GLOSAR DE DEFINIŢII OPERAŢIONALE PSIHIATRICE CONFABULAŢIA: umplerea compensatorie a unui gol mnezic cu
elemente inventate, provenite din imaginaţie, dar pe care subiectul
ABULIE: absenţa voinţei le crede reale (halucinaţia de memorie). AGITAŢIE: stare caracterizată printr-o marcată nelinişte psiho- DELIRIUM: în sens restrâns = stare confuz-onirică acută şi motorie dezordonată, fără sens dar perturbatoare, însoţită sau nu de reversibilă caracterizată prin dezorientare predominant temporo- agresivitate verbală sau fizică. spaţială, halucinaţii vizuale sau scenice asemănătoare visului şi AGORAFOBIE: frica de a fi într-o situaţie sau într-un loc de unde anxietate cu nelinişte psiho-motorie. În sens larg = stare confuzională. subiectul nu poate să scape sau nu poate fi salvat în cazul în care DELIRUL :convingerea patologică (absolută, imposibil de face un atac de panică (frica de spaţii largi, aglomerate, de mijloace combătut cu argumente logice sau care nu cedează nici în faţa de transport, tuneluri, poduri, frica de a fi departe de casă – mediu evidenţei) fără substrat real, ce apare pe fondul unui câmp de securizant) conştiinţă clar.În cazul în care convingerile subiectului sunt AKATISIE: nelinişte psiho-motorie indusă de tratamentul neuroleptic împărtăşite de comunitatea din care face parte, având deci un caracter ALOGIE: vorbire săracă din punct de vedere al conţinutului cultural sau religios, nu poate fi diagnosticat un delir. informaţional DELIR PARANOID : delir cu tematică de persecuţie AMBIVALENŢĂ AFECTIVĂ: prezenţa simultană la acelaşi DEPERSONALIZARE: sentimentul de modificare stranie a propriului subiect a două sentimente contrare. corp, de detaşare de propriul corp sau de propriile sentimente, trăiri AMINTIRE DELIRANTĂ: amintire reală dar reinterpretată de către DEREALIZARE: subiectul percepe mediul înconjurător ca fiind subiect din perspectiva delirului său. ireal, totul pare lipsit de culoare, artificial sau mort. Oamenii sunt ANHEDONIE: pierderea capacitătii de a se mai bucura în situaţii percepuţi ca fiind artificiali, devitalizaţi. în care anterior subiectul resimţea plăcere. DISFORIE : proastă dispoziţie iritabilă ANXIETATE: frică fără obiect. Se referă la anticiparea unui pericol DISMORFOFOBIE: percepţia propriei înfăţişări ca fiind iminent dar care nu poate fi precizat de către subiect. schimbată, urâtă cu deformarea trasăturilor. ATAC DE PANICĂ: scurt episod de frică intensă şi paroxistică DISOCIAŢIA CÂMPULUI ACTUAL DE CONŞTIINŢĂ : însoţită de simptomatologie vegetativă dezintegrarea unităţii funcţionale existente între percepţiile, AUTOMATISM MENTAL: convingerea că sentimentele, gândurile şi memoria, conştiinţa de sine (identitatea sa) şi mediu şi acţiunile nu mai aparţin subiectului în cauză ci îi sunt impuse din comportamentul motor al subiectului. Tulburările disociative includ: exterior şi contrar voinţei acestuia (delir de influenţă xenopatică). Se depersonalizarea şi derealizarea, amnezia disociativă, fuga asociază adesea cu pierderea intimităţii personale a gândurilor disociativă, stuporul disociativ. (citirea, furtul, sonorizarea gândurilor subiectului) în cadrul DISOCIAŢIE (DEZORGANIZARE) IDEO-VERBALĂ : SINDROMULUI DE TRANSPARENŢĂ - INFLUENŢĂ incoerenţă atât în plan ideativ cât şi verbal (subiectul sare de la o idee BLOCAJUL GÂNDIRII: întreruperea bruscă a fluxului ideativ, la alta fără să poată explica logic legătura dintre idei) fără o cauză exterioară. Se poate asocia cu sentimentul de furt al DISPOZIŢIA DELIRANTĂ : dispoziţie afectivă anxioasă ce precede gândurilor. instalarea unui delir (şi atunci este secundară perceperii unor BULIMIE : comportament alimentar ce constă în ingerarea unei modificări stranii ale mediului sau propriului corp) . cantităţi mari de alimente (uneori dulciuri) într-un timp foarte scurt ECHOPRAXIE, ECHOLALIE, ECHOMIMIE: imitarea gesturilor, COMPULSII constrângeri interioare puse în practică (acte) cu un a cuvintelor şi a mimicii altor persoane. caracter repetitiv şi ritualic, utilizate ca mecanism de luptă EGODISTONIE şi EGOSINTONIE: sentiment de nemulţumire împotriva obsesiilor sau pentru a preveni producerea unui eveniment respectiv de mulţumire cu sine însuşi. negativ în viitor. FLEXIBILITATE CEROASĂ: menţinerea timp îndelungat a unei OBNUBILARE : denivelare a câmpului actual de conştiinţă în sensul poziţii imprimate pasiv. Se asociază cu hipertonia (rigiditatea) reducerii vigilităţii, asociată cu o încetinire a funcţiilor psihice şi FOBIE: frică patologică cu obiect, percepută de subiect ca fiind lipsă de claritate în gândire. iraţională şi însoţită de un comportament de evitare a obiectului PERCEPŢII DELIRANTE: interpretarea delirantă a unei percepţii fobogen sau de securizare. reale FUGA DE IDEI: vorbire aparent incoerentă secundară imposibilităţii PERSEVERARE: repetarea fără sens a unor cuvinte sau gesturi iniţial de a vorbi în ritmul (alert) în care subiectul gândeşte. adecvate. HALUCINAŢIILE: percepţii fără obiect, proiectate în afara RUMINAŢII: tendinţa de a se gândi îndelungat, repetitiv şi corpului şi necriticate de subiect. uneori steril la anumite evenimente sau idei (religioase, metafizice HIPEREMOTIVITATE: reacţie afectivă disproporţionată faţă de etc.) intensitatea stimulului. STEREOTIPIILE : repetarea fără sens a unor cuvinte sau mişcări HIPOPROSEXIE de concentrare: scăderea capacităţii de concentrare SALATĂ DE CUVINTE : grad maxim de disociere ideo-verbală în a atenţiei care se pierde chiar structura gramaticală a propoziţiei ILUZIILE: percepţii cu obiect dar cu distorsionarea acestuia în ceea ce VERBIGERAŢIE (PALILALIE): repetarea fără sens a unor sunete priveşte forma, mărimea, relaţia figură/fond putând genera o falsă sau cuvinte identificare a obiectului. Sunt criticate de subiect. SOLILOCVIA : vorbirea de unul singur INCONGRUENŢĂ (DISCORDANŢĂ) AFECTIVĂ: reacţii STUPOR: lipsa totală sau aproape totală a mişcărilor spontane ale afective paradoxale, incongruente cu natura stimulului (bucurie pacientului şi reducerea marcată a reacţiilor faţă de mediul înconjurator. după o veste tristă, tristeţe după o veste bună) TRĂIREA OBSESIVĂ : se referă la idei, imagini, îndoieli, INVERSIUNE AFECTIVĂ : transformarea nejustificată a tendinţe spre acte (absurde, inacceptabile, auto- sau heteroagresive), sentimentelor de afecţiune faţă de o persoană familiară subiectului ruminaţii, ce se impun minţii subiectului în mod repetat şi persistent, în sentimente de ură pentru această persoană. producând suferinţă prin parazitarea gândirii. Subiectul recunoaşte că IRITABILITATEA : susceptibilitatea la reacţii explozive, obsesiile sunt patologice. disproporţionate faţă de intensitatea stimulului pe fondul unui calm aparent LABILITATEA AFECTIVĂ : trecerea bruscă de la o trăire afectivă la o trăire afectivă contrară celei anterioare. MANIE : dispoziţie afectivă caracterizată prin veselie patologică ca intensitate, durată, mod de apariţie şi reactivitate. MANIERISMELE : expresivitate mimico-gestuală exagerată şi care şi-a pierdut semnificaţia funcţională (mimică şi gesturi făcute fără sens ) MITOMANIA : evocarea unor amintiri adevărate la care subiectul adaugă involuntar detalii fictive produse de imaginaţia sa făcând expunerea mai spectaculoasă (iluzia de memorie) NEGATIVISM: pasiv (subiectul nu răspunde la un salut sau nu execută o comandă) şi activ (subiectul face contrariul comenzii)