Aspecte 2020 1-44

ASPECTE STRUCTURALE ALE ORGANELOR ŞI ŢESUTURILOR CAVITĂŢII BUCALE 1
sub red.
Acad., Dr.hab.șt.med.
Gheorghe Nicolau
Corneliu Alexei Gheorghe Artemisia Valeriu

NÄSTASE TEREHOV NICOLAU NICOLAU- BURLACU
GOREA
ASPECTE STRUCTURALE
ALE ORGANELOR ȘI ŢESUTURILOR
CAVITĂŢII BUCALE
2 ASPECTE STRUCTURALE ALE ORGANELOR ŞI ŢESUTURILOR CAVITĂŢII BUCALE ASPECTE STRUCTURALE ALE ORGANELOR ŞI ŢESUTURILOR CAVITĂŢII BUCALE 3
CZU 616.31-001
A 88
Recenzenţi: Andrei Iliescu,
Cuprins
doctor în știinţe medicale,
profesor universitar, Academician
Liviu Zetu, CUVÂNT ÎNAINTE .......................................................................................... 11
doctor în știinţe medicale,
profesor universitar Capitolul 1. CAVITATEA ORALĂ. CARACTERISTICI ANATOMO-
Autori: Corneliu NĂSTASE, doctor în știinţe medicale, FIZIOLOGICE............................................................................................ 13
membru corespondent al Academiei
de Științe Medicale din Republica Moldova GENERALITĂȚI ...................................................................................... 13
Alexei TEREHOV, doctor în știinţe medicale,
conferențiar universitar
ELEMENTE STRUCTURALE ALE CAVITĂȚII BUCALE ...................... 13
Gheorghe NICOLAU, doctor habilitat în știinţe medicale, VESTIBULUL BUCAL ...................................................................... 15
profesor universitar, , membru titular al Academiei
de Științe Medicale din Republica Moldova CAVITATEA BUCALĂ PROPRIU-ZISĂ ........................................... 15
Artemisia NICOLAU-GOREA, doctor în știinţe medicale
MAXILĂ, MANDIBULĂ, PROCESE ALVEOLARE, DINȚI............... 16
Valeriu BURLACU, doctor în știinţe medicale,
profesor universitar, membru titular al Academiei MEMBRANA MUCOASĂ A CAVITĂŢII BUCALE ................................. 17
de Științe Medicale din Republica Moldova
BUZELE (regiunea orală) ................................................................ 27
OBRAJII ............................................................................................ 29
“ASPECTE STRUCTURALE ALE ORGANELOR
ŞI ŢESUTURILOR CAVITĂŢII BUCALE” ARCURI DENTARE .......................................................................... 31
/Manual/
pentru studenţi, rezidenţi şi medici stomatologi
GINGIE.............................................................................................. 32
Această lucrare prezintă un cumul de informații fundamentale relativ la caracteristicile anatomice și fizi- PALATUL DUR ................................................................................. 33
ologice ale sistemului dento-maxilar în general, precum și a unor părți aparte ale dinților, a țesuturilor parodontale
și membranei mucoase a cavității bucale. Figurile și tabelele din lucrare simplifică înţelegerea informaţiilor. Este PALATUL MOALE............................................................................ 35
utilă atât studenţilor şi rezidenţilor, cât şi medicilor stomatologi. TONSILA PALATINĂ ....................................................................... 36
PLANŞEUL BUCAL ......................................................................... 37
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii LIMBA ............................................................................................... 37
Papile linguale ......................................................................... 40
Aspecte structurale ale organelor şi ţesuturilor cavităţii bucale :
Tonsila linguală ....................................................................... 42
Manual : pentru studenţi, rezidenţi şi medici stomatologi / Corneliu
Năstase, Alexei Terehov, Gheorghe Nicolau [et al.]; sub red.: Gheorghe Zone de percepţie a gustului și senzaţiile gustative ........... 43
Nicolau. – Chişinău : S. n., 2020 (ÎS „Tipografia Centrală”). – 320 p. : fig. ISTMUL FARINGIAN ......................................................................... 43
Bibliogr.: p. 318-320 (39 tit.). – 50 ex. Capitolul 2. DEZVOLTAREA DINŢILOR ....................................................... 44
ISBN 978-9975-3377-4-8. GENERALITĂŢI ................................................................................. 44
616.31-001 FORMAREA MUGURILOR DENTARI .............................................. 45
SURSELE DE DEZVOLTARE A ŢESUTURILOR DENTARE ÎN
EMBRIOGENEZĂ ..............................................................52
DIFERENŢIEREA PRIMORDIILOR DENTARE ................................ 53
© Corneliu NĂSTASE, Alexei TEREHOV, Gheorghe NICOLAU, Valeriu BURLACU, Artemisia NICOLAU-GOREA, 2020
HISTOGENEZA ŢESUTURILOR DENTARE .................................. 54
ISBN 978-9975-3377-4-8
1. FORMAREA DENTINEI ŞI PULPEI COROANEI DENTARE........ 55 Striile Owen ............................................................................. 80
2. DEZVOLTAREA SMALŢULUI ....................................................... 57 Linia neonatală ........................................................................ 80
3. DEZVOLTAREA RĂDĂCINII ŞI CEMENTULUI DINTELUI .......... 59 Dentina fiziologică .................................................................. 80
DEZVOLTAREA DINŢILOR PERMANENŢI...................................... 61 Dentina secundară .................................................................. 80
Dentina terţiară........................................................................ 81
Capitolul 3. STRUCTURA HISTOLOGICĂ A ŢESUTURILOR DENTARE ... 62
MODIFICĂRI MORFOLOGICE ALE PULPEI DENTARE ................. 82
GENERALITĂŢI ................................................................................. 62
Calcificările pulpare ................................................................ 82
SMALŢUL .......................................................................................... 62
Denticuli ................................................................................... 82
Componentele minerale ale smalţului................................... 62
Denticuli izolaţi ........................................................................ 83
Componentele organice ale smalţului .................................. 63
Denticuli multipli ..................................................................... 83
Cuticula smalţului ................................................................... 66
Denticulii reali .......................................................................... 83
PRISMELE SMALŢIARE .......................................................... 66
Denticulii falşi .......................................................................... 84
STRIILE HUNTHER-SCHREGER ŞI LINIILE LUI RETZIUS ... 68
Calcificările difuze................................................................... 84
SUBSTANŢA INTERPRISMATICĂ .......................................... 71
CEMENTUL ....................................................................................... 85
JONCŢIUNEA AMELO-DENTINARĂ ...................................... 72
Cementul acelular ................................................................... 88
LAMELE, SMOCURI ŞI FUSURI ALE SMALŢULUI ................ 72
Cementoblastele ..................................................................... 89
DENTINA ........................................................................................... 73
Cementoplastele ..................................................................... 89
Substanţa fundamentală a dentinei....................................... 75
MODIFICĂRI MORFOLOGICE ALE CEMENTULUI ......................... 90
Dentina parapulpară ............................................................... 75
Apoziţia cementară ................................................................. 90
Dentina-manta ......................................................................... 75
Hipercementoza locală ........................................................... 91
Dentina intertubulară .............................................................. 75
Cementiculii ............................................................................. 92
Dentina peritubulară ............................................................... 75
Hipercementoza localizată (“Perlele “ de smalţ) .................. 92
Predentina................................................................................ 76
Hipercementoza difuză ........................................................... 93
Dentina interglobulară ............................................................ 76
Hipercementoza generalizată................................................. 93
Stratul granular Tomes ........................................................... 76
Cementul coronar ................................................................... 93
Tubulii dentinari ...................................................................... 77
RESORBŢIA CEMENTULUI .................................................... 93
Teaca [membrana] Neumann ................................................. 77
Resorbţia fiziologică ............................................................... 93
Lichidul dentinar ..................................................................... 77
Resorbţia reacţională.............................................................. 93
Spaţiul periodontoblastic ....................................................... 77
Funcţiile principale ale cementului ....................................... 94
Dentina sclerotică ................................................................... 78
PULPA DENTARĂ............................................................................. 95
Tracturile moarte în dentină ................................................... 79
Pulpa coronară ........................................................................ 96
Dentina evolutivă .................................................................... 79
Pulpa radiculară ...................................................................... 96
Dentina primară ....................................................................... 79
Fibrele de reticulină ................................................................ 98
Liniile de creştere zilnică........................................................ 80
Fibre elastice ........................................................................... 98
Striile von Ebner...................................................................... 80
Fibrele oxitalanice ................................................................... 98 DINŢII (GENERALITĂŢI) ......................................................................... 125

Stratul odontoblastic .............................................................. 99 TIPUL DIFIODONT ........................................................................... 127
Stratul subodontoblastic ...................................................... 101 DEOSEBIREA DINŢILOR TEMPORARI DE CEI PERMANENŢI .... 128
Zona externă ........................................................................... 101 DENTAŢIE SAU DENTIŢIE .............................................................. 130
Zona internă ........................................................................... 102 ADNOTAREA DINŢILOR. FORMULA DENTARĂ .................................. 131
Stratul intermediar ................................................................. 102 Generalităţi....................................................................................... 131
Stratul central ......................................................................... 102 Formula anatomică ....................................................................... 131
CELULELE PULPARE ............................................................ 102 Formule alfanumerice de grup ...................................................... 132
Fibroblastele ........................................................................... 103 Formule dentare alfanumerice desfăşurate ................................. 133
Celula Hohl ............................................................................. 103 Formula (clinică) anglo-saxonă Szigmondy ................................ 134
Celulele de apărare ................................................................ 103 Formula clinică americană veche ................................................. 135
Histiocitele .............................................................................. 103 Formula matematică – veche europeană (Haderup) ................... 136
Macrofagele ............................................................................ 104 Formula franceză............................................................................ 137
Plasmocitele ........................................................................... 104 Formula dentară internaţională – FDI ........................................... 137
Mastocitele.............................................................................. 104 Capitolul 6. ANATOMIA DINŢILOR PERMANENŢI. CARACTERISTICI
Pericitele ................................................................................. 104 GENERALE ȘI DE GRUP ........................................................................ 139
Celulele Stem .......................................................................... 105 CARACTERISTICI GENERALE ALE DINŢILOR .................................. 139
VASCULARIZAŢIA SANGVINĂ A PULPEI DENTARE.......... 105 FEŢELE DINTELUI ........................................................................... 142
INERVAŢIA PULPEI DENTARE ............................................. 105 ELEMENTELE MORFOLOGICE ALE COROANELOR DENTARE 144
VASCULARIZAŢIA LIMFATICĂ A PULPEI DENTARE ......... 106 SISTEMUL DENTO-MAXILAR ÎN INTEGRITATEA SA ................... 145
FUNCŢIILE DE BAZĂ ALE PULPEI DENTARE .............................. 107 SEMNELE DE LATERALIZARE „MUEHLREITER” ŞI „DE
ASPECTE DE VÂRSTĂ ALE ŢESUTURILOR DENTARE .............. 110 JOUNGE-COHEN” .................................................................... 148
SENESCENŢA SMALŢULUI ................................................... 110 MORFOLOGIA FUNCŢIONALĂ CLINICĂ DE GRUP ŞI INDIVIDUALĂ A
SENESCENŢA PULPARĂ ...................................................... 110 DINŢILOR................................................................................................ 149
REDUCEREA DIMENSIUNILOR PULPEI DENTARE ............ 110 GRUPUL DINŢILOR FRONTALI ................................................................... 149
Modificarea populaţiei celulare a pulpei dentare ................ 111 Incisivii ............................................................................................ 149
Incisivii maxilei ......................................................................... 150
Capitolul 4. HISTOFIZIOLOGIA ŢESUTURILOR DENTARE....................... 114
Incisivul central superior................................................. 150
SENSIBILITATEA DENTINEI ŞI PULPEI......................................... 114
Incisivul lateral superior.................................................. 152
Ipoteza receptoare ................................................................. 115
Incisivii mandibulei .................................................................. 154
Ipoteza stimulării nervoase directe ...................................... 116
Incisivul central inferior................................................... 154
Ipoteza hidrodinamică ........................................................... 116
Incisivul lateral inferior.................................................... 156
Capitolul 5. DENTIȚIA ȘI DENTAȚIA. ASPECTE GENERALE. ADNOTAREA Caninii .............................................................................................. 158
ȘI FORMULA DENTARĂ ...................................................................... 125 Caninul superior............................................................... 159
Caninul inferior................................................................. 162 CELULELE PERIODONTALE ............................................................... 226

