Sunteți pe pagina 1din 3

EUROPA ÎN SECOLUL LUMINILOR (al XVIII-lea) de la mica la marea EUROPĂ

Rolul iluminismului în pregătirea revoluţiei europene

Teoria despotismului luminat

Afirmarea ştiinţeimoderne (sec. al XVII-lea – sec. al XVIII-lea)

Bibliografie:

Pierre Chaunu - Civilizaţia Europei în secolul luminilor

Ulrich Im Hof - Europa luminilor

Cuprins: Epoca - Societatea in schimbare - Europa si statele sale - Purtatorii luminismului - Utopie si
reforma - Marea deschidere spre lumea larga - Emanciparea - eliberarea din vechi constringeri -
Radicalizarea luminismului si respingerea acestuia - Calea spre secolul al XIX-lea

descrie originile si dezvoltarea ideilor luministe, urmarind efectele lor asupra gindirii, politicii si societatii
europene si americane. Pornind de la infatisarea vietii intelectuale, sociale si politice a secolului al XVIII-
lea, autorul prezinta universitatile, academiile si societatile de lectura din mijlocul carora au rasarit
principiile luministe pentru filosofie, religie, politica si economie. Ideile luministe au pus bazele
democratiei, conducind astfel spre marile revolutii din Franta si America. Dupa o analiza amanuntita a
secolului al XVIII-lea, cartea se incheie cu o examinare a progresului luminist in secolul al XIX-lea,
mergind pina la a stabili in ce masura ideile de atunci isi fac simtita prezenta si in secolul XX.

Prezenta lucrare observă şi Înregistrează progresul făcut de omenire în momentul În care se vorbea
despre lumină, luminism ca un moment sacru care a dărâmat vechile valori, prezentând drumul spre cunoaştere,
învăţătură, înţelepciune marcând trecerea la luminism.
Lumea secolului al XVIII-lea aspira realmente la o situaţie mai bună din punct de vedere economic,
social şi politic. Era nevoie de o nouă reformă În adevăratul sens al cuvântului. Ceea ce sˇˇa înţeles până atunci
despre reformă a fost reducerea de cadre militare, schimbarea ordinelor disciplinare bisericeşti etc. Programele
reformatice de atunci au dus la schimbarea mentalităţii populaţiei cu privire la ideea veche de reformă. În etapele
de evoluţie luministă un rol covârşitor îl are filosofia. De fapt din întreaga lucrare se pot remarca curentele
filosofice care reprezintă perioada luministă într-un mod cu totul deosebit. Vor marca noul sistem de raţiune în
etapele evoluţiei luminismului valori ca: Descartes, Pascal, Newton, Locke etc. Curând numărul filosofilor era
foarte mare, ca urmare a faptului că filosofia a devenit o înţelepciune universală.
Dezbaterea unor probleme ca reforma religioasă în secolul Luminilor a dus la distanţarea luminismului
de reforma bisericească. Cauzele sunt arhicunoscute dacă ne gândim câte probleme şi nenorociri a adus Reforma
de-a lungul secolelor în instituţia bisericească.
Iluminismul a cerut o transformare interioară a organizaţiilor bisericeşti şi o întoarcere spre adevăratele
izvoare ale creştinismului. Odată cu schimbările survenite în teologie apar şi schimbări în ceea ce priveşte
concepţia despre drept, filozofie şi etică. În secolul al XVIII-lea s-a emis ipoteza unui drept universal, care să
treacă în subordinea sa toate sferele societăţii.
Situaţia politică la sfârşitul secolului al XVII-lea, respectiv la începutul secolului următor, era de o
natură improprie oricărui tip de guvernări libere. O serie de vechi privilegii împiedicau monarhii să reformeze
societatea şi să o Înnoiască. Dar În acelaşi timp Montesquieu şi Rousseau critică sistemul monarhie,
considerându-I despotic. Constituţia S.U.A şi Constituţia revoluţionară franceză sunt elementele care duc spre o
democraţie în adevăratul ei sens.
Situaţia economică era precară, asemănătoare cu cea de la începutul feudalismului, astfel că ea nu putea
oferi mari perspective pături lor sărace. Cu toate acestea, marile monarhii au beneficiat de minţi luminate în
organizarea unor programe economice de durată.
Tot în acest capitol, Utopie şi Reformă, un loc important îl ocupă evoluţia tehnicii în paralel cu evoluţia
luministă. Revoluţia în tehnică a fost de un impact colosal în secolul al XVIII-lea. Manifestările filosofilor,
inventatorilor, matematicienilor în domeniile lor de activitate au dus la ruperea relaţiilor cu biserica. Schimbarea
mentalităţii asupra caracterului de reformă aduce progrese În educaţia şcolară. Reformarea şcolilor a devenit o
necesitate în etapele luministe.
I1uminismul descoperă poporul şi îl integrează în lumea burgheziei, deschizând punţi de la o clasă la
alta. I1uminismul dorea să formeze un om nou cu un activ simţ patriotic.
Omul iluminist se dezvoltă pe marginea considerenteJor naţionale, Încercând să-şi redescopere valorile
europene.
Iluminismul a Însemnat mult pentru omenire, evoluţia spre societatea modernă de azi nu s-ar fi putut
realiza fără epoca luminilo

(Alexandru Bărbat – Recenzii şi note de lectură)

Paolo Rossi – Naşterea ştiinţei moderne în Europa

Larry Wolff – Inventarea Europei de Est

1
Revolutia stiintifica . Wikipedia

În secolele XV - XVII în știință au avut loc o serie de transformări profunde care au înlăturat
treptat ansamblul de concepte mai mult sau mai puțin științifice, atât antice cât și medievale,
permițând întemeierea științei moderne. Transformările radicale care au avut loc în domeniul
științei în secolele menționate reprezintă revoluția științifică.

