Sunteți pe pagina 1din 12

STUDIU DE CAZ

PREZENTAREA CAZULUI

Numele şi prenumele elevului : P.M


Data naşterii: 15.02.2000
Domiciliul: str. T.Vladimirescu , bl. 9 , SC. C, Ap. 20, Moineşti, jud. Bacău
Şcoala :Şcoala cu cls.I-VIII „George Enescu ” , Moineşti ; clasa a V-a A

1.Descrierea sumară a cazului :


a. din punct de vedere medical – scolioză idiopatică;
b. din punct de vedere psihopedagogic – tulburări de limbaj (rotacism);
dificultăţi de concentrare a atenţiei; tulburări comportamentale (relaţii
conflictuale cu elevii, profesorii şi părinţii, mai ales tatăl; refuză să
relaţioneze);
c. din punct de vedere al rezolvării sarcinilor şcolare şi al implicării în
activitatea educativă : dificultăţi de învăţare şi integrare şcolară (întâmpină
greutăţi la disciplinele matematică şi limba şi literatura română ); interes
scăzut faţă de activităţile şcolare, numeroase lacune la nivelul
cunoştinţelor.

2. Consemnarea evenimentului petrecut:


Elevul este mai tot timpul neatent şi refuză uneori să răspundă atunci
când este solicitat. Timp de o săptămână a venit mai mereu cu temele
nescrise şi lecţiile neînvăţate. Preferă să stea singur în pauză şi nu merge să
se joace alături de ceilalţi copii. Uneori foloseşte faţă de aceştia un limbaj
agresiv.

3.Interpretarea:
Elevul are numeroase cunoştinţe lipsă la obiectele matematică şi limba
română. Acest lucru îl împiedică să înţeleagă şi să utilizeze noile cunoştinţe
pentru a-şi scrie temele.
Faptul că are numeroase probleme de comunicare şi relaţionare cu
ceilalţi colegi poate fi o consecinţă a unor probleme familiale ( ex. tatăl).
Relaţia părinte-copil se răsfrânge şi asupra modului în care elevul îşi
pregăteşte temele pentru şcoală.
Lipsa de sprijin prin acordarea unor explicaţii şi de control asupra modului
de rezolvare a sarcinilor , generează achiziţionarea de informaţii lacunare sau
eronate. Elevul nu are o tehnică de învăţare ( nu ştie cum să înveţe, ce este
esenţial şi ce nu într-un conţinut informaţional).
Tulburarea de limbaj pe care o are îl determină să se exprime greoi sau să
refuze să o mai facă de teama de a nu se râde pe seama lui.

4. Decizia :
Constituirea unei echipe formată din cadre didactice şi specialişti care să
ajute la diminuarea sau chiar dacă este posibil la eliminarea aspectelor
negative semnalate anterior.
Echipa de caz: consilierul şcolar (profesorul psiholog) al şcolii, diriginta clasei ,
logopedul, profesorii care predau la clasă, kinetoterapeutul.

PLAN DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT


Priorităţi pentru perioada 27 februarie 2019- 2 mai 2019
- consilierea membrilor familiei
- recuperarea cunoştinţelor de la limba română şi matematică
- dezvoltarea abilităţilor sociale
- program de ameliorare kinetoterapeutic şi logopedic
- terapie emoţională
- cultivarea încrederii în sine
Structura programului de intervenţie personalizat:
A. Obiective:
- completarea cunoştinţelor lipsă la matematică şi limba română;
- evaluarea permanentă a experienţelor acumulate chiar zilnic;
- cultivarea încrederii în sine;
- dezvoltarea abilităţilor de comunicare;
- formarea atitudinii de acceptare necondiţionată din partea colectivului clasei;
- conştientizarea familiei asupra efectelor şcolarizării copilului într-o şcoală
normală;
- dezvoltarea sensibilităţii şi a echilibrului afectiv;
- perceperea corectă, obiectivă a propriei persoane şi a celorlalţi ; corectarea
greşelilor de gândire.
B. Conţinuturi:
- consiliere psihopedagogică – de 2 ori pe săptămână – ziua de luni
- kinetoterapie – o oră pe săptămână- ziua de marţi
- logopedie – o oră pe săptămână – ziua de joi
- terapie ocupaţională – participare la ,,Cercul micilor creatori ’’
- câte două ore pe săptamână cu profesorul itinerant sau de sprijin pt.
recuperarea lacunelor ; ajutor individualizat din partea profesorilor de
matematică şi limba şi literatura română la ore, pe baza unui curriculum
adaptat întocmit de aceştia în urma unei testări iniţiale ;

