Cuprins

Cap.I
MAŞINA DE CURENT CONTINUU
Definiţii şi elemente constructive de bază
Tipuri de colectoare
Tipuri de circuite magnetice
Miezurile magnetice ale maşinilor electrice de curent continuu
Răcirea maşinilor electrice
Caracteristici nominale
Schemele de conexiuni ale maşinii de curent continuu.
Principiul şi regimurile de funcţionare ale maşinii de curent continuu
Principiul de funcţionare a maşinii de c.c. Rolul colectorului
Reversibilitatea energetică şi regimurile de funcţionare ale maşinii de curent
continuu
Ecuaţiile de funcţionare ale maşinii de curent continuu
Comutaţia şi măsurile de îmbunătăţire a maşinii de curent continuu
T.e.m. indusă în înfăşurarea de c.c
Ecuaţiile tensiunilor maşinii de curent continuu.
Cuplul electromagnetic şi sensul lui la maşinile de c.c.
Cap.II
A. Defectele şi regimurile anormale de funcţionare ale maşinilor electrice
de c.c.; cauzele şi remedierea lor.
B. Defecte şi regimuri anormale în funcţionarea generatoarelor de c.c.
Cap.III
Bibliografie
Anexe

3
 Cap.I
MAŞINA DE CURENT CONTINUU

Definiţii şi elemente constructive de bază

Maşina electrică la care schimbul principal de energie cu o reţea se face în

curent continuu se numeşte maşină de curent continuu.
La maşina de curent continuu, de regulă inductorul este stator, iar indusul
rotor. Circuitul magnetic din figura 1. este format din jugul statoric masiv sau lamelat
(din tole), polii principali lamelaţi pe care se găsesc bobinele înfăşurării inductoare,
numită înfăşurare de excitaţie, şi miezul magnetic lamelat al rotorului în crestăturile
căruia este înfăşurarea indusă. Maşinile mai mari, pentru îmbunătăţirea funcţionării
lor, sunt prevăzute şi cu poli auxiliari, numiţi şi de comutaţie, care au o înfăşurare
proprie, iar alte maşini cu regim greu de lucru şi şocuri de sarcină au şi o înfăşurare
introdusă în crestăturile din tălpile polilor principali, numită înfăşurarea de
compensaţie. Informativ, în figura 2 se dau elementele principale ale unei maşini de
curent continuu
La maşinile de curent continuu, câmpul inductor este produs de înfăşurarea
de excitaţie formată din bobine, aşezate pe polii principali, sau pe magneţi
permanenţi(figura 1). Rolul colectorului este de a redresa curentul alternativ din
înfăşurarea indusă pentru a da în circuitul exterior curent continuu
Constructiv maşina de curent continuu se compune din două părţi principale:
Statorul (inductorul)- care este partea fixă a maşinii şi care produce fluxul magnetic
inductor
Rotorul (indusul)- care este partea mobila (rotativă) a maşinii.
Inductorul; se compune din:
- carcasă
- poli principali
- poli auxiliari
- colierul portperiilor

4
Carcasa este formată din fontă sau oţel, având formă cilindrică, prevăzută cu tălpi de
fixare pe placa de fundaţie. În interiorul carcasei sunt fixaţi polii principali şi cei
auxiliari ai maşinii.
La capetele este închisă prin două scuturi, prevăzute de regulă cu deschideri
de ventilaţie
Carcasa joacă şi rol de jug; partea de circuit magnetic pentru închiderea
fluxului inductor de la un pol la altul. (figura 1)
Polii principali produc fluxul magnetic inductor. La maşinile mici ei sunt alcătuiţi din
magneţi permanenţi, iar la maşinile mai mari din electromagneţi – bobine aşezate
pe miezuri magnetice. Miezul magnetic al polilor este confecţionat de regulă din tole
de oţel groase de 0,5 …. 1,2mm şi strânse cu nituri. Spre indus (rotor), miezul se
termină cu o porţiune mai lată, numai piesa polară care serveşte pentru susţinerea
bobinei polului şi repartizarea mai uniformă a fluxului magnetic inductor de-a lungul
pasului polar. Miezul este fixat de carcasă prin buloane.
Bobinele polilor principali sunt executaţi din sârmă izolată sau benzi de cupru
izolate. Aceste bobine sunt legate de regulă în serie şi formează, în ansamblul lor,
înfăşurarea de excitaţie a maşinii. Bobinele de excitaţie sunt alimentate în curent
continuu, astfel să formeze o succesiune de poli alternaţi (N-S-N-S, etc. )
La maşinile de putere mare (zeci sau sute de KW) în piesele polare se
dispune în crestături o înfăşurare de compensaţie, legată în serie cu înfăşurarea
indusului, deci parcurse de acelaşi curent electric cu acesta
Polii auxiliari (de comutaţie) sunt dispuşi între polii principali, sunt de dimensiune mai
redusă, realizaţi din oţel de construcţie, şi fixaţi de jug (carcasă)prin buloane.
Înfăşurarea polilor auxiliari este legată în serie cu cea a indusului şi deci parcursă de
acelaşi curent electric cu acesta. Bobinele de pe polii auxiliari sunt şi ele înfăşurate
astfel, încât să formeze polii alternaţi (N-S-N-S, etc. ), la fel ca şi bobinele de pe polii
principali.
Colierul port-perii este fixat pe un scut sau pe o piesă de ghidare solidară cu
carcasa. El susţine tijele de fixare a port – perilor şi poate fii rotit limitat pentru a
aduce periile în poziţia necesară unei funcţionări corecte a maşinii

II. Indusul se compune din:

- miezul indusului cu axul de rotaţie
- înfăşurarea indusului
- colectorul
Miezul indusului este de formă cilindrică, executat din tole de oţel electrotehnic cu
grosimea de 0,5mm, izolate între ele cu lac sau cu oxizi având ştanţate la periferia
crestături în care este aşezată înfăşurarea indusului.
Înfăşurarea indusului se realizează din conductor rotund sau profilat din cupru, izolat,
formând o înfăşurare simetrică închisă, având legături la lamelele colectorului.

