NURSING PSIHIATRIE

SCHIZOFRENIA

Psihoză cronică, predominant endogenă, ce dubutează în special în adolescenţă sau în

tinereţe şi evoluează episodic sau continuu printr-o simptomatologie centrată în jurul sindromului
disociativ.

Boala a fost descrisă în 1911, de către Bleuler, accentuând caracteristice acestei psihoze,
discordanţa tulburărilor psihice (schizen= a despărţi, phren= minte).
Maladia debutează între 15-35 de ani, fiind egal repartizată la cele două sexe. Incidenţa este
de 50-250 cazuri noi la 100.000 locuitori. Se apreciază că în lume ar exista aproximativ 10 milioane
de schiuofrenici şi anual apar încă 2 milioane de bolnavi.

ETIOLOGIA ar putea fi:

 de natură ereditară
 după alţii datorată unor tulburări: metabolice, imunologice, hepatice
 de o anumită deficienţă emoţională

FACTORI FAVORIZANŢI SAU PREDISPOZANŢI:

 TULBURĂRI ENDOCRINE la pubertate

 TIPUL CONSTITUŢIONAL SCHIZOID – nesociabil, ciudat, timid, lipsit de afectivitate
 FACTORI SOCIALI- ex. imigranţii

FACTORI DECLANŞATORI:
 traume psihice şi diverse infecţii – viroze, reumatism , TBC

DEBUTUL poate fi acut (mai rar ) sau insidios (cel mai frecvent): debut pseudodemenţial sau
pseudonevrotic (tipul neurasteniform, obsesivo-fobic).
Anturajul remarcă modificarea personalităţii şi a comportamentului. Bolnavul devine mai izolat,
îşi schimbă preocupările, este indiferent faţă de cei din jur şi faţă de igiena personală. De multe ori este
surprins cu privire fixă într-un punct, fiind rupt de realitate (are halucinaţii).
În perioada de stare, se evidenţiază sindromul disociativ. Discordanţa schizofrenică se manifestă
în sferele gândirii, afectivităţii, comportamentului.

SEMNE CLINICE:
- se împart în 2 mari sindroame :
I. SINDROMUL DISOCIATIV
II. SINDROMUL DELIRANT- PARANOID

I. SDR. DISOCIATIV CUPRINDE :

 tulburări ale câmpului conştienţei
 tulburări ale desfăţurării gândirii-
 dezorganizarea vieţii afective
 indiferenţă şi dezinteres – pacientul pierde interesul pentru relaţiile sociale
şi preocuprile obişnuite, autism

Ionela Craciun
NURSING PSIHIATRIE

 ambivalenţa sentimentelor – bolnavul manifestă sentimente contrarii faţă de

aceeaşi persoană
 impresia de straneitate resimţită de pacient- derealizare şi depersonalizare,
senzaţia de înstrăinare faţă de sine însuşi

II. SDR. DELIRANT- PARANOID :

1. TRĂIRI DELIRANTE (depersonalizare)
2. TULBURĂRI PSIHICE- cele de percepţie, reprezentate de :
halucinaţii auditive- bolnavul aude voci care, vin din interiorul său din
afară, el având adevărate conversaţii cu aceste voci; uneori chiar spune că
„îi vorbeşte mintea”
halucinaţii corporale- spune că îi mere un animal prin abdomen, că i se
mişcă un membru, că cineva îi extrage, sângele/ creierul
3. TULBURĂRI DE GÂNDIRE:
Gândirea este incoerentă, cu lipsa legăturii între idei
cea mai caracteristică tulburare este DELIRUL, sub forma delirului de
influenţă (cineva îi fură gândirea sau îi dictează gândurile)
delirul de persecuţie, poate deasemeni să apară- pacientul afirmă că este
urmărit, că cineva vrea să îl omoare sau apare delirul de mărire- bolnavul
se crede o personalitate
4. TULBURĂRI DE VORBIRE:
bolnavul vorbeşte mult, fără întrrupere, repetând stereotip cuvinte/ expresii
limajul este ermetic, transformat, prin neologisme inventate de bolnav,
într-o „salată de cuvinte”- verbigeraţie
alţii nu vor să vorbească
cea mai gravă tulburare de limbaj este SCHIZOAFAZIA = înşiruire de
expresii şi fraze fără legătură între ele, cuvinte create de bolnav, ce au
semnificaţie doar pentru el
5. TULBURĂRI DE SCRIS:
sunt legate de tulburările de gândire, vorbire- bolnavul scrie fraze fără
sens
6. TULBURĂRI DE AFECTIVITATE :
sunt reprezentate de lipsa legăturii afective între trăirile delirante
ale bolnavului şi comportamentul său
bolnavul vorbeşte cu indiferenţă despre boala sa, despre duşmanii săi
bolnavul râde la o veste tristă, plânge la una bună
7. TULBURĂRI PSIHO- MOTORII:
râs nemotivat, mimică neadecvată contextului, situaţiei
discordanţa între sentimente şi reacţii
stereotipii de poziţie- ex. semnul pernei pshice- bolnavul este culcat
în decubit dorsal fără pernă, însă îşi ţine capul ridicat ca şi când ar
avea o pernă sub cap
stereotipii de expresie-ex. semnul botul schizofrenic- bolnavul îşi
ţine tot timpul buzele ţuguiate ca un bot
catatonia
8. ALTE TULBURĂRI:

Ionela Craciun
NURSING PSIHIATRIE

 NEGATIVISMUL- bolnavul nu face ce i se spune, ci altceva sau

contrariul lucrului solicitat
 SUGESTIBILITATE- bolnavul execută orice ordin i se dă
 STUPARE CATATONICĂ- manifestată prin imobilitatea capului,
însoţită de hipertonie musculară, mutism; uneori imobilitatea este
întreruptă de crize violente de agitaţie catatonică
 DEPERSO NALIZAREA- înstrăinarea de propria persoană, propriul
corp
 DEDUBLAREA PRESONALITĂŢII- bolnavul este convins că în el
sunt 2 persoane
 DEREALIZAREA- bolnavul percepe mediul înconjurător ca pe ceva
ireal, străin
 TULBURĂRI ALE VOINŢEI ŞI ALE ACTIVITĂŢII- manifestate
prin scăderea voinţei, tendinţă la inactivitate, violenţă manifestată prin
automutilări sau crime

FORME CLINICEDE SCHIZFRENIE:

1. SIMPLĂ
2. HEBEFRENICĂ
3. CATATONICĂ
4. PARANOIDĂ
5. AFECTIVĂ
6. REZIDUALĂ

2. HEBEFRENICĂ (de la puberatete) – se caracterizează prin:

 comportament puril, prostesc
 irascibilitate
 idei de persecuţie şi mărire
 discordanţă accentuată
- debutează în adolescenţă- 15-20 de ani
- este cea mai severă formă de schizofrenie, debutând la o vârstă în care are loc schimbarea
personalităţii
- la debut, subiecţii au o veritabilă „precocitate”, dedicaându-se problemelor de filozofie, au idei
de superioritate faţă de cei din jur
- bolnavii au tendinţa de a studia timp îndelungat în oglindă, tendinţă de izolare, comportament
ilogic şi manierist
- afectivitatea ete disociată, survin râs şi plâns nemotivat, discordant
- evoluţia este severă, răspunsul la tratament fiind nesatisfăcător
3. CATATONICĂ
- se caracterizează prin : tulburări psihomotorii, negativism, mutism, flexibilitate ceroasă,
cataplesie, stereotipii
- debutează în jurul vârstei de 20 de ani
- se manifestă cu tulburări în sfera afectivităţii şi voinţei, realizând sindromul catatonic
- pacientul rămâne un timp îndelungat în poziţii fixe, incomode, în nemişcare, în totală inhibiţie
motorie
- catatonicul rămâne ore sau zile în picioare, într-un colţ de salon, sau culcat, cu capul nesprijinit
– perna psihică

Ionela Craciun
NURSING PSIHIATRIE

- păstrează timp îndelungat poziţiile imprimate de către examinator- cataplesie, flexibilitate

ceroasă
- are o sugestibilitate exagerată şi repetă ca în oglindă mimica (ecomimie), gesturile (ecopraxie)
sau vorbirea interlocutorului (ecolalie)
- este forma cea mai benignă de schizofrenie
- răspunde favorabil la terapia electroconvulsivantă şi la neurolepticele majore

4. PARANOIDĂ
- este forma cea mai tipică
debutează mai tardiv, prin apariţia ideilor delirante de persecuţie, misionarism, gelozie, transformări
corporale
- pacientul interpretează fiecare gest, mimica celor din jur, exprimând gânduri ostile lui
- apar idei delirante de otrăvire, refuză alimentele, afirmă că îi sunt trimise substanţe toxice în
cameră prin robinetul de la baie
- se crede posedat de forţe oculte, mistice
- în sfera percepţiilor apar halucinaţii auditive, cu caracter de comentariu defavorabil sau insulte
- asocierea sindromului disociativ, comportamentul bizar, autismul, izolarea socială, deteriorarea
personalităţii, precum şi perceperea realităţii în mod puternic distorsionată, permit diferenţierea
schizofreniei paranoide de paranoia.

5. AFECTIVĂ
- prognosticul şi evoluţia sunt cele mai bune
- riscul major îl reprezintă sinuciderea
- după un episod acut iniţial, necesitând spitalizare, aproximativ 40% din pacienţii schizofrenici
recuperează şi nu au recidive în următorii 5 ani
- la 20% din cazuri recuperarea este relativ bună, dar boala recidivează
- restul de 40% nu recuprează

TRATAMENTUL
-vizează următoarele obiective:
1. atenuarea fenomenelor psihotice
2. readaptarea şi reintegrarea în mediul socio-familial

Se pot asocia mai multe variante terapeutice:

I. Chimioterapia
II. Terapia electroconvulsivantă- electroşocuri
III. Psihoterapia în grup sau individuală
IV. Ergoterapia
V. Terapia familiei

I. – se asociază : neuroleptice incisive (Haloperidol, Majeptil, Levomepromazin), sedative,

hipnotice
-tratamentul de întreţinere constă în neuroleptice injectabile cu acţiune prelungită (Fluanxol,
Modecate), asociat cu doze mici orale de neuroleptice
- medicamentele nou descoperite precum: Rispolept, Leponex, Olanzapină, numite generic
neuroleptice atipice fac parte din arsenalul terapeutic indicat în combaterea simptomelor
psihotice întâlnite în tulburarea discordantă

Ionela Craciun
NURSING PSIHIATRIE

- medicaţia antipsihotică este eficace în controlul simptomelor; întreruperea tratamentrului

este urmată de reapariţia lor

II. - este indicată în formele afectivă şi catatonică, la care stările de agitaţie şi negativismul
alimentar pun în primejdie viaţa bolnavului
III. –
IV. Ergoterapia- în vederea reinserţiei în viaţa socială, recuperării şi reîncadrării în muncă
-contactul cu pacientul este uneori dificil de stabilit, datorită ideilor delirante, retragerii
autiste, pierderii interesului sau anxietăţii intense
- administrarea neurolepticelor induce tulburări de vedere şi tremurături
V. Terapia familiei, în scopul întreţinerii unui mediu protector pentru bolnav

Ionela Craciun