p.

21↓
robota, care pentru folosirea sigură a ierbii de la drumuri şi de la şanţuri au fost datori
domeniului cu un număr corespunzător de zile de lucru. Este de la sine înţeles că cercetările mele
le-am făcut întotdeauna numai toamna târziu, după completa terminarea a muncilor agricole.
Sfârşitul de toamnă din [anul] 1895 fiind deosebit de favorabil, am reluat din nou firul
săpăturilor, cu multă speranţă şi cu şi mai multă perseverenţă, săpături la care a câştigat merite în
mod deosebit ajutorul meu, Csejthei Boróczy László, ca zelos şi într-adevăr neobosit
supraveghetor al săpăturilor.

3. Vizejdia [P. Vizesda] tumulul VII.

Acea movilă voluminoasă, înaltă de 3.5 metri, care atinge colţul de nord-vest al hotarului
părţii din domeniu numită „Bräuhaus” – respectiv acum „ferma Mileva” [„Mileva major”] – şi se
ridică pe pământul ţăranului înstărit Lupşa Vichentie [Lupsa Vikentie] din Comloşu Mare [Nagy-
Komlós], din păcate – a fost gol în întregime. Şi în acest caz am săpat doar centrul, printr-un şanţ
de 2 metri lăţime, 4.5 metri adâncime, început de la jumătatea înălţimii movilei, tras în unghi
drept pe direcţia drumului de ţară Comloşu Mare – Sânnnicolau Mare [Nagy-Komlós – Nagy-
Szentmiklós].
În mod cert, movila a fost jefuită, fapt mărturisit şi de situaţia izbitor de răscolită a
straturilor de humus, lut şi nisip din interiorul ei, în special în straturile cele mai joase. De aici a
ieşit la lumina zilei doar o aşchie de cuarţ-fumuriu de 0.8 cm. lăţime şi de 1 cm lungime, cu
caracteristica secţiune triunghiulară.

4. Fără să bănuim că pe malul înalt al pârâului Galaţca [Galacka], care şerpuia direct
lângă acest tumul, ce terrenum [ce teren] mai bun aşteaptă sapele noastre (: despre acest lucru
mai târziu:), am trecut în jos în vadul Galaţcăi, care pe atunci a fost uscat şi aici – într-un loc mai
înalt – am continuat săpăturile. Însă apa freatică, care a ieşit la suprafaţă, în curând a pus capăt
activităţii noastre, deşi din apă am mai scos şi oase de animal, împreună cu ele şi câteva
fragmente de ceramică, ba chiar şi un mărunt fragment de bronz în care mi se părea că recunosc
un fragment de fibulă. Aceste lucruri neînsemnate – încă în decursul săpăturilor (: în 5
noiembrie:) i le-am trimis lui Hampel, care însă nu mi-a răspuns.

5. După aceasta am mai cercetat pe pustă câteva ridicături de tipul movilelor, astfel pe
răzoarele „V.1”, „N4-1” şi „N4-2”, însă străduinţele noastre neavând succes – în 1895 oprit
definitiv săpăturile.
Deşi pe răzoarele mai sus amintite în mai multe locuri – dacă altceva nu însă – fragmente
ceramice am găsit, totuşi printre ele, deşi am adunat cât pentru un coş întreg, abia dacă s-au aflat
una-două piese demne de interes, care acum se află în colecţia mea.
Mai interesant printre acestea este acel fragment de cărămidă de culoare roşie deschisă,
ars impecabil, al cărei placă superioară (placa) este crestată, interiorul lui este străbătut de o
gaură rotundă, netedă, dreaptă, cu diametrul de 15 milimetri. Posibil ca să fi fost adus aici de la
vreo aşezare romană (: poate Cenad :) mai apropiată.
Este într-adevăr de regretat faptul că dărnicia demnă de apreciat a domeniului a fost
onorată numai prin rezultate negative, nu doar în acest an dar şi în cel următor.

1896
 [17] 1.a Deşi nu ţine de cadrul acestui jurnal însă – pentru că este o amintire de neuitat şi
înainte de toate – pentru că a mai turnat gaz pe focul ce şi aşa ardea cu flăcări, în treacăt amintesc
aici, că în luna noiembrie al acestui an soarta prielnică m-a purtat în Italia, prin Fiume – Veneţia
– Milano – Genova – Roma – Neapole la Pompei şi de aici atingând Florenţa din nou acasă…
Aşa m-am reîntors – cu sufletu-mi îmbătat; un om care cântăreşte cu îngrijorare măreţia
prezentului: oare va rămâne din acesta atât [cât de cât] pentru secolele viitoare.
La Vizejdia [P. Vizesda] doar în decembrie i-a venit rândul din nou acheologiei.

1. b Vizejdia [P. Vizesda] tumulul VIII.

În movila înaltă de cca. 3 metri, numerotată cu 96 pe hartă militară amintită –
„Kopfhügel”, poporul din Vizejdia Mică [Kis Vizesda] îl numeşte „Szeiler-hügel” (: vezi:
Vizejdia [P. Vizesda] tumulul VI.) – care se află la colţul de hotar al pustei către Tomnatic [Nagy
Ősz], am săpat 4 metri, având auspicii foarte favorabile. La această adâncime, în punctul central
al movilei a stat culcat un imens schelet uman, lung de 2 metri, întins pe spate, cu capul la nord-
vest, cu picioarele la sud-est, într-un sicriu de lemn foarte rezistent.
Am fost pregătit că de această dată vom găsi şi anexe; însă din groapa de înmormântare –
în pofida celor mai amănunţite căutări – nu au ieşit decât oase pe jumătate putrezite, şi craniul
este mai lat, şi bucăţi de lemn de mărimea palmei, groase, roşietice, nimic altceva. Este verosimil
că anexele acestor oseminte – depuse cu grijă – s-ar putea găsi în careva dintre părţile laterale ale
movilei, acestea însă nu le-am săpat. Numai o treime din movilă îi aparţine domeniului.