Grupul dinţilor laterali ............................................................................. 164 REŢEAUA VASCULARĂ A PERIODONŢIULU .................................... 228
Premolarii ......................................................................................... 164 SISTEMUL LIMFATIC AL PERIODONŢIULUI ...................................... 229
Premolarii superiori ................................................................. 167 INERVAREA PERIODONŢIULUI .......................................................... 229
Primul premolar superior ................................................ 167 ŢESUTUL OSOS AL ALVEOLEI DENTARE ........................................ 231
Premolarul doi superior................................................... 170 METABOLISMUL PERIODONŢIULUI................................................... 233
Premolarii inferiori ................................................................... 172 FUNCȚIILE PARODONȚIULUI .............................................................. 233
Primul premolar inferior .................................................. 173
Capitolul 8. EMBRIOGENEZA ŢESUTURILOR PARODONŢIULUI ............ 237
Premolarul al II-lea inferior.............................................. 177
GENERALITĂȚI ..................................................................................... 237
Molarii ............................................................................................... 181
FORMAREA CEMENTULUI .................................................................. 238
Molarii superiori ....................................................................... 184
FORMAREA PERIODONȚIULUI ........................................................... 242
Primul molar superior [al maxilei] .................................. 184
Formarea principalelor fibre ale ligamentului periodontal ....... 242
Molarul al II-lea superior.................................................. 191
NERVII ................................................................................................... 244
Molarul al III-lea superior (molarul de minte)................. 195
MODIFICĂRILE ŢESUTURILOR PARODONTALE ÎN FUNCȚIE DE
Molarii inferiori ......................................................................... 197
VÂRSTĂ................................................................................................ 245
Primul molarul inferior..................................................... 197
STRUCTURA HISTOLOGICĂ A GINGIEI ............................................. 246
Molarul al II-lea inferior.................................................... 202
EPITELIUL GINGIVAL (ŞANŢUL GINGIVAL, JONCȚIUNEA
Molarul al III-lea superior (molarul de minte)................. 206
EPITELIALĂ). FORMAREA JONCȚIUNII DENTO-GINGIVALE ŞI A
N.B. Pentru efectuarea corectă a intervenţiilor endodontice ..... 208
ȘANȚULUI GINGIVAL .......................................................................... 246
Capitolul 7. ŢESUTURI PARODONTALE (PARTICULARITĂŢI PARTICULARITĂŢI STRUCTURAL-FUNCȚIONALE ALE EPITELIU-
ANATOMO-FIZIOLOGICE) ..................................................................... 210 LUI JONCŢIONAL. CUPLAREA EPITELIULUI JONCŢIONAL CU
GENERALITĂȚI ..................................................................................... 210 ŢESUTURILE DINTELUI ........................................................................248
GINGIA................................................................................................... 211 FORMAREA JONCȚIUNII DENTO-GINGIVALE ŞI A ȘANȚULUI
GINGIA ATAŞATĂ ........................................................................ 211 GINGIVAL ............................................................................................. 250
GINGIA INTERDENTARĂ ............................................................. 212 LICHIDUL GINGIVAL. COMPOZIŢIA CHIMICĂ ŞI ROLUL ................ 261
GINGIA MARGINALĂ.................................................................... 213
Capitolul 9. ERUPŢIA DINŢILOR................................................................... 263
APARATUL LIGAMENTAR AL GINGIEI ..................................... 213
GENERALITĂȚI ..................................................................................... 263
Caracteristicile fibrelor corionului gingival: ............................. 216
STAREA MORFOFUNCŢIONALĂ ŞI CLINICĂ A GINGIEI ÎN
VASCULARIZAŢIA GINGIEI ............................................................... 216
PERIOADA PREERUPTIVĂ........................................................... 264
INERVAŢIA GINGIEI ............................................................................. 218
ERUPŢIA DINŢILOR.............................................................................. 271
COMPOZIȚIA PARODONŢIULUI PROFUND ....................................... 218
TEORIILE ERUPŢIEI DENTARE ....................................................................279
CEMENT ................................................................................................ 219
Teoria radiculară ..........................................................................279
PERIODONŢIU ...................................................................................... 220
Teoria pulpară ............................................................................. 281
FIBRELE PERIODONTALE .................................................................. 222
Teoria constricţiei pulpare ......................................................... 283
Teoria alveolară .......................................................................... 283
Teoria remodelării....................................................................... 284
Teoria erupţiei neîntrerupte ....................................................... 286
Teoria contracţiei oaselor maxilare .......................................... 287 CUVÂNT ÎNAINTE
Teoria vascularizaţiei ................................................................. 287 Un profesionist în domeniul odontostomatologiei are ca scop ame-
Teoria tracţiunii periodonţiului .................................................. 288 liorarea sănătății bucale a fiecărui pacient. Odontostomatologia
Teoria corelaţiilor........................................................................ 289 conservativă este o disciplină medicală care studiază etiologia și
Teoria de sinteză a lui I. P. Weinmann ...................................... 290 patogeneza bolilor ale organelor şi ţesuturilor cavităţii bucale (în
Teoria “impulsului de creştere” .................................................. 291 special – ale celor dure și moi ale dinților), diagnosticul, tratamen-
EVOLUŢIA MAXILARELOR ŞI A GINGIEI ÎN ONTOGENEZA tul și prevenirea acestora, propunându-și de a recondiționa struc-
PRENATALĂ ......................................................................................... 292 turile afectate cu ulterioara restabilire a formei lor anatomice și a
ROLUL MUGURILOR DENTARI ÎN DEZVOLTAREA APOFIZELOR funcțiilor fiziologice.
ALVEOLARE. TIPURI DE CONTURARE ............................................. 297 Pentru a putea realiza această abordare, specialistul respectiv tre-
Capitolul 10. GLANDELE SALIVARE. SALIVA ŞI LICHIDUL BUCAL ........ 301 buie să posede cunoștințe temeinice despre organele și țesuturile
GLANDE SALIVARE ......................................................................... 301
cavității bucale în stare normală și modificate patologic.
GENERALITĂȚI ........................................................................... 301
Creşterea impresionantă în ultimul deceniu a numărului de stu-
EMBRIOGENEZA GLANDELOR SALIVARE ............................ 302
denţi şi medici stomatologi în ţara noastră a impus necesitatea cre-
STRUCTURA MACROSCOPICĂ ................................................ 303
ării unui compendiu modern, care ar trata subiecte preclinice cum
GLANDELE SALIVARE MARI .......................................................... 303
ar fi histologia, embriologia şi anatomia funcţională a organelor şi
ţesuturilor cavităţii bucale etc.
Glanda parotidă .......................................................................... 303
Această lucrare prezintă un cumul de informații fundamentale
Glanda submandibulară............................................................. 304
relativ la caracteristicile anatomice și fiziologice ale sistemului den-
Glanda sublinguală .................................................................... 305
to-maxilar în general, precum și a unor părți aparte ale dinților, a
FUNCȚIILE GLANDELOR SALIVARE MARI ................................... 306
țesuturilor parodontale și membranei mucoase a cavității bucale.
GLANDELE SALIVARE MICI ............................................................ 307
Este important să cunoaștem cele mai fine particularități ale
GENERALITĂȚI ........................................................................... 307
structurii dinților, parodonțiului și a mucoasei bucale, care, deși
COMPOZIȚIE, CARACTERISTICI ȘI FUNCȚII ALE SALIVEI .......... 309
sunt studiate la cursuri generale de anatomie, histologie și fiziolo-
GENERALITĂȚI ........................................................................... 309
gie, nu sunt tratate suficient d.p.d.v. clinic în cadrul acestora.
COMPOZIȚIA SALIVEI ȘI A LICHIDULUI BUCAL ..................... 311
Un oarecare grad de variație a structurilor cavității bucale se poa-
CARACTERISTICI ALE SALIVEI ................................................ 312
te încadra într-un interval de normalitate.
FUNCȚIILE SALIVEI .................................................................... 313
Orice perturbare tisulară la un individ oarecare poate semnala
BIBLIOGRAFIA.......................................................................................... 318 medicului o stare de importanță clinică, care ar trebui să fie luată la
evidență de către medic, urmând asistența corespunzătoare.
Acest argument invocă necesitatea de a prezenta o sinteză anatomico- CAPITOLUL 1

fiziologică pentru a crea premizele unei înțelegeri mai temeinice a speci-
ficului morfopatologic, diagnostic și terapeutic al patologiei odontale și
stomatologice, dat fiind faptul că d.p.d.v. clinic nu importă variația între
indivizi, ci urmează de precăutat depistarea timpurie a schimbărilor pa-
CAVITATEA ORALĂ.
tologice la un anumit individ.
Reieşind din aceasta, autorii au încercat într-o manieră atractivă să
CARACTERISTICI ANATOMO-FIZIOLOGICE
prezinte în lucrarea oferită informaţii utile, sumând pe măsura posibili-
tăţilor cele mai moderne date şi realizări din domeniile vizate.
Datele oferite de autori sunt concepute ținând cont de faptul că citi- GENERALITĂȚI
torul cunoaște deja elementele de bază ale anatomiei, histologiei și fizi- Cavitatea bucală prezintă prima porțiune a sistemului digestiv și este
ologiei. localizată în craniul visceral, fiind dispusă între fosele nazale şi regiu-
Cartea este bogat ilustrată cu fotografii, scheme şi desene didactice nea superioară a gâtului. În componenţa ei intră structuri diferite prin
originale sau prelevate din diverse monografii, publicaţii periodice şi evoluţia lor embrionară și adaptate în aşa mod, ca să poată realiza acele
manuale din ţară şi străinătate. funcţii importante, care îi revin ca atare: de sucțiune (supt), masticație
Informaţiile expuse pe paginile acestei lucrări sunt destinate studenţi- (mestecare), digestie (transformarea inițială a alimentelor în produşi asi-
lor stomatologi, dar vor servi, indubitabil, în calitate de sursă didactică milabili), deglutiție (înghițire), fonație (producerea vocii) și fizionomie.
pentru rezidenţi şi ascultătorii cursurilor de reciclare de profil. Cavitatea bucală dispune de derivate: buze, obraji, gingie, palatul dur și
cel moale, limbă, glande salivare, amigdale, dinţi.
În cavitatea bucală are loc prelucrarea mecanică a hranei – formarea
bolului alimentar. Însă, concomitent, se produc şi unele modificări în
compoziţia chimică a produselor alimentare ingerate.
ELEMENTE STRUCTURALE ALE CAVITĂȚII BUCALE

