Andrei Criteanul

Sfantul Andrei Criteanul s-a nascut in Damasc, in jurul anului 660. Din viata sa, aflam ca
micutul Andrei nu a vorbit pana la varsta de 7 ani, cand intr-o duminica, dupa ce a primit Sfanta
Impartasanie, a inceput sa vorbeasca cu o abilitate nemaintalnita. La varsta de 15 ani merge la
Ierusalim unde devine calugar la Biserica Sfantului Mormant. Dupa numai cativa ani devine
secretar al patriarhului de Ierusalim. In 685, Teodor, Patriarhul Ierusalimului, il trimite la
Constantinopol pentru a confirma acceptarea din partea Patriarhiei, a decretelor celui de-al
Saselea Sinod Ecumenic, impotriva monotelismului. In timpul in care a stat in capitala
Imperiului, Sfantul Andrei a fost hirotonit diacon, si a slujit pe langa un orfelinat si un azil de
batrani. In jurul anului 700 a fost numit Arhiepiscop de Gortyna, dioceza a Mitropoliei Cretei.
Moare in insula Lebos, in jurul anului 740. Biserica il cinsteste in data de 4 iulie. Nu trebuie insa
confundat cu Sfantul Andrei cel din Creta sau “Calivitul”, praznuit pe 17 octombrie, care a
dobandit moarte martirica in 766. Andrei Criteanul este cunoscut ca unul dintre cei mai de seama
si mai prolifici creatori de canoane si imne, deosebite prin frumusetea formei si profunzimea
gandirii.

El a compus Canonul cel Mare (Canonul de pocainta) din Triod, canon format din 250 de

tropare. Canonul Sfantului Andrei Criteanul se citeste de doua ori in Postul Mare, astfel: unele
parti, la Pavecernita Mare din primele patru zile ale Postului, si, in intregime, in a cincea
saptamana, in cadrul slujbei Utreniei.
Andrei Criteanul a mai scris stihiri (tropare) si pentru unele sarbatori in afara Postului:

Triode la Pavecernita in Duminica Floriilor, apoi triode la utrenie: luni, marti, miercuri si joi, in
Saptamana Patimilor.

Canoane la Invierea lui Lazar, in Duminica Mironositelor, la Nasterea Maicii Domnului si a

Sfantului Ioan Botezatorul si la Zamislirea Sfintei Ana.

Stihiri la Intampinarea Domnului, la Inaltarea Sfintei Cruci, la Nasterea lui Hristos, la Sfintii
Apostoli Petru si Pavel si la Sfantul Apostol Andrei.

Tot Sfantului Andrei ii sunt atribuite Canonul de pocainta catre Domnului Iisus Hristos si
Canonul randuielii la iesirea sufletului.

Tot astazi, facem pomenirea:

- Sfintei Cuvioase Marta, mama Sfantului Simeon;
- Sfantului Andrei Rubliov;
- Sfantului Sfintitului Mucenic Teodor, episcopul Chirinei;
- Sfantului Mucenic Teodot;
- Sfantului Mucenic Donat, episcopul Leviei;
- Sfintei Mucenite Chiprila;
- Sfintelor Aroa si Luchia;
- Sfintei Asclipia;
- Sfantului Sfintitului Mucenic Teofil;
- Sfantului Cuvios Menighi
A rămas oare Sfântul Andrei Criteanul în Constantinopol după terminarea Sinodului VI
Ecumenic? Răspunsul nostru poate fi considerat doar o ipoteză, dacă am lua în considerare
informațiile care ne precizează că a plecat de la Ierusalim la Constantinopol „cu treburi” pe la
685. Este posibil, totuși, ca după Sinodul din 681 să se fi întors la Ierusalim, sa-i fi prezentat lui
Teodor hotărârile Sinodului și apoi să fi fost trimis într-o delegație din nou în Constantinopol,
prin 685 ca să-i transmită împăratului bizantin Constantin al IV-lea Pogonatul adeziunea
Bisericii de la Ierusalim față de hotărârile Sinodului Ecumenic cu privire la erezia monotelită sau
pentru a-i transmite felicitările Bisericii din Ierusalim pentru modul în care s-au desfășurat
întrunirile acestuia și pentru că a susținut Sinodul. Ceea ce este cert e faptul că după 685 îl
întâlnim în Constantinopol, hirotonit aici diacon - probabil pe seama bisericii Sfânta Sofia - fapt
datorat și calităților sale oratoricești. Aici la Constantinopol se dedică totalmente îngrijirii
bătrânilor și a orfanilor (orphanotropos). Probabil a slujit o perioadă de timp la Sfânta Sofia unde
se remarcă prin „predica faptei și cateheza înțelepciunii”, cântând pentru prima oară și opera sa
fundamentală – Canonul cel Mare, iar de aici va fi preluat de Biserica din Alexandria, Antiohia,
Ierusalim și apoi în întreg Imperiul bizantin. Nu știm când și unde a fost hirotonit preot. Datorită
vieții sale curate și vrednice de numele de creștin, datorită devotamentului și dragostei profunde
pentru Biserica lui Hristos și pentru semeni a fost ales pe la 710-711 arhiepiscop la Gortynei,
cetate a insulei Creta. De la insula Creta va primi cognomenul de „Cretanul” sau „Criteanul”. În
anul 712, când arabii au încercat asedierea insulei, Sfântului Andrei Criteanul organizează lupta
de apărare a locuitorilor de aici.
Un moment neplăcut din viața Sfântului Andrei Criteanul este participarea sa la Sinodul
monotelist din anul 712. Urcarea la treapta de arhiepiscop al Cretei este legată de Teofan în
„Cronica” sa de urcarea la tron al lui Filipikos Bardanes, care l-a ucis pe Iustinian al II-lea și i-a
ocupat tronul, dorind cu toată ardoarea instalarea monotelismului în tot Imperiul bizantin.
Hotărârile Sinodului au fost semnate de Andrei și de Gherman (cel care va ajunge mai târziu
episcop al Chiziciei). „Cronica” lui Teofan, scrisă pe la 810-811, deci cu o sută de ani după
sinod, ar fi putut pune în eroare „prin cine știe ce acte false ale monoteliștilor, în interesul cărora
era să introducă, în rândurile partizanilor lor, pe vestiții ierarhi ai Bisericii”. Dintr-o altă
perspectivă, Sfântul Andrei Criteanul poate fi considerat un trădător și un eretic, deoarece
„nimeni din ei [din episcopii prezenți, n.n.] n-a ridicat glasul împotriva împăratului eretic”.
Într-adevăr, Sfântul Andrei a cedat presiunilor imperiale de a semna actele Sinodului monotelist,
însă în interiorul său a rămas devotat credinței ortodoxe, el nu a fost un partizan fervent al
monoteliștilor. Însuși Ioan al Constantinopolului, participant și el la Sinod afirma: „Această
hotărâre nu este erezie sau îndepărtarea părinților Sinodului de la credința lor”. Dacă ar fi să
facem o comparație între actul Sfântului Andrei Criteanul și Aron, fratele lui Moise - care a
realizat un vițel de aur pentru ca poporul să i se închine, s-ar observa la bază același motiv:
presiunea poporului, în cazul Sfântului Andrei Criteanul – cea a împăratului.
După această scurtă perioadă de „monotelist” el a retractat, scriind cu acest prilej stihurile
iambice, adresate arhidiaconului Agaton. Sub împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurianul (717-
741) va fi un antiiconoclast convins. Nu știm ce l-a determinat pe Sfântul Andrei să plece într-o
vizită la Constantinopol, pe la 740. La întoarcere, ajungând în insula Mitilene, la locul numit
Eresos și-a dat obștescul sfârșit la 4 iulie 740, rămânând a fi cinstit ca un „nou David” și ca
„lăudă a părinților

Sterpu Vadim I/A