1.

MECANISMUL CURSULUI VALUTAR:

modelul actual al etalonului monetar
Definirea monedelor naţionale şi internaţionale :
• Valoarea paritară -valoare care se materializează într-o cantitate de aur fin pus
la baza unei unităţi monetare naţionale
• Puterea de cumpărare -moneda emisă şi pusă în circulaţie în plan internaţional
şi naţional are drept corespondent un etalon format din contribuţia bunurilor şi
serviciilor create în cadrul fiecărei economii naţionale

Curs valutar - pretul unei valute exprimat in alta valuta care, in corespundere cu
prevederile prezentului Regulament , este stabilit de catre Banca Nationala a
Moldovei (curs oficial) sau de catre dealerii autorizati (curs, curs de schimb, curs de
cumparare si vanzare).
Clasificare cursurile valutare :
1.Dpv al stabilitatii
 C. stabile(1944-1974)
 C. flotante
2.Dpv al locului unde se formeaza
 C. oficial-stab de autorit monetara
 C. bancar de piata-stab de active b.com
 C.bursier de piata-stab de active burselor
 C. tolerat sau negru-stab neoficial la bursa neagra
3.Dpv al nr de cursuri valutare practicate
 C. unice
 C. multiple-diferentiate pe tipuri de operatiuni
Funcţiile cursului valutar :
1.f.de masurare-prin care se exprima in val.externa o parte din bunuri si serv. care
intra in circuitul comertului extern.
2.f.de schimb-de conversie a moned nat in alte monede
3.f.informationala-de transm a info despre porces si fenom din econ mond.
4.f.de stimulare-orient eforturilor asupra obt unei eficiente superioare prin
mecanismul preturilor.
5.f.de echilibrare a balantei de plati-miscarea cursurilor generata de dinamica cererii
si ofertei de valuta actioneaza asupra raport dintre prêt interne si externe ducand la
modif in ofertele si cererile de bunuri.
6.instrument de polit.eco-ca-prin interventia pe piata a curs de schimb se urmaresc
obiective ale pol.econ.,prin stab. sau mentin. la un anumit nivel a cursului fix-
ajustabil,prin sist de control,restrictii,subventii si taxe etc.
 Tehnici de calcul ale cursului valutar real:
1.Modelul paritatii puterii de cumparare(PPC)-cel m vechi si utilizat in cercet si pol
econ.se selecteaza un esantion de prod representative pt ambele tari ale caror monede
se masoara pt a stabili nivelul real dar in mare parte theoretic al cv
PPC=Qi*Pnat./Qi*Pstr.
Dezavantaje:dificil de selectat prooduse la tari cu gr diferite de dezv
Se ia doar un fact care infl CV-pretul
Modif rapida a str marf si preturilor nu redau CV real nu reflecta realit. econ.
2.Modelul ratei dobanzii-utiliz pt calc CV la termen si se bazeaza pe princip
diferentei proportionale dintre cusr la vedere si curs la termen tre s fie egala cu
diferenta dintre ratele dob masurate pt acelasi interval viitor.
F/S=(1+Rdmn)/(1+Rdstr),F-curs forward
S-curs spot
Tehnica de calcul al cursului valutar real se bazează pe diferenţierea dintre nivelul
real al etaloanelor şi nivelul informaţional şi în acest sens modelul general al cursului
valutar cuprinde:
• Modelul cursului real sau PPC efective de pe pieţele naţionale
• Modelul cursului economic
Relaţia de calcul al cursului valutar real dintre aceste două nivele
e=Ex P*/P, unde
e-cursul valutar real;
E-cursul valutar economic (nominal);
P*- indicele preţurilor pe piaţa străină;
P- indicele preţurilor pe piaţa naţionale
 Cursul de revenire pe fiecare produs are în vedere preţul unei unităţi cantitative de
măsură (tonă) în cele două ţări .
Modelul cursului valutar economic şi factorii determinanţi:
1. Model parţial are în vedere influenţele grupelor de factori interni şi externi
economiei naţionale;
2. Modelul generalizator ia în consideraţie, pe cât posibil, toate influenţele celor şase
grupe de factori interni şi externi care acţionează concomitent asupra etaloanelor ce
intră în comparaţie.

Factorii determinanţi ai cursului valutar:

1.Competitivitatea mărfurilor pe pieţele externe -este determinată de factori
tehnologici, care conduc la majorarea exportului, la stimularea fluxu1ui în ţară a
valutelor străine şi la consoli-darea cursului valutar al monedei naţionale.
2.Sporirea venitului naţional -Conduce la creşterea cererii la faţă de mărfuri străine,
în timp ce importul de bunuri poate ma-jora fluxul valutelor străine în afara ţării, iar
pu-terea de cumpărare a monedei naţionale scade.
3.Majorarea preţurilor interne comparativ cu cele de pe pieţele partenerilor-
stimu1ează tendinţa de cumpărare a mărfurilor străine şi mai ieftine, în timp ce
dorinţa consu-matorilor externi de a procura mărfuri externe mai scumpe scade
semnificativ. În urma acestor schimbări se reduce oferta de valută străina şi prin
urmare moneda naţională se ieftineşte.
4.Majorarea ratei dobânzii-poate servi ca factor de atragere a capitalului străin,
respectiv a valutelor străine, şi poate să contribuie la scumpirea monedei naţionale.
Dar trebuie de ţinut cont de faptul că majorarea cotelor procentuale duce la scumpirea
credite-lor şi, prin urmare, influenţează negativ asupra activităţii investiţionale din
interiorul ţării.
5.Masa monetară-dacă la un moment dat volumul acesteia creşte peste necesarul
pieţei, adică peste valoarea bunurilor şi serviciilor de pe piaţă, se produce o inflaţie,
un dezechilibru, care influenţează, de asemenea, direct puterea de cumpărare a mone-
dei respective
6.Balanţa de plăţi -Un deficit măreşte cererea la valută, ceea ce determină reducerea
valorii monedei naţionale pe piaţă. Orice sold excedentar al balanţei comerciale
provoacă o tendinţă de creştere a valorii cursului valutar.
Metode de determinare a cursului valutar:
 met. cursurilor incrucisate(crosse-rate)-are la baza principiul ca 2 monede
egale cu a treia sunt egale intre ele.
Cotarea reprezintă operaţiunea prin care se stabileşte cursul unei monede în raport
cu alta
Cotare directă – este practicată de Cotare indirectă – indică câte unităţi
majoritatea ţărilor lumii. Prin această monetare străine fac o unitate monetară
metodă unitatea monetară străină rămâne naţională (care rămâne constantă).
constantă, iar unitatea monetară naţională Cotează indirect Anglia, Canada,
variază Australia, Irlanda, Noua Zelandă

1 USD=12,05MDL 1GBP=1,61USD
1 USD=29RUR 1USD=2,10CHF
1RUR=12,05/29=0,41MDL 1GBP=1,61*2,10=3,3831CHF
Ex.12,05-12,20 MDL/USD Ex.1,61-1,68 USD/GBP
2,10 - 2,26 CHF/USD 2,10-2,26 CHF/USD
Sa se calc:MDL/USD Sa se calc:CHF/GBP
Formule:Cc=Cc m/n/Cv m/s Formule:Cc m/n*Cc m/s
Cv=Cv m/n/Cc m/s,unde Cv m/n*Cv m/s
Cc m/n-curs de cump a moned nat

 Met.fixingului-determ punctului la care cererea si oferta pt o valuta se

echilibreaza sau se apropie cel m.mult.Pt a afla curs de echilibru ,cererea se
cumuleaza descrescator,iar oferta –crescator al cursului.

Cerere de S Oferta de S Minim

dintre
LIMITA
cererea
DE CURS
ParţialăCumulată MDL/USD Cumulată Parţială cumulată
şi oferta
cumulată
20 0
– – 12,65 115 000
000
20 0
– – 12,60 95 000
000
10 20 10000
10 000 12,55 75 000
000 000
10 15 20000
20 000 12,50 55 000
000 000
20 10 40000
40 000 12.40 40 000
000 000
15 10 30000
55 000 12,35 30 000
000 000
15 70 000 12,20 20 000 10 20000
000 000
20 10 20000
90 000 12.15 20 000
000 000
30 0
120 000 12,00 – –
000

 Met.cosului valutar-asig monedeio anumita stabilit a curs. ei valutar,incat

deprecierea unei valute din cos este compensata in mare parte de reprecierea
celorlalte valute in raport cu primele.Esenta metodei consta in :
-alegerea valutelor care urmeaza a fi in cos;
-determ ponderii pe care fiecare moned o va avea cosul.

Prognozarea cursului valutar :

1.met.fundamentala-consta in analiz fact care infl direct sau indirect curs valut .se
bazeaza pe analiz elem care infl piata(sit econ,polit,monet) fara a-si orineta atentia
direct catre piata.
2.Met.tehnica-studiul evolutiei unei piete pe baza de grafice pt a prevede
tendintele.Analiza pietii inafara med extern cosiderand ca nivelul curs este rez
acumularii externe a acestor info valutare.
Principiile analizei tehnice:
1.val unei monede pe p.valutara este data de jocul dintre cerere si oferta
2.curs valutare au tendinta de evolutie in fctie de trendurile si tendintele inregistrate
3.se pune in evid trendurile pe baza presupunerii ca participantii la piata vor reactiona
in acelasi mod care au facuto si in trecut dupa”trend is your friend”.
Factori care au infl.curs valut in analiz fundamentala:
-sit econ mond-niv cresterii PIB internat si a tarilor cu grad inalt de dezv
-sit econ tarii-PIB,vol productiei,indicele pret de consum
-pol.monetara-creditare a BC-rata dob stab de BC
-modif normativelor BC
-interventie BC pe p.valutar
-info de pe alte piete -modificari in pol comerc externa
-sit p.bursiere
-sit.pe p.produselor derivative
-fact politici-conflicte militare
- discursuri politicienilor,presed-lor
-noutati politice si zvonuri
-sit force-major
 Metoda de determinare a cursului oficial al leului moldovenesc faţă de valutele
străine.

Cursul oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA se determină de către Banca
Naţională a Moldovei (BNM) în baza informaţiei privind volumele tranzacţiilor de
cumpărare/vânzare a dolarilor SUA contra lei moldoveneşti şi cursurile valutare
aplicate de către băncile licenţiate şi Banca Naţională a Moldovei la aceste
tranzacţiile. Această informaţie este pregătită de către băncile comerciale în fiecare zi
lucrătoare până la ora 14.30 şi inclusă în Raportul cu privire la sumele de valută
străină cumpărate şi vândute de către bancă contra lei moldoveneşti.

La determinarea cursului oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA se

utilizează metoda mediei aritmetice a mediilor cursurilor preponderente de cumpărare
şi vânzare ponderate la volumul tranzacţiilor de cumpărare/vânzare efectuate pe piaţa
valutară interbancară (între bănci) şi cea intrabancară (între bancă şi persoane fizice şi
juridice) ale Republicii Moldova între orele 12.30 a zilei lucrătoare precedente şi
12.30 a zilei de raportare.

Cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valuta străină, alta decât dolarul SUA, se
determină în baza cursului oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA
multiplicat la cross-cursul valutei străine respective faţă de dolarul SUA stabilit pe
piaţa internaţională la ora 14.00 – ora Chişinăului.