5
Înfăşurarea se izolează faţă de pereţii crestăturilor miezului. Capetele bobinelor
indusului (porţiuni neaşezate în crestături ) sunt consolidate de obicei prin bandaje
din sârmă de oţel, iar pe porţiunea aşezată în crestături înfăşurarea este consolidată
de regulă cu ajutorul unei pene izolante.
Colectorul redresează tensiunea electromotoare alternativă indusă în înfăşurarea
rotorică. El este format dintr-un ansamblu de lamele executate din cupru tare, izolate
între ele, cât şi fată de corpul colectorului prin straturi de micanită. Corpul
colectorului constă din două manşoane cilindrice, între care lamelele de cupru sunt
prinse în partea lor interioară cu ajutorul cozii de rândunică cu care sunt prevăzute
ele. La un capăt fiecare lamelă este prevăzută cu un canal sau cu un steguleţ la care
se lipesc legăturile de la înfăşurarea indusului. Legăturile dintre circuitul înfăşurării
indusului şi circuitul exterior acesteia se face prin intermediul periilor plasate pe
colector.
Periile sunt confecţionate din grafit artificial sau sunt sintetizate sau sunt
confecţionate din pulberi metalo – grafitice, fiind ghidate şi apăsate pe colector cu
ajutorul unui dispozitiv numit port perie, care asigură şi o forţă de presare constantă
asupra fiecărei perii. Portperiile sunt fixate pe tije susţinute izolate de colierul
portperii.
Capetele înfăşurărilor statorice ale maşinii şi utilajele portperii sunt legate prin
conductoare izolate la bornele maşinii fixate pe o placă de borne izolată, solidară cu
carcasa, fiind de regulă protejate într-o cutie de borne, prevăzută cu capac.
Din punct de vedere constructiv, colectorul este unul din elementele unei
îmbinări prin contact de alunecare, celălalt element fiind peria, la care este
conectat circuitul exterior.
În timpul funcţionării maşinii, datorită comutării succesive a înfăşurării
rotorului, colectorul este solicitat atât ca element al unui contact de alu necare,
cât şi ca element al unui contact de întrerupere, solicitări care se caracterizează
printr-un complex de fenomene de ordin mecanic, termic, electromagnetic şi
electrochimie.
Din punct de vedere constructiv, colectorul prezintă trei părţi compo-
nente importante:
— partea conductoare, formată din lamele de cupru dispuse radial sub
forma unui cilindru, având rolul de a asigura contactul alunecător cu
sistemul
de perii;
— Partea izolantă, formată pe de o parte din lamele izolante dispuse între
lamelele de cupru ale părţii conductoare, iar pe de altă parte din piese
izolante
de formă adecvată asigurării izolaţiei dintre partea conductoare şi

6
 sistemul
de strângere;
— sistemul de strângere al lamelelor conductoare şi izolante, având în
acelaşi timp şi rolul de a asigura fixarea ansamblului pe arborele
maşinii

Tipuri de colectoare
După modul în care este asigurat fixarea lamelelor, colectoarele maşinilor
electrice pot fi grupate astfel:
- colectoare cu inele de bandaj;
- colectoare cu lamele fixate în material
plastic.
Colectoarele „în coadă de rîndunică" (fîg. a) se caracterizează prin forma specifică
a lame-felor conductoare care, la partea opusă suprafeţei de contact, au un profil
trapezoidal.
Prin asamblarea lor, lamelele creează în interiorul colectorului două forme
tronconice, asupra cărora acţionează sistemul. de presare, prevăzut la rîndul
lui cu piese de formă conică.

Fig .a. Colector ,, în coadă de rândunică,, cu un singur con de presare şi strângere cu piuliţă

7
Fig.b Colector ,, în coadă de rândunică,, cu strângere între două bucşe cu guler
conic, cu prezoane:
1- lamelă 2- bucşe , 3,4 , bucşe cu guler cu conic 5 – prezon

Între lamelele colectorului şi sistemul de strîngere, pentru evitarea

scurtcircuitării colectorului, sînt prevăzute două piese izolante numite „conuri
izolante" şi un cilindru izolant.

Strîngerea ansamblului se poate face:

- cu piuliţă, între o bucşă cu guler conic şi un con de presare (fig. a);
- cu tije, şuruburi sau prezoane, între două
bucşe cu guler conic (fig. b) ;
- prin răsfrîngerea bucşei, între două conuri de presare (fig. c).
Aceste colectoare prezintă următoarele avantaje:
- tehnologie simplă de asamblare;
- strîngere sigură;
- posibilitate de utilizare într-o gamă foarte largă de dimensiuni;
- posibilitate de demontare pentru înlocuirea pieselor uzate sau de
teriorate.
Principalele dezavantaje ale acestui tip de colector sânt:
- consum mare de materiale cu cost ridicat (lamele de cupru, lamele
şi conuri izolante), datorită profilului în „coadă de rândunică";
- cost ridicat de prelucrare a lamelelor;
- presiune mare pe conurile izolante, care poate provoca deteriorarea
acestora;
- tendinţa de deformare (sub acţiunea forţelor exercitate de sistemul
de strângere, lamelele se pot încovoia, astfel încât colectorul capătă
forma de butoi şi presiunea scade).

8
Fig. c. Colector ,, în coadă de rândunică,, cu strângere între două cunuri de presare,
prin răsfrângerea bucşei
1- lamelă conductoare, 2 – lamelă izolantă , 3 – con de presare, 4 – bucşă. 5 –
izolaţia bucşei, 6 – con izolant.

Pentru evitarea acestei deformări, în cazul intensităţilor mari de

curent, pentru care ar rezulta colectoare prea lungi, se construiesc
colectoare divizate (fig. d ), lamelele aflate pe aceeaşi generatoare
conectîndu-se printr-o punte conductoare.

Fig d. Colector divizat.

—Colectoarele cu inele de ban daj se caracterizează prin forma
simplă, dreptunghiulară a lame lelor conductoare şi prezenţa inelelor de
bandaj, care pot fi montate:
—exterior (fig. e) sau interior (fig. f).

9
 Acest tip de colector prezintă următoarele avantaje:
—economie de materiale cu cost ridicat (cupru, lamele şi conuri
izolante),

Fig. e. Colector cu inele de bandaj exterioare:

7 — butuc ; 2 — izolaţia butucului; 3 — lamelă conductoare; 4 — inel izolant; 5 —
inel de bandaj.

mai ales în cazul strîngerii cu bandaje exterioare;

—economie de manoperă, atît la prelucrarea lamelelor cît şi la
prelu
crarea pieselor sistemului de strîngere, care au o construcţie mai
simplă;
—montare simplă, care nu necesită personal cu calificare
deosebită;
—rezistenţă şi stabilitate mai bună la turaţii mari;
— permite execuţia nedivizată în lungimi oricît de mari.
Principalele dezavantaje constau în:
—necesitatea unei precizii deosebite de prelucrare, inelele de
bandaj
făcînd cu colectorul un ajustaj cu strîngere ;
— dificultatea de demontare în vederea unor remedieri.

