Politici și strategii globale de seuritate

alimentară

Prof. indrumator:
Sef lucr. Dr. Adrian VASILE
Student:
Vlad-Alexandru MĂRGĂRINT
Grupa 4401
AN IV, CEPA

1
Nivelul și evoluția producției agricole în
lume

2
 Cuprins
1 CAPITOLUL I- Importanța agriculturii și factorii care o influențează 4
1.1 Importanța 4
agriculturii................................................................................................
1.2 Factori care influențează dezvoltarea agriculturii...................................................... 5
2 CAPITOLUL II- Nivelul producției agricole mondiale................................................ 6
2.1 Agricultura zilelor 6
noastre..........................................................................................
2.2 Principalele producții agricole ale lumii.................................................................... 7
3 CAPITOLUL III- Evoluația producției agricole în lume 11
3.1 Relația dintre agricultură şi industrie......................................................................... 11
3.2 Ecodezvoltarea agricolă............................................................................................. 13
Bibliografie..................................................................................................................... 15

3
 CAPITOLUL I
Importanța agriculturii și factorii care o influențează
1.2 Importanța agriculturii
Agricultura constituie din cele mai vechi timpuri şi continuă să rămână şi azi un domeniu
vital de activitate a omului. Rămâne unica sursă de hrană, un furnizor important de materie primă
pentru industrie şi totodată o însemnată piaţă de desfacere pentru producţia acesteia.
Agricultura este ramură a producţiei materiale, în care, cu ajutorul plantelor verzi şi sub
acţiunea diriguitoare a omului, are loc transformarea energiei cinetice a soarelui, în energie
potenţială-materia organică, singura formă de energie accesibilă organismului omenesc şi
animal.
Importanţa relativă a agriculturii diferă de la o ţară la alta, dar ea se menţine ca ramură
principală a economiei naţionale în toate statele inclusiv în cele puternic dezvoltate. Experienţa
ultimelor decenii a demonstrat că problemele economiei mondiale nu pot fi soluţionate făcând
abstracţie de agricultură.
Agricultură este bazată în mod tradițional pe producție. Recoltarea se face o dată pe an,
iar producția astfel obținută este stocată și folosită mai târziu. De fapt, există gânditori economici
care consideră că fabricile au trecut la procesarea și producția vrac și depozitare a bunurilor
astfel produse că urmare a copierii modelului agricol. Înainte de marea industrializarea, oamenii
văzuți drept având cea mai stabile situație erau cei care aveau cele mai mari stocuri de hrană,
deoarece erau capabili să treacă peste perioade mai dificile (foamete) fără a întâmpina probleme.
În fapt, agricultură este atâta de importantă încât apar constant noi concepte care să aducă
un plus de modernitate acestei îndeletniciri. Un asemenea exemplu recent este al cultivării
pământului în mod organic. Există destule dovezi că, pe lângă numeroase avantaje, cultivarea
orgnica a pamanatului este mai sustenabilă, dând agriculturii o nouă dimensiune.
Importanța modalității de obținere a produselor agricole a mers și mai departe în
momentul în care, cu câteva decenii în urmă a apărut o mișcare ce milita pentru ‘hrană organică’,
memebrii săi respingând practicile de până atunci, considerate că fiind ”non-orgnice”. Creșterea
cererii pentru astfel de produse  cu mult mai mare decât creșterea înregistrată pentru alimentele
normale a determinat mulți producători să se orienteze către acest sector, iar odată cu apariția
companiior multinaționale și crearea unui cadrul legal, este clar că hrană organică va deveni o
activitate extrem de comercială în viitor, mai mult că niciodată.

4
 1.2 Factori care influențează dezvoltarea agriculturii

Dezvoltarea agriculturii este influenţată de factori naturali, tehnici şi social economici.

