Ochii

Cand timpul transforma gandurile tale femeie, starile, in dorul de

Lumina, Pace, Fericire, Bucurie, mangaiere, atunci Lacrimi, femeie
sfanta curg pe al tau chip, lacrimi care se preling incet si lin,
pe chipul Creatiei Tale, pe chipul daruit de Dumnezeu, chip in care se
regasesc ochii tai, prin care privirea catre Inaltimea Cerului ramane
muta si tacuta, prin care stelele dau acestora o luminozitate si o
incantare nedescrisa putand fi in cuvinte.
Prin Ei, ne daruiesti contemplarea frumosului, dincolo de forma
exterioara, in adancime si meditatie.
Prin ei, Ochii, ne daruiesti darul scrierii, al atingerii frunzelor, scoicilor,
naturii create in cel mai misterios si perfect Univers al Tau!
Iti multumesc, Tata Cerec pentru „poarta, celor care sunt si devin
Minuatia contemplarii, descrierii, atingerii, readucerii-aminte prin
momentele, eveneimentele vietii darului Tau”, ochii Luminii Tale!

Cand cararea spre Tine ne aduce in intampinare griji, obstacole, tristeti,

mereu si mereu sa ne aduce-mainte de zilele pline de Lumina ale vietii
noastre, de miracolul vietii pe pamant si oricat de grele ar fi incercarile
sa avem imaginea si jertfa lui Iisus Christos pe cruce, „care a murit
pentru pacatele nostre”.
Sa ii multumim minunata Femeie, ca, Acum-aici prin El, poti a trai
cuvintele trimise de la EL, sa fim asemeni unui bambus gol, prin care EL
se manifeste mereu si mereu, pe care il umple cu iubirea, cu puritatea,
candoarea, intelepciunea, maturitatea, speranta, creativitatea,
rabdarea, perseverenta,iar orice impuritate trebuie a fi eliminata, prin o
mare atentie a gandurilor, starilor, tot ceea ce nu este in armonie cu
Universul Creatiei Lui!
Cand fiecare dintre noi vom parasi acest plan fizic, atunci vom
constientiza poate prea tarziu timpul petrecut in neconformitate cu
legile divine, iar pentru a ne trezi din „timpul-mort” al fiintei noastre, sa
incercam sa devenim mai vii, mai atenti, mai constienti, ca, in fiecare
clipa momentul poate fi prezent,.. „mai bine acum, decat mai tarziu,
este un vechi proverb, in care sunt definite mari adevaruri ale acestei
lumi in care existam Acum.

Mai bine un strop de Lumina, intr-o casa simpla si avand ferestrele

deschise catre rasaritul si apusul Soarelui, usa deschisa pentru cei care
vor sa intre si sa descopere in simplitate-adevarata maretie a acestei
vieti.
Sa luam-aminte la pasarile Cerului, ele nu-si fac griiji ce vor manca,
deoarce Tatal Ceresc se ingrijeste de Toate, El stie si cand suntem treji
in credinta si cand suntem prinsi in lumea intunericului si a celui care
este sub stapanirea raului.

Cand toate se contopesc in privirea ochilor, atunci si numai atunci, vom

putea citi „cartea fiintei interioare”, iar in momentul privirii in „Cartea
Cartilor”, ceea ce vom putea vedea este Unicul si Eternul nostru Suflet,
caruia fiecare dintre noi, ii tesem propiria noastra panza, pe care apoi
asternem culori unele mai vii, altele mai intunecate, depinzand in
totalitatea de eliminarea ego-ului, a mintii rigide si prinse in
pragmatism, lasand locul Vii-ului, al curcubeului, al florilor, zmbetului,
imbratisarii, unificarii mainilor in ajutor, rugaciune, tacere, Sfintenie si a
ne dezgoli de tot ceea ce este lumesc si efemer, pentru a pasi desculti si
goi in culoarea Cerului-pastelui panzei tesut de propriile noastre
Suflete- zborul intalnirii cu Dumnezeu in Tot si Toate!

Despre Inviere si iubire

Ce iei cu tine cand pleci din aceasta viata?
Corpul?- Nu.
Relatiile? – Intr-un fel. Nu asa cum par, ci asa cum sunt cu adevarat.
Cunoasterea? – Nu continutul, dar da: concluziile; nu ceea ce stii ci ceea
ce ai interiorizat.
Sufletul? – Da. Pana cand te identifici eu el (adica pana la Iluminare)
Spiritul/esenta ta divina? – De fapt el este cel care te ia de aici, cand
forma, sau cine/ce esti tu nu mai este utila in acest plan.

Amintirea insa a trecerii tale ramane eterna. Intr-o baza de date

imensa, aceasta biblioteca – Dumnezeu, suntem cu toti, si in ea fiecare
fir de par ne este numarat, fiecare gand, intentie si fapta memorata.
De cand am aparut si pana in prezent tot ce am fost, suntem si
devenim, este tinut minte. Precum un parinte care isi iubeste copilul si
doreste sa pastreze vie in inima lui amintirea primului zambet, primului
pas, primului cuvant la fel si Tatal Ceresc si Mama Pamant tin minte tot
ce am facut, facem si vom face. Nu pentru a ne pedepsi, sau trage la
raspundere ci pentru ca Suntem Copii
lor. Dumnezeu/Tata/Mama/Sursa ne-a creat cu iubire, din iubire si
suntem iubiti neconditionat in fiecare clipa.

