Sunteți pe pagina 1din 12

EXEMPLUL 1.1 Structură metalică etajată cu două plane de simetrie.

1.1.1 DESCRIEREA STRUCTURII

Se analizează răspunsul la acţiunea seismică al unei clădiri pentru birouri cu 8


(P+7E) niveluri, cu structură metalică, amplasată în Bucureşti (fig. 1).
Structura este alcătuită dintr-un nucleu central care preia forţele orizontale
corespunzătoare acţiunii seismice şi un subsistem format din stâlpi perimetrali care preiau
numai încărcările gravitaţionale ce le revin. Nucleul central este alcătuit din patru cadre
metalice cu contravântuiri prinse excentric la noduri, în care toate prinderile barelor la
noduri sunt rigide. Prinderile grinzilor care leagă stâlpii perimetrali între ei şi ale grinzilor
care leagă stâlpii perimetrali de nucleul central sunt articulate. Planşeele sunt elemente
compozite cu grinzi metalice şi placă de beton armat turnată pe tablă cutată. Pereţii
interiori şi exteriori sunt uşori. Oţelurile folosite sunt Fe 360 şi Fe 510.
Secţiunile barelor sunt prezentate în figura 1 şi în tabelul 1.

1.1.2 SCHEMA DE CALCUL LA ACŢIUNEA SEISMICĂ

Subsolul este realizat sub forma unei cutii rigide aşezată pe un radier general.
Acceptând cutia rigidă ca reazem încastrat, forţa tăietoare de bază produsă de acţiunea
seismică se va considera deasupra subsolului, la nivelul zero al clădirii.
Deoarece structura are forma regulată în plan şi elevaţie, efectele acţiunii seismice
se stabilesc pe modele plane corespunzând celor două direcţii principale x şi y paralele cu
planele de simetrie ale clădirii. Nu este necesară luarea în considerare a componentei
verticale din acţiunea seismică.
Pentru cadrul plan din figura 1 s-au efectuat calcule pentru obţinerea distribuţiei
forţelor seismice convenţionale de nivel folosind metoda simplificată şi metoda analizei
modale spectrale.
Sub acţiunea cutremurelor severe, disiparea energiei are loc numai în articulaţiile
plastice, care în ansamblul lor formează mecanismul plastic global. Toate elementele
structurale situate în afara zonelor plastice trebuie să lucreze esenţial în domeniul elastic
la forţele orizontale asociate mecanismului plastic global.
Mecanismul plastic global acceptat conţine articulaţii plastice la capetele link-
urilor şi la bazele stâlpilor nucleului central şi perimetrali.

1
Secţiunea 1-1
+ 28,2 m
13 4 4 4 13

2 6 9 9 6 2
13 4 4 4 13

2 6 9 9 6 2
13 11 11 11 13

2 6 9 9 6 2
13 11 11 11 13

2 6 9 9 6 2 7 * 3400 = 23800
13 11 11 11 13

1 5 9 9 5 1
13 11 11 11 13

1 5 9 9 5 1
13 10 10 10 13

1 5 2 2 5 1
13 10 10 10 13

1 5 2 2200 2 5 1 4400 + 0.00

11000 11000 11000


33000

Figura 1 Secţiune transversală şi tipuri de secţiuni conform tabelului 1

y
Plan
2200
G3

G1 11000

2
G2
1 1
G4
11000 33000

G3
G5 x
3

G2
G1
11000

11000 11000 11000


33000

A B C D

Figura 2 Planşeu curent

2
Tabelul 1
Stâlpi perimetrali
Secţ. Secţiune A Ai iy iz Wy Wpy Iy Secţ. nr. Secţ. nr. Oţel
nr. tip mm2 mm2 mm mm mm3 mm3 mm4 PLAST ETABS
1 HTM 650x576 73400 24300 288 76,1 1653E+04 1982E+04 6100E+06 8 5 Fe 360
2 HTM 650x359 45800 15500 277 71,7 1023E+04 1188E+04 3500E+06 9 6 Fe 360

