Sunteți pe pagina 1din 11

ANTIBIOTICE BACTERIOSTATICE

Antibioticele bacteriostatice reprezinta un grup de antibiotice ce inhiba multiplicarea


germenilor dar fara a-i omora, lasand acest lucru pe seama interventiei mijloacelor proprii de
aparare ale organismului. In general, efectul bacteriostatic este prezent la dozele uzuale, unele
dintre aceste medicamente devenind bactericide in doza mai mari. Antibioticele si dozele
bacteriostatice sunt preferate in cazul infectiilor usoare.
Clasificare:
I. Antibiotice macrolide
II. Antibiotice cu spectru larg
III. Sulfamide
IV. Oxazolidinone
V. Antibiotice lincosamidice

I. ANTIBIOTICE MACROLIDE

Sunt un grup de antibiotice care conţin în moleculǎ un inel lactonic de dimensiuni mari,
de care se leaga mai multe unitati monozaharidice. Spectrul lor de actiune este ingust,
asemenator cu cel al Penicilinei dar cuprind si toxoplasma gondi, mycoplasme, chlamidii,
helicobacter pylori.

Clasificare :
Macrolide de generaţia I : Eritromicina, Spiramicina
Macrolide de generaţia a II-a: Claritromicina, Azitromicina, Roxitromicina
Ketolide: Telitromicina

Utilizǎri terapeutice :
- spectrul antibacterian este asemǎnǎtor cu al Penicilinei si din acest motiv sunt
medicamentele alternative la pacientii alergici la Penicilina. In plus, sunt active si pe
microorganisme rezistente la Penicilina cum ar fi chlamidiile si mycoplasmele. Macrolidele sunt
antibiotice de prima alegere in infectiile cu Toxoplasma gondi (Spiramicina Claritromicina,
Azitromicina)
- constituie medicaţia de primǎ alegere în: difterie, tuse convulsivǎ, pneumonia cu
Mycoplasma pneumoniae, boala legionarilor; Spiramicina reprezinta medicatia de electie in
infectiile produse de Toxoplasma gondii si Cryptosporidium
- preparatele topice sunt utile în tratamentul acneei (Eritromicina).
- Claritromicina are acţiune antibacterianǎ şi pe Helicobacter pylori intrând în schema
triplei şi quadruplei terapii de eradicare a infecţiei cu acest germen la pacienţii cu ulcer duodenal.

Farmacografie:

Denumirea Denumirea Calea de Forma farmaceutica, doze


substantei comerciala administrare
Eritromicina Eritromagis, oral Cpr 200 mg; 800-1000 mg/zi fractionat la
Eritromicina 8-12 ore
Eryfluid topic Sol cutanata 4g/30 mL; 1-2 aplicatii/zi
Spiramicina Rovamycine oral Cpr filmate 3.000.000 UI, 1.500.000 UI; 1
cpr la 8 ore
Claritromicina Clar 500, oral Cpr filmate 250 mg, 500 mg, granule pt
Claritromicina, susp. orala 125 mg/5mL, 250 mg/5 mL;
Fromilid, 250-500 mg la 12 ore; la copii 125-250 mg
Klabax, la 12 ore
Klacid,
Klerimed,
Lekoklar,
Roclarin
Fromilid Uno, oral Cpr cu elib prelungita 500 mg; 500-1000
Claxirit, Klacid mg administrate o data/zi
SR
Klacid IV i.v, PEV Pulb pt sol perfuzabila 500 mg; 500 mg o
data la 12 ore
Azitromicina Azatril, Azibot, oral Caps, cpr filmate 125 mg, 250 mg, 500 mg,
Azitromicina, pulb pt susp orala 100 mg/5mL, 200 mg/5
Sumamed mL; 500 mg in prima zi apoi cate 250 mg/zi
maxim 5 zile, o singura doza/zi. Pentru
copii 100-200 mg/zi maxim 5 zile
Azyter local Pic oftalmice, solutie in recipient unidoza
15 mg/g; 2x1 pic/zi in fornixul conjunctival,
3 zile
Telitromicina Ketek oral Cpr filmate 400 mg; 1x2 cpr/zi

