1.

RISIPĂ

Privesc în jurul meu și totul arde:

Gânduri și vise și speranțe deșarte.
Văd corbi năpustindu-se pe leșuri uitate
Și vapoare-n rugină pe țărm eșuate.
 
Tot ce ating se transformă-n cenușă,
Iar visele mele dispar într-o clipă.
Viitorul se sparge în așchii de sticlă
Și-mi intră în carne precum o căpușă.
 
Pentru toți cei din jur am ajuns doar o glumă,
O păpușă de paie, un țap ispășitor,
Mă țin la distanță, se feresc ca de ciumă,
Să nu le pângăresc perfectul lor decor.
 
Și-au făcut treaba, au scos totul din mine,
Sufletul și banii mi le-au ars imediat
Și-acuma, rânjind, fără pic de rușine,
Ochii lor cinici, văd doar un ratat.
 
Mai vreau doar un lucru, ajuns la apogeu,
Tot ce-mi doresc, cu ardoare turbată,
Lipsit de credință și cu iubirea furată,
E ca lumea să crape și-apoi să mor și eu!

URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !
 2. ILUZIE

Ești tot ce mi-am dorit vreodată.

Ești vinul dulce, degustat la cină.
Mireasma cafelei de dimineață.
Visul meu de-o viață, ești o zână.
 
Ești prima, a doua, a treia mea dorință,
Visul alchimistului adeverit în aur.
Ești absolutul meu, ești o zeiță
Și mai presus de toate, ești propriul meu tezaur.
 
Te-am proiectat pe mii și mii de plaje,
În planuri, schițe, în N dimensiuni,
În cele mai extreme ipostaze:
De pe-ale lumii piscuri, în negrele genuni.
 
Ai reușit să intri în vidul vieții mele,
M-ai scos din letargie, din tot ce e lumesc,
Mi-ai făurit o punte să pot s-ajung la stele
Și m-ai făcut să uit de tot ce-i pământesc.
 
Ai fost a mea icoană, al vieții mele-altar,
Infernul meu secret, edenul interzis,
O lume-n care toate durerile dispar,
Dar am aflat în timp, că erai doar un vis.

URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !
 3. IUBIRE ÎN EXCES

Când îmbrățișarea ei, tu o numești acasă,

Când chipul ei angelic, te-agață într-o transă,
Când glasul ei de nimfă, auzul ți-l răsfață,
Când pasul ei eteric, te poartă-n altă viață,
Vei știi că ai găsit-o!
 
Când trupul ei serafic sub tine se cabrează,
Când pielea ei suavă în minte îți vibrează,
Când zâmbetul ei sacru, Raiul îl creează,
Când sângele în vine, cathartic, îți pulsează,
Vei știi că ai trăit-o!
 
Când blânda ei privire, îți curentează ființa,
Când simți în piept un foc, ce nu-l explică știința,
Când fericirea ei, ți-e cea dintâi dorință,
Când simți o împlinire, ce nu e cu putință,
Vei știi că ai iubit-o!
 
Când visele-ți alină, calvarul ce-l trăiești,
Când perna ți-e străină, atunci când te trezești,
Când, prin orice notă tristă, de ea îți amintești,
Când liniștea eternă, ajungi să ți-o dorești,
Vei știi că ai pierdut-o!
 
Vei știi care e sensul, din miezul nedreptății,
Vei știi cum să-ți recapeți aroma libertății,
Vei știi unde-i lumina, în profunzimea nopții,
Vei știi să te ferești, de amăgirea morții,
Când, înaintea ei, te vei iubi pe tine.

URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !
 4. ISPITA VISULUI

Nu vreau să închid ochii,

Căci știu ce voi vedea:
În bezna abisală,
Zâmbind, privirea ta.
 
Ce crudă ironie
Pentru un vizual:
Să vadă-n întuneric,
Aievea de real.
 
Și-atunci când se întâmplă
Să ațipesc, cu greu,
M-aș face sclav lui Ene,
Să te păstrez mereu.
 
