ACATISTUL SFÂNTULUI CUVIOS

GHERONTIE
(13 octombrie 2018)
Tropar glasul 8
Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că
luând crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se
uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de
lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se
bucură, Cuvioase Părinte Gherontie duhul tău.

Tropar glasul 5
Cele pământești părăsind şi jugul cel aspru al nebuniei
pentru Hristos luând, Părinte Cuvioase Gherontie, cu
rugăciunea pe îngeri ai ajuns, cu postul şi privegherea pe
diavoli ai biruit. Pe mulți la pocăință îndemnând din
Ierusalimul cel pământesc, la Ierusalimul cel ceresc te-ai mutat,
lăsându-ne nouă Sfânt mormântul tău Cuvioase. Roagă-te lui
Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

După obișnuitul început, se zic:

CONDACELE ŞI ICOASELE

Condacul întâi:
Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica
lui Hristos, pe crinul cel bine mirositor, odrăslit din Mănăstirea
Ciolanu, pe răbdătorul şi înțeleptul Cuvios Gherontie, care din
pruncie a luat jugul cel greu al nebuniei pentru Hristos.
Răbdând multe scârbe şi osteneli, căruia cu dragoste să-i
cântăm: Bucură-te Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Icosul întâi:
Învățat-ai Cuvioase dreapta credință de la bine-
credincioasa ta maică Elena, pe care adesea o vedeai rugându-
se lui Dumnezeu cu lacrimi. Te-ai aprins de dragoste
Dumnezeiască, încât te rugai lui Dumnezeu neîncetat. Iar noi
cu dor îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că din maică bine-credincioasă ai odrăslit;

Bucură-te, că la Mănăstirea Ciolanu ai înflorit;
Bucură-te, că pe Dumnezeu lumii întregi l-ai propovăduit;
Bucură-te, că din Ţara Făgărașului ai răsărit;
Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;
Bucură-te, că pentru Hristos multe scârbe şi bătăi ai
suferit;
Bucură-te, că Duhul Sfânt în tine s-a sălășluit;
Bucură-te, că din botez numele Sfântului Gheorghe l-ai
primit;
Bucură-te, că Dumnezeu din copilărie te-a ales şi te-a
chemat;
Bucură-te, minunatule, veselule şi porumbelule;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul al 2-lea:
Copil fiind, dat-ai fost de părinții tăi la școala primară din
sat, unde nu încetai a te ruga lui Dumnezeu. Iar ispititorul
pizmuindu-te, nesuferind râvna ta pentru Dumnezeu, îndemna
copiii să te bată, care adesea îți umpleau gura cu buruieni. Iar
tu Cuvioase cu bărbăție răbdând, cântai lui Dumnezeu Aliluia !

Icosul al 2-lea:
Râvnind Cuvioase viața de mănăstire, te-ai dus la unchiul
tău, Părintele Modest, care strălucea cu virtuțile în Mănăstirea
Ciolanu, l-ai rugat să te primească și pe tine să fii tuns în viața
monahală. Iar el ți-a spus că ești prea mic, să mergi acasă, să
porți grijă de sora ta mai mică și de credincioasa ta maică. Iar tu
cu multe lacrimi părăsind Mănăstirea, te-ai întors acasă,
încercând să te supui ascultării. Iar noi îți cântăm unele ca
acestea:

Bucură-te, că unchiul tău, Părintele Modest, nu te-a primit

în Mănăstire, că nu aveai vârsta potrivită;
Bucură-te, că maica ta Elena, te lua cu ea la munca
câmpului;
Bucură-te, că adesea povesteai cum lăsai sapa pe câmp şi
alergai la Mănăstire, că nu mai puteai de dorul după
Dumnezeu;
Bucură-te, că unchiul tău, Părintele Modest, văzând râvna
şi dragostea ta Dumnezeiască, te-a primit în Mănăstire;
Bucură-te, că în Mănăstirea Ciolanu te-ai călugărit,
primind numele de Gherontie;
Bucură-te, că din multa ta râvnă după Dumnezeu toată
noaptea ai privegheat în rugăciune;
Bucură-te, că ispititorul văzând râvna ta s-a luptat cu tine
corp la corp;
Bucură-te, că ispititorul luptându-se cu tine, te-a
amenințat că te omoară;
Bucură-te, că te-a strâns de gât şi a doua zi aveai
zgârietură la gât din care curgea sânge;
Bucură-te, că tu nu te-ai înfricoșat;
Bucură-te, că răstignindu-te lumii, Domnului te-ai adus
jertfă;
Bucură-te, că adesea îndemnai la răbdarea lui Iov, plânsul
lui Efrem Sirul şi pocăința lui Andrei Criteanul;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 3-lea:
 Îmbolnăvindu-se unchiul tău, Părintele Modest, a murit la
spital. Apoi îngropat fiind la Mănăstirea Ciolanu, unde se
făceau multe minuni şi tămăduiri la mormântul lui. Iar tu
Cuvioase rămânând singur, mult l-ai plâns, punându-ţi
nădejdea numai în Mila Preabunului Dumnezeu, cântai:
Aliluia!

Icosul al 3-lea:
În acele vremuri vitrege, au venit încercări grele şi peste
Biserica noastră ortodoxă, venind un decret care a dat afară din
Mănăstire pe toți călugării sub 50 de ani. Povesteai Cuvioase
cum v-au băgat într-o încăpere cu două uși. O ușa ducea în
duba securității, care ducea la Jilava, iar alta, trebuia să calci pe
icoana lui Hristos şi astfel lepădându-te de El, erai pus în
libertate. Era multă jale în Mănăstire, iar noi lăudându-te pe
tine îți cântăm:

Bucură-te, că te-ai dus cu bucurie în dubă la Jilava;

Bucură-te, că nici un călugăr nu a călcat pe icoana lui
Hristos;
Bucură-te, că erai tare bucuros;
Bucură-te, că la închisoare te rugai neîncetat;
Bucură-te, că păzitorii temniței văzându-te s-au mâniat şi
la zarcă te-au băgat;
Bucură-te, că zarca era o închisoare în închisoare;
Bucură-te, că povesteai că numai rugăciunea te-a mai ținut
viu la zarcă;
Bucură-te, că ţi-ai băgat mâna la tabloul electric, vrând
astfel să scapi de chinuri;
Bucură-te, că Maica Domnului ţi s-a arătat deasupra
tabloului şi a oprit curentul spunând-ţi: „Tu nu trebuie să mori
acum, că ești din neamul nostru şi multă lume vei întoarce la
pocăință”;
Bucură-te, că mare dar ţi-a dat Maica Domnului întărindu-
te cu răbdare nemărginită;
Bucură-te, că tare te-ai bucurat şi mult te-ai mângâiat;
Bucură-te, că mai multe nebunii făceai, dându-te de-a
tumba peste cap înainte şi înapoi încât păzitorii au încremenit;
Bucură-te, că ei au crezut că din cauza suferinței ai
înnebunit;
Bucură-te, că te-au scos din închisoare şi te-au dus la
balamuc;
Bucură-te, că ai mărturisit că la balamuc 70 la sută nu erau
nebuni, astfel Dumnezeu te-a trimis să-i înveți rugăciunea;
Bucură-te, că ei foarte s-au bucurat;
Bucură-te, că Maica Domnului şi de acolo te-a eliberat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul al 4-lea:
Toate nevoințele ascetice sunt grele şi se fac cu multă
osteneală, mai ales ascultarea. Dar şi mai grea este nebunia
pentru Hristos. Fiindcă nebunul pentru Hristos se face
lepădătură tuturor, se smerește foarte tare şi calcă cu
desăvârșire peste mândrie. El are o chemare deosebită de la
Dumnezeu şi este foarte iubit de Dumnezeu, fiindcă pentru
dragostea Lui ridică această cruce grea. Iar Dumnezeu pentru
multa lui smerenie îi descoperă tainele Sale. Iar noi
minunându-ne cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Nebunia pentru Hristos este cea mai înaltă trăire în
Hristos! Nebunul pentru Hristos este o persoană foarte
înaintată duhovnicește, care din multa lui dragoste pentru
Hristos ia această nevoință deosebit de aspră, a unei nebunii
aparente, care este cea mai mare respingere a celor lumești în
care el refuză şi un contact firesc cu lumea, pentru a se despărți
în mod desăvârșit de ea. Această chemare excepțională puţini o
au. Adesea Dumnezeu îl folosește ca prooroc, chemând
oamenii la pocăință. Iar noi bucurându-ne că te-am cunoscut îți
cântăm acestea:

Bucură-te, că pe mulți i-ai tras din adâncul pierzării de

suflet;
Bucură-te, că te-ai asemănat proorocilor din Vechiul
Testament;
Bucură-te, că pentru mântuirea multora, multe bătăi ai
răbdat;
Bucură-te, că acestea nu te-au înspăimântat;
Bucură-te, că şi lui Ceaușescu i-ai spus să se pocăiască;
Bucură-te, că în trup fiind de multe ori ai auzit cântare
îngerească;
Bucură-te, cel ce cunoșteai gândurile oamenilor;
Bucură-te, că ai fost răpit la cer, care cu multă grijă ai
povestit-o unei monahii spunându-i să se roage să mai fii răpit
unde ai mai fost, zicând că nu sunt cuvinte să se poată povesti
frumusețile de acolo;
Bucură-te, că povesteai cu mult umor, cum trei zile ai fost
răpit în rai, iar monahiile din acea Mănăstire credeau că ești
bolnav în comă, chemând astfel doctorul să-ţi pună perfuzii;
Bucură-te, că a 4-a zi ţi-ai revenit;
Bucură-te, că şi mai mult te-ai nevoit;
Bucură-te, că erai tare fericit;
Bucură-te, că prin ostenelile şi nevoințele tale, toate
darurile Sfântului Duh în tine s-au sălășluit;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
Condacul al 5-lea:
Mărturiseai Cuvioase cum după eliberare erai mereu
urmărit de securitate şi adesea bătut, încât erai nevoit să
rătăcești prin munți şi pustietăți la schiturile cele mai greu
accesibile, trăind o viață supraomenească. Toată viața ta fiind
un post continuu, rareori primind hrană, iar de multe ori
gustând numai de trei ori zicând: că nu numai cu pâine şi apă
va trăi omul, ci cu tot Harul, Darul, Graiul sau Cuvântul
Domnului, cântând Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Străin, pribeag şi călător prin lumea de păcate, ai umblat
Cuvioase să întorci oamenii la pocăință, trecând prin lume fără
casă, fără masă, fără toiag, după cuvântul Evangheliei, purtând
uneori o pungă în care aveai o haină pentru săraci. Nu te-ai
îngrijit Cuvioase cu ce te îmbraci sau ce mănânci, știind că Cel
ce îmbracă crinii câmpului într-o preafrumoasă podoabă, cum
nu te va îmbrăca pe tine? Sau Cel ce hrănește păsările cerului
cum nu te va hrăni pe tine care te-ai lăsat cu totul în voia Lui?
Iar noi uimindu-ne de atâta lepădare de sine cu dor îți cântăm
acestea:

Bucura-te, om ceresc şi înger pământesc;

