. Concluziile elevilor la finalul
acestei secvenţe de învăţare sunt:
- numerele cuprinse între 10 şi 20 se scriu cu două cifre, fiind formate din zeci şi unităţi;
- cifra care reprezintă zecile este la stânga, iar cifra unităţilor se află la dreapta.
Potrivit experienţei cadrelor didactice din învăţământul primar, este indicat ca învăţarea
şi predarea numerelor din acest concentru să înceapă cu numărul 12, apoi 13, 14, etc., după
care să se revină la scrierea numărului 11, iar apoi a numărului natural 20. Aceasta deoarece
numărul 11 este format din o zece şi o unitate, iar alăturarea celor două cifre ar putea produce
confuzii în ceea ce priveşte locul zecilor şi unităţilor (cele două cifre fiind identice). Pentru
numerele 10 şi 20 cifra unităţilor este 0, acestea fiind formate numai din unităţi de ordin zeci
şi nu are unităţi simple.
O nouă etapă importantă în predarea numerelor naturale o constituie extinderea noţiunii
de zece ca o nouă unitate, adică zece unităţi simple formează o zece, pentru a se putea trece la
unitatea sută adică, zece zeci formează o sută. Important este ca elevii să poată număra zecile
ca şi unităţile, adică zece, douăzeci, treizeci,..., nouăzeci. Aceasta se face pentru formarea
deprinderilor şi priceperilor de numărare pe rând cu unităţile simple, cât şi cu zecile atât
crescător cât şi descrescător. Astfel, pentru realizarea acestei secvenţe de predare-învăţare se
recomandă să se scrie mai întâi numerele formate din zeci întregi (10,20,30, ⋯ ,90), apoi să se
scrie numerele formate din zeci şi unităţi, începând cu 21 − 30 până la 90 − 100.
Se recomandă ca pentru scrierea unui număr să se parcurgă următoarele etape:
- scrierea, pronunțarea corectă a numărului de către profesor;
- folosirea unor materiale didactice pentru formarea numerelor de către elevi (se poate
conveni ca beţişoarele de culoare verde să reprezinte unităţile simple, cele de culoare
roşie să reprezinte zecile, iar cele de culoare galbenă sutele. Exemplu numărul 47
poate fi construit cu ajutorul rigletelor ca în fig. 3.5);
- scrierea unui număr de către elevi cu ajutorul tabelului care cuprinde coloane cu
unităţi, zeci şi sute (tabelul 3.2), iar apoi fără acest tabel.

ordinul sute zeci unităţi

5 2
1 0 0
Tabelul 2. Exemple de scriere a unui număr cu ajutorul tabelului

Exerciţiile de compunere şi descompunere a numerelor până la 100 trebuie să pună în

evidenţă şi regula de scriere a acestor numere (fig. 6). Mai mult, aceste exerciţii se vor regăsi,
în mod implicit, în cele de efectuare a operaţiilor aritmetice.
 Fig. 5. Exemplu de scriere a unui număr cu ajutorul rigletei

Fig. 6. Model de descompunere şi compunere a numerelor naturale formate din zeci şi unităţi

De asemenea, în concentrul 0 − 100 este abordată relaţia de ordine, cât şi continuarea

construcţiei axei numerelor naturale. În ceea ce priveşte relaţia de ordine, obţinută prin
compararea a două numere naturale din acest concentru, trebuie să se respecte următoarele
reguli:
- întâi se compară zecile celor două numere;
- este mai mare numărul care are numărul zecilor mai mare;
- dacă cele două au acelaşi număr de zeci, atunci se compară unităţile, şi este mai mare
cel care are numărul de unităţi mai mare.
O atenţie deosebită trebuie acordată limbajului matematic specific acestui capitol privind
scrierea şi citirea numerelor naturale. Nu de puţine ori, este întâlnită expresia Comparăm cifrele
unităţilor, dar cum cifrele reprezintă alfabetul (simboluri), acestea nu pot fi comparate.
Justificările profesorilor aduse acestei observaţii sunt legate de faptul că elevul asociază cifra
cu numărul, însă aceste justificări pot conduce la erori ulterioare ale elevului privind mulţimile
de numere.
Tot legat de limbajul matematic şi nu numai, şi în acest concentru profesorul trebuie să
abordeze proprietatea de număr ordinal. Scrierea şi pronunţarea corectă a numărului ordinal,
va conduce către însuşirea şi aprofundarea conceptului de număr natural şi a ordonării acestuia.

