ROMANTISMUL ŞI DACIA LITERARĂ

Curentul literar este un fenomen istoric amplu şi de durată, care presupune gruparea unor scriitori pe baza
unor convergenţe:
Ideologice ( artistice şi filozofice );
Tematice;
Stilistice.

Romantismul este un curent literar european din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Apare în Anglia şi în
Germania. ( Prefaţa la drama Cromwel – 1827 , de V. Hugo )

PRINCIPII ESTETICE:
1. preponderenţa cultivării sensibilităţii, a imaginaţiei şi a fanteziei creatoare în defavoarea raţiunii
lucide;
2. evaziunea în trecut, apreciată ca o formă de contrapondere a realităţii obiective de care roamnticii erau
dezamăgiţi. Se face sub forma visului sau a somnului, într-un decor preferenţial nocturn;
3. contemplarea naturii sub forma descrierilor ( în pasteluri ) şi a meditaţiilor asupra universului;
4. interesul pentru tradiţie, istorie şi folclor naţional;
5. prezenţa unor eroi excepţionali, acţionând în împrejurări deosebite;
6. descoperirea infinitului spaţial şi temporal;
7. eroi din toate mediile sociale;
8. ironia romantică bazată pe simularea acordului cu un anumit punct de vedere, care apare mai ales în
opera romanticilor germani, are drept scop tocmai accentuarea opoziţiei faţă de ideea ironizată de
autori;
9. preţuirea libertăţii de creaţie la nivelul limbii literare, precum şi amestecul genurilor şi speciilor.

Reprezentanţi:
Franţa – Lamartine, Musset;
Germania – Uhland, Heine, Novalis, fraţii Schlegel;
Rusia – Lermontov, Puşkin;
Anglia – Byron, Shelley, Keats;
Italia – Leopardi, Manzoni

Romantismul şi Dacia literară

1830 – 1860 – perioada paşoptistă

- activitate culturală;
- intensificare a ideii de unire a ţărilor române.

Scriitori reprezentativi:
1. în Moldova: Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo.
2. în Ţara Românească: Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Nicolae
Bălcescu, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu.
3. în Transilvania: Andrei Mureşanu, George Bariţiu, Timotei Cipariu.

Primele ziare:
1. Bucureşti: „Curierul românesc” ( 1829) – Ion Heliade Rădulescu
2. Iaşi: „Albina românească” ( 1829 ) – Gheorghe Asachi
3. Braşov: „Gazeta de Transilvania” ( 1838)- George Bariţiu
30 ianuarie 1840 – Iaşi – Dacia literară

Introducţie la „Dacia literară” – Mihail Kogălniceanu

- aduce un cald omagiu iniţiatorilor presei româneşti: Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, George
Bariţiu;
- reproşuri aduse predecesorilor: provincialismul, lipsa unor dezbateri fructuoase şi pasivitatea marilor spirite
ale epocii;
DACIA LITERARĂ:
- „numai o foaie românească”;
- se îndeletniceşte numai cu literatura;
- condamnă imitaţiile şi traducerile;
- realizarea unor compuneri originale;
- colaborarea scriitorilor din toate ţinuturile în paginile revistei;
- sursele de inspiraţie: istoria, creaţia populară, natura;
- necesitatea spiritului critic;

Structura revistei:
1. compuneri originale;
2. articole reproduse din alte publicaţii;
3. critica operelor nou apărute;
4. „Telegraful Daciei”

Cuprinsul celor trei numere:

I. ian.-febr. 1840
1. „Introducţia” – program ( M. Kogălniceanu )
„Alexandru Lăpuşneanu” – C. Negruzzi
„Nou chip de a face curte” – M. Kogălniceanu
2. „Alegere din alte foi româneşti”
3. „Critica”
4. „Telegraful Daciei”
II. 1. „Cântecele populare ale Moldaviei”- C. Negruzzi
„Literatura străină”
„Fabule” – A. Donici
2.„Alegere din alte foi româneşti”
3.„Critica”
„Telegraful Daciei”
III. 1. „O alergare de cai” - C. Negruzzi
„Buchetiera de la Florenţa” – Vasile Alecsandri
Traducere din cartea lui D.A. Demidoff
2. Alegere din alte foi româneşti”
3. „Critica”
4. „Telegraful Daciei”

Revistele care au continuat activitatea „Daciei literare”:

1. Propăşirea, 1844 – M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, C. Negruzzi, Ion Ghica;
2. România literară, 1855 – V. Alecsandri;
3. Steaua Dunării, 1855-1857 şi 1858-1860, Iaşi – Mihail Kogălniceanu;
4. Revista română, 1861 – Bucureşti – Al. Odobescu