Bucura-te, om sărac, bogat în fapte bune;
Bucură-te, că vorbeai cu Sfinții ca şi cu niște prieteni;
Bucură-te, că pe mulți i-ai scăpat de nevoi;
Bucură-te, că cereai milostenie să-i ajuți pe cei săraci,
adesea schimbându-ți hainele cu ei;
Bucură-te, că pentru Hristos toate le-ai socotit gunoaie;
Bucura-te, cel ce aduci bucurie acolo unde este întristare;
Bucură-te, că numai singură prezenţa ta, umplea sufletul
de bucurie;
Bucură-te, Părinte scump al săracilor;
Bucură-te, că pe cele viitoare le vedeai ca şi cum ar fi de
faţă;
Bucură-te, că sfinților din vechime ai urmat;
Bucură-te, că totdeauna spre cele cerești ai cugetat;
Bucură-te, că pentru toată lumea te-ai rugat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul al 6-lea:
 Ai umblat Cuvioase prin lume, trecând prin multe
Mănăstiri, îndemnând la fapte bune spunând în felul tău
specific: credință, căință, umilință, pocăință, smerenie,
milostenie, bunătate şi dragoste, care le cuprinde pe toate. Că
multă dragoste aveai Cuvioase, multe neputințe ridicai, sute şi
mii de metanii făceai, rugându-te pentru toți oamenii fără
osebire, lăudând pe Dumnezeu cu cântare: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Umblând ca un pelerin, poposind din loc în loc, ai ajuns la
o Mănăstire de monahii, unde rugat ai fost să viețuiești
împreună cu ele, ai spus cu blândețe că: „nu pot să stau într-un
loc, pentru că eu nu mă duc unde voiesc, ci unde mă trimite
Duhul cel Preasfânt, făcând voia Domnului”, ostenindu-te mult
pentru mântuirea multora, făcând multe nebunii pentru a-ţi
ascunde Harul. Dar de multe ori erai trădat, pentru că lumina
nu se ascunde sub obroc. Iar noi îți cântăm:

Bucură-te, că Mănăstirea Cărbunești te-a îndrăgit;

Bucură-te, că Arhiereii și Preoții te-au iubit;
Bucură-te, că Mănăstirea Albac te-a prețuit;
Bucură-te, că la Mănăstirea Tismana de multe ori ai
poposit;
Bucură-te, că şi la Episcopia Devei erai dorit;
Bucură-te, lauda Tismanei şi a Gorjului;
Bucură-te, că şi astăzi din ceruri ești alături de noi;
Bucură-te, că la Schitul Dumbrava ctitor te-ai făcut;
Bucură-te, că pentru Dragostea lui Hristos viața în feciorie
ţi-ai petrecut;
Bucură-te, spicule cu roade încărcat;
Bucură-te, că în genunchi te rugai neîncetat;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul al 7-lea:
 Vrând să mergi la sfânta Biserică, Cuvioase, împreună cu
o monahie, brusc te-ai oprit în loc şi te-ai aruncat în genunchi,
spunând o rugăciune către cer cu mâinile în sus. Apoi ai
întrebat, ce sărbătoare urmează? Monahia ţi-a spus că Sfântul
Nicolae. Iar tu ai zis că nu toți vor mai apuca. Apoi ridicându-te
şi făcând trei metanii ai spus că acum a trecut la Domnul Alexei
al 2-lea, Patriarhul Moscovei, după care multe săptămâni l-ai
pomenit la rugăciune, astfel te rugai pentru întreaga lume şi lui
Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Cine nu te iubea Cuvioase? Sau cine nu se minuna de
viața ta cea mai presus de fire? Că spuneai cele viitoare ca şi
cum erau de faţă. Iar noi lăudându-te, așa îți cântăm:

Bucură-te, că toate cele zise de tine s-au împlinit;

Bucură-te, că toată fapta bună cu pilda vieții tale, pe toți i-
ai învățat;
Bucură-te, că îndemnai la rugăciune şi milostenie;
Bucură-te, că toți te-au iubit cu osârdie;
Bucură-te, crin al raiului cel mult dorit;
Bucură-te, înfocatule de-a sufletului mântuire;
Bucură-te, comoara neprețuită a călugărilor;
Bucură-te, că s-a mai adăugat o floare rară la buchetul cel
bine mirositor al Sfinților români;
Bucură-te, al credinței strămoșești păzitorule;
Bucură-te, al ţării românești apărătorule;
Bucură-te, al Tismanei mijlocitorule;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul al 8-lea:
Te-ai dus Cuvioase plângând la două monahii şi le-ai spus
că în trei zile va cădea unul din clopotele cele mari ale Bisericii,
iar ele n-au înțeles. Atunci ai zis că te-ai întâlnit cu moartea care
înconjura cu repeziciune Mitropolia Olteniei. Iar ele nici așa nu
au înțeles. Atunci le-ai spus că în trei zile va muri mitropolitul
Nestor şi că multe schimbări se vor face. S-au împlinit toate cele
zise de tine. Ai fost şi la înmormântarea lui cerând milostenie
ca să ai motiv a te ruga pentru el. Iar noi te rugăm să-ţi aduci
aminte şi de noi, ca împreună să cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Suferit-ai Cuvioase asemenea proorocilor din vechime, că
îndemnat de Duhul Sfânt, provocai întâmplări ca să arăți cele
viitoare. Astfel rugându-te cu mâinile în sus în faţa unei
persoane care nu te prețuia, te-a lovit în cap cu două cărți puse
una peste alta. Iar tu cu durere i-ai prorocit că de azi înainte nu
vei mai lovi pe nimeni; şi „în cap m-ai lovit, creierii îți vor ieși”.
Iar noi cutremurându-ne de cele întâmplate îți cântăm unele ca
acestea:

Bucură-te, Cuvioase, că proorocirile tale, toate s-au

împlinit;
Bucură-te, cu proorocii locuitorule;
Bucură-te, cu mucenicii mult-pătimitorule;
Bucură-te, că de tirani nu te-ai înspăimântat;
Bucură-te, că până la moarte ai suferit;
Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu
vederea;
Bucură-te, că slava veacului viitor ţi-a fost în ispite şi
necazuri mângâierea;
Bucură-te, mărgăritar al Ierusalimului ceresc;
Bucură-te, comoara cerească a pământului românesc;
Bucură-te, că moartea cu bucurie o așteptai;
Bucură-te, căci cu mintea spre Hristos neîncetat priveai;
Bucură-te, că la limanul odihnei ai ajuns;
Bucură-te, că acolo vezi slava cea de nespus;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!
 Condacul al 9-lea:
Împărtășindu-te vinerea înainte de Adormirea Maicii
Domnului, te-ai rugat Cuvioase în genunchi cocoțat pe un
scaun în faţa icoanelor făcând multe închinăciuni şi o, minunile
Tale Hristoase, tot spatele tău era bobiţe de mir, de mărimea
bobului de mazăre, toate de aceeași mărime şi formă, cu toate
că aveai cămașă şi vestă nu s-au amestecat, nici nu s-au luat pe
cămașă. Iar tu Cuvioase erai bucuros cântând lui Dumnezeu:
Aliluia!

Icosul al 9-lea:
Cine nu se va minuna de înainte-vederea ta Cuvioase, cea
mai presus de om? Că ai spus înainte de a pleca în Grecia că
primul microbuz nu se va mai întoarce, arătând prin aceasta că
se va întâmpla ceva cu el. Fiind autostradă microbuzele
mergeau cu viteză maximă, iar tu spuneai mereu că cei dintâi
vor fi cei din urmă. La plecare ai făcut rugăciune pentru
călătorie şi așa au scăpat cele opt suflete din microbuz cu viață.
Au oprit la o benzinărie să alimenteze, iar când să pornească,
au constatat că era cardanul rupt, roţile blocate, nu se mai
învârteau deloc. Dacă se întâmpla pe autostradă, nimeni nu
mai scăpa cu viață. Iar noi iubindu-te, îți cântăm unele ca
acestea:

Bucură-te, că rugăciunea ta mare puterea avea;