Stâlpi centrali
Secţ. Secţiune A Ai iy iz Wy Wpy Iy S. n. S. n. Oţel
nr. tip mm2 mm2 mm mm mm3 mm3 mm4 P E
5 2-HTM 650x576 146800 97700 210,83 224,17 1768E+04 2400E+04 65252E+05 1 1 Fe 510
6 2-HTM 650x472 120200 80400 206,44 217,56 1438E+04 1920E+04 51227E+05 2 2 Fe 510
P = PLAST; E = ETABS
Contravântuiri
Secţ. Secţiune A Ai iy iz Wy Wpy Iy Secţ. nr. Secţ. nr. Oţel
nr. tip mm2 mm2 mm mm mm3 mm3 mm4 PLAST ETABS
2 HTM 650x359 45800 15500 277 71,7 1023E+04 1180E+04 3500E+06 1 1 Fe 510
9 HTM 650x258 33000 10600 274 70,9 750E+04 852E+04 2476E+06 2 2 Fe 510

Grinzi centrale
Secţ. Secţiune A Ai iy iz Wy Wpy Iy Secţ. nr. Secţ. nr. Oţel
nr. tip mm2 mm2 mm mm mm3 mm3 mm4 PLAST ETABS
10 HE 550 A 21200 6450 230 71,5 415E+04 462E+04 1119E+06 2 2 Fe 510
11 HE 500 A 19800 5600 210 72,4 355E+04 394E+04 8697E+05 3 3 Fe 510
4 HE 450 A 17800 4820 189 72,9 290E+04 322E+04 6372E+05 4 4 Fe 510

Grinzi perimetrale
Secţ. Secţiune A Ai iy iz Wy Wpy Iy Secţ. nr. Secţ. nr. Oţel
nr. tip mm2 mm2 mm mm mm3 mm3 mm4 PLAST ETABS
13 IPE 550 13400 5910 223 44,5 244E+04 278E+04 6712E+05 1-6 1-6 Fe 360

Dimensiunile secţiunilor
Secţ. h b ti tf r d h/b Y-Y Z-Z b/2tf d/ti ε Clasa
nr. mm mm mm mm mm mm
1 738 323 41,4 75 27 534 2,285 b c 2.15 12,90 1 1
2 684 308 26,4 48,1 27 533.8 2,221 b c 3.20 20,22 1/0,81 1
4 440 300 11,5 21 27 344 1,467 a b 7.14 29,91 1/0,81 1
5 738 323 41,4 75 27 534 2,285 b b 2.15 12,90 1 1
6 712 316 34,5 62 27 534 2,253 b b 2.55 15,48 1 1
9 660 302 18 36 27 534 2,185 a b 4.19 29,67 1 1
10 540 300 12,5 24 27 438 1,800 a b 6.25 35,04 0,81 1
11 490 300 12 23 27 390 1,633 a b 6.52 32,50 0,81 1
13 550 210 11,1 17,2 24 467 2,619 a b 6.10 42,07 1 1
Fe360/Fe510

1.1.2.1 Încărcări gravitaţionale normate

Încărcări pe planşeul de acoperiş

Încărcări permanente: G p = 6,0 kN/m2 (tabla cutata - 0,1 kN/m2; placă beton –
2 2 2
0,11 × 25 = 2,75 kN/m ; şapă - 2,50 kN/m ; spaţiu tehnic - 0,50 kN/m ; tavan fals - 0,15
kN/m2)
2
Încărcări variabile - zăpada: s k = µ i ⋅ C e ⋅ C t ⋅ s 0 , k = 0,8 × 0,8 × 1,0 × 2,00 = 1.28 kN/m
(conform CR1-1-3-2005)

3
Încărcări pe planşeele curente

Încărcări permanente: G p = 5,5 kN/m2 (tablă cutată - 0,1 kN/m2; placă beton -
2
0,11 × 25 = 2,75 kN/m ; greutate proprie structură - 0,60 kN/m2; pardoseală - 0,40
kN/m2; pereţi interiori - 1,00 kN/m2; spaţiu tehnic - 0,50 kN/m2; tavan fals - 0,15 kN/m2)
Pereţi exteriori: qe = 3 kN/m
Încărcări variabile Qki : qk = 1.5 kN/m2 corespunzătoare categoriei A de construcţii
(locuinţe), conform [SR-EN 1991-1-1:NA].

1.1.2.2 Combinaţii de încărcări de calcul

Combinaţiile acţiunii seismice cu alte încărcări pentru verificări la starea limita


ultima se fac conform [CR0-2005] cu relaţia 4.15

∑G k, j + γ I AEk + ∑ψ 2,iQk ,i
în care se notează:
Gk , j = G p − încărcările permanente normate
Qk ,i = Qi − încărcările variabile normate
ψ 2, i = 0,4 − corespunde tabelului 4.1 din [CR0-2005],
AEk − încărcarea de calcul a acţiunii seismice
γ I = 1,0 − factor de importanţă a clădirii, conform [P100-1/2004], pentru clasa III
de importanţă.