10
Fig. f Colector cu inele de bandaj interioare:
1 — butac; 2 — izolaţia butucului; 3 — lamelă conductoare; 4 - inel izolant;
5 — inel de bandaj; 6 — distanţiere; 7 — masă de umplere.

Colectoarele cu fixarea lamelelor în material plastic se caracterizează prin absenţa

sistemului de strângere demontabil, lamelele conductoare fiind înglobate
într-o masă izolantă, care asigură simultan atât fixarea lamelelor
conductoare, cât şi izolaţia între lamele şi între sistemul de lamele şi părţile
metalice ale maşinii electrice .

Acest tip de colector prezintă următoarele avantaje:

—cost redus, datorita reducerii consumului de mate riale (lamele
şi conuri izolante, piese de strângere) şi de manoperă (la
prelucrare şi asamblare);
—eliminarea prelucrărilor cu grad de precizie ridicat a
suprafeţelor de asamblare, aderenţa masei de
turnare la lamelele conductoare fiind cu atât mai bună,
cu cât suprafaţa acestora este mai rugoasă;
—eliminarea riscului de deformare în exploatare a suprafeţei
cilindrice a colectorului. Principalele dezavantaje constau în
—conductibilitate termică redusă, ceea ce limitează
condiţiile de exploatare;
—imposibilitatea demontării în vederea recondiţionării.
În cele ce urmează, se vor trata numai problemele
ridicate de tehnologia de prelucrare a părţilor conductoare şi izolante, precum şi
tehnologia de asamblare a colectoarelor, tehnologia de prelucrare a pieselor
sistemelor de strângere fiind specifică prelucrărilor prin aşchiere

11
Tipuri de circuite magnetice

Circuitul magnetic al unei maşini de curent continuu de uz general este format

din:
- carcasa cilindrică executată din oţel masiv
- polii principali (de excitaţie), executaţi în general lamelaţi
- polii auxiliari (de comutaţie), executaţi din oţel masiv sau lamelat;
- miezul rotund cu crestături la exterior, executat lamelat.
La maşinile de curent continuu destinate a fi alimentate cu curent redresat,
miezul statorului se execută complet lamelat, polii având înspre interior crestăturile
pentru înfăşurarea de compensaţie, iar polii de comutaţie se execută numai lamelat.

Miezurile magnetice ale maşinilor electrice de curent continuu

În general, la o maşină electrică circuitul magnetic este format din miezul

statorului, pe care este dispusă înfăşurarea rotorului. Pentru execuţia miezurilor
magnetice se folosesc materiale feromagnetice, în special aliaje ale fierului, care au
proprietăţi de magnetizare foarte bun. Miezurile magnetice pentru maşinile de curent
continuu se execută din oţel masiv, mai rar fontă (numite miezuri masive) sau din
tablă de oţel groasă de 1-2mm (numite miezuri lamelate).

Răcirea maşinilor electrice

Datorită pierderilor de energie în înfăşurări şi miezuri magnetice acestea se
încălzesc. Pentru a se limita ridicarea temperaturii la valori care să permită buna lor
funcţionare, maşinile se răcesc cu ajutorul unui fluid de răcire, care preia căldura. În
afara unor cazuri speciale (răcire cu hidrogen, azot, apă, etc.)
De cele mai multe ori, pentru intensificarea schimbului de căldură, carcasa
este prevăzută cu nervuri la exterior, iar pe arborele maşinii este fixat un ventilator în
interiorul carcasei şi unul în exterior.

Caracteristici nominale

O maşină electrică rotativă se caracterizează prin:

- serviciul nominal de funcţionare pentru care a fost construită maşina.
- mărime nominală.

12
 Serviciul de funcţionare este dat de succesiunea şi durata perioadelor de
încărcare, mers în gol, sau repaus; în tot acest timp, diversele părţi ale maşinii nu
trebuie să se încălzească peste temperatura admisă.
Principalele mărimi nominale care caracterizează funcţionarea unei maşini
electrice sunt:
- puterea nominală
- curentul nominal
- turaţia nominală
- randamentul nominal
Pe plăcuţa indicatoare se mai specifică:
- tipul maşinii
- protecţia maşinii
- clasa de izolaţie
- întreprinderea producătoare. Etc.
În ţara noastră se execută un sortiment foarte larg de maşini electrice rotative,
de la micromotoare cu puteri de la 0,25 KW până la maşini de câteva sute de mii
de Kilowaţi, acoperind necesităţile în cele mai diferite domenii industriale, cum sunt:
- motoare de curent continuu de uz general pentru maşini unelte,
- pentru acţionări de utilaje tehnologice şi în metalurgie,
- pentru tracţiunea minieră, urbană şi feroviară
- generatoare de curent continuu de uz general pentru sudare electrică,
e.t.c

13
Schemele de conexiuni ale maşinii de curent continuu.

Maşina de curent continuu cunoaşte o mare răspândire în sistemele de

acţionare electrică ca motor electric datorită caracteristicilor electromecanice
avantajoase pe care le prezintă. Principala utilizare este în sistemele care necesită
un reglaj de viteză în limite largi.
Înfăşurarea de excitaţie a maşinii pentru a crea poli inductori este necesar să
fie alimentată cu curent continuu. Alimentarea ei se poate face în diferite moduri:
- de la o sursă de curent continuu exterioară maşinii-când se spune că
maşina are excitaţie separată;
- de la bornele înfăşurării indusului-când se spune că maşina are
excitaţie proprie sau autoexcitaţie;
După modul de conectare a înfăşurării de excitaţie cu înfăşurarea indusului
(prin intermediul periilor şi a colectorului), maşinile cu autoexcitaţie pot fi cu:
- excitaţie în paralel sau derivaţie;
- excitaţie serie;
- excitaţie mixtă sau compun- care au două înfăşurări de excitaţie, una
în derivaţie şi una în serie cu înfăşurarea indusului. (Fig.3.)

Principiul şi regimurile de funcţionare ale maşinii de curent continuu

a. T.e.m. indusă în înfăşurarea rotorică alternativă. Principiul

generatorului c.a.