Sursa de bază utilizată pentru preluarea informaţiei privind cross-cursurile valutelor

străine faţă de dolarul SUA în vederea stabilirii cursului oficial al leului moldovenesc
faţă de valutele străine respective este sistemul informaţional Reuters, alternativ –
sistemul informaţional Bloomberg. În cazul în care cursurile valutare pe piaţă
internaţională nu sânt accesibile, la calcularea cursului oficial al leului moldovenesc
se utilizează cursurile valutare disponibile din alte surse sigure (de exemplu, cursurile
valutare stabilite de către băncile centrale ale statelor respective, cursurile de fixing
stabilite la bursele valutare ale statelor respective etc.).Ca urmare a calculării cursului
oficial al leului moldovenesc se întocmeşte Buletinul informativ privind cursul oficial
al leului moldovenesc faţă de valutele străine, care se semnează de către
viceguvernatorul BNM.Cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valutele străine se
stabileşte în fiecare zi lucrătoare şi este valabil începând cu următoarea zi lucrătoare.
Pentru zilele de odihnă (sărbătoare) este valabil cursul oficial din ziua lucrătoare
precedentă.

2. Piaţa valutară internaţională

Continutul:
  PVI este un sist de relatii valutare prin care se desf vanzarile/cumpararile de
valuta efectiva si in cont ,trade ,bilete de ordin,cecuri exprimate in valuta
,activitate ce exprima un gen specific de active
 PVI este un sist de relatii banesti ,de reglementari si institutii care au ca
obiectivprincipal transformarea unei monede nat inalta moneda nat prin
intermediul vanz/cump de valute in diverse scopuri.
 PVI este constit dintrun sist de relat ce iau nastere intre banci precum intre
banci si clientii acestora,prin intermediul carora se desf vanz/cump de valute in
scop reglem platilor si incasar aparute in schimburile econ internat ,al obt unui
castig.
 PV nu este un teritoriu delimitat,ende se intalnesc cei care cump ci reprez totalit
bancilor unei tari autorizate de catre banca central sa effect operat cu valuta.
Functii:
1.conversia moned in scop asig platilor rezultate din contract comerciale
2.asig de res creditare,necesare pt ramburs sau accord de credite
3.crearea de disponib banesti in valute convertib necesare pt plata dob la credite
,comis,speze bancare
4.mutarea unor fonduri banesti dintro moned in scop obt de castig sau evitarii risc
valutare
5.transf disponib din conturi bancare in cecuri,banknote etc.,pt asig turism
internat,transport,deplasarile.
Participanti:

Segmentarea pietei valutare:

• pv naţionale -işi concentrează activitatea în principalele oraşe ale ţării date,
care sunt şi centre comerciale şi financiare
• pv regionale -se realizează operaţiuni cu un număr anumit de valute
convertibile
• pv internaţionale -deservesc interese nelocalizate pe un anumit spaţiu
geografic. (Londra, Londra, New-York, Tokyo, Frankfurt pe Main, Paris)

Caracteristica pieţei valutare la vedere (SPOT):Def: Operaţiunile SPOT sunt acele

operaţiuni în care vânzarea-cumpărarea de valută se încheie în aceiaşi zi (max 48 ore)
astfel că momentul tranzacţiei coincide cu momentul formării cursului valutar al zilei.
Componentele unei operaţiuni valutare :
  Data tranzacţiei – data încheierii tranzacţiei.
 Părţile implicate – creatorii şi utilizatorii.
 Valutele – USD, GBP, JPY, CHF, CAD, AUD etc.
 Cursul valutar – valuta-bază – USD / CHF – valuta cotantă.
 Sumele – tranzacţiile SPOT sunt cotate în termeni de valută de bază (de
exemplu dacă un trader solicită o cotaţie „dollar mark in ten”, se înţelege că
solicită 10 mil USD – valută – bază).
 Data valutei – reprezintă data la care are loc schimbul de valute.
 Instrucţiunile de plată – instrucţiuni exacte şi detaliate date celeilalte părţi cu
privire la locul unde trebuie să se facă plata sumei ce urmează a fi primită
Cursul SPOT :
 Cursul de cumpărare – cursul la care se cumpără valuta-bază şi se vinde valuta
cotantă;
 Cursul de vânzare – cursul la care se vinde valuta-bază şi se cumpără valuta
cotantă.
Tranzacţie Spot directă :se procură/vând mijloace de plată direct prin cotaţia indicată
(de exemplu, pentru cotaţia USD/CHF interpretarea: se cumpără/vând USD, contra
vânzare/cumpărare CHF).
Tranzacţie cross : se procură/vând mijloace de plată prin intermediul unei a treia
valută (de exemplu, cumpărarea USD pe piaţa moldovenească contra vânzarea de JPY
pe aceeaşi piaţă).
Utilizarea în R. Moldova : În Republica Moldova, ca şi în majoritatea altor ţări,
operaţiunile valutare SPOT, alcătuiesc partea principală din totalitatea de operaţiuni
valutare. Aceste operaţiuni se realizează cel mai des pe piaţa valutară interbancară şi
mai puţin prin intermediul altor participanţi de pe piaţa valutară
APARIŢIA ŞI IMPORTANŢA PIEŢEI FOREX:
Piaţa valutară internaţională este cea mai mare piaţă din lume, implicând zilnic
tranzacţii în valoare de 3 trilioane de dolari, din care 50% sunt tranzacţionate numai
pe piaţa londoneză şi pe cea americană.
Piaţa schimbului valutar a apărut in urma renunţării la acordul de la Bretton Woods
in 1971 si renunţării la regimul ratelor fixe de schimb, universale.
Piaţa Forex (Cuvantul FOREX provine de la Foreign Exchange) este o piaţă :
• decentralizată
• interbancară
• neregularizată.
Cu următorii participanţi :
• băncile centrale
• fondurile hedge
• corporaţii transnaţionale
• băncile comerciale si de investiţii,
• fondurile de pensii,
• speculatori privaţi.
Activitatea pe piaţa FOREX reprezintă totalitatea operaţiunilor pe bursă cu scopul de
a obţine profit din diferenţa cursurilor
Trading este un proces repetitiv şi constă in:
• alegerea parităţii valutare
• determinarea momentului deschiderii poziţiei,
• urmărirea tranzacţiei (analiza si prognoza)
• închiderea poziţiei
Un trader este o persoană care obţine profit din tranzacţii speculative cu bunuri
financiare (futures, opţiuni pentru diferite bunuri, acţiuni ale companiilor, valutele
diferitelor tari). Pe piaţa FOREX traderii fac tranzacţii de vânzare/cumpărare cu
diferite valute si obţin profituri ca rezultat al diferenţei de preţ.
Particularităţile pieţei FOREX:
Timpul de operare -forex este o piaţă care operează 24 de ore, trecând prin toate
fusele orare ale marilor capitale financiare.
Structura -Piaţa Forex nu are o structura centralizata, diverşi dealer-i unind
cumpărătorii si vânzătorii. Fiecare dealer este autorizat să execute operaţiuni
independent de ceilalţi. Astfel există o puternică concurenţă între dealer-i motivând
îmbunătăţirea constantă a serviciilor.
Piaţa FOREX este lichidă -posibilitatea operării 24 de ore zilnic îi permite brokerului
sa aibă răspuns imediat la cumpărarea sau vânzarea oricărei valute, la un preţ definit
si cu posibilitatea controlării riscului. Forex are cel mai crescut grad de lichiditatea
dintre toate pieţele financiare.
Costul scăzut al operaţiunilor -cumpărarea sau vânzarea unei valute se face relativ
ieftin, in special când e vorba de operaţiuni voluminoase. Singura cheltuială care
intervine este diferenţa intre preţul de vânzare si cel de cumpărare. Majoritatea
brokerilor promovează valori minime ale spread-ului la perechile populare (3 pips la
EUR/USD, 5 la GBP/USD
Profit indiferent ca piaţa urca sau coboară -operaţiunile implică vânzarea sau
cumpărarea unor perechi ale celor şase valute principale. Practic se cumpără ieftin si
se vinde scump moneda pe cale de apreciere.
Accesibilitate la piaţa FOREX -dezvoltarea internetului a permis deschiderea
platformelor de operare on-line pentru toate categoriile de investitori si automat
reducerea costurilor de tranzacţionare
Leverage (efectul de levier) -mulţumită brokerilor specializaţi, un operator poate
cumpăra sau vinde loturi la preţul aproximativ de 100.000 USD folosind doar o marja
de 1.000 USD. Se pot folosi si miniloturi cu o valoare inferioară celei de 1000USD,
dar nu mai mică de 100 USD. Marja poate creşte sau scădea in funcţie de necesităţile
fiecărei poziţii deschise. Daca suma din contul Forex scade sub marja necesară pentru
menţinerea poziţiilor Forex, toate poziţiile vor fi lichidate automat la preţul curent al
pieţei.
Particularităţile pieţei valutare la termen:
Operaţiunile forward -operaţiuni în care tranzacţia are loc imediat, dar livrarea
valutelor se face după un termen stabilit prin contract şi la un curs stabilit.
Particularităţi - există un interval de timp între momentul încheierii contractului şi
livrării valutei (în prezent termenul se determină pe 1, 2 săptămâni, 1, 2, 3, 6, 12
luni);
-cursul valutelor în operaţiunile la termen se fixează în momentul încheierii
contractului, cu toate că livrarea valutei va fi efectuată peste un termen stabilit.

Contractul Forward se utilizează pentru:

a) evitarea riscului valutar;
b) modificarea pe o anumită perioadă de timp a structurilor fondurilor valutare
potrivit unei nevoi tempo-rare;
c) obţinerea unor câştiguri din operaţiuni speculative, care mizează pe o anumită
evoluţie a cursurilor valu-tare pe piaţă.

CV la termen :Deport -Se manifestă în cazul în care cursul valutei la operaţiunea la

termen este mai mic.
Report- Se manifestă atunci, când cursul valutei în operaţiunea la termen este mai
mare.
Punctele forward:Deport -Forward 1 lună 30–20
Report -Forward 1 lună 20–30.
Relaţii de calcul al cursului la termen :
Pentru deport Pentru report
Cctn = Cct1 – Deport (cifra mai mare, 30) Cctn = Cct1 + Report (cifra mai mică, 20)
Cctn = Cct1 – Deport (cifra mai mică, 20) Cctn= Cct1 + Report( cifra m mare ,30)

Cotarea la termen a modelor prezintă anumite limite:

• pentru scadenţe până la 6 luni, se stabilesc cotaţii la termen pentru majoritatea
valutelor;
• pentru scadenţe cuprinse între 12–24 luni se stabilesc cotaţii la termen pentru
valutele mai importante;
• pentru scadenţe mai mari de 2 ani, se stabilesc cotaţii la termen doar pentru
următoarele monede: USD, EUR, CHF, JPY, GBP.
Relaţii de calcul a PFW:
PFWc = (RdBD – RdAC)×Cs cump×t / (RdAD×t) + (360×100%)
PFWv = (RdBC – RdAD)×Cs vânz×t / (RdAD×t) + (360×100%)
Report/deport = Cs × (Rdb – Rda) × Nz / 360 × 100%

Modalitatea de citire şi determinare corectă a PFW:

REGULA 1: curs cu 4 zecimale EXEMPLU: 1,7150 CHF/USD
1. Mutaţi virgula în Cs cu 4 poziţii la dreapta = 17 150;
2. Scrieţi PFW, incluzând şi virgula - 58;
3. Efectuaţi operaţiunile de scădere, adunare a PFW = 17092;
Mutaţi virgula cu 4 poziţii la stânga în Cf calculat = 1,7092
REGULA 2: curs cu 2 zecimale EXEMPLU: 102,90 JPY/USD
1. Mutaţi virgula în Cs şi cu 2 poziţii la dreapta 10 290;
2. Scrieţi PFW, incluzând şi virgula -112;
3. efectuaţi operaţiunile de scădere, adunare a PFW = 10 178;
4. Mutaţi virgula cu 2 poziţii la stânga în Cf calculat = 101,78.