Încărcări pe planşeul de acoperiş

∑ G + ∑ψp 2,i Qi

Cu ψ 2,i = 0,4 , Qi = sk , ∑G p = 6 kN/m2 si ∑ψ 2, i Qk , i = 0,4 × 1,28 = 0,512 kN/m2


rezulta ∑ G + ∑ψ
p 2,i Qi = 6.512 kN/m2

Încărcări pe planşeele curente


2
q = G +ψ Q = 5,5 + 0,4 × 1,5 = 6,10 kN/m
p 2, i

4
2200 R = 78,8 kN
R q = 6,512 kN/m2
A1 B1 C1 D1
1

A2 B2 CV1 CV1 C2 D2
2

1,1q
CV2

CV2
1,1q
3

A B C D

a
2200 R = 73,81 kN
qe
A1 B1 C1 D1 q = 6,1 kN/m 2
1 q e = 3,0 kN/m

A2 B2 CV1 CV1 C2 D2
2

CV2 1,1q

CV2
1,1q

A B C D

b
Figura 3 Încărcări pe planşee: a – de acoperiş; b – peste etajele 1 – 7 şi parter

Planşee peste etajele 1 – 7 şi parter: cu ψ 2,i = 0,4


2
q = 5,5 + 0,4 × 1,5 = 6,1 kN/m ; qk = 1,5 kN/m

1.1.2.3 Încărcări de calcul aferente stâlpilor

Planşeul de acoperiş (fig. 3, a)


11
p = q ⋅ 2,2 = 6,512 × 2,2 = 14,33 kN/m ; R = 14,33 ⋅ = 78,80 kN
2
Planşee peste etajele 1 – 7 şi parter (fig. 3, b)
11
p = q ⋅ 2,2 = 6,1 × 2,2 = 13,42 kN/m ; R = 13,42 ⋅ = 73,81 kN ; qe = 3 kN/m
2

5
Încărcările gravitaţionale sunt prezentate în figura 4, iar greutăţile de nivel aferente
cadrului sunt prezentate în figura 5.

1.1.3 CALCULUL STRUCTURII LA ACŢIUNEA SEISMICĂ ÎN DOMENIUL


ELASTIC. METODA CURENTĂ DE PROIECTARE

1.1.3.1 Calculul forţei tăietoare de bază

a. Calculul forţelor seismice static echivalente


Conform [1], forţa tăietoare de bază se obţine cu relaţia
Fb = γ I S d (T1 ) mλ
în care:
S d (T1 ) este ordonata din spectrul de răspuns de proiectare pentru perioada
fundamentala T1 ;
T1 este perioada fundamentală de vibraţie a clădirii (de translaţie);
W este rezultanta tuturor forţelor gravitaţionale (permanente şi utile) aferentă
8
cadrului, W = ∑Wi = 28186 kN.
i =1

Pentru clădiri cu înălţimea până la 40 m, perioada fundamentală se poate


determina cu relaţia aproximativă din [1], Anexa B.

a.1. Metoda simplificată

T1 = Ct ⋅ H 3 4

Pentru structuri cu contravântuiri prinse excentric la noduri, C t = 0,075 . Înălţimea


clădirii este H = 28,2 m.

P2 P4 P6 P6 P4 P2

P1 P3 P5 P5 P3 P1
P1 = 5x73,81+3x11=402,5 kN
P1 P3 P5 P5 P3 P1
P2 = 5x78,8=394 kN
P1 P3 P5 P5 P3 P1 P3 = 5,2x73,81=303,81 kN
P4 =409,76 kN
P1 P3 P5 P5 P3 P1
P5 = 3x73,81=221,43 kN
P1 P3 P5 P5 P3 P1
P6 = 78,8x3=236,4 kN
P1 P3 P5 P5 P3 P1

