PREDICATUL

Predicatul este partea principală de propoziție, de care depinde existența unei propoziții și care
conferă subiectului o acțiune, o caracteristică, o stare sau o însușire. În general predicatul
indică ce face, ce este, cum este subiectul.

Predicatul răspunde la întrebările: ce face? ce este? cum este?

Copilul merge voios spre școală.

Mașina aceasta este frumoasă.

Predicatul verbal este exprimat, în general, printr-un verb cu înțeles de sine stătător și răspunde
la întrebareace face?.

 Copilul mănâncă cu poftă toată mâncarea din farfurie. (ce face? – mănâncă)

 Vorbește apăsat și privește în același timp spre elev. (ce face? – vorbește, privește)

Se exprimă prin:

1. verb predicativ, la moduri personale (indicativ, conjunctiv, cond-optativ, imperativ)

 Indicativ
 prezent: Eu mănânc un măr.
 imprefect: Eu mâncam un măr.
 perfect compus: Eu am mâncat un măr.
 mai-mult-ca-perfect: Eu mâncasem un măr.
 perfect simplu: Eu mâncai un măr.
 viitor: Eu voi mânca un măr.
 viitor anterior: Eu voi fi mâncat un măr.

 Conjunctiv
- prezent: Să mănânc un măr, nu-mi mai am altă dorinţă.
- perfect: Să fi mâncat un măr, nu-mi mai era poftă.

 Condiţional-optativ
 prezent: Aş mânca un măr.
 perfect: Aş fi mâncat un măr.

 Imperativ
Mănâncă un măr!
Nu mânca mere!

A. LA TOATE DIATEZELE
 Activă
P.V
Nică duce mâncare la lingurari.
  Reflexivă
P.V
El se duce la concert.

 Pasivă
P.V
A fost dus la doctor de mama sa.

2. Verbul a FI când are sensul verbelor a exista, a se afla, a se găsi, a se petrece, a se"ntâmpla,
a valora, a costa, a dura, a trăi, a se duce, a-şi avea originea
Era  în vara anului 2334. 
Cât este  litrul de lapte? 
Brățara este două milioane.
Cursul este de două ore.
El este din Arad.
! Verbul “a fi” este şi verb auxiliar şi verb copulativ.
Atunci când este auxiliar şi ajută la formarea diatezei pasive a verbelor acesta are împreună cu
verbul conjugat funcţia sintactică de predicat verbal!
Uşa este deschisă brusc.
Atunci când este copulativ formează împreună cu numele predicativ predicatul nominal.
Uşa este deschisă.

Pentru a stabili dacă verbul “a fi” este integrat predicatului verbal sau celui nominal verificăm
dacă acesta se află la diateza pasivă sau nu. Această verificare se face în felul următor:

- se introduce un complement de agent

S P.V C.ag
Uşa este deschisă brusc de către Mihai.
- se trece enunţul / verbul la diateza activă
S P.V C.d
Mihai deschide uşa brusc.

Astfel complementul de agent devine subiect, iar subiectul devine complement direct. Caracterul
verbului este tranzitiv (acceptă un complement direct) şi verbul alcătuieşte aşadar un predicat
verbal (şi la diateza pasivă şi la diateza activă). În aceste exemple “deschisă” are înţelesul de
“dată la o parte”, “descuiată”.
Dacă luăm exemplul “Uşa este deschisă”, “deschisă” având înţelesul de “neînchisă” sau
“neîncuiată”, atunci construcţia “este deschisă” are funcţia sintactică de predicat nominal, acesta
fiind format din verbul copulativ “a fi” la modul indicativ, timpul prezent + numele predicativ
exprimat prin adjectivul “deschisă”.

3. Verbul a ieși când are sensul de a părăsi

El a ieșit afară din clasă.
4. A însemna când are sensul de a scrie, a nota
El a însemnat o data în calendar.
5. A ajunge când are sensul de a sosi
El a ajuns la școală.
6. A se face cu sensul de a se construi, a se prepara
7. Prăjitura se face cu ouă și făină.
8. A părea în expresii impersonale ca Pare, Se pare, Mi se pare.
I se părea că nimic nu se schimbase.
9. A rămâne cu sensul de a staționa.
Fata a rămas în clasă.
2. locuţiune verbală la un mod personal.
Locuţiunea verbală este un grup de cuvinte cu sens unitar, echivalentă ca sens cu un verb, care
conţine la rându-i un verb.
Ex: a o lua la fugă (a fugi), a o lua la sănătoasa ( a fugi), a se da de-a rostogolul (a se rostogoli), a
face din ţânţar armăsar (a exagera), a face cu ou şi cu oţet ( a certa, a mustra), a baga în / de
seamă (a observa), a trage chiulul (a chiuli), a lua foc ( a aprinde), a lua la rost / a lua la întrebări
( a certa), a sta pe gânduri (a se gândi).
3. adverb predicativ
Ex: poate, sigur, desigur, probabil, pesemne, fireşte aşa,negreşit, urmate de conjuncţia
subordonatoare că.
Desigur că vom pleca la munte.

4. locuţiune adverbială predicativă

Ex: fără îndoială, fără doar şi poate, cu siguranţă, de bună seamă, urmate de conj. subord că.
Fără îndoială că va veni mâine.

5. interjecție predicativă

Hai la munte!
PREDICATUL NOMINAL

Predicatul nominal este alcătuit din verb copulativ şi nume predicativ.

1. a fi este copluativ când nu este sinonim cu: a exista, a se afla, a se găsi, a trăi, a trece, a se
duce, s trebui, a se întâmpla, a fi necesar etc.
Alexandru este harnic.
2. a deveni este întodeauna verb copulativ.
El a devenit violonist.
3. a ieși, a ajunge, a se face sunt copulative când se înlocuiesc cu a deveni.
Ion a ieșit doctor
Fiica ta s-a făcut profesoară.
El a ieșit avocat.
4. a rămâne când arată că subiectul a rămas sau va rămâne cu aceeași caracteristică.
El a rămas tânăr.
5. a părea când este personal și prezintă caracteristica subiectului ca aparență sau impersonal,
în expresii verbale impersonale.
Ea părea tristă.
Părea mai greu să ajungă acolo.
6. a însemna când nu se poate înlocui cu „a nota”, „a face semn”, „a marca printr-un semn”.
A învăța înseamnă a munci.
7. a se naște când nu are înțelesul de „a căpăta viață”, „a veni pe lume”.
Mihai s-a născut artist.

Atenție! Verbele copulative ( cu excepția lui a deveni) pot fi și verbe predicative atunci când au
înțeles de sine stătător.

Numele predicativ este elementul prin care se identifică sau se califică subiectul.
Numele predicativ se exprimă prin:

1. substantive commune sau proprii în cazurile N. G.( cu sau fără prepoziție), Ac. (cu
prepoziție) și D. (cu prepoziție)
El este elev. (N.)
Cărțile sunt ale lui Mihai. (G.)
Ei au fost împotriva măsurilor luate. (G.)
Florile sunt pentru mama. (Ac.)
Lucrarea a fost conform planului. (D.)
2. adjectiv propriu-zis, la orice grad de comparație în cazul N
Marin este cel mai silitor.
3. Pronume de orice fel, în cazurile N., G., D., Ac.
Prietenul meu este el, acesta,oricine, niciunul . (N.)1
Meritul este al ei, alor noștri, al acestuia, tuturor, al niciunuia. (G.)
Toți au fost contra lor, alor noștri, acestuia, unuia niciunuia. (G.)
1
Pronumele sunt în ordine: personal, posesiv, demostrativ, nehotărât, negativ.
 Cărțile nu sunt pentru tine, pentru ale noastre, Acela, oricare, niciunul, dintre voi.
(Ac.)
eEl este asemenea ei, lor, aceluia, oricăruia, niciunuia. (D.)
Care este adresa ta?(N.)
Al cui este caietul? (G.)
Împotriva cui au fost ei?(G.)
Pentru cine sunt cărțile? (Ac.)
Asemenea căruia dintre ei este copilul tău? (D.)
Spune-mi care este adresa ta. (N.)
I –a întrebat a cui este cartea. (G.)
Nu mi-a spus pentru cine sunt cărțile. (Ac.)
Am aflat asemenea căruia este copilul tău. (D.)
4. Numeral în toate cazurile:
 Cardinal
Ei erau cinci. (N.)
Cartea este penntru cei doi. (Ac.)
Diplomele sunt ale celor doi. (G.)
Voi sunteți asemenea celor doi. (D.)
 Colectiv
Ei sunt tuspatru. (N.)
Meritele sunt ale amândurora. (G.)
Cărțile sunt pentru amândouă. (Ac.)
Tu ești asemenea amândurora. (D.)
 Ordinal
Tu ești al doilea. (N.)
Cartea este pentru primul. (Ac.)
Cărțile sunt ale primului. (G.)
Tu ești asemenea primului. (D.)
5. Verb la modurile infinitive, supin, participiu, gerunziu acordat:
Datoria noastră este de a învăța.
Poezia este de memorat.
Câmpia era înverzită.
Rana era sângerândă.
6. Adverb sau locuțiune adverbială:
El este altfel.
Este cu neputință să ajungem acolo.
7. Interjecție
Este vai de tine.

Propoziția subordonată Predicativă

Propoziția subordonată care îndeplinește funcția de nume predicative pe lângă un verb copulative
din regentă se numește propoziție predicativă.

PR răspunde la întrebările Ce este? Cum este? Cine este? Care este? Puse pe lângă verbul
copulativ din regentă.

Predicatul nominal incomplet este exprimat printr-un verb copulativ de care depinde o
propoziţie subordonată predicativă corespunzătoare unui nume predicativ.

 Propoziţia subordonată predicativă este cerută de un verb copulativ din propoziţia regentă.

 Operaţia de înlocuire a unei părţi de propoziţie (nume predicativ) printr- o propoziţie cu
acelaşi înţeles (prop. subord. PR) se numeşte expansiune (dezvoltare).

PP PR
 Pasiunea lui era 1/ să colecţioneze timbre.2/

vb. copulativ

 Operaţia de înlocuire a unei propoziţii subordonate (PR) printr- o parte de propoziţie cu

acelaşi înţeles (NP) se numeşte contragere.

PN
 Pasiunea lui era colecţionarea timbrelor.

vb. copulativ + NP
TERMENI REGENTI:
- verb copulativ care constituie predicatul nominal incomplet al regentei: a fi, a deveni, a
iesi, a se face, a ajunge, a parea, a insemna, a ramane, a se naste etc.
                                    Hotararea lor este 1/ (ca) vor veni. 2/
                                    El a devenit 1/ (ce) si-a dorit. 2/
                                    Asta inseamna 1/ (ca) n-a fost atent. 2/
                                    Mihai a ramas 1/ (cum) il stiai. 2/
                                    El parea 1/ (ca) este obosit. 2/
ELEMENTE DE RELATIE:
a.  pronume relative: cine, care ce, cat, cel ce – Intrebarea este1/ (ce) vor face. 2/
b.  adjective pronominale relative:   Problema este  1/(a cui) propunere o sustinem. 2/
c.       pronume nehotarate: oricare, oricine, orice, oricat:
            Banul este 1/ (al oricui) il munceste. 2/
d. adjective pronominale nehotarate: Premiul este 1/ (pentru orice) om castiga. 2/
e. adverbe relative: unde, cat, cum, cand, incotro:
           Nedumerirea noastra este 1/ (cand) va veni. 2/
f.  adverbe nehotarate: oricum, oricat:  El este1/ (oricum) vrea. 2/
g.      conjunctii subordonatoare: ca, sa, ca … sa, daca, de:
                Propunerea mea este 1/ (sa) plecam 2/
           Intrebarea este 1/ (daca) va reusi. 2/
h.  locutiuni subordonatoare conjunctionale:   dupa cum, ca si cum, ca si cand, de
parca:               Totul era1/ (dupa cum) planificasera. 2/
           Este 1/  (de parca) n-ar fi. 2/
ELEMENTE CORELATIVE:  nu are elemente corelative, nici elemente de relatie specifice.
TOPICA: - antepusa verbului copulativ din regenta: Problema este 1/ (ce) vrea. 2/
    - postpusa (cand vorbitorul insista asupra celor spuse in propozitia predicativa):
                          (Cine) sunteti  1/ sunteti. 2/
PUNCTUATIE:  nu de desparte de regenta prin virgula indiferent de locul pe care il ocupa.
Subiectul

Definitie – partea principală de propoziţie care arată cine face sau suferă acţiunea exprimată de
un predicat verbal activ sau pasiv sau cui i se atribuie o însuşire sau o caracteristică exprimată de
un predicat nominal.

 Arată cine face acţiunea exprimată de predicatul verbal:

Mama găteşte.

 cine suferă acţiunea exprimată de un verb la diateza pasivă:

Tortul a fost tăiat de el.

 cui i se atribuie (cu ajutorul verbului copulativ) caracteristica sau

însuşirea exprimată de numele predicativ:

Peretele era verde.

Întrebări:

a) cine? ce?

b) care este lucrul care?

Felurile subiectului:

a. subiectul exprimat, când acesta este exprimat prin diverse părţi de vorbire.

Este de două feluri:

 simplu – exprimat printr-un singur termen:

Iarna a sosit.

 multiplu – exprimat prin două sau mai multe părţi de vorbire:

Trandafirii, lalelele şi iasomia sunt florile mele preferate.

 Dezvoltat

 Reluat: Virtutea pentru dânşii ea nu există.(M. Eminescu)

b. subiect neexprimat (nu apare în propoziţie):

 * subînţeles (este exprimat, de obicei, într-o propoziţie anterioară, iar

substantivul respectiv sau un pronume personal de persoana a III-a, singular

ori plural se subînţelege):

* Elevul învaţă 1/ şi scrie. 2/ (în propoziţia a doua subiectul este subînţeles – elevul)

* Mergeau la şcoală. (ei)

* inclus (este cuprins în terminaţia formelor personale de persoana I şi a II-a

singular şi plural ale verbului cu funcţie de predicat (se subînţelege pronumele personale de
persoana întâi şi a doua singular sau plural):

* Învăţăm o poezie. (noi)

* Învăţaţi lecţia. (voi)

3. nedeterminabil: specific verbelor care denumesc fenomene atmosferice; Plouă. Ninge.