Piaţa derivatelor valutare. Specificul pieţei valutare din Republica Moldova.

3 Managementul riscului valutar:

Conţinut:RISCUL VALUTAR – reprezintă posibilitatea apariţiei unei pierderi în
cadrul unei tranzacţii economice sau financiare ca urmare a modificării cursului
(depreciere sau repreciere) valutei de contract pe intervalul ce se scurge din momentul
încheierii contractului şi data efectuării plăţii în valută
Clasificare:RV pt exportator-apare in situatia in care la data platii sumei valuta in
care sa efect tranz –valuta de contract- are putere de cump m.mic decat in mom
incheierii contract .astfel pe per ce sa scurs valuta sa depreciat.RV pt importator-apare
in sit in care la data platii valuta are o putere de cump m.mare decat in mom incheierii
contr ,respectiv valuta sa repreciat intre timp.
Caracteristica riscurilor:
 R.de tranzactie-incertitudinea valorii tranz in moneda nat in viitor si apare de
fiecar edat cand o Co se angajeaza intro tranz de vanz saucump operata in
valuta.
 R.economic-risc legat de modif valorii activ si pasiv ag.econ. din cauza incertit
modif dimens valorice a etalonului monetar.
 R.de translare-posibilit de castig sau pierdere atunci cand activ,pasiv,si profitul
unei filiale sunt translate din valuta in care se tin evidentele filialei ,in moned
nat a Co mama.
Fact.ce infl RV la nivel MACRO:
 ritm de crestere econ
 nivel inflatiei
 sit fin publice
 sit balantei de plati si comerciale
 migrarea capitalului
 sit rezervei valutare a tarii
 datoria de stat ,interna si externa
 schimb i legislatie
 even sociale si politice
Fact care infl RV la nivel MEZO:
 fluctuatiile ratei dob
 nivel dezv p.valutae la vedere si la termen
 nivel moderniz decontarilor externe
 sit econ a clientilor
 nivel form operative despre modif curs valutar
 fact subiectivi ai acestui nivel
Fact.ce infl RV la nivel MICRO:
 sit econ a contraagentului
 nivel dezv p.valutare la vedere si la termen
 niv informariioperative despre modif cursurilor
 fact subiectivi
 Gestiunea riscului valutar la nivel macroeconomic:
Metode directe Metode indirecte
 Dirijarea rezervei valutare a tarii  Politica
 Recurg la imprum externe valutara
 Introducerea restrictiilor  Politica
administrative in calea solicitarii de fiscala
valuta sau circulatia internat a
menedei nat care au ca scop final
infl asupra rap cerere-oferta de
valuta
 Intervent pe p.valutar pt a sprijini
cursul monedei nat in caz de
necesitate.
Getiunea riscului valutar la nivel mezoeconomic:
 gestiunea pozitiilor valutare ale instit bancare
 gest portofoliului valutar al instit bancare
Gestiunea riscului valutar la nivel microeconomic:
met.contractuale Met.extracontractuale
 Clauzele valutare  Acoperirea la vedere
 Alegerea monedei de contract  Acoperirea la termen
 Includerea in oret a unei marje
asiguratorii
 Sincronizarea incasarilor si paltilor
in aceeasi valuta
 Anticipari si intarzieri in efectuarea
platilor si incasarilor
 Derularea corecta si operativa a
contractului de vanz internat.

Tehnici contractuale:
Clauza valutară simplă presupune alegerea unei monede etalon pe lângă moneda de
contract. Preţul urmează să fie recalculat la data plăţii dacă abate-rea cursului
monedei de contract faţă de moneda etalon depăşeşte o anumită marjă procentuală
(X), convenită prin contractul de export import încheiat între cei doi parteneri.
Clauza coşului valutar simplu (caracteristic clauzei coşului valutar simplu) – este
faptul că moneda de contract, de plată, nu este „legată” de o singură valută, ci de un
grup de valute.
III. Clauza coşului valutar ponderat are în vedere acordarea unde pentru fiecare
valută din coş a unei anumite ponderi.
Operaţiuni financiare de acoperire a riscului valutar:
Tehnici extracontractuale:
Acoperirea la vedere. Operaţiunile la vedere sunt efectuate de bancă în numele
propriu sau în numele clienţilor ei. Operaţiunile la vedere se fac, de regulă, în scopul:
• obţinerii unei valute necesare unei plăţi internaţionale, în condiţiile în care în
disponibil se află alte valute;
• modificării structurii disponibilităţilor în valută potrivit unor criterii de
optimizare în funcţie de evoluţia prezentă şi probabilă a cursului valutar,
obţinerii unui câştig în viitor.
ACOPERIREA LA TERMEN este pe plan internaţional una din cele mai utilizate
tehnici de evitare sau atenuare a riscului valutar, în cazul operaţiunilor comerciale a
căror derulare nu depăşeşte, de regulă, un an.În cazul operaţiunilor la termen riscul
valutar este eliminat sau atenuat prin vânzarea sau cumpărarea la termen pe piaţa
valutară a valutelor provenite din încasări sau a valutelor destinate plăţilor ce vor avea
loc în viitor.

Hedgingul valutar

Operatiunea de hedging ofera posibilitatea de “blocare a cursului”, in schimbul

imobilizarii unei sume reprezentand circa 10% din suma care trebuie imobilizata pe
piata valutara..

Contractele pot fi inchise la orice data cuprinsa in scadenta. Compania trebuie sa

apeleze la o SSIF autorizata sa tranzactioneze pe piata futures. Hedgerii nu urmaresc
neaparat sa profite de evolutia pietei, ci sa-si blocheze un pret pentru o anumita
perioada de timp, de obicei pana la scadenta. Din randul hedgerilor fac parte cei care
au oportunitatea de a incasa dividende considerabile, nu doresc sa-si piarda pozitiile
in boardul AGA sau participarile la majorarea capitalului social cu distribuirea de
actiuni gratuite. Hedgingul este un instrument des utilizat pe pietele internationale.
In cazul derivatelor pe actiuni, aceasta operatiune este aplicabila, pentru moment,
doar pe piata la termen de la Sibiu. Prin urmare, pe langa strategia de hedging pe
actiuni se remarca si cel valutar. Aceasta operatiune se poate realiza fie cu ajutorul
contractelor forward (prin intermediul bancilor), fie pe futures la bursa sibiana.
Principalele categorii care pot folosi eficient aceasta strategie sunt importatorii si
exportatorii, prin prisma faptului ca sunt direct afectate fie de aprecierea, fie de
deprecierea leului.
Pentru cele doua categorii mentionate, metodele de protectie impotriva fluctuatiilor
cursului valutar sunt nu doar utile, ci si necesare. Primii interesati de acest lucru ar
trebui sa fie, in momentul de fata, exportatorii, in situatia aprecierii monedei
nationale.

Gestiunea riscului valutar în sistemul bancar al Republicii Moldova.-?

4. MODALITĂŢILE DE PLATĂ INTERNAŢIONALE

mişcarea internaţională a semnelor băneşti
Exportator(RM)
Relaţiedecomerţexterior Piata valutara
Importator(RO)
Utilizarea modalităţilor de plată internaţionale (MPI) este determinată de:
• natura raporturilor economice care le generează
• statutul partenerilor şi încrederea dintre ei;
• clauzele contractuale stabilite între parteneri în legătură cu stingerea datoriilor
lor
Tipuri de plăţi internaţionale:
• plăţi efective, anticipate şi realizate în momentul schimbului internaţional de
mărfuri şi servicii;
• plaţi la termen, prin utilizarea temporara a unui credit comercial sau bancar;
• prin compensaţii şi clearing, prin livrări reciproce echivalente de mărfuri şi
servicii.
Modalităţile de plată internaţionale reprezintă tehnicile de decontare şi de plată ce
decurg din relaţiile economice internaţionale şi pe care experienţa bancară le-a
generalizat In relaţiile de plăţi cu străinătatea.Ele presupun: existenţa conturilor
bancare ale partenerilor de afaceri; că mişcarea banilor între aceste conturi se
realizează pe canal bancar prin una din tehnicile de transfer internaţional al
fondurilor.
ACREDITIVUL DOCUMENTAR (AD) reprezintă dispoziţia de plată dată de
importator către banca sa prin care aceasta se angajează să ţină la dispoziţie şi să
plătească ulterior, printr-o altă bancă, exportatorului, contravaloarea mărfurilor şi
serviciilor pentru care acesta face dovadă cu anumite documente că le-a livrat, în
condiţiile contractuale convenite.
Participanţi: Exportatorul - în favoarea căruia s-a deschis acreditivul şi de care va
beneficia la prezentarea documentelor de livrare
Importatorul - care, iniţiază modalitatea de plată prin AD. Având iniţiativa,
importatorul suportă, de regulă, comisioanele bancare aferente tuturor operaţiilor
privind deschiderea şi derularea AD
Banca exportatorului - la care se domiciliază, de regulă, acreditivul şi care va
dispune de plata după controlul strictei conformităţi a documentelor de livrare
Banca importatorului - care în conformitate cu instrucţiunile importatorului, îşi
asumă angajamentul de plată a contravalorii exportului în condiţiile prevăzute
în AD

Elementele AD
INDEPENDENŢĂ ŞI FORMALISM - care constau, pe de o parte, în separarea
acreditivului de contractul de vânzare-cumpărare care l-a generat, iar, pe de altă parte,
în faptul că instrucţiunile date şi acceptate de părţi trebuie respectate
ADAPTABILITATEA - acestei MPI rezultă din relativa independenţă a AD faţă de
contractul comercial
SIGURANŢA - pe care acreditivul o conferă părţilor rezultă din depozitarul bancar
constituit în prealabil în vederea efectuării plăţii şi a controlului bancar al strictei
conformităţi cu documentele de livrare a mărfurilor şi de prestare a serviciilor
COSTUL RIDICAT - rezultă din comisioanele bancare percepute pentru operaţiile
suplimentare ocazionale de deschide-rea depozitului bancar, de confirmare, de
notificarea acestuia, de controlul documentelor de livrare şi de plată
Clasificarea AD
După locul de plată ( domiciliere)- acreditive domiciliate în ţara Furnizorului;
- acreditive domiciliate în ţara cumpărătorului;
- acreditive domiciliate într-o terţă ţară.
Din punct de vedere operaţional -revocabile – pot fi modificate;
- irevocabile – nu pot fi modificate
Din punctul de vedere al certitudinii de plată -confirmate;
-Neconfirmate
După diferite clauze -transferabile;
-de tip „revolving”;
-cu clauză roşie;
-acreditive stad-by
Av- exportatorul este sigur că plata se va efectua
Dezav- Se sustrag din circuitul exportatorului sume de bani necesare pentru derularea
AD
-Importatorul suportă toate comisioanele legate de AD
Etapele AD:
1. Încheierea între parteneri a contractului de export-import în care s-a stabilit ca
modalitate de plată acreditivul.
2. Importatorul dă dispoziţie băncii sale de deschidere a acreditivului.
3. Banca importatorului avizează banca exportatorului de deschiderea
acreditivului.
4. Avizarea exportatorului de către banca sa în legătură cu deschiderea
acreditivului.
5. Confirmarea către banca sa a concordanţei datelor din acreditiv cu contractul.
6. Livrarea mărfurilor.
7. Remiterea de către exportator către banca sa a documentelor referitoare la
livrarea mărfurilor prevăzute în acreditiv.
8. Banca exportatorului controlează concordanţa documentelor cu condiţiile
acreditivului şi plăteşte contravaloarea mărfurilor (creditează contul
exportatorului).
9. Banca exportatorului remite documentele băncii importatorului debitând-o în
valuta prevăzută în acreditiv.
10.Remite documentele importatorului şi, prin acestea, proprietatea asupra
mărfurilor.