1.3. Predarea–învăţarea numerelor naturale scrise cu trei sau mai multe cifre

În predarea numerelor naturale scrise cu trei sau mai multe cifre, se foloseşte analogia cu
procedeele din concentrele anterior învăţate, conturându-se ideea că zece zeci formează o sută
şi zece sute formează o mie etc, deci 10 unităţi de un anumit fel formează o unitatea nouă, mai
mare.
În plus, pentru cea de-a patra unitate mie apare necesitatea introducerii noţiunilor de ordin
şi de clasă.
Ordinul unei unităţi de calcul arată locul pe care îl ocupă acea unitate în succesiunea
unităţilor de calcul din sistemul zecimal. Un grup de trei ordine consecutive, începând cu
unităţile simple (grupate de la dreapta către stânga), formează o clasă. În acest context, tabelul
2 se extinde, având următoarea configurație:
Formarea oricărui număr natural mai mare decât 100 se realizează după algoritmul
cunoscut de la formarea numerelor mai mari decât 10. Se poate sugera astfel că procedeul poate
fi aplicat în continuare la nesfârșit şi că, implicit, există numere naturale oricât de mari. În
scrierea unor astfel de numere, evidenţierea claselor se realizează prin plasarea unui spaţiu liber
între ele.

Clasa MILIOANE MII UNITĂŢI

Sute (de mii)

Unităţi (mii)
Zeci de mii)
(milioane)
milioane)

milioane)
Sute (de
Ordinul

Zeci (de

Unităţi

Unităţi
Sute

Zeci
3 2
naturale
Numere

4 0 0 3
5 7 8 2 7
4 7 8 9 9 1
5 0 9 5 2 1 2 4
Tabel 3. Exemple de scriere a unui număr format din mai multe cifre cu ajutorul tabelului.

O atenţie sporită trebuie acordată problemei metodice de formarea, citirea şi scrierea

numerelor ce îl conţin pe 0. Elevii trebuie să facă deosebirea, de exemplu:
- între 202 şi 220, în care cifra 0 arată absenţa zecilor, respectiv a unităţilor simple,
- între 3030 şi 3003 în care cifra 0 arată lipsa sutelor şi unităţilor, respectiv, sutelor şi
zecilor.
- etc.
Extensiile secvențiale ale numerelor naturale mai mari decât 100, realizate în ciclul
primar, urmăresc, în plus, obiectivul general de conştientizare a elevilor asupra caracteristicilor
sistemului de numeraţie: zecimal (zece unităţi de un anumit ordin formează o unitate de ordinul
imediat următor) şi pozițional (o cifră poate reprezenta diferite valori, în funcţie de poziţia pe
care o ocupă în scrierea unui număr).
De altfel, sistemele de numeraţie se vor relua, odată cu introducerea şi a altor tipuri de
sisteme de numeraţie (de exemplu, sistemul roman, sistemul binar, etc.).
Rezumând cele spuse mai sus, didactica predării-învăţării conceptului de număr natural
se bazează, în principal, pe faptul că elevii din ciclul primar se află în stadiul operaţiilor
concrete, învăţând îndeosebi prin intuire şi manipulare directă a obiectelor. Pe măsură ce ne
deplasăm către clasa a IV-a, are loc ridicarea treptată către general şi abstract, în direcţia
esențializării realităţii.
Pentru alegerea unor strategii didactice eficiente şi organizarea unor situaţii de învăţare
cu randament sporit, la clasele I –II trebuie să se aibă în vedere următoarele sugestii metodice:
- necesitatea ca fiecare elev să opereze direct cu un material didactic bogat, variat şi
atractiv;
- gradarea solicitărilor, cu orientare spre abstractizare (de la operare cu obiecte concrete,
la folosirea jetoanelor cu imagini, a figurilor simbolice şi a schemelor);
- antrenarea mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil) în învăţarea şi fixarea unui
număr;
- matematizarea realităţii înconjurătoare, ce oferă multiple posibilităţi de exersare a
număratului;
 - realizarea frecventă de corelaţii interdisciplinare (ex.: solicitarea de a găsi, într-un text
dat, toate cuvintele ce au un anumit număr de litere sau de câte ori apare o literă dată);
- utilizarea frecventă a jocului didactic matematic sau introducerea unor elemente de
joc.
La clasele III – IV se va urmări:
- sublinierea necesităţii de a lărgi secvența numerică cunoscută (de exemplu, elevii pot
fi motivați pentru învăţarea numerelor mari, trezindu-li-se interesul prin întrebări de
tipul: ”Vreți să știți cum se scriu şi se citesc numerele care arată câte fire de nisip sunt
pe o plajă, câte kg are Pământul, ce distanțe străbate o navă cosmică ?”);
- exersarea, până la formarea unor deprinderi corecte şi conştiente, a citirii şi scrierii
numerelor naturale oricât de mari, îndeosebi a celor în care lipsesc una sau mai multe
unităţi de un anumit ordin;
- sugerarea, în timp, a ideii că şirul numerelor naturale este nemărginit superior (există
numere naturale oricât de mari, deci nu există un cel mai mare număr natural).