Viscolește.

4. nedeterminat (general): nu interesează autorul acţiunii: “Sună de trei ori!”

- când nu poate fi identificat (la pers. a III-a, diateza activă: Scrie la ziar.) sau poate fi raportat
la orice persoană, acţiunea având valoare generală („Cum îţi vei aşterne, aşa vei dormi”;
Aici se doarme bine.)

Subiectul logic si subiectul gramatical

Subiectul logic indică autorul acţiunii.

Subiectul gramatical este cuvântul care îndeplineşte funcţia sintactică de subiect.

Uneori se suprapun, alteori, subiectul logic îndeplineşte alte funcţii sintactice: complement de
agent, complement indirect etc.

Florile sunt udate de mama.

Subiectul logic este mama, dar el îndeplinește funcția sintactică de complement de agent.

Subiectul grammatical este florile.

Subiectul se exprimă prin:

A) Substantiv în cazul nominativ: Pâinea e bună.

b) adjectiv substantivizat în cazul N.:

Harnicul învaţă.

c) pronume de orice fel (cu excepţia celui reflexiv) în cazul N.:

* El este elev. (pronume personal)

*Dumnealui este profesor.(pronume personal de politeţe)

*Însuţi ai fost acolo. (pronume de întărire)

*Ai mei au plecat. (pronume posesiv)

*Acesta îmi este coleg. (pronume demonstrativ)

*Fiecare învaţă. (pronume nehotărât)

*Care lipseşte? (pronume interogativ)

*Nu ştiu 1/ care lipseşte. 2/ (pronume relativ)

*Niciunul n-a lipsit. (pronume negativ)

d) numeral în cazul N.:

*Doi învaţă. (numeral cardinal)

*Al treilea desenează. (numeral ordinal)

*Amândoi au plecat (numeral colectiv)

*Se ia o doime din întreg. (numeral fracţionar)

*Se ia câte una din bile şi se introduce în urnă. (numeral distributiv)

e) Locuţiune substantivală: Părerile de rău sunt inutile.

f) Verb la modul:

infinitiv: A vedea bine o emisiune e o plăcere;

supin: De plătit mai puţin este convenabil;

gerunziu (numai după un reflexiv impersonal): Se aude tunând.

g) Locuţiune verbală la modul:

infinitiv: A pune pe roate o afacere e greu;

supin: De băgat de seamă diferenţa este uşor.

h) Interjecţie (numai după un reflexiv impersonal): S-aauzit fiu-fiu! În acel moment.

Subiectul poate fi dublat, cu rol de insistenţă, imediat sau la distanţă, printr-un pronume personal
sau demonstrativ: Vine el tata. Elevul care învaţă, acela ştie.

Atenţie: Nu sunt subiecte, ci atribute:

 substantivele şi pronumele în cazul genitiv: Ai casei au plecat. Ai lui s-au certat.

Subiectul real este un substantiv (stăpânii, părinţii) căruia îi ţine locul articolul genitival;

 substantivele şi pronumele în cazul acuzativ precedate de prepoziţiile de, din sau

dintre: Se mai întâmplă de acestea. Au plecat din oameni. Subiectul real este un
substantiv sau un pronume (lucruri, unii).

Sunt enunţuri fără subiect: Afară pluă.

Verbele impersonale pot avea subiect gramatical: Ţi se cuvine premiul.

PROPOZIȚIA SUBORDONATĂ SUBIECTIVĂ

Propoziţia care îndeplineşte în frază rolul de subiect pe lângă un verb din propoziţia regentă
se numeşte propoziţie subiectivă.(SB)

a) Se vede¹/ că nu cunoşti locurile pe aici.²/

b) Cine adună la tinereţe¹/ are la bătrâneţe.²/
c) Trebuie¹/ să ceri de la tatăl tău paloşul...²/
d) „E pacat¹/ să rămâi fără leac de învăţătură.²/” (I. Creangă)
e) Pesemne¹/că dumneata ai greşit.²/
f) Îmi vine¹/să-mi iau lumea-n cap.²/
elementele regente:
1) verb personal: „Cine se scoală de dimineaţă/ departe ajunge./2
2) verbe şi construcţii impersonale:
a) verbul impersonal a trebui: Trebuie/ să citesc această carte./
b) Verbe reflexive impersonale: Nu se cade /să nu-i respect pe cei în vârstă./
c) Expresii verbale impersonale alcătuite din verbul copulativ a fi + adverb sau locuţiune
adverbială sau verb la supin:
E bine /că ai învăţat şi că ştii./
E de prisos /să-ţi mai explic./
Ar fi de dorit /ca eforturile să ne fie răsplătite./
d) verbe personale folosite ca impersonale, singure sau precedate de pronume personale în
dativ sau acuzativ: urmează, ajunge rămâne, reiese, nu contează, nu importă, nu merită
Rămâne / să scriem tema./ Nu contează /că ai greşit./ Era/să pierd banii./ Îmi place /să citesc./
Îţi ajunge /cât ai lucrat astăzi./ Ne doare /că nu te putem ajuta./ V-a convenit/să plecaţi./
e) verbe pasive folosite ca impersonale: Este dovedit /că abuzul de medicamente este
dăunător./
f) Locuţiuni verbale impersonale: I-a venit la socoteală /să-mi ceară datoria./
g) Un verb predicativ impersonal şi unipersonal, la diateza activă:
a-i plăcea, a-i conveni, a-i părea, a-i strica, a-i veni
Nu-mi convine¹/ ce-ai spus colegilor.²/ 2 SB
Mi-a plăcut¹/cum te-ai comportat²./ 2 SB
a-l durea, a-l deranja, a-l supăra, a-l mira,a-l nelinişti, a-l aştepta
Mă deranjează²/ că niciodată nu ţineţi seama de sfaturile mele.²/ 2 SB
Ne aşteaptă¹/ ce ne-a fost sortit.²/ 2 SB
h) Un verb predicativ impersonal şi unipersonal la diateza reflexivă, cu pronume reflexiv în Ac.,
fără funcţie sintactică, marca diatezei reflexive cu pronume reflexiv în Ac.: se întâmplă, se
cade, se cuvine, se zvoneşte, se preconizează, se zice, se spune, se ştie, se crede, se aude,
se vede, se poate, se pare;
 Se cuvine ¹/să studiem mai mult pentru a reuşi la primul nostru examen.²/ 2 SB
 Se preconizează¹/ ca în anul următor salariile să crescă cu 10%.²/ 2 SB

i) Un verb predicativ impersonal şi unipersonal folosit la diateza pasivă: a-i fi dat, a-i fi lăsat,
a-i fi ursit, a-i fi sortit, a-i fi scris, a-i fi predestinat, e hotărât, e stabilit, e indicat, e ştiut;
 I-a fost sortit¹/ să se facă medic.²/ 2 SB
 E hotărât¹/ ca săptămânal să parcurgem câte două subiecte de examen.²/ 2 SB
j) o expresie verbală impersonală şi unipersonală cu rol de predicat nominal, formată din :
2
Sunt subliniația termenii regenți și cu bold sunt scrise subiectivele.
a) Verbul copulativ impersonal a fi + adverb: e bine, e rău, e uşor, e greu, e frumos, e clar, e
firesc, e lesne, e dificil, e posibil, e drept, e recomandabil, e normal
 E dificil¹/ să creşti fără părinţi.²/ 2 SB
 E posibil¹/să nu mai avem timp de prea multe explicaţii.²/ 2 SB

b) Verbul copulativ impersonal a fi + locuţiune advrbială: e cu putinţă, e de prisos, e de necrezut

 E de prisos¹ /să mai discutăm despre acest subiect.²/ 2 SB
 E cu neputinţă¹/ să mă pot conforma programului impus de tine.²/ 2 SB

c) Verbul copulativ impersonal a fi + verb la modul supin

 E de aşteptat¹/ ca mulţi elevi să obţină note mari la admiterea în liceu.²/ 2 SB

3) adverbe şi locuţiuni adverbiale predicative: desigur, fireşte, pesemne, negreşit,

bineînţeles, probabil, poate, evident, adevărat, destul, suficient, fără (nicio) îndoială, cu
siguranţă, cu certitudine, de bună seamă, fără doar şi poate,.
Negreşit /că voi reuşi în viaţă./ Fără îndoială /că va veni./
Atenţie: Subiectivele care determină verbe personale sunt introduse doar prin pronume şi
adjective pronominale relative şi nehotărâte: Care elev învaţă ia premiu. Oricine răspunde bine
/ ia notă mare./ Orice copil învaţă/ ştie.
Expresiile verbale impersonale pot avea în componenţa lor şi un alt verb copulativ: A ajuns
imposibil /să-ţi mai petreci concediul la mare/. Rămâne de dorit /ca Mihai să mai citească un
roman./

* Pentru descoperirea elementelor relaţionale (introductive)

A.PRONUME RELATIVE ȘI NEHOTĂRÂTE
Cine seamănă vânt¹/culege furtună.²/
Câţi au fost acolo¹/ au rămas miraţi.²/
Ce s-a întâmplat¹/a trecut.²/
Oricine trece pe aici¹/este impresionat.²/
„Dar cui i-e frică de război¹/ E liber de-a pleca-napoi…”²/
→ cine, câţi, ce, oricine, cui = pronume relative sau nehotărâte (în N, Ac., D, G)
B. CONJUNCȚII SUBORDONATOARE ȘI LOCUȚIUNI CONJUNCȚIONALE,
ADVERBE RELATIVE
Se vede¹/ că nu cunoşti locurile pe aici.²/
Ne se ştie¹/ de unde sare iepurele.²/
Trebuie¹/ să ceri de la tatăl tău paloşul... ²/
E impresionant¹/ cum s-a sfârşit discuţia.²/
„Se pare¹/ cum că alte valuri/Cobor mereu pe acelaşi vad.” ²/ (M. Eminescu)
→ că, să, de unde, cum, cum că = conjuncţii subordonatoare (simple sau compuse) şi adverbe
relative.

* În general subiectiva are topică liberă. Ea pote sta înainte sau după regentă.
 Se ştie¹/ cine va veni în şcoală săptămâna viitoare.²/ 2 SB
 Cine munceşte¹/ are rezultatele aşteptate.²/ 1 SB

În alte situaţii, subiectiva are topică fixă( antepusă regentei) în structurile:

SB + Reg. + PR
 Ceea ce mă nelinişteşte¹/ este²/ că încă n-a ajuns acasă.³/
 SB + Reg. + CZ
 Dacă elevul n-a învăţat astăzi¹/ este²/ pentru că nu s-a simţit bine.³/

SB + Reg. + CS
 Dacă lucreză suplimentar¹/ este²/ ca să reuşească cu o medie mare.³/

Punctuaţia

În mod obişnuit subiectiva nu se desparte prin virgulă de regenta ei, indiferent de locul pe
care îl ocupă, dar se desparte întotdeauna prin virgulă când stă înaintea regentei şi este reluată
prin pronume demonstrativ.

 Cine nu se străduieşte¹/, acela nu va reuşi.²/ 1 SB

Atributul

Atributul este partea de propoziţie secundară care determină un regent de tip nominal
(substantiv sau un substitut al acestuia-pronume, numeral).Acesta exprimă cele mai variate
caracteristici ale regentului, ca urmare a legăturilor semantice dintre determinant şi determinat:

 locul (pădurea de acolo),

 timpul (discuţia actuală),

 modul (jocul rapid),

 cantitatea (vorba multă),

 scopul (pregătirea pentru examen),

 mijlocul (deplasarea cu maşina),

 asocierea (întâlnirea cu prietenii).

Întrebările atributului,,care?’’, ,,ce fel de?’’, ,,al(a, ai, ale) cui?’’, ,,cât ,câtă, câţi, câte?’’
adresate cuvântului determinat.

Se ofera elevilor urmatoarea observatie:

Dacă se apelează însă doar la criteriul întrebării pentru identificarea acestuia, se pot produce
confuzii. Este cazul unor sintagme precum: saltul înainte, ziua de ieri, considerate de către unii
complemente circumstanţiale tocmai din cauza folosirii intrebarii, în loc de a identifica natura
elementului regent.

Confuzia atributului cu complementul este exclusă, deoarece regenţii atributului (substantiv,

pronume, numeral) sunt incompatibili cu aceia ai complementului(adjectiv, verb, adverb,
interjecţie).