INCASSO-UL DOCUMENTAR este acea modalitate de plată pe baza căreia

furnizorul transmite băncii sale documentele care atestă îndeplinirea obligaţiilor sale
contractuale, banca respectivă remiţându-le spre plată importatorului prin banca
acestuia
Riscuri în cadrul ID:
Întârzierea plăţii
Neplata sumei dacă importatorul, dintr-un motiv sau altul, refuză să-şi onoreze
obligaţia de plata
Riscul diminuării încasării
Întârzierea încasării valutei pentru exportator
Situaţii de utilizare a ID
• Când există suficientă încredere intre parteneri
• Când cumpărătorul extern prezintă o bonitate recunoscută pe plan mondial
• Când marfa care face obiectul exportului este mai puţin competitivă la extern
• Când legislaţia ţării cumpărătorului impune, pentru importul anumitor mărfuri,
utilizarea ID ca modalitate de decontare
Măsuri de diminuare a riscurilor aferente ID
În faza încheierii contractului
-solicitarea unui avans de la importator, echivalent cu mărimea cheltuielilor
ocazionate de returnare a mărfurilor livrate în ţara exportatorului, în cazul neplăţii lui;
-stipularea realizării plăţii prin tragerea unei cambii asupra cumpărătorului, acceptată
de acesta, care, în caz de neplată, urmează procedura de execuţie silită pe care orice
firmă comercială caută să o evite, datorită efectelor psihologice negative;
-solicitarea de către exportator a unei scrisori de garanţie bancară.
În faza livrării mărfurilor
• executarea cât mai corectă a contractului din punct de vedere cantitativ,
calitativ şi al termenelor prevăzute;
• stoparea livrării mărfii când apar indicii că plata ar putea întârzia sau să fie
refuzată;
• întocmirea documentelor strict conforme condiţiilor contractuale:
• vihicularea mărfii, adică expedierea ei nu pe adresa importatorului, ci a unei
bănci sau case de expediţie
Clasificarea ID
incasso simplu - situaţie în care banca trebuie să încaseze o cambie, deviza putând fi
negocierea pe piaţă, scontată la o bancă
incasso documentar -incasso documentar cu plată imediată
incasso documentar reglementat remis în străinătate
incasso documentar reglementat primit din străinătate
In functie de gradul de incredere dintre parteneri, incasso-ul documentar poate
fi:
• incasso documente contra plată - documentele vor fi eliberate numai după
efectuarea plăţii
• incasso documente contra acceptare - documentele vor fi eliberate după
acceptarea de către importator a unei trate
• incasso documente contra angajament - documentele vor fi eliberate contra
unui angajament de plată emis de cumpărător .
ORDINUL DE PLATA este dispoziţia dată de o persoană (denumită ordonator) unei
bănci de a plăti o sumă determinată în favoarea altei persoane (denumită beneficiar) în
vederea stingerii unei obligaţii băneşti provenind dintr-o relaţie directă existentă între
ordonator şi beneficiar.
Relaţia de plată este declanşată ca urmare a unei obligaţii asumate sau a unei datorii
preexistente, ce urmează a se stinge o dată cu onorarea ordinului de plată.
Operaţiunea este pornită la iniţiativa plătitorului (ordonatorului). El este cel care
stabileşte regulile după care operaţiunea urmează să se deruleze.
Revocabilitatea este o trăsătură fundamentală a ordinului de plată.
Provizionul (depozitul) bancar este absolut obligatoriu în cazul ordinului de plată.
Acesta presupune obligaţia ordonatorului ca odată cu emiterea ordinului de plată să
creeze băncii şi sursa de fonduri necesare, fie prin blocarea sumei respective din
contul său bancar, fie prin depunerea ei în vederea executării plăţii sau prin credit
bancar acordat de bancă în acest scop în contul ordonatorului.
Clasificarea Ordinului de Plată:
-simplu -încasarea sa nefiind condiţionată de prezentarea vreunui document sau
vreunei explicaţii cu privire la scopul plăţii (excluzând cazul că se cere o chitanţă).
Acest tip de ordin de plată se aseamănă cu cecul
-documentar -încasarea sa fiind determinată de obligaţia beneficiarului de a prezenta
anumite documente ce atestă livrarea mărfurilor
Etapele mecanismului OP:
1. Existenţa unei obligaţii de plată ce urmează a se stinge odată cu onorarea
ordinului de plată.
2. Emiterea ordinului de plată – ordonatorul dă băncii ordonatoare dispoziţia de
plată, în care stabileşte condiţiile plăţii.
3. Banca ordonatoare remite băncii plătitoare instrucţiunile privind efectuarea
plăţii prin ordinul de plată.
4. Banca plătitoare avizează beneficiarul despre efectuarea plăţii prin ordin de
plată şi-i remite condiţiile plătitorului în privinţa efectuării acestei plăţi.
5–6. Beneficiarul remite documentele băncii plătitoare şi aceasta îi achită suma plăţii.
7–8. Banca plătitoare remite documentele primite de la beneficiarul plăţii băncii
ordonatoare, iar acesta din urmă efectuează acoperirea plăţii.
9–10. Banca ordonatoare remite documentele ordonatorului plăţii, iar ordonatorul
efectuează plata.

SCRISOAREA DE GARANŢIE BANCARĂ este un document prin care o bancă, din

ordinul importatorului, se angajează, în mod irevocabil faţă de exportator, de a
accepta şi a plăti cambii trase de acesta asupra ei, cu condiţia să fie însoţite de
anumite documente expres indicate, documentele să fie în perfectă ordine (să
corespundă prevederilor scrisorii) şi să fie prezentate în cadrul termenului prevăzut.
-este întotdeauna adresată de banca emitentă direct exportatorului şi, de regulă, remisă
direct acestuia, fie de banca emitentă, fie de firma importatorului;
-este utilizată prin cambii trase de către beneficiarul scrisorii asupra băncii emitente,
cambiile fiind însoţite de documentele de expediţie;
-SGB este întotdeauna domiciliată în străinătate, adică plătibilă după primirea cambiei
şi a documentelor şi după verificarea şi găsirea lor în regulă de către banca emitentă
MASURI DE CONTROL:
• să se informeze asupra bonităţii băncii importatorului;
• să verifice dacă valabilitatea scrisorii nu a expirat;
• să verifice autenticitatea scrisorii (prin verificarea semnăturilor);
• să verifice identitatea beneficiarului;
• sa se lămurească asupra modului de acoperire a scrisorii de garanţie bancară
ETAPELE:
• Încheierea contractului de vânzare / cumpărare.
• Importatorul dă dispoziţie băncii sale să emită SGB.
• Banca emitentă remite exportatorului scrisoarea de credit.
 • Exportatorul remite băncii sale SGB.
• Exportatorul livrează mărfurile partenerului extern.
• Exportatorul depune la banca sa documentele de livrare împreună cu cambia
trasă asupra BEMit.
• Banca exportatorului remite spre plată cambia şi documentele de livrare.
• Banca emitentă a scrisorii de credit restituie cambia (creditează contul băncii
emitente).
• Pe baza avizului de creditare, banca exportatorului creditează contul
exportatorului (şi debitează în conformitate contul băncii emiterile).
• Banca emitentă remite documentele importatorului şi debitează contul acestuia.
PLĂŢILE PRIN COMPENSAŢIE ŞI CLEARING:
Compensaţia este denumirea actuală a unei modalităţi foarte vechi de efectuare a
comerţului, trocul, schimbul în natură. În acest cadru, o marfă exportată plăteşte o
marfă importată cu aceiaşi valoare.
Clasificarea compensaţiilor:
Compensaţiile particulare-care cuprind parteneri din 2 sau mai multe ţări şi privesc
numai schimbul de mărfuri, care se împart în:
compensaţii particulare simple – se încheie între 2 firme din 2 ţări, fiecare având
calitatea de exportator, cât şi calitatea de importator.
Compensaţiile progresive bilaterale lărgite sunt acelea realizate cu participarea a
două sau mai multe firme din partea a 2 ţări, unele fiind importatoare, altele
exportatoare.
Compensaţiile progresive multiple presupun participarea la această operaţie a mai
multor firme din mai multe ţări.

5. BALANŢA DE PLĂŢI EXTERNE: CONCEPT, STRUCTURĂ,

INDICATORI, FACTORI DE INFLUENŢĂ:
Balanţa de plăţi externe reprezintă cel mai important instrument de înregistrare a
creanţelor şi datoriilor care apar în schimbul de mărfuri şi servicii între o ţară şi alta,
exigibile într-o anumită perioadă (de obicei un an) precum şi mişcările de capital
produse în aceeaşi perioadă
Conform definiţiei FMI ("Balance of Payements Manuel", Ed. 5, 1994), balanţa de
plăţi externe reprezintă un tablou statistic sub formă contabilă care înregistrează
sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite între
rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade (de regulă un an).
Balanţa de plăţi se bazează pe inregistrarea fluxurilor (tranzacţiilor) dintre rezidenţi şi
nerezidenţi, contabilizate de-a lungul unei perioade de timp, de obicei un an.
Activităţi înregistrate în BPE:activitate economică- export-import de bunuri şi servicii
activitate financiară - mişcări de capitaluri pe TL
activitate de creditare - mişcarea de capital pe TSsi TM
activitate monetară - mişcări de sume în monede şi valute.
Elaborarea balanţei de plăţi se bazează pe un set de reguli care definesc:
• agenţii (rezidenţi sau nerezidenţi);
• natura tranzacţiilor (schimb de proprietate);
• modalitatea de înregistrare a tranzacţiilor (momentul în care are loc transferul
de proprietate ).
Balanţa de plăţi cuprinde următoarele fluxuri :
• Fluxul ce provine din activitatea comercială - Contul curent Balanţa
comercială
Balanţa serviciilor
Balanţa veniturilor
Balanţa transferurilor
• Fluxul din activitatea investiţională internaţională -Contul mişcărilor de capital
şi financiar:
Investiţii directe
Investiţii de portofoliu
Creanţe bancare şi nebancare
Angajamente bancare şi nebancre

Balanţa de plăţi se bazează pe principiul contabilităţii în dublă partidă, adică fiecare

furnizare de resurse reale sau financiare fiind compensată de o încasare, astfel:
În activ (credit +) se inscriu creanţele exigibile ale ţării faţă de străinătate,
În pasiv (debit -) datoriile ţării faţă de străinătate, scadente în perioada respectivă
Pornind de la acest principiu de dublă înregistrare, pentru fiecare cont din balanţă se
calculează un sold ca diferenţă între creditul şi debitul acestora: Sold= C-D
Sold creditor – intrările sunt mai mari decât ieşirile de valută
Sold debitor – ieşirile sunt mai mari decât intrările în valută