C. Metode şi mijloace de realizare:


a. Metode şi procedee :
 Observaţia
 Conversaţia
 Explicaţia
 activităţi de grup;
 jocul de rol;
 Testul proiectiv : Familia
 tehnica stingerii comportamentelor frustrante;
 antrenament asertiv;
 discriminare pozitivă ponderată;
 suport prin consiliere psihopedagogică

b. Mijloace şi materiale didactice:


* Formulare şi fişe din cadrul cabinetului de consiliere şi asistenţă
psihopedagogică
# Acord de consiliere şi asistenţă psihopedagogică din partea familiei
#Formular de identificare a nevoilor de consiliere ale elevului
# Fişă de caracterizare psihopedagogică a elevului- se va completa cu
sprijinul d-nei diriginte, a învăţătorului din ciclu primar şi pe baza constatărilor
de pe parcursul derulării planului de intervenţie
#Chestionar stiluri de învăţare – pentru identificarea stilului personal pe care
elevul îl foloseşte în învăţare
# Fişă de lucru : ,, Ce-mi place? / Ce nu-mi place ?’’- pentru identificarea
stărilor emoţionale declanşate de anumite situaţii şi gradul de implicare
emoţională din partea elevului
# Fişă de lucru : ,,Colegii mei ’’- identificarea persoanelor cu care acesta
interacţionează şi a tipurilor de relaţii existente la nivelul clasei
# Chestionar pentru părinţi - pentru depistarea modului în care părinţii îşi
percep propiul copil şi problemele pe care acesta le are în prezent sau le-a
avut în trecut
# Fişă de lucru : ,, Harta inimii’’ – conturarea imaginii pe care elevul o are
despre el
# Fişă de lucru ,,Steaua stimei de sine ’’ – idenntificarea acelor aspecte pe
care elevul le aprobă/le dezaprobă la propria persoană şi a modului în a care
percepe acesta relaţiile cu cei din jur
* Caracterizare din partea dirigintei clasei

* Jetoane cu diverse stări emoţionale


* Hârtie albă şi colorată , creioane colorate , acuarela

Evaluarea cazului

a. Criterii minimale de apreciere a progreselor:


- îmbunătăţirea comunicării cu familia;
- interrelaţionare pozitivă cu cel puţin patru colegi de clasă;
- crearea unui cadru favorabil comunicării în relaţiile cu cadrele didactice;
- identificarea modalităţilor de dezvoltare a imaginii de sine;
- participarea la toate activităţile ce i-au fost recomandate;
- o implicare mai mare din partea elevului la ore- răspunde la întrebări,
manifestă dorinţa de a fi solicitat, rezolvă sarcinile date corect ;

b. Metode şi instrumente de evaluare:


- observaţia directă şi indirectă;
- grila de evaluare a Comportamentului şcolar ;
- rezultatele şcolare la obiectele de studiu la care întâmpină dificultăţi de
învăţare;
- fişele de lucru pe care elevul le completază;
- desenele, fişele , observarea comportamentului de la cabinetul şcolar;
- discuţii permanente cu profesorii clasei pentru sesizarea aspectelor
pozitive şi negative exprimate prin comportament la nivelul clasei şi al
colectivului de profesori

Obiectivele realizate:
- îndeplineşte la un nivel mediu sarcinile şcolare (înregistrează progres la
orele de matematică şi de limba română);
- diminuarea greşelilor de scriere;
- îmbunătăţirea ritmului de citire;
- ameliorarea relaţiilor intercolegiale şi a atitudinii negative faţă de
cadrele didactice şi colegi;

Dificultăţi întâmpinate:
- nu reuşeşte încă să-şi construiască un comportament empatic;
- nu poate rezolva sarcinile şcolare într-un timp optim datorită deficitului de
atenţie.

Metode cu un impact ridicat:


a. pozitiv: tehnica contractului, valorizarea, stimularea afectivă.
b. negativ: dezaprobarea, mustrarea.