D.p.d.v. anatomic, cavitatea bucală este împărțită de către arcadele den-
tare în două spații aparte. Spațiul anterior se numește vestibulul gurii și
cel posterior – cavitatea bucală propriu-zisă, cu maxilă, mandibulă și 2
arcade dentoalveolare (superioară şi inferioară), pe fiecare din ele fiind
implantaţi câte 10 dinţi provizorii (sau 16 - permanenţi).
Înțelegerea segmentelor cavității bucale este ajutată de cunoașterea
limitelor acesteia.
Cavitatea bucală prezintă:
• 6 pereți (sau suprafețe, planuri), fiind limitată anterior de buze, su-
perior – de bolta palatină, lateral – de obraji, inferior – de planșeul bu-
cal și limbă, iar posterior – de Structurile faciale cele mai apropiate de buze se numesc labiale. Struc-
marginea posterioară și stâlpii turile faciale cele mai apropiate de mucoasa obrazului se numesc bucale
vălului palatin, baza limbii; (sau jugale). Structurile cele mai apropiate de limbă se numesc linguale,
• 2 orificii, comunicând an- iar cele învecinate cu palatul – palatinale.
terior prin orificiul bucal (rima
oris), delimitat de cele două VESTIBULUL BUCAL
buze – superioară şi inferioară, Vestibulul bucal (vestibulum oris) prezintă un spațiu superior și, al-
iar posterior, – prin istmul bu- tul, – inferior, îngust, asemănător unei fante, în formă de potcoavă, cu
cofaringian, – cu faringele. concavitatea orientată posterior, situat antero-lateral de cavitatea bucală
În fiecare parte a cavității propriu-zisă. Dinspre antero-lateral el este delimitat de către suprafața
bucale există puncte de interioară a buzelor și a obrajilor, iar postero-medial - marcat prin dinți,
referință pe suprafața sa. gingii și marginile alveolelor dentare. Şanţul labiogenian separă buza
Pereţii laterali ai cavită- superioară de obraji. În acelaşi mod este separată şi buza inferioară –
Cavitatea bucală. 1. buza superioară; 2. gingia
ţii bucale sunt cei doi obraji prin intermediul şanţului labiomentonier. Vestibulele sunt acoperite de
maxilei; 3. dinţii superiori; 4. palatul dur; 5. lueta; – formaţiuni musculocutanate. mucoasa gurii (sin. bucală, orală). Părțile interioare ale buzelor sunt
6. vălul palatin; 7. limba; 8. dinţii inferiori; 9. gin- Fiecare din ei este delimitat an-
căptușite de mucoasa labială de culoare roz. Mucoasa labială continuă
gia mandibulei; 10. buza inferioară; 11. obrazul terior de şanţul nazolabial, pos-
pe obraz cu cea jugală, de aceeași nuanță roz. Pereții laterali ai vestibu-
terior – de muşchiul maseter; lului sunt limitați de fața interioară a fiecărui obraz. La persoanele cu
în partea superioară – de osul zigomatic, iar în cea inferioară – de linia piele pigmentată, regiunile mucoasei bucale pot varia prin culoare, - a
oblică externă a mandibulei. buzelor, a obrazului, la fel - și celelalte.
Peretele superior, numit şi plafonul cavităţii bucale, este reprezen- În profunzimea fiecărui vestibul se află fornixul vestibular, unde mu-
tat de bolta palatină. El desparte cavitatea bucală de fosele nazale: în coasa labială și cea jugală (de culoare roz) se întâlnesc cu cea alveolară,
porţiunea anterioară este constituit din os – palatul dur, iar cea posteri- care este mai roșie în plica mucobucală (sin. – de tranziție).
oară – dintr-un component musculoaponevrotic mobil – vălul palatin.
Linia de unire între palatul dur şi cel moale este a.n. linia A.
CAVITATEA BUCALĂ PROPRIU-ZISĂ
Peretele inferior (sau planşeul bucal) este situat între arcul man- Cavitatea bucală propriu-zisă (cavitas oris proprium) reprezintă
dibular şi osul hioid. El este format din muşchii milohioidieni care, spațiul interior al cavității bucale, delimitat antero-lateral de către arca-
unindu-se pe linia medială, formează diafragma bucală. La formarea dele dentoalveolare superioară și inferioară, superior – de palatul dur și
planşeului mai participă muşchii geniohioidieni şi pântecele anterior al cel moale, şi inferior – de limbă și planşeul bucal, iar posterior ea comu-
digastricului. nică cu bucofaringele prin istmul faringian. În cavitatea bucală propriu-
Pe planşeul bucal este localizată limba şi glandele sublinguale şi sub- zisă se află palatul, limba și planșeul bucal.
mandibulare. Între limbă şi palatul dur este prezent un interval liber, care se nu-
O bună parte din structurile bucale sunt identificate prin relația lor meşte spaţiul Donders. În poziţia de angrenare a dinţilor, cavitatea buca-
cu alte formațiuni orofaciale, cum ar fi suprafața feței, buzele, obrazul, lă propriu-zisă are forma unei despicături transversale, deoarece limba
limba și palatul. Cele mai apropiate de suprafața feței se numesc faciale.
ocupă cea mai mare parte a acesteea. Atunci când gura este deschisă, moale al pulpei dintelui la nivelul rădăcinii, iar stratul cel mai exterior al
încât avem un repaos al mandibulei, forma spațiului respectiv este nere- rădăcinii este format din cement. Cementul, similar cu osul, este stratul
gulată, aproape de oval. dintelui care aderă la ligamentul parodontal, care inseră în alveola osoa-
Cavitatea orală propriu-zisă comunică cu vestibulul oral prin spaţiile să, menținând dintele în poziția sa.
interdentare şi retromolare (situate posterior de ultimii molari).
MEMBRANA MUCOASĂ A CAVITĂŢII BUCALE
MAXILĂ, MANDIBULĂ, PROCESE ALVEOLARE, DINȚI Membrana mucoasă a cavităţii bucale (sau – mucoasa orală) pre-
Maxila și mandibula sunt oase situate mai profund de buze și în limite- zintă structura care acoperă formațiunile antatomice profunde, tapetând
le cavității bucale. Subiacent buzei superioare se află maxilele, iar buza în interior cavitatea orală în totalitatea sa şi are o origine identică cu cea
inferioară este subiacentă mandibulei. a tegumentului (ectomezodermică).
Cele două maxile (dreaptă și stângă) sunt interconectate pe parcur- Mucoasa bucală este o formaţiune conjunctivo-epitelială.
sul dezvoltării prin intermediul unei suturi. Fiecare maxilă stabilește Se întinde atât pe părţile dure cât şi cele moi vecine, muşchi, spaţii
articulații imobile cu mai multe oase ale feței și restul craniului, și are topografice, ţesut celulo-adipos.
un corp și patru procese. Fiecare corp al maxilei este superior dinților și Conform zonelor pe care le acoperă, mucoasa bucală poartă diferite
conține un sinus maxilar. denumiri: labială, jugală, gingivală, palatină, linguală, a vălului
Pe de altă parte, mandibula este un singur os în legătură mobilă cu palatin, a planşeului bucal etc.
fiecare os temporal în articulația temporomandibulară. Regiunea ori- Uneori mucosa bucală constituie singură pereţii unor spaţii topografi-
zontală îngroșată a maxilarului inferior, situată subiacent dinților, se ce (loji), – ex, loja sublinguală, recessus-ul lojii submandibulare.
numește corpul mandibulei.
Procesele alveolare (sau – oasele alveolare) sunt extensii osoase În mod normal are o culoare roz, iar în zonele gingiei, palatului dur
ale maxilei și mandibulei care conțin cavități pentru dinți, – alveole şi limbii – o culoare roz-pală. Una din particularităţile structurale ale
dentare. Eminența canină, porțiunea vestibulară a alveolei caninului cu mucoasei cavităţii orale constă în faptul că ea se află permanent în stare
dispoziție verticală, este deosebit de proeminentă la maxilă. Toți dinții umectată, care este asigurată de glande salivare speciale.
sunt atașați de suprafața osoasă a alveolei prin ligamentul periodontal În sens anterior, se continuă cu tegumentele feţei, iar posterior – cu
fibros, care permite o ușoară mișcare a dintelui în interiorul alveolei în mucoasa faringiană.
timp ce îl susține. În unele zone formează cute, – frenul buzelor superioare şi infe-
Fiecare dinte complet erupt este format din coroană și rioare. Cutele constituie pentru buze puncte fixe, facilitând mişcările
rădăcină (rădăcini). Coroana dintelui este compusă din musculare simetrice; frenul limbii limitează într-o oarecare măsură mo-
stratul cel mai exterior și extrem de dur, smalțul și cel bilitatea limbii.
mai interior, moderat dur, dentină, care înconjoară pulpa În regiunea palatului dur, apofizelor alveolare, pe limbă mucoasa ad-
dintelui. Pulpa este cel mai interior strat moale al dinte- eră direct la periost sau muşchi, şi se numeşte mucoasă fixă, în rest ea
lui. Dentina moderat dură continuă să înconjoare țesutul este mobilă datorită prezenţei unui strat de ţesut conjunctiv lax, care
constituie submucoasa.
Distribuția diferitor tipuri de țesut dentar: 1 – smalț; 2 – dentină; În membrana mucoasă bucală se deosebesc 3 straturi: epitelial, cori-
3 – pulpă; 4 – cement. onul şi submucos, care variază structural în diferite zone.
În partea anterioară a cavităţii Pentru mucoasa cavităţii bucale pot fi menţionate următoarele carac-
bucale epiteliul este pavimentos teristici structurale: epiteliul face parte din cel pavimentos stratificat , la-
stratificat (tip digestiv), iar în cea mela musculară este slab dezvoltată, în unele sectoare stratul submucos
posterioară – epiteliul cilindric lipseşte (gingia, palatul dur, faţa dorsală a limbii).
vibratil (tip respirator). Prin urmare, în aceste zone mucoasa aderă nemijlocit la scheletul
D.p.d.v. a funcţiei, sunt de- regiunii (inclusuv la dinţi) sau la stratul muscular (al limbii). Pliurile
scrise 3 tipuri de mucoasă bucală: mucoasei pot să conţină foliculi limfatici – amigdale. Pe mucoasa cavi-
• masticatorie (gingia şi pala- tăţii orale relativ uşor pot fi observate procesele patologice, de origine
tul dur), Membrana mucoasă a cavităţii bucale. primară sau cele secunde unor afecţiuni cu sediu extrabucal
• specializată (limba) şi 1 – epiteliu; 2 – corion ; 3 – strat submucos După cum s-a menţionat, epiteliul mucoasei bucale este stratificat, și
• de înveliş (buzele, jugală, planşeul bucal) de protecţie. nu este supus keratinizării. Umectarea permanentă a epiteliului îl face
Structura morfologică a mucoasei variază în funcţie de zonele spe- permeabil pentru unele substanţe, inclusiv medicamentoase, proprietate
cializate şi influenţa presiunii mecanice. Nici una din mucoasele orga- pusă în serviciul medicinei practice. O altă particularitate structurală a
nismului nu este supusă acţiunilor mecanice, termice, chimice în aşa epiteliului, la fel, cu importanţă clinică, constă în faptul că el poate fi
măsură ca cea bucală. uşor penetrat de leucocite care mai apoi se instalează în cavitatea bu-
De aceea, mucoasa gingivală şi a palatului dur se deosebeşte structu-
cală, devenind unul din componentele lichidului oral – corpi salivari.
ral de cea labială, jugală şi a planşeului bucal.
Acelaşi lichid bucal este completat de celule epiteliale care, permanent
Porţiunea anterioară a tubului digestiv, inclusiv cavitatea bucală, este
şi în număr mare, se descuamează de pe straturile superficiale ale mu-
tapetată de epiteliu pavimentos stratificat, al cărui grosime, conform
coasei orale. Drept sursă de restabilire, reînnoire a celulelor descuamate
unor autori, variază de la 200 la 500 mkm, în funcţie de zona pe care o
serveşte stratul Malpighi.
acoperă, gradul de extensie, căreia îi este supus sectorul dat, şi de ten-
Cavitatea bucală, atât propriu-zisă (compartimentul central), cât şi
siunea mecanică, pe care el o suportă. Grosimea maximă a epiteliului
mucoasei bucale se remarcă pe buze și obraji; epiteliul cel mai subțire vestibulul ei (compartimentul periferic), aproape în întregime este tape-
acoperă suprafața inferioară a limbii. tată de mucoasa orală: vestibulul, faţa internă a obrajilor, planşeul şi par-
Mai profund de stratul epitelial se află membrana proprie a mucoasei ţial faţa inferioară a limbii etc. Sectoarele nominalizate sunt completate
(corionul). Ea este alcătuită din ţesut conjunctiv fibros lax, fiind totoda- de altele, căptuşite cu aşa-numita mucoasă masticatorie. Mucoasa mas-
tă şi sediu pentru vase sangvine, limfatice, elemente nervoase, glande ticatorie este compusă din epiteliu pavimentos stratificat ortokeratinizat
simple etc. Cu excepţia unor sectoare (gingie, limbă), mucoasa include în patru straturi și supraiacent corionului. O submucoasă fină, dispusă
în componenţa sa celule musculare netede în formă de bandelete, care o profund, poate fi sau nu prezentă, și poate să se suprapună osului. Se
delimitează de stratul submucos. Prezenţa elementelor musculare deter- poate remarca aspectul celulelor din stratul cornos, care și-au pierdut
mină relieful mucoasei, caracterul pliurilor sale. nucleele și sunt umplute cu keratină.
Stratul submucos, în zonele unde el persistă, este alcătuit din ţesut Ea este dispusă pe gingie, suprafaţa dorsală a limbii, respectiv palatu-
conjunctiv fibros, lax, nedefinitivat. El determină gradul de mobilitate a lui bucal. Stratul epitelial, care tapetează aceste zone, în stare obişnuită
mucoasei, fiind şi un sediu pentru vase, plexuri nervoase şi alte compo- este supus la cornificare parţială (parakeratoză) sau completă (kerato-
nente structurale. ză). Keratinizarea epiteliului gingival este considerată drept o reacție
de protecție, apărută ca răspuns al 4 – stratul exfoliator (sin. cornos). Reprezintă cele mai superficiale
gingiei la acțiunea unor excitanți câteva rânduri de celule, care practic îşi pierd vitalitatea, fiind supuse
mecanici în timpul masticației. descuamării. Ele devin componentă a lichidului oral.
Tot în funcţie de acest factor, pe Acoperământul epitelial al membranei mucoase este ferm unit cu
alocuri epiteliul devine mult mai membrana bazală, fiind constituit dintr-un plex des de fibre argirofile ce
gros (gingia, mucoasa palatului leagă celulele epiteliale de corion.
dur etc.). Celulele stratului bazal constau din celule cilindrice, care se divid
La o keratinizare incompletă, în destul de des. Datorită conținutului crescut în citoplasmă a acidului ri-
celulele aplatizate superficiale per- bonucleic, se observă o colorare mai intensă cu coloranții lor de bază.
sistă nucleie picnotice alungite, ce Celulele stratului bazal reprezintă un cambium pentru toate straturile
se colorează intens cu hematoxili- epiteliului.
Între celulele stratului bazal se găsesc leucocite aparte, capabile să
Membrana mucoasă a cavităţii orale (și nă (paracheratoză).
țesuturile subiacente): 1 – strat cornos; Mucoasa bucală, după cum este pătrundă în cavitatea bucală prin epiteliu, în special – prin cel al sulcu-
2 – strat granular; 3 – strat spinos; 4 – strat bine cunoscut, include în com- sului crevicular (sin. șanțului gingival) și decelabile în lichidul bucal.
bazal; 5 – strat papilar; 6 – strat de țesut ponenţa sa stratul epitelial şi co- Prin studii electrono-microscopice s-a dovedit că celulele straturilor