Principii de administrare:
1. Eritromicina se administreazǎ oral în forme enterosolubile deoarece este instabilǎ în
mediu acid. Ea se administreazǎ cu o jumǎtate de orǎ înainte de masǎ, absorbtia fiind scazuta de
prezenta alimentelor
2. T1/2 crescut al macrolidelor de generatia a II-a permite o administrare în 1-2 prize/zi
crescand astfel complianţa terapeuticǎ. Acestea prezinta un efect postantibiotic de 72 ore
reprezentat de persistenta efectului dupa incetarea administrarii

Efecte adverse:
- provoacǎ frecvent fenomene de iritaţie digestivǎ, discomfort epigastric, greaţǎ, vomǎ,
diaree
- psihoza acuta, manie (Claritromicina)
- ototoxicitate cu hipoacuzie tranzitorie (Eritromicina)
- cefalee, ameteli (Azitromicina)

Contraindicatii:
- insuficienta hepatica
- miastenia gravis (Telitromicina)
- sarcina (Claritromicina)
- insuficienta renala (Eritromicina)
II. ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG
Aceasta grupa de antibiotic cuprinde doua tipuri de substante si anume tetraciclinele si
amfenicolii. In trecut, spectrul lor de actiune era larg, acesta restrangandu-se deoarece ele au fost
utilizate abuziv, multe dintre microorganisme devenind rezistente. In prezent folosirea lor este
mult limitata nu numai datorita rezistentei germenilor dar si efectelor adverse multiple si
toxicitatii ridicate

Clasificare :
Tetracicline
- Tetracicline de generatia I-a: Tetraciclina
- Tetracicline de generatia a II-a: Doxiciclina, Minociclina, Tigeciclina
Amfenicoli: Cloramfenicol

Utilizǎri terapeutice :
- Tetraciclinele sunt eficiente în tratamentul infecţiilor cu rickettsia (febra Q, tifos
exantematic), Chlamydia, Mycoplasma, infecţiilor bacilare (bruceloza, tularemia, holera),
infecţiilor genitale (gonoree, sifilis, uretrite sau cervicite cu Chlamydia);
- Tetraciclina se foloseste sub forma de unguent pentru tratamentul plagilor infectate sau
poate fi utila în tratamentul acneei.
- Doxiciclina poate fi folosita în episoadele acute ale bronşitelor cronice şi în pneumonii
atipice. De asemenea, ea se administreaza pentru profilaxia diareei calatorilor in special cand
este produsa de E.coli. Schema terapeutica este urmatoarea : 200 mg in prima zi intr-o singura
doza, apoi cate 100 mg/zi pe toata perioada sejurului, in doza unica/zi
- Minociclina se utilizeaza in infectiile grave cu germeni anaerobi, infectiile sistemului
nervos, pneumonii
- Tigeciclina se utilizeaza in infectii complicate intraabdominale si in infectii complicate
ale pielii si tesuturilor moi cu exceptia infectiilor piciorului diabetic
- Cloramfenicolul este un medicament toxic si din acest motiv are o utilizare limitata.
Patrunde bine in LCR si in tesutul cerebral fiind antibioticul de primǎ alegere în abcesele
cerebrale, tratamentul meningitei bacteriene produsǎ de H. influenzae şi în febra tifoidǎ. In
prezent se utilizeaza si in tratamentul infectiilor cu germeni anaerobi ce nu raspund la alte
medicamente.

Farmacografie:

Denumirea Denumirea Calea de Forma farmaceutica, doze


substantei comerciala administrare
Tetraciclina Tetraciclina Oral, topic Caps 250 mg, unguent 30 mg/g; 1-2 g/zi
fractionat la 6-8 ore; unguentul se aplica de
1-2 ori/zi pe suprafata afectata in strat
subtire
Doxiciclina Doxiciclina oral Caps 100 mg; 100 mg la 12 ore
Minociclina Minoz oral Caps cu elib prelungita 100 mg; 100 mg o
data/zi
Tigeciclina Tygacil PEV Pulb pt sol perfuzabila 50 mg; initial 100
mg apoi 50 mg la interval de 12 ore, 5-14
zile
Cloramfenicol Cloramfenicol oral Caps 125 mg, 250 mg; 125-250 mg la
interval de 6-8 ore
Sificetina local Pic oftalmice 4 mg/mL; instilatii in sacul
conjunctival 1-2 picaturi de 3-4 ori/zi