Bucură-te, că i-ai spus unei monahii înainte de a se
întâmpla;
Bucură-te, că rugăciunea ta nu a îngăduit ca microbuzul să
se prăbușească;
Bucură-te, că lângă tine se simțeau în siguranță;
Bucură-te, că minunile lui Dumnezeu înaintea tuturor le-ai
arătat;
Bucură-te, că în dreapta credință ai rămas nemișcat;
 Bucură-te, că de a ta credință toți s-au minunat;
Bucură-te, ocrotitorul nostru cel mult iubit;
Bucură-te, că roadele tale bine au plăcut lui Hristos;
Bucură-te, alesule din scutece spre mare folos;
Bucură-te, crinule de mic crescut în via lui Hristos;
Bucură-te, vulturul raiului cel preafrumos;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul al 10-lea:
În Veneția stând la masă cu grupul, gazda un om cu suflet
bun, avea un prieten preot catolic, pe care l-a invitat la masă.
Iar catolicul mereu încerca să-şi impună opiniile lui catolice
publicate în ziarul zilei. Iar tu Cuvioase strigai mereu peste
masă: „da, da, noi trebuie să ne păstram credința”, făcând
mereu agitație, să-l încurci pe catolic. Iar ca să sustragi atenția
tuturor de la discuție ai turnat din pahar vin negru peste faţa
albă de damasc. Apoi ţi-ai luat farfuria în mână să mănânci, ca
să nu stai la masă cu ereticii. Apoi te-ai aruncat în genunchi să
faci rugăciunea de călătorie, cântând Domnului cu bucurie:
Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Tânăr fiind Cuvioase cu multă râvnă ai auzit de Sfântul
Ardealului, Părintele Arsenie Boca, că multă lume mergea la el
pentru sfat, îndreptându-i bine pe calea mântuirii, te-ai dus şi
tu dornic de mai multă nevoință. Te-ai aruncat la picioarele lui
cerând sfat şi binecuvântare. Iar el privindu-te ţi-a zis doar trei
cuvinte: „resteu, resteu, resteu”. Iar tu Cuvioase văzând
aceasta, ai plecat îngândurat: „ce sa fie aceasta? Ori mă va lovi
cineva cu un resteu în cap şi mă va omorî, ori voi fi tare în
credință ca un resteu”. Iar noi știindu-te cu adevărat te lăudăm
zicând unele ca acestea:

Bucură-te, că erai mai tare ca un resteu;

 Bucură-te, că mare credință aveai în Dumnezeu;
Bucură-te, căci la Părintele Arsenie Papacioc erai mult
apreciat;
Bucură-te, că pe Părintele Teofil l-ai iubit;
Bucură-te, că la Părintele Cleopa adeseori te-ai spovedit;
Bucură-te, căci cu Părintele Ilarion Argatu multe taine
împărtășeai;
Bucură-te, că ai mărturisit cum te-ai întâlnit cu el când ai
fost răpit în rai;
Bucură-te, că unde îi vedeai icoana pe frunte îl sărutai;
Bucura-te, căci cu Părintele Iustin erai prieten apropiat;
Bucură-te, că pe toți marii duhovnici români i-ai lăudat;
Bucură-te, că pe Părintele Arsenie Boca la miezul nopții l-
ai văzut rugându-se în chilie cu tine;
Bucură-te, că amândoi v-aţi rugat pentru lume;
Bucura-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul al 11-lea:
Scăpat-ai Cuvioase pe un șofer de amendă într-o călătorie
cu o mașină. Că oprindu-vă Poliţia, a cerut actele șoferului care
nu erau în regulă, dându-i o amendă de 12 milioane. Iar tu te-ai
dus la poliţist şi i-ai spus că: „dacă iartă, iertat va fi, dacă nu,
iadul îl mănâncă”, spunându-i în șoaptă păcatele lui. Iar el
văzându-se vădit nu mai privea decât în pământ şi îndată a
anulat amenda, dându-i șoferului o hârtie stampilată cu care
mai putea circula încă două săptămâni fără probleme. Iar tu
lăudând pe Dumnezeu cântai cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Încă de când erai în viață ai spus Cuvioase: „când aveți
nevoie de mine să mă chemați, că eu vin şi vă ajut”. Cu atât mai
mult ne vei ajuta acum că te-ai dezlegat de legăturile trupului.
Știm că avem în cer un mare rugător către Dumnezeu. Să vii
Cuvioase la strigătele noastre precum veneai când erai în viață.
Iar noi lăudându-te îți cântăm:

Bucură-te, că cerescul dar de a ajuta prin rugăciune pe cei

ce te cinstesc pe tine, de la Domnul ai primit;
Bucură-te, că pe mulți de diferite boli i-ai tămăduit;
Bucură-te, grabnic ajutătorule;
Bucură-te, de minuni făcătorule;
Bucură-te, înțeleptule mai înțelept decât toți înțelepții;
Bucură-te, purtătorule preabucuros al Crucii lui Hristos;
Bucură-te, că cei înțelepți ai lumii sunt nepricepuți;
Bucură-te, că pe stăpânitorul acestui veac prin suferință l-
ai biruit;
Bucură-te, căci câte minuni ai făcut nici nu se pot spune;
Bucură-te, că ai strălucit cu viața mai mult decât soarele în
lume;
Bucură-te, Sfinte Precuvioase Părinte Gherontie!