Periodizarea Revoluției științifice este destul de aproximativă. Aceste transformări care o


caracterizează apar încă din timpul renașterii timpurii, ating apogeul în secolul al XVII-lea și se
sfârșesc, în Anglia, odată cu nașterea revoluției industriale și începutul epocii victoriene.
Exemple concrete, adevărate „pietre de hotar“ ar fi ideea de Sistem heliocentric promovată de
Nicolaus Copernicus care răstoarnă astronomia aristotelică, „nașterea“ fizicii ca știință exactă
desăvârșită prin publicarea de către Isaac Newton, in 1686-1687, a operei sale fundamentale
Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, primul adevărat tratat de fizică, și
reîntemeierea metafizicii pe baze epistemologce de către René Descartes, devenită celebră mai
ales datorită maximei descartiene „Dubito ergo cogito, cogito ergo sum“ (lat. = Mă îndoiesc
deci cuget, cuget deci exist). .

Nu întâmplător, cosmologia a reprezentat terenul de confruntare cel mai acerb dintre vechea și
noua concepție despre lume, intervențiile brutale ale conducerii bisericii catolice în sugrumarea
promovării noului adevăr al sistemului copernican fiind notorii. Printre cei mai celebri savanți
progresiști care au susținut sistemul heliocentric al lui Nicolaus Copernicus s-a numărat
Giordano Bruno și Galileo Galilei, fiecare din ei fiind victima instituției papale. Giordano
Bruno a plătit cu însuși viața sa fermitatea convingerilor sale (ars pe rug ca „pedeapsă” a
temerității cocepțiilor sale) iar Galileo Galilei a trebuit, pentru a-și salva libertatea și viața, să
dezmintă public aderarea sa la conceptele coperniciene.

Științele care s-au dezvoltat în mod excepțional în această perioadă au fost următoarele:
matematică, fizică, chimie și medicină.

În matematică se pot menționa ca invenții remarcabile apariția calculului diferențial și integral,


inventate practic simultan de către englezul Isaac Newton și germanul Gottfried Wilhelm
Leibniz, logaritmii zecimali și naturali de către scoțianul John Napper, ecuațiile cilindrului și ale
conului, rezultate deosebite în algebră și trigonometrie.

Nașterea chimiei survine odată cu apariția conceptelor de atom, element chimic, substanță
simplă și compusă. Ca atare, se descoperă multe elemente chimice, inclusiv metale, se propun
simbolurile chimice și scrierea formală a reacțiilor chimice sub forma de ecuații chimice, se
descoperă legile universale ale chimiei (John Dalton, Avogadro, Lavoisier, Charles, Gay-Lussac,
etc. Se pot, de asemenea, menționa sinteza și prepararea industrială a unor acizi anorganici
precum ar fi acidul clorhidric, acidul azotic și acidul sulfuric, respectiv separarea, și mai apoi
sinteza unor substanțe organice precum benzen și acid benzoic s.a.m.d. Știința devine normată.
La „granița“ dintre chimie și fizică sunt introduse scările termometrice (atât Celsius cât și
Fahrenheit), unele unitați de măsură ce vor deveni mai târziu nucleul Sistemului Internațional de
Măsuri și Greutați (Sistemul Internațional, sau SI), adică sistemul metric).

În fizică se pot menționa descoperirea legilor de mișcare a planetelor de către Johannes Kepler,
publicarea primei concepții cosmogonice închegate aparținând lui Jean-Antoine Lavoisier,
descoperirea legilor interferenței și difracției (Christian Huygens), descoperirile din domeniul
electricității ale lui Alessandro Volta și cele din magnetism ale lui Hans-Christian Oersted.
Fizica culminează cu închegarea ei în sistemul newtonian.

2
În biologie apariția taxonomiei speciilor ființelor vii, bazată pe limba latină și pe împărțirea atât a
regnului animal cât și cel vegetal în specii, subspecii, clase, etc, a reprezentat un imens salt
calitativ în gândire și în percepția lumii vii.

În medicină, experimentarea injecțiilor medicamentoase, descoperirea primului vaccin (1796),


inventarea primului stetoscop și apariția primelor noțiuni de igienă au fost toți atâția pași majori
spre transformarea medicinei dintr-un conglomerat empiric de informații în știință. Medicina
galenică e răsturnată progresiv prin experimente anatomice ce culminează cu descoperirea
circulației sângelui de către William Harvey.