Principii de administrare:
1. Se administreazǎ obişnuit pe cale oralǎ, cu exceptia Tigeciclinei administrata sub
forma de solutie perfuzabila. Aplicarea localǎ se foloseste rar, cu excepţia formelor oftalmice
datorita potenţialului mare de sensibilizare.
2. Se administreaza pe stomacul gol in cauza scaderii absorbţiei digestive în prezenţa
alimentelor, mai ales a produselor lactate. Nu se asociaza cu medicamentece conţin Ca, Mg, Fe,
deoarece formeazǎ chelaţi neabsorbabili si nici cu medicamente ce scad aciditatea gastrica,
hipoaciditatea diminuand absorbtia.
3. Tetraciclinele de generatia a II_a prezinta unele avantaje fata de cele de prima
generatie :
- au potenţǎ mai mare, penetrabilitate tisularǎ superioarǎ şi menţin concentraţii active
timp îndelungat;
- absorbţia din intestin este aproape completǎ, absorbtia fiind mai putin scazuta de
prezenta alimentelor, a ionilor bivalenţi şi trivalenţi, exceptie facand ionii de fier
- prezinta timpi de injumatatire mai lungi fiind administrate o data sau de doua ori/zi si
avand astfel o complianţa terapeutica mai buna
4. Cloramfenicolul poate fi administrat pacientilor cu insuficienta renala dar nu si celor
cu insuficienta hepatica

Efecte adverse:
Tetraciclinele:
- produc intoleranţǎ digestivǎ manifestata prin greţuri, epigastralgia, diaree, disbacteriozǎ
intestinalǎ şi suprainfecţii cu Candida albicans;
- hepatotoxicitate favorizatǎ de insuficienţa renalǎ, malnutriţie, şi coexistenţa altor boli
hepatice;
- daca se administreaza accidental la copii, tetraciclina si mai putin tetraciclinele de a
doua generatie produce colorarea în brun a dinţilor cu hipoplazia smalţului dentar, fenomene care
afecteazǎ dentiţia de lapte când tetraciclinele se administreazǎ în primele 6 luni de viaţǎ ale
copilului şi dentiţia permanentǎ când se administreazǎ la copii sub 7 ani;
- depunerea în oase poate provoca inhibarea creşterii, ireversibilǎ pentru tratamentul
îndelungat cu doze mari.
- toxicitate vestibulara (Minociclina)
Cloramfenicolul
- produce deprimarea hematopoiezei cu pancitopenie pana la aplazie medulara,
manifestatǎ clinic prin hemoragii şi infecţii;
- dozele excesive pot provoca tulburari neuropsihice : nevrita optica, confuzie, delir
- daca se administreaza accidental la nou-nǎscuţi produce fenomene toxice acute
denumite “sindromul cenuşiu” caracterizat prin cianozǎ cu coloraţia cenuşie a tegumentelor,
letargie, tahipnee, distensie abdominalǎ, diaree cu scaune verzi ce evolueaza spre coma si deces.

Contraindicatii:
- femeile gravide
- copii mai mici de 8 ani
- insuficienta hepatica (Cloramfenicolul)
- insuficienta renala (Minociclina)

III. SULFAMIDELE

Sulfamidele sunt chimioterapice antibacteriene de sinteza, derivati de sulfanilamida.Ele


sunt utilizate pentru efectul lor local sau sistemic.Sulfamidele sistemice pot avea durata de
actiune rapida, prelungita sau intermediara. In prezent mai sunt folosite doar cele cu actiune
rapida si intermediara

Clasificare :

Sulfamide cu acţiune sistemicǎ (dupǎ viteza de epurare):


 cu acţiune rapidǎ: Sulfafurazol
 cu acţiune intermediarǎ: Sulfametoxazol
Sulfamide cu acţiune pe micobacteriiutile în lepră (tratament de elecţie): Dapsona
 Sulfamide cu acţiune locală pe plăgi şi arsuri: Sulfadiazina
 Asocierea sulfametoxazol-trimetorpim –cea mai frecventa forma de utilizare a
sulfamidelor

Utilizǎri terapeutice :
In prezent au indicaţii limitate în infecţii urinare necomplicate cu germeni sensibili
(E.Coli, Proteus), infecţii biliare, respiratorii, dizenterie bacilarǎ. Asocierea dintre
Sulfametoxazol si Trimetoprim este utilizata ca terapie de prima alegere in pneumonia cu
Pneumocystis carinii. Sulfafurazolul este medicamentul de electie in nocardioza. Cele cu actiune
locala sunt indicate in diferite afectiuni dermatologice.