Felurile atributului:

-substantival

-adjectival

-pronominal

-verbal

-adverbial

-numeral

-interjectional
 Atributul substantival

Atribute substantivale sunt cele care se exprimă prin substantive comune sau proprii in
cazurile acuzativ sau genitiv ,fiind dependente de un substantiv sau de un substitut al
acestuia.

a) atribut substantival genitival(care sta in cazul genitiv fara prepozitie sau locutiune
prepozitionala si se exprima prin:
- substantiv comun sau propriu
Cartea elevului este ingrijita.
Meritul lui Mihai este apreciat.
- Numeral cardinal propriu-zis, ordinal, colectiv, distributiv, fractionar
Meritele celor trei sunt de necontestat.
Actiunea primeia dintre fete a fost incununata de succes.
Preocuparile amandurora sunt de admirat.
Astfel se realizeaza gruparea a cate patru dintre obiecte.
Remarcam lipsa unei doimi din intreg.
b) Atribut substantival prepozitional care sta in cazurile Ac., G., D. Precedate de prepozitii
sau locutiuni prepozitonale
- Substantiv comun sau propriu
Cartea de citire este pe banca. (Ac.)
Masurile impotriva lui Ionel au fost nedrepte. (G.)
Oamenii asemenea parintilor lui, rar intalnesti. (D.)
- Numeral cardinal propriu-zis, ordinal, volectiv, fractionar, distributiv
Cartile de la cei doi (de la al doilea, de la amandoi, de la o doime din ei) au fost
interesante. (Ac.)
Mergem in grupuri de cate doi. (Ac.)
Sanctiunile impotriva celor doi (celui de-al doilea, impotriva amandurora,
impotriva unei treimi dintre participanti )au fost aspre. (G)
Succesul datorita celor doi (celui de-al doilea, amandurora, unei treimi din
concurenti) a fost impresionant. (D.)
c) Atribut substantival apozitional care aduce o explicatie, face o precizare si sta in toate
cele cinci cazuri exprimandu-se prin:
- Substantiv comun sau propriu
Elevul Popescu invata. N acordat
Pe elevul Popescu l-am vazut in oras. * N neacordat
Pe colegul meu, Mihai, l-am vazut in parc. * Ac. acordat obligatoriu
I-am dat vecinului meu, lui Ionel, o minge. * D
Cartea baiatului sau, a studentului, mi-a folosit. * G.
Baiete, elevule, vino la mine! * V. Acordat
Ai si tu, Ioane, o scrisoare. *V. Neacordat

- Numeral cardinal propriu-zis, ordinal, colectiv, fractionar

 Colegii mei, doi dintre ei, au fost la meci. *N.
Colega mea, prima dintre fetele de acolo, este fruntasa.
Colegii mei, amandoi, au luat premiu.
Se ia aceasta parte, o doime, din intreg.

Pe colegii mei, pe doi dintre ei, i-am intalnit la teatru. *Ac.

Pe prietenul meu, pe cel de-al doilea dintre baietii aceia, in apreciez mult.
Pe prietenii mei, pe tustrei i-am vazut la scoala.
Nu eleminam decat o parte, o treime.

Le imprumut colegilor, celor doi, manual de limba romana. *D

Ii dau copilului, celui de-al treilea, o minge.
Parintilor mei, amandurora, le datorez succesul.
Partii ramase, doimii, i se adauga doua patrimi pentru a reface intregul.

Cartile fetelor, celor doua, sunt mai ingrijite ca ale voastre. *G

Meritul colegei noastre, al celei de-a treia, este apreciat.
Cartile lor, ale amandurora, mi-au fost de folos.
Inlaturarea acestei parti, a doimii, duce la injumatatirea intregului.

d) Atribut substantival in Ac. Si D. fara prepozitie

Satisfacerea un timp a tuturor doleantelor este o necesitate. * Ac.
El este nepot Mariei. *D.

 Atribut pronominal- se exprima prin pronume de diverse feluri

a) Atribut pronominal genitival care sta in genitiv fara prepozitie se exprima prin toate cele 8
feluri de pronume cu exceptia celor reflexive si de intarire
Cartile lor (dumealor, alor mei, acestora, tuturor, nici unora) nu se afla pe banca.
Nu stiu ale cui creioane sunt pe masa.
Ale cui flori sunt in vaza?

b) Atribut pronominal prepozitional care sta in cazurile Ac., D., G., insotit de prepozitie sau
locutiune prepozitionala si se exprima prin pronume de diverse feluri:
Filmele de la el (de la dumnealui,de la ai mei, de la acestia, de la altii, de la nici
unii) nu mi-au placut asa de mult ca ale tale.
Lauda de sine nu miroase a bine.
De care carte citesti?
Nu mi-a spus de care fata e indragostit. *Ac

Lupta impotriva lor ( impotriva dumealor, impotriva alor nostri, impotriva

acelora, impotriva altora, impotriva nici unora) n-a fost asa grea ca aceasta.
Dezbaterea asupra careia dintre probleme te intereseaza?
 Te intreb discutia asupra careia dintre carti te pasioneaza. * G.

Promovarea datorita tie (dumealor, alor nostri, acestora, altora, nici unuia dintre
cei interesati) nu l-a satisfacut pe deplin.
Prevederea conform careia dintre legi a fost incalcata?
Avocatul nu a precizat prevederea conform careia dintre legi a fost incalcata. *D

c) Atributul pronominal apozitional

Colegii, ei, ( dumealor, ai nostri, acestia, toti, nici unii) n-au fost de acord cu
excursia. *N.
Pe fratele meu, pe el, ( pe dumnealui, pe al nostru, pe acesta, pe altul, pe nici unul
din cei mari) nu il vorbeste nimeni de rau .* Ac.
Caietele elevilor, ale lor, (ale dumnealor, aor nostri, ale altora, ale acestora, ale
nici unora) nu sunt pe masa. *G.
Le dau colegilor, lor, ( dumnealor, alor nostri, tuturor, celorlalti) o inghetata. *D.
Concurentilor, nici unora, nu li s-a dat nota zece. * D.
Baiete, tu de acolo, vino repede! * V.

d) Atribut pronominal in dativ fara prepozitie sau locutiune prepozitionala

Mihai este nepot ei (dumneaei, acesteia, alteia).

Atribuirea de premii acestora (altora) le-a stranit invidia.

Paru-i atingea pamantul.

Atributul pronominal cu exceptia celui apozitional nu se acorda cu termenul regent.

 Atribut adjectival se exprima prin adjective propriu-zise (calificative), prin adjective

pronominale si prin parti de vorbire cu valoare adjectivala
- adjective propriu-zise, la orice grad de comparatie
Elevul harnic invata.
- Adjective pronominale posesive, de intarire, demonstrative, nehotarate, interogative,
relative, negative
Cartile mele (acestea) sunt noi.
El insusi a fost acolo.
Toti elevii sunt in curte.
Care elevi lipsesc?
Nu stiu care copil a intarziat.
Niciun baiat n-a lipsit de la meci.
- Numerale cardinale propriu-zise, ordinale, colective, distributive, multiplicative cu
valoare adjectivala
Doi elevi invata.
Al treilea elev citeste.
Amandoi copiii au plecat acasa.
 Citeste cate douazeci de pagini pe ora.
Efortul inzecit aduce roade.
- Verbe la participiu si gerunziu acordat
Cartea citita mi-a placut.
Cosurile fumegande polueaza atmosfera.
Atributul adjectival se acorda intotdeauna in gen, numar si caz cu termenul determinat.

 Atributul verbal se exprima prin verb la modurile infinitiv, supin, gerunziu neacordat
Elevii au datoria de a invata.
Problema de rezolvat n-a fost foarte dificila.
La orizont ,departe, se văd coşurile fumegând ale caselor.

 Atributul adverbial se exprima prin adverbe cu sau fara prepozitie si prin locutiuni
adverbiale

Sportivii exerseaza mersul inapoi.

Baiatul de acolo este prietenul meu.

Stationarea in fata este interzisa.

 Atributul interjectional se exprima prin interjectie

Strigatul bravo! Se auzea pe tot stadionul.
PROPOZIȚIA SUBORDONATĂ ATRIBUTIVĂ

Propoziția care îndeplinește în frază rolul de atribut pe lângă un substantiv din propoziția regentă se
numește propoziție subordonată atributivă .

Îmi amintesc ziua 1/ [când] ne-am întâlnit. 2/ AT

Îmi amintesc ziua întâlnirii. Atribut substantival

Nu dormea din cauza aducerilor-aminte 1/ [ce] îl chinuiau. 2/ AT

Nu dormea din cauza aducerilor- aminte chinuitoare. Atribut adjectival

Ea, 1/ [care] este sora mea, 2/ a plecat destul de repede. 1/ AT

Ea, sora mea, a plecat destul de repede. Atribut substantival apozițional

Cei doi, 1/ [care] sunt frați, 2/ mergeau alăturea. 1/ AT

Cei doi, frații, mergeau alăturea. Atribut substantival apozițional

Termeni regenți:

-substantiv: Am cumpărat cartea /care mi-a plăcut.

-locuţiune substantivală : Nu dormea din cauza aducerilor-aminte/ ce îl chinuiau.
-pronume : I-am mulţumit aceluia / pe care îl stimam.
-numeral : Tu ai ales doi / care ţi-au plăcut.
-adjectiv substantivizat : Toată sala aplauda pe cel talentat / care a stârnit admiraţia tuturor.
-locuţiune pronominală :
El părea atras de nu ştiu ce/ care-l îndemna spre vârful muntelui.
-locuţiune numerală: El îţi oferea câte şi mai câte/ de care nici nu aveai nevoie.

ELEMENTE INTRODUCTIVE
 pronume şi adjective pronominale relative (care,cine,ce,ceea ce)
Exemple:
Îmi place persoana/ pe care mi-ai prezentat-o.
Aceasta este prietena / căreia i-ai oferit flori.
Te-ai aşezat pa scaunul/ cui nu-l ocupase.
A sosit scrisoarea/ ce o aşteptam.
Nimic/ din ceea ce mi-ai spus/ nu este adevărat.
 adverbe relative ( unde, cum, când, cât)
Exemple :
Mi-ai arătat locul/ unde s-a aflat casa voastră.
El numără orele/ de când ai plecat.
Ai locuit aici toată perioada/ pe cât ai fost angajat.
Ne-a impresionat modul/ cum ai răspuns.
 conjuncţii subordonatoare (că, să, dacă, de, ca ... să )
Exemple :
Mă preocupă ideea/ că nu voi ajunge la timp.
Gândul/ de va pleca mâine la bunici/ îl domină.
Decizia / ca toţi să contribuim la curăţenie/ a fost a noastră.
 pronume şi adj. pron. nehotărâte
( oricare, oricine, orice )
Exemple :
Îţi voi susţine ideea/ oricare ar fi ea.
Suferinţa lor impresiona sufletul / oricărui om îi vedea.

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA
• Stă întotdeauna după termenul regent,
de obicei, imediat după acesta şi este adesea intercalată în regentă.
• De cele mai multe ori, atributiva nu se desparte prin virgulă de regentă.
• Când aduce o explicaţie suplimentară,
atributiva se numeşte atributivă expli-
cativă şi se desparte prin virgulă sau
linie de pauză de regentă.
Complementul direct
Complementul direct determină un verb tranzitiv sau o interjecţie predicativă desemnând
obiectul asupra căruia se exercită acţiunea: Câinele păzeşte casa. Se recunoaşte cu ajutorul
întrebărilor: pe cine? ce?
Complementul direct poate determina:
a)Verb tranzitiv la moduri personale
b)Verb tranzitiv la moduri nepersonale
c)Locuţiune verbală tranzitivă (la moduri personale sau nepersonale)
d)Interjecţie predicativă
Se exprimă prin:
1. Substantiv comun sau propriu in acuzativ fara prepozitie sau cu prepozitia pe:
A copiat textul.
L-am intalnit pe Ion.
2. Prin noua din cele zece feluri de pronume (cu exceptia celui de intarire)
Pe el (pe dumnealui, pe acesta, pe fiecare, pe ai vostri) l (i)-a felicitat.
Pe cine cautati?
Nu mi-a spus pe care l-a laudat.
Sa nu jignesti pe nimeni.
3. Numeral cardinal propriu-zis, colectiv, fractionar si ordinal
Pe cei doi (pe amandoi, pe al doilea ) i (l)-am vazut in oras.
Luam o doime din intreg.
4. Verb la infinitiv, supin, gerunziu
Nu stie a scrie.
N-a terminat de invatat.
Am auzit strigand.
5. Interjectie:
Am auzit trosc!
Complementul direct se construieste cu prepozitia pe in urmatoarele situatii:
 Cand este exprimat prin nume proprii de persoane sau de animale ori prin nume comune de
persoane identificate de vorbitori:
Priveste-l pe Ionel.
Alunga-l pe Grivei.
Cheama-l pe prieten.
I-am vazut pe colegii tai.
 Cand este exprimat prin forme accentuate ale pronumelor personale sau reflexive, prin
pronume posesive, demonstrative, nehotarate negative care tin locul numelor de persoana sau
prin pronume interogative si relative cu exceptia pronumelui ce:
Pe el (pe dumnealui, pe al tau, pe acesta, pe fiecare) l-a felicitat directorul.
Se lauda pe sine.
Sa nu crezi pe niciunul.
Pe cine astepti?
Nu stiu pe care la chemat.
 Cand este exprimat prin numerale cardinale propriu-zise, colective ori ordinale precedate sau
nu de articole demonstrative adjectivale:
I-am vazut pe cei trei.
L-am felicitat pe (cel de-) al treilea.
Le-am laudat pe amandoua.
 Cand este exprimat prin substantiv provenit din adjectiv precedat de articol demonstrativ
adjectival:
L-am chemat pe cel mare.