2. Alte aspecte didactice legate de numerele naturale

2.1. Rotunjirea şi aproximarea numerelor naturale

Aproximarea şi rotunjirea numerelor sunt nişte procedee matematice care ne permit

înlocuirea numerelor dintr-un calcul cu altele, mai simple, astfel încât calculul să devină mai
uşor de efectuat. Rezultatul obţinut astfel nu va fi chiar cel corect, dar va fi destul de apropiat
de acesta.
Aproximarea se poate face după nivel: la zeci, la sute, la mii, etc., după procedură: prin
lipsă sau prin adaos, în funcţie de necesități, putem alege felul acestora astfel încât rezultatul
calculului să fie cât vrem de apropiat faţă de rezultatul corect.
Aproximarea prin lipsă până la zeci a unui număr natural este cel mai mare număr format
numai din zeci , mai mic decât numărul dat. Exemplu: 38 ≅ 30, 778 ≅ 770.
Aproximarea prin adaos până la zeci a unui număr natural este cel mai mic număr format
numai din zeci, mai mare decât numărul dat. Exemplu: 38 ≅ 40, 778 ≅ 780.
Aproximarea prin lipsă până la sute a unui număr natural este cel mai mare număr format
numai din sute, mai mic decât numărul dat. Exemplu: 2342 ≅ 2300; 778 ≅ 700.
Aproximarea prin adaos până la sute a unui număr natural este cel mai mic număr format
numai din sute, mai mare decât numărul dat. Exemple: 2342 ≅ 2400; 778 ≅ 800.
Exemplu: Ce sumă de bani trebuie plătită pentru achiziţionarea a trei tablete, dacă o
singură tabletă costă 2327lei?
Este destul de greu să socotim exact cât trebuie să plătim pentru acestea, fără a folosi
creion şi hârtie. Însă, putem considera că prețul este de 2000 lei (aproximarea preţului la mii,
prin lipsă), deci, în acest caz, vom plăti 2000 × 3 = 6000lei. Numai că, acest rezultat este mai
mic decât cel corect datorită estimării prin lipsă.
Dar, putem considera însă că prețul este de lei 3000 (aproximarea prețului la mii, prin
adaos). Desigur şi acum este uşor de calculat: 3000 × 3 = 9000 lei. De observat faptul că acest
rezultat este prea mare faţă de cel corect.
În niciun caz dintre cele două nu am obţinut rezultatul corect, ci doar o estimare a prețului
celor trei articole cuprins între 6000 şi 9000 lei. De asemenea, observăm că 2327 este “mai
aproape” de 2000 decât de 3000, atunci şi rezultatul corect va fi mai aproape de 6000 decât
de cel de 9000 lei.
 Puteam folosi o aproximare mai bună faţă de prețul corect, adică la sute, sau chiar la zeci,
şi am fi obţinut un rezultat “mult mai apropiat” de rezultatul corect, dar în aceste cazuri, calculul
ar fi fost mai greu de efectuat.
Rotunjirea până la sute a unui număr natural este aproximarea (prin lipsă sau prin adaos)
cea mai apropiată de numărul dat. Dacă aceste aproximări sunt egal depărtate de numărul dat
se alege aproximarea prin adaos. Exemplu:
- 200 < 235 < 300 (rotunjire prin lipsă la 200),
- 1200 < 1278 < 1300 (rotunjire prin adaos la 1300).
De observat este faptul că, în funcţie de nivelul aproximării sau rotunjirii (ordinul cifrei
la care se referă acestea) este mai mic, cu atât rezultatul este mai apropiat de numărul corect.