Farmacografie:

Denumirea Denumirea Calea de Forma farmaceutica, doze


substantei comerciala administrare
Sulfafurazol Sulfafurazol oral Cpr 500 mg; 2 cpr la interval de 6 ore
Dapsona Disulone oral Cpr 100 mg; 1 cpr/zi
Sulfadiazina Cicatrol, topic Unguent 10 mg/g; 1-2 aplicatii/zi
Dermazin,
Flammazine,
Regen-AG
Sulfadiazina + Flammacerium topic Unguent 10 mg/g + 22 mg/g; 1-2 aplicatii/zi
Nitrat de ceriu
Sulfametoxazol + Bitrim, Co- oral Cpr 400 mg/80 mg, susp orala 25 mg/mL +
Trimetoprim Trim Ell, 5 mg/mL, 40 mg/mL + 8 mg/mL; 2x2 cpr/zi
Epitrim,
Sumetrolim,
Tagremin

Principii de administrare:
1. Se recomandǎ administrarea lor cu o cantitate mare de lichide (mai ales alcaline)
pentru a preveni cristaluria (precipitarea sulfamidelor în tubii renali) Acest efect nedorit se
intalneste mai frecvent in cazul administrarii combinatiei dintre Sulfametoxazol si Trimetoprim.
Aparitia cristaluriei este favorizata de asocierea sulfamidelor cu substante ce acidifica urina
2.Se va evita asocierea sulfamidelor cu preparatele ce contin acid folic datorita efectului
antagonic. De exemplu, atat Sulfametoxazolul cat si Trimetoprimul inhiba formarea folatului
activ interferand cu sinteza nucleotizilor purinici bacterieni.

Efecte adverse :
- intoleranţǎ digestivǎ ;
- reacţii alergice ;
- cristalurie, hematurie;
- eruptii cutanate
- sindrom Stevens-Johnson

Contraindicaţii :
- sarcinǎ  ; nou-nǎscuţi (în prima sǎptǎmânǎ) ;
- insuficienţǎ hepaticǎ şi renalǎ ;
- intoleranţǎ/alergie la sulfamide. In caz de alergie la o sulfamida administrata topic, nu se va
aplica pe tegumente si mucoase nici un fel de preparat ce contine sulfamide.
- deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (Dapsona)

IV. OXAZOLIDINONE

Oxazolidinonele sunt o clasa noua de medicamente ce contin in structura lor un heterociclu


de 2-oxazolidinona. In prezent exista doar doua medicamente disponibile pe piata apartinand acestei
clase :
 Linezolid
 Tedizolid

Utilizǎri terapeutice :
Linezolidul are ca spectru de actiune germenii gram pozitivi, fiind dedicat in special
stafilococilor meticilino-rezistenti si enterococilor vancomicino-rezistenti. Mai sunt sensibili
stafilococii aurii meticilino-sensibili, pneumococii meticilino-sensibili si meticilino-rezistenti,
Corynebacterium, Listeria monocytogenes, Mycobacterium tuberculosis si avium. Linezolidul se
utilizeaza pentru urmatoarele infectii produse de germenii sensibili enumerati mai sus:
- Infectii sistemice severe
- Pneumonii nosocomiale complicate
- Infectii complicate ale tesuturilor moi
Tedizolidul se utilizeaza doar pentru infectii cutanate acute la adulti, infectii produse de
germenii sensibili; spectrul de actiune este asemenetor cu cel al Linezolidului

Farmacografie:

Denumirea Denumirea Calea de Forma farmaceutica, doze


substantei comerciala administrare
Linezolid Pneumolid, Oral, PEV Pulb pt sol perfuz 2 mg/mL; Cpr filmate
Zyvoxid, 400 mg, 600 mg; granule pt susp orala 100
Linezolid mg/5 mL. Se administreaza usual la adult 2
x 600 mg/zi (interval 12 ore) 10-14 zile,
maxim 28 zile
Tedizolid Sivextro Oral, PEV Pulb conc pt sol perfuzabila 200 mg, cpr
filmate 200 mg; 200 mg o data/zi, maxim 6
zile