Complementul direct poate fi reluat sau anticipat printr-o forma neaccentuata de acuzativ a
pronumelui personal:
- Reluat, cand forma neaccentuata apare dupa complement
Pe Marian l-a felicitat directorul.
- Anticipat, cand forma neaccentuata apare inaintea complementului
L-am vazut pe Mihai la film.
Complementul direct este asezat de obicei, dupa verb, uneori, intre ele, intercalandu-se o alta
parte de propozitie:
Am vazut un film interesant.
A vazut azi un film interesant.
Complementul direct poate sa stea si inaintea verbului determinat
Bricheta am gasit-o in buzunar.
In unele situatii, complementul direct are topica fixa:
Ma cheama.
M-a pedepsit.
A rugat-o.
Va cheama-o.
Alteori sta intre partile componente ale unor forme verbale compuse:
Chematu-m-a.
Chema-l-ar.
Nu se desparte prin virgula de termenul regent daca este asezat imediat langa acesta:
I-am dat un creion.
Se despart prin virgula doua complemente direct coordonate prin juxtapunere sau prin conjunctii
si locutiuni conjuctionale coordonatoare cu exceptia lui si, ori, sau si cu nerepetate:
N-a cumparat nici carti, nici caiete.
Propoziția completivă directă

Propozitia care indeplineste in fraza rolul de complement direct (pe langa un verb tranzitiv din
propozitia regenta) se numeste propozitie completiva directa.(CD)
L-am cunoscut pe scriitor.
Cornel stie ceva.
Poti citi.
Cheama pe trei din grupul sau.
Termina de strigat.
Porneste a gesticula, l-am auzit strigand chiar.
Astfel se obtin frazele:
L-am cunoscut ¹/ pe cine a scris cartea. ²/
Cornel stie ¹/ce s-a intamplat. ²/
Poti ¹/ sa citesti.
Cheama ¹/pe cine se afla in grupul sau. ²/
Termina ¹/sa strige. ²/
Porneste¹/ sa gesticuleze²/, l-am auzit³/ cum striga chiar/
Termeni regenţi:
1. un verb predicativ, personal, tranzitiv la diateza activă sau activă pronominală, la moduri
personale şi nepersonale, cu excepţia participiului;
 Eu ştiu ¹/ce am de făcut în această săptămână.²/ 2CD
 Mama şi-a cumpărat ¹/ ce a dorit întotdeauna.²/ 2 CD
 Profesorul are de verificat ¹/cum am efectuat tema pentru acasă.²/ 2 CD
*infinitiv
A intrat în cameră fără a băga de seamă¹/ ce faci.²/
*gerunziu
“Și Iisus, auzind¹/că Ioan a fost întemnițat,²/ a plecat în
Galileea.¹/”(Matei ,4,12)
*supin
Profesorul are de verificat¹/ dacă rezultatele sunt corecte.²/
2. o locuţiune verbală predicativă, personală, tranzitivă la moduri personale sau nepersonale
(cu excepţia participiului);
 Cunoscuţii au băgat de seamă¹/că te superi foarte repede.²/ 2 CD
 Neţinând minte ¹/ce temă au²/,câţiva elevi n-au scris.¹/ 2 CD
 Prietenul meu a intrat în casă fără a băga de seamă¹/că acolo mă aflam şi eu.²/ 2 CD

3. o interjecţie predicativă;
 Uite¹ /cine a venit.²/ 2 CD
 Iată ¹/ce a făcut ea astăzi²./2 CD

CONECTORII PROPOZIȚIILOR COMPLETIVE DIRECTE : CONJUNCȚII

SUBORDONATOARE
·Că : A spus ¹/ că pleacă.²/
·Cum că : “ O sondă de petrol vestește¹/ cum că izvorul vieții noastre e în muncă.²/” ( Mihai
Beniuc)
·Dacă : L-am întrebat ¹/ dacă vine azi în control.²/
·De : L-am întrebat ¹/ de vine chiar azi în control.²/
·De (cu alte valori) : El începea ¹/de povestea amintiri.²/
·Să : Maria vrea ¹/să vorbesc cu profesorii ei.²/
Construcția completivei directe cu ca să nu este recomandabilă.
·Ca(…) să: Medicul i-a recomandat ¹/ ca în fiecare zi să bea ceai.²/

PRONUME ȘI ADJECTIVE RELATIVE

Care , al căreia, cărora, contra cărora, înaintea căreia
Nu știam ¹/care pleacă.²/
·Cine, în fața cui, ale cui, cui, la cine, față de cine
Nu a aflat¹/ ale cui sunt cărțile.²/
·Cât , câtă, câți, câte, ale câtora, câtora, cu câți
Am aflat ¹/câți au plecat.²/
·Care, ale cărei, căror, pe care
Am aflat ¹/ale cărei fete sunt desenele.²/
·Ce, cu ce
Ne-a comunicat ¹/ cu ce probleme se confruntă.²/
·Cât câtă, câți , câte, ale câtor, câtor
Nu a spus¹/ cât a luat la test.²/

PRONUME ȘI ADJECTIVE NEHOTĂRÂTE COMPUSE CU ORI

El poate face acasa ¹/orice vrea.²/
Ajută ¹/pe oricine te solicită.²/
Suspecteaza ¹/ pe oricine îl vizitează.²/
L-am întrebat ¹/ pe oricare a venit.²/
Întreabă-i ¹/ pe oricâți vor veni.²/
Il ajută ¹/ pe oricare coleg solicită acest lucru.²/
I-a primit ¹/ pe oricâți copii au venit.²/
Primește ¹/orice obiect îi dai.²/
Citeste ¹/ orice carte îți dă!²/
Desenează ¹/ orice vede.²/
L-aș saluta ¹/ pe oricare om va veni la noi.²/
Observaţie pronume/adjective pronominale relative, adverbe relative, pronume/adjective
pronominale nehotărâte au funcţie sintactică în subordonată, şi pot fi precedate sau nu de
prepoziţii.

ADVERBE RELATIVE
Unde, de unde, de pe unde
Nu știe ¹/ unde pleaca in excursie./²
·Încotro
Nu a aflat ¹/ încotro a luat-o mașina.²/
·Când , de când ,până când
L-am întrebat¹/ când a sosit.²/
·Cum
Nu a comunicat ¹/ cum a procedat.²/
·Ce
Mi-a spus ¹/ ce mult a suferit fratele ei.²/
Observaţie Când CD răspunde la întrebarea ce? verificarea ei se face prin pronumele
nehotărât
ceva; iar când CD răspunde la întrebarea pe cine?verificarea ei se face prin
pronumele nehotărât cineva.

Contragerea şi expansiunea

O propoziţie completivă directă poate fi contrasă într-un complement direct, iar un complement
direct poate fi extins(dezvoltat) într-o completivă directă.
 Eu nu pot¹/ să văd bine la tablă.²/ 2 CD
 Eu nu pot vedea bine la tablă.

 Nică ştia a învârti şi hora , dar şi suveica.(c.d.)

 Nică ştia¹/ să învârtească şi hora, dar şi suveica.²/ 2 CD

TOPICA ȘI PUNCTUAȚIA PROPOZIȚIEI COMPLETIVE DIRECTE

De regulă stă după regentă
Am aflat ¹/ ce cadou au cumpărat.²/
·Poate sta și înaintea regentei
Că te vei supăra,¹/ știu.²/
·Când se află după regentă, completiva directă nu se desparte prin virgulă
Nu știa¹/ unde l-ar găsi.²/

·Așezată înaintea regentei, completiva directă se desparte , în general, prin virgulă

Pe cine întâlnești,¹/să saluți.²

Complementul indirect

Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care arată obiectul asupra căruia se
răsfrânge indirect o acţiune a verbului sau căruia I se atribuie o acţiune, o însuşire sau o
caracteristică exprimată prin cuvântul determinat.
Complementul indirect răspunde la întrebările:
 pentru acuzativ: cu cine?, cu ce?, la cine?, la ce?, de cine?, de ce?, despre cine?, despre
ce?, de la cine?, de la ce?, pentru cine?, pentru ce?
 Pentru dativ: cui?
 Pentru genitiv: asupra cui?, contra cui?, împotriva cui?
Regentul complementului indirect poate fi:
 Un verb tranzitiv la mod personal: Bunicii cer nepoţilor ascultare.
 Un verb tranzitiv la mod nepersonal: A vorbi despre muzică este o plăcere.
Discutând despre prietena lui, I s-a luminat faţa.
I-e dor de povestit cu nepoţii.
 Un verb intranzitiv: Mă tem de greci şi de darurile lor.
 O locuţiune verbală: A luat-o la sănătoasa cu prietenii lui.
 Un adjectiv: Am citit cărţi pline de haz.
 Un adverb: Satul Domneşti este aproape de oraş.
 Un substantiv nearticulat: Slavă patriei!
 O interjecţie cu valoare predicativă: El zvârr! Cu săgeata în duşman.
OBS: Complementul indirect e cerut cu predilecţie de verbe la diateza reflexivă sau pasivă: a
se gândi, a-şi aminti, a se lăuda, a se mira, a se uita, a se interesa, a fi preocupat, a fi
încredinţat, a fi interesat, a fi convins etc.
Complementul indirect poate fi exprimat prin:
 Substantive comune sau proprii, în cazurile dativ, acuzativ cu prepoziţii sau locuţiuni
prepoziţionale: pentru, la, de, cu , în, spre, din, întru, dintre, pe, faţă de şi genitiv cu
prepoziţiile asupra, contra, împotriva.
S-au adresat colegilor.
 Se teme de ploaie.
Luptăm împotriva nedreptăţilor.
 Adjective propriu-zise sau provenite din participiu la Ac. Cu prepoziţiile: de, din , în:
Din alb s-a făcut negru.
 Adjective pronominale posesive contruite cu prepoziţii specifice genitivului:
Toţi s-au ridicat împotriva voastră.
 Numerale cu valoare substantivală în cazurile dativ, acuzativ cu prepoziţie şi genitiv cu
prepoziţie:
Le-am dat celor doi (amândurora, unei treimi din ei, celui de-al doilea) premii.
Vorbeam despre cei trei (despre amândoi, despre o treime din ei, despre cea de-a doua).
Se interesează de câte trei dintre copiii fiecărei clase.
S-au ofensat împotriva celor doi (împotriva amândurora, împotriva unei treimi din ei,
împotriva celui de-al doilea).
 Pronume în cazurile dativ, acuzativ cu prepoziţie, genitiv cu prepoziţie:
Lui (dumnealui, alor noştri, acestuia, fiecăruia) i-am dat o carte. * D.
Îşi repetă mereu reproşurile făcute.
Cui i-ai dat mingea?
Nu ştiu cui I se cuvin laudele.
Nimănui nu I s-a oferit această posibilitate.

Mi-e dor de el (de dumnealui, de al nostru, de acela, de toţi). * Ac.

Se gândeşte numai la sine.
Cu cine vorbeai?
Ştiu de cine ţi-e dor.
Nu se teme de niciunul dintre voi.

Au luptat (împotriva lor, dumnealor, alor noştri,tuturor, celorlalţi). * G.

Contra cui aţi votat?
N-am aflat contra cui a complotat.
Nu complotează împotriva nimănui.
 Verbe la modul infinitiv cu prepoziţiile de ,din, la, în, pentru, supin cu prepoziţia de şi
gerunziu
 Se gândeşte a te căuta.
S-a săturat de aşteptat.
S-a plictisit învăţând.
 Părţi de vorbire substantivizate: adjective substantivizate: Cu lăudărosul acela am
copilărit.
Adverbe substantivizate: S-a obişnuit repede cu binele.
Interjecţii substantivizate: Mă gândesc la hopul următor.

Complementul indirect poate fi reluat sau anticipat printr-o formă neaccentuată a pronumelui
personal:
Mie mi se cuvine acest drept.
Ţi s-a dat şi ţie o parte din câştig.
Topica şi punctuaţia
Complementul indirect este aşezat de obicei imediat după verb sau orice termen regent, dar
poate sta şi înaintea acestora pentru a fi scos în evidenţă:
Spune dirigintelui cele întâmplate.
Băiatului să-I dai premiul întâi.
Se desparte prin virgulă complementele indirecte coordonate prin juxtapunere sau prin
conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare, cu excepţia lui şi, ori, sau, şi cu.
I-am dat mamei, lui tata şi Mioarei câte un cadou.
Complementul indirect nu se desparte prin virgulă dacă este aşezat imediat după verbul
determinat:
I-am dat colegului manualul meu.
Propoziția completivă indirectă

Propozitia C.I. constituie în frază o realizare propoziţională a complementului indirect .

C.I. corespunde unui complement indirect exprimat printr-un substantiv sau substitut al
acestuia în cazul :

-D. Dau merituosului . →Dau / cui merită .

-Ac. cu prepoziţie Mă bucur de păstrarea tradiţiilor .→Mă bucur / că păstraţi

tradiţiile
-G. cu prepoziţie A acţionat contra prietenului. A acţionat / contra cui îi este prieten
.

Părţile de vorbire pe care le determină C.I. :

- un verb
Mă tem / că întârzie .
- o locuţiune verbală
Nu mi-am dat seama / că am greşit.
- un adjectiv
Mihai era capabil / să facă un efort mare .
- un adverb
E bine / de cine munceste.
- o interjecţie
E vai / de cine nu învaţă !

Elemente introductive :
-pronume relative : cui, ceea ce , (contra) cui ;
Povesteşte 1/ (cui) îl ascultă. 2/

-adj. pronominale relative : ce;

Este mândru 1/(de câte) rezultate a obţinut. 2/

-pronume nehotărâte : oricui , orice , (asupra ) oricui

Se teme 1/ (de oricine) îl ameninţă. 2/
-adj. pronominale nehotărâte : (de) orice ;
Dă premiul 1/ (oricărui) copil îl merită. 2/

-pronume interogative: Se gângeşte1/ (la cine) va veni? 2/

-adjective pronominale interogative: S-a întrebat 1/(la care) coleg va merge? 2/
-adverbe relative: unde, cât, cum, când, încotro: Nu mă dumiresc 1/ (unde) e. 2/
-conjuncţii subordonatoare: că, să, ca să, dacă, de: Nu mă mir 1/ (că) n-a reuşit. 2/
-locuţiuni subordonatoare conjuncţionale: cum că, cum de:
S-a mirat1/ (cum de) a rezistat. 2/

Obs. : Împletirea regentei cu subordonata determină includerea pronumelor relative sau

nehotărâte atât în organizarea regentei , cât şi a subordonatei.
CI
Dau / cui cere.

cui →complement indirect in regentă Dau copilului.

cui → subiect în subordonată
Copilul cere.

Obs. : Conjunctia compusă subordonatoare ca…să nu se poate folosi decât disociată , cu

intercalarea unor părţi de propoziţie: CI
M-aş bucura / ca fiecare copil să i-a examenul de capacitate .
Observaţie CI introdusă prin pentru că este cerută de verbe care exprimă satisfacţia,
mulţumirea, regretul, recunoştinţa, astfel încât ea are nuanţă cauzală, se verifică prin
contragere în pronume nehotărât.

