Icoane pe sticlă realizate
COLINDUL SFÂNT ŞI BUN
A colinda înseamnă a
vesti. Colindătorii sunt
chipul îngerilor care au
vestit Naşterea Domnului.
La colindat se pleacă în
ordinea inversă vârstei: cei
mai mici mai intâi, cu Moş-
Ajunul: "Bună dimineaţa la
Moş-Ajun...", ca după-
amiaza până pe înserate,
cei mai în vârstă, mai în
puterea nopţii sau chiar
"noaptea pe la cântători".
Prin Banat şi prin unele părţi din
Ardeal, copiii care colindă se numesc
pitărăi. Sunt împărţiţi pe cete sub
conducerea unui vătav de ceată. Ei
umblă prin sat, de la casă la casă,
poftind ziua lui Ajun cu adausul: "că-i
mai bună a lui Crăciun."
Prin Munţii Apuseni, în zorii zilei de
Ajun, copiii de la 12 la 14 ani, formaţi în
cete de la 5 la 40 de persoane, pornesc
în strigări a colinda pe la case. Când
ajung în curtea gospodarului rostesc :
- Bur ajurul lui Crăciur! iar ieşind :
- Noi ieşim, Dumnezeu intră!
Prin unele părţi din Oltenia, copiii îşi
fac un steag alcătuit dintr-o prăjină
lungă, în vârful căreia leagă o basma, un
ban de argint, câteva fire de busuioc şi
puţină tămâie, închipuind darurile pe
care magii le-au adus la naşterea
Mântuitorului.
de elevi
( la Cercul de pictură pe sticlă )
Datini străbune de Crăciun
Cu "Steaua", cu "Vicleimul" sau "Irozii", cu "Moş
Crăciun" sau numai constituiţi în cete, pe vârste, colindătorii vestesc ca Magii
din Evanghelie ori ca păstorii Betleemului: "Astăzi s-a născut Hristos". Ca şi în
vechime, Crăciunul este aşteptat cu nerăbdare şi bucurie de toată lumea.
Aproape că nu există sat la noi unde să nu se colinde. În Moldova şi Bucovina
se cântă numai textele de colindă, în timp ce în Transilvania se cântă şi alte
poezii populare. Chiar şi "Mioriţa" se colindă.
Noaptea de Ajun este noaptea
bucuriei, căci este momentul când se
naşte Mântuitorul. Acesta este
motivul pentru care colindătorii
exclamă : "sculaţi, sculaţi boieri
mari!", "nu-i vremea de dormit,/ da-i
vremea de'mpodobit".
Fiecare gospodar din sat trebuia
să primească ceata colindătorilor.
Create ca expresie a credinţei primite prin predică încă din epoca
Nicio casă nu trebuia să rămână
necolindată, oricât de rea ar fi fost apostolică, când în ţinuturile dunărene s-a răspândit creştinismul propovăduit
vremea. Misiunea copiilor nu se
după tradiţie de Sfântul Apostol Andrei, şi de la el prin misionarii greci şi
termina odată cu colindatul din zilele
de Ajun şi de Crăciun, căci urmau daco-romani, colindele sunt tocmai prelucrarea în spirit popular a învăţăturii
steaua, sorcova şi pluguşorul.
creştine evanghelice, receptarea liberă a ideilor şi reproducerea lor într-o
Colindele sunt creaţii anonime şi
exprimă pe înţelesul tuturor imagistică nouă, îmbogăţită de credinţele poporului. Ele vorbesc despre
învăţătura Bisericii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca om, ca Dumnezeu, ca Fiu al Tatălui ceresc,
întruparea Domnului.
Mântuitor, Răscumpărător ş.a., chipul său fiind înfăţişat în imagini multiple şi
variate.