conjunctiv fibros dens; 7 – submucoasa bazal şi spinos ale epiteliului sunt strâns legate prin desmozomi. Des-
(profundă); 8 – epiteliu oral (pavimentos rionul. Primul strat se raportă la mozomii respectivi constau din două jumătăţi simetrice, constituite din
stratificat deasupra corionului); 9 – mem- epiteliul pavimentos stratificat, proteine fibrilare, între care se păstrează un spaţiu intercelular; o jumăta-
brana bazală; 10 – corion. cu o grosime de 700-1000 mkm
te aparţine unei celule, cealaltă jumătate – următoarei. Fiecare jumătate
la adulţi. În dependență de forma
are o lungime de aproximativ 0,2 microni și cuprinde în sine un segment
celulelor și afiinitatea lor față de coloranți, în epiteliu se deosebesc ur- al plasmalemei (membranei plasmatice) şi stratul adiacent, dens şi omo-
mătoarele straturi: gen, al citoplasmei.
1 – stratul bazal (sin. regenerator), format din celule cilindrice, baza Numărul mitocondriilor prezente în citoplasmă scade pe măsura
(porţiunea proximală a) cărora se sudează cu membrana bazală, fiind şi apropierii de suprafaţa epiteliului, aceasta datorându-se, probabil, dimi-
ea parte componentă a stratului epitelial; nuării activității proceselor metabolice desfășurate în celule.
2 – stratul spinos (sin. stratul Malpighi). În opinia unor autori, stratul Printre celulele stratului bazal se numără şi melanocitele, – celule
(zona) Malpighi include şi celule ale celui bazal, cu un potenţial proli- care formează melanină. Melanina ce se conţine în aceste celule deter-
ferativ înalt. Celulele stratului spinos, poliedrice, sunt dispuse în mai mină o pigmentare corespunzătoare.
multe rânduri. Coeziunea între aceste celule este asigurată de multiple Celulele spinoase au o formă poligonală, o citoplasmă mai deschisă
filamente fine (tonofibrile). la culoare și punți protoplasmice bine exprimate, prin care ele se conec-
3 – stratul superficial (sin. granular). În componenţa lui intră mai tează între ele asemenea unui fermoar. La suprapunerea a două punți
multe rânduri de celule, care, spre suprafaţa epiteliului devin tot mai protoplasmice ale celulelor vecine, se observă îngroșarea lor, cunoscută
aplatizate. Deşi, după cum s-a menţionat, aceste celule de cele mai dese sub numele de noduli Bicerro. În celulele straturilor bazal și spinos, se
ori nu sunt supuse cornificării complete; la majoritatea lor se detectează remarcă un număr important de mitoze, ceea ce indică o regenerare ac-
granule keratohialinice. tivă a epiteliului cavității bucale.
Pe buze, obraji, palatul moale și planșeul cavității bucale, în condiții Pentru corionul propriu-zis este caracteristică prezenţa unui număr
de normalitate epiteliul nu se keratinează și constă din straturile bazal mai mare (în raport cu stratul reticulo-papilar) de fibre elastice şi fibre
și spinos. Porțiuni ale epiteliului mucoasei bucale, care suferă cele mai colagenice groase întrepătrunse.
mari solicitări mecanice (palatul dur, gingiile, dosul limbii, buzele), ma- Ţesutul conjunctiv al laminei proprii este prezentat de substanţa ba-
nifestă semne de keratinizare și, prin urmare, pe lângă straturile sus- zală, structurile fibroase şi elementele celulare.
menționate, mai conțin unul, granular, și – altul, cornos. Întrepătrunderea densă cu o orientare specifică a fibrelor argirofile
Stratul granular aderă la stratul spinos şi este format din celule fine formează o membrană, care ca și cum delimitează epiteliul de la-
aplatizate. În citoplasma acestor celule sunt prezente granule de chera- mina proprie.
tohialină. Printre fasciculele de fibre colagenice şi rețeaua de cele argirofile,
Stratul cel mai superficual este reprezentat de stratul cornos, consti- care constituie scheletul laminei proprii, sunt prezente conglomerate de
tuit din câteva rânduri de celule complet keratinizate şi cele pavimentoa- elemente celulare.
se, anucleate (fără nucleu), slab colorate, care se descuamează continuu. Pe palatul dur corionul este mai masiv şi concreşte intim cu periostul.
Corionul (sin. Lamina proprie a mucoasei, lat. lamina mucosa pro- Drept consecinţă a acestei coeziuni, mucoasa capătă un grad de mobili-
pria) este situat mai profund de membrana bazală a epiteliului. El amin- tate foarte redus. Prezenţa stratului submucos majorează mult mobilita-
teşte mult prin structura histologică derma propriu-zisă. tea mucoasei, cu glisarea sa pe planuri osoase sau în raport cu formaţiu-
Corionul constă din țesut conjunctiv fibros, formează niște papile, nile musculare, fibroase subiacente.
care inseră în stratul epitelial și poate fi divizat în două straturi: Glandele salivare mici (seroase, mucoase, mixte) sunt localizate în
1 – reticulo-papilar şi corion şi în stratul submucos.
2 – subpapilar. Mucoasa cavităţii bucale conţine un număr mare de vase sangvine şi
Corionul este format din structuri fibroase – cele colagene și reticu- nervi. Ambele genuri de formaţiuni sunt de diametru relativ mic, fiind
lare și elemente celulare – fibroblaste, mastocite și plasmacite, leucocite ramificări ale celor câteva surse de vascularizare şi inervaţie ale com-
segmentate. partimentului facial (arterele maxilară, linguală, faringiană ascendentă,
După cum arată denumirea primului strat, el include în componenţa nervul trigemen, în special ramurile lui maxilară şi mandibulară, nervul
sa numeroase papile de ţesut conjunctivfibros lax cu multe celule, ca- glosofaringian, fibre nervoase simpatice şi parasimpatice).
pilare sangvine, vase limfatice, şi numeroase terminaţii nervoase sen- Printre particularităţile mucoasei putem menţiona absenţa keratini-
zitive, printre care multe din ele sunt ciriforme (în antenă), racemoase, zării în locul de inserţie pe adamantină, cu formarea şanţului gingival.
precum şi glomerulare. Se conţin de-asemenea, corpusculi incapsulați Alt moment: stratul epitelial devine mai gros respectiv sediului papilelor
de tip Meissner şi Krause. gustative filiforme. Aici persistă stratul epitelial granulos, iar cel super-
Inserțiile epiteliului în profunzimea țesutului conjunctiv se numesc ficial este parţial keratinizat.
papile epiteliale, în care își află traiectul vase capilare și sediul – recep- Respectiv papilelor fungiforme epiteliul este într-atât de subţire, în-
torii nervoși. cât transpare clar culoarea vaselor corionale. Acelaşi tablou structural se
Datorită papilelor, crește enorm suprafața de contact dintre epiteliu repetă şi pentru papilele foliate şi valate. Posterior de papilele valate şi
și țesutul conjunctiv, oferind un metabolism și o rezistență mecanică foramenul cec lingual corionul include în componenţa sa foliculi limfa-
superioare. tici, care constituie amigdala linguală.
Caracteristici histologice generale ale mu- În gingie şi palatul dur fasciculele colagene ale corionului sunt dispuse
coasei masticatorii. Se remarcă: 1 – strat mai compact. Printre celulele stratului dat predomină numeric fibroblas-
cornos; 2 – strat granular; 3 – strat spinos; 4
– strat bazal; 5 – corion; 6 – os; 7 – celule în
tele, fiind urmate de mastocite, plasmocite etc.
descuamare cu keratină; 8 – celule granulare Corionul trece treptat, fără o delimitare evidentă, în stratul submucos
cu granule de keratohialină; 9 – celule spinoa- (sin. tunica submucoasă, lat. tunica submucosa), care este alcătuit din
se; 10 – celula stratului bazal ţesut conjunctiv, mai lax decât al corionului. Zonele unde lipseşte acest
strat au fost deja nominalizate (lizereul, palatul dur, gingia).
A propos, ea uneori poate fi pară
În cazul în care straturile profunde ale mucoasei sunt strâns legate
(conform Nicolau Gh., 1999), fapt care cu periostul, ea este relativ fixă (gingie, palatul dur). În cazul, în care
este rar reflectat în literatura de speci-
membrana mucoasă este destul de mobilă și ușor de a forma prin prin-
alitate. soarea degetelor plici, aceste caracteristici se datorează prezenței unui
Unii autori susţin că mucoasa buca-
strat submucosal – tunica submucoasă (lat. tunica submucosa).
lă este un derivat al pielii, iar lizereul este o zonă de tranziţie între aceste Acest strat constă dintr-un țesut conjunctiv ceva mai lax, conține un
formaţiuni.
număr mare de receptori nervoși, vase sanguine și limfatice, glande sa-
În opinia unor autori (Данилевский Н.Ф., Урбанович Л.И., 1979; livare mici.
Быков В.Л., 1995, 1997; Nicolau Gh., 1999; Боровский Е.В., Иванов În tunica submucoasă, pe lângă fascicole de țesut conjunctiv, mai
В. С., Максимовский Ю. М., Максимовская Л. Н. , 2002), stratul epi-
există și cel adipos.
telial al mucoasei bucale include cele celulare bazal şi spinos. Prezența manifestă sau absența bazei submucoase impune diferitor
Epiteliul oral este de tip pavimentos stratificat , malplighian în care
părți ale mucoasei bucale oarecare caracteristici speciale ale structurii
apar zone fără keratinizare, zone cu orto- sau parakeratinizare. anatomice.
În sectoarele unde are loc parakeratoză, apar celule granuloase şi cor-
Membrana bazală a stratului epitelial, cu vârsta, îşi pierde integri-
nificate. tatea. Prin defectele ei celulele stratului bazal epidermic invadează cel
Keratinizarea poartă un caracter de protecţie a ţesuturilor subiacente
reticulopapilar al corionului.
contra excitaţiilor mecanice, chimice. Evaluarea comparativă a funcţiilor, pe care le realizează mucoasa bu-
S-a stabilit că epiteliul cavităţii bucale conţine o cantitate mare de cală şi pielea (conform Nicolau Gh., 1999), arată că ambele protejează
acizi nucleici, în special ARN, care se detectează în celulele straturilor ţesuturile subiacente de leziuni mecanice, fizice, termice, chimice, mi-
bazal şi spinos. Tot în epiteliu se acumulează glicogen, care corelează crobiene etc.
indirect cu gradul de keratinizare: cu sporirea numărului celulelor cor-
Rămân comune pentru piele şi mucoasă funcţiile de reglare termică a
noase scade cantitatea glicogenului în epiteliu, şi invers. Se presupune organismului, excretoare, secretoare, deşi secrețiile lor diferă mult între
că glicogenul participă la sinteza keratohialinei. Reacţiile oxidative de-
ele, de absorbţie (inclusiv a unor preparate farmacologice), regenerato-
curg mai activ în straturile bazal şi spinos ale epiteliului, din care cauză rie etc.
aici se acumulează mai multe enzime. În straturile mai superficiale pre-
Din cauza genezei embrionale comune, pe mucoasa bucală se mani-
domină procesele glicolitice. Substanţa amorfa intercelulară a corionu- festă unele leziuni dermatologice. Însă, ele se pot datora nu doar afecţi-
lui (tunica mucoasă proprie) conţine glicozaminoglicane (GAG), printre
unilor dermatologice, ci şi celor ale organelor interne.
ele, în cantităţi mai mari, se constată acid hialuronic şi condroitinsulfaţi.
Și totuși, structura morfologică a mucoasei bucale diferă de la sector BUZELE (regiunea orală)
la sector, variația fiind determinată, în special, de funcţiile ei şi de im- Orificiul bucal este limitat de buze – superioară și inferioară, – care pe
pactul factorilor mecanici asupra zonelor respective (Sîrbu S., Nicolau lateral formează colțurile gurii și se conectează prin comisuri (commis-
Gh., Năstase C. 2007). surae labiorum).
Astfel, apare necesitatea de a menționa funcţiile specifice mucoasei Buza superioară (labium superius) coboară de la nas până la orifi-
bucale: ciul bucal. Șanţurile nazolabiale (sulci nasolabiales), situate între baza
• Funcţia de protecţie generală şi locală a mucoasei bucale este una nasului şi buza superioară, o separă de obraji.
fundamentală. În condiţii normale, prin capacitatea de refacere a mu- Ele sunt cele mai constante dintre şanţurile feţei, prezentând un ca-
coasei bucale, descuamarea și keratinizarea epiteliului și migrarea le- racter liniar sau puţin ondulat. Buza superioară este împărțită în trei
ucocitelor din vasele ţesutului conjunctiv în salivă, sunt anihilaţi diverși porțiunii (medie și două laterale) de către şanţul subnazal (sin. filtrum,
agenţi (termici, mecanici, chimici şi microbieni); keratina conferă mu- lat. philtrum), – o depresiune, care trece pe linia mediană de la partea
coasei bucale rezistenţă la variaţiile pH-ului şi la acţiunea enzimelor mobilă a septului nazal către marginea liberă a buzei superioare. Acest
proteolitice ale microbilor din cavitatea bucală. Prin mucoasa sănătoasă şanţ subnazal nu la toate persoanele este bine pronunţat. Porțiunea in-
pot pătrunde numai virusurile tularemiei şi febrei aftoase. ferioară a filtrum-ului prezintă o proeminenţă, numită tuberculul buzei
• Funcţia plastică a mucoasei bucale se datorează înaltei activităţi superioare (tuberculum labii supe-
mitotice a epiteliului. Timpul reînnoirii mucoasei bucale constituie 6-7 rioris, sin. tubercul labial superi-
zile, pe când a pielii – 21 de zile. Activitatea mitotică este cu mult mai or), care este mai bine exprimat la
accentuată în celulele mucoasei nekeratinizate. copii și femei.
• Funcţia senzitivă a mucoasei bucale este asigurată prin 6 tipuri de Buza inferioară (labium infe-
receptori senzitivi, dolori, tactili, gustativi, hiper- şi hipotermici, muscu- rius), este delimitată de menton
lari, excitarea cărora poate condiţiona un şir de reflexe variate. (bărbie) prin şanţul mentolabial
• Funcţia de absorbţie este realizată în condiţii normale grație (sulcus mentolabialis), fiind dispus
permeabilității epiteliului mucoasei bucale în ceea ce privește substan- transversal și prezentând o formă
ţele hidrosolubile şi, parțial, – cele hiposolubile; absorbţia bucală rapidă curbă, cu concavitatea orientată
este favorizată de vascularizaţia bogată a mucoasei şi de grosimea mică spre inferior. Buza inferioară este
a mucoasei sublinguale. delimitată de obraji prin extensia
• Funcţia de eliminare a unor cataboliţi (corpi cetonici, uree) şi toxi- Caracteristici specifice ale structurii ana- pliului nazolabial – şanţul labio-
ce (fosfor, plumb, mercur, bismut). tomice a buzelor:
1 – buza superioară; 2 – buza inferioară;
marginal (sulcus labiomargina-
3 – orificiul bucal; 4 – comisura bucală (a bu- lis). La nivelul mentonului poate fi
zelor), colțul gurii; 5 – piele; 6 – partea de situat şanţul (fosa) submental(ă)
tranziție; 7 – roșul buzelor; 8 – filtrum; (sin. „gropiţa bărbiei”).
9 – bureleți laterali ai filtrum-ului; 10 – tu- Buzele au particularități indivi-
berculul buzei superioare; 11 – ș anţul nazo-
duale caracteristice relativ la for-
labial; 12 – şanţul mentolabial; 13 – margi-
nea buzelor ma și dimensiunile acestora.
Sunt distinse: 1) buze proeminente (procheilia; cheiliort – gr. buză);