SCHEMA GENERALĂ DE ÎNREGISTRARE A TRANZACŢIILOR ÎN BALANŢA

DE PLĂŢI:
Intrări - CREDIT
Exporturi FOB, Servicii prestate, Dividende, dobânzi, salarii încasate, Transferuri
unilaterale din străinătate, Capitaluri investite din străinătate, Credite atrase, Creşterea
activelor de rezervă.
Ieşiri - DEBIT
Importuri FOB , Servicii plătite , Dividende, dobânzi, salarii plătite , Dividende,
dobânzi, salarii plătite , Capitaluri investite în străinătate , Credite acordate ,
Diminuarea activelor de rezervă .
Structura BPE:
Balanţa comercială
Export (FOB)
Import (FOB
Balanţa  decontări ale caselor de expediţii şi transp
serviciilor internaţ
 decontări din turism
 decontări ale administraţiilor de poştă,
telegraf etc.
 serv fin(tranz valut, liniile de cred, plasa
de acţiuni etc.)
 servicii informaţionale şi de computer
 servicii guvernamentale etc.
Venituri  granturi şi asistenţă tehnică
 transfer în dom învăţăm şi al perfec
cadrelor
 ajutor umanitar
 cotizaţii în organizaţii internaţionale
 transferuri ale angajaţilor

Transferuri curente granturi şi asistenţă tehnică

transfer în domeniul învăţământului şi al
perfecţio-nării cadrelor
ajutor umanitar
cotizaţii în organizaţii internaţionale
transferuri ale angajaţilor
 Transferuri de capital
 Investiţii directe, din care:
 în economia naţională
 Investiţii de portofoliu
 Alte investiţii
 Active pasive
 Erori şi omisiuni
 BALANŢA GLOBALA
 FINANŢAREA
 Modificarea activelor de rezervă

Indicatorii BPE:
Indicatori Metoda de calcul Caracteristici

Rata de dependenţă faţă de Ponderea exportului în PIB arată în ce măsură depinde

pieţele externe (export/PIB) reluarea procesului de producţie
de realizare pe piaţa
internaţională a mărfurilor
produse în cadrul economiei
naţionale şi sintetizează
aspectul activ al participării la
diviziunea internaţională a
muncii, furnizarea de produse
 Ponderea importului în PIB pe pieţele externe.
(import/PIB)
exprimă aspectul pasiv al
participării la diviziunea
internaţională a muncii şi
preluarea de produse de pe
piaţa externă.

gradul de acoperire a GA=Ex/im reflectă procentual măsura în

importului prin export care plăţile generate de import
pot fi acoperite cu încasările din
export.
Dacă GA>100% - sold
excedentar, adică încasările
valutare acoperă integral plăţile,
mai mult ca atât apare
posibilitatea completării
rezervei valutare a statului şi
achitării datoriei externe
contractate anterior,
Dacă GA<100% - sold
deficitar, adică e o situaţie
nefavorabilă unei economii în
acest caz se va recurge la
utilizarea rezervei valutare sau
contractarea de credite externe,
fapt ce va afecta lichiditatea
internaţională a ţării respective

ponderea deficitului contului Sold CC/PIB reflectă o agravare serioasă a

curent în produsul intern brut echilibrului financiar-valutar.
Acest deficit al operaţiunilor
curente reflectă starea gravă a
economiei naţionale şi un eşec
total al politicii comerciale
promovate de guvern.
limitele stabilite de Fondul
Monetar Internaţional:
1. –1.5%;-2.0% reflectă o
situaţie normală;
2. -2%;-5% acest
dezechilibrul este firesc
cu condiţia că debalanţa
să nu se
permanentizeze;
3. peste –5% dezechilibrul
devine important şi
reclamă măsuri concrete

indicele gradului de acoperire
ale guvernului şi
autorităţilor monetare
pentru a redresa contul
curent al balanţei de
plăţi într-un termen
destul de scurt;
peste –10% din PIB atunci
acesta este semnul unor
disfuncţii grave în economie. În
acest caz măsurile de natură
fiscală sau monetară nu mai
sânt suficiente, ele trebuie să fie
însoţite de energice politici
sectoriale care pot corecta
dezechilibrul după cel puţin 2-3
ani
IGA = GA în anul curent / Interpretarea practică a cestui
GA în anul precedent indicator este următoarea:
1. IGA=100% arată o menţinere
în timp al dezechilibrului dintre
încasări şi plăţi sau a
excedentului acestora;
2. IGA>100% semnifică o
ameliorare a raportului dintre
încasările şi plăţile valutare dat
fiind că GA1 > GA0;
3. IGA<100% explică
deteriorarea dea lungul anilor a
dezechilibrului contului curent
deoarece GA1 < GA0;

Gradul de deschidere a (EX+IM) / PIB Denotă dependenţa de sectorul

economiei extern

Mărimea Sold BC (Ex-im)/(Ex+Im) Ponderea soldului BC în

comerţul exterior

Factorii care influenţează BPE:

Factori endogeni
 Reducerea semnificativă a exporturilor cauzată de calamităţi naturale sau de
evenimente fortuite (revoluţii, războaie civile);
• Creşterea importurilor pe fondul intensificării cererii interne;
• Insuficienta acoperire a cererii interne (reducerea exporturilor);
• Diminuarea competitivităţii externe a produselor autohtone (calitate scăzută,
preţuri ridicate);
 • Scăderea gradului de prelucrare al exporturilor;
• Deteriorarea climatului de afaceri intern;
• Insuficienta promovare / stimulare a exporturilor;
• Politică comercială (tarifară / netarifară) ineficientă;
• Structura pe ramuri a economiei naţionale
Factori exogeni
• Dereglarea preţurilor mondiale la produsele cu pondere mare în structura
comerţului exterior;
• Politica comercială a altor state (atât cea tarifară cât şi cea netarifară);
• Lipsa avantajelor competitive (comparative) reale;
• Dereglarea fluxurilor comerciale zonale ca urmare a unor conflicte / dispute
comerciale internaţionale.
Factori generali ce influenţează BPE:
INFLAŢIA INTERNĂ (Inflaţia creşte ---BPE deficitară )-se datorează faptului că
consum.şi #-le interne vor tinde să importe m.multe bunuri şi serv.(din cauza inflaţiei
înalte) şi să
exporte m. puţin.
VENITUL INTERN (Vtul creşte ---BPE deficitara )-se dat. fapt. că din mom. în care
nivelul vtului creşte, cons.de bun. şi serv. asemenea creşte, inclusiv bun. şi serv.
străine. O creştere în vtul intern majorează cererea pentru bun.şi serv. străine.
CURSUL VALUTAR (Moneda naţională se apreciază ---- BPE deficitară)-
Consecinţe - cererea străină pentru exporturile interne descreşte şi, în mod reciproc,
cererea internă de exporturi străine se majorează (adică importul).
RESTRICŢIILE GUVERNAMENTALE (impunerea tarifelor sau cotelor pe bunurile
fabricate în străinătate ---- BPE excedentară )- determ ca import. să fie mai scumpe şi
astfel se reduce cererea internă.
METODE DE ECHILIBRARE ŞI AJUSTARE A BALANŢEI DE PLĂŢI
EXTERNE:
Ajustarea automată a balanţei de plăţi(fara interventia statului):
Mecanismul de ajustare automată a BPE prin preţuri Condiţia de bază a acestui
mecanism este ca raportul valoric între monede (cursul de schimb) să nu sufere
modificări semnificative (depreciere pronunţată). Mecanismul este relativ
simplu: un deficit în balanţa comercială atrage după sine o scădere a masei
monetare aflate în circulaţie (banii se vor localiza în bancă în urma cumpărării
de devize de pe piaţă, necesare plăţii excedentului de importuri, operaţiune care
a avut ca efect diminuarea activelor de rezervă). Teoria cantitativă a banilor
stipulează că o scădere a masei monetare va produce implicit o scădere a
preţurilor. Această scădere a preţurilor va constitui un stimulent pentru
exporturi şi ca o frână în calea importurilor .
Export<import →Creşte cererea de valută pe piaţă →Reducerea masei monetare
aflate în circulaţie →Scăderea preţurilor →Încurajarea exporturilor Descurajarea
importurilor
Mecanismul de ajustare automată a BPE prin finanţarea compensatorie Această
teorie se bazează pe ipoteza unor cursuri de schimb stabile. Deflaţia generată de
scăderea masei monetare aflate în circulaţie va atrage după sine o creştere a
nevoii de fonduri în economie, care implicit va duce la o creştere a dobânzilor.
Atraşi de dobânzile mai mari oferite, investitorii străini îşi vor orienta
capitalurile către această piaţă, fapt ce va duce la o reechilibrare a balanţei de
plăţi .
Exporturi < importuri →Creşte cererea de valută pe piaţă →Reducerea masei
monetare aflate în
circulatie
→Deflaţie →Creşterea dobânzilor →Investiţii străine
Politici de echilibrare a BPE (cu intervenţia statului)
1.Politica monetară ratele de dobândă, operaţiuni pe piaţa liberă efectuate de Banca
Centrală, rezervele bancare obligatorii, emisiunea sau retragerea de monedă de pe
piaţă, limitarea creditului. Aceste politici pot avea o influenţă directă asupra fluxurilor
de capital în sensul atragerii lor printr-o creştere a ratelor de dobândă.
2.Politica bugetară -care vizează creşterea veniturilor din impozite şi taxe (se poate
realiza printr-o fiscalitate sporită sau printr-o mai bună colectare a fondurilor datorate
statului) şi reducerea cheltuielilor bugetare.
3.Devalorizarea cursului valutar -parte integrantă a politicii monetare are ca efect
direct încurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor (care devin mai scumpe în
monedă naţională). Condiţia de bază este ca deprecierea să fie mai mare decât
creşterea preţurilor interne.
4.Instituirea de bariere tarifare şi netarifare la import- cu rol în limitarea cantitativă
a importurilor. Barierele tarifare constituie în prezent una din piedicile majore în calea
fluxurilor comerciale internaţionale, existând în prezent o mare varietate de astfel de
bariere, unele dintre ele greu de identificat şi contracarat.
5.Stimularea şi promovarea exportului -prin diferite metode (subvenţii de export,
credite de export subvenţionate, facilităţi fiscale, asigurarea şi garantarea creditelor de
export etc.) conduce la reechilibrarea balanţei comerciale.
6.Finanţarea deficitelor BPE -se referă la posibilitatea acoperiri unui deficit
comercial printr-un credit extern acordat din diferite surse (FMI prin mecanismul de
finanţare lărgită sau emisiune de obligaţiuni guvernamentale pe piaţa internaţională).
7.Atragerea de investiţii străine directe şi de portofoliu -contribuie la reechilibrarea
balanţei de plăţi prin capitalul străin injectat în economie care poate reduce din
presiunile asupra cursului de schimb generat de o balanţă comercială deficitară.
În concluzie, statul poate interveni direct prin numeroase pârghii şi mecanisme
pentru a reechilibra balanţa de plăţi externe. Raţiunea pentru a interveni în sensul
echilibrării BPE este dată de absenţa ajustării automate şi de efectele pe care le poate
avea dezechilibrul BPE asupra echilibrului economic general. Balanţa de plăţi
rămâne principalul mijloc de măsurare a valorii şi a competitivităţii externe a unei
economii, fiind în acelaşi timp un instrument deosebit de util pentru configurarea
principalelor politici macroeconomice. În abordarea macroeconomică a nevoii de
finanţare a unei economii, balanţa de plăţi externe reprezintă cel mai important
instrument de analiză.