Iar Dumnezeu a iubit atat de mult oamenii incat a dat pe Fiul Sau
pentru ca sa ne reaminteasca ca pacatele noastre au fost iertate. De
fapt, primind iertarea in inima, sa ne eliberam de frici, angoase si
tristete, si sa primim constienta Darului Vietii. La fel cum Iisus a inviat si
noi, prin eliberarea de suferinte, ne nastem din nou. Iar singurul pacat a
fost si este doar Ignoranta. Hristos este iubire neconditionata. Nu poti
sa iubesti neconditionat si sa judeci. Iisus a spus “EU sunt Calea,
Adevarul si Viata”. Dar el nu se referea la eu=Iisus=corpul fizic, ci la
esenta Sa Hristica, de Iubire. Cand lasi la o parte orice judecata si critica
despre altii, despre tine, despre Dumnezeu, faci loc Hristului din tine,
iubirea din tine sa iti binecuvanteze corpul, mintea si sufletul. Atunci
fiecare vorba, fapta si rezultat poarta energia iubirii …si tu si eu si toti
suntem atunci Mantuiti. 
Mantuiti de ignoranta si constienti de Iubirea care creeaza Universuri si
te-a creat pe tine, pe mine si tot ceea ce este intr-o splendida si
neasemuita frumusete si perfectiune.
Fie ca Sarbatorile Pascale sa iti reaminteasca, Femeie divina! si sa
infloreasca in tine Adevarul. Sa fii Calea si Viata care le arata directia si
le lumineaza drumul cu iubire, blandete si candoare tuturor celor care
se uita in ochii tai. 

Iisus a spus, "Puterea care este în voi este mai mare decât puterea care
se află în această lume." În tine este o putere mai mare decât toate
forţele universurilor create vreodată. În tine este mai multă frumuseţe
decât cele mai mari opere de arta ale tuturor oamenilor din toate
timpurile şi toate planetele. Este în Tine cunoaşterea tuturor
lucrurilor. Eşti un co-creator cu Dumnezeu! 
Eşti esenţa lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu înăuntrul fiinţei tale.
Amin-ul Dor
Pasesti in mine, pasul iubirii.
Culegi in mine, templul-iubirii.
Dansezi cu mine, privirea-daruirii.
Atingi in mine, lacrima-iubirii.

Ramai in mine, in versul-tacerii.

Esti cu mine, cand ma trezesc,
Imi asterni pe chip, eternul: te iubesc.
Imi desenezi in zi, chipurile Tale.
Le cuprind si asez in casa inimii tale.

Simt pasul tau, in inima mea.

Tacuta si plina de rugaciune Cerului,
Intind mana sa o cuprind cu a ta.
Atingere fina, atingere cereasca,
Atingere vorbita din lumea dumnezeiasca.

Esti gandul pasilor asternuti in astralul locului dor.

Esti iubirea eterna, traita, si iar traita,
In minunatele forme de manifestare.
Imi apari cu emotie, cu delicatete,
Ma cuprinzi cu putere, ma inalti cu daruire.
Ma porti in zbor, dansam usor.
Ne privim, ne iar privim, si ne privim din nou.
Noul din noi si noii din nori.
Noua simtire, noul loc acasa, noua reintoarcere,
Si noua revenire, din locul plecarii noastre.

O, Doamne, cat de frumos, Ni Te daruiesti!

O, Doamne, cat de impunator, te gasesc!
Ma plec, plina de adoratie, ne plecam
in fata iubirii creatiei chipurilor noastre.
Iti multumim, Te PreaMarim si in Veci Te vom Slavi!
Iubindu-Te, abandonandu-ne, contopindu-ne cu inima Ta,
Devenim iubitii adoratori ai inimii Tale!

Fericirea care ne cuprinde nu poate fi descrisa in cuvinte.

Fericirea Ta nu are cuvinte, nici forma, este simtirea Duhului Tau.
Este strangerea bratelor lui Iisus in ale Lui.
Este rostirea: Veniti, Cei iubitori de Mine,
Veniti, Cei care cautai, bateti, deschideti si deveniti
Insasi cautarea, insasi baterea, insasi deschiderea.
Veniti, Cei care osteniti, va asezati grijilie, gandurile.
Tot ceea ce ati primit de la Tatal Meu, in Mine este!
Veniti, va asezati langa mine, si revigorarea trupurilor,
Claritatea gandurilor, frumusetea privirii,
Deveni-vor atinse de Mana Mea,
Iubitii mei, cei care acum-aici,
Scrisesera-ti insasi scrisul grai, va spun, Voua:
Trairea de a Fi Unul cu inima Cerului, a Pamantului,
a Soarelui si a Lunii, a rasaritului si a Pamantului, a iubirii si fericirii,
A cautarii si gasirii, a rostirii si tacerii,
a devotiunii si abandonului,
insasi iubirea voastra cu iubirea mea,
deveni-va Una, deveni-V-om Unul.

Iubitu-v-am inainte ca voi sa stiti,

Cuprinsu-v-am si daruitu-v-am viata cea de veci.
Daruiti viata, speranta, credinta, rugaciune, smerenie, intelepciune,
calauzire,
cutezanta, chibuzinta, indrazneala, curaj, forta, rabdare, perseverenta,
ascultare,
ajutorare, bunatate, simplitate, dor ..
Cu dor Amin-ul Dor