2) drepte (ortocheilia); 3) prăbușite, scufundate (opistocheilia), - după
pierderea dinților. Există macrocheilia (macrocheilie) – buze foarte
mari (când este prezentă o mărire manifestă în volum a buzelor), sau
microcheilia (microcheilie) – buze foarte mici (o micșorare dimensio-
nală importantă a acestora).
Buzele sunt niște formațiuni multistratificate complexe. Baza acestor
plici muco-musculo-cutanate este constituită de stratul muscular, care
este acoperit la exterior cu pielea, iar din interior – de membrana mu- Vizualizarea vestibulului oral superior Vizualizarea vestibulului oral inferior
coasă. și frâului labial prin flexarea buzei și frâului labial prin flexarea buzei
Pielea buzelor este relativ ferm concrescută cu stratul muscular. corespunzătoare corespunzătoare
Țesutul adipos subcutanat este prezent în cantități mici doar la baza bu- Ca urmare, prin epiteliul respectiv transpare culoarea roşie a buzelor.
zelor și în regiunea colțurilor gurii. În pielea buzelor se disting două Glandele sebacee se deschid în epiteliu, fiind prezente preponderent în
părți: 1) pielea (pars cutanea); 2) marginea liberă sau partea inter- regiunea colțurilor gurii. Epiteliul zonei lăuntrice a pielii buzelor nu are
mediară (pars intermedia), care corespunde roşului buzei și trece pe strat cornos. Stratul epitelial este mai gros.
suprafața interioară a acesteea în membrana mucoasă. Partea cutanată Mucoasa aderă direct la muşchi; între muşchi şi mucoasă sunt situate
are o structură tipică: un epiteliu pavimentos stratificat keratinizat, glan- multiple glande salivare.
de sebacee și sudoripare, păr. Partea intermediară (roşul buzelor) este și Frâul buzei este o plică de țesut situat pe linia mediană dintre mucoa-
ea piele, dar structura acesteea se modifică treptat pe măsura apropierii sa labială și gingie la arcadele dentare superioară și inferioară.
de orificiul bucal: capilarele de sânge au un sediu mai superficial și, ca
urmare, această porțiune a buzelor este roșie. În partea intermediară a OBRAJII
pielii buzelor se pot distinge două zone: una exterioară (netedă, glabră), Obrajii (buccae) sunt porțiuni ale feței, care formează pereţii laterali ai
– de lângă piele și alta interioară (lăuntrică, viloasă, papiloasă, – zona vestibulului bucal și sunt delimitate:
Clain). În zona exterioară, epiteliul keratinizat este încă prezent, dar de- * anterior – prin pliuri nazolabiale,
vine foarte fin, iar părul și glandele sudoripare dispar. Partea exterioară * posterior – prin marginile anterioare ale mușchilor maseter şi mar-
este mai străvezie grație faptului că celulele epiteliale conţin eleidină. ginea anterioară a ramurii mandibulei,
Particularități caracteristice ale structurii * inferior – prin marginile inferioare ale mandibulei,
anatomice a buzelor, – secțiunea sagitală a bu- * superior – prin marginile inferioare ale oaselor zigomatice (con-
zei inferioare: 1 – piele; 2 – foliculul pilos; 3 – form S.S. Mikhailov), marginile inferioare ale orbitelor (conform B. V.
glandă sebacee; 4 – glandă sudoripară; 5 – papila Ognev și V. K. Frauchi), sau prelungirea arcului zigomatic până la ex-
epitelială; 6 – papilă de țesut conjunctiv; 7 – strat tremitatea posterioară a narinei (conform Panaitescu V. și coaut.).
adipos; 8 – strat muscular; 9 – vase de sânge;
10 – glande seromucoase; 11 – foliculi limfoizi;
Obrajii au o structură asemenea buzelor: în componența lor intră pie-
12 – partea intermediară; 13 – epiteliul buzei; 14 lea, țesutul adipos, mușchii și mucoasa.
– zona netedă; 15 – partea papilară; 16 – strat Pielea obrajilor se prezintă puțin mai groasă decât la buze; țesutul
submucosal; 17 – corion. adipos subcutanat este mai bine exprimat. În mușchiul bucal (între mm.
maseter, buccinator şi pterigoidian