INTERPRETAREA BALANŢEI DE PLĂŢI EXTERNE:

Forme de interpretare a BPE :
standard
de bilanţ analitic
Caracteristicile formelor:
Forma standard presupune înregistrarea datelor statistice cu privire la fluxurile reale
şi financiare într-o structură proprie sau după structura recomandată de FMI. În
vederea asigurării comparabilităţii între ţări, FMI a întreprins eforturi susţinute în
vederea elaborării unor reguli standard cu privire la structura şi la metodologia de
înregistrare a datelor în BPE. Ţările membre FMI sunt obligate să utilizeze structura
recomandată. Schema preconizată în manualul FMI cu privire la BPE cuprinde trei
părţi:
Partea I: Bunuri şi servicii, transferurile unilaterale (fără contrapartidă);
Partea II: Mişcarea capitalurilor şi activele de rezervă;
Partea III: Corelarea între partea I şi partea II (erorile şi omisiunile).
Forma de bilanţ analitic a balanţei de plăţi presupune în plus o utilizare a unor tabele
ajutătoare care să permite o analiză atentă din partea specialiştilor care recomandă
politici şi strategii de urmat care să asigure o poziţionare mai bună în tranzacţiile
economice internaţionale. Această formă de balanţă este mult mai detaliată şi mai
complexă decât forma standard.
Forme ale BPE :
• Balanţa de plăţi globală -înregistrează toate operaţiunile economice ale unei ţări
cu restul lumii
• Balanţa de plăţi regională -înregistrează toate operaţiunile economice ale unei
ţări cu un grup de ţări, uniune economică sau monetară
 • Balanţa de plăţi program-este varianta proiectată pe un orizont de timp viitor,
proiecţiile referindu-se în principal la contul curent şi la investiţiile nete în
economie
• Balanţa de piaţă -are în vedere fluxurile de încasări şi plăţi în valută înregistrate
pe o perioadă determinată (de regulă mai mică de un an)
• Balanţă statică-sunt surprinse toate creanţele şi obligaţiile de plată la acel
moment, indiferent de scadenţa lor
• Balanţă dinamică-când sunt înregistrate fluxurile ce au luat naştere în cadrul unei
perioade determinate

BPE se consideră a fi activă atunci când:

 echilibrarea se face prin creşterea rezervelor valutare;
 retragerea monedei proprii de pe piaţa externă;
 prin acordarea de fonduri financiare sau de credit altor ţări.
BPE se consideră a fi pasivă, atunci când:
 echilibrarea se realizează prin primirea de fonduri financiare sau credite;
 prin ieşirile de monedă proprie sau monedă străină aflată în rezerva valutara.

Analiza Balanţei de plăţi externe a Republicii Moldova.

Analiza BPE a RM

Contituit ca un stat independent ]n 1991,RM a trebuit sa-si determine propria BPE sis
a racordeze la schimbarile intervenite in relatiile economice internationale si
regionale.O prima schimbare sa referit la transformarea relatiilor economice interne
din cadrul URSS in relatii economice externe ,cu toate consecintele specifice si lipsa
de personal adecvat.O alta schimbare se refera la incercarile de reorientare
geografica a legaturilor economice externe dinspre est in spre vest in intentia de a
diminua dependenta exagerata fata de zona rublei.A treia schimbare importanta se
refera la intrarea directa a RM in zona relatiilor financiar-monetare internationale si
regionale.

In prezent relatiile economice externe ale RM se afla abia la etapa formarii lor nu
numai cu occidental,care in trecut practice nu existau ,dar si cu tarile din fostul
spatiu sovietic,care urmeaza a fi puse cu totul pe o temelie noua.Putem afirma deci
ca cadrul economic extern este nefavorabil.

6. Lichiditatea internaţională şi rezervele valutare internaţionale

1.Lichiditatea internaţională: concept, structură, optimizare.

Lichiditatea internaţională are accepţiuni diferite în relaţiile economice internaţionale, în sens

restrâns, lichiditatea internaţională reflectă capacitatea de finanţare a deficitului balanţei de plăţi externe
pe seama disponibilităţilor în valută şi a altor active pe care le deţine autoritatea monetară (banca centrală)
a unei ţări.

În sens larg, lichiditatea internaţională este posibilitatea ţării (sau unui grup de ţări) de a asigura
achitarea oportună a obligaţiilor ei externe prin mijloace acceptabile pentru creditor. Din punctul de vedere
a economiei mondiale lichiditatea valutară internaţională înseamnă totalitatea surselor de finanţare şi
creditare a circulaţiei plăţilor internaţionale şi depinde de asigurarea sistemului valutar internaţional cu
active de rezerve internaţionale, necesare pentru funcţionarea lui normală. Lichiditatea internaţională
caracterizează starea solvabilităţii externe a anumitor ţări sau regiuni. Baza lichidităţii externe sunt rezervele
valutare şi de aur a statului.

Structura lichidităţii internaţionale include în sine următoarele componente:

Rezervele valutare oficiale a ţării;
Rezervele oficiale de aur;
Poziţia de rezervă în FMI (ţara-membru primeşte un drept automat de a fi creditată în valută străină
cu nu mai puţin de 25% de la cota ei în FMI);
Conturile în DST.
Lichiditatea internaţională reflectă nivelul de dezvoltare al economiei naţionale, gradul de participare al
ţării la schimburile internaţionale, eficienţa şi competitivitatea produselor pe pieţele externe.

Lichiditatea internaţională se exprimă prin anumiţi indicatori:

- lichiditatea internaţională (Li) se apreciază prin intermediul raportului dintre rezervele internaţionale
(Rvi) şi masa monetară în circulaţie (Mn);

Li= Rvi / Mn

- lichiditatea internaţională se exprimă pe baza raportului dintre rezervele internaţionale şi

angajamentele la vedere şi la termen ale băncii centrale (Ab);

Li= Rvi / Ab

- lichiditatea internaţională a unei ţări se reflectă prin raportul dintre rezervele

internaţionale şi deficitul balanţei de plăţi externe (De);

Li= Rvi / De
 - raportul cel mai sugestiv de exprimare a lichidităţii internaţionale a unei ţări, îl reprezintă cel dintre
rezervele internaţionale şi valoarea importurilor (l);

Li= Rvi / Im

Lichiditatea internaţională se apreciază şi prin prisma perioadei de timp în care se pot acoperi importurile
pe seama rezervelor internaţionale deţinute de banca centrală, în măsura în care o ţară îşi acoperă importurile pe o
perioadă de peste 6 luni din rezervele internaţionale, dispune de lichiditate internaţională, iar ţările la care
rezervele internaţionale acoperă valoarea importurilor pentru perioade mai scurte, au greutăţi în asigurarea
lichidităţii internaţionale.

Lichiditatea internaţională poate să se asigure prin acces pe pieţele internaţionale, iar rezervele să reprezinte
factorul de garanţie.
Lichiditatea internaţională îndeplineşte trei funcţii de bază: ca mijloc de formare a rezervelor lichide,
mijloc de plăţi internaţionale (în general pentru finanţarea deficitului balanţei de plăţi) şi mijloc al
intervenţiei valutare (de protejare a cursului de schimb al monedei).
Partea de bază a lichidităţii internaţionale sunt rezervele oficiale valutare şi de aur, adică rezervele de
aur şi valută străină a băncii centrale şi organele financiare a ţării.
Către rezervele oficiale valutare şi de aur se referă rezerva de aur în lingouri standarde, şi de asemeni
active străine cu o lichiditate înaltă în valută liber convertibilă (rezerve valutare). În afară de aceasta, în
rezervele de aur pot fi incluse metalele preţioase (platină şi argint).
Mijloacele cu lichiditate înaltă trebuie să fie plasate în instituţii sigure cu un risc minimal, adică
instituţii care se clasifică conform clasificării internaţionale ca instituţii de categorie înaltă de siguranţă.
Anume de aceea mijloacele Ministerului de Finanţe a Republicii Moldova nu se referă la mijloace de rezervă
şi Moldova îşi plasează mijloacele în conturile băncilor centrale a altor ţări, cum ar fi băncile centrale a ţărilor
Grupului G7.
Un loc important în lichiditatea internaţională îl ocupă aurul. El se utilizează ca mijloc extraordinar
pentru acoperirea obligaţiilor externe prin intermediul vînzării pe piaţă pentru o anumită valută străină sau
transmiterii creditorului în calitate de gaj la primirea creditelor externe.
În prezent se observă o tendinţă constantă de majorare a componentului valută în structura generală a
activelor lichide internaţionale, în acelaşi timp aurul în continuare este calculat la un preţ fixat de 35 DST
pentru o uncie, ceea ce este cu mult mai ieftin decît pe piaţă.
Poziţiile lichide a ţărilor-debitoare sînt caracterizate de următorul indicator:
Rezervele valutare şi de aur / Datoria externă
Rezervele proprii formează lichiditatea necondiţionată. Băncile centrale pot să o dirijeze fără
restricţii. Resursele împrumutate formează lichiditatea condiţionată. La ele se referă creditele băncilor
centrale şi private străine, şi de asemenea FMI. Utilizarea resurselor împrumutate este legată de
îndeplinirea anumitor cerinţe a creditorilor.

2.Rezervele valutare internaţionale: structură, scop, utilizare.

Rolul de bază în lichiditatea internaţională îl ocupă rezervele valutare internaţionale (eng.

International reserves).

Rezervele internaţionale reflectă disponibilităţile în valută şi în alte active ce se păstrează şi

administrează de către autoritatea monetară a unei ţări şi se folosesc pentru echilibrarea balanţei de plăţi
externe, precum şi pentru susţinerea cursului de schimb al monedei.

Rezervele internaţionale ale unei ţări se delimitează de alte mijloace de plată internaţionale, prin
următoarele:
 - rezervele internaţionale se păstrează şi administrează de către autoritatea monetară (banca
centrală) a unei ţări;
- rezervele internaţionale sunt destinate echilibrării balanţei de plăţi;
- rezervele internaţionale contribuie la susţinerea cursului de schimb în anumite limite şi la
protejarea monedei naţionale;
- rezervele internaţionale asigură garantarea solvabilităţii ţării care solicită finanţarea externă în
vederea acoperirii deficitului balanţei de plăţi;
- excedentele din balanţele de plăţi se pot plasa temporar pentru a obţine resurse din
valorificarea lor pe o perioadă de timp.
În sfera rezervelor internaţionale se încadrează: rezervele de valută şi în alte active, drepturile
speciale de tragere, Euro, rezerva de aur şi poziţia ţării la Fondul Monetar Internaţional. Rezervele
internaţionale se deosebesc de „acoperirea monetară" prin care erau garantate bancnotele emise de bancă,
deoarece mărimea lor nu mai depinde de masa banilor în circulaţie.

Fiecare component al rezervei valutare se formează prin operaţiuni specifice.

Devizele convertibile rezultă în urma operaţiunilor din balanţa de plăţi, primiri de fonduri financiare, credite
precum şi din operaţiunile de cumpărare de pe piaţa valutară.

Disponibilul D.S.T. are ca provenenţă emisiunile F.M.I. şi distribuirile sale gratuite către ţările membre,
precum şi încasările ulterioare pentru operaţiuni de creditare în cadrul mecanismului D.S.T. D.S.T.-urile pot
fi obiectul unor tranzacţii cu schimbare de valută, dar acestea se fac în anumite condiţii stabilite de F.M.I.
Poziţia de creditare faţă de F.M.I. este, de asemenea, supusă controlului F.M.I. şi nu poate face obiectul unei
tranzacţii.

Aurul monetar provine din achiziţionările Băncii Centrale, din producţia internă a ţării sau de pe piaţa
internaţională a aurului.