Dintre factorii naturali, clima are un rol esenţial, ea condiţionează răspândirea şi structura
culturilor agricole prin regimul temperaturii, umezelii şi luminii.
Temperatura provine din radiaţia solară ca şi din lumina, cu care acţionează împreună.
Temperatura aerului determină direct intensitatea proceselor biochimice în partea aeriană a
plantelor şi acţionează indirect asupra acestora prin influenţa ce o are asupra regimului termic al
solului şi formarea umidităţii în stratul aerului de lângă sol, precum şi asupra evaporaţiei.
Lumina influenţează creşterea şi dezvoltarea plantelor prin intensitate, durată şi lungime
de undă. Participând ca sursă de energie în fotosinteză, lumina constituie condiţia de bază în
realizarea unor producţii mari şi de calitate. Ajunge la suprafaţa solului sub două forme: lumina
directă şi lumina difuză. Difuzia este produsă de moleculele gazoase ale atmosferei, de
particulele lichide şi solide (praf) aflate în suspensie în atmosferă, de nori etc. Ea este distribuită
inegal în raport cu iregularităţile reliefului.
Umezeala- pe lângă participarea directă la alcătuirea corpului plantei (rădăcinile conţin
între 60 – 85% apa, frunzele circa 75% iar fructele până la 90%), contribuie şi la procesele
fiziologice vitale ale acesteia, apa exercită şi o influenţă indirectă asupra plantelor, prin
modificarea regimului de umiditate al solului şi a umezelii relative a aerului, precum şi a
principalilor indicatori şi determinanţi ai fertilităţii solului, - substanţe nutritive, aer, consistenţă
reacţie (pH), căldură, activitate biologică, procese fizico-chimice şi biochimice, cu rol hotărâtor
pentru desfăşurarea proceselor de formare a recoltelor.
Pe lângă acestea relieful și tipul genetic al solului influențează în mod direct producțiile
agricole.
Relieful influenţează repartiţia culturilor prin altitudine, expunerea versanţilor, înclinarea
pantelor.
Tipul genetic de sol îşi aduce contribuţia prin însuşirea sa principală, fertilitatea,la care
se adaugă şi capacitatea de drenare şi reţinere a apei.

5
 CAPITOLUL II
Nivelul producției agricole mondiale

2.1 Agricultura zilelor noastre

Jumătate din populaţia globului lucrează in agricultură. Există insă mari diferenţe intre
rolul jucat de agricultura in diferite zone ale planetei. 
În tarile aflate in curs de dezvoltare, ca de exemplu Nepalul, aproximativ 90% din
populatie lucrează pământul. Spre deosebire de acestea, doar aproximativ 2% din populaţia
activă se ocupă cu agricultura, in ţările industrializate ale Marii Britanii şi Statelor Unite. Cu
toate acestea, datorită înaltei eficienţe şi tehnicilor ştiinţifice utilizate, Statele Unite reprezintă cel
mai mare exportator de produse agricole. 
În ţările în curs de dezvoltare un mare număr de oameni lucrează în ferme – ei produc
doar necesarul de hrană al familiilor lor, cu un surplus foarte mic pentru vânzare. În ţările
dezvoltate majoritatea fermelor sunt de tip comercial, unde producţia este vândută pe bani.
Unii oameni din ţările în curs de dezvoltare cum sunt pigmeii din Africa Centrală şi
boşimaşii din deşertul Kalahari mai trăiesc şi astăzi strângând plante şi vânzând animale
sălbatice, cam la fel cum trăiau strămoşii noştri înainte de apariţia agriculturii.
Unii practică forme simple de agricultură, pastorală, ca de exemplu transhumanţa nomadă
a animalelor, cum ar fi caprine, bovine şi ovine. Alţii practică desţelenirile numite şi “taie şi
arde”. Acest model de practicare a agriculturii implică curăţarea unei zone de păduri sau păşuni
şi plantarea culturilor vreme de câţiva ani. Dupa “obosirea” solurilor, cultivatorii trec la o nouă
curăţire prin ardere.
Toate aceste metode simple de agricultura implică deplasări ale populaţiei. Dar mulţi
fermieri în ţările în curs de dezvoltare care practică agricultura doar pentru subzistenţă, duc o
viaţă ce implică doar deplasarea pe suprafeţe mici. În vreme ce agricultura de subzistenţă
reprezintă o activitate importantă in ţările tropicale, agricultura pe plantaţii joacă un rol vital în
economie în mod deosebit în comerţul internaţional. Agricultura pe plantaţii este o forma
intensivă de agricultură comercială, însemnând cultivarea unei singure culturi pe suprafeţe
întinse. Bananele, cafeaua şi ceaiurile sunt culturi tipice pentru plantaţii.