medial) este localizat corpul adipos
al obrazului (lat. corpus adiposum
buccae; sin. bula grăsoasă Bichat),
– o acumulare densă de țesut adipos
subiacentă porțiunii posterioare a fi-
ecărui vestibul, care este învelită de
prelungiri ale fasciei maseterine şi
bucofaringiene și acoperită de mu- Vizualizarea mucoasei jugale
coasa obrazului.
Acest corp adipos acționează ca o pernă de protecție în timpul
masticației și este deosebit de bine dezvoltat la sugari, asigurând redu-
cerea efectului presiunii atmosferice în timpul actului de supt.
Procesul corpului adipos poate pătrunde în regiunile profunde ale Vizualizarea mucoasei jugale Zona feței interioare a obrazului. 1 – glande sebacee
feței (pe suprafața interioară a mușchiului temporal), contribuind la răs- (jugale); 2 – papila ductului excretor al glandei salivare parotide; 3 – plica pterigo-
pândirea puroiului din țesutul adipos subcutanat al obrazului în profun- maxilară; 4 – sulcus pterigo-maxilar; 5 – uvula; 6 – limba; 7 – faringe; 8 – amigdală.
zime. proemină deasupra nivelului mucoasei și reprezintă depuneri de sebum
Mucoasa jugală este mai bogată în fibre elastice. Foarte bine este originare din țesut glandular sebaceu ectopic, asociate de obicei cu foli-
dezvoltat stratul submucos. Epiteliul nu este cornificat, uşor se descua- culii de păr. Odată cu înaintarea în vârstă, papulele respective devin mai
mează şi rapid se restabileşte. ușor vizibile în urma subțierii țesutului supraiacent.
În mucoasa jugală topografic deosebim 3 zone: a maxilei, intermedi- La nou-născuţi zona intermediară este acoperită de nişte vilozităţi, iar
ară şi mandibulară. la maturi ea are o aglomerare de papile care la bază se contopesc şi se
În zonele maxilei şi mandibulei se conţine un număr mare de mici aplatizează. Aceasta îi conferă mucoasei zonei intermediare un aspect
glande, care se împart în anterioare, medii şi posterioare. catifelat. În partea posterioară aceste papile se aplatizează şi se locali-
În mucoasa zonei intermediare, care are o lăţime de 10 mm, glandele zează izolat.
salivare lipsesc, fiind însă prezente cele sebacee. O altă particularitate, remarcată pe mucoasa obrazului, este linia alba,
Pe fața interioară a fiecărui obraz, la nivelul molarilor II superiori, – o creastă albă de țesut keratinizat (sau hiperkeratinizat), care se întinde
poate fi ușor decelat orificiul principalului canal al glandei parotide, nu- orizontal la nivelul ocluziei dintre dinții superiori și inferiori. Uneori, pe
mite și ductul parotidian (sau Stenon). Aici se observă o proeminență perimetrul limbii pot fi observate creste similare de țesut albicios.
tisulară, – papila ductului parotidian, care protejează deschiderea duc-
tului Stenon, provenit de la glanda parotidă. Ductul glandei parotidiene ARCURI DENTARE
în mod normal nu se palpează. Procesele alveolare împreună cu dinții montați în alveolele respective se
Uneori, pe suprafețele mucoasei jugale (și labiale) se remarcă o numesc arcuri (sau arcade) dentare: arcul maxilei (sau superior) și cel
particularitate anatomică inofensivă, dar care se ia la evidență (!!!), – mandibular (sau inferior). Dinții arcului maxilei sunt cei superiori, iar
granulele Fordyce. Ele sunt observate ca mici formațiuni gălbui, care dinții arcului mandibular sunt cei inferiori.
Distal de ultimul dinte al arcului maxilei este o proeminență osoasă cement, prin marginea gingivală. Fața interioară a gingiei libere deli-
acoperită de mucoasă, – tuberozitatea maxilei. În mod similar, în man- mitează împreună cu cea a dintelui un spațiu, numit şanţ gingival (sin.
dibulă există un volum dens de țesut localizat distal de ultimul molar, sulcus crevicular).
– papila retromolară. Dinții din ambele arcade la copii (sau dinții pri- Fundul acestui şanţ corespunde în condiții normale proiecției joncţi-
mari, deciduali, de lapte) includ incisivi, canini și molari. Dinții adulți unii smalţ-cement.
(sau – permanenți) includ, de asemenea, premolari. Incisivii și caninii, Gingia dintre dinții adiacenți este o prelungire a celei aderente, cu-
situați în regiunea anterioară a gurii, se numesc dinți anteriori (sin. fron- noscută sub numele de gingie interdentară. Fiecare extensie proeminen-
tali). Molarii și premolarii se numesc dinți posteriori (sin. laterali). tă a acesteia constituie o papilă interdentară.
Dinții superiori anteriori sunt irigați de artera alveolară superioară
anterioară, iar cei posteriori – de artera alveolară superioară posterioară. PALATUL DUR
Dinții inferiori sunt irigați de ramurile arterei alveolare inferioare. Dinții
Palatul dur (palatum durum) are la baza lui o formațiune osoasă, care
superiori sunt drenați prin vena alveolară superioară posterioară, iar cei
este acoperită cu o membrană mucoasă. În funcție de forma craniului și
inferiori – prin vena alveolară inferioară.
de înălțimea proceselor alveolare ale maxilarului superior, forma pala-
tului dur poate fi relativ plană (brachiocefal) sau poate avea forma unei
GINGIE
Gingia (gingiva) reprezintă o parte specia- bolți (cupole) de diferite înălțimi (dolichocefal).
lizată a mucoasei orale masticatorii, de cu- De asemenea, poate varia lungimea și lățimea palatului. La nou-
loare roz, care aderă la procesele alveolare născuți, bolta palatină este mai plată, iar odată cu dezvoltarea proce-
şi la coletul dinţilor. Marginile gingiei care selor alveolare, înălțimea acesteia crește; la vârstnici (în urma pierderii
acoperă coletul dintelui şi se continuă cu dinților, atrofierii proceselor alveolare), ea din nou se aplatizează.
cea din spațiul interdentar, se numeşte gin- Mucoasa palatinală variază ca structură. În zona marginală, de lângă
gie liberă (marginală). dinţi şi a rafeului median stratul submucos lipseşte. Mucoasa aderă la
Gingia care aderă ferm la osul alveolar periost şi este imobilă.
poartă denumirea de gingie aderentă, și În celelalte sectoare stratul submucos este prezent, fiind format din
poate prezenta zone de pigmentație mela- ţesut adipos în regiunea anterioară a palatului dur, iar în cea posterioa-
nică, fiziologică, variabilă ca grad de in- ră – din ţesut de tip glandular. Astfel, mucoasa palatului dur posedă o
tensitate, datorat melaninei sintetizate de maleabilitate.
melanocitele din straturile bazal și spinos Din acest punct de vedere se poate vorbi despre 4 zone ale mucoasei
ale epiteliului gingival. palatului dur:
Linia de demarcație dintre gingia ade- • zona marginală, situată în jurul dinţilor;
rentă roză și mucoasa alveolară roșie, mo- Epiteliul mucoasei gingivale. • zona rafeului palatin, unde mucoasa de asemenea este imobilă; pre-
bilă, este joncțiunea mucogingivală cu un 1 – stratul cornos; 2 – stratul granular; zintă un ataşament fibros dens la os numit mucoperiost;
contur dentat. 3 – celule spinoase; 4 – celule ale • zona glandulară a palatului dur, situată între zonele marginală şi a
stratului bazal; 5 – membrană bazală;
Pe feţele vestibulară şi orală ale dinte- suturii palatinale din ambele părţi ale ei, această mucoasă este mobilă;
6 – papilă epitelială; 7 – papilă
lui gingia se termină la joncţiunea smalţ- conjunctivă; 8 – corion.
• zona ţesutului adipos (grăsos), corespund ducturilor glandelor palatinale mici, situate bilateral.
care ocupă porţiunea anterioară a La limita cu palatul moale, lateral de rafeul palatin, se remarcă ade-
mucoasei palatului, situat între cea sea depresiuni simetrice asemănătoare cu o fantă (”foveole palatine”),
marginală şi a suturii. în care se deschid ducturile excretorii ale glandulelor mucoase.
Mucoasa palatinală este densă şi Mucoasa care tapetează procesele alveolare superioare este imobilă,
se atribuie către cea masticatorie. aderă intim la periostul maxilarului, şi este constituită pe tot parcur-
În partea anterioară a palatului sul din epiteliu multistratificat şi tunica propria. După T.D. Eganova
dur, sunt dispuse simetric 3-4 plici şi A.T.Busâghin (1973), în regiunea frontală, mucoasa are o grosime
paralele transversale ale mucoasei, de 1,59 mm, pe când în părţile laterale este de 1,63 mm. În epiteliu se
numite rugi palatine, sau creste ru- Vizualizarea palatului, pacientul fiind observă stratul cornos, sub care se depistează cel granulos, prezentat de
goase. În fața lor de-a lungul liniei cu gura larg deschisă și cu capul flexat 4-8 rânduri de celule poligonale.
mediane, în sensul coletelor incisi- maxim spre înapoi În partea anterioară a palatului dur grosimea mucoasei în mediu este
vilor centrali, există o îngroșare a de 2,24 mm. Tunica propria este reprezentată de un strat gros de ţesut
membranei mucoase, constituind o papilă bine pronunţată, care cores- conjunctiv dens; aici ţesutul fibros este mai dens decât în alte sectoare.
punde canalului incizal și se numeşte papilă incizală. Cea mai mare grosime (4,54 mm) mucoasa o are în zona de tranziţie
În regiunea suturii palatine, iese în evidență o proeminență osoasă a palatului dur în cel moale.
longitudinală – protuberanță palatină (sin. torus palatin).
Membrana mucoasă a gingiilor și a palatului dur este fixă, deoarece PALATUL MOALE
nu are un strat submucos. Palatul moale (palatum molle) poate fi considerat ca o continuare a ce-
În zonele postero-laterale ale lui dur. El se atașează prin marginea anterioară de palatul dur. În palatul
palatului dur, în stratul submu- moale se pot distinge două părți: a) partea anterioară, dispusă aproape
cos, este prezentă o acumulare orizontal; b) partea posterioară suplă a mucoasei, care coboară (este sus-
importantă de țesut adipos și pendată) vertical, se numește văl palatin (velum palatinum). Spre deo-
limfoid. Membrana mucoasă sebire de partea anterioară a palatului
a palatului dur este acoperi- moale, care este fixă, cea posterioară
tă cu epiteliu, care manifestă o este foarte mobilă și poate să-și mo-
tendință către keratinizare. În difice atât forma, cât și poziția.
această zonă a mucoasei bucale Vălul palatin prezintă structural
pot apărea elemente lezionale o aponevroză velo-palatină, muşchi,
gen papule, care se supun kera- strat submucos şi mucoasă fină.
tinizării. Între tunica propria şi stratul
Zonele topografice ale palatului dur În partea distală pe mucoasa submucos se află un masiv impor-
(Lund, 1924). 1 – zona marginală; 2 – zona
rafeului palatin; 3 – zona glandulară;
zonei glandulare se disting nişte tant de fibre elastice. Această mu-
4 – zona ţesutului adipos (de culoare neagră) punctuleţe roze pronunţate, care coasă se continuă cu cea a amig- Examinarea peretelui posterior al
orofaringelului
dalelor. Pe faţa anterioară mucoasa vălului palatin este tapetată cu un PLANŞEUL BUCAL
epiteliu pavimentos stratificat (tip digestiv), iar pe faţa posterioară, na- Planşeul bucal (sin. diafragma bucală) este situat în cavitatea bucală
zofaringiană, – un epiteliu cilindric vibratil (tip respirator). În tunica propriu-zisă, subiacent feței inferioare a limbii.
mucoasei sunt inserate mici glande mucoase. Este acoperit cu un strat subţire de epiteliu. Mucoasa poate fi uşor
Mucoasa vălului palatin nu keratinizează. palpată, formând facil cute.
Marginea posterioară a palatului moale prezintă pe linia mediană a.n. Stratul submucos bine dez-
uvulă palatină (lat. uvula palatina, sin. luetă, omuşor), – o prelungire voltat al planşeului bucal con-
cilindro-conică lungă (aprox. 10-15 mm), iar lateral trece în arcuri: pa- feră o mobilitate deosebită
latoglos (lat. arcus palatoglossus, sin. pilierul anterior) și palatofarin- limbii, obrajilor și buzelor.
gian (lat. arcus palatopharyngeus, sin. pilierul posterior). Pe linia mediană a planşeu-
În general, palatul moale este o plicatură a membranei mucoase, un lui bucal se sprijină limba, iar
strat al căreia trece pe această formațiune de pe fundul cavității nazale. pe părţile laterale se află regi-
Al doilea strat este o continuare a membranei mucoase a palatului dur. În unile sublinguale cu lojele şi Vizualizarea planșeului bucal: 1 – fața
glandele respective. inferioară a limbii; 2 – frenul limbii; 3 – plica
grosimea palatului moale se găsește o aponevroză. Ea reprezintă o conti-
sublinguală; 4 – caruncula sublinguală; 5 – plica
nuare a periostului superior și al celui inferior ai palatului osos. Tendoa- Frâul (sin. frenul) limbii fimbriata; 6 – varicozități linguale
nele mușchilor palatului moale se întrețese în această aponevroză. este o plică mediană a mucoa-
sei, localizată între fața inferioară a limbii și planșeul bucal.
TONSILA PALATINĂ Plica sublinguală reprezintă o creastă tisulară de o parte și de alta a
Tonsila (amigdala) palatină (lat. tonsilla palatina) este un organ lim- planșeului bucal, care se unește în formă de "V" și se extinde de la frâu
foid, ovoid, cu axul mare vertical, care își află sediul în a.n. fosa tonsi- până la rădăcina limbii. Ea prezintă orificiile ducturilor (canalelor) sub-
lară (lat. fossa tonsillaris, sin. loja amigdaliană), – o adâncitură triun- linguale mici ale glandei sublinguale.
ghiulară, care apare la divergenţa ambelor arcuri palatine (palatoglos și Caruncula sublinguală este o papilă mică, prezentă la capătul anteri-
palatofaringian). Se extinde spre rădăcina şi dosul limbii, iar spre palatul or al fiecărei plici sublinguale, conține deschiderea canalului submandi-