Cât despre utilizarea rezervei valutare ea poate avea următoarele destinaţii:

– echilibrarea balanţei de plăţi, dacă deficitul balanţei nu poate fi acoperit în alt mod;
– garantarea solvabilităţii economiei naţionale pe piaţa financiar-valutară internaţională;
– intervenţii pe piaţa valutară pentru a sprijini cursul monedei naţionale în raport cu celelalte
monede.
Rezerva internaţională oficială reprezintă activele de rezervă deţinute de autorităţile monetare
centrale, constituite din mijloace de plată internaţionale: valute, devize, EURO, DST, aur, poziţia creditoare
faţă de FMI şi sînt utilizate pentru echilibrarea balanţei de plăţi externe, susţinerea monedei naţionale,
garantarea solvabilităţii externe a ţării, stingerea obligaţiilor externe în anumite situaţii deosebite şi nu
pentru efectuarea plăţilor curente către străinătate.

Paralel cu rezervele oficiale există surse externe cale le înlocuiesc, astfel se pot utiliza creditele
furnizate de FMI, disponibilităţile din acordurile SWAP dintre băncile centrale, împrumuturile
interguvernamentale şi cele acordate de consorţiile sau sindicatele bancare sau de pe europieţe. Acordurile
de credit internaţionale care permit achiziţii se rezerve valutare din surse oficiale şi particulare contribuie
esenţial la îmbunătăţirea şi asigurarea statului cu lichidităţi internaţionale.

În funcţie de gradul de lichiditate, rezerva internaţională oficială poate fi clasificată în:

 a) rezerve cu o lichiditate primară, compuse din valute,
b) rezerve cu o lichiditate secundară, cele uşor transformabile, compuse din active de titluri de
credit exprimate în valute liber convertibile şi care pot fi transformate oricînd şi fără dificultăţi în valută
cash,
c) rezerve terţiare, compuse din active monetare ce necesită un anumit timp pentru a fi
transformate în miljoace de plată lichide, cum sunt investiţiile în titluri de valoare nenegociabile, adică care
nu se tranyacţionaează continuu la bursa de valori.
În componenţa rezervei internaţionale oficiale sînt active de rezervă reale, constituite din active de
aur şi active financiare de rezervă constituite din valute, titluri de credit uşor transformabile în valută.

În funcţie de gradul de utilizare, rezerva internaţională oficială poate fi clasificată în:

a) active de rezervă considerate constante, ce sînt plasate în străinătate pentru fructificare sub
formă de hîrtii de valoare (obligaţiuni, acţiuni, certificate de depozit etc.);
b) active de rezervă considerate variabile, ce sînt menţinute lichide pentru intervenţiile pe piaţa
valutară cu scopul susţinerii monedei naţionale şi pentru plăţi urgente. Sînt constituite din depuneri în cont:
a) la vedere, b) pe termen foarte scurt, c) pe termen scurt şi sînt păstrate în banca centrală sau în marile
bănci comerciale din străinătate.
Rezervele valutare au o destinaţie specială şi bine definită în economie, ele îndeplinesc funcţia de
asigurare a unei stabilităţi în relaţiile economice internaţionale ale statului şi a inspirării unei încrederi, pe
plan internaţional, în capacitatea efectuării tranzacţiilor de către stat. Rezervele valutare finanţează
dezechilibrul creat în relaţiile comerciale şi financiare internaţionale doar în condiţiile cînd au fost epuizate
toate celelalte resurse şi posibilităţi de finanţare.

Scopul principal pentru care o ţară îşi constituie rezervele valutare este reprezentat de dorinţa sa de
a dispune, la un moment dat, de capacitate rapidă de stingere a unor obligaţiuni valutare în context
internaţional.

Există trei motive distincte pentru a menţine rezervele valutare: motive de tranzacţii, motive de
precauţie şi motive de portofoliu.

Administrarea rezervelor valutare se efectuează în dependenţă de politica economică a unei ţări, în

special, în dependenţă de politica comercială, valutar-monetară şi financiară. Sursele de formare şi direcţiile
de utilizare ale rezervelor valutare sînt direct condiţionate de rezultatul promovării acestor politici, reflectat
în balanţa de plăţi externe(vezi figura 1).

Formarea rezervei internaţionale oficiale este direct condiţionată de relaţiile economice

internaţionale ale unui stat, mărimea ei depinde de politica comercială promovată, de relaţiile acestei ţări
cu organismele financiar-monetare internaţionale.

Deci, sursele principale de formare a rezervelor valutare sînt obţinerea unei balanţe de plăţi externe
excedentară şi deasemenea accesul pe piaţa internaţională de credit.

În etapa actuală ponderea principală a formării activelor de rezervă o constituie contribuţia pieţelor
financiare internaţionale, astfel încît pe plan mondial procesul de creare directă a rezervelor valutare şi-a
redus considerabil sfera. Constituirea rezervelor valutare depinde în mare măsură de însăşi solvabilitatea
statului, deoarece ea este un instrument de prim ordin al analizei efectuate la acordarea creditelor, care se
stabileşte pe baza informaţiilor cu privire la situaţia economică şi financiară a statului. În acest context,
acordarea creditelor pentru echilibrarea balanţei de plăţi externe şi a susţinerii monedei naţionale este
determinată de politica ţărilor dezvoltate şi a instituţiilor financiar-monetare internaţionale, emitente ale
valorilor de rezervă, care creează anumite condiţii pe pieţele financiare internaţionale.

Figura 1. Corelaţia Rezervei Internaţionale Oficiale cu activitatea comercială, valutar-monetară,

financiară şi a finanţelor publice

ACTIVITATEA COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

POLITICA COMERCIALĂ

FINANŢELE PUBLICE
REZERVA
INTERNAŢIONALĂ
OFICIALĂ PIAŢA FINANCIARĂ INTERNAŢIONALĂ

POLITICA FINANCIARĂ

PIAŢA MONETARĂ, PIAŢA VALUTARĂ

POLITICA MONETARĂ, POLITICA VALUTARĂ

 În această confruntare financiar-valutară a unui stat pentru formarea şi consolidarea rezervei
internaţionale oficiale fiecare agregat valutar se formează în mod diferit.

În prezent aurul îndeplineşte o singură funcţie monetară şi anume funcţia de instrument de rezervă.
Rezerva de aur se formează prin extragerea şi producţia internă sau prin cumpărare pe piaţă. Operaţiunile
cu aurul de rezervă se pot efectua doar între instituţii de reglare monetar-creditară ale diferitor ţări, sau
între aceste instituţii şi organismele financiar-monetare internaţionale.

În legătură cu folosirea aurului ca activ de rezervă sînt diverse poziţii, deşi în practică nu sînt
tentative de reducere a aurului din structura rezervelor internaţionale. În anumite momente şi circumstanţe
aurul nu poate fi înlocuit de alte instrumente de rezervă, deoarece el este singurul component de rezervă ce
posedă valoare proprie reală şi poate servi ca etalon monetar, acceptat ca mijloc final de echilibrare a
balanţei de plăţi externe. FMI prevede ridicarea DST la rangul de principal activ de rezervă şi restrîngerea
rolului aurului în viitor pentru utilizarea lui în această funcţie. Adîncirea instabilităţii şi a caracterului
inflaţionist al sistemului monetar internaţional face să crească şi mai mult rolul aurului ca monedă
universală reală, întăreşte funcţia sa de instrument de rezervă, de garant al obligaţiilor internaţionale.

Activele valutare sunt partea cea mai importantă a rezervei internaţionale oficiale şi sînt constituite
din creanţe deţinute de instituţiile financiare centrale ale unui stat şi anume: valute, bonuri de tezaur,
depuneri la bănci, obligaţiuni guvernamentale etc. O parte majoră a rezervei oficiale este păstrată sub
formă de titluri de credit exprimate în valute liber convertibile, ele reprezentînd cel mai important
instrument de plată internaţională.

Rezervele valutare sînt plasate în titluri de credit pentru valorificare, partea rezervei internaţionale
oficiale ce este prognozată constantă se plasează în titluri de credit pe termen lung, considerate sigure şi
aducătoare de venit. Deoarece ele sînt negociabile, pot fi transformate repede în valute în cont datorită
girării acestora. Partea rezervei internaţionale oficiale ce este menţinută lichidă este plasată în titluri de
credit pe termen scurt şi foarte scurt la băncile centrale sau la marile bănci comerciale în străinătate.
Rezerva de valute şi devize se formează ca urmare a balanţei de plăţi excedentare, de asemenea rezervele
valutare pot fi formate prin acordurile SWAP, prin împrumuturile interguvernamentale şi cele acordate de
consorţiile sau sindicatele bancare sau de pe europieţe. Acordul de tipul SWAP dintre băncile centrale a
două state prevede schimbul de monede naţionale pentru creşterea rezervelor valutare, echilibrarea
temporară a balanţei de plăţi sau pentru finanţarea intervenţiilor pe piaţa valutară.
7. Împrumuturile externe şi datoria externă. Analiza evoluţiei şi
structurii asistenţei financiare externe şi datoriei externe a Republicii Moldova.
Datoria externă. Concept, indicatori, managementul datoriei externe. Datoria externă ca concept este o
noţiune largă ce oferă multiple posibilităţi de interpretare. În concepţia Băncii Mondiale şi a structurilor sale
componente: Datoria externă include sumele datorate unor creditori publici şi privaţi, în valută străină,
bunuri şi servicii cu o perioadă de rambursare mai mare de un an; sumele datorate de persoanele private, dar
garantate de o autoritate publică, datoria formată ca rezultat al tranzacţiilor cu FMI etc. Unii autori tratează
Datoria externă ca - totalitatea împrumuturilor sau creditele primite de o ţară sau de agenţii economici
particulari în cadrul relaţiilor internaţionale, precum şi alte obligaţii financiare, rezultate din contextul
integrării economiei mondiale. Şi în sfârşit, conform Legii RM “Privind datoria de stat şi garanţiile de stat”
Datoria de stat externă – parte integrantă a datoriei de stat, reprezentând totalul sumelor principale ale
tuturor obligaţiilor directe neonorate, contractate de Ministerul Finanţelor în numele RM în valută străină.
Evaluarea relaţiilor valutare şi financiare internaţionale ale unui stat, ca şi pe ansamblul economiei
mondiale nu poate fi redusă la durata unui an, ci trebuie efectuată în dinamică, în perspectivă, pe o
perioadă mai lungă, pînă la scadenţele finale ale creanţelor şi obligaţiilor externe ale unui stat sau altul.

Creanţele externe ale unui stat sunt finanţate din excedentul contului curent al balanţei de plăţi
externe, iar angajamentele, din deficitul contului curent. Ambele situaţii apar în urma apelării la piaţa
financiară internaţională sub formă de credite sau investiţii de portofoliu (obligaţiuni).

Nu generează datorie externă:

 atragerea de investiţii externe directe,

 ajutoarele financiare,
 creditele nerambursabile.
Creditele externe sunt de mare ajutor pentru ţările debitoare cu condiţia ca termenii în care se acordă să
nu fie împovărători (dobândă, termen de graţie, termen de rambursare etc.), astfel încât, utilizându-se creditele în
producţie, acestea să genereze surse financiare de rambursare, câştigând astfel atât debitorul, cât şi creditorul. De
asemenea, pentru a fi folositoare, creditele trebuie să fie utilizate în ramuri productive sau în infrastructura
materială generatoare de venituri şi nu pentru consum privat sau public, care nu generează venituri; în caz contrar,
datoria externă creşte, iar sursele de rambursare lipsesc.