Condacul al 12-lea:
Din multa ta smerenie ţi-ai dorit Cuvioase să ai
mormântul în Ţara Sfântă, ca şi după moarte să fii străin între
străini, să nu te slăvească nimeni. Dar tu singur ai spus că nu
este voia Domnului. Şi astfel te-ai smerit şi te-ai supus voii
Sfinte, căci cu mulți ani în urmă, ţi-ai văzut mormântul la
Mănăstirea Tismana. Dar știind că plecarea ta la Domnul
provoacă multă durere, ai hotărât să te săvârșești la Ierusalim,
ca după vestea morții tale să nu rămână tristețe că ai adormit, ci
bucurie că te-ai întors în ţară. A fost o mare bucurie şi
binecuvântare pentru ţara noastră şi toți cântăm lui Dumnezeu:
Aliluia!

Icosul al 12-lea:
A 8-a zi te-ai întors în ţară Cuvioase, iar trupul tău era
neatins de stricăciune, arătând prin aceasta că a atins
desăvârșirea. Cu mare cinste şi bucurie ai fost primit în
Mănăstirea Tismana, unde şi multe minuni ai făcut, tot soborul
așteptându-te ca pe o comoară neprețuită. Iar noi rămânând
fără grai, de bucurie îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, mângâierea cea grabnică a celor ce te doresc;
Bucură-te, că trupul tău ne-ai lăsat nouă ca un adăpost
sfințit;
Bucură-te, că întâmpinând moaștele tale, săltăm de
bucurie;
Bucură-te, că sărutându-le luăm binecuvântare;
Bucură-te, că atingându-le ne umplem de sfințenie;
Bucură-te, că închinându-ne lor de boli ne izbăvim;
Bucură-te, mlădiță sfântă din neamul românesc;
Bucură-te, podoaba cinului călugăresc;
Bucură-te, că darul şi puterea lui Dumnezeu în tine s-au
arătat;
Bucură-te, căci mulți cu lacrimi către tine s-au rugat;
Bucură-te, sluga lui Hristos, care bine te-ai nevoit;
Bucură-te, că nevoințele tale acum au luat sfârșit;
Bucură-te, darul Tismanei cel neprețuit;
Bucură-te, a îngerilor veselie;
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie!

Condacul al 13-lea:
O, preadulcele nostru Cuvioase Gherontie, care pe
Dumnezeu din toată inima l-ai iubit, te rugăm să mijlocești
pentru noi păcătoșii către Preabunul Dumnezeu, să aflăm milă
în ziua judecății, ca mântuindu-ne, împreună cu tine să cântăm
lui Dumnezeu: Aliluia !

Acest condac se zice de 3 ori. Apoi, se zice iarăși Icosul

întâi: Învățat-ai Cuvioase dreapta credință… şi Condacul întâi:
Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica lui
Hristos…

Apoi se zice această rugăciune

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL CUVIOS GHERONTIE

Sfinte Preacuvioase Părinte Gherontie, care pe Hristos din

copilărie l-ai iubit şi pentru dragostea Lui mult te-ai nevoit,
multe scârbe şi ispite ai suferit, iar în viața cea duhovnicească
cu darul lui Dumnezeu mult ai sporit. Nu ne uita, rugătorule
fierbinte către Dumnezeu pentru toți monahii din lumea
întreagă ca şi din ţara noastră şi pentru tot poporul de
pretutindenea. Fii grabnic ajutător ca şi când erai în viață, ca
prin rugăciunile tale să ne învrednicim şi noi de împărăția cea
cerească, împreună cu tine şi cu toți sfinții în vecii vecilor.
Amin.

Se face otpustul.