Recomandări particulare:
- ergoterapie, logopedie - efectuarea periodică a unor exerciţii pentru
corectarea vorbirii , kinetoterapie;
- socializarea prin jocuri de rol pentru identificarea sinelui, antrenarea în
activităţi de loisir (puzzle, pictură, desen);
- un control mai riguros şi un sprijin mai constant al elevului în
pregătirea temelor şi a modalităţii de a învăţa;

Rolul şi modul de implicare a părinţilor în program:


Părinţii, în special mama, sunt foarte interesaţi de progresele şi evoluţia
copilului. Mama colaborează foarte bine cu kinetoterapeutul, continuând seria de
exerciţii fizice şi acasă.
Tatăl, în urma participării alături de mamă la o serie de şedinţe de
consiliere şi asistenţă psihopedagogică desfăşurate la cabinet, a înţeles ca
tonul autoritar şi lipsa afecţiunii dăunează grav copilului.
Acum îi acordă mai mult timp liber,îl ajută la teme, se joacă împreună
şi uneori o ajută pe mamă la exerciţiile fizice pe care aceasta le face cu
fiul.
Progresele vizibile înregistrate au încurajat familia în a oferi un suport
afectiv ridicat copilului.

Revizuirea programului de intervenţie personalizat:


La începutul anului şcolar următor , vor fi redefinite obiectivele şi
proiectate noi conţinuturi.

4. Concluzii despre practica pshihopedagogică

Puncte forte:
- Acceptul conducerii unităţii şcolare şi al profesorului consilier şcolar de
a efectua asistenţe la cabinet
- Obţinerea acordului familiei pentru a putea prezenta acest sudiu de caz ,
cu o mare parte din problematica specifică
- O colaborare bună cu profesorul consilier şcolar şi cu ceilalte cadre din
echipa de recuperare a copilului
- Deschidere din partea consilierului şcolar spre a-mi da o spre
consultare o serie de materiale şi fişe de lucru utile în activitatea de
consiliere

Puncte slabe :
- Timp insuficient de familiarizare cu multitudinea de probleme şi
tehnici de lucru specifice unui cabinet şcolar de consiliere şi asistenţă
psihopedagogică

- Lipsa multor materiale dididactice – teste psihologie, grile care ar uşura


mult munca celui care lucrează la un astfel de cabinet, oferind în
acelaşi timp o cuantificare mult mai clară a rezultatelor obţinute şi un
tablou mult mai detaliat asupra fiecărei persoane acre se adresează
psihologului şcolar

5. Propuneri :

- Semnarea unor parteneriate cu astfel de instituţii / cabinete pentru a


uşura şi mai mult accesul celor din exterior pentru efectuarea practicii
pedagogice

6. Învăţăminte desprinse
- O experienţă plăcută şi interesantă
- Activitatea pe care profesorul consilier o desfăşoară la cabinetul şcolar
este una laborioasă, cu un consum psihic accentuat datorat multitudinii
de problematici existente şi diversităţii tipurilor de personalitate

STUDIU DE CAZ

Nume elevului: A.I.


Data naşterii: ……………………
Domiciliul: sat .Bucşeşti, com. Poduri
Şcoala :Şcoala Gimnazială sat. Bucşeşti, com.Poduri
Grupa.............................

ECHIPA DE CAZ:
Prof. consilier şcolar:
Educator:
Părinţi:

PROBLEMATICA EXISTENTĂ

A. INFORMAŢII GENERALE:
I. are 10 ani. Face parte dintr-o familie dezorganizata (intre cei doi soţi nu
există un climat familial adecvat), cu o situatie materiala precara.Părinţii nu au loc
de munca; beneficiaza de ajutior social. Nu este singurul copil la părinţi. Mai are 3
frati, unul cu probleme medicale. Parintii accepta problemele de educatie a
copilului , dar fara sa se implice in ameliorarea acestora
Deşi nu este un copil slab la învăţătură, încă din primul semestru am remarcat devieri
comportamentale, concretizate în:
-agresivitate verbală (le adresează cuvinte injurioase colegilor);
- întrerupe profesorii, se plimbă printre bănci în timpul lecţiilor;

Invitând-o pe mama la şcoală, am aflat că si acasa copilul se comporta la


fel.
I. afirmă că:
-nu se simte bine la şcoală, se plictiseşte deseori;
- se implică doar în activităţi de grup, deoarece acestea ii fac placere.
-consideră despre sine că nu este un copil cu probleme,neinţelegând de ce i
se reproseaza ca este implicat in activitati cu caracter negativ ;

B. DOMENIUL DE INTERVENŢIE- comportamental


Activitati de consiliere individuala (pentru elev dar si pentru parinti) la
cabinetul scolar psihopedagogic.

