Sunteți pe pagina 1din 1

Icoane pe sticlă realizate

COLINDUL SFÂNT ŞI BUN de elevi


( la Cercul de pictură pe sticlă )

A colinda înseamnă a
vesti. Colindătorii sunt
chipul îngerilor care au
vestit Naşterea Domnului.
La colindat se pleacă în Datini străbune de Crăciun
ordinea inversă vârstei: cei
mai mici mai intâi, cu Moş- Cu "Steaua", cu "Vicleimul" sau "Irozii", cu "Moş
Ajunul: "Bună dimineaţa la Crăciun" sau numai constituiţi în cete, pe vârste, colindătorii vestesc ca Magii
Moş-Ajun...", ca după- din Evanghelie ori ca păstorii Betleemului: "Astăzi s-a născut Hristos". Ca şi în
amiaza până pe înserate, vechime, Crăciunul este aşteptat cu nerăbdare şi bucurie de toată lumea.
cei mai în vârstă, mai în Aproape că nu există sat la noi unde să nu se colinde. În Moldova şi Bucovina
puterea nopţii sau chiar se cântă numai textele de colindă, în timp ce în Transilvania se cântă şi alte
"noaptea pe la cântători". poezii populare. Chiar şi "Mioriţa" se colindă.

Prin Banat şi prin unele părţi din


Noaptea de Ajun este noaptea
Ardeal, copiii care colindă se numesc
pitărăi. Sunt împărţiţi pe cete sub bucuriei, căci este momentul când se
naşte Mântuitorul. Acesta este
conducerea unui vătav de ceată. Ei
umblă prin sat, de la casă la casă, motivul pentru care colindătorii
exclamă : "sculaţi, sculaţi boieri
poftind ziua lui Ajun cu adausul: "că-i
mai bună a lui Crăciun." mari!", "nu-i vremea de dormit,/ da-i
vremea de'mpodobit".
Prin Munţii Apuseni, în zorii zilei de
Ajun, copiii de la 12 la 14 ani, formaţi în Fiecare gospodar din sat trebuia
să primească ceata colindătorilor.
cete de la 5 la 40 de persoane, pornesc Create ca expresie a credinţei primite prin predică încă din epoca
în strigări a colinda pe la case. Când Nicio casă nu trebuia să rămână
necolindată, oricât de rea ar fi fost apostolică, când în ţinuturile dunărene s-a răspândit creştinismul propovăduit
ajung în curtea gospodarului rostesc :
- Bur ajurul lui Crăciur! iar ieşind : vremea. Misiunea copiilor nu se
după tradiţie de Sfântul Apostol Andrei, şi de la el prin misionarii greci şi
termina odată cu colindatul din zilele
- Noi ieşim, Dumnezeu intră!
de Ajun şi de Crăciun, căci urmau daco-romani, colindele sunt tocmai prelucrarea în spirit popular a învăţăturii
Prin unele părţi din Oltenia, copiii îşi
steaua, sorcova şi pluguşorul.
fac un steag alcătuit dintr-o prăjină creştine evanghelice, receptarea liberă a ideilor şi reproducerea lor într-o
lungă, în vârful căreia leagă o basma, un Colindele sunt creaţii anonime şi
exprimă pe înţelesul tuturor imagistică nouă, îmbogăţită de credinţele poporului. Ele vorbesc despre
ban de argint, câteva fire de busuioc şi
puţină tămâie, închipuind darurile pe învăţătura Bisericii despre Mântuitorul Iisus Hristos ca om, ca Dumnezeu, ca Fiu al Tatălui ceresc,
întruparea Domnului.
care magii le-au adus la naşterea
Mântuitor, Răscumpărător ş.a., chipul său fiind înfăţişat în imagini multiple şi
Mântuitorului.
variate.