Sunteți pe pagina 1din 7

Tema 3.

Organizarea şi desfăşurarea jocurilor dinamice


   
  3.1. Pregătirea pentru desfăşurarea jocurilor.
Pregătirea pentru joc este destul de importantă în cazurile în care jocul este
oferit pentru prima dată şi profesorul nu este în măsură să prevedă toate situaţiile
care pot apărea în timpul desfăşurării.
Selectarea jocului depinde în primul rând de formularea obiectivelor
generale ale lecţiei, criteriile principale a dezvoltării copiilor, pregătirea fizică,
numărul de participanţi.
Alegerea jocului depinde şi de locul de desfăşurare. Într- o sala mică sau
untr-un coridor îngust jocurile se vor desfăşura frontal, care implică unul câte unul.
În sala de sport mare sau pe teren, se vor desfăşura jocuri de alergări în
debandadă( împrăştiat), cu aruncarea de mingi mari şi mici, cu elemente de jocuri
sportive. În timpul plimbărilor şi excursiilor în afara oraşului se pot folosi jocuri
de teren (locale). În timpul iernii jocurile se vor desfăşura pe terenuri speciale,
jocuri de schi, patinaj, plimbari cu sania trasa de cai, jocuri cu clădiri construite din
zăpadă.
În organizarea jocurilor în aer liber ar trebui să fie luate în consideraţie
condiţiile meteo (mai ales în timpul iernii). În cazul în care temperatura este
scăzută, se aleg jocuri cu acţiuni active a participanţilor. Nu putem utiliza jocuri,
care au mult timp pentru aşteptarea rândului pentru execuţie.
Disponibilitatea inventarului şi a echipamentelor, de asemenea, va influienţa
alegerea jocului. Din cauza lipsei de inventar adecvat sau înlocuirea lui cu altul
necorespunzător, jocul poate fi nereuşit.

3.2. Pregătirea terenului pentru joc


În cazul în care jocul dinamic este desfăşurat în aer liber, este necesar să se
selecteze teren cu o zonă plană, verde, fără denevilări. Forma terenului cu
preferinţă - dreptunghiulară cu cel puţin 8 m în lăţime şi 12 de m lungime. La o
distanţă de 2 m de teren, se pot instala câteva bănci. Terenul este delimitat din
spate, faţă şi margini cu linii, linie pe centru care va împărţi terenul pe jumătate.
Pe colţurile terenului se pot instala steguleţe. Aceste steguleţe sunt permise de a le
fixa pe liniile laterale, şi la intersecţia centrala. Linia pot fi vopsite cu creta cu
lăţime de la 4-5 cm. Liniile de margine să fie planificate la o distanţă nu mai mică
de 3 metri de gard, perete sau alte obiecte, pentru a evita accidentările. Acest lucru
este valabil mai ales pentru jocuri cu deplasări, în care jucătorii echipelor pot rula
simultan până înafara terenului. Este benefic ca terenul să fie înconjurat cu arbori
şi arbuşti.
Terenul pentru jocuri de iarnă ar trebui să fie curăţate de zăpadă, iar
marginile evidenţiate cu un ziduleţ de zăpadă. Pentru unele dintre jocuri aceste
margini pot fi evidenţiate cu nisip sau pietriş etc. Se poate face un loc de joacă
separat şi permanent, unde copii se vor juca singuri în cele mai preferate jocuri.
Înainte de joc profesorul trebuie să aibă grijă ca sala de jocuri să nu (aibă)
obiecte straine care să împiedice la mişcările jucătorilor. Inventarul sportiv (bare,
grinzi, cal, capră) trebuie să fie înlăturate într-o cameră specială. Dacă acest lucru
nu este posibil, acestea ar trebui să se plaseze lîngă perete (zid), şi separate cu alte
obiecte( bănci, bande). Ferestrele de sticlă şi lămpile trebuie să închise cu plase.
Sala trebuie aerisită, iar podeaua ştearsă cu o cârpă umedă.
Dacă profesorul îşi planifică organizarea unui joc, terenul se va marca
înainte de desfăşurarea acestuia, în cazul în care aspectul amenajării este
consumator de timp, aceasta se face înainte de lecţie. Marcare simplă se pote face,
în acelaşi timp cu explicarea regulilor jocului sau în înainte. În cazul în care jocul
se face frecvent, semnele acesta pot fi permanente.