Te caut printre mantre,
Te regăsesc în vis
Și sorb cu voluptate
Din tot ce ne-am promis.
 
Cu fiece clipire,
Alunec ca un mag,
Spre lumea nemuririi,
Unde m-aștepți cu drag.
 
Mă simt captiv de-a pururi
În lumi ce se exclud:
Ori îmi lipsești în viață,
Ori te iubesc în gând.
 
Și-atunci, cu groază-n suflet,
Mă-ntreb: eu ce mi-am scris?
Să-mi bâjbâi existența
Sau să exist în vis?

URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !
 5. VREI IUBIRE?

Vrei iubire?
Dulce ironie:
 
Iubește-te pe tine
Cu asemenea tărie
Ca iubirea din mulțime
Necesară să nu-ți fie.
 
Iar atunci, ca prin magie,
Vor veni toți către tine
Să reverse, în neștire,
O iubire veșnic vie.

URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !
 6. REGRESIE

Alunec pe mireasmă de leandru-nflorit

Spre ziua în care, o zână,
Cu farmecul ei, diafan, m-a vrăjit
Și viața mi-a luat-o de mână.
 
Mergeam de nebuni pe alei străvezii,
Cu timpul oprindu-se-n loc
Și-n loc să ne spunem cuvinte pustii,
Urlam în săruturi de foc.
 
Iar când, din mângâieri, cu greu evadam,
Să punem și noi de o vorbă,
Un sacru altar, noi din logos creeam,
Transformând emoția-n slovă.
 
În timp ce-ți simțeam drumeția prin păr,
Scăldându-mi în dragoste scalpul,
Știam c-am gustat, ca Eva, din măr
Și nimeni n-o să-mi ierte păcatul.
 
Ce sentiment recurent, ce trăire străveche:
Să navighez pe buzele-ți pline!
O voce îmi spune că mi-ești suflet pereche
Și voi afla Divinul, prin tine.

URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !
 7. ROMÂNII AU TALENT?

M-ai huiduit? Ai râs? Am auzit eu bine?

Ridică-te-n picioare! Hai, nu-ți fie rușine!
E-ușor să stai în scaun, să râzi și să înjuri
Să behăi ca o oaie, din turma-cestei lumi.
Să faci mișto de cei, ce au avut curaj
Să fie diferiți, să iasă din peisaj.
De cei ce au ales urmarea pasiunii
Cu riscul de-a primi injuriile mulțimii.

Nu spun pe toți aceștia, în slăvi să-i ridicați

Ci doar c-ar merita să fie-apreciați.
Că au avut curajul să facă ceva nou
Ce i-ar putea salva de viața de birou.
Ei singuri au pornit, pe-un drum necunoscut
Pe drumul către suflet, să afle cine sunt.
Să afle acel lucru care îi definește
Ca inima lor, iar, să bată nebunește.

Unii au crezut, că pot fi dansatori,

Alții că sunt pictori, dar sunt pământ de flori.
Unii cu gătitul nu știu că sunt certați,
Iar alții spun doar glume și cred că-s amuzanți.
Sunt mulți ce vin și cântă, și-o fac îngrozitor,
Dar cel puțin ei află, că nu e drumul lor.

Dar tu, ce stai acasă, trăind în ignoranță,

Te-ai întrebat vreodată, ce rost ai tu în viață?
Cum e să pleci la muncă, în fiecare zi
Dorindu-ți toată ziua, acasă să revii?
Cum e să simți că jobul îți stoarce energia,
Atât de mult că uiți, să îți iubești soția?
Îți place că serviciul te rupe-n mii și mii
Și îți descarci frustrarea, acasă, pe copii?
Cum vrei ca fiica ta, să fie fericită,
Când ea nu vede-n tine, o mamă împlinită?

Copiii ți-i trimiți la școli și facultăți,

Crezând că viitorul și-l vor găsi în cărți.
Să-nvețe de la dascăli, mai experimentați
Uitând că ei sunt doar, frustrați calificați.
Chiar crezi că-ntr-o țâdulă se-ascunde împlinirea?
Chiar crezi c-o notă bună-ți dezvăluie menirea?

