Stagiu nr.

7
Implantologie

Reconstructia osoasa in Implantologie.

Materiale de augmentare osoasa

- este necesara in toate situatiile de:

o os alveolar (creasta reziduala) deficitar volumetric in regiunea in care
se intentioneaza insertia implantelor.Deficitul osos poate aparea in
urmatoarele situatii:
 resorbtia fiziologica a crestei edentate
 resorbtia patologica a crestei in cadrul bolii parodontale inca
din timpul dentatiei, pungii osoase;
 resorbtia lamei vestibulare (eruptie vestibularizata, dupa
deplasari ortodontice, parafunctii, traumatisme, rezectie
apicala, lucrari protetice neadaptate);
 alveola postextractionala nevindecata
 pierderea osoasa posttraumatica
 defectul osos rezultat dupa tratamentul chirurgical pentru
tumori benigne si maligne

- resorbtie osoasa periimplantara survenita in timp dupa incarcarea protetica a

implantului

Tratamentul de electie al crestelor osoase deficitare este considerat astazi reconstructia

osoasa si reabilitarea sustinuta de implante endoosoase: implantare in aceeasi etapa cu
reconstructia sau in 2 etape, situate la 6 luni interval.

Procesul de formare osoasa in zona de reconstructie se desfasoara pe 3 cai:

1. osteoconductie= formare osoasa prin apozitie osoasa din/pe os existent.pentru
acest proces este necesara prezenta de os respectiv celule osoase diferentiate
- este promovata predominant de biomateriale aloplastice
:ceramici bioinerte (oxizi de titan, aluminiu) si bioactive (hidroxiapatita,
tricalciufosfat)

2. osteoinductie= formarea de os prin transformarea celulelor mezenchimale

nediferentiate in osteoblaste
- se produce predominant in faza de remodelare osoasa
- este promovata predominant de osul homolog= grefe
osoase prelevate de la alt individ al aceleiasi specii, de la cadavru uman si prelucrate
special
- avantajele osului homolog:lipsa morbiditatii si
disponibilitatea mare

1
 - exista 3 tipuri de os preparat:
- congelat
- congelat si desicat
- demineralizat, congelat si desicat ( DFDB=
demineralized freezed dried bone); osul este si iradiat pentru sterilizare si
dezantigenizare

Liofilizarea= procedeul de conservare prin care un produs ( si biomaterialele)este

congelat( la temperaturi de minus 80- minus 60 grade celsius) si supus in atmosfera de
vid unei presiuni cu valori mai mici de 6 mbar.

Osul astfel prelucrat pierde sarurile minerale, dar pastreaza componentele esentiale
pentru formarea unui os nou: proteinele morfogenetice osoase(BMP), factori de crestere
osoasa: PDGF (platelet- derived growth factor), TGF (transforming growth factor)

3. Osteogeneza=formarea de os chiar si in absenta tesutului osos sau a celulelor

mezenchimale nediferentiate
- aportul necesar pentru osteogeneza in zona de reconstruit il reprezinta celulele
osoase viabile, cu factori de crestere osoasa
- acest deziderat este indeplinit optim de osul autolog
- osul vital transplantat contine HA ca faza minerala si osteocite, osteoblaste,
osteoclaste, precum si proteine osteogenice.Dezavantajul utilizarii sale este legat de
necesitatea unei interventii suplimentare de recoltare (morbiditate donoare), si de
cantitatea mica disponibila.
- grefele corticale (calvaria, simfiza mentoniera, unghiul mandibular) sunt
mai sarace in celule osteogenice, dar mai rezistente la resorbtie, oferind astfel rigiditatea
structurala.
- grefele spongioase(creasta iliaca) sunt bogate in celule
osteoformatoare.Acestea se pot nutri prin difuziune din osul receptor. Dezavantajele
spongioasei sunt legate de rata rapida de resorbtie si lipsa rigiditatii structurale.
- grefe cortico-spongioase (creasta iliaca)
Cea mai bogata in BMP este corticala osoasa, care se prefera pentru reconstructia
osoasa.
Cele 3 tipuri de procese osteoformatoare se intrica paralel.