C. ALEGEREA MODALITATILOR SPECIFICE:


Metode:
Observatia spontana si dirijata
Convorbirea individuala si de grup
Chestionare orală;
Analiza cazului;
Fişe de lucru utilizte la diferite activităţi;
Jocul de rol;
Poveştile terapeutice;

D. PLAN DE INTERVENŢIE

1.IPOTEZE:

Lipsa de susţinere afectivă din partea părinţilor, poate determina tulburări


afective concretizate în comportări deviante şi poate avea consecinţe nefaste asupra
comportamentului intelectual şi în cele din urmă, asupra întregii personalităţi.
Lipsa de comunicare cu parinţii l-a determinat să se alăture unui grup cu
comportamente deviante.

2.OBIECTIVE PE TERMEN SCURT:

- identificarea cauzelor care conduc către comportamentele respective;


- identificarea şi analiza situaţiilor cu impact major asupra comportamentului:
- cunoaşterea tipului de relaţii cu principalele persoane adulte;
-cunoaşterea nivelului de adaptare şi de evoluţie a copilului, necesare pentru a
identifica punctele forte şi punctele slabe ale personalităţii;
-convingerea şi conştientizarea din partea părinţilor şi acordarea sprijinului afectiv
şi comunicaţional necesar.

3.OBIECTIVE PE TERMEN LUNG:


-cunoaşterea intereselor şi a aptitudinilor copilului, necesare implicării în anumite
activităţi pentru dezvoltarea unei personalităţi armonioase;
-conştientizarea de către băiat, a adevăratelor cauze ale comportamentului său şi
identificarea principalelor căi de acţiune;
-conştientizarea riscului săvârşirii unor comportamente deviante;
-educarea copilului, în a învăţa să se stăpânească, să îşi controleze
comportamentele impulsive, să aiba o mai bună toleranţă la frustrare;
-formarea unui EU social, bazat pe o imagine şi o stimă de sine conform
posibilităţilor reale ale personalităţii.

PLAN DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT


Terapia cognitiv-comportamental
În intervenţie , scopul a fost diminuarea tulburărilor de comportament ale
copilului prin demersuri care includ alături de metode de auto-educaţie, intervenţii
prin joc, precum şi demersuri de management al comportamentului şi metode de
întărire operantă.
Obiectivul central este îmbunătăţirea capacităţilor de autoreglare şi a
strategiilor reflexive de rezolvare de probleme. Terapia trebuie să ajute copilul să
îşi menţină atenţia concentrată, să îşi controleze mai bine impulsurile şi să
elaboreze planuri de acţiune, pentru a rezolva mai bine sarcinile.
Tehnicile de management al comportamentului au fost centrate pe
respectarea anumitor reguli şi pe oferirea de recompense. Astfel, au fost discutate
cu invatatorul clasei si cu copiii „Regulile clasei”, stabilind cu toţii, împreună
anumite reguli de comportament pentru anumite situaţii, urmând ca ei să se
observe şi să se monitorizeze. Dacă regulile erau respectate elevul I. era
recompensat prin laudă, încurajare, dar şi prin oferirea de puncte, întărindu-se în
acest fel comportamentele pozitive.
Nu în ultimul rând am recurs la joc. Am început cu jocuri şi activităţi
simple, insistând pe regulile jocului şi pe finalitatea lui, asigurându-mă că jocul
ales poate fi dus la bun sfârşit de I., după care am crescut gradual complexitatea
lui, crescând astfel gradual implicarea copilului în sarcină şi prelungind durata
concentrării atenţiei în sarcină. Dintre activităţile derulate amintim: jocuri de rol,
materiale de construcţii, jocuri de masă şi cu reguli, materiale de pictat şi de
confecţionat. Nu uitam nici de metodele de întărire: întărirea socială a fiecărei
activităţi de joc şi întărirea prin oferire de puncte.

Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare

Scopul acestei acţiuni este şi activizarea vocabularului pe baza experienţelor


imediate, cu cuvinte care denumesc obiecte, fiinţe, fenomene observate, cunoscute,
însuşiri caracteristice, acţiuni, poziţii spaţiale, relaţii interpersonale, unele trăiri
afective.
Consilierea familiei (Programul părinte-copil)
Scopul programului părinte-copil este acela de a induce modificări în
interacţiunile părinte-copil, acestea constituind o premisă a reducerii problemelor
comportamentale ale copilului în familie.
Punctele centrale ale programului sunt modul în care caracteristicile
copilului, cele ale părinţilor şi problemele familiale influenţează:
-comportamentul copilului,
-percepţia comportamentului copilului de către părinţi şi reacţiile părinţilor la
comportamentul copilului.
Reducerea tensiunilor în familie poate avea o importanţă majoră în
diminuarea problemelor comportamentale ale copilului, de aceea ele au fost
discutate în cadrul programului părinte-copil.
Etapele terapeutice ale programului părinte-copil au urmărit:
-îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil;
-modificarea comportamentului impulsiv în situaţii bine definite prin utilizarea
consecventă a unor tehnici pedagogice şi terapeutice;
-utilizarea de către părinţi a întăririlor comportamentelor dezirabile;
-folosirea unor întăriri verbale specifice (lauda sau dezaprobarea);
-recurgerea la întăriri consistente;
-utilizarea în primă fază a metodelor de recompensare şi abia apoi a tehnicilor de
pedepsire;
-acordarea unei atenţii deosebite la posibilele reacţii faţă de comportamentele
indezirabile (nu certăm copilul, nu stabilim reguli dacă nu reuşim să obţinem
cooperarea lui);
-observarea calităţilor copilului;
-stabilirea de comun acord a Regulilor familiei;
-formularea cerinţelor într-un mod eficient

E. REALIZAREA EVALUĂRILOR

Pentru cunoaşterea obiectivă a profilului psihologic al copilului şi mai ales


pentru adoptarea unor măsuri pedagogice adecvate particularităţilor individuale s-
au folosit un set de probe psihologice care au permis identificarea unor
particularităţi ale dezvoltării.
Probe utilizate: teste pentru stabilirea nivelului de dezvoltare intelectuala,
teste proiective de personalitate (Omuleţul şi Familia mea).

F.CONCLUZIILE EVALUĂRII COMPLETE:


Familia
Faptul că doar mama a venit la şcoală, dovedeşte că este responsabila pentru
comportamentul elevului ;aceasta conştientizează că lipsa comunicării şi a
sprijinului afectiv de care ar fi avut nevoie copilul, au dus la un comportament
deviant;

I.
-comportările deviante ale băiatului,fuga frecventa de la ore si rezultatele mai
slabe la invatatura vin din sfera tulburărilor emoţionale;
- lipsa comunicării şi a sprijinului afectiv de care ar fi avut nevoie copilul s-a
transformat la nivel comportamental in manifestări deviante  ;
-grupul de prieteni reprezintă încercarea lui de a-şi găsi un suport afectiv şi o acută
nevoie de afirmare a personalităţii;iar problemele de natură afectivă au condus la o
scădere a motivaţiei pentru învăţare, culminând cu o scădere în plan cognitiv;

G. CONCLUZII:
Programul de intervenţie personalizat presupune colaborarea în echipă,
formată din psiholog, familie, toţi cei implicaţi în activitatea desfăşurată de I. pe
parcursul unei zile pentru a forma un cerc de susţinere, echilibrare şi integrare în
comunitate.
Activitatea în şcoală s-a axat pe urmărirea evoluţiei copilului implicat şi pe
crearea de prilejuri pentru a exersa suplimentar activităţi necesare urmărind
totodată dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Acest fapt s-a realizat prin
aplicarea unor metode şi procedee eficiente pentru integrarea copilului în
colectivul clasei, relaţionarea sa cu ceilalţi copii şi cu adulţii, formarea
deprinderilor comportamentale, motrice, socio-afective, practice.