Cambia.

Titlu de credit
Titlurile de credit în dreptul comercial

În literatură economică de specialitate, pentru categoria de „titluri de credit” se utilizează şi alţi

termeni sinonimi printre care: efecte de comerţ, instrumente negociabile, valori mobiliare sau
titluri de valoare.

Titlurile de credit sunt documente negociabile care permit titularilor să-şi exercite, la scadenţă,
drepturile menţionate în cuprinsul lor. Din această definiţie rezultă caracteristicile esenţiale ale
titlului de credit:

 este un document necesar pentru exercitarea dreptului pe care îl creează;

 dreptul generat din titlul de credit este literal – nu poate fi exercitat decât în limitele
exprimate scriptic (nici mai mult, nici mai puţin);

 dreptul pe care îl conferă titlul de credit este autonom - independent (desprins de raportul
fundamental care l-a generat. Titlul de credit circulă fără nici o legătură cu actul/faptul
comercial care l-a generat).

În cele ce urmează vom prezenta succint conţinutul principalelor titluri de credit (valori
mobiliare) cu sublinierea importanţei lor în practica tranzacţiilor comerciale: cambia, cecul,
acţiunea, obligaţiunea.

Cambia

Cambia – este considerată ca fiind un titlu de credit prin excelenţă, fiind luată ca model pentru
construcţia teoretică a tuturor titlurilor de credit, întrucât ea întruneşte simultan şi cumulativ
toate trăsăturile caracteristice ale acestora.

Cambia este un titlu la ordin în dreptul continental, spre deosebire de dreptul anglo-saxon, în
care se prevede posibilitatea emiterii cambiei la purtător.

Conform art. 1279 al Codului civil al R.M. nr. 1107/2002, cambia este un titlu de credit care
reprezintă o creanţă scrisă, întocmită conform prevederilor legale, cuprinzând ordinul
necondiţionat dat de trăgător (emitent) către tras (plătitor) pentru a plăti imediat sau la scadenţă o
sumă anumită prezentatorului cambiei sau persoanei indicate în cambie, sau la ordinul acestei
persoane.

Cambia a apărut din necesităţi practice de desfăşurare a actelor şi faptelor de comerţ: evitarea
transportului de numerar care era atât de costisitor mai ales periculos pentru comercianţi. Încet,

1
dar sigur, funcţiile cambiei s-au amplificat pe măsura dezvoltării şi intensificării actelor de
schimb.

Un titlu de credit pentru a fi cambie trebuie să îndeplinească anumite condiţii esenţiale –

elemente esenţiale/clauze – fără de care respectivul titlu de credit nu poate avea această calitate
(poate fi, eventual, un document sub semnătură privată). Conform art. 4 al Legii cambiei nr.
1527/1993, aceste elemente esenţiale sau condiţii de valabilitate sunt:

 denumirea de „cambie”, trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba în care acest
titlu este întocmit;

 propunerea simplă şi necondiţionată de a plăti o sumă determinată;

Ordinul de a plăti înseamnă cererea sau autorizarea expresă dată trasului de a face plata în mâna
beneficiarului. Ordinul nu trebuie să conţină condiţii, adică să fie afectat de vreo condiţie
suspensivă sau rezolutorie, încât să fie incert faptul plăţii, locul plăţii, scadenţa. Un ordin
condiţionat contrazice natura autonomă a obligaţiei cambiale.

a. denumirea (numele persoanei fizice), sediul (domiciliul) şi datele bancare ale debitorului;

Cel care va trebui să plătească, debitorul principal, va fi trasul, chiar dacă nu acceptă. El nu este
un debitor principal, efectiv decât după acceptare. El este numai un debitor eventual;

b. scadenţa;

Scadenţa este ziua în care cambia va fi plătită. Din punctul de vedere al scadenţei, cambia poate
fi:

 la vedere – care nu are indicată scadenţa;

 la un anumit termen de la vedere/prezentare;

 la un anumit termen de la data emiterii;

 la o zi fixă calendaristică;

c. locul plăţii;