In scopul reconstructiei osoase pot fi folosite:

- transplantul de os uman – autolog (de la acelasi pacient) sau homolog (de
la alt individ al aceleiasi specii)
- transplantul de os animal (heterolog)
- biomateriale de substitutie osoasa
- tehnici de inginerie tisulara si genetica
- tehnici de elongare osoasa dirijata (“bone distraction”)

2
Osul autolog

Surse endoorale donoare de os

Prelevarea de grefe osoase din regiuni endoorale prezinta numeroase avantaje:

- sunt abordabile in acelasi camp opertaor
- nu necesita schimbarea pozitiei bolnavului
- nu necesita un set de instrumentar chirurgical suplimentar
- morbiditatea postoperatorie este foarte redusa
- nu necesita spitalizare indelungata
- nu implica cicatrici cutanate

Cantitatea de os disponibila este relativ redusa; uneori se poate recurge la o recoltare din
regiuni bilaterale.
Cele mai abordate regiuni donoare endoorale sunt:
- unghiul mandibular- ramul ascendent- procesul coronoid;
- simfiza mentoniera;
- tuberozitatea maxilara;
- voletul osos vestibular maxilar lateral in cursul interventiei de sinus-lift;
- osul din torusuri/ exostoze;
- zone edentate in care nu se intentioneaza implantarea.

Surse donoare de os de la distanta

- necesita o interventie chirurgicala cu abord separat, cu instrumentar

suplimentar
- are avantajul posibilitatii lucrului in 2 echipe, cu economisirea timpului
necesar recoltarii si cu posibilitatea obtinerii unui volum de os mai mare decat
de la oasele maxilare
- regiunile de recoltare cele mai intrebuintate sunt:
 creasta iliaca
 calvaria
 tibia

Exista o diferenta foarte mare intre rata de crestere a tesutului fibros (0,5 mm/zi) si
cresterea osoasa – 50 microni pe zi. Pentru ca tesutul fibros sa nu invadeze spatiul
necesar cresterii osoase, se protejeaza acest spatiu cu o membrana bariera.

3
 Conditiile care trebuie indeplinite de membranele de regenerare osoasa ghidata:
- sa actioneze ca bariera in calea migrarii celulelor
- sa fie bioinerte, sa nu produca reactii tisulare suplimentare proceselor de
vindecare fiziologica (biocompatibile)
- textura lor sa permita atat adaptarea la defectul osos, astfel incat sa se poata
pastra un spatiu subiacent (rigiditate suficienta), cat si plierea in forma dorita
(plasticitate suficienta)
Membranele de regenare osoasa ghidata pot fi neresorbabile si resorbabile
- Membranele neresorbabile
- sunt utilizate pentru reconstructia defectelor osoase in chirurgia
maxilo-faciala
- se impune indepartarea lor chirurgicala intr-o etapa ulterioara,
care in implantologie poate fi coincidenta cu insertia implantelor
sau cu descoperirea si/sau amprentarea acestora
- cele mai raspandite in folosire sunt cele din politetrafluoretilena
(PTFE sau Gore-Tex) si cele din titan
- Membranele resorbabile
- au avantajul de a nu trebui indepartate de la locul reconstructiei,
scutind astfel o etapa chirurgicala
- cele mai utilizate sunt cele din colagen, produse in texturi,
grosimi si prelucrari variabile
- exista de asemenea membrane din cartilaj sau polimeri de acid
glicolic sau lactic ( tip Vicryl, Cytoplast Resorb etc)
- timpul de resorbtie in organismul uman este de circa 6 saptamani
-isi gasesc utilizarea optima in Implantologie in reconstructia
defectelor osoase si in tratamentul resorbtiei osoase periimplantare, caz in care oricum nu
mai trebuie indepartate

- La nivel histologic, resorbtia membranei este acompaniata de un proces

inflamator local, care necesita supraveghere medicala clinica periodica

Complicatiile asociate cu utilizarea membranelor sunt legate in special de:

- tulburari de vindecare a plagilor
- dehiscente, cu expunerea membranei in cavitatea orala
- inflamatie/supuratie locala, cu afectarea materialului de augmentare osoasa
subiacent

In cazul descoperirii membranei in cavitatea orala, infectia apare in perimetrul

membranei prin colonizarea suprafetei sale poroase cu flora cavitatii orale.
In aceste situatii se va aplica tratamentul conservativ sustinut, cu intretinerea
profesionala a igienei locale, aplicatii topice de antiseptice si instructajul pacientului
pentru sustinerea igienei. In caz de infectie constituita se administreaza si tratament
antibiotic sistemic tintit in functie de antibiograma.