6
 2.2 Principalele producții agricole ale lumii

În ciuda acestui fapt, în top 10 țări după agricultură să află și surprize precum India sau
Nigeria, care, deși au un număr mare de locuitori și o infrastructură tehnologică mai puțîn
dezvoltată, reușesc să facă față marilor puteri și chiar să le întreacă în producția in agricultură.

Liderul mondial în agricultură este  China. Chinezii alocă un buget de peste 599.000

miliarde de dolari anual. China este producător de top în orez, grâu și porumb. Pe deasupra,
chinezii sunt lideri la producția de legume, în special de ceapă și varză. Cum chinezii au multe
guri de hrănit, era de așteptat că vor încerca să se bazeze pe ei înșiși, nedepinzand de importuri,
astfel că o mare parte din bugetul național ajunge să fie alocat agriculturii.

Fig. 1- Cultură de orez;

China este un stat în care cea mai mare parte a populaţiei trăieşte în mediul rural,
agricultura având o importanţă deosebită pentru economia chineză. Ea are o suprafaţă de uscat de
9.600.000 kmp, suprafaţa terenurilor arabile ajungând la numai 1.270.000 kmp, ce reprezintă
circa 7% din terenurile arabile din întreaga lume.
Poziția a două în agricultură aparține Indiei. O țară cu un număr mare de locuitori, India
are și o productivitate ridicată în sectorul agricultural pentru a satisface nevoile de pe piață
internă. În plus, excesul de orez și grâu este dat spre export. Meiul este un produs foarte căutat în
India, tocmai de aceea, această țară este și lider mondial în producția meiului. Pe deasupra,
hindușii produc mult bumbac, ulei de cânepă, ceai, zahăr și cartofi.

7
 Fig. 2- Cultură de mei;

Poziția a treia în top 10 țări după agricultură aparține Statelor Unite ale Americii.
Americanii alocă un buget de peste 161.000 miliarde de dolari în fiecare an sectorului
agriculturii. Americanii se descurcă foarte bine a nivel de producție, neavând lipsuri în ceea ce
privește satisfacerea cererii de pe piață în sectoarele esențiale agro-alimentare. SUA este lider la
nivel mondial în producția de porumb, cu peste 300 megatone de porumb produse anual, și la
soia. În plus, americanii produc și peste 60 de megatone de grâu anual. Pe deasupra, pe lângă
cererea de pe piață internă, SUA exportă porumb, soia și grâu în valoare de peste 30 de miliarde
de dolari anual.

Fig. 3- Cultură de porumb;

8
 Pe locul patru în topul țărilor active în sectorul agricol se află Brazilia. Un luptător
neașteptat, Brazilia cheltuie peste 142.000 de miliarde de dolari în agricultură. Exportatori de
top, brazilienii nu doar că satisfac cererea de pe piață internă în materie de cereale, fructe și
legume, însă mai și exportă. Brazilia se află pe locul trei în topul celor mai mari producători de
porumb.

Poziția a cincea în agricultură revine Indoneziei, care cheltuie peste 108.000 de miliarde

de dolari anual în sectorul agricol. Fie că este vorba despre producție, import sau export,
Indonezia nu stă deloc rău. Se situează pe poziția a treia în lume la producători de orez și are
producții masive de mei. În plus, indonezienii exportă jumătate din necesarul global de ulei de
palmier.

Fig. 4- Cultură de orez din Indonezia;

În top 10 țări după agricultură, locul 6 este ocupat de Japonia. Niponii folosesc 76.000
miliarde de dolari pentru sectorul agricol, investind în tehnologizare, productivitate,
administrație și export sau import. Fructe exotice, legume, orez și peste se află între cele mai
importante produse agroalimentare care, alături de cereale, oferă japonezilor o alimentație bogată
în vitamine și minerale, însă și nutrienții necesari bunei funcționari a organismului.