Principii de administrare:
1. In cazul administrarii orale, aceasta poate fi facuta independent de mesele principale
deoarece absorbtia lor nu este influentata de prezenta alimentelor
2. Nu este necesara modificarea dozelor in cazul pacientilor cu insuficienta renala sau
insuficienta hepatica
3. Administrarea intravenoasa trebuie sa fie lenta, sub forma de perfuzie pe o durata de
cel putin 60 minute. Este contraindicata administrarea in bolus deoarece produce cresterea
tensiunii arteriale, tremor, agitatie, tulburari psihice, febra, manifestari denumite si“flush
syndrome”.
4. Nu se administreaza impreuna cu alte medicamente in acelasi flacon de perfuzie

Efecte adverse:
-candidoze cu diferite localizari
- anemie, uneori mielosupresie, mai rar neutropenie si trombocitopenie
- insomnie, cefalee, gust metalic
- hipertensiune arteriala
- tulburari gastro-intestinale
- cresteri tranzitorii ale ALAT, ASAT, fosfatazei alcaline, ureei, LDH, CK, amilazei, glicemiei
- prurit uneori generalizat, eruptii cutanate

Contraindicatii:
- hipertensiune arteriala
- psihoze
- convulsii
- nevrita periferica si optica
- acidoza lactica
- mielosupresie
- sarcina si alaptarea
- asociereacu tiramina si precursorilor acesteia
- asocierea cu inhibitorii de monoaminooxidaza, inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei
- asocierea cu fluorochinolone (antagonism)

V. LINCOSAMIDE
Lincosamidele sunt antibiotic extrase din culture de Streptomyces lincolnensis, prima
substanta de acest fel fiind Lincomicina. Aceasta se mai foloseste in prezent doar pentru uz
veterinar.Locul ei a fost luat in uzul clinic de catre Clindamicina.
Utilizǎri terapeutice :
Clindamicina este utilizata preferential in cazul infectiilor cu germeni anaerobi dar si a
clor cu germeni aerobi gram pozitivi cand alte antibiotic nu pot fi utilizate din diverse motive
(alergii, reactii de sensibilitate, rezistenta bacteriana, toxicitate de organ). Se utilizeaza in infectii
din sfera ORL, osteo-articulare, dentare, maxilare, infectii ale cailor respiratorii inferioare,
infectii cutanate si ale tesuturilor moi, septicemie cu germeni sensibili.Se mai utilizeaza si in
cazul profilaxiei endocarditei infectioase ca medicament de a doua alegere in cazul alergiilor la
betalactamine.
La pacientii cu SIDA, Clindamicina este antibioticul de electie in cazul infectiilor cu
Toxoplasma gondii. Tot la aceasta categorie de pacienti se mai administreaza pentru tratamentul
pneumoniei cu Pneumocystis carinii.
Alte utilizari:
- Infectia cu Plasmodium falciparum
- Scarlatina
- Infectii genitale, pelvine, intraabdominale, in asociere cu un alt antibiotic, de regula cu
un aminoglicozid. Se mai poate folosi si pentru profilaxia peritonitei si a abceselor
intraperitoneale posttraumatic sau dupa perforatii intestinale insotite de contaminare bacteriana a
cavitatii peritoneale.
Combinatia dintre Clindamicina si Tretinoina se utilizeaza topic in tratamentul acneei
vulgare cu comedoame, papule si pustule
Combinatia dintre Clindamicina si peroxid de benzoil se utilizeaza topic in tratamentul
acneei vulgare usoara sau moderata cu leziuni inflamatorii.