P1 P3 P5 P5 P3 P1

A2 B2 CV1 CV1 C2 D2

Figura 4 Încărcări gravitaţionale – cadru central

6
W2

W1

W1
33x33 4x33x3
= 3520 kN
W1 = 2 6,1 + 2
W1 33x33
W2 = 2 x 6,512 = 3546 kN
W1
8

W1 Σ
i=1
Wi = 28186 kN

W1

W1

Figura 5 Forţe gravitaţionale de nivel

Cu aceste valori rezultă


3
T1 = 0,075 × ( 28,2) 4
= 0,918 sec > TB = 0,16 sec
β (T )
S d (T ) = a g pentru T > TB
q
a g = 0,24 g din [1], fig. 3.1, corespunde oraşului Bucureşti pentru care
TC = 1,6 sec .
Spectrul de răspuns elastic elastic are expresia:
β (T ) = β 0 pentru TB < T < TC
Pentru cadre cu contravântuiri prinse excentric la noduri, conform [1], tabelul 6.3,
factorul de comportare q care considerară capacitatea structurii de a disipa energia
indusă de mişcarea seismică pentru o clasă de ductilitate H este:
αu
q=5
α1
Se poate considera α u α 1 = 1,1 urmând a se verifica rezerva de rezistenţă printr-un
calcul static incremental neliniar biografic.
Rezultă q = 5 × 1,1 = 5,5 şi β (T1 ) = β (0,918) = 2,75
1
S d (T1 ) = 0,24 × 9,815 × 2,75 × = 1,1778
5,5
şi forţa tăietoare de bază
Fb = 1,0 × 1,1778 × 2872 × 0,85 = 2875 kN
Prin raportare la rezultanta forţelor gravitaţionale rezultă un coeficient seismic
2875
global de ⋅100 = 10,2 % .
28186

a.2. Metoda aproximativă Rayleigh

Pentru determinarea perioadei fundamentale proprii de vibraţie se poate utiliza


relaţia (B.1) din anexa B:

7
n
∑Wi d i2
i =1
T1 = 2π n
g ∑Wi d i
i =1
Încărcările gravitaţionale Wi sunt reprezentate în figura 5. Deplasările pe direcţia
gradelor de libertate dinamice (translaţiile orizontale ale planşeelor considerate diafragme
orizontale infinit rigide în planul lor) s-au determinat cu programul de calcul ETABS.
Pentru calculul acestora se încarcă structura cu forţe laterale Wi , ca în figura 6.
d i (m) s iI s i2 s i3
W2
0,21575 0,02796 -0,0265 -0.002346
W1
0,20165 0,0258 -0,01419 0.001385
W1
0,18289 0,02293 0,00079 0.021467
W1
0,15983 0,01951 0,01435 0.023021
W1
0,13201 0,01557 0,02302 0.0006006
W1
0,09963 0,01126 0,02483 -0.015409
W1
0,06499 0,00698 0,020094 -0.025443
W1
0,03208 0,00328 0,011086 -0.01789

Figura 6

8 8 8
Wi
∑Wi d i = 3838 kNm ∑ mi s i 1 = ∑
i =1 i =1 g i
si 1 = 47 ,86
i =1
8 8 8
Wi 2
∑Wi d i2 = 630,6 kNm2 ∑ mi si21 = ∑
i =1 i =1 g i
si 1 = 9,815
i =1
8
∑Wi xi = 459700 kNm2
i =1
8
∑Wi xi2 = 9212000 kNm2
i =1
- conform formulei (B.1) rezultă:
630,6
T1 = 2π = 0,8129 sec
9,815 × 3838
şi conform formulei (B.2):
T1 = 2 d = 2 0,21575 = 0,92898 sec
În următorul tabel sunt sintetizate valorile perioadelor calculate cu relaţiile
aproximative din anexa B şi prin rezolvarea problemei de valori proprii:

Relaţia din [1] Analiză


(B.3) (B.1) (B.2) modală
T1 (s) 0,9178 0,8129 0,92898 0,8202

8
a.3. Metoda analizei modale.

Perioadele obţinute pentru modul propriu fundamental cu relaţia Rayleigh şi


respectiv prin rezolvarea problemei de valori proprii din dinamica corpurilor deformabile

K − ω 2 M = 0 , unde ωi = , sunt foarte apropiate. Deoarece perioada fundamentală se
Ti
găseşte în domeniul TB < T1 < TC , indiferent de metoda folosită, β (T1 ) = 2,75 , fără să
afecteze valoarea din spectrul de răspuns elastic.
Pentru primele trei moduri de vibraţie au rezultat următoarele valori ale
perioadelor şi coeficienţilor de echivalenţă modali (factorilor de participare a maselor
modale efective):

Modul propriu de vibraţie


1 2 3 ∑ε x ,i

T (s) 0,8202 0,2735 0,1559


ε x ,i 0,798 0,127 0,042 0,967

Distribuţia forţelor seismice pe înălţimea clădirii se poate obţine pentru fiecare din
metodele utilizate astfel:
a1) Distribuţia liniară - conform relaţiei (4.6) din [1]
mz
Fi = Fb 8 i i , pentru i=1,8
∑ mi zi
i =1
sau deoarece Wi = mi g , se poate scrie:
Wz
Fi = Fb 8 i i
∑Wi zi
i =1
în care:
8