9
 Fig. 5- Akebi, fruct cultivat în nordul Japoniei;

Poziția a șaptea în topul țărilor lider în agricultură este dată Turciei. Turcii alocă un buget
de peste 71.000 de miliarde de dolari în sectorul agriculturii, investind în producție,
tehnologizare, modernizare, export și import. Climatul țării facilitează producția de ulei de
măsline, măsline, produse din peste și cereale.
Pe locul opt în top 10 țări după agricultură se găsește Nigeria. Nigeria învârte peste
65.000 miliarde de dolari anual pentru agricultură, în dezvoltare, import, export și productivitate.
Nigeria este producător de top la mei, pe care îl exportă în toată lumea, având profituri anuale
însemnate în această privința.
Poziția 9 în top 10 țări după agricultură este luată de Rusia, cu investiții de peste 58.000
miliarde de dolari anual. Rușii se mențîn în poziții de top și la capitolul agricultură, fiind unul din
marii producători de cereale, porumb și legume. Rușii nu se dezmint și își găsesc loc în fiecare
top posibil, nelipsind din nicio astfel de lista. Rușii stau bine la toate capitolele, producând atât
pentru consum intern cât și pentru export, în special produse și preparate din peste, secară, malt,
hamei și boabe.
Locul 10 este ocupat de Franța. Francezii produc multe bunătăți pe care le și exportă la
nivel global. Nu degeaba se află în topul exportatorilor de brânzeturi, vinuri și ciuperci! În
fiecare an, peste 51.000 de miliarde de dolari intră în agricultură, fie că este vorba de investiții,
modernizări, producție, export, sau subvenții. Agricultorii francezi lucrează din greu pentru a
exploata orice părticică de teren viabil în agricultură.

10
 CAPITOLUL III

Evoluația producției agricole în lume

3.1 Relația dintre agricultură şi industrie

Relaţia industrie agricultură a reprezentat un element central al teoriilor privind

dezvoltarea economică. Aproape toate teoriile economice au subliniat rolul determinant pe care
industria il are in dezvoltarea economică şi, din acest punct de vedere, agricultura a fost
considerată veriga cea mai slabă din lanţul dezvoltării. Prima conexiune a agriculturii cu
industria a reprezentat-o, din punctul de vedere al teoreticienilor, folosirea forţei de muncă
necalificată din agricultură in industrie. Industria era cea menită să absoarbă forţa de muncă in
surplus existentă in agricultură (să nu uităm că pentru unele ţări slab dezvoltate, peste 90% din
forţa de muncă este angajată in agricultură). In acest context, creşterea economică a fost definită
in termenii transferului de forţă de muncă din agricultura de subzistenţă in industria cu orientare
spre piaţă.

Industria reprezenta tot ceea ce era modern şi in expansiune, iar agricultura, tot ceea ce
reprezenta tradiţional şi stagnare. Această accepţiune a relaţiei dintre industrie şi agricultură s-a
dovedit, pe exemplul mai multor ţări, a fi o ipoteză greşită. Chestiunea principală care se punea
era aceea de a garanta furnizarea continuă de produse agricole unui sector urban aflat in plină
expansiune. Soluţia oferită de neoclasici de a creşte preţurile produselor agricole avea drept
revers al medaliei resurse mai puţine pentru acumularea din industrie. In plus, relaţia dintre
produsele industriale şi cele agricole este asimetrică: in timp ce hrana este indispensabilă pentru
industrie, produsele industriale nu sunt indispensabile pentru agricultură.

O altă accepţiune a relaţiei dintre industrie şi agricultură a reprezentat-o agricultura, ca

produs pentru export. Analiza unei astfel de relaţii a avut drept ipoteză o piaţă protejată şi un
sector industrial orientat către piaţa internă. Agricultura furnizează produse pentru piaţa externă,
cumpără produsele industriei interne, care procură, pe această bază, bunuri de capital de pe piaţa
externă.