moale poate prezenta un aspect pedicidat, cu tendința de a proemina în bular și a celui sublingual mare (sau ductul Wharton și respectiv canalul
bucofaringe. Deasupra tonsilei se află o adâncitură asemenea unei pungi Bartholin), originare din glanda submandibulară și cea sublinguală.
profunde – fosa supratonsilară (lat. fossa supratonsillaris). Suprafața LIMBA
medială a tonsilei, orientată spre istm, este acoperită cu epiteliu. Tonsi- Limba (lingua) este un organ muscular, format din două jumătăţi si-
la este delimitată de țesuturile înconjurătoare printr-o capsulă de țesut metrice, acoperit cu o membrană mucoasă. Ocupă cea mai mare parte a
conjunctiv. Amigdala se dezvoltă la maxim către vârsta de 10-13 ani, cavității bucale. Are o structură complexă și îndeplinește diferite funcții,
iar după 25-30 de ani numărul elementelor limfoide scade considera- care sunt asigurate printr-o inervație complexă a acesteea.
bil, în timp ce țesutul conjunctiv proliferază în abundență. Poate crește • Limba este implicată în actul de masticație: grație mișcărilor limbii,
dimensional în urma unui oarecare proces patologic, preponderent – in- mâncarea este plasată către dinți care o mărunțesc.
fecţii cronice, determinând la exacerbare o îngustare a istmului, uneori • Cu ajutorul limbii, mâncarea este amestecată cu salivă. În copilăria
– dramatică, generând în consecință tulburări respiratorii, fonatorii şi ale timpurie, o importanță aparte revine mișcărilor de supt, în care limba
deglutiţiei. acționează ca un „piston de seringă”.
• Limba participă la actul de deglutiție (înghițire): fiind ridicată și ţiunea posterioară - rădăcina (radix). Fața superioară – do(r)sul limbii
sprijinită ferm în palat, ea facilitează propulsarea bolului alimentar din (dorsum linguae) – este convexă, orientată supero-posterior și este li-
cavitatea bucală spre faringe. beră pe toată lungimea. Suprafața inferioară a limbii este liberă doar în
• Limba este dotată cu receptori de sensibilitate generală (tactilă, no- regiunea apexului și a începutului corpului, iar dinspre posterior este
ciceptivă, termică, stereognoză), ceea ce permite controlarea și analiza- concrescută prin mușchi cu osul hioid. Ambele fețe sunt unite de către
rea a tot ce nimerește în cavitatea bucală. marginile limbii (margo linguae). Pe dosul limbii trece șanțul median
• În membrana mucoasă a limbii se află muguri gustativi speciali, al limbii (sulcus medianus linguae) – rezultat al fuziunii primordiilor
ceea ce determină limba a fi un organ gustativ (al gustului). embrionari, care se termină posterior la nivelul găurii oarbe (foramen
• În final, limba îi revine un rol important în actul vorbirii, articulării caecum). De la gaura oarbă derivă spre lateral și anterior şanţul terminal
sunetelor, care sunt generate în aparatul vocal al laringelui. Forma și (sulcus terminalis), delimitând corpul de rădăcina limbii.
poziția limbii depind de starea ei funcțională. În repaus, limba este apla- Limba este acoperită cu mucoasă, care este constituită din 2 stra-
tizată, are o formă spatulată (în lopăţică) și ocupă aproape în totalitate turi: epitelial şi corionul. Stratul submucos lipseşte. Mucoasa este foarte
cavitatea bucală. Marginile și vârful limbii contactează cu suprafața in- groasă pe faţa dorsală, mai ales în regiunea mijlocului limbii, care este
terioară a dinților frontali și a proceselor alveolare, dosul ei – cu palatul expus la frecări în timpul masticaţiei.
dur și cel moale. Prin Mucoasa linguală se împarte în 2 părţi:
mușchi limba se unește
• anterioară (orală), care constituie 2/3 din limbă, şi corespunde cor-
cu maxilarul inferior,
pului limbii;
osul hioid și procesul
• posterioară (faringiană) este porţiunea mucoasei, care acoperă ră-
stiloid al osului tem-
dăcina limbii.
poral. Postero-inferior,
Aceste 2 părţi sunt separate printr-o fisură terminală, situată anterior
limba este concrescută
de papilele circumvalate, având forma literei „V”. Are localizare pe par-
printr-o bază largă (ră-
tea dorsală, dar cu direcţie transversală.
dăcina limbii) cu osul
În 1/3 posterioară a limbii mucoasa este prezentată de un ţesut tonzi-
hioid.
lar; aici papilele lipsesc, dar sunt prezente 1-2 amigdale linguale. Aceste
În limbă se pot dis-
amigdale intră în componenţa inelului amigdalian al lui Pirogov-Waldeyr.
tinge două porțiuni: a)
Aşadar, în limbă sunt situate următoarele glande:
anterioară, mai mare,
• linguală anterioară – la vârful limbii, cu secreţie sero-mucoasă,
este dispusă orizontal;
care poartă numele Blandin-Nuhn;
b) posterioară, este ori-
• posterioară de tip mucos Weber, localizate după papilele circum-
entată spre faringe și
valate;
are o poziție verticali- Limba şi papilele ei. 1 – vârful limbii; 2 – sulcus medial;
3,10 – papile foliate; 4 – papile fungiforme; 5 – sulcus • Ebner de tip seros, care se deschid în şanţul papilelor circumvalate.
zată.
liminal; 6 – amigdala linguală; 7 – amigdala palatinală; În partea ventrală a limbii tunica mucoasă este mai mobilă, şi în cea
Limba are vârf 8 – rădăcina limbii; 9– foramen caecum; mediană ea trece în frenul lingual şi în planşeul bucal. De la fren în
(apex) – porțiune libe- 11 – papile circumvalate; 12 – papile conoide; ambele părţi pornesc 2 pliuri sublinguale – plicile fimbriate, care se ni-
ră, corp (corpus) și por- 13 – dorsum lingual; 14 – papile filiforme
velează spre posterior. De ambele paralele pe toată faţa dorsală (predominând în 1/3 mijlocie) și de-a lungul
părţi ale frenului sublingual se re- marginilor limbii. Lungimea lor variază de la 0,3-0,6 până la 2,5 mm, iar
marcă caruncula salivară (caruncu- grosimea – de 0,1-0,6 mm. Papilele fi liforme au o formă conoidă (în unele
la sublingualis), în care se deschid surse – de calotă frigiană), prezentând un vârf ascuţit sau ramifi cat (papila
anterior canalul glandei submaxi- principală şi ramifi caţii). Excrescențele țesutului conjunctiv sunt acoperite
lare (Warton) şi posterior – cel al cu epiteliu pavimentos stratifi cat de tip keratinizat. Vârful papilelor fi lifor-
glandei sublinguale (Bartholin). me sunt cornifi cate (acoperite cu epiteliu cornos). În papilele filiforme lip-
Membrana mucoasă a limbii este sesc bulbii gustativi. Aceste papile au nişte receptori nervoşi specifi ci, care
concrescută cu țesutul conjunctiv determină senzaţia tactilă, de atingere. La baza papilelor se afl ă receptori
intermuscular, deci, – este fixă și nu de sensibilitate generală. Printre funcţiile papilelor fi liforme este și cea de
se pliază (nu formează pliuri). frecare (terciuire) a alimentelor de bolta palatină în timpul masticaţiei. În
Partea limbii după fisură ter- unele afecțiuni (de ex., în afecțiuni gastrointestinale), procesul de keratini-
minală este neregulată. Această zare al epiteliului este accelerat, iar descuamarea este încetinită, ca urmare
porțiune este limitată posterior de apărând pe limbă un depozit alb (a.n. limbă „încarcată”, saburală). În unele
faţa anterioară a epiglotei. leziuni infl amatorii, în urma tensionării ţesuturilor edemaţiate, epiteliul se
Membrana mucoasă a rădăcinii nivelează, iar vârful papilei se descuamează, ceea ce favorizează depapila-
Vizualizarea feței inferioare (ventrale)
limbii trece pe faţa anterioară a epi- a limbii, facies inferior linguae. 1 – apex rea limbii, care capătă un aspect zmeuriu, roşu intens.
glotei prin intermediul a trei plici, linguae; 2 – frenulum linguae; 3 – plica 2. Papilele conice (papillae conicae) sunt foarte apropiate ca struc-
una mediană şi două laterale, nu- sublingualis; 4 – caruncula sublingualis; tură și funcție de cele filiforme. Unii autori le consideră o formă de
mite repliuri glosoepiglotice: plica 5 – plica fimbriata tranziție către papilele gustative.
glossoepiglottica mediana (impară) 3. Papilele fungiforme (papillae fungiformes), au o formă de ciu-
și plicae glossoepiglotticae laterales (pereche). percă, sunt situate pe dosul (câte 50 pe 1 cm2) și de-a lungul marginilor
De pe suprafața inferioară a vârfului limbii, membrana mucoasă trece limbii, iar la vârf sunt ceva mai multe (câte 150-200 pe 1 cm2). Vârful
pe planșeul cavității bucale într-o plică pe linia mediană. Constituind papilei este mărit și acoperit cu un epiteliu stratificat nekeratinizat, prin
frâul limbii (frenulum linguae), ea leagă partea inferioară a corpului care se străvăd capilarele, astfel încât papilele respective arată ca niște
limbii de mucoasa sublinguală. Lungimea plicii respective poate varia. puncte roșii pe fundalul cenușiu al celor filiforme. Papilele fungiforme
Pe fața superioară a corpului și a vârfului, precum și de-a lungul mar-
ginilor limbii, membrana mucoasă formează proeminențe – papile lin-
guale.
Papilele linguale (lat. papillae linguales) sunt niște excrescențe
de țesut conjunctiv acoperite cu epiteliu, care se împart convențional în
două grupuri: a) mecanice (filiforme, conice, hemisferice) și b) gustative
(fungiforme, circumvalate și foliate).
1. Papilele filiforme (papillae fi liformes) sunt cele mai numeroase, nu-
Principalele tipuri de papile linguale: 1 – papila fungiformă; 2 – papila circumvala-
mărul lor pe 1 cm² este de cca 500. Sunt diseminate în rânduri sau serii
tă; 3 – papila filiformă; 4 – papila foliată
uşor proemină deasupra nivelului mucoasei linguale, având înălţimea silla lingualis). Tonsila nu are capsulă și nici contur clar. Tuberculii
de 0,7-1,8 mm şi diametrul de 0,8-1,0 mm. În papilele fungiforme se membranei mucoase sunt delimitați prin mici adâncituri – cripte, în care
conțin bulbi gustativi, – receptori, care transmit de la iritaţia cu alimen- se deschid ducturile glandulelor mucoase ale limbii. Tonsila linguală
te diferite impulsuri, formând senzaţiile gustative. Acești receptori sunt atinge dezvoltarea sa maximă către perioada de adolescență, iar ulterior
bine irigaţi cu sânge. La perturbarea nutriţiei lor sanguine se remarcă cantitatea de țesut limfoid scade, fiind substituit de țesutul conjunctiv.
dereglări gustative. Pot fi ușor vizualizate în stări morbide cu descua-
mare excesivă a epiteliului, la pacienţii cu helmintoze, boala Crohn etc. Zone de percepţie a gustului și senzaţiile gustative
4. Papilele circumvalate (papillae vallatae; sin. caliciforme) sunt în
număr de 7-12 (10-11 – după Miloşescu P, 1977), și dimensional – cele Sunt 4 genuri de senzaţii gus-
mai mari: lungimea lor este de 3-6 mm, iar lățimea – de 1-2 mm. Papi- tative: dulce, acru, sărat şi amar.
lele sunt situate la limita între corpul și rădăcina limbii, spre înainte de De la ele, din ambianţa aces-
şanţul terminal, aranjate în formă de „V” cu deschiderea spre anterior tora se formează celelalte senzaţii
şi vârful înclinat posterior, spre faringe. Papila de la vârful „V” este gustative. Se mai pot întâlni gus-
cea mai voluminoasă, având 1-1,5 mm înălţime. Fiecare papilă are par- tul metalic şi alcalin. Vârful limbii
tea centrală de o formă cilindrică (diametrul de 1,0-2,5 mm), care este percepe dulce şi sărat, marginile
înconjurată de o fantă profundă și îngustă, delimitată spre exterior (la limbii – acru, iar rădăcina – amar.
periferie) de un val (repliu) al mucoasei (numit calice). În epiteliul de pe
suprafețele laterale ale papilelor și repliurile care le înconjoară, există un Zone de percepţie a gustului (după Og-
nev B.V., Frauci V.H., 1960). 1 – zona
număr mare de bulbi gustativi (de la 40 la 150). Tot aici își află sediul
mută; 2 – câmpuri cu sensibilitate abso-
receptori senzitivi, tactili etc. lută; 3 – câmpuri cu sensibilitate relativă;
5. Papilele foliate (papillae foliatae) la om pot fi considerate rudi- 4 – amar; 5 – acru; 6 – sărat; 7 – dulce
mentare. Sunt localizate numai pe partea posterioară a marginilor lim-
bii, puțin anterior față de papilele circumvalate, câte 15-20 pe fiecare
parte. În epiteliul papilelor respective se găsesc bulbi gustativi.
6. Papilele hemisferice (sin. mamelonate, lentiforme; lat. papillae ISTMUL FARINGIAN
hemisphericae s. lentiformis) sunt menționate de un șir de autori Istmul faringian (sin. vestibulul faringian, lat. isthmus faucium; pop.
(Miloşescu P., 1977; Sîrbu S., Nicolau Gh., Năstase C., 2007; Черкасов gâtlej, lat. fauces) este un spaţiu limitat în partea superioară de margi-
В.Г., Кравчук С.Ю., 2014 ș.a.), fiind numeroase, de dimensiuni mici şi nea posterioară a palatului moale (vălul palatin), în cea inferioară - de
cu forme variate, răspândite pe toată suprafaţa mucoasei linguale. rădăcina limbii, iar lateral (pe fiecare parte) - de arcurile palatoglos (si-
tuat anterior) și palatofaringian (situat posterior). Deoarece în grosimea
Tonsila linguală acestor arcuri se găsesc muşchi (omonimi), mărimea și forma istmului
Membrana mucoasă a rădăcinii limbii este mai groasă și mai nete- depind de starea acestora (de tensiune sau de relaxare).
dă, întrucât nu are papile, dar are un aspect tuberos (nodular), care se
datorează foliculilor limfoizi aflați sub ea. Această aglomerare de țesut
limfoid în regiunea rădăcinii limbii se numește tonsilă linguală (ton-
CAPITOLUL 2 În dezvoltarea dinţilor pot fi deosebite trei stadii (sau perioade):