Farmacografie:

Denumirea Denumirea Calea de Forma farmaceutica, doze


substantei comerciala administrare
Clindamicina Dalacin, Oral, i.m, Sol injectabila/perfuzabila 150 mg/mL; cpr
Clindamycin PEV filmate, caps 150 mg, 300 mg, 600 mg. Se
administreaza 600-1200 mg/zi divizate in 3-
4 prize, 3 saptamani
Clindamicina + Acnatec topic Gel 10 mg/g + 0,25 mg/g; se aplica pe
Tretinoina leziune o data/zi, seara la culcare
Clindamicina + Duac topic Gel 30 mg/g + 10 mg/g; se aplica o data/zi,
peroxid de benzoil seara la culcare pe intreaga zona afectata

Principii de administrare:
1. In cazul infectiilor severe se prefera administrarea intravenoasa in locul celei orale
2. In cazul administrarii indelungate pe o perioada mai lunga de 3 saptamani, se recomanda
controlul hemoleucogramei, functiei renale si functiei hepatice
3. La pacientii cu insuficienta renala, doza va fi ajustata comform clearance-ului de
creatinina sau va fi marit intervalul dintre doze
4. Tratamentul indelulgat cu Clindamicina predispune pacientul unui risc crescut de
producer a colitei pseudomembranoase cu Clostridium difficile
5. Nu se utilizeaza pentru tratamentul meningitei deoarece nu realizeaza concentratii eficace
la nivelul LCR
6. Clindamicina potenteaza efectul curarizant; din acest motiv trebuie evitata asocierea
curarelor cu Clindamicina. In cadul administrarii curarelor se impune o monitorizare a concentratiei
plasmatice a acestora postnaestezie in cazul in care se doreste utilizarea Clindamicinei.
7. Nu se administreaza Clindamicina i.v in bolus deoarece determina scaderea tensiunii
arteriale si stop cardiac. Din acest motiv se va perfuza lent, diluata in minim 75 mL solvent.
8. In cazul utilizarii combinatiei dintre Clindamicina si peroxide de benzyl sau Clindamicina
si Tretinoina se poate observa o exfoliere a tegumentului. Peroxidul de benzyl si Tretinoina prezinta
o sensibilitate ridicata la lumina si radiatiile UV, impunandu-se evitarea expunerii la lumina solara
sau lampi cu UV

Efecte adverse:
- afectarea toxica a maduvei osoase hematogene pe toate liniile celulare, producand
trombocitopenie, leucopenie si eozinofilie
- bloc neuromuscular
- foarte rar apar reactii alergice si soc anafilactic
- greata, varsaturi, colici abdominale
- cresterea tranzitorie a transaminazelor serice
- durere la locul injectarii

Contraindicatii:
- afectiuni inflamatorii ale intestinului
- copii mai mici de 3 ani
- sarcina si alaptarea
- administrarea i.v in bolus
- preparatele aplicate topic sunt contraindicate in caz de cancer de piele, acnee pustulara,
acnee chistica nodulara profunda, exeme acute, dermatita rozacee sau periorala.

APLICATII PRACTICE
1. Prescrieti antibioticul de electie unui pacient cu diagnosticul de anginǎ acutǎ
streptococicǎ, alergie la penicilinǎ
2. Prescrieti antibioticul de electie unui pacient cu diagnosticul de febra tifoida
3. Prescrieti antibioticul de electie unui pacient cu diagnosticul de pneumonie cu
Pneumocystis carinii
4. Prescrieti antibioticul de electie unui pacient cu diagnosticul de prostatita cu Chlamidia
trachomatis
5. Prescrieti antibioticul de electie pentru profilaxia diareei calatorului
6. Prescrieti antibioticul de electie unui pacient cu diagnosticul de stafilococie
cutanata,alergie la Penicilina:

VERIFICAREA CUNOSTINTELOR

1. Urmatoarele medicamente sunt bacteriostatice :


A. Eritromicina
B. Metronidazol
C. Kanamicina
D. Doxiciclina
E. Linezolid

2. Din clasa macrolidelor fac parte :


A. Eritromicina
B. Clindamicina
C. Claritromicina
D. Azitromicina
E. Amikacina

3. Clindamicina se utilizeaza in :


A. Colita pseudomembranoasa cu Clostridium difficile
B. Infectii osteo-articulare cu germeni anaerobi
C. Meningite acute
D. Infectii pelvine in asociere cu un aminoglicozid
E. Profilaxia endocarditei infectioase

4. Efectele adverse ale tetraciclinei sunt :


A. Hepatotoxicitate
B. Tulburari de crestere la copii
C. Hipoplazia smaltului la varstnici
D. Deprimarea hematopoiezei
E. Colorarea in brun a oaselor

5. Urmatoarele medicamente sunt utilizate in lepra :


A. Azitromicina
B. Clindamicina
C. Dapsona
D. Metronidazolul
E. Ticarcilina