Gestionarea raţională a creanţelor şi datoriilor externe este una dintre condiţiile de bază pentru ca
fluxurile de capital sub forma creditelor să fie avantajoase pentru toţi partenerii.

Intrările totale de capital în ţările în curs de dezvoltare într-un an sunt, la prima vedere, destul de mari
(circa 300 mld. dolari), însă dacă deducem, din aceste intrări, ieşirile de capital sub formă de rambursare şi
dobânzi plătite, observăm că, în unii ani, nu numai că nu a intrat nici un dolar, dar a avut loc şi un transfer
invers de resurse financiare în favoarea creditorilor (vezi tabelul nr. 10.5). Serviciul datoriei externe
(rambursări plus dobânzi plătite) aproape egalează, iar în unii anii chiar depăşeşte intrările totale de capital.

Criza datoriilor externe este o expresie a crizei ordinii monetare internaţionale. Sumele raportate drept
credite se caracterizează prin următoarele trăsături: sunt condiţionate de adoptarea pe plan intern a anumitor
politici, includ în valoarea „creditului" o marjă de risc peste dobândă, iar legislaţia majorităţii ţărilor dezvoltate
permite băncilor creditoare crearea de provizioane, adică alocarea unei părţi din profit la capitolul risc de credite,
care sunt sustrase de la calculul impozitelor pe profit ce trebuie plătite.

Formele de manifestare a crizei datoriilor externe sunt variate:

- apariţia fenomenului transferului invers de resurse financiare (capitalul transferat de ţările în curs de
dezvoltare este mai mare decât cel pe care îl primesc aceste ţări);
 - încetarea de rambursări ale datoriei externe din partea unor ţări;
- apariţia şi creşterea volumului arieratelor prin incapacitate de plată;
- apelul la alte surse de rambursare, cum ar fi vânzarea unor întreprinderi autohtone în contul
datoriei externe (conversia datoriei externe în active interne) ş.a.
Calculând toate formele de resurse externe nete primite şi rambursate, observăm că, pe ansamblu,
aportul real de capital în ţările în curs de dezvoltare este mult redus.

Indicatorii datoriei externe

Datoria externă se măsoară nu numai în cifre absolute, care uneori nu spun nimic, ci acestea trebuie
corelate cu alţi indicatori, obţinând, astfel, date relative relevante. Dintre aceşti indicatori reţinem pe cei mai
importanţi1:

1. Datoria externă totală raportată la încasările din exportul de mărfuri şi servicii (EDT/XGS).
2. Gradul de îndatorare, care reprezintă raportul dintre totalul datoriei externe şi produsul naţional
brut (EDT/GNP).
3. Rata serviciului datoriei externe, ca raport dintre serviciul datoriei externe şi încasările anuale
din exportul de bunuri şi servicii (TDS/XGS).
4. Rata serviciului dobânzilor plătite raportat la exportul de bunuri şi servicii (INT/XGS).

5. Rata serviciului dobânzilor plătite, raportate la produsul naţional brut (INT/GNP).

6. Valoarea rezervelor valutare raportate Ia valoarea importurilor de bunuri şi servicii (REZ/MGS) în
luni.
7. Raportul între datoria pe termen scurt şi datoria externă totală (Short-term/EDT).
8. Ponderea datoriei concesionate în totalul datoriei externe (CD/EDT).
9. Corelaţia între datoria multilaterală (credite ale organismelor internaţionale) şi totalul datoriei
externe (multilateral/EDT).
Aceşti indicatori sunt folosiţi de Banca Mondială, UNCTAD, FMI şi alte organisme din sistemul ONU şi
scot în relief diferite aspecte ale datoriilor externe ale unei ţări sau unui grup de ţări. Prin aceşti indicatori se
poate trage semnalul de alarmă în cazul ţărilor supraîndatorate, care impun măsuri de uşurare a situaţiei.

Gradul de îndatorare (EDT/XGS) a crescut, pentru ansamblul ţărilor în curs de dezvoltare, în anii
1980-1990, la cea 155%, depăşind limita critică de 100% (vezi tabelul nr.5). Serviciul datoriei lor externe
raportat la PNB a depăşit, de asemenea, limita admisă de 25% - 30%, ajungând chiar la 37% pe ansamblul
ţărilor în curs de dezvoltare, în ceea ce priveşte asigurarea rezervelor pentru importul de bunuri şi servicii,
acestea se încadrează în limitele accesibile de 3-4 luni de import; în schimb, ponderea creditelor concesionale
(CD) şi multilaterale este deosebit de redusă, de aici rezultând că organismele financiare internaţionale,
care, de regulă, acordă credite concesionale, au reţineri în acordarea de credite. De asemenea, creditele
pe termen scurt sunt îngrijorător de mari. Totuşi, rata serviciului datoriei externe, respectiv serviciul
datoriei externe a ţărilor în curs de dezvoltare, raportat la încasările valutare, se situează sub limita critică de
25%-30%.

Criza datoriilor externe nu avantajează nici pe debitori şi nici pe creditori. Soluţionarea ei

impune câteva direcţii de acţiune principale:

a) Direcţia de bază ce se impune în soluţionarea crizei datoriilor externe a ţărilor în curs de

dezvoltare constă în reducerea deficitului contului de plăti curente, cu deosebire prin facilitarea
1
Constantin Moisiuc, Relaţii valutar-financiare internaţionale, Editura Fundaţiei România de mîine, 2003
intensificării exportului de mărfuri; deficitul contului curent al acestor ţări în ultimii zece ani a variat anual între
28 şi 93 mld. dolari. Măsurile adoptate la Runda, Uruguay şi de OMC sunt insuficiente pentru promovarea
exportului de mărfuri industriale pe care au început să le producă aceste ţări.

b) Anularea datoriilor externe ale statelor celor mai puţin dezvoltate (sub 500
dolari/locuitor) pare a fi o cale ce nu ar dezavantaja creditorii, care şi-au recuperat deja o mare parte din
creanţe prin crearea de provizioane (rezerve) din profituri şi prin includerea în datorii a unei marje de risc
recuperată.

c) Trebuie oprit transferul invers de resurse financiare de la debitori la creditori prin reducerea
datoriei externe şi preluarea unei părţi a ei la finanţarea bugetară a statelor creditoare.

d) Reducerea dobânzilor - fixe sau mobile -, care sunt destul de mari şi constituie o grea povară pentru
ţările debitoare.
e) Ajustarea economică şi reducerea subdezvoltării economice cu sprijinul ţărilor dezvoltate şi sub
egida ONU, FMI şi Băncii Mondiale constituie o condiţie de bază pentru ajutorarea ţărilor în curs de
dezvoltare mdatorate.
f) Cele două organisme neformale care funcţionează în gestionarea datoriilor externe - Clubul de la
Paris, la care participă reprezentanţi guvernamentali ai celor 10 ţări cele mai dezvoltate, şi Clubul de
la Londra, la care participă cele mai mari bănci creditoare – ar trebui să manifeste mai multă
elasticitate în negocierile de redresare a datoriilor pentru termene mai lungi şi în condiţii de
dobândă mai avantajoasă, de anulare a unor dobânzi şi a unor datorii care oricum au fost recuperate
pe parcurs prin marjele de risc şi provizioane.
g) Crearea pieţelor secundare ale creanţelor prin vânzarea acestora la cote reduse pe piaţă, chiar ţările
debitoare putînd să le cumpere.
h) Conversia unei părţi a datoriei externe în active economice autohtone, transformîndu-se astfel
creanţele din credite în investiţii directe, care nu grevează datoria externă.
Datoriile externe ale ţărilor în curs de dezvoltare, a căror mărime depăşeşte deja 2.500 mld. Dolari,
reprezintă o povară nu numai pentru debitori, dar şi pentru toate ţările, inclusiv pentru ţările dezvoltate,
deoarece afectează atît fluxurile de capital cît şi fluxurile comerciale.

Ţările dezvoltate sunt, de regulă, creditoare, dar există o excepţie: SUA, care are o „datorie externă”
de peste 1,5 mld. dolari, superioară creanţelor. Această anomalie rezultă din statutul special al monedei
naţionale – dolarul, pe care îl deţin toate ţările în active de rezervă.

7Analiza evolutiei si structurii asistentei financiare externe si datoriei externe a Republicii Moldova

Republica Moldova are o datorie externă acceptabilă, de peste 3,5 miliarde de dolari SUA, în pofida creşterii
acesteia în ultimii cinci ani cu peste 80%, afirmă unii economişti, în timp ce alţii cred că datoria publică
relativ joasă denotă incapacitatea ţării de a atrage investiţii şi împrumuturi mai mari în condiţiile în care
necesarul în investiţii este estimat la ordinul miliardelor.

Republica Moldova are o capacitate redusă de atragere a împrumuturilor

Nivelul relativ scăzut al datoriilor, în special în sectorul public, denotă o capacitate scăzută de atragere a
 unor împrumuturi şi investiţii mai mari în situaţia în care necesarul în investiţii este estimat la miliarde de
dolari. Astfel, doar sectorul agrar are nevoie de investiţii de peste 2 miliarde de dolari pentru a se dezvolta
normal.
“Republica Moldova poate să obţină bani doar de la donatori, instituţii financiare internaţioanle sau de la
unele guverne, dar practic nu poate ieşi pe piaţa financiară internaţională să împrumute. De fapt, nici nu
putem asimila finanţe mari, cât ne dă FMI, BM şi BERD - e chiar prea mult pentru stabilitatea pieţei interne
şi chiar o parte se duce pe apa sâmbetei”, afirmă economistul Veacselav Negruţă.

Există o mulţime de instituţii care ar putea acorda credite Republicii Moldova, însă nu le solicităm pentru că
nu avem capacitatea de asimilare, spune Veaceslav Ioniţă, coordonator de program la Centrul Politici
Economice al Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale "Viitorul". Cine îşi mai aminteşte de intenţia
anunţată de creditori şi donatori de a oferi Moldovei 1,2 miliarde de dolari?, se întreabă economistul Ioniţă.
El crede că Republica Moldova nici nu ar fi fost capabilă să valorifice corect şi cu maximă eficienţă aceste
mijloace. Aici este problema şi nu creşterea datoriilor, care este acceptabilă.

Despre capacitatea redusă de asimilare a investiţiilor vorbeşte şi Centrul Analitic Independent Expert Grup
într-o analiză privind creşterea economică în trimestrul I. „Ar trebui oare să ne îngrijoreze faptul că
investiţiile în capitalul fix în ianuarie-martie 2008 au sporit mai lent decât în 2007 (23,4% faţă de 39,2%)?
Într-o anumită măsură, da, dacă această reducere este determinată de capacităţile reduse de asimilare a
investiţiilor de către companii şi nu de factori de conjunctură. Dar influenţa acestor factori deocamdată nu
poate fi estimată pe baza unor date statistice destul de sumare. Guvernul nu trebuie să fie alertat de
creşterea relativ mică a PIB în primul trimestru, ci să continue eforturile menite să sporească capacităţile de
asimilare a investiţiilor naţionale şi străine directe”, estimează “Expert Grup”.

Ceea ce este cert, spun analiştii, e că economia moldovenească are nevoie de mult mai multe investiţii, dar
nu de bani speculativi sau de bani mulţi şi prost administraţi. Este la fel de clar că pe lângă continuarea
reformelor instituţionale sunt necesare investiţii în infrastructura fizică fără de care creşterea investiţiilor în
capacităţile de producţie şi atragerea unor împrumuturi pentru dezvoltarea economică nu este posibilă.