→ I perioadă – apariţia şi formarea mugurilor dentari;
DEZVOLTAREA DINŢILOR. → a II perioadă – diferenţierea mugurilor dentari;

→ a III perioadă – histogeneza ţesuturilor dentare .
FORMAREA MUGURILOR DENTARI

Primele etape de dezvoltare a dintelui coincid ca timp cu separarea cavită-
GENERALITĂŢI ţii orale de cea nazală, şi formarea vestibulului cavităţii orale.
Dinţii omului parcurg o cale lungă de dezvoltare, a cărui început este ra- Conform A.Nicolau-Gorea (2002), la embrioni de 5 săptămâni (cu lun-
portat la sfârşitul lunii a 2-a a vieţii embrionare, şi durează câţiva ani după gime totală de 8-11 mm) epiteliul stomodeumului constă din două straturi:
erupţia dinţilor. bazal – cu celule înalte, şi superficial , prezentat de epiteliocite scunde.
Procesul respectiv poate fi împărţit în două etape mari: perioada dez- Stratul epitelial este separat de mezenchimul subiacent prin lama bazală
voltării intraalveolare şi perioada dezvoltării extraalveolare.
Erupţia dintelui se prezintă a fi un moment crucial. Chiar dacă o bună
parte din procesele evolutive /de dezvoltare/ decurg în perioada afl ării mu-
gurelui dentar în os, dezvoltarea dintelui la eruperea lui nici pe departe nu
este finalizată.
Cu toate că coroana în perioada respectivă se caracterizează printr-o
formă finală, dar conţinutul sărurilor minerale în smalţ mai este încă sărac.
Deaceea smalţul este numit imatur. Rădăcina dintelui în acest moment Modele de lame dentare (maxila (sus) şi a 3-a perioadă – histogeneza ţesuturilor
este destul de scurtă, orifi ciul apical al dintelui (foramen apicis dentis) – mandibula (jos) al unui embrion uman dentare
larg deschis, pulpa radiculară se deosebeşte prin forma şi caracterul papilei cu o lungime de 1,5-2 cm): 1 – lamă den-
mezodermale. tară; 2 – membrana mucoasă (aspect infe-
rior, dinspre ţesutul conjunctiv)
După erupţia dintelui are loc depunerea de mai departe a sărurilor mi-
nerale din salivă în smalţ. Procesul respectiv se numeşte maturarea smal-
ţului. Rădăcina creşte în lungime, micul canal pulpar se îngustează în urma
apoziţiei dentinei, apexul radicular se închide.
La dezvoltarea dinţilor participă două ţesuturi embrionare – ectodermul
şi mezodermul. Partea ectodermală a dinţilor reprezintă o derivată fi loge- A
netică a cuticulei, la fel ca şi părul, unghiile sau solzii cutanaţi la peştii din
familia rechinilor, care reprezintă, propriu spus, dinţii în forma lor cea mai B
primitivă.
Modele de lame dentare (aspect inferior, dinspre ţesutul conjunctiv): A. lamă den-
Cea mai mare parte a ţesuturilor dentare are origine mezodermală, şi tară cu 10 muguri ai dinţilor deciduali; B. lamă dentară cu 10 muguri ai dinţilor deci-
doar smalţul îşi ia proveniența din epiteliul ectodermal. duali, ale căror organe adamantine au forma unei cupe sau clopot

Aspecte 2020 1-44

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aspecte 2020 1-44

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ASPECTE STRUCTURALE ALE ORGANELOR ŞI ŢESUTURILOR CAVITĂŢII BUCALE 1

Corneliu Alexei Gheorghe Artemisia Valeriu

Fibrele oxitalanice ................................................................... 98 DINŢII (GENERALITĂŢI) ......................................................................... 125

Caninul inferior................................................................. 162 CELULELE PERIODONTALE ............................................................... 226

Acest argument invocă necesitatea de a prezenta o sinteză anatomico- CAPITOLUL 1

ELEMENTE STRUCTURALE ALE CAVITĂȚII BUCALE

Sunt distinse: 1) buze proeminente (procheilia; cheiliort – gr. buză);

maseter, buccinator şi pterigoidian

CAPITOLUL 2 În dezvoltarea dinţilor pot ﬁ deosebite trei stadii (sau perioade):

DEZVOLTAREA DINŢILOR. → a II perioadă – diferenţierea mugurilor dentari;

FORMAREA MUGURILOR DENTARI

S-ar putea să vă placă și