3.3. Pregătirea inventarului pentru joc


Jocurile dinamice trebuie să fie alimentate cu inventar variant şi adecvat.
Acestea pot fi: steaguri, banderole colorate sau jachete, mingi de diferite
dimensiuni, bastoane, cuburi, cercuri, corzi, etc. Inventarul trebuie să fie
evidenţios, vizibil în joc, şi marimea, greutatea - accesibilă pentru jucători.
Numărul de unităţi sunt prevăzute din timp.
Locul de păstrare a inventarului este de dorit de a fi lângă teren. Profesorul
le va păstra în stare bună.

3.4. Analiza prealabilă a jocului


Înainte de a desfăşura un joc, profesorul trebuie să chibzuiască şi să prevadă
toate situaţiile posibile, care pot apărea în timpul jocului, pentru a preveni
situaţiile nedorite.
Profesorul care cunoaste acesti copii, subliniază rolul provizoriu al
jucatorilor, şi intenţionează să angajeze în joc jucătorii slabi şi pasiv. Pentru a
efectua unele jocuri, profesorul îşi alege din timp ajutorii, le indică funcţiile şi,
dacă este necesar, le dă posibilitatea de a desfăşura.

3.5. Dirijarea jocului


Deci, în timpul jocului conducătorului i se recomandă să respecte
următoarele aspecte:
1. Să ia cunoştinţă cu cerinţele şi regulile jocului, în care elevii vor juca. Să
pregătească tot inventarul şi materialele necesare la începutul lecţiei.
2. Să ia în consideraţie nivelul elevilor, talentul lor, competenţele şi
abilităţile.
3. De a oferi numai acele jocuri care sunt disponibile pentru vîrsta grupului,
corespunzătoare înălţimii jucătorilor, forţei şi experienţei motrice acumulate.
Eliminarea jocurilor, care pentru ei sunt dificile.
4. Este necesar de a evita supraintuziasmul (supraexcitarea) jucătorilor.
5. De a fi pregătit să participe la joc, ca un jucător obişnuit, respectînd toate
regulile, inclusiv cele care par a fi nebune(coboară demnitatea profesorului).
6. Este necesar de a ajuta elevii care nu sunt ptegătiţi motric, şi nu au o
coordonare la fel ca semenii lor, atribuindu-le roluri de joc după posibilitatea lor
psiho-motrică. Un jucător cu dezavantaj se pote bucura, în cazul în care el
cronometrează, arbitrează, marchează jocurile, în care el nu poate participa. Nu
este nevoie de a acorda atenţie erorile secundare, şi foarte atent a le corecta, fără a
întrerupe jocul. Nu este nevoie de a mustra jucătorul în faţa colegilor, în cazul în
care încalcă regulile sau greşeşte în joc.
7. Conducătorul va explica regulile jocului şi va permite să încerce o dată
sau mai multe ori jocul de către copiii, înainte de a începe jocul activ. Acesta va
avea o gamă largă de jocuri alternative şi inventar necesar, pregătite din timp, în
caz că elevii nu vor fi de acord cu jocul propus de profesor.
8. Este necesar de a face pauze între jocuri, în conformitate cu potenţialul
lor fizic.
9. Alegerea jocurilor vor fi cu posibilitatea de a le complica: începând cu cea
mai simplă, după antrenare sau adaptare, treptat, complicarea lor odată cu
îmbunătăţirea potenţialului de îndemânare.