2.2. Sisteme de numeraţie

Prin sistem de numeraţie se înţelege totalitatea regulilor de reprezentare a numerelor, în

general, naturale, în particular, folosind o anumită mulţime de simboluri grafice, distincte,
denumită alfabet. Printre regulile de reprezentare fac parte şi gruparea şi ordonarea, de la
dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta, a elementelor alfabetului folosit.
Din acest punct de vedere, există sisteme de numeraţie poziționale şi sisteme de numeraţie
nepoziționale. În sistemele de numeraţie poziționale, un simbol din alcătuirea unui număr (adică
o cifră) are valoare intrinsecă (adică doar cifra scrisă sau citită este ea însăşi un număr), dar şi
o valoare prin poziţia pe care o ocupă în scrierea unui număr. Aceasta implică existenţa în
alfabet a unui simbol cu valoare intrinsecă nulă (cifra zero).
În ciclul primar mulţimea numerelor naturale este construită ca sistem de numeraţie
pozițional şi reprezentată cu ajutorul alfabetului ℒ = {0,  1,  2,  3,  4,  5,  6,  7,  8,  9}, ale cărui
elemente sunt denumite cifrelor arabe (mai nou, după cercetările din Istoria matematică şi din
cele de Arheologie, acestea se denumesc cifre indo-arabice). Dar, ca un exemplu de sistem de
numeraţie nepozițional şi care foloseşte şi un alt alfabet, se introduce în ciclul primar şi
reprezentarea mulţimii numerelor naturale cu ajutorul cifrelor romane, =
{ ,   ,   ,   ,   ,   ,   }, având ca obiectiv consolidarea proprietăţilor sistemului de numeraţie
pozițional cu cifre arabe5. Alte argumente în favoarea introducerii sistemului de numeraţie
roman în ciclul primar sunt cifrele romane care se folosesc încă şi astăzi în unele lucrări
ştiinţifice sau literare, au semnificaţii de factură simbolistică în artă, arhitectură, în textele şi
cronicile cu valoare istorică acestea sunt de asemenea prezente;
Astfel, mai întâi sunt prezentate cifrele romane şi valorile lor intriseci pe care le exprimăm
cu ajutorul numerelor naturale scrise cu cifrele arabe:

Cifre romane
Cifre arabe 1 5 10 50 100 500 1000

Regulile de scriere cu cifre romane ale unui număr natural, în sistemul roman sunt:
- nu pot să apară mai mult de trei semne consecutive de acelaşi fel. Exemplu: , ;
- orice semn pus la stânga altuia de valoare mai mare decât a lui, se scade din acesta.
Exemplu: ↔ 9, ↔ 400;
- orice semn pus la dreapta altuia de valoare mai mare sau egală decât a lui, se adună cu
acesta. Exemplu: ↔ 11, ↔ 600;

5
Se pot prezenta elevilor şi sistemele de numeraţie babilonian, indian etc., sub forma unor povestiri cu suport media pe
calculator.
- Un număr oarecare cuprins între 1000 şi 4000, se scrie alăturând numere scrise mai
sus începând cu cel mai mare. Exemplu: ↔ 3725;
- Pentru numerele mai mari decât 4000, se indică numărul miilor, punând deasupra
numărului de mii o linie, deasupra numărului zecilor de mii două linii etc. Exemplu.
↔ 4100, = 12410600.