Topica si punctuaţia : Locul obisnuit al CI este după termenul regent .Pentru

evidenţierea ei poate fi plasată şi înaintea acestuia.
CI aşezata după regentă nu se desparte de aceasta prin virgulă .
Când stă înaintea regentei , folosirea virgulei sau liniei de pauză este permisă , dar nu
obligatorie.
Complementul circumstanțial de loc

Este partea secundară de propoziţie care arată locul în care se desfăşoară o acţiune sau se
manifestă o însuşire, limitele spaţiale (punctul de plecare sau de sosire, intervalul) şi direcţia
acţiunii.
Se duce la Craiova.
Aluat-o la fugă spre gară.

Complementul circumstanţial de loc determină:

 Un verb: Se duce acolo.
 interjecţie: Hai la şcoală!
 Un adjectiv: Dă-mi cartea luată din raft.

Se exprimă prin:
 Adverb de loc:
Fără prepoziţie: Rămâne aici.
Cu prepoziţie: A fugit repede până acolo.
 Loc. adverbială de loc: Umbla de acolo până acolo de nerăbdare.
 Substantive comune sau proprii în:
Ac. - cu prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale: în, la, după, între, lângă, către, de la, sub, de lângă,
de sub, de pe sub, dintre, pe, peste, până, până la, spre, aproape de: Mă duc la bibliotecă.
- fără prepoziţie, când arată spaţiul străbătut şi este însoţit de numerale sau adjective: A
alergat doi kilometri.
S-a dus cale lungă.
D. – în expresiile: Stai locului!
S-a aşternut drumului.
G. - cu prepoziţie: înaintea, deasupra, dinaintea, dedesubtul: Am aşteptat înaintea casei.
- cu locuţiune prepoziţională: în faţa, în spatele, în mijlocul, în jurul, de-a lungul, de-a latul:
S-a plimbat de-a lungul malului.

 Pronume în:
Ac. - cu prepoziţie: S-a aşezat lângă el (dumnealor, în jurul alor voştri, lângă celălalt, lângă
unul).
Către cine s-a îndreptat?
Nu ştiu spre care au plecat.
N-a pus grâu în niciunul dintre saci.
D. – când se exprimă prin pronume personal formă neaccentuată precedat de prepoziţii sau
locuţiuni prepoziţionale specializate pentru G.:
Câmpul se întinde înaintea-mi.
În preajma-mi sunt multe flori.
G. - cu prepoziţie: Am aşteptat înaintea lor, dumnealor, în jurul alor noştri, în jurul acelora, în
jurul altora.
Înaintea cui ai stat la spectacol?
Nu ştiu înaintea căruia se afla cartea.
- cu loc. prep.: S-a plimbat în jurul ei.

 Numeral cu valoare substantivală în:

Ac. - cu prepoziţie:
Se îndrepta către cei trei, către amândoi, către al treilea.
G. - cu prepoziţie:
Am aşteptat înaintea celor doi .
- cu locuţiune prepoziţională:
S-a plimbat în jurul celor trei.
- Adjectiv pronominal posesiv precedat de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale specializate
pentru genitiv:
S-a aşezat înaintea mea.
A pus cartea în spatele tău.
- Verb la supin (folosit rar):
Întârziase la prins peşte.
Puctuaţia

Complementele circumstanţiale de loc coordonate prin juxtapunere sau prin conjucţii şi locuţiuni
conjucţionale cu excepţia lui şi, ori, sau, nerepetate se despart prin virgulă:

A fost în oraş, în parc şi la stadion.

Complementul circumstanţial de loc cu sau fară determinări aşezat între subiect şi predicat se
izolează prin virgule daca subiectul este aşezat înainte de predicat:

Copiii, aici, se joacă în voie.

Topica

Stă după sau înaintea termenului regent.

Poate fi aşezat şi între subiect şi predicat sau între verbul copulativ şi nume predicativ:

Se află acolo o mulţime de lume.

Tu eşti la şcoala voastră cel mai bun elev.

Poate sta şi la începutul propoziţiei.

Unde te duci?
Propoziția circumstanțială de loc

Definiţie: Propoziția subordonată care arată locul în care se petrece acțiunea, exprimată
de un verb/ interjecție predicativă din regentă și are funcția unui Complement
circumstanțial de loc

Elementele regente
1. un verb predicativ, personal intranzitiv la orice diateză;
 Muncitorul se deplasează zilnic¹/ unde lucrează.²/ 2 CL
2. verb predicativ, personal, tranzitiv;
 Noi aşezăm hainele¹/ unde ni s-a indicat.²/ 2 CL
 Copilul scrie¹/ unde mama i-a aşezat biroul.²/ 2 CL
3. o locuţiune verbală, predicativă, personală, intranzitivă;
 Copiii au rupt-o de fugă ¹/unde li s-a spus.²/ 2 CL
4. verb sau locuţiune verbală predicativă la un mod nepersonal;
 Mergând¹/ unde mi-ai spus,²/ am găsit medicamentele căutate.¹/ 2 CL
5. o interjecţie
 Hai repede¹/ unde ne-am propus!²/ 2 CL
6. un adverb de loc
 Am fost acolo¹/ unde am visat întotdeauna.²/ 2 CL
7. adjectiv
 Cărţile aşezate¹/ unde ţi-am spus²/, le-a luat altcineva.²/ 2 CL

Circumstanţiala de loc se introduce prin:

1. Adverbe relative de loc cu sau fără prepoziţie: unde, de unde, până unde, încotro.
 De dimineaţă a pornit¹/ încotro l-ai trimis.²/ 2 CL

2. Adverbe relative nehotărâte compuse cu ori-: oriunde, oriîncotro

 Oriîncotro ai privi¹/, vezi holdele aurii de grâu, legănându-se în bătaia vântului.²/

3. Pronume şi adjective pronominale relative: care, cine, ce, cât, (cu prepoziţie);
 Ne vom întâlni¹/ în ce loc îţi convine.²/ 2 CL

Elemente corelative: adverbul acolo cu sau fără prepoziţie.

Observaţia 1 : Adverbele relative, prin care se introduc propozițiile circumstanțiale de

loc
• 1. servesc ca element de legătură
• 2. îndeplinesc funcția sintactică de complement circumstanțial de loc
în propoziția din care fac parte

Observaţia 2: Adverbele și locuțiunile corelative

 • Se găsesc în regentă și au rolul de a marca suplimentar relația dintre cele două
propoziții, clarificând felul subordonatei
e.g.: Unde se ducea,/ acolo se plângea./

IV. Topica
e.g.: A plecat /unde a văzut cu ochii./
• Propozițiile circumstanțiale de loc urmează, de obicei, regenta

e.g.: Unde a fost,/ pleacă și azi/

• Când se insistă asupra lor, precedă regenta

V. Punctuaţia

e.g.: M-am oprit/ unde ai vrut.

• 1. când urmează regenta, de obicei, nu se desparte prin virgulă

e.g.: Unde ai vrut, /acolo m-am oprit

• 2. când precedă regenta, în general, se desparte prin virgulă

e.g.: La munte, unde te uiti, este frumos.

• 3. cand este intercalata in regenta, inaintea predicatului regentei, se pune între
virgule
Complement circumstanțial de timp

COMPLEMENTUL CIRCUMSTANTIAL DE TIMP este partea secundară de propoziţie care

arată timpul in care se desfăşoară o acţiune sau se manifestă o însuşire.
Întrebări

 Când?

 De când?

 Pe când?

 Pânâ când?

 Cât timp?
Termen regent

 Un verb: Se duce azi.

 locutiune verbală: Şi-a adus aminte de ieri.

 interjecţie: Hai acum!

 Un adjectiv: Este fericită de alaltăieri.

Părţi de vorbire prin care se exprimă.

 Substantive comune în acuzativ fără prepoziţie fiind însoţite de obicei de adjective propriu-
zise, adjective pronominale nehotărâte sau numerale:
A plecat în străinătate anul trecut.
Stă acolo toată ziua.
Lupta a durat cinci zile.
A călătorit astfel zile şi nopţi.
 Substantive comune sau proprii în cazurile acuzativ precedate de prepoziţii şi locuţiuni
prepoziţionale: în, la, după, între, spre, de la, pe la, înspre, către, cu, de peste, după, până,
înainte de, în timp de, în vreme de, în jur de şi în genitiv precedate de prepoziţii sau locuţiuni
prepoziţionale: înaintea, asupra, în urma, în timpul, în cursul, în vremea, de-a lungul.
A sosit la şcoală după colegi.
 Se plimbă prin parc în fiecare zi.
A plecat de două zile.
Plecase la drum asupra nopţii.
 Pronume în cazurile acuzativ, genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni
prepoziţionale şi dativ posesiv precedat de prepoziţii li locuţiuni prepoziţionale cu regim de
genitiv:
Vom pleca la şcoală după el, după dumnealui, după ai voştri, după acesta, după toţi.
După care veţi pleca la şcoală?
Nu v-aţi hotărât după care veţi pleca la şcoală.
Nu vom pleca la şcoală după niciunul dintre colegi, ci înaintea lor.
Viom ajunge înaintea dumnealor, înaintea acestora, înaintea alor noştri, tututor.
Înaintea cui ai sosit?
N-a aflat înaintea cui au sosit.
N-au sosit înaintea niciunuia dintre ai noştri.
Au sosit acolo înaintea-ţi.
 Adjective pronominale posesive în cazul acuzativ precedate de propoziţii şi locuţiuni
prepoziţionale cu regim de genitiv:
Am sosit la gară înaintea voastră.
 Adjective propriu-zise referitoare la vârstă, în acuzativ precedate de prepepoziţia de:
Îl cunosc de mic.
 Numerale cardinale, ordinale şi colective cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi
genitiv precedate de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivul:
Am ajuns în parc o dată cu cei doi, cu amândoi, cu cel de-al treilea.
Am sosit la şcoală înaintea celor doi, înaintea amândurora, înaintea celui de-al
doilea.
 Numerale adverbiale:
De două ori m-am trezit azi-noapte.
 Verbe la modurile infinitiv cu prepoziţia până sau locuţiunea prepoziţională înainte de
şi gerunziu:
Până a veni tu, el a plecat.
Mergând spre şcoală m-am întâlnit cu el.
 Adverbe cu sau fără prepoziţie şi locuţiuni adverbiale de timp:
Ei vor sosi mâine.
A plecat de ieri.
Vine pe la noi din când în când.
5. Topica:
 Poate sta după termenul regent sau înaintea acestuia, în funcţie de intenţia vorbitorului .
Poate fi aşezat între subiect şi predicat, între verbul copulativ şi numele predicativ sau
între părţile componente ale unei locuţiuni verbale:
Merg acum şi ei în parc.
Tu eşti acum mai harnic.
Şi-a dat seama atunci de urmări.
Când este exprimat prin pronume şi adverbe interogative şi relative, stă întotdeauna la
începutul propoziţiei:
Când plecă?
Nu ştiu când pleacă?
6. Punctuaţia:
Şi în situaţia complentului circumstanţial de timp se aplică aceleaşi reguli ca la
circumstanţialul de loc.
Acest complement se mai desparte prin virgulă şi atunci când este exprimat prin verb şi
este antepus termenului regent.
Plimbându-se, s-a întâlnit cu el.

Printre adverbele de timp care indeplinesc functia sintactica de complement circumstantial de

timp figureaza si substantivele cu rol de adverb care denumesc zilele, o parte a zilei sau
anotimpurile: iarna, lunea, dimineata:
* Primavara urmatoare ne-am intalnit din nou.
Propoziția completivă de timp

Propoziţia circumstanţială de timp constituie în frază o realizare propoziţională a

complementului circumstanţial de timp .
Primavara se întorc în ţara noastră berzele şi cocorii .
Când vine primavara /, se întorc în ţara noastră berzele şi cocorii. /
Coborând , admira frumuseţile naturii .
În timp ce cobora, admira frumuseţile naturii .
M-am trezit dis-de dimineaţa .
M-am trezit când se lumina de ziuă .
Vino înainte de a se însera .
Vino înainte să se însereze .
Elemente regente

1. un verb predicativ, personal, intranzitiv la orice diateză;

 Noi vom merge la mare¹/ când va veni vacanţa²./ 2 CT
2. un verb predicativ, personal tranzitiv;
 Eu pot citi¹/ numai când este linişte profundă.²/ 2 CT

3. o locuţiune verbală predicativă, personală tranzitivă sau intranzitivă;

 Copiii au rupt-o de fugă¹/ când au văzut câinii venind spre ei.²/ 2 CT

4. un adjectiv
 Echipa de handbal a şcolii a fost victorioasă¹/ ori de câte ori a jucat în deplasare.²/ 2 CT

5. adverb de timp
 El răspunde corect atunci¹/ când învaţă temeinic.²/ 2 CT

6. o interjecţie;
Hai ¹/când te chem! .²/ 2 CT

Circumstanţiala de timp se introduce prin:

1. Adverbe relative: când, cât(„cât timp”), cum(„îndată ce”), unde(„îndată ce”)
 Cum se revarsă zorii¹/, ţăranii ies la muncă.²/ 1 CT
2. Adverbe nehotărâte: oricând, orişicând, orişicât;
 Oricând am apelat la el¹/, m-a ajutat necondiţionat.²/ 1 CT

3. Conjuncţii: până(nu), dacă, de, că:

 Protestatarii au rămas în stradă¹/ până le-au fost îndeplinite toate revendicările.²/ 2 CT
4. Locuţiuni conjuncţionale: înainte(ca) să, îndată ce, imediat ce, după ce, pe dată ce, în timp
ce, câtă vreme, cât timp, ori de câte ori.
  Imediat ce am aflat rezultatul¹/, l-am felicitat.²/ 1 CT
 Ori de câte ori mergem în excursie¹/, ne documentăm asupra zonei vizate.²/ 1 CT
5. Pronume şi adjective pronominale relative ori nehotărâte:2 CT
 Au sosit¹/ înaintea oricui doreau.²/ 2 CT

Adverbe corelative: Adverbe şi locuţiuni adverbiale şi, imediat, îndată, deodată, cum, atunci,
abia, doar, apoi, numai ce, pe urmă, de atâtea ori sunt specifice temporalei.