Cum îți permiți ca astăzi, s-arunci cu judecăți

Când viața ta-i fragilă, ca un castel de cărți?
Cum e ca viața ta, s-atârne de un fir,
De job-ul ce-l urăști, dar care ți-e util?
Chiar merită să-ți dai talentul pentru bani

URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !
Și să trăiești regretul în ultimii tăi ani?

Te-ai întrebat vreodată cum ar fi viața ta

De-ai face ce îți spune, întruna inima?
Privește-adânc în tine, să îți găsești scânteia
Și fă doar ce îți place, și-o să descoperi cheia.
Căci viața e frumoasă, atunci când ești prezent
Iar cheia fericirii, se-ascunde în talent.

Deci nu-i mai critica, pe cei ce își doresc

Talentul să-și găsească, căci ei au înțeles
Că viața-i un miracol, pe care îl trăiești
Doar când Divinitatea din tine-o manifești.

Iar tu, acum, că știi, ai dreptul să alegi:

Să îți urmezi chemarea sau poți, de vrei, s-o negi.
De vrei, în continuare, poți sta în amorțire,
Privind cum viața ta, se scurge-ncet din tine.
Zicea Bolintineanu, slăvită-i fie vorba,
C-am fi știut-o toți, de-ar fi cântat-o Moga:
“Ce-i ce-și poartă jugul, și-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte, spre rușinea lor.”

De vrei să le dai X-uri, celor ce ies în față

Aruncă-ntâi un ochi, la propria ta viață.
Iar dacă nu ți-ai pus vreodată întrebarea:
Ce rost ai tu în viață și care ți-e chemarea?
Ai merita ca zilnic, atunci când ieși pe stradă
Să porți un X cât China, ca lumea să te vadă,
Iar oamenii, cu silă, să te-ntrebe mereu:
“Să faci mișto de alții, ăsta-i talentul tău?”

URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !
Motto: URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !

Nume: Oltean Ovidiu Vasile

Adresa: Strada Porțelanului, nr. 3, ap. 25, Cluj-Napoca, jud. Cluj
Studii absolvite: absolvent în 2011 al Facultății de Automatică și Calculatoare din cadrul
Universității Tehnice Cluj-Napoca
Studii în curs: student în anul 2 la secția Actorie a Școlii Populare de Arte “Tudor Jarda” din
Cluj-Napoca.
Data și locul nașterii: 20 Mai 1988, Târgu Mureș, jud. Mureș.
Telefon: 0745 483 896
Email: ovi.oltean@yahoo.com

URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !
 8. ADJECTIVE

N-aș fi crezut vreodată

Că ar fi frumos
Să îmi spun-o fată
Că sunt un “ticălos”.

La training ți-am zărit

Zâmbetul de nimfă
Și brusc, m-ai năucit

Adrian Paunescu - Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna, 
De când ma simt tot mai bogat, de tine, 
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna, 
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe

În care nici n-as spune cum te cheama, 
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute, 

Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente, 

Marfare triste vin, în miezul verii, 
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente, 
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante, 

Copii fragili ducând parintii-n spate, 
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul

În fiecare margine a firii, 
În podul palmei, daca iau nisipul, 
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !
Te-aud în batalii din vreme-n vreme, 
Ostasii garzii tale ti se-nchina, 
Iubita mea cu foarte mari probleme, 
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece, 

Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece, 
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade

Sa-ti pui în cumpana întreaga viata, 
Ca nu-s în joc abstractele rocade, 
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida, 

Asa ai fost si apareai senina, 
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta, 

De te faceam din carnea mea, iubito, 
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta, 
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte, 

Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte, 
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga

Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga, 
Purtând pe tâmple soarele si luna.

Si te iubesc cu mila si cu groaza, 

Tot ce-i al tau mi se cuvine mie, 
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie. 

URMEAZĂ-ȚI ZVÂCUL !