Prin locul plăţii se are în vedere locul unde posesorul are obligaţia să prezinte cambia la plată şi
locul unde se adresează protestul. Dacă nu se face menţiune, se prezumă că acesta este domiciliul
trasului, conform principiului că plata este cherabilă (nu portabilă);

d. numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută cu indicarea domiciliului
(sediului) şi datelor bancare;

2
 Din aceasta rezultă că cambia este un titlu de credit nominal şi nu poate fi la purtător. În general,
orice trată, chiar dacă nu este expres trasă la ordin, poate fi transmisă prin gir. Dacă pe o cambie
apare menţiunea „nu la ordin”, consecinţa este că această cambie poate fi transmisă în
conformitate cu formele şi efectele unei cesiuni ordinare. Dacă trăgătorul a înscris în trată
cuvintele „la ordin” sau „plătiţi la ordinul nostru”, ori o expresie echivalentă, documentul poate
fi transmis numai persoanei arătate în el. Transmiterea de mai departe a tratei poate fi efectuată
prin desemnarea deplină a datelor girantului şi a giratorului (gir nominal);

e. data şi locul emiterii;

Aceasta trebuie să fie unică, fiind importantă pentru calcularea scadenţei plăţii şi stabilirea
capacităţii juridice a trăgătorului cambiei;

f. semnăturile şefului, contabilului-şef şi trăgătorului-persoană juridică, autentificate cu

ştampila unităţii. Trăgătorul-persoană fizică indică numele său, domiciliul şi confirmă cambia
prin semnătura legalizată la notar.

Acceptarea cambiei – este actul prin care trasul se obligă în scris să plătească la scadenţă suma
arătată în cambie. Acceptarea trebuie să fie necondiţionată, în caz contrar, se consideră o
neacceptare. Este admisă, însă, acceptarea parţială. Acceptul se scrie pe trată, prin menţiunea
„acceptat” sau prin orice alt echivalent şi este semnat de tras. Simpla semnătură a trasului pusă
pe faţa tratei se consideră accept.

Avalul – este garanţia personală, prin care o terţă persoană denumită avalist garantează
efectuarea plăţii pentru una din persoanele obligate în cambie (avalizat). Avalul se dă pe trată sau
pe alonjă şi se exprimă prin cuvintele „de considerat ca aval”, „ca avalist pentru...” sau prin orice
alt echivalent. Avalistul indică suma avalului, numele, domiciliul (sediul), datele bancare şi
persoana pentru care el se obligă, care se autentifică prin semnătura şi ştampila avalistului. Dacă
nu este indicată persoana pentru care este dat avalul, el se consideră dat pentru trăgător.

Plata cambiei

Posesorul unei trate plătibile la o zi fixă sau la un anumit termen de la data emiterii sau de la
vedere trebuie să prezinte trata spre plată fie în ziua în care ea este plătibilă, fie în una din cele
două zile lucrătoare ce urmează.

Trata poate fi plătită atât în numerar, cât şi prin virament, trasul neputând fi impus să plătească
numai printr-o metodă sau alta.

Biletul la ordin (cambia simplă)

3
Biletul la ordin ca şi cambia face parte din categoria titlurilor de credit. Conform art. 1279,
Codul civil al R.M. nr. 1107/2002, este un titlu de credit, întocmit conform prevederilor legii,
prin care trăgătorul se obligă să plătească imediat sau la scadenţă o sumă anumită prezentatorului
titlului sau persoanei indicate în titlu, sau la ordinul acestei persoane. Art. 1 al Legii cambiei
nr.1527/1993, prevede că cambia poate fi simplă şi trată. Un gen de cambie simplă este cambia
de trezorerie, emisă de către Guvern în persoana Ministerului Finanţelor în scopul de acumulare
pe termen scurt a mijloacelor băneşti temporar libere. Alt gen de cambie simplă este cambia
bancară, emisă de către bănci în scopul de acumulare a mijloacelor băneşti temporar libere.

Spre deosebire de cambie, unde intervin trei persoane – trăgătorul, trasul şi posesorul titlului – la
biletul la ordin intervin două persoane, şi anume: emitentul care emite biletul la ordin, prin care
se obligă să facă plata (debitorul) şi beneficiarul (creditorul), care urmează să primească plata
sau la ordinul căruia trebuie să i se facă plata;