Pentru topica şi punctuaţia propoziţiei T,pe baza exemplelor următoare (scrise pe tablă)
elevii vor putea concluziona că temporala poate sta după sau înaintea regentei sau poate fi
intercalată în regentă.
- Vino mâine , când vom avea timp.
- Când te chem, să vii !
- Astăzi , când mi-am repetat , mi-am amintit tot.

Topica circumstanţialei este liberă. Ea poate sta după regentă, înaintea acesteia sau poate fi
intercalată.
Punctuaţia se constată de către elevi prin analiza exemplelor deja cunoscute,ajungând la
concluziile următoare:
¤ Temporala aflată după regentă nu se desparte prin virgulă.
¤ Temporala aşezată înaintea regentei se desparte prin virgulă când se insistă
asupra ei şi când are în regentă un adverb corelativ.
¤ Temporala intercalată în regentă se desparte prin virgulă dacă stă înaintea
predicatului.
Complementul circumstanțial de mod

Complementul circumstanţial de mod este partea secundară de propoziţie care arată modul în
care se desfăşoară o acţiune sau felul în care se înfăţişează o stare, o însuşire.
Întrebări: cum?, cât?, în ce fel?

Termenii regenţi:
• un verb: Andrei citeşte cu atenţie.
• o locuţiune verbală: Nu ţin minte bine ce s-a întâmplat atunci.
• un adjectiv: ,, Tare ca piatra, iute ca săgeata.’’
• un adverb: El strigă destul de tare.
• o interjecţie: El atunci harşti! iute o palmă.

Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul circumstanţial de mod:

1. substantive în cazurile:
 acuzativ fără prepoziţie, cu valoare adverbial ori însoţit de prepoziţiile şi locuţiunile
prepoziţionale: a, cu, după, din, dintru, fără, în, pe, la, prin, între, în conformitate cu,
potrivit cu, în raport cu (de), în funcţie de, faţă de, în comparaţie cu, în chip de, la fel ca; ori
de adverbele comparaţie cu valoare de prepoziţie ca (şi), cât (şi), decât:
Dormea buştean.
Miroase a busuioc.
Ascultă cu atenţie.
A funcţionat în conformitate cu planul stabilit.
A fost promovat în funcţie de rezultate.
Vorbeşte ca o moară neferecată.
Este mai tare decât Mihai.
 Genitive însoţit de prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale împotriva, în baza, în lumina,
în temeiul, pe măsura.
Înoată împotriva curentului.
Legea a fost adoptată în temeiul Constituţiei.
 Dativ precedat de prepoziţiile contrar, conform, potrivit, aidoma, asemenea sau fără
prepoziţie (când determină adjectivele sau adverbele inferior, superior, posterior, anterior,
ulterior)
A procedat conform înţelegerii.
 S-a comportat contrar aşteptărilor.
A procedat asemenea colegilor săi.
Acest produs este inferior produselor indigene.
2. Substantive nume de unităţi de măsură în cazul acuzativ determinate de numerale,
însoţite de prepoziţiile de, cu, până, la:
Soarele se urcase de două suliţe pe cer.
3. Adjective în cazul acuzativ, precedate de adverbe cu valoare de prepoziţie:
Era mai mult mort decât viu.
4. Numerale cu valoare:
 Substantivală
L-a plătit triplu.
Munceşte însutit.
 Cu valoare substantivală în cazurile acuzativ precedat de prepoziţii, adverbe comparative sau
locuţiuni prepoziţionale şi dativ cu prepoziţii:
Aacţionat în conformitate cu cei patru.
A acţionat în funcţie de amândoi.
A procedat potrivit cu a doua dintre legi.
A acţionat conform celor trei dintre colaboratori.
Era mai cumsecade decât cei doi.
Când arată măsura, complementul circumstanţial de mod exprimat prin numeral cu valoare
substantivală este determinat de un substantive precedaqt de prepoziţiile de, cu, până la:
Trenul era lung de două sute de metri.
5. Numeral adverbial:
A muncit înzecit.
A răspuns de două ori mai bine.
6. Pronume în cazurile:
 Acuzativ precedat de prepoziţii, de locuţiuni prepoziţionale sau de adverbe comparative
(aceleaşi ca la substantiv):
Referatul a fost întocmit în raport cu al vostru, cu celălalt.
Este mai mare decât mine, dumneata, ai noştri, acesta, toţi.
Decât cine este mai mare?
Nu ştiu decât cine este mai mare.
 Genitiv precedat de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale
Deşi curentul era puternic, ei înotau împotriva lui.
Legea a fost aprobată şi au acţionat în temeiul ei, al acesteia.
 Dativ precedat de preopoziţii sau fără prepoziţii
A procedat contrar lor.
 POtrivit cui ai acţionat?
Am procedat asemenea lui, dumnealui, acestora, alor noştri, tuturor.
7. Verbe la modurile infinitiv precedat de prepoziţia fără sau de adverb comparative,
gerunziu sau participiu cu valoare adjectival precedat de adverb comparative:
A plecat fără a spune.
A-ţi scrie temele e la fel de important ca a învăţa.
Venea alergând.
Rămase uimită ca lovită de trăsnet.
8. Adverbe şi locuţiuni adverbiale fără prepoziţie sau precedate de adverbe comparative cu
valoare de prepoziţie:
Vorbeşte repede.
S-a dus acolo cu de-a sila.
9. Interjecţie
Şi o pornim teleap-teleap.

Ca şi celelalte complemente circumstanţiale poate fi intercalat între subiect şi predicat, între

verbul copulativ şi numele predicativ sau între părţile unei locuţiuni verbale:
S-a auzit brusc o lovitură.
Este uşor influenţabil.
Punctuaţia
Este aşezat imediat după termnenul regent şi nu se desparte prin virgulă .
Propoziția circumstanțială de loc

Propoziţia circumstanţială de mod constituie în frază o realizare propoziţională a

complementului circumstanţial de mod (CM).
El răspunse fără a se gândi.
El răspunse 1/ fără să se gândească.2/
Se opri fără să vadă pe nimeni.
S-a întors mai repede decât am crezut.
Circumstanţiala de mod determină:
• un verb: ,,Cum îţi vei aşterne,1/aşa vei dormi.’’2/
• un adjectiv: Era mândru1/ cât putea el.2/
• un adverb: El s-a simţit bine,1/ precum m-am simţit şi eu.2/

Elementele introductive:
a. adverbe relative: cum, precum, cât:
El era înalt 1/ cât era bradul.2/
Vorbeşte 1/precum a învăţat.2/
Citeşte 1/ cum ştie.2/
b. adverbe nehotărâte: oricum, oricât.
Îmbracă-te 1/ oricum îţi place.2/
Mănâncă 1/ oricât ţi se oferă.2/
c. locuţiuni conjuncţionale subordonatoare:
după cum, după cât, ca şi cum, ca şi când, de parcă, fără să, fără ca ... să, pe măsură ce, cu cât...
(cu atât):
El mergea mai departe,1/ ca şi cum nu ar fi auzit nimic.2/
Cu cât câştiga mai mult,1/ cu atât devenea mai lacom.2/
El devenea mai inteligent 1/ pe măsură ce creştea.2/
d. Conjucţii subordonatoare: precum, decât, parcă.
A plecat mai repede decât a promis.
Corelativele modalei sunt adverbele: aşa, astfel, atât:
Atât îţi dau,1/ cât am.2/
Cum e fapta, 1/ astfel e răsplata. 2/

Topica – modala poate sta după sau înaintea regentei sau poate fi intercalată cu aceasta.
Punctuaţia – când este intercalată în regentă, se desparte prin virgulă. După regentă se desparte
prin virgulă numai dacă nu se insistă asupra ei.
Înaintea regentei se desparte, de obicei, prin virgulă, dar se renunţă la virgulă când este
considerată absolut necesară înţelesului.
Complementul de cauză

Este partea secundară de propoziţie care arată cauza unei acţiuni, a unei stări sau a unei însuşiri.

Răspunde la întrebările: din ce pricină? Din ce cauză?

Termenii regenţi:
 verb
Nu vine de teamă.
 Locuţiune verbală
Din neatenţie, nu şi-a dat seama de pericol.
 adjectiv
Era gârbovită de bătrâneţe.
 adverb
Îngheţase rău din cauza viscolului.

 interjecţie
Vaza zdronc! Din cauza loviturii.

Se exprimă prin:
 substantive în cazurile acuzativ precedate de prepoziţiile de, dintre, pentru, la, în, pe sau
de locuţiunile prepoziţionale din cauză de, din motiv de, genitiv cu locuţiunile din cauză,
din pricina şi dativ cu prepoziţia datorită:
A îngheţat de frig. Ac.
Alipsit din cauză de boală. Ac.
Aîntârziat din cauza unui coleg.G.
Maşina a alunecat datorită poleiului. G.

 Adjective propriu-zise în acuzativ precedat de prepoziţia de:

Nu mai putea de flămândă.

 Pronume în cazurile acuzativ, genitiv şi dativ cu prepoziţiile şi locuţiunile preoziţionale:

M-am certat pentru el, pentru dumneata, pentru acesta, pentru altul. Ac.
A absentat din cauza lui, dumneaei, alor tăi, aceluia, altuia. G.
Din cauza cui a alunecat? G.
Nu ştiu din cauza cui a absentat.G.
Accidentul nu s-a produs din cauza niciunuia dintre ai noştri. G.
A alunecat datorită lui, dumnealui, aceluia, altuia. D.

 Adjectiv pronominal posesiv în cazul acuzativ, precedat de locuţiunile prepoziţionale

din cauza, din pricina, cu regim de genitiv:
A întârziat din cauza voastră.

 Numeral cu valoare substantivală în cazurile acuzativ, genitiv, dativ cu prepoziţiile şi

locuţiunile prepoziţionale:
S-au supărat pentru cei doi, al doilea, amândoi. Ac.
Au pierdut concursul din cauza celor doi, celui de-al doilea, amândurora. G.
Au alunecat datorită celor doi, celui de-al doilea, amândurora. D.

 Verbe la modurile gerunziu, infinitiv perfect precedate de prepoziţiile pentru, de, şi

participiu cu prepoziţia de:
Era nemulţumit pentru a nu fi reuşit.
Întârziind la oră, n-a mai intrat în clasă.
Nu mai putea de obosită.

 Adverbe cu prepoziţia de şi locuţiuni adverbiale:

De tare ce vorbeşte te asurzeşte.

De aceea n-a venit, că a fost bolnav.

Topica: Stă de obicei după termenul regent, dar poate sta şi înaintea acestuia.
Stă înaintea acestuia când este exprimat prin pronume interogativ sau relativ, prin locuţiuni
adverbial sau prin gerunziu urmat de determinanţi.

Punctuaţia: Se desparte prin virgulă atunci când este antepus termennului regent şi este reluat
printr-un corelativ sau dacă este exprimat prin verb la gerunziu:
De teamă, de asta n-a venit.
Propoziția circumstanțială de cauza

Propoziţia care reprezintă în frază o realizare propoziţională a complementului circumstanţial

de cauză se numeşte propoziţie subordonată circumstanţială de cauză.
Fiindcă plouase, câmpul înverzit părea mai strălucitor. Soarele nu încălzea îndeajuns,
pentru că nori răzleţi mai rămaseră încă pe cer. Pe şoseaua strajuită de copaci înalţi, erau
puţine maşini şi tata a apăsat mai tare pedala de acceleraţie, din cauză că ploaia ne
întârziase puţin.

Elementele regente ale CCZ:

 Un verb predicativ, la orice diateză:
 locuţiune verbală:
A luat-o la sănătoasa pentru că e un laş.
Deoarece a plouat abundent timp de două săptămâni¹/, în unele zone ale ţării s-au produs
inundaţii.²/ 1 CZ, 2 PP
Fiindcă elevii sunt obosiţi după ora de sport¹/, dirigintele a reprogramat testul de matematică.²/
 Un adjectiv:
Fata era frumoasă pentru că se aranjase.
1 CZ, 2 PP

Pentru că era neatent¹/, elevul de serviciu n-a băgat de seamă intrarea în şcoală a unei persoane
străine.²/ 1 CZ, 2 PP

Oamenii sunt stresaţi¹/, deoarece de o săptămână lucrează multe ore peste program.²/ 1 PP,
2CZ

 un verb sau o locuţiune verbală la un mod nepredicativ, la orice diateză:

Agravându-i-se boala¹/, pentru că nu respectase prescripţiile medicului²/, bolnavul s-a reîntors
la spital.¹/ 1 PP, 2 CZ
Nebăgând de seamă prezenţa în cameră a unei alte persoane1/, deoarece era foarte atentă la
activitatea2/ pe care o desfăşura3/, mama a fost surprinsă1/ să-şi vadă o colegă de facultate.4/ 1
PP, 2 CZ, 3 AT, 4 CI

 un adverb sau o locuţiune adverbială

El vorbeşte răguşit¹/ căci a consumat îngheţată²./ 1 PP, 2 CZ

 interjecţie
Întrucât s-a stârnit un vânt puternic¹/, uşile şi geamurile zdronc! cu putere²/, încât toţi copiii s-
au speriat.³/ 1 CZ, 2PP, 3 CNS
Elementele de relaţie sau introductive ale CZ:
Conjuncţii subordonatoare:
Fiindcă: Mi-am luat umbrela, fiindcă ploua.
Deoarece: A luat un doi deoarece nu s-a pregătit.
Căci: Scena era impresionantă, căci toată lumea plângea.
Întrucât: Întrucât nu s-a înscris la examen, a pierdut admiterea la facultate.
Că: Nu pot spune nimic, că nu mă lasă sufletul.
Dacă: Dacă nu a fost supravegheat, de asta a facut prostii.
De: De nu m-ai urmărit, de-aia nu ai înţeles.
Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare:
Pentru că:
Nu ştie, pentru că nimeni nu i-a spus nimic.
Din cauză că, din pricină că:
Din cauză că vremea e rea, am rămas acasă.
De vreme ce, din moment ce, o dată ce:
De vreme ce nu ai venit, am plecat singur.