∑W z i i = 3520 × (4,4 + 7 ,8 + 11,2 + 14,6 + 18,0 + 21,4 + 24,8 ) + 3546 × 28,2 = 459741
i =1

de unde:
Wi z i
Fi = 2875 = 0,62535 × 10 −3 Wi zi
459741

a2) Distribuţia forţelor seismice conform formei proprii fundamentale, relaţia (4.5)
din [1]
mi s i Wi s i
Fi = Fb 8
= Fb 8

∑m s
i =1
i i ∑W s
i =1
i i

Pentru fiecare din primele trei forme proprii se prezintă în tabelul 2 forţele seismice
pentru masele rezultate ( mk = mε xk )

9
2292
modul 1 m1 = 2292 t ε x1 = = 0,798
2872
365,2
modul 2 m2 = 365,2 t ε x2 = = 0,127
2872
119,7
modul 3 m3 = 119,7 t ε x3 = = 0,0417
2872
m = 2872 t

Tabelul 2
Nivelul
Metoda
1 2 3 4 5 6 7 8
a1 96,85 171,7 246,5 321,4 396,2 471,1 545,9 625,3
a2 70,64 150,3 242,5 335,3 420,2 493,8 555,6 606,6
1 66,33 141,2 227,7 314,9 394,6 463,7 521,8 569,6
a3 2 89,48 162,2 200,4 185,8 115,8 6,377 -114,5 -215,5
3 -81,31 115,6 70,03 -27,30 -104,6 -97,56 -6,29 107,4

Fb1 = 2700 kN 3
Fb 2 = 430,1 kN Fb = ∑ Fbk2 = 2737 kN
k =1
Fb 3 = 138,1 kN

Faţă de metoda simplificată utilizarea rezultatelor analizei modale produce:


- o forţă tăietoare de bază, în modul fundamental, mai mică
Fb = FbI = 2700 kN < 2875 kN , ε xI = 0,798 < λ = 0,85 ;
- utilizarea compunerii primelor trei moduri de vibraţie după regula SRSS nu produce o
majorare semnificativă Fb = 2737 kN ≅ FbI = 2700 kN .
Prin urmare, metoda simplificată produce cea mai mare forţă de bază şi respectiv forţe
seismice de nivel echivalente sporite cu circa 5%.

b. Efectul torsiunii

La fiecare nivel se va considera un moment de torsiune suplimentar:


M ei = e1i ⋅ Fi
Efectul torsiunii provine dintr-o posibilă repartiţie neuniformă a maselor şi datorită
nesincronismului undelor seismice. Acest efect se reprezintă printr-o excentricitate
accidentală.
e1i = ±0,05Li = ±0,05 × 33,0 = 1,65 m
Li = 33,00 m (clădirea are formă pătrată în plan)
Momentul de torsiune va fi preluat de cele 4 cadre contravântuite excentric care
alcătuiesc nucleul central
M 1i = 2 S i × 11,0 m
1,65
Si = Fi = 0,075 Fi
22,0

10
Aşadar fiecare cadru este încărcat egal cu o forţă suplimentară S i = 0,075Fi
deoarece cadrele au aceeaşi rigiditate. Prin urmare, forţele orizontale de nivel şi forţa
tăietoare de bază vor trebui amplificate cu coeficientul
δ = 1 + 0,075 = 1,075
Forţele Fi obţinute prin metoda simplificată (a1) amplificate cu coeficientul δ
sunt prezentate în figura 7.

672.20 +28,20

586.84 +24,80

506.43 +21,40

425.92 +18,00

345.51 +14,60

264.99 +11,20

184.58 +7,80

104,11 +4.40

8
δ FbI = Σ δFbI =3090,58 kN
i=1

Figura 7

c. Calculul eforturilor şi deplasărilor laterale

Pentru încărcările laterale din figura 7 se stabilesc eforturile N, M, V, şi


deplasările laterale d s pentru cadrul curent. Deoarece structura are aceeaşi configuraţie în
cele două plane principale, eforturile şi deplasările din acţiunea seismică vor fi identice
pentru direcţiile de acţiune 0 x şi 0 y . Acest aspect particular elimină necesitatea efectuării
unor calcule distincte pentru cadrul transversal. Eforturile rezultate din acţiunea seismică
se vor combina cu eforturile rezultate din încărcările gravitaţionale permanente conform
relaţiei:
∑ Gk , j + γ I AE ,k + ∑ψ 2,i Qk ,i
Schemele de încărcări gravitaţionale pentru cadrele principale vor fi:
P8 P10 P10 P8 P1 = 5x73,81+3x11=402,5 kN
P2 P4 P6 P6 P4 P2 P2 P2
P2 = 5x78,8=394 kN
P1 P3 P5 P5 P3 P1 P1 P7 P9 P9 P7 P1
P3 = 3,5x73,81=258,34 kN
P1 P3 P5 P5 P3 P1 P1 P7 P9 P9 P7 P1 P4 =3,5x78,8=275,8kN