11
 Piața mondială

Agricultura Industria

Fig. 6- Modelul Industrie- Agricultură- Piața mondială;

Nici acest tip de abordare a relaţiei industrie-agricultură nu este unul care să satisfacă
realitatea. In primul rand, premisa de la care se porneşte este aceea că termenii schimbului sunt
daţi, ceea ce nu se intamplă in realitate, ba mai mult decat atat, termenii schimbului au evoluat in
defavoarea comerţului cu produse agricole. In altă ordine de idei, surplusul creat pentru sectorul
industrial poate fi folosit intr-un mod neproductiv, ceea ce implică o dezechilibrare a intregii
relaţii.
Relaţia dintre industrie şi agricultură a fost, de asemenea privită prin prisma realizărilor
industriei, respectiv industria asigură mai multe performanţe economice decat agricultura: un
ritm de creştere de 7% pe an, mai multe şcoli, numărul copiilor care merg la şcoală a crescut de 4
ori, economiile interne au crescut de trei ori. Agricultura aceloraşi ţări a rămas incă in urmă, iar
ceea ce este cel mai dramatic este faptul că producţia agricolă ţine cu greu pasul cu cererea de
hrană, ceea ce a determinat agravarea unei serii de alte probleme.
Eşecul relaţiei ”armonioase” dintre industrie şi agricultură pentru multe dintre ţările in
dezvoltare derivă din mai multe cauze . Prima ar fi creşterea populaţiei, care a fost foarte rapidă.
Acest lucru a exercitat o presiune foarte puternică asupra producţiei agricole, iar ceea ce ar fi
trebuit să reprezinte un surplus pentru export, s-a transformat in import de hrană.
In al doilea rand, Revoluţia Verde, in unele ţări, abia a inceput. In plus, pentru o serie de
produse agricole, cercetarea ştiinţifică in ceea ce priveşte creşterea randamentelor agricole a
fost neglijată, ceea ce a determinat pentru ţările producătoare de aceste produse pierderi şi nu
caştiguri (produse tropicale, in special). Acelaşi lucru este valabil şi pentru creşterea animalelor.

12
 In ciuda pătrunderii tehnicii moderne şi a noilor tehnologii in agricultură, reţeaua de
asigurare a serviciilor pentru agricultură (ingrăşăminte, irigaţii, mecanizare) este extrem de
defictară in ţările in dezvoltare, ceea ce reduce randamentele agricole foarte mult.
Infrastructura in agricultură este departe de a fi la un nivel minim. Chiar dacă s-au făcut
unele progrese in construirea de căi de acces pentru zonele rurale, foarte multe răman izolate, iar
facilităţile privind depozitarea produselor agricole, a culturilor, in general, sunt deficitare.
O altă problemă extrem de delicată şi controversată, in acelaşi timp, o reprezintă
reformele rurale in ţările in dezvoltare. Unele reforme au fost total lipsite de eficienţă, iar altele
nu au ţinut cont de realităţi sau tradiţii. Pentru multe ţări in dezvoltare, reformele rurale răman o
problemă de durată.
Nu in ultimul rand, rămanerea in urmă a agriculturii in ţările in dezvoltare se datorează
şi termenilor schimbului. Preţurile mondiale la produsele agricole sunt in continuă scădere, in
timp ce la produsele manufacturate in continuă creştere. Acest fapt a constituit un ascendent al
industriei asupra agriculturii şi un motiv pentru o opţiune proindustrială. De altfel, exporturile de
produse manufacturate ale ţărilor in dezvoltare au crescut permanent. In plus de aceasta,
populaţia agricolă din ţările in dezvoltare, deşi este numeroasă, este slab organizată şi nu exercită
in mod concret nici un fel de presiune asupra guvernelor pentru subvenţii sau creşterea preţurilor.
Apoi, nu trebuie uitat că cei mai mari producători şi exportatori de produse agricole sunt ţările
dezvolate, ceea ce ingreunează accesul ţărilor in dezvoltare pe pieţele acestora. In planul
consecinţelor unei agriculturi de subzistenţă am subliniat deja sărăcia, inegalităţile in distribuirea
veniturilor, regresul industriei. O industrie puternică nu poate fi construită in lipsa unei
agriculturi performante.
Nu se pune problema unei opţiuni intre industrie şi agricultură. Singura opţiune este o
industrie puternică, bazată pe o agricultură capabilă să hrănească populaţia unei ţări, să ofere
pentru populaţia angajată in acest sector puterea de cumpărare necesară sporirii cererii de
produse industriale.