Adverbe relative cu valoare conjuncţionale(fără funcţie sintactică de parte de propoziţie):

Cum: Cum e activ, merge mult pe jos.
Unde: Unde nu i-am dat atenţie, s-a supărat.

pronume relativ precedat de prepoziţii: ce, cât ş.a.:

Copilul nu-şi revine ¹/de cât a plâns.²/ 1 PP, 2 CZ

Elemente corelative
Adverbele şi locuţiunile adverbiale : apoi, atunci, de aceea, pentru aceea, de aia, de aceasta.
Circumstanţială de cauză are topică liberă.
În structura SB - PP – CZ , cauzala are topică fixă.
Dacă şi-a mai luat un serviciu¹/ este²/ pentru că nu-i mai ajung banii.³/ 1 SB, 2 PP, 3 CZ

De obicei, cauzala stă după regentă, dar poate fi şi antepusă şi intercalată . Sunt antepuse
propoziţiile circumstanţiale cauzale introduse prin cum şi postpuse cele introduse prin că şi căci.
Cum nu ţi-ai scris tema¹/, e firesc²/, să fii sancţionat.³/ 1 CZ, 2 PP, 3 SB
M-am supărat¹/, că vinovaţii n-au fost sancţionaţi.²/ 1 PP, 2 CZ

Punctuaţia
Indiferent de topica ei, cauzala se desparte în general de regentă. Se despart obligatoriu cele
introduse prin cum şi cele care au un corelativ în regentă.
Complementul de scop

Complementul circumstanţial de scop este partea secundară de propoziţie care arată scopul
unei acţiuni.

Răspunde la întrebările : în ce scop ? cu ce scop ?

Se exprimă prin:

 Substantive în cazul acuzativ, precedate de prepoziţiile pentru, spre, după, la întru ,în şi
locuţiunea prepoziţională de scop în scop de şi în cazul genitiv cu locuţiunile
prepoziţionale în vederea, în scopul, în ideea, în intenţia:

Părinţii mei au plecat după cumpărături.

Învaţă în vederea examenului.

 Pronume în cazurile genitiv şi acuzativ însoţite de prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale

menţionate la substantiv.

Am consultat pentru ei toate dicţionarele. Ac.

La ce ai venit, ca să mă sperii? Ac.

În curând va avea examene şi se pregăteşte intens în vederea lor, în vederea acestora. G.

 Numerale cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de prepoziţiile

şi locuţiunile prepoziţionale menţionate:
Am avut de studiat mai multe teme şi am consultat pentru două dintre ele o mulţime de
materiale bibliografice. Ac.
Are trei examene şi acum se pregăteşte intens în vederea primului dintre ele. G.
 Verbe la modurile infinitiv cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale pentru, spre, cu
(în ) scop de, în intenţia de, în ideea de şi supin:
A venit pentru a lua caietul de la mine.
A mers acolo la vânat.
 Adverbe şi locuţiuni adverbiale: înadins, dinadins, într-adins, dintr-adins, de aceea,
pentru aceea:
Dinadins tace, ca să te sperie.
De aceea te-a căutat, ca să te sperie.
Se prezintă elevilor topica şi punctuaţia:
complementul circumstanţial de scop stă de obicei după termenul regent.

Apare şi înaintea regentului când este exprimat prin pronumele ce, prin adverbe sau locuţini
adverbial care apar ca elemente correlative ale unei propoziţii de scop.

S-a dus după cumpărături.

De ce ai venit, ca să iei caietul?

De aceea n-a venit, ca să nu-l prindă ploaia.

De obicei nu se desparte prin virgulă de termenul regent.

Aşezat înaintea acestuia se desparte prin virgulă, dacă este exprimat printr-un verb la modul
infinitive sau dacă este reluat printr-un corelativ.
Propoziţia circumstanţială de scop

Propoziţia cricumstanţială de scop constituie în frază o realizare propoziţională a

complementului circumstanţial de scop.

Răspunde la întrebarea: cu ce scop?

Termenii regenţi:

 1. Un verb la mod predicativ la orice diateză;

Citesc cât mai mult¹/ ca să-mi îmbogăţesc cunoştinţele.²/ 1 PP, 2 CS

Întotdeauna mă trezesc de dimineaţă¹/ ca să am timp suficient pentru lecţii.²/ 1 PP, 2 CS

 2. O locuţiune verbală predicativă, la orice diateză;

Mama mi-a dat telefon¹/ ca să afle despre starea mea de sănătate.²/ 1 PP, 2 CS

Toţi elevii clasei a VIII-a s-au pus pe treabă¹/ca să reuşească la examen cu o medie
mare.²/ 1 PP, 2 CS

3. Un adjectiv;

Vom fi cei mai buni¹/ ca să avem satisfacţii sufleteşti.²/ 1 PP, 2 CS

4. Un adverb;

Părinţii vorbesc încet¹/ că să nu-i trezească pe părinţi.²/ 1 PP, 2 CS

5. O interjecţie predicativă;

Hai la domnul profesor¹/ pentru ca să ne mai explice problema încă o dată.²/

Elemente de relaţie

1. Conjuncţii subordonatoare: să, ca să, de:

 Mergi¹/ [de] te odihneşte ²/

OBS:

Propoziţiile finale negative se introduc prin aceleaşi conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale ca şi

finalele pozitive, însoţite însă de o negaţie cu sau fără elementele întăritoare cumva şi care
cumva: să nu, ca să nu nu cumva să, să nu cumva, ca nu cumva să, pentru ca să nu, pentru ca nu
cumva să, să nu care cumva să, ca nu care cumva să:

 Ca să nu se supere, i-a mai dat o bomboană.

 Se comporta ca o fată să nu fie cumva pedepsit.

2. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: pentru ca să, ca nu cumva să, nu care cumva

să:

 [ Ca nu cumva să] pierd trenul,¹/ m-am sculat devreme²/

3. pronume relative cu prepoziţie:

 Mama a plecat la magazin¹/ după ce avea de cumpărat.²/ 1PP, 2 CS

Corelative (apar în regentă): de aceea, de asta, de aia, pentru aceea, pentru asta, pentru
aia (locuţiuni adverbiale).

De aceea învăţ¹/ [ca să] ştiu.²/

Dinadins te-am aşteptat¹/, ca să mai stăm de vorbă.²/ 1 PP, 2 CS

Corelativele apar mai des când regenta precedă finala.

Adverbele anume şi într-adins sunt folosite înaintea conjuncţiei finale pentru a accentua modal
ideea că acţiunea regentei se face ,,special’’ în acest scop.

Ei anume au construit un gard aşa înalt, pentru ca să nu se vadă ce-i dincolo.

Topica

Circumstanţiala de scop poate fi postpusă sau intercalată.

 Aşezate pe birou¹/ ca să fie la îndemâna copiilor²/, cărţile sunt răsfoite permanent de

curioşi.¹/ 1 PP, 2 CS

Punctuaţia

Finala introdusă prin conjuncţia subordonatoare de nu se desparte prin virgulă de regentă. Se

despart cele cu element corelativ în regentă, care sunt antepuse şi nu sunt considerate esenţiale în
frază.

 De aceea ţi-am dat bani¹/, ca să-ţi cumperi culegerile recomandate.²/ 1 PP, 2 CS

OBS: Subordonata finală se construieşte cu moduri care exprimă o acţiune nerealizată, dar
realizabilă – conjuctivul şi imperativul.

Ex: Se străduiește să-i depăseasca pe toti.

Du-te de ți-l caută!

Când este construită cu imperativul sau când arată un scop realizat , subordonata finală se
introduce prin conjunctia de.

OBS: Subordonata cauzală nu se introduce niciodată prin conjuncţia SĂ sau prin conjuncţii şi
locuţiuni conjuncţionale în alcătuirea cărora intră conjuncţia SA şi nici prin conjuncţia DE.
Complementul condițional

Este partea secundară dr propoziție care exprimă condiția, ipoteza de care depinde realizarea
acțiunii, însușirii sau calității exprimate în propoziție.

Întrebări: Cu ce condiție?

Determină:

 Verb: Numai vorbind 3limba, vei învăța4 repede franțuzește.

 Adjectiv: mecanismul ar deveni inutil în caz de ploaie. În locul tău, ea ar fi fericită.

Se exprimă prin:
1. Substantiv în cazul genitiv precedat de locuțiunea prepozițională în locul:
În locul tatălui, lui Mircea, inginerului-șef, Anei-Maria eu te ajutam.
2. Pronume în genitiv:
În locul lui, dumnealui, acestuia, alor săi, unora, celorlalți, cuiva eu te ajutam.
În locul cui te-aș fi ajutat oare?
Știu în locul cui te ajutam.
4. Numeral
În locul primului, ambilor eu te ajutam.
5. Substantiv în acuzativ, precedate de locuțiunea prepozițională în caz de, sau substantive
care exprimă semantic ideea de condiție: caz, condiție, ipoteză, eventualitate, precedate de
prepoziția în sau cu:
Cu această condiție, aș accepta propunerea voastră.
În caz de pericol, m –aș ascunde aici.
6. Pronume:
În cazul acesta, te voi aștepta mâine.
7. Adjeective posesive sau demonstrative:
În cazul acesta, nu pot fi de acord cu tine.
În locul tău, aș acționa altfel.
8. Verbe la mod nepersonal:
Fără a greși, poți lua notă mare la examen. (infinitiv)
Învățând, s-ar feri de necazuri. (gerunziu)
Înțeleasă, lecția nu s-ar uita. (participiu)
9. Adverbe astfel, altminteri
Vorbește, altfel nu te iert.
Mărturisește totul, altminteri nu te voi ajuta.

Propoziția circumstanțială condițională CDȚ

3
Scrise cu italics complementele condiționale
4
Cu bold părțile de vorbire pe care le determină
 Propoziția circumstanțială condițională are rolul complementului circumstanțial
condițional, la nivel de frază și exprimă condiția sau ipoteza de a cărei îndeplinire depinde
realizarea acțiunii din propoziția regentă.
Răspunde la întrebarea: cu ce condiție?
Elemente regente:
1. Verb la mod personal, predicat verbal
Dacă ar fi învățat, ¹/ ar fi reușit. ²/ 1 CȚ 2PP
2. Verb la mod personal, predicat nominal
Dacă s-ar îngriji, ¹/ ar fi mai frumoasă. ²/ 1 CȚ 2PP
3. Locuțiune verbal, predicat verbal
Dacă ar fi citit poezia, ¹/ și-ar fi adus aminte. ²/ 1 CȚ 2PP
4. Interjecție predicativă
Dacă a vazut vulpea, ¹/ iepurele țușt! În culcuș. ²/ 1 CȚ 2PP

Elemente de relație:
1. Conjuncții subordonatoare dacă, de să și locuțiunile conjuncționale în caz că, de unde:
Dacă ar fi învățat mai mult, ¹/ ar fi fost mai atent. ²/ 1 CȚ 2PP
Aș da totul, ¹/ numai să-mi văd copiii fericiți. ²/1 PP 2CȚ
În caz că nu sr veni, ¹/ nu l-aș mai aștepta. ²/ 1 CȚ 2PP
Să mă aștepți, ¹/ de unde nu, ²/ mă voi supăra. 3/ 1PP 2CȚ 3PP
Conjuncțiile dacă, de, să pot fi precedate de adverbul de întărire numai când se insistă asupra
unei singure condiții a realizării acțiunii din propoziția regentă.
Ar fi răspuns corect, ¹/ numai dacă ar fi învățat. ²/1 PP 2CȚ
Ar fi scris corect, ¹/ numai dacă ar fi fost atent la dictare. ²/1 PP 2CȚ
Aș face totul, ¹/ numai să te văd mai serios. ²/1 PP 2CȚ

Expresiile în cazul că, în eventualitatea că, în ipoteza că nu sunt locuțiuni conjuncționale, ca

urmare, la analiza sintactică a frazei, se desparte conjuncția subordonatoare că:
În caz că nu va veni, ¹/ nu l-aș mai aștepta. ²/1 CȚ2PP
În cazul²/ că nu va veni¹/ nu l-aș mai aștepta. ²/ 2 PP 1AT
În eventualitatea ²/că vva reuși¹/ mă va anunța. ²/2 PP 1AT
2. Adverbul relativ când cu rol de conjuncție
Când te-aș vedea mai serios, ¹/ aș avea mai multă încredere. ²/1 CȚ2PP
3. Condiționale juxtapuse fără element relațional
Ai carte, ¹/ ai parte. ²/1 CȚ2PP
Ai părinți, ¹/ nu ești pierdut. ²/1 CȚ2PP

Topica și punctuația

Propoziția condițională apare așezată atât în fața regentei cât și după regentă. Are topică fixă
(așezată în fața regentei) numai condiționala juxtapusă.

Dacă a învățat, ¹/ a reușit. ²/1 CȚ2PP

Voi veni la nuntă¹/ dacă voi fi invitat. ²/1 PP 2CȚ

Ai carte, ¹/ ai parte. ²/1 CȚ2PP

Propoziția condițională se separă prin virgulă de regenta ei, indiferent de poziția față de aceasta.
Complementul circumstanțial concesiv

Complementul circumstanțial concesiv este partea secundară de propoziție care determină un

verb sau un adjectiv indicând un obiect sau o situație care ar fi fost de așteptat să împiedice
realizarea unei acțiuni sau existența unei însușiri.

Răspunde la întrebările: în ciuda cărui fapt? În pofida cărui fapt?

Complementul circumstanțial concesiv determină:

 Un verb: Vocea lui clară răsună în ciuda gălăgiei.