P1 P3 P5 P5 P3 P1 P1 P7 P9 P9 P7 P1 P5 = 3x73,81=221,43 kN

P6 = 3x78,8=236,4 kN
P1 P3 P5 P5 P3 P1 P1 P7 P9 P9 P7 P1
P7= 1,7x73,81=125,48 kN
P1 P3 P5 P5 P3 P1 P1 P7 P9 P9 P7 P1 P8 = 1,7x78,8=133,96 kN

P1 P3 P5 P5 P3 P1 P1 P7 P9 P9 P7 P1 P9 = 1,8x73,81=132,86 kN

P7 P10 = 1,8x78,8=141,84 kN
P1 P3 P5 P5 P3 P1 P1 P7 P9 P9 P1

C1 cadrul 2 A-B-C-D C2 cadrul B 1-2-3-4

Figura 8
11
Forţele axiale, din stâlpii plasaţi la intersecţia celor două cadre curente, vor rezulta
prin adunarea forţelor axiale corespunzătoare celor două scheme de încărcare
Valorile maxime corespunzătoare acţiunii seismice se vor combina după una din regulile
din paragraful 4.5.3.6.1.
În cazul analizat, deoarece sunt satisfăcute criteriile de regularitate în plan şi pe
verticală, în baza prevederilor aliniatului (6) din paragraful 4.5.3.6 se poate considera
acţiunea separată a cutremurului pe cele două direcţii orizontale principale fără a se face
combinaţiile din aliniatele (2) sau (3) din acelaşi paragraf [1].
Din motive de simetrie geometrică şi de încărcare nu este necesară realizarea
combinaţiilor de semn ± pentru acţiunea seismică.

d. Verificarea deplasărilor maxime.

Deplasările relative de nivel inelastice dr se verifică folosind relaţiile din capitolul


4, paragraful 4.5.4 şi din anexa E pentru starea limită de serviciu SLS şi respectiv pentru
starea limită ultimă ULS.
Pntru starea limită de serviciu SLS condiţia pentru deplasarea relativă este:
d rSLS = νqd r ,e ≤ d rSLS
,a

Pentru tipul de clădire analizat ν = 0,5 clădire în clasa III de importanţă, q = 5,5 şi
d rSLS
,a = 0,008h . Deplasarea relativă de nivel asociată unui calcul elastic convenţional se

obţine prin diferenţa a două deplasări succesive de nivel:


d r ,e = d i ,e − d i −1,e
Iar h = înălţimea de nivel.
Pntru starea limită ultimă ULS condiţia pentru deplasarea relativă este:
d rULS = cqd r ,e ≤ d rULS
,a

În care
c = 2 pentru T ≤ TC / 3
c = 1 pentru T ≥ 0,8TC
ULS
şi d = 0,02h .
r ,a

Înalţimile de nivel sunt prezentate în figura 1. Perioada proprie fundamentală de vibraţie


are valoarea T = 0,918 sec perntru care corespunde prin interpolare liniară c = 1,4846 .
Deplasările de nivel sunt deplasările elastice obţinute pe cadrul încărcat cu forţele din
figura 6 şi au valorile din tabelul 3.
Tabelul 3
Nivelul Deplasare d r ,e SLS
dr SLS
d r ,a ULS
dr d rULS
,a
elastică d i ,e
8 0,03048 0,00241 0,006630 0,01970
7 0,02807 0,00315 0,008663 0,02572
6 0,02492 0,00374 0,010290 0,03054
5 0,02118 0,00426 0,011720 ≤ 0,0272 0,03479 ≤ 0,068
4 0,01692 0,00465 0,012790 0,03797
3 0,01227 0,00464 0,012760 0,03789
2 0,00763 0,00403 0,001108 0,03291
1 0,00360 0,00360 0,000990 ≤ 0,0352 0,02940 ≤ 0,088
0 0,00000

12