3.2 Ecodezvoltarea agricolă

Dezvoltarea şi modernizarea agriculturii este un proces firesc şi necesar ce asigură

bunurile alimentare pentru o populaţie sănătoasă, bine hrănită. Nu se poate concepe ridicarea
calităţii vieţii, dacă agricultura nu este stimulată să producă cât mai mult şi de calitate superioară.

13
 Există preocupări în toate ţările pentru intensificarea producţiei agricole, iniţiindu-se
diverse programe de lucru având caracter tehnologic şi social-economic. Aceste acţiuni pot avea
o finalizare efectivă dacă se are în vedere esenţa teritoriului agricol şi a plantelor cultivate ca
sistem ecologic, ca unitate fundamentală a biosferei, a peisajului geografic. De aici rezultă faptul
că, teritoriul agricol, populat cu specii vegetale şi animale utile omului, trebuie privit în toată
complexitatea lui, cu legăturile din interior şi exterior, cu dependenţa sa specifică faţă de
condiţiile naturale şi resursele materiale, dar corespunzător unor acţiuni tehnice bine definite.
Pentru a bara efectele negative ale unei eventuale crize a mediului agricol se
preconizează o concepţie unitară ce constă într-o adevărată “ gestiune ecologică”, în scopul de a
realiza pe termen lung supravieţuirea, integritatea şi calitatea producţiei agricole, deci
dezvoltarea ei ecologică.
Acest concept de ecodezvoltare presupune în primul rând o industrie echilibrată şi fără
poluare majoră în zonele agricole, care să asigure securitatea şi stabilitatea ecosistemelor.
Pornind de la acest concept trebuie să se treacă, treptat, la o agricultură care să fie o simbioză
între principiile tehnice şi biologice, unde relaţia sistem ecologic-sistem agricol este înţelasă într-
o tratare unitară a producţiei.
Agricultura, componenta principală a economiei naţionale şi a biosferei , exprimă în
modul cel mai raţional convergenţa acţiunilor tehnologice cu cele biologice şi economice.

14
 Bibliografie

1. http://www.fao.org/3/a-i6583e.pdf
2. http://www.fao.org/resources/infographics/infographics-details/en/c/471471/
3. http://ec.europa.eu/eurostat/web/agriculture/statistics-illustrated
4. https://anunturiagricole.wordpress.com/tag/importanta-agriculturii/
5. http://www.fao.org/search/en/?cx=018170620143701104933%3Aqq82jsfba7w&q=
%09+The+future+of+agriculture&cof=FORID%3A9&siteurl=www.fao.org%2Fhome%2Fen
%2F&ref=www.google.ro%2F&ss=1701j2893401j2
6. http://www.agrofinanciar.ro/productia-agricola-2015-n173.html
7. http://www.ziare.com/economie/stiri-economice/top-10-cele-mai-sarace-tari-din-lume-
1190377
8. https://media.imopedia.ro/stiri-imobiliare/top-10-tari-cu-cele-mai-mari-suprafete-agricole-din-
lume-24123.html
9. http://www.businessmagazin.ro/analize/agricultura/scurt-istoric-al-evolutiei-agriculturii-
16196202
10. https://www.lumeasatului.ro/stiri-agricultura/politica-agricola/1286-evolutia-agriculturii-
romanesti-in-ultimele-2-decenii-si-necesitatea-cooperarii.html
11. https://econ.ubbcluj.ro/Scoala_Doctorala/rezumate/2013_2014/GLOGOVETAN%20Oana
%20Eleonora.pdf
12. https://biblioteca.regielive.ro/referate/agronomie/agricultura-mondiala-prezent-si-perspective-
63437.html
13. https://rdz.ro/referat/referat-geografie/agricultura-mondiala.html
14. http://www.comunacristian.ro/wpcontent/files/STRATEGIA_DURABILA_UE_SI_ROMANIA_conte
xtul.pdf
15. http://ecology.md/md/page/agricultura-mondiala-a-ajuns-la-momentul-peak-food
16. https://conspecte.com/Geoeconomia/agricultura-si-strategiile-de-industrializare-in-tarile-in-
dezvoltare.html
17. https://conspecte.com/Agricultura/importanta-agriculturii.html

15