Sunteți pe pagina 1din 2

LECŢIA 2

TRANSILVANIA

Pentru spaţiul situat ȋn interiorul arcului carpatic avem informaţii documentare scrise referitoare
la existenţa autonomiilor locale.

Cronica Notarului Anonim al regelui maghiar Bela III intitulatӑ Gesta Hungarorum (Faptele
ungurilor), aminteşte cӑ , ȋn sec. IX, ȋn trecerea lor prin spaţiul intracarpatic spre Câmpia Panoniei,
triburile ungurilor au ȋntâlnit aici autonomii locale româneşti. Este vorba de voievodatele lui Glad, Gelu şi
Menumorut. Informaţia este susţinutӑ şi de descoperirile arheologice.

O altӑ sursӑ documentarӑ, Legenda Sfântului Gerard, atestӑ alte douӑ autonomii locale
româneşti pentru perioada secolelor XI – XIII: Voievodatul lui Ahtum şi un altul cu centrul la
Bӑlgrad(Alba Iulia).

Centralizarea Transilvaniei ca stat feudal s-a realizat ȋn sec. XIII pe fondul expansiunii teritoriale a
Coroanei maghiare. Regatul Ungariei s-a impus ȋn teritoriul intracarpatic cu paşi mici dar decisivi.

a) Teritorial – Coroana maghiarӑ a organizat ȋn Transilvania comitate – unitӑţi teritorial-


administrative specifice Europei Apusene. Primul comitat organizat a fost Bihor ȋn anul 1111.
b) Religios – spaţiul intracarpatic era locuit de o populaţie majoritar româneascӑ cu o
confesiune creştin ortodoxӑ. Însӑ Regatul maghiar a impus creştinismul catolic ca religie
oficialӑ ȋn acest spaţiu, primul episcopat catolic fiind organizat ȋn anul 1111.
c) Etnic – Pentru un control eficient asupra Transilvaniei, maghiarii au colonizat aici diferite
populaţii (acest procedeu nu a fost unic ȋn Europa medievalӑ. Şi alte state au recurs la el).
Aşa se face cӑ ȋn Transilvania au fost colonizaţi:
- Cavalerii teutoni au fost aşezaţi ȋn Ţara Bârsei ȋn 1211 şi alungaţi ȋn 1225;
- Saşii au fost aduşi din regiunea Rinului;
- Secuii.

Saşii şi secuii au fost integraţi societӑţii româneşti, contribuind astfel la dezvoltarea


economicӑ, socialӑ, urbanӑ, culturalӑ de tip vest-european. De asemenea, au fost asimilaţi
naţiunilor privilegiate din Transilvania având unitӑţi administrative proprii – scaune precum şi
foruri de judecatӑ proprii.

Rezistenţa româneascӑ s-a pӑstrat ȋn zone de margine organizate ca Ţӑri (Ţara


Amlaşului, Ţara Fӑgӑraşului, Ţara Maramureşului, etc) unde au fost ȋnfiinţate curţi domneşti
independente.
ŢARA ROMÂNEASCĂ

Pentru spaţiul situat ȋntre Carpaţi şi Dunӑre Diploma cavalerilor ioaniţi din 1247 ne oferӑ
informaţii preţioase despre viaţa economicӑ, socialӑ şi politicӑ. Potrivit acestei surse la sud de Carpaţi
existau, ȋn sec XIII, cinci autonomii locale româneşti:

- Voievodatul lui Seneslau;


- Voievodatul lui Litovoi;
- Cnezatele lui Ioan şi Farcaş;
- Banatul de Severin.

Formarea statului feudal Ţara Româneascӑ a parcurs o serie de etape.

Într-o primӑ etapa, Litovoi s-a opus incercӑrilor expansioniste ale Coroanei maghiare. În urma
unei confruntӑri armate Litovoi a fost ucis, iar fratele sӑu, Bӑrbat a fost luat prizonier. Acesta a fost ȋnsӑ
rӑscumpӑrat, fapt ce demonstreazӑ puterea economicӑ a voievodatului.

În etapa urmӑtoare Basarab I ȋşi impune autoritatea asupre ţinuturilor subcarpatice. Acesta se
opune Coroanei maghiare şi ȋn lupta de la Posada, din 9 – 13 oct. 1330 obţine victoria asupra armatei
maghiare condusӑ de regele Carol Robert de Anjou. Informaţii documentare despre aceastӑ luptӑ ne
oferӑ Cronica pictatӑ de la Viena. Victoria lui Basarab I a marcat independenţa statului feudal Ţara
Româneascӑ. Puterea centralӑ se va consolida ȋn timpul urmaşilor sӑi, Nicolae Alexandru şi Vladislav
Vlaicu.

Tradiţia istoricӑ (=legenda) menţioneazӑ cӑ Ţara Româneascӑ s-a format ca urmare a unui
“descӑlecat”. Astfel, Negru Vodӑ sau Radu Negru, voievod transilvӑnean, nemulţumit de autoritatea
maghiarӑ , a traversat munţii şi, ȋn 1290, s-a stabilit la Câmpulung de Argeş de unde şi-a impus
autoritatea asupra ȋntregului teritoriu situat ȋntre Carpaţi şi Dunӑre. Însӑ, aceastӑ tradiţie istoricӑ nu este
susţinutӑ de nici o sursӑ documentarӑ.

S-ar putea să vă placă și