Fie o bobină cu  b spire înserate, cu pas diametral ( y1  yr ) şi cu capetele

legate la două inele (figura 4.a). Dacă bobina se roteşte cu viteza unghiulară
  ct în câmpul magnetic al polilor inductori, fluxul magnetic prin bobină variază
periodic în timp.
T.e .m. indusă într-o bobină care are  b spire este:
t t 
sin   1 
  1 (t1 )   (t )  2  t t
e   b   b  b sin  1 .
t t1  t (t1  t ) 2
2
La limită, când t1  t , sinusul unghiului mic se poate înlocui cu arcul
corespunzător şi

14
 
e   b sin t   b cos(  t  ) ,adică tensiunea electromotoare
2
indusă este tot sinusoidală, ca şi fluxul, dar decalată cu  / 2 ,în urma
lui .(figura 4.b)
Tensiunea electromotoare alternativă de la perii se poate justifica şi cu relaţia
(vx B)l ,observând că în latura de bobină legată la inelul A, când se află sub polul N
t.e.m. are un sens iar când trece sub polul S se schimbă sensul t.e.m. Cazul
examinat stă la baza principiului de funcţionare al generatoarelor de curent
alternativ.

Principiul de funcţionare a maşinii de c.c. Rolul colectorului

Dacă capetele bobinei din figura 4. care sun legate la două inele, se leagă la
un colector format din două semiinele numite lamele (figura 5),între periile fixe A1 , A2
apare o tensiune cu aceeaşi polaritate. Periile sunt aşezate astfel încât calcă pe
ambele lamele când laturile bobinei se găsesc în latura neutră magnetică, unde B=0,
adică atunci când     t  2k şi t.e.m. e=0. În acest caz se spune că şi periile sunt
aşezate în axa neutră, deşi ele sunt aşezate spaţial în axa polilor de excitaţie (figura
5.). Aşezate în acest mod se constată că peria A1 are mereu semnul t.e.m. induse în
conductoarele de sub polul S. Deci, având comutatorul k din figura 5. pe poziţia 1,
curentul parcurge în acelaşi sens receptorul L, pulsaţia negativă a curentului din
bobină fiind redresată (figura 5.b). Deci colectorul redresează t.e.m. alternativă din
înfăşurarea indusului obţinându-se la perii aceeaşi polaritate, deci c.c. În acest caz
maşina dă o putere electrică care se consumă în receptorul L .

Reversibilitatea energetică şi regimurile de funcţionare ale maşinii

de curent continuu

Când comutatorul K din figura 5. este pe poziţia 1, maşina alimentează

receptorul L; conductoarele fiind parcurse de curent şi aflându-s într-un câmp
magnetic, asupra lor se exercită o forţă F care se opune sensului de rotaţie a
bobinei (figura 5.a). Deci, pentru menţinerea turaţiei, trebuie să primească energie
mecanică de la arbore. În acest caz, când se primeşte energie mecanică şi se
cedează energie electrică circuitului exterior, maşina funcţionează în regim de
generator. Dacă comutatorul K se trece pe poziţia 2 şi bobina este alimentată de la
sursa E, atunci asupra laturilor bobinei parcurse de curent şi aflate în câmpul
magnetic al polilor se exercită o forţă, bobina se roteşte şi se poate dezvolta un
cuplu mecanic la arbore. În acest caz, când maşina primeşte energie electrică şi
dezvoltă un cuplu mecanic , se spune că funcţionează în regim de motor. Trebuie

15
menţionat că în regim de motor, se opune sensului turaţiei care coincide cu sensul
forţei, t.e.m. E indusă se opune cauzei şi are sensul opus curentului I care parcurge
conductoarele (figura5.c).
Maşina poate funcţiona şi în regim de frâna.

Din analiza principiului de funcţionare şi a regimului de funcţionare, rezultă că

maşina de c.c. este reversibilă din punct de vedere energetic, adică conversia
electromecanică a energiei se poate face în ambele sensuri cu aceeaşi maşină care
poate fi motor sau generator. Datorită reversibilităţii nu există diferenţe esenţiale
între generatoare şi motoare şi, de aceea, teoria lor este comună.

16
Ecuaţiile de funcţionare ale maşinii de curent continuu

a. Noţiuni privind caile de curent continuu. Căile de curent continuu

La maşinile cu colector bobina ale cărei capete sunt legate la două lamele de
colector se numeşte secţie. T.e.m. indusă într-o secţie şi redresată de colector este
pulsatorie (fig 5.b), iar o tensiune practic continuă se obţine cu o înfăşurare formată
din mai multe secţii. Secţiile înfăşurării trebuie să aibă pasul y1  y iar laturile
introduse în crestături.
Realizarea înfăşurărilor de curent continuu are la bază principiul:
începutul secţiei a doua din circuitul înfăşurării este conectat la lamela la care este
conectat sfârşitul primei secţii din acelaşi circuit şi aşa mai departe, iar sfârşitul
ultimei secţii trebuie să coincidă cu începutul primei secţii. În felul acesta înfăşurările
de c.c. formează un circuit închis. Principiul de realizare a înfăşurărilor de c.c. este
ilustrat în figura 7. unde se şi un exemplu de înfăşurare pentru p=4poli. S=8secţii şi
K=8lamele de colector (S=K rezultă din principiul de realizare a înfăşurărilor,
deoarece fiecare secţie are doua capete, cât se leagă la fiecare lamelă).
Periile fixe faţă de polii maşinii trebuie aşezate în aşa fel încât secţiile
indusului pe care le scurtcircuitează succesiv prin intermediul lamelelor de colector
să aibă laturile în axa neutră neutră magnetică (figura 6.).
Dacă înfăşurarea din figura 7.c este alimentată pe la perii de la o sursă
de curent continuu, se constată că de la borna A1 curentul ajunge la A2 pe patru
cai, numite cai de curent.(figura 8.). pentru înfăşurarea de tipul celei din figura 7.c şi
8.a , numită buclată simplă , numărul de căi de curent 2a=2p, iar curentul pe calea e
curent este ia  I a / 2a, I a este curentul din indus (figura 8.). Trebuie menţionat că
sunt şi alte tipuri de înfăşurări la care 2a  2 p

Comutaţia şi măsurile de îmbunătăţire a maşinii de curent continuu

Când rotorul, solidar cu colectorul se deplasează în câmpul inductor, periile

sunt fixe, secţiile dintr-o cale de curent ajung în situaţia când nu sunt parcurse de
curent, apoi trec în cealaltă cale de curent unde sunt parcurse în sens invers de
curent (figura 9.). Ansamblul proceselor electromagnetice care au loc la trecerea
unei secţii dintr-o cale de curent în alta, când maşina funcţionează în sarcină, este
cunoscut sub numele de comutaţie. La funcţionarea unei maşini comutaţia este
apreciată după gradul de scânteiere la contactul perie-colector. Comutaţia este bună
dacă nu apar scântei (comutaţie întunecată) sau dacă aceste scântei sunt rare şi de
culoare albastră, când nu produc deteriorarea colectorului ca atunci când apar
scântei mari şi de culoare galben verde. Totuşi, în secţia care comută se induc t.e.m.