 Un adjectiv: El pare fericit cu toată durerea pătrunsă în inimă.
Se exprimă prin:
1. Substantiv în cazul genitiv, precedată de prepozițiile: contra, împotriva și locțiunile
prepoziționale: în ciuda, în pofida, în contra.
Contra dorinței mele, tu tot nu ai fost în excursie.
El tot a răspuns corect, împotriva așteptărilor adversarilor săi.
În ciuda anilor, el este foarte sprinten.
Voi ați câștigat concursul, în pofida dificultăților ivite.
Noi am ajuns primii, în contra obstacolelor întâlnite pe drum.
2. Pronume
În ciuda lui, dânsului, dumnealui, acelora, alor voștri, unora, cuiva, celorlalți voi ați
reușit primii.
În ciuda cui ai câștigat?
Am aflat ăn pofida cui ai reușit.
3. Numeral
În ciuda a trei, primilor, amândurora, jumătate din suporteri voi tot ați reușit.
4. Locuțiune substantivală
s-a ridicat rapid deasupra durerilor, în ciuda aducerilor-aminte atât de sfâșietoare.
5. Adjectiv substantivizat
În pofida celui preferat de juriu, tu tot ai câștigat concursul.
6. Substantiv sau substitute în cazul acuzativ, precedat de locuțiuni prepoziționale: cu tot,
cu toată, cu toți, cu toate sau precedat de adjectivele nehotărâte: oricât, oricâtă, oricâți,
oricâte:
Cu tot efortul depus, el tot n-a reușit la examen.
Cu toată bunăvoința examinatorului, el n-a răspuns la întrebare.
Cu toți banii adunați, el tot se crede sărac.
Cu toate rugămințile mamei, tu tot nu ai luat medicamentul.
Oricât avânt luat, voi tot n-ați ajuns în vârful muntelui.
Oricâtă bunăvoință, el tot nu vrea să răspundă.
Oricâți prieteni, tot singur ești în fața durerii.
Oricâte rugăminți, el tot n-a spus adevărul.
 Adjectivele nehotărâte tot, toată, toți, toate, oricât, oricâtă, oricâți, oricâte au funcția
sintactică de atribut adjectival pe lângă substantivul determinat. Substantivul îndeplinește
funcția sintactică de complement concesiv.
7. Adjectiv însoțit de adverbul de întărire chiar, nici, și:
Chiar bolnav, el tot îți vorbește cu blândețe.
Nici morți, ei tot nu-și recunosc vina.
Și sărac, el tot nu se plânge niciodată de greutățile vieții.
Uneori adjectivul este însoțit de conjuncția subordonatoare deși:
Deși bolnav, el tot a venit la școală.
8. Verb la infinitiv precedat de prepoziția fară, gerunziu precedat de adverbe de întărire
chiar, nici, și, participiu
Fară a auzi, el tot trase o concluzie despre cele relatate. Infinitiv
Chiar plângând, tot nu-l impresionezi. Gerunziu
Nerepetată, poezia învățată mecanic se uită. participiu
Propoziția circumstanțială concesivă (CV)

Propoziția circumstanțială concesivă are rolul complementului concesiv, la nivel de fază, și arată
o împrejurare care ar fi fost de așteptat să împiedice realizarea acțiunii regentei, dar nu o
împiedică.

Răspunde la întrebările: în ciuda cărui fapt? În pofida cărui fapt?

Elemente regente:

1. Verb la mod personal formând PV sau PN

N-a reușit, ¹/ cu toate că a învățat mult. ²/1PP 2CV
Și-a adus aminte de el ¹/ cu toate că nu-l văzuse de mulți ani. ²/ 1PP 2CV
Voi ați fost lăudați de profesor, ¹/ deși nu meritați. ²/ 1PP 2CV
El a devenit inginer, deși nu-i plăcea această profesie. ²/ 1PP 2CV
Na-ți cele promise, ¹/ deși nu ți se cuvine nimic! ²/ 1PP 2CV
2. Verb la mod nepersonal
Îmbolnăvindu-se mai rău, ¹/ cu toate că luase medicamentele prescrise, ²/ s-a adresat
unui alt medic. ¹/ 1PP 2CV
Aducându-și aminte de el¹/ deși nu-l văzuse de mulți ani²/ l-a invitat la masă. ¹/ 1PP
2CV
Supărat¹/ cu toate că nimeni nu-i făcuse nimic²/ a trântit ușa cu putere. ¹/ 1PP 2CV
Nu se putea repeta materia¹/ deși mai erau câteva săptămâni până la examen. ²/1PP 2CV
3. Adjectiv
Bucuros¹/ deși nu avea niciun motiv, ²/ saluta pe toată lumea de pe stradă. ¹/ 1PP 2CV

Elemente de relație
1. Conjuncții subordonatoare: că, să, dacă, de, deși
Soarele¹/ că e soare, ²/tot are pete pe el. ¹/1PP 2CV
Să citească zile întegi, ¹/ tot nu înțelege nimic. ²/ 1CV 2PP
Să-i dai și mană cerească, ¹/ sănătos tot nu se mai face. ²/ 1 CV 2PP
Dacă aș scrie cuvânt cu cuvânt lecția, ¹/ notă mare tot n-aș lua. ²/ 1CV 2PP
De m-aș da de trei ori peste cap¹/ tot n-aș rezolva problema. ²/ 1CV 2 PP
Deși nu merită, ¹/ el ete mereu lăudat de părinți. ²/ 1PP 2 CV
2. Locuțiune conjuncțională: cu toate că, măcar că, măcar să, măcar de, chit că, chiar să,
chiar de, chiar dacă, și dacă, și de, și chiar dacă, și chiar de, fără să, și fără să, și să, nici
dacă, nici de, nici să.
Ea ia totuși medicamente¹/ măcar că nu-I fac bine. ²/ 1PP 2 CV
Vine totuși la școală¹/ chit că e bolnavă. ²/ 1PP 2 CV
Învață¹/ chiar de e bolnavă. ²/ 1PP 2 CV
3. Pronume și adjective pronominale nehotărâte: oricine, oricare, orice, oricâte, oricâți
El tot nu face vizite nimănui¹/ oricine l-ar invita. ²/ 1PP 2 CV
Voi plecați în excursie, ¹/ oricare ar fi starea timpului. ²/ 1PP 2 CV
Ei tot nu te ascultă¹/ orice le-ai spune. ²/ 1PP 2 CV
El tot se plânge de singurătate¹/ oricâți prieteni ar avea. ²/ 1PP 2 CV
El tot vine la voi¹/ și fară să-l chemați. ²/ 1PP 2 CV
4. Adverbe nehotărâte: oricum, oricât, oriunde, orișicum, orișicât, orișiunde
Oricum i-ai vorbi, ¹/ el tot nu este mulțumit. ²/ 1CV 2 PP
Oricât de supărată ar fi, ¹/ mama tot ne iartă. ²/ 1CV 2 PP
Oriunde pleacă, ¹/ tot acasă se întoarce. ²/ 1CV 2 PP
Orișicum ar fi fost prezentată situația, ¹/ lui tot nu-I plăcea. ²/ 1CV 2 PP
Orișicât i-ai oferi, ¹/ el tot nu acceptă prețul. ²/ 1CV 2 PP
Orișiunde se ducea, ¹/ tot la casa părintească revenea. ²/ 1CV 2 PP
5. Adverbe relative: cât, cum, unde, când
cât te-ai ruga de el¹/ , nu-ți spune secretul. ²/ 1CV 2 PP
Cum ar fi muncit de mult nora, ¹/ baba tot nemulțumită era. ²/ 1CV 2 PP
Unde toată lumea se așteapta la reușită, ¹/ el tot n-a luat examenul. ²/ 1CV 2 PP
Tu tot nu te abați din drum, ¹/ chiar când zmeoaica te va striga pe nume. ²/ 1 PP 2CV
Topica și punctuația
CV apare așezată atât în fața propoziției regent, cât și după aceasta.
El tot nu înțelege, ¹/ oricât l-ai sfătui. ²/ ²/ 1 PP 2CV
Desi a fost tratat cu mare grijă, ¹/ el tot nu s-a însănătoșit. ²/ 1 CV 2 PP
CV se izolează pin virgulă de PP indifferent de poziția sa față de aceasta:
-antepusă: desi învață tot anul, ¹/ el n- a reușit la examen. ²/ 1CV 2PP
-postpusă: A venit la școală, ¹/ cu toate că era bolnav. ²/1 PP 2CV
-intercalată: Neînțelegând teoria, ¹/ cu toate că i-a fost explicate de mai multe ori, ²/ n-a
rezolvat exercițiul. ¹/ 1PP 2 CV

Complementul circumstanțial consecutiv

Complementul circumstanțial consecutiv este partea secundară de propoziție care arată
consecința sau rezultatul unei acțiuni sau al unei însușiri.

Răspunde la întrebările: ce urmare are faptul că? Care e urmarea faptului că?

Termeni regenți:

1. Un verb la mod personal sau nepersonal

El s-a cumințit de minune.
Cumințindu-se de minune, am rămas cu toții surprinși de atitudine lui.
2. Locuțiune verbală
El și-a băgat mințile-n cap până la înțelepciune.
3. Adjectiv
Fata e prea frumoasă spre a fi curtată de mulți admiratori.
4. Adverbe(destul, suficient, prea, îndeajuns)
Nu știe suficient pentru a promova.

Se exprimă prin:
1. Substantiv în cazul acuzativ precedat de prepozițiile: de, până la, spre.
Amândoi s-au înțeles de minune.
Eminescu a cizelat fiecare vers până la perfecțiune.
Tu ai reușit la examen spre bucuria părinților.
2. Verbe la supin, infinitiv precedat de prepozițiile: pentru, spre, până la.
Ești îndeajuns de priceput spre a rezolva această problemă.
El a muncit mult, până la a se epuiza.
Învățase suficient pentru examen pentru a fi sigur de reușită.
El a crescut de nerecunoscut.
s-au emancipat de nespus.
3. Expresii cu valoare consecutivă: de mirare, de moarte, de mai mare dragul, până la
lacrimi, până la sânge.
El s-a îmbolnăvit de moarte.
Am râs până la lacrimi.
Ne înțelegem de mai mare dragul.
S-a lovit așa de tare până la sânge.
Ei doi se înțeleg de minune.

Propoziția circumstanțială consecutivă CNS

 CNS are rolul complementului consecutiv, la nivel de frază și arată consecința,
urmarea, rezultatul îndeplinirii unei acțiuni sau a unei însușiri exprimată de
propoziția regentă.
Răspunde la întrebările: ce urmare are faptul că? Care e urmarea faptului că?

Elemente regente
1. Verb la mod personal sau nepersonal

S-a îngrășat atât de mult¹/ încât s-a speriat. ²/1 PP 2CNS

Îngrășându-se atât de mult ¹/încât s-a speriat ²/s-a dus la doctor. ¹/1 PP 2CNS

2. Adjective

Este așa de frumoasă ¹/ încât toți o admiră. ²/1 PP 2CNS

Ești atât de pregătit¹/ încât vei reuși la examen. ²/1 PP 2CNS

3. Adverb

Vorbea atât de încet ¹/ încât nu-l auzeau nici cei din prima bancă. ²/1 PP 2CNS

El a muncit pentru examen prea mult ¹/ ca să poată fi primul pe listă. ²/1 PP 2CNS

Elemente de relație
1. Conjuncții simple subordonatoare: că, să, de, încât și conjuncția compusă ca să:

A crescut așa de înalt, ¹/ că nu l-am cunoscut. ²/1 PP 2CNS

S-a făcut așa de frumos, ¹/ să nu-l mai recunosc. ²/1 PP 2CNS

S-a făcut atât de cuminte, ¹/ de se mira toată lumea. ²/1 PP 2CNS

Era atât de serioasă¹/ încât impresiona pe toți colegii. ²/1 PP 2CNS

E o fire pre mândră ¹/ ca să accepte părerea oricui. ²/1 PP 2CNS

Nu ești pregătit sufficient ¹/ ca să fii promovat. ²/1 PP 2CNS

2. Locuțiunile conjuncționale: pentru ca să, astfel că, așa încât, astfel încât, așa că:

Tata este prea bătrân ¹/ pentru ca să-și construiască o altă casă. ²/1 PP 2CNS

Ajunsese atât de puternic ¹/ astfel că toți se temeau de el. ²/1 PP 2CNS

Ajunsese atât de puternic¹/ astfel încât toți se temeau de el. ²/1 PP 2CNS
Propoziția consecutivă poate fi corelată în regent cu adverbele: așa, astfel, destul, îndeajuns, până
acolo, prea sau locuțiuni adverbial: în așa fel, până-ntr-atât:

Copacul a crescut așa de mult¹/ încât a depășit înălțimea casei. ²/1 PP 2CNS

Ea este atât de frumoasă ¹/ încât o iubește toată lumea. ²/1 PP 2CNS

Tu ai răspuns așa ¹/ încât ai impresionat toată asistența. ²/1 PP 2CNS

El a vorbit astfel ¹/ încât toți au fost emoționați. ²/1 PP 2CNS

Te porți în așa fel¹/ încât toată lumea te respectă. ²/1 PP 2CNS

Tu ai râs până-ntr-atât, ¹/ încât ți-au dat lacrimile. ²/1 PP 2CNS

Ai ajuns până acolo, ¹/ încât ți-ai trădat prietenii. ²/1 PP 2CNS

Ești destul de serios¹/ încât să am încredere în tine. ²/1 PP 2CNS

Nu ești sufficient de pregătit¹/ încât să reușești. ²/1 PP 2CNS

Ai învățat îndeajuns¹/ încât ai fost admis la concurs. ²/1 PP 2CNS

Propoziția consecutive are topică fixă, este totdeauna așezată după regent. Se desparte prin
virgule de aceasta. Cns nu see desparte prin virgule de regent atunci când este introdusă prin
conjuncțiile de, să și se află după predicatul regentei.

A raspuns¹/ de a uimit asistența. ²/1 PP 2CNS