3.6. Plasarea jucătorilor şi locul profesorului în timpul explicării jocului.


Înainte de a începe explicaţia jocului, este necesar ca participanţii să se
plaseze astfel, încît toţi să vadă profesorul, şi să audă povestirea lui. Cel mai bine
este de a construi poziţia iniţială de la care începe jocul.
Dacă jocul se desfăşoară în cerc, explicaţia se va desfăşura în aceeaşi forma.
Locul profesorul nu este în centrul , dar în linie cu participanţii la joc, sau în cazul
în care este număr mare de jucători, un pic în faţă. Nu trebuie să staţi în centrul
cercului, deoarece în acest caz jumătate din jucători vor fi în spatele profesorului.
În cazul în care jocul necesită împărţitea în două echipe şi sunt amplasate la
distanţă una faţă de cealaltă, pentru a explica, este necesar de a le apropia, si apoi
la comanda vor lua poziţia pentru joc." În acest caz, profesorul, care va explica
jocul, este situat în mijlocul terenului, la marginea şirului, şi va comunica regulile
la una sau alta echipa. Dacă jocul va începe cu mişcari în toate direcţiile, putem
aranja copiii într-un rând, când copii au vîrstă mică, sau în grup aproape de
profesor, pentru ca toţi să audă regulile de joc. Expunerea trebuie să fie însoţită cu
demonstrare. Vizibilitate va ajuta să înţeleagă mai bine jocul, şi regulile de
disputare. La explicarea jocului elevii nu trebuie plasaţi cu fata la soare (acestea nu
vor vedea profesorul) sau cu faţa spre geamuri ( sustragerea atenţia). Profesorul
trebuie să fie plasat lateral, sau cel puţin cu faţă spre lumina, dar astfel încât, să
vadă toţi participanţii şi de a controla comportamentul lor în timpul explicării.

3.7. Explicarea jocului


Explicaţia corectă a jocului afectează în mod semnificativ succesul acestuia.
Aşa cum am menţionat, înainte de a începe jocul, profesorul trebuie să-şi
imagineze în mod clar conţinutul acestuia, să-l analizeze, şi doar apoi îl poate
prezenta.
Povestirea trebuie să fie scurtă: explicaţia prelungită poate încurca
perceperea jocului. Povestea ar trebui să fie logică şi coerentă. Toate jocurile por fi
explicate după următoarea schemă:
1) Denumirea jocului (se poate sublinia, cu ce scop se desfăşoară jocul );
2) rolul şi locul jucătorilor lor pe teren;
3) Conţinutul jocului;
4) Scopul acestui joc;
5) Regulile jocului.
Explicaţiile se termină cu răspunsurile la întrebările jocătorilor. Răspunsul ar
trebui să fie clar, şi în acelaşi timp pentru toţi. Povestea nu ar trebui să fie
monotonă, este de dorit să evidenţieze cu o voce diferită momente critice ale
jocului. În explicare nu ar trebui folosiţi termeni dificili, termenii noi ar trebui să
fie explicate.
Profesorul ar trebui să acorde atenţie la dispoziţia copiilor în timpul
explicării: în cazul în care sunt distraţi, este necesar să întrerupă explicaţia.

3.8. Monitorizarea jocului şi a comportamentului jucătorilor


Dirijarea jocului are o deosebită importanţă pentru rezolvarea sarcinilor
propuse de pedagog ( sanative sau instructiv-eucative). Asimilarea jocului şi
comportamentul participanţilor de asemenea, depinde de coordonarea corectă.
Profesorul însuşi trebuie să înţeleagă bine sensul şi semnificaţia regulilor, şi să nu-
şi permită din partea sa nici chiar cea mai mică ezitare în arbitraj şi acţiunile sale,
precum şi să fie capabil pentru a rămâne în imaginea elevilor destul de obiectiv.

Jocul ar trebui să înceapă cu o manieră ordonată şi în timpul precizat:


semnalul de start (de comandă, fluier, batut din palme, un semn de o mana sau un
steag). Profesor va avertiza cu privire la începerea jocului, semnalul va fi dat
numai atunci după ce se va asigura că toţi jucătorii au înţeles conţinutul jocului şi
au luat poziţia de începere. Profesorul nu ar trebui să permită întârzierea începerii
jocului deoarece reduce interesul participantilor, reduce dorinţa copiilor de a juca.
Întîrzierea începutul jocului poate fi numai în cazul cînd achipele au necesitatea de
a discuta un plan strategic de acţiune. Odată ce jocul a început, profesorul
monitorizează îndeaproape evoluţia acestuia, comportamentul jucătorilor, face
corectări si comentarii, fără de a opri jocul. Dacă cea mai mare parte a
participanţilor execută aceeaşi greşeală, el poate întrerupe jocul pentru instrucţiuni
privind modul de a face sa functioneze corect tehnicile de joc, de a atrage atenţia
asupra tacticii. În plus la acesta, el permite copiilor să valorifice maximum de
iniţiativă şi a rămâne imparţial şi obiectiv ca arbitru.
Este bine dacă elevii în urma studierii jocului, să poată crea reguli noi care
să completeze pe cele existente. Profesorul ar trebui să sprijinie acesta iniţiativă.
În cazul în care jocul este complex, profesorul introduce primele reguli de
bază ale jocului, şi apoi, treptat, pe tot parcursul jocului le completează.
Semnal de sfârşit de joc este cel mai bine semnalizat atunci când toţi
participanţii au primit satisfacţie de la joc, dar nu stare de oboseală. Sfârşitul de joc
se poate preveni prin cuvintele: „ultima încercare”, "ultimul puncr" Etc. Jocul
nu se poate opri imediat, cu o comandă bruscă, aceasta poate provoca o reacţie de
dezamăgire.
Jocurile nu ar trebui să trezească emoţii negative, este necesar ca jocul să
trezească un efect pozitiv asupra sistemului nervos, sentimenrul pozitiv în
comportamentul elevilor
Foarte des prin nestăpânitre de sine jucătoriii încalcă disciplina. Ca s-ă
prevenim acest lucru, avem posibilitatea de le oferi roluri cu responsabile de
conducere, arbitri, şi, în unele cazuri, dimpotrivă, să fie eliminati din joc.

3.9. Arbitrajul
În arbitraj condiţie obligatorii sunt - obiectivitatea şi impartinenţa. În cazul
în care participanţii nu respectă regulile, jocul îşi pierde valoarea pedagogică.
Arbitrajul obiectiv şi corect are o importanţă deosebită în jocurile pe echipe,
deoarece aici este pronunţată competitivitatea între acestea, scopul fiind de a
câştiga. Arbitrul neobiectiv pierde increderea si respectul, autoritatea sa scade, şi
deciziile lui nu sunt luate în consideraţie.
În timpul jocului, arbitrul trebuie să se plaseze astfel, încât să poată urmări
după toţi jucătorii şi să nu-i deranjeze. În unele jocuri, el poate să se deplaseze in
jurul terenului ca să observe mişcarea de jucători. Semnal de o încălcare a regulilor
se anunţă clar la timpul stabilit. Arbitrul va face comentarii în mod corect, fără a
intra în discuţii cu jucătorii. Depinde de arbitru însumarea jocului corect. Arbitrajul
stric în jocul dinamic ajută la educarea jucătorilor în onestitate, respectul faţă de
arbitru şi a regulilor. Comentarii şi clarificări în ceea ce priveşte arbitrajul trebuie
să se facă după joc.

3.10. Dozarea jocului.


Obligaţia profesorului - nu este numai în a alege şi a începe un joc dinamic,
dar el este responsabil şi să dozeze jocul, prin timpul de desfăşurare. Intensitatea
jocului poare fi dozat prin creşterea sau micşorarea activităţiilor participanţilor.
Pentru a dirija dozarea fizică si emotională, putem utiliza următoarele tehnici:
1. Mărirea sau micşorarea duratei, numarului de repetari a elementelor de joc.
2. Mărirea sau micşorarea dimensiunii terenului.
3. Complicarea sau simplificarea regulilor jocului.
4. Utilizarea inventarului de greutate mai mare sau mai mică sau dimensiunea lor.
5. Introducerea pauzelor scurte, formarea "căsuţelor de odihnă" pentru jocurile cu
acţiune continuă, etc.
Desigur, în timpul desfăşurării jocurilor profesorului îi este dificil să se ţină
cont de starea fizică şi de potenţialul individual al fiecărui participant la acel
moment. Prin urmare, ar trebui să pornească de la alegerea optimă a dozării.
Profesorul ar trebui să ţină cont de faptul că tensiunea musculară excesivă, care va
arată oboseala rapida, nu se poate oferi la începutul jocului. Acestea exercitii
intense le alternăm cu exerciţii de relaxare.
Un factor important în alegerea dozării - este eforturile anterioare şi
dispoziţia de moment al copiilor. În cazul în care jocul are loc după un efort intens
fizic sau mental, este necesar să se ofere jocuri inactive, evitînd jocuri care necesită
intensităţi înalte.
Jocurile intense ar trebui să fie alternate cu cele de intensitate redusă. Odată
cu creşterea starii emoţionale va creşte şi intensitatea efortului fizic. Fiind
dependenţi de joc, participanţii îşi pierd orice simţ al proporţiei, ei doresc să fie
cîştigători, şi nu iau în consideraţie potenţialul său fizic şi supraefortul. Ei nu simt
oboseala, însă apare starea supraoboselii (lenea). Prin urmare, profesorul nu trebuie
să se bazeze pe simţul lor. Este necesar să se ia în consideraţie proprietăţile
fiziologice a acestei vârste ţinând cont de posibilităţile motrice şi de sănătate.
Uneori este oportun să se oprească jocul, cu toate că jocătorii nu au nevoie de
odihnă. Este de dorit ca toţi jucătorii să primească aproximativ aceeasi incarcatura.
O atenţie deosebită ar trebui acordată copiilor mai slabi fizic. Ei au nevoie de
dozare individuală: distanţe prescurtate, sarcini mai simple, mai putin timp de joc.

3.11. Sfârşitul jocului


O bună organizare a jocului dinamic oferă nu doar o corectă dirijare dar şi
finalizarea acesteea în timp util. Durata de joc depinde de natura şi condiţiile de
desfăşurare a efortului. Factori cum ar fi: numărul de participanţi, conţinut de joc,
locul de desfăşurare, ritmul, experienţa profesorului, va influenţa deasemenea
durata desfăşurării jocului.
Sfârşitul jocului este determinată de primele semne de oboseală: sustragerea
atenţiei, incalcarea regulilor, executarea incorectă a mişcărilor, lipsa de interes
pentru atingerea obiectivului. În cazul apariţiei acestora jocul ar trebui să înceteze.
Profesorul înainte de joc pote anunţa timpul alocat acestuia. Având în vedere
acest lucru, participanţii vor împărţi forţele lor corespunzător timpului. Cu 1 - 3
minute înainte de sfârşitul timpului stabilit conducătorul va avertiza jucătorii. Într-
un joc de echipa, inainte de a incepe jocul este de dorit să se informeze despre
numarul de repetari ale jocului.

3.12. Totalurile jocului


La totalizarea jocului, determinarea rezultatelor, enumărarea greşelelor, şi a
acţiunilor incorecte sunt destul de importante. Înainte de anunţarea rezultatelor
jocului profesorul creează un mediu calm, dacă este necesar, colecteaza informatii
de la ajutorii săi şi anunţă cu voce tare rezultatele. În nici un caz nu ar trebui să
existe certuri şi dispute între jucători şi arbitri. Decizia arbitrului nu este
negociabilă. Declararea rezultatului jocului ar trebui să fie scurtă, fără concesii, în
scopul de a obişnui participanţii cu evaluarea faptelelor şi acţiunilor în timpul
jocului . O analiză obiectivă a jocului învaţă autoevaluarea participanţilor.
La determinarea rezultatelor jocului se ia în consideraţie nu numai
executarea rapidă, dar şi calitatea de execuţie a sarcinii puse în joc, acestea fiind
anunţate înainte de a începe jocul.
Înafară de evaluarea directă a tehnicilor, şi de punere în aplicare regulilor de
joc, un profesor poate să facă următoarele observaţii asupra comportamentului
elevilor, dezvoltarea lor fizică, a temperamentului şi caracterului:
a) să evalueze dezvoltarea fizică generală,
b) gradul de dezvoltare a unor calităţi fizice în aparte;
c) capacitatea de a combina într-un joc mai multe capacităţilor motrice;
d) capacitatea de a se concentra;
e) capacitatea de iniţiativă şi perseverenţă;
f) apariţia fenomenului de laşitate şi de indecizie;
g) comportamentul faţă de adversarii de joc;
h) atitudinea faţă de coechipierii (toleranţă, de ajutor reciproc);
i) atitudine faţă de propriile greşeli şi corectarea lor în timpul jocului;
j) disciplina comună, cerinţe de disciplină pentru sine;
k) atitudine faţă de câştig şi de înfrângere.
În elevii de astăzi este destul de dezvoltat spiritul competitiv, şi nu au nevoie
să facă presiuni pentru a avea succes. Competitivitatea se află în centrul
desfăşurării jocurilor. Profesurii nu trebuie să permită ca câştigul să fie singura
semnificaţie a jocului. Pentru a evita astfel de situaţii, ei nu pot recompensa o
echipă care a câştigat, şi nici penaliza pe cei care au pierdut. Victoria trebuie să fie
vrednică de răsplată şi pierdere nu ar trebui să conducă la sentimente de înfrângere.
În schimb, aceasta ar trebui să stimuleze dorinţa de a obţine câştigul în joc.