17
atât datorită câmpului magnetic creat de variaţia curentului prin secţie de la ia la
ia ,cât şi datorită câmpului magnetic creat în axa neutră de curenţii din indus, numit
câmp de reacţie a indusului (figura 10.). În scopul diminuării acestor t.e.m. care pot
produce curenţi de scurtcircuit în spira care comută, şi deci scântei la colector,
maşinile sunt prevăzută cu poli auxiliari, numiţi de comutaţie, aşezaţi în axa neutră,
iar unele maşini mai mari, cu şocuri de sarcină în timpul funcţionării, au şi o
înfăşurare de compensare aşezată în crestăturile din tălpile polilor principali pentru
anularea câmpului de reacţie de sub poli (figura 11.). Deoarece t.e.m. induse în spira
care comută depind, aşa cum s-a arătat de curentul indus, atât înfăşurarea polilor
auxiliari, cât şi înfăşurarea de compensare sunt parcurse de curentul I a din indus.

T.e.m. indusă în înfăşurarea de c.c

Dacă o secţie are wS spire, înfăşurarea cu S secţii are N=2 wS S conductoare, iar
unei cai de curent îi corespund N/2a= wS S/a conductoare. T.e.m. induse în
conductoarele unei cai de curent au aceeaşi polaritate şi se însumează (figura 7.).
Dacă se consideră B m inducţia sub un pol, t.e.m. indusă într-o cale de curent este
(N/2a)  v B m l. Dacă se înlocuieşte viteza conductoarelor v  Dn  2 pn , unde n
este turaţia rotorului, de diametru D şi pas polar  , t.e.m. indusă în calea de curent
este:
N p
E 2 pnlBm  nN  k e n
2a a
unde   lBm este fluxul inducţiei B m printr-o spiră cu deschiderea  şi lungimea l.
Deci t.e.m. E indus într-o înfăşurare de c.c. este proporţională cu fluxul
inductor şi cu turaţia maşinii . Semnul t.e.m. se poate schimba prin
schimbarea schimbarea semnului fluxului sau a sensului de rotaţie.

Ecuaţiile tensiunilor maşinii de curent continuu.

Ecuaţiile tensiunilor la maşinile de c.c. se stabilesc respectând regulile de

asociere a sensurilor de parcurgere la generatoare şi receptoare. Astfel, la
generatorul de c.c. în sarcină legătura dintre t.e.m. E indusă şi tensiunea la bornele
maşinii este:
E  U b  RI a  U p  U b  RI a ,
Deci, E> U b şi se compensează căderea de tensiune RI a pe rezistenţa a indusie
print care circulă curent I a şi căderea de tensiune la perii U  1,5...4V .

18
 La motoare , E şi curentul I a au polarităţi diferite (fig. 5.) şi ecuaţia de tensiuni,
corespunzătoare regulii din figura 0.1. cu E=-E R , este
U b  E  RIa  U p  E  RI a

fig.0.1.
Deci, E> U b şi compensează căderea de tensiune RI a pe rezistenţa R a indusului
prin care circulă curentul I a şi căderea de tensiune la perii
U p  1,5...4V
La motoarele, E şi curentul I a au polarităţi diferite (figura 5.c) şi ecuaţia de tensiuni,
corespunzătoare regulii din figura 0.1. cu E= E R este
U b  E  RI a  U p  E  RI a , adică U b  E pentru a compensa căderea de
tensiune din maşină.

Cuplul electromagnetic şi sensul lui la maşinile de c.c.

Dacă o maşină în sarcină are t.e.m. E , şi curentul prin indus I a , ea are o

putere electromagnetică Pe  EI a şi un cuplu electromagnetic corespunzător
Pe EI a p 1
Me     nNI a  k m I a , unde E s-a înlocuit cu expresia din figura
  a 2  n
3., iar viteza unghiulară   2n. Deci cuplul electromagnetic dezvoltat de maşină
este proporţional cu fluxul inductor, cu curentul indus şi nu depinde de turaţia
maşinii. Sensul cuplului depinde de semnul sensului inductor  şi de semnul
curentului din indus I a , cuplul păstrându-şi acelaşi sens. La motoare, schimbarea
semnului lui  sau a lui I a conduce la schimbarea sensului cuplului, deci al turaţiei.

19
 Cap.II
A. Defectele şi regimurile anormale de funcţionare ale
maşinilor electrice de c.c.; cauzele şi remedierea lor.

1. Scânteierea colectorului
-scânteierea colectorului se produce numai în sarcină în următoarele
cazuri: - maşina trebuie încărcată. Se verifica sarcina cu ampermetru. Se
reduce sarcina sau se înlocuieşte motorul cu unul mai mare.
- periile sau colectorul sun uzate. Se înlocuiesc periile
uzate, se rectifică colectorul (se ca reface şi canelarea
colectorului)
- amplasarea periilor nu este corectă. Se vor deplasa periile
conform marcajului fabricii, se verifică aşezarea periilor în
axa neutră
- întrefierul polilor auxiliari este prea mic sau prea mare.
Defecţiunea apare după revizuire sau reparaţie.
Scânteierea colectorului se produce şi la sarcină redusă şi
chiar în gol.
- Izolaţia dintre lamele a ajuns la suprafaţa colectorului. Se
va canela colectorul
- Există scurtcircuit între lamelele rotorului sau între spirele
rotorului. Se va canela colectorul, se va curăţa cositorul
dintre steguleţe, se va înlocui porţiunea de înfăşurare.
- S-a dezlipit un conductor la colector sau s-a întrerupt o
bobină. (în aceste cazuri se înnegreşte lamela următoare).
Se lipeşte conductorul sau se înlocuieşte bobina
întreruptă.
În cazul utilizării unor perii prea moi sau a colectorului murdar sau prea uzat,
se pot observa scânteieri circulare care în sarcină pot duce la apariţia cercului de
foc, defectul cel mai periculos al maşinii de c.c. putându-se solda cu distrugerea
colectorului.
Cercul de foc apare mai des dacă tăierile nu sunt corect amplasate în zonă sau
polii principali şi auxiliari nu se succed corect la funcţionarea cu suprasarcini mari, ca
urmare a scânteierii intense a colectorului şi a ionizării aerului, care favorizează
extinderea cercului între bornele alăturate şi apoi în colector.

20
 2. Supraîncălzirea maşinii de c.c.
Supraîncălzirea maşinii poate avea loc în următoarele cazuri:
- maşina este supraîncărcată. Se va reduce sarcina.
- Maşina nu se răceşte corespunzător. Din cauza canalelor de
ventilaţie sau filtrelor de aer(dacă există) înfundate. Se va curăţa
maşina prin suflare cu aer comprimat. Se vor curăţa filtrele de aer.
- Scurtcircuit între spirele înfăşurări de excitaţie. Se produce un
puternic curent de egalizare în înfăşurarea rotorului. Se elimină
scurtcircuitul prin izolarea sau înlocuirea bobinelor.

Funcţionarea maşinii de curent continuu ca generator

Generatorul produce la borne o tensiune, numai dacă este excitat pentru a

produce fluxul în întrefier şi dacă rotorul este antrenat şi dacă rotorul este antrenat
de un motor la turaţie n. Generatoarele pot avea timpurile de excitaţie indicate in
figura 3 cu excepţia cazului c care practic nu se utilizează.
Mărimile care caracterizează funcţionarea generatorului de c.c. sunt
tensionate la borne U, curentul debitat în reţea I turaţia n şi curentul de excitaţie ie .
Generatoarele de c.c. sunt caracterizate de caracteristica la funcţionarea în gol,
caracteristică externă, caracteristică a reglajului, şi altele, în funcţie de scopul
urmărit.

Caracteristica de funcţionare în gol.

Caracteristica U 0(i ) la n=ct şi I=0 se ridică considerând maşina cu excitaţie

e

independentă, cu K din figura 12. şi citind la voltmetru v tensiunea U 0 pentru diferiţi

curenţi de excitaţie ie , măsuraţi la ampermetru Ae . Caracteristica în gol nu este
univocă datorită fenomenului histerezis, având o ramură când creşte excitaţia, iar
alta când scade (figura 13.). La ie  0 , maşina are o tensiune remanentă U r , de trei
ori până la 10 % din tensiunea nominală U n care este situată în zona cotului curbei.
Caracteristica de funcţionare în gol dă o imagine asupra gradului de saturaţie a
circuitului magnetic al maşinii şi a posibilităţilor de reglare a tensiunii. Când se
urmăreşte tensiuni mai mici ca cea nominală, la încărcarea în sarcină se produc
căderi mari de tensiune datorită indusului şi o funcţionare nestabilă, mai ales la
generatoarele cu excitaţie derivaţie. Când se urmăreşte obţinerea de tensiuni mai
mari ca cea nominală, creşte stabilitatea în funcţionate, dar sunt necesare valori mult
mai mari ale curenţilor de excitaţie datorită saturaţiei circuitului magnetic

21
Autoexcitarea a generatorului derivaţie

Dacă maşina a mai funcţionat şi are magnetizaţie remanentă, apare la borne

tensiune U r când k i din figura 14. este deschis. Maşina se poate auto excita dacă,
prin închiderea comutatorului k i , curentul de excitaţie produce un flux care se
adaugă la fluxul remanent şi dacă, la început, rezistenţa reostatului de câmp Rc  0 .
Dacă la închiderea lui k i , U r scade, se comută k i pe cealaltă poziţie. Când semnul
lui i e dat de tensiunea U r este bun, fluxul produs întăreşte fluxul remanent, iar
T.e.m. va creşte, o dată cu ea i e , până la stabilirea unui echilibru între tensiunea la
borne şi curentul de excitaţie în zona cotului curbei. Curentul de excitaţie creste liniar
cu tensiunea, dar, în tona cotului curbei, la aceleaşi valori de creştere a curentului,
valorile de creştere a tensiunii scad până la stabilirea unui echilibru (punctul P din
fig. 13), când U 0 (ie )  ( Rc  Re )ie , Rc fiind rezistenţa reostatului de câmp, iar Re
rezistenţa înfăşurării de excitaţie.

Caracteristica externă

Caracteristica externă pentru n=ct este definită de U(I) la R c =ct şi arată cum
variază tensiunea la bornele generatorului cu sarcina, adică cu curentul I, când
ceilalţi parametrii se consideră constanţi. Caracteristica se ridică după ce generatorul
a fost dus la turaţia nominală şi excitaţia pentru U=U 0 cerut, când I=0. După
închiderea lui k pentru diferitele valori ale rezistenţei de sarcină R s , se citesc valorile
curentului I la ampermetrul A, şi valorile tensiunii U la voltmetrul V.
La maşinile cu excitaţie separată E  ct , iar curenţii de scurtcircuit (R s =0)
sunt foarte mari şi pot distruge maşina dacă nu este protejată cu siguranţe fuzibile.
Variaţia de tensiune de la gol la sarcină numită cădere de tensiune şi dată de
RI a este de 5 până la 15% din tensiunea nominală, valorile mai mici fiind la maşinile
mai mari. În vederea obţinerii unor caracteristici mai mult sau mai puţin căzătoare se
folosesc generatoare cu excitaţie mixtă sau compound. Astfel când se urmăreşte
compensarea căderilor de tensiune (curba 3. fig.15.), înfăşurarea serie se
conectează adiţional, adică produce un flux de aceeaşi polaritate cu cel a înfăşurării
separate sau derivaţie şi fluxul inductor rezultat creşte cu sarcina şi în acelaşi timp
creşte şi E. Alte ori, cum este cazul generatorului pentru sudare, sudare serie se
conectează diferenţial şi fluxul rezultant, deci t.e.m. E, scade cu sarcina, R
caracteristica U(I) este căzătoare (fig.15. curba 4).

22
Caracteristica reglajului

Caracteristica reglajului pentru n=ct este definită de ic (I ) la U =ct şi arată

cum trebuie reglat curentul de excitaţie ic , când variază curenţii de sarcină I, pentru
a menţine tensiunea constantă U de la bornele maşinii. Această caracteristică are
sens numai la generatoarele cu excitaţie derivaţie sau separată. Forma acestei
caracteristici (fig. 16.) se justifică de caracteristica externă. Dacă trebuie ca U n =ct,
reiese că, la creşterea lui I, trebuie să crească E, deci curentul de excitaţie ie sunt
mai mari decât căderile de tensiune pe care le compensează depăşind cu 10 până la
30% pe i e 0 care dă pe U n la I=0 (fig. 16)

B. Defecte şi regimuri anormale în funcţionarea

generatoarelor de c.c.
Defectele mai frecvente sunt următoarele:
- Generatorul cu excitaţie derivaţie nu excită. Defecţiunea se
datorează următoarelor cazuri mai frecvente:
a. generatorul şi-a pierdut magnetismul permanent, sens de rotire greşit,
scurtcircuit în înfăşurarea rotorului, scurtcircuit în excitaţie, circuitul de
excitaţie întrerupt. Se va remagnetiza generatorul alimentând excitaţia
de la o sursă dependentă (printr-o rezistenţă reglabilă),se va inversa
sensul de rotire, se va elimina scurtcircuitul din înfăşurarea rotorului
sau din excitaţie ,se va restabili continuitatea circuitului de excitaţie.
- tensiunea la bornele generatorului este redusă. Defecţiunea se
produce în următoarele cazuri: turaţia generatorului este mai mică
decât cea normală, periile sunt decalate faţă de axa neutră,
curentul de excitaţie este prea mic, scurtcircuitul în bobinele de
excitaţie şi derivaţie. Se verifică turaţia şi aşezarea periilor în axa
neutră, se măsoară curentul de excitaţie, se elimina scurtcircuitul
din bornele de excitaţie.
- Tensiunea la bornele generatorului scade mult la funcţionarea în
sarcină în următoarele cazuri:
a. scăderea turaţiei cu sarcină.
b. Alternarea greşită a polilor principali cu polii auxiliari sau la
generatoarele cu excitaţie mixtă.
c. Bobinele de excitaţie serie sunt legate antecompound

23
Se verifică şi reglează turaţia motorului de antrenare, se verifică şi corectează
legăturile polilor auxiliari şi principali, bobinele de excitaţie serie se vor lega în mod
corespunzător.

Funcţionarea maşinii de curent continuu în regim de motor

În regim de motor, maşina excită şi cuplată la o reţea de tensiune U absoarbe

un curent I şi dezvoltă la bornele unui cuplu mecanic M la o turaţie n. Motoarele pot
avea toate tipurile de excitaţie în figura.3.

Pornirea motoarelor

Maşina poate dezvolta un cuplu la arbore dacă este excitată, adică există un
flux inductor şi indusul este parcurs de curent, adică maşina este alimentată de la o
sursă. Sensul de rotaţie este impus de sensul cuplului care se poate schimba.
Maşinile de mică putere la care RI n >0,15U n iar I p <6I n şi timpul de pornire este
de sub o secundă, se pot porni prin conectare directă la reţea. Restul maşinilor
trebuie pornite prin alimentarea la început cu o tensiune redusă de la o sursă sau
prin introducere în serie cu indusul a unui reostat de pornire de rezistenţă R p pentru
a limita curentul iniţial de pornire la valori I p  1,5—2I n . (fig. 17.). Pentru un curent
I p dat tensiunea la borne trebuie să fie U=I p R, iar în cazul folosirii reostatului de
pornire rezistenţa acestuia trebuie să îndeplinească relaţia :
Un
U n  ( R  R p ).I p , şi: R p  R.
Ip
Curentul I p fiind limitat şi ştiind că   k  ie , cuplul iniţial de mărire nu mai poate fi
pornit decât prin creşterea curentului de excitaţia ie . La motorul serie la care ie  I a ,
este asigurat un cuplu bun de pornire. La motoarele cu excitaţie separată reostatele
de câmp se dă pe poziţia de rezistenţă minimă pentru un curent ie maxim admis, iar
la motoarele cu excitaţie derivaţie, în afara reostatului de câmp care se pune pe
poziţia R c =0, trebuie ca excitaţia să fie legată la reţea, înaintea reostatului de
pornire (fig. 17). pentru a nu micşora tensiunea de excitaţie la pornirea cu valoarea
R p I p . Din aceleaşi motive, motoarele derivaţie nu pot fi pornite prin alimentare de
la sursă cu tensiune variabilă. Pentru un cuplu mai bun de pornire se folosesc
motoare cu excitaţie mixtă sau compound, la care înfăşurarea serie este conectată
adiţional.

24
 Schimbarea sensului turaţiei se face prin schimbarea polarităţii tensiunii la
bornele indusului sau a tensiunii de excitaţie, dar şi prin schimbarea polarităţii la
amândouă.

Caracteristicile motoarelor de c.c.

Caracteristica în sarcină n(I):

E U R
n   I a  n0  kI a
ke  ke  ke 
caracteristica mecanică n(M):
U R
n  .M  n0  k ' M ,
ke  ke km  2

unde, n0  U / k este turaţia ideală de mers în gol când M=0 şi I  0.

La motoarele cu excitaţie, separată sau derivaţie, la care  =constant şi U =
constant, n(I) şi n(M) reprezintă ecuaţiile a două drepte la care ordonata n 0 depinde
de tensiunea U aplicată la borne şi de fluxul   k  ie , iar panta depinde de
rezistenţa internă R şi de flux. La motoarele cu excitaţie serie la care ie  I şi
  k  I , n(I) şi n(M):
U U
nK  K 2 ;.... n  K 1'  K 2' , şi pentru U=ct, forma de variaţie este hiperbolică
I M
(fig. 19.).
Motoarele cu excitare mixtă sau compound, cu înfăşurarea serie conectată
adiţional, în afara avantajelor arătate la pornire, au o caracteristică mai căzătoare
deoarece, odată cu creşterea sarcinii, creşte fluxul, scade n pentru aceeaşi sarcină
fiind o combinaţie a caracteristicilor motoarelor cu excitaţie separată şi acelor cu
excitaţie serie. În figurile 18. şi 19. se dau în afara caracteristicilor naturale pentru
valori nominale ale parametrilor menţinuţi constanţi, şi caracteristici artificiale care
dau o imagine mai clară asupra posibilităţilor de a obţine la acelaşi cuplu turaţii
diferite.

25
Reglarea turaţiei motoarelor de c.c.

Reducerea turaţiei la motorul serie se face şuntând înfăşurarea de excitaţie

cu o rezistenţă Rd (fig. 20). O altă metodă mai neeconomică este cea a modificării
pantei drepte înseriind cu indusul o rezistenţă R s şi atunci rezultă:
U R  Rs
n  M  n0  k " M
ke  K e km 2

Atenţie! Împreunarea excitaţiei în timpul funcţionării motorului cu excitaţie separată

sau derivaţie conduce la   0 deci E  0 şi la U=ct; dacă cuplul rezistent la arbore
M r  M  k m  r I , din cauza fluxului remanent, maşina se opreşte, iar curentul
I a  I p conduce la încălziri periculoase. De aceea circuitul de excitaţie este prevăzut
cu siguranţe fuzibile sau alt tip de protecţie. Motorul serie, se ambalează la
funcţionarea în gol când M  0 (fig. 19.); de aceea se foloseşte numai cuplat cu
mecanismul de antrenat, cum este folosit în: în tracţiune, în instalaţiile de ridicat şi la
motoarele serie de mică putere alimentate în c.a. şi încorporate în aspiratoare de
praf , roboţi de bucătărie, râşniţe de cafea, maşini de găurit, etc.

26
 Defectele şi regimurile anormale în funcţionarea
motorului de c.c.

Se analizează defectele mai frecvent în funcţionarea motorului de c.c.

Motorul nu porneşte. Defecţiunea poate apărea în următoarele cazuri:
- s-au topit fuzibilul siguranţelor. Se vor înlocui siguranţele arse
- s-a întrerupt circuitul de pornire sau conductoarele de alimentare.
Se va controla cu voltmetrul prezenţa tensiunii la bornele
motorului. Se va remedia întreruperea.
- Înfăşurarea rotorului este întreruptă, de obicei lipiturile la colector.
Se va examina colectorul (locul întreruperii este marcat prin
înnegrirea lamelelor alăturate celor la care este legată bobina
întreruptă). Se vor reface lipiturile defecte.
Motorul nu porneşte în sarcină. Defecţiunea se datorează lipsei sau slăbirii câmpului
de excitaţie care poate apărea în următoarele cazuri:
- înfăşurarea de excitaţie este scurtcircuitată. În acest caz se
încălzeşte rezistenţa din circuitul de excitaţie (dacă există). Se
verifică bobinele de excitaţie şi conexiunile lor şi izolaţia faţă de
masă. Se izolează firul defect.
- Înfăşurarea de excitaţie derivaţie este legată greşit, fie în paralel cu
rotorul, fie în paralel cu reostatul de pornire.
Motorul are turaţia mai mare sau mai mică decât cea normală. În următoarele cazuri:
- periile sunt deplasate din axa neutră. Contrasensul de rotaţie
(turaţia mai mare) sau în sensuri de rotaţie(turaţia mai mică)
- reostatul de câmp are valoarea prea mare (turaţia mai mare) sau
prea mică (turaţia mai mică).
- Scurtcircuitul între spire la una sau mai multe din bobinele de
excitaţie derivaţie. Se verifică bobinele şi se schimbă acele
defecte.

27
Funcţionarea maşinii de curent continuu în regim de frână

Când se impun frânări rapide pentru oprirea sau schimbarea sensului de

rotaţie a motorului, este întâlnit regimul de frână astfel, inversând polaritatea
tensiunii de alimentare şi păstrând semnul fluxului, se schimbă polaritatea curentului
din indus, deci şi sensul cuplului motor,
M  k m I a , căutând să antreneze rotorul în sens invers faţă de turaţia pe care o
avea. în acest caz maşina primeşte energie mecanică pe la arbore de la mecanismul
care în virtutea inerţiei caută să menţină turaţia motorului şi energia electrică de la
reţea pentru învingerea cuplului care menţine turaţia în sens invers. În asemenea
regim, când U şi I a schimbă de semn, reiese că:
U E U
If   Ip  , şi se impune limitarea curenţilor de frânare I f Prin
R R
introducerea în momentul inversării polarităţii tensiunii a unei rezistenţe R f .
(FIG:21.). Dacă se urmăreşte întreruperea maşinii când n=0, se deschide K şi se
întrerupe alimentarea. Astfel maşina va porni în sens invers şi R f se scoate din
circuit.
ATENŢIE ! inversarea sensului de rotaţie din mers nu se face prin inversarea
curentului de excitaţie, deoarece apare un şoc mare de curent prin indus când
maşina rămâne fără excitaţie şi există pericolul apariţie cercului de foc colector, care
poate distruge colectorul.

Bilanţul de puteri şi randamentul maşinii de curent continuu

La o maşină de curent continuu pierderile de energie care apar în procesul

conversiei electromecanice sunt:
- în înfăşurarea indusului şi a altor înfăşurări înseriate cu ea
- Pw  RI 2 ;
- în fierul indusului care se magnetizează periodic când se roteşte în
câmpul inductor. PFe
- în lagăre, la contactul perie-colector şi prin ventilaţie PFv
- la contactul mobil perie-colector, şi pierderile electrice Ppe  U p I .
- în înfăşurarea de excitaţie, pierderile Joule Pex  U e ie
Deci pierderile totale într-o maşină de curent continuu sunt:
pP w  PFe  PFv  Ppe  Pex

28
Bilanţul de puteri pentru motoare şi generatoare este reprezentat într-o formă
sugestivă în fig.22. Deoarece mărimile electrice se pot măsura mai uşor şi mai precis
decât cele mecanice de la axul maşinii, randamentul generatorului se determină cu
relaţia:
P2 UI UI
G    , unde
P1 UI   P UI  PW  PFe  Pfv  Ppe  Pex
P2  UI , este puterea cedată de generator, iar la motor:
P UI   P UI  ( Pw  PFe  PFV  Ppe  Pex )
M  2   unde P1  IU este
P1 UI UI
puterea primită de motor.(fig. 22.). randamentul maşinilor normale creşte cu puterea,
având valoare între 0,75 şi 0,95. în practică randamentul nu se mai determină prin
încărcarea în sarcină a maşinii. Se măsoară rezistenţa R la bornele de alimentare ;I
rezistenţa Re a înfăşurări de excitaţie şi acestea se pot determina pentru orice
curent I   .I n . Pierderile Pw , Pex , Ppe luând U p  1,5.......... ..4V . Încercând maşina
în gol ca motor la turaţia şi tensiunea de lucru, cu excitaţie independentă, puterea
absorbită P10  UI 0 Pfv  PFe  RI 02  Pfv  PFe deoarece I 0  2...5% din I n . Pierderile
de frecare şi ventilaţie Pfv , ca şi pierderile în fier PFe nu depind practic de sarcină ,ci
numai de turaţie.

29
 BLIOGRAFIE

Manualul de “MAŞINI , APARATE, ACŢIONĂRI ŞI

AUTOMATIZĂRI” pentru clasele XI – XII , licee industriale şi şcoli
profesionale / Prof. dr. ing. Năstase Bichir; Prof. dr. ing. Dan Mihoc; Conf.
dr. ing. Corneliu Boţan; ing. Dragoş Simulescu.

Manualul de “APARATE, ECHIPAMENTE ŞI INSTALAŢIE

ELECTRICĂ INDUSTRIALĂ” pentru clasele IX – X \ Prof. Alexandru
Iulian Stan; Traian Cănescu; Constantin popescu; Dragoş Simulescu.
Manualul “ UTILAJUL ŞI TEHNOLOGIA INSTALAŢIILOR
ELECTRICE INDUSTRIALE“ pentru clasele XI – XII cu profil
electrotehnică. \prof. Sanda